Ograda lui Mos Cosma - Taina soaptelor

  • View
    56

  • Download
    2

Embed Size (px)

Text of Ograda lui Mos Cosma - Taina soaptelor

Taina oaptelor sau Cele zece povee Motto: Cu fiece poveste eu incerc sa-ti spunCum sa alegi in viata drumul bun.

Despre ce s mai vorbim dac-ar fi s povestim? Despre prini? Despre prinese? Zne care viaa-i ese? Cosnzene? Fei-Frumoi? Imprai mai pntecoi? Cai cu aripenstelate? Zmei faloi sau solzoi? Despre babe urcioase, rpciugoase si buboase? Sau pitici foarte mici? Ori castele nceoate cu fantome preumblate? Poate despre.......ei? Ce-ati zis? Cum? Inca nu v-ai decis? De n-avei nimic de zis, v propun...s.....da acum......haideti s pornim la drum! A fost odat, ca niciodat. Cum ce a fost? Da cte n-au fost, c atatea s-au petrecut nct....da ce s mai lungim vorba fr de folos. A fost odata ca niciodat c de n-ar fi nici c s-ar povesti, i de nu s-ar povesti nici nu s-ar mai auzi i nici mcar nu s-ar ti. A fost odat, un om care avea trei feciori. Da nu orice fel de om, ci unul nstrit cci de felul lui era negutor cu seam i vestit n toata lumea pentru marfurile si cinstea lui. Multi se mai minunau inca pentru reusitele lui, si nu putini erau aceia care nu prea vedeau cu ochi buni tot ceea ce facuse, caci multi il banuiau de matrapazlacuri sau mai rau de cine stie ce lucratura diavolesca. Tot ce-i dorise omul nostru era ca cei trei copii s-i urmeze i de fiecare data l luase pe cte unul pe lng el ca s priceap totul intr-ale meseriei i nu de putine ori se chinuise omul nostru ca sa-i dumireasca i sa le dea buna invatura. Si dac cu cei doi mai mari nu avusese de furc cci erau bietani asculttori si inelegtori care pricepur foarte repede cele de trebuin ntr-ale negoului, cu cel mai mic, care era sfrleaza i spiriduul familiei avea el de luptat i de nfruntat greuti cci era mai nrva ca un murg slbatic i vai de cel ce ncerca s puie aua pe el sau s-i deie sfaturi i povee. Intr-o buna zi, omul nostru rupse averea n patru, dete cte o parte fiecruia dintre feciori i grosul l pstr cci nu se tie ce poate s-i aduc ziua de mine. Intr-un an de zile, flacaul cel mare avea o afacere infloritoare caci, tot umbland prin lume gasise cu cine si cu ce sa faca nego, si anume cu bijuterii si mirodenii. La fel si cel de-al doilea care avea oameni raspindii in toata lumea purtandu-i marfurile: covoare de pre, brocarturi cu fir de aur si argint si oglinzi slefuite si lustruite cu migala. Si nu mai putea omul nostru caci era mandru de cei doi fii si de reusitele lor. Cat despre cel de-al treilea, intr-un an reusise sa piarda toi banii, caci ramasese fr de un sfant in punga. Unii ziceau ca i-a pierdut la jocuri, altii banuiau ca pe la hanuri cu tot felul de asa zisi prieteni, dar nimeni nu putea spune de-adevarat ca facuse. Si nimeni nu stia nimic caci feciorul nostru lucrase intr-asuns si se ferise ori de cate ori facuse vreo fapta buna ori omenise pe cineva, sau ajutase vreun sarman sa scape de belele. Caci asta era cea mai mare bucurie a lui, sa ajute, dar nevazut, necunoscut. Si dupa cum am mai spus intr-un an de zile nu mai avea sfan in punga si nici nume bun nu mai avea caci toata lumea il stia acu de pierde-vara, fara capatai si fara cuvant, caci il vedeau ba stand o zi intreaga plecat asupra unui musuroi de furnici ori privind alunecarea norilor pe cer ori cate alte minunaii fara de rost cum ar fi numaratul boabelor din spicele de grau. Intr-una din zile, batranul tata il chema pe Prslea, Ionica cel mai mic si-i spuse: Ei fiule, multa bucurie mi-ai adus de cand ai venit pe lume, dar ist ultim an parca te-ai intrecut pe tine insuti. Chiar daca ma doare inima ranita, alta cale ca sa te indrept pe o cale nu vad asa ca nu pot spune altceva decat ca nu te mai recunosc de fiu al meu. Te rog dara sa pleci in lumea larga si nu te intorci la casa mea decat atunci cand vei invata sa castigi tot ceea ce ai pierdut: increderea oamenilor, respectul de sine si dragostea.....caci fara de aste lucruri esti un nimeni, un pierde vara sau daca vrei altfel

1

spus.......nimeni nu...........uite, ai aici o punga cu galbeni ca sa ai de drum. Pana in seara trebuie sa-i iei tot ceea ce vrei din casa mea si sa pleci. Daca nu, voi pune slugile sa te arunce afara din casa ca pe ultimul fur. Si acum poi sa pleci.... Bine tatuca, dar...... Cand oi invaa tot ceea ce n-ai avut timp sa invei la casa mea atunci te poi inturna. Si acum pleaca caci timpul trece. Iesi voinicul nostru din odaie si mai ca-i tremura barbia iar o ceaa deasa i se aseza pe ochi incetinindu-i vazul. Bine, bine dar ce m-oi face eu acum? Ca doar nu stiu de nici unele. Ei baiete, baiete, amu sa te vad ca de facut stiu ca ai facut multe, si bune si rele, in ultimul timp, da mai mult rele de-ai putut sa-l superi pe tatuca in asa hal. Iesi Praslea al nostru pe portile conacului si nu mai privi in urma ca si asa avea inima grea si credea ca daca ar fi intors capul ar fi cazut rapus de durere. Astfel nu mai apuca sa-si vada tatal stand la fereastra cu inima franta si cu faa scaldata in lacrimi amare. Merse el ce merse, si iara mai merse si cu toate ca ii era inima grea ca piatra cea de moara nu putea sa treaca fr a se bucura de stravezimea aerului si de albastrimea cerului strecurat printre pernele cele pufoase ale norilor. Dar iata ca intr-un sat, vazu mulime de lume stransa si un biet om sarman cu mainile prinse-n fiare ce era dus la spanzuratoare. Si in urma lui o muiere si cinci copilasi plangeau de ziceai ca pentru ei venea sfarsitul lumi. Se opri voinicul nostru si intreba cu curaj care este pricina de-i omul in fiare si copii ceia plangand. Atunci un vatasel care tragea laul de la gatul omului rosti raspicat: Apoi aista-i vacarul imparatului si ieri a o umblat teleleu cine stie pe unde pe imas si au venit lupchii si au sfartecat cele mai frumoase vite si fiindca n-are bani sa plateasca trebuie spanzurat ca sa fie de invaare de minte pentru oricine mai face asa. D-apoi nu-i mai bine sa-l lasai slobod si-n ast timp sa munceasca pentru imparat ca sa-si plateasca datoria? D-apoi cand a mai reusi el sa stranga bani sa plateasca toate vitele cand el nare cu ce-si hrani ciurda de copchii? D-apoi cat ar face toate vitele imparatului? Pai sa tot fie o punga cu galbeni, o mie nenumarai. Da de ce intrebi? Ori ai vrea sa platesti matalua? Si daca-l spanzurai cine va avea mai grija de copii? Si-or purta singuri de grija, si apoi mai e si maica lor care poa sa munceasca ca sa-i ie....... ine rogu-te punga asta cu galbeni si da-i drumul omului sa plece acasa.......... D-apoi cine oi fi tu de dai cu banii in stanga si-n dreapta? Vezi de-i du toi bani imparatului si uita ca m-ai intalnit, vataselule. Prea bine Maria Ta. Indata se stransera in jurul lui copii si femeia omului si nu mai stiau care cum sa-i mulumeasca, ba inca muierea prinse a-i saruta mainile si a le stropi cu sarea lacrimilor, caci nu mai credea sa-si vada barbatul viu langa copilasi. Cum pot sa-ti mulumesc Maria Ta? Sa ai grije de copilasi sa nu-i lasi fara de tatal lor caci amara viata poa sa aibe singuri si straini prin lume..... Da acu ce s-a intampla cu tine Maria Ta? Ca doar ai gatat banii de drum.... Nu-i bate capul cu nimicuri omule. Bucura-te ca esti in viaa si du-i copii acasa ca destul s-or speriat in ast timp. Sa ne traiesti Maria Ta si sa ai parte numai de bucurii in viaa. As sa dea Bunul Dumnezeu, ca dupa cum au inceput a se rostogoli ca piatra in apa, nu poate fi departe fundul sacului.......... si nu uita.......cel ce daruieste insutit primeste.....

2

Asa-i Maria Ta si fie ca aceasta vorba sa puna stapanire si pe viata ta. Da daca nu-i cu suparare....n-ai vrea sa te abai pe la noi ca sa ne bucuram impreuna de ast zi? Daca nu-i prea mult, bucuros as trece. Si pleca Praslea Ionica, insoind alaiul copiilor ce sareau si se bucurau imprejurul tatalui ca niste ieduti, tot cantarind cele spuse, caci vorbele ii venisera deodata in minte ca si cand altcineva le puse acolo..... si iata ca dupa ce iesira in vatra satului, mai la o parte, era o gospodarie cam despuiata si saracacioasa, ce se rotunjea imprejurul unui bordei sapat in pamant ca numai coperisul de paie ii dovedea cam ce este pe acolo. ... Bucura-te ca de astazi ncepi o via nou auzi ca o soapta ratacita sau spuse chiar el vorbele. Ce ai spus Maria ta? Intreba femeia ce se strecurase mai aproape, gata sa pregateasca ceva de cina.... Nu mai stia de este adevarat sau doar i se paruse....dar daca si femeia auzise, atunci.... Nu stiu....spuneam si eu asa..... Ba chiar cred ca ai dreptate....ca doar de azi barbatu-miu ii ca si nou nascut....incepe o noua viata si asta numai datorita tie preabunule calator.... Apoi asa sa fie. In ast timp femeia trimise copchii prin vecini sa mai culeaga cate ceva de-ale gurii ca sa intocmeasca o masa cat de cat mai acatarii iar ea alerga iute prin poiata sa prinza o umbra de gaina ca sa-i povesteasca despre caldura jarului si despre binecuvantarea mamaligii care-o s-o insoteasca. Si in timp ce pregatea ea cele bucate de pus pe masa, Praslea Ionica dadu ultimi doi bani celui mai rasarit baietan sa plece in sat si sa aduca o plosca cu vin de cel dulce ca fapta buna. Si pe cand isi asculta tacerea cu tatal copiilor, gandindu-se cum se schimba viata de la o zi la alta si de la un ceas la altul, odata se auzi o harmalaie mare si iata ca in gura usii aparu capul vataselului care le facu semn sa iasa afara. Nici nu pusera bine piciorul afara pe pamant ca se si trezira in lanturi si amandoi fura inghiontiti de la spate cu ciomege si sulite. Femeia se umplu de spaima si cazu la pamant ca retezata. Copii, speriati, se adunara in jurul ei privind cand la maica cand la taica, caci nu stiau ce-i mai bine de facut: sa o grijeasca pe maica lor cazuta sau sa se atarne de picioarele tatalui pe care il vedeau iar luat? Cei doi plecara cu alai de curiosi dupa ei si care mai de care radea si-l batjocorea pe flacau spunand: Pe vacar l-a salvat de la moarte, sa vedem daca poate sa se salveze pe sine...... Sa scoata inca doua pungi cu galbeni sa se scape pe sine si pe vacar.... Cine l-a pus sa se opreasca? Nu putea sa-si vada de drum? L-a impins mil

Search related