2
Organizația Mondială a Sănătății cursul 1 OMS „Organizația Mondială a Sănătății” (sau WHO - acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost înființată la 7 aprilie 1948 , având în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani. Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob . Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre, contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări mobile: țările bogate plătesc mai mult iar cele sărace mai puțin (de ex. Belize plătește doar câteva mii de dolari americani pe an). Istoria Cu ocazia unei conferințe ținute la Paris în martie- aprilie 1946 de către 18 membri ONU , un comitet tehnic a redactat un plan de constituție pentru o organizație mondială a sănătății. Erau descrise principiile de activitate și funcțiile pe care urma să le aibă organizația. Aceste propuneri au fost apoi prezentate delegațiilor naționale la o conferință ținută la New York în iunie- iulie 1946. Pe 19 iulie, 61 de state au semnat constituția. China și Regatul Unit au semnat necondiționat, iar celelalte delegații au semnat cu condiții. A fost dată autorizarea să se stabileasă o comisie interimă cu 18 membri. Un canadian, dr. Brock Chisholm, a fost numit secretar-executiv al acestei comisii, care urma să conducă programul până când 26 de țări semnau constituția necondiționat. Această a 26-a semnătură a fost obținută pe data de 7 aprilie 1948- dată care este considerată ca zi de naștere a Organizației Mondiale a Sănătății. Scopul OMS

Organizația Mondială a Sănătății

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Organizația Mondială a Sănătății

Organizația Mondială a Sănătății cursul 1

OMS „Organizația Mondială a Sănătății” (sau WHO - acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost înființată la 7 aprilie 1948, având în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani.

Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob.

Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre, contribuții voluntare ale țărilor

membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări mobile: țările bogate plătesc mai mult iar

cele sărace mai puțin (de ex. Belize plătește doar câteva mii de dolari americani pe an).

Istoria

Cu ocazia unei conferințe ținute la Paris în martie- aprilie 1946 de către 18 membri ONU, un comitet tehnic

a redactat un plan de constituție pentru o organizație mondială a sănătății. Erau descrise principiile de

activitate și funcțiile pe care urma să le aibă organizația. Aceste propuneri au fost apoi prezentate

delegațiilor naționale la o conferință ținută la New York în iunie-iulie 1946. Pe 19 iulie, 61 de state au

semnat constituția. China și Regatul Unit au semnat necondiționat, iar celelalte delegații au semnat cu

condiții. A fost dată autorizarea să se stabileasă o comisie interimă cu 18 membri. Un canadian, dr. Brock

Chisholm, a fost numit secretar-executiv al acestei comisii, care urma să conducă programul până când 26

de țări semnau constituția necondiționat. Această a 26-a semnătură a fost obținută pe data de 7 aprilie

1948- dată care este considerată ca zi de naștere a Organizației Mondiale a Sănătății.

Scopul OMS

Rolul organizației, stabilit în constituția ei, este menținerea în cea mai bună stare a sănătății populațiilor pe

glob. Strategia de combatere a bolilor a fost formulată în „Declarația de la Alma-Ata” (1978) din Kazahstan.

Nivelul de sănătate atins trebuie să-i asigure omului o stare fizică și psihică pentru a putea deveni productiv

și folositor societății.

Concepția despre sănătate și despre menținerea ei prin strategia combaterii bolilor este formulată în

„Charta de la Ottawa” (1986).