DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859

ANUL XXV NR. 1 (1.337) 6 – 12 IANUARIE 2016 24 PAGINI 1,20 LEI EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

LUPTA PENTRU VIA}~ PAGINA 5

8-9

16-17

Foto

: plu

toni

er-a

djut

ant L

ucia

n Iri

mia

Trei decenii de la primul zborcu IAR-99 Şoim

10

De la consilierul comandantului la subofiţerul/maistrul militar

de comandă

Pentru clari f icarea unor prevederi ale Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, modificată

şi completată prin art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ne-am adresat directorului-adjunct al Casei de pensii sectoriale a MApN, colonel

Florentin Răduţ. Astfel, pentru a răspunde întrebărilor şi nedumeririlor transmise de cititorii noştri, publicăm câteva precizări pe care le considerăm esenţiale în înţelegerea corectă a prevederilor celor două acte normative.

S-au împlinit, deja, 30 de ani de vis, de îndrăzneală, de reuşită la manşa Şoimului. Uneori, cu preţul camarazilor

dispăruţi prematur dintre noi. Acest avion s-a făcut cunoscut pe multe meridiane ale lumii.

La sfârşitul lunii decembrie, la Baza 2 Logistică Valahia din Ploieşti s-a desfăşurat convocarea de specialitate

a consilierilor comandanţilor din marile unităţi şi unităţile din compunerea şi subordinea Statului Major General.

Colonelul (ret) Gheorghe Ioniţă, fost şef al Studioului de Arte Plastice al Armatei, a primit din partea preşedintelui

României, la finalul lui 2015, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

4

AZIMUT

VĂ INTERESEAZĂ!

Precizări referitoare la intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

REPERE

OAMENII SOCAT-ULUI6

ARTĂ

Artistul plastic Gheorghe Ioniţă:

Orice tablou care îţi place

are de-a face

cu tine

Observatorul militar Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016 2

EVENIMENTu Aniversări. În urmă cu 23 de ani lua fiinţă Divi-

zionul 150 Vedete Purtătoare de Rachete, compus din trei nave purtătoare de rachete (NPR), clasa Tarantul I: NPR 188 Zborul, NPR 189 Pescăruşul şi NPR 190 Lăstunul. De-a lungul timpului, structura unităţii s-a modificat datorită proceselor de restructurare prin care au trecut Forţele Navale. Astfel, la sfârşitul anului 2000, au intrat în compunerea divizionului vedetele purtătoare de rachete Şoimul (194), Eretele (198) şi Albatrosul (199), până în anul 2004, când aceste vedete au fost scoase din serviciu, iar în anul 2005, după desfiinţarea Divizionului 508 Rachete de Coastă, Secţia Rachete Navale, cu patru Instalaţii Mobile de Lansare (IML) şi un Punct tehnic mobil, au intrat în sta-tul de organizare al Divizionului 150 Nave Purtătoare de Rachete. În anul 2009, a intrat în compunerea divizionului şi Compania Apărare CBRN, iar în anul 2010 a fost scos din statul de organizare Punctul tehnic mobil, denumirea fiind schimbată în Divizionul 150 Rachete Navale. Pe par-cursul celor peste 20 ani de existenţă, navele purtătoare de rachete au participat la peste 70 de exerciţii naţionale şi internaţionale, majoritatea cu trageri de luptă.

Tot în prima zi a acestui an, Centrul 338 Mentenanţă Tehnică Navală a împlinit 34 de ani de existenţă. Acesta a fost înfiinţat la 1 ianuarie 1982, având ca nucleu Secţia 338 Reparaţii Aparatură Electronică şi Automatică, sub denumirea de Baza 338 Reparaţii Tehnică de Luptă Navală. A trecut prin mai multe restructurări, iar în anul 2002 a primit titulatura actuală. Din anul 2005, a intrat în subordinea Comandamentului Bazei Logistice Navale Pontica. Obiectivul principal al unităţii îl reprezintă exe-cutarea reparaţiilor şi a lucrărilor de instalare şi punere în funcţiune a tehnicii de luptă de la bordul navelor şi din dotarea unităţilor de uscat din structura Forţelor Navale. (Locotenent-colonel Corneliu Pavel)u Donări de sânge. Asociaţia Studenţilor Militari din

Braşov, în colaborare cu Centrul de Tranfuzii din aceeaşi localitate, au organizat, de curând, o campanie de do-nare de sânge pentru întrajutorarea micuţilor din cadrul Casei de Copii Fundaţia Rafael - Codlea. La activitate au participat 71 de studenţi militari, cărora li s-au alăturat şi cadre militare din Academia Forţelor Aeriene Henri

Coandă. O acţiune similară a fost derulată de marinarii militari din Comandamentul Flotilei Fluviale şi cei ai Sec-ţiei 329 Logistice. Astfel, în perioada 2-18 decembrie, ei au iniţiat proiectul Donează sânge, dăruieşte zâmbet, iar cu bonurile valorice primite au cumpărat dulciuri, pe care le-au oferit ulterior, la sediul Comandamentului Flotilei Fluviale, copiilor bolnavi de autism de la Fundaţia SOS Autism Brăila. (Căpitan Nicoleta Burlacu, maistru militar principal Vicenzio Berchiu)u Acţiuni de caritate. Cu prilejul sărbătorilor de iarnă,

militarii Regimentului 61 Rachete Antiaeriene Pelendava din Craiova au întreprins două acţiuni caritabile de ajuto-rare a copiilor de la Şcoala Specială Sfântul Mina şi a ve-teranului de război, maior (ret), Cicerone Trincu. Darurile oferite copiilor au fost asigurate din donaţiile militarilor unităţii şi au constat în: articole sportive, îmbrăcăminte şi jucării. De asemenea, veteranului de război Cicerone Trincu i s-au oferit o diplomă de merit, un documentar de prezentare a unităţii şi un coş cu alimente specifice sărbătorilor de iarnă, însoţite de invitaţia comandantului unităţii, colonel Ion Mogoş, de a vizita Regimentul 61 Ra-chete Antiaeriene. Tot în contextul sărbătorilor de iarnă, personalul Bazei de Instruire pentru Apărare CBRN Muscel a oferit cadouri copiilor din Complexul de Servicii pentru Copilul în Dificultate Câmpulung Muscel. Acţiunea a venit din dorinţa de a oferi un strop de fericire celor lipsiţi de căldura familiei. Cei 66 de copii ai centrului au înţeles că Armata României poate fi oricând familia dorită, care îi iubeşte şi este gata să-i sprijine. (Maior Ştefan Macrea, plutonier-major Mihaela Ştefan)

GARNIZOANA ROMÂNIA

Cel mai important proiect strategic româno-american

Întrevedere

Ministrul apărării naţiona-le, Mihnea Motoc, a par-

ticipat vineri, 18 decembrie, la ceremonia de declarare a capabilităţii tehnice a facili-tăţii antirachetă Aegis Asho-re, din cadrul Bazei militare de la Deveselu, găzduită de ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu, la sediul MAE. La eveniment au fost prezenţi ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România, ES Hans Klemm, directorul Agenţiei pentru Apărarea Antirachetă a SUA, viceamiral James D. Syring, şi asistentul Secretarului General al NATO, Patrick Auroy.

În intervenţia sa, ministrul Mihnea Motoc a caracterizat sistemul antirachetă de la Deveselu drept cel mai impor-tant proiect strategic româno-american, subliniind faptul că facilitatea, a cărei capabilitate tehnică a fost declarată astăzi, contribuie concret la securi-tatea României, dar şi a SUA. În context NATO, găzduirea de către România a unor ele-mente de apărare antirachetă reprezintă o solidă confirmare a profilului activ pe care ni l-am asumat încă de la aderarea la Alianţă, a spus ministrul.

Ministrul apărării naţio-nale a arătat că programul

Abordării Europene Adaptive în Etape (European Phased Adaptive Approach/EPAA) este conform cu angajamentele comune privind arhitectura antirachetă cuprinzătoare a NATO, iar sistemul defensiv de la Deveselu reprezintă, ast-fel, o contribuţie importantă la dezvoltarea capacităţilor Alianţei Nord-Atlantice în acest domeniu.

Subliniind faptul că Ro-mânia şi-a onorat la termen toate angajamentele asuma-te în cadrul acestui proiect, ministrul Motoc a arătat că baza militară de la Deveselu reprezintă una dintre cele mai

moderne unităţi din adminis-trarea MApN, în care am inves-tit aproximativ 11,2 milioane de dolari SUA.

În acest context, ministrul apărării naţionale a apreciat modul impecabil în care s-a derulat dialogul româ-no-american în aplicarea Acordului bilateral din acest domeniu, precum şi coope-rarea interinstituţională, la nivel naţional, în îndeplini-rea obiectivelor asumate, desfăşurată într-o manieră comparabilă cu tipul de efort conjugat care a precedat şi permis aderarea noastră la Alianţă. n

Ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, l-a primit

vineri, 18 decembrie, la sediul Ministerului Apărării Naţionale, pe ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, ES Hans Klemm.

Discuţiile au vizat princi-palele domenii de pe agenda cooperării bilaterale în dome-niul apărării, în cadrul oferit de Declaraţia Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România şi SUA. Au fost abordate teme pri-vind  implementarea măsurilor de asigurare pentru România prin iniţiativele SUA în acest domeniu, cooperarea în teatrul de operaţii din Afganistan, pre-cum şi unele elemente conexe pregătirii agendei viitorului Summit NATO de la Varşovia din iulie 2016, pe dimensiunea de adaptare strategică a Alianţei.

Întâlnirea a avut loc în con-textul în care a fost declarată capabilitatea tehnică a facilităţii antirachetă Aegis Ashore din cadrul Bazei militare de la Deve-

Marţi, 22 decembrie, la sediul MApN, ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, l-a primit pe E.S. Osman

Koray Ertaş, ambasadorul Republicii Turcia la Bucureşti. Principalele puncte de pe agenda discuţiilor s-au referit la unele aspecte privitoare la situaţia actuală de securitate şi perspectivele cooperării bilaterale sau în cadrul iniţiativelor regionale şi euroatlantice.

Referindu-se la Summitul NATO care va avea loc la Varşovia, în anul 2016, oficialul român a evidenţiat interesul ţării noastre în ceea ce priveşte adaptarea pe termen lung a Alianţei la noile tipuri de ameninţări, cu o atenţie adecvată acordată regiunii Mării Negre, spaţiu de interes comun atât pentru România, cât şi pentru Turcia, ca state riverane, şi adoptarea unei posturi de descurajare şi apărare eficientă fundamentată printr-o prezenţă aliată robustă pe flancul de est al NATO.

Cei doi oficiali au luat în discuţie caracterul complex al mediului actual de securitate, cu accent pe evoluţiile din regiunea extinsă a Mării Negre. De asemenea, ambele părţi au exprimat intenţia de a consolida cooperarea bilaterală pe dimensiunea apărării. Ministrul român al apărării a folosit acest prilej pentru a aprecia contribuţia Turciei la încadrarea structurilor de comandă-control NATO consti-tuite în România, respectiv participarea detaşamentului de militari turci din Brigada 66 Infanterie Mecanizată la parada militară organizată în Bucureşti, la 1 Decembrie. n

Cooperare româno-turcăselu. Ministrul Motoc a apreciat

modul deschis şi pragmatic în care s-a desfăşurat dialogul româno-american pentru im-plementarea Acordului bilateral din acest domeniu, evidenţiind faptul că România şi-a onorat la termen şi în integralitate an-gajamentele asumate în cadrul acestui proiect. A fost evidenţiat caracterul complex al mediului actual de securitate, cu accent asupra evoluţiilor din regiunea extinsă a Mării Negre .

Ministrul român al apărării a subliniat rolul esenţial al SUA pentru consolidarea securităţii ţării noastre şi a flancului estic al Alianţei, prin implementarea iniţiativelor concrete specifice – European Reassurance Initiative şi European Activity Set, precum şi prin intensificarea programu-lui comun de exerciţii desfăşura-te pe teritoriul naţional.

În perspectiva Summitului NATO din iulie 2016, a fost eviden-ţiat interesul comun pentru adap-tarea pe termen lung a Alianţei la mediul actual de securitate. n

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

uBreaza. Trei eleve din Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir, pasionate de limba

lui Voltaire, au obţinut distincţii importante la Concursul de limbă franceză Lire en Fête,

organizat de Alianţa Franceză, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova. În

competiţie cu elevi prahoveni, cantemiristele au participat la secţiunea eseu descriptiv, în

cadrul căreia şi-au adjudecat două premii II şi o menţiune. Elev caporal Iulia Condruz şi elev

Lorena Pană au obţinut premiul al II - lea, iar elev fruntaş Anamaria Pătraşcu a obţinut menţiune.

Felicitări elevelor şi profesoarelor Elena-Cristina Soare şi Daniela Schonauer!

DIXI !

În 2016 vor fi mai multe exerciţii decât anul trecut, dacă mă refer numai la cele majore, nu la orice formă de instruire convenţională, vorbim de peste 400 de exerciţii din care peste 100 de exerciţii multinaţionale.

Mihnea MotocMinistrul apărării naţionale

Sursa: Agerpres

Foto

: Gra

ţiela

Mih

ăesc

u

3Observatorul militarNr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

GARNIZOANA ROMÂNIAu Analiză. Ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc,

a dispus constituirea unei comisii, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, care să analizeze demersurile întreprinse până în prezent de către Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti în relaţia cu clubul de fotbal reprezentat de către FCSB. Conform mandatului stabilit, în baza rezultatelor pro-cesului de analiză, comisia va propune, printr-un raport ce va fi înaintat ministrului, măsurile optime care pot fi luate de MApN în vederea valorificării mărcii Steaua şi utilizării stadionului de fotbal, aflat în proprietatea statului şi în ad-ministrarea ministerului, în condiţii de legalitate şi eficienţă economică, precum şi într-un cadru de transparenţă deplină.u Recunoaştere. De curând, la Bistriţa, a avut loc

ceremonia de conferire a titlului de Cetăţean de Onoare al judeţului Bistriţa-Năsăud. Între personalităţile marcante din acest judeţ s-a numărat şi plutonierul-adjutant Vasile Zbâncă, încadrat la Batalionul 405 Sprijin Logistic Năsăud. Manifestarea s-a desfăşurat în prezenţa prefectului judeţului, Ioan Ţintean, a preşedintelui Consiliului Judeţean Bistriţa-Nă-săud, Emil Radu Moldovan, a primarului municipiului Bistriţa, Ovidiu Teodor Creţu, a locţiitorului comandantului Brigăzii 81 Mecanizată General Grigore Bălan, colonel Ioan-Marian Cristurean, precum şi a numeroşi invitaţi. De asemenea, a fost

prezent comandantul Batalionului 812 Infanterie Bistriţa, co-lonelul Cornel Scurt, cel ce a fost comandantul subofiţerului şi care, înainte de conferirea titlului de Cetăţean de Onoare, a susţinut un laudatio plutonierului-adjutant Vasile Zbâncă. După conferirea titlului, subofiţerul a primit o diplomă şi un buchet de flori din partea jurnalistei Cristina Vlasa, de la postul Radio Transilvania, şi un portret în creion, realizat de locotenent-colonelul Gelu Bumb, din comandamentul Brigăzii 81 Mecanizată. Plutonierul-adjutant Vasile Zbâncă a fost implicat, în octombrie 2010, pe timpul unei misiuni în Afganistan, într-un grav incident, în urma căruia picioarele i-au fost amputate de la genunchi. Dând dovadă de un ca-racter puternic, de tărie morală şi psihică, după o perioadă de recuperare deloc uşoară, militarul şi-a revenit, lucrează, este alături de soţia sa şi de cei doi copii, cât şi de colegii care-l susţin. El este un om şi militar model, un adevărat camarad şi un exemplu pentru toţi cei din jurul său. (Locotenent-colonel Florin Apăfăian)u Conferinţă. Universitatea Naţională de Apărare

Carol I a organizat marţi, 22 decembrie 2015, la Hotelul Marshal Garden din Bucureşti, conferinţa de închidere a proiectului Profesie: Şcoală, Consiliere, Orientare, Practică – ProSCOP, proiect cofinanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POSDRU) din axa prioritară 2: Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii în domeniul major de intervenţie 2.1: Tranziţia de la şcoală la viaţa activă. Proiectul a urmărit formarea de aptitudini şi competenţe care să faciliteze integrarea reală şi efectivă a studenţilor şi masteranzilor în activitatea profesională prin îmbunătăţirea cadrului şi condiţiilor de desfăşurare a stagiilor practicii de specialitate. De asemenea, rolul proiectului a fost de a forma un set de bune practici care să permită educarea seriilor viitoare de studenţi în spiritul competenţei, a pro-fesionalismului şi a utilităţii sociale. Conferinţa a constituit un bun prilej al diseminării rezultatelor obţinute în toate activităţile coordonate de experţi pe întreaga perioadă a derulării proiectului, cum ar fi: stagiul de practică, consilierea profesională şi testarea psihologică, concursurile tematice, vizitele de informare-documentare, seminariile şi colocviile. u Elevi militari de excepţie. Elevii Colegiului Naţional

Militar Ştefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc şi-au demonstrat încă o dată valoarea în cadrul concursului in-terjudeţean de matematică şi informatică Memorialul Ştefan Dartu, desfăşurat la Vatra Dornei, luna trecută. Elevul caporal George Hariga a înregistrat o dublă performanţă: locul I la matematică (profesor coordonator-Mariana Timofte ) şi locul al II-lea la informatică (profesor coordonator-Marius Măgurean). Alte distincţii au fost obţinute de elevii: Răzvan Moldovanu, Dragoş Iordache, Andreea Alexa, Filip Cardasim, Denissa Pilipautanu, Andrei Puşcaşu şi Niki Cuţurean.

Pentru militarii Elementului Naţional de Sprijin (ENS), din

Afganistan, sosirea sărbătorilor de iarnă a reprezentat nu numai o perioadă de alergătură pentru îndeplinirea misiunilor specifi-ce, dar şi o adevărată încercare de readucere a magiei acestor sărbători în sufletul militarilor din cadrul propriei structuri, re-spectiv a multora dintre colegii şi prietenii noştri.

Astfel, cu câteva zile înainte de Ajunul Crăciunului, bene-

Modernizarea elicopterelor IAR-330 Puma naval, la final

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

Magia sărbătorilor în Kandaharficiind de sprijinul colegilor şi partenerilor americani, au fost iniţiate şi desfăşurate activităţi de amenajare a locului de ser-vire a mesei festive de Crăciun, de pregătire în ascuns a cadou-rilor pentru dimineaţa zilei de 25 decembrie. Cu implicarea totală a unor militari din cadrul ENS, a Echipei de legătură a TAAC-S cu Statul Major Gene-ral, totul a fost gata în timp util. Sala ambientată cu simboluri creştine şi naţionale, masa de Crăciun cu produse tradiţiona-le, atâtea câte au putut fi pre-parate (tochitură bucovineană, gulaş ardelenesc, salată de

Ceremonia ocazionată de încheierea procesului de modernizare a eli-

copterelor IAR-330 Puma naval a avut loc joi, 17 decembrie, la sediul IAR SA Braşov, în prezenţa viceprim-ministrului, ministrul economiei, comerţului şi rela-ţiilor cu mediul de afaceri, Costin Borc, a ministrului apărării naţionale, Mihnea Motoc, a şefului Statului Major General, general Nicolae Ciucă, a secretarului de stat pentru armamente, Gabriel-Beniamin Leş, a şefului Statului Major al Forţelor Navale, contraamiral Alexandru Mîrşu şi

a directorului general al IAR SA Braşov, Neculai Banea.

Programul de dotare a Forţelor Navale române cu acest tip de elicoptere a început în anul 2005, ca parte integrantă a progra-mului de modernizare a fregatelor tip F 22, iar ultimul dintre cele trei aparate de zbor, în configuraţie finală, a fost recepţionat cu această ocazie. Cele trei  elicoptere fac parte din Grupul de Elicoptere Tuzla şi operea-ză de la bordul fregatelor Regele Ferdinand, Regina Maria şi Mărăşeşti. Modernizarea s-a derulat în etape, sistemele şi echipamente-

le fiind integrate gradual, pentru a permite personalului navigant să se adapteze, treptat, cerinţelor operaţionale.

Prin încheierea acestui program, elicopterele Forţelor Navale române sunt pregătite pentru lupta anti-submarin, lupta împotriva navelor de suprafaţă, efectuarea misiunilor de supraveghere maritimă, realizarea misiunilor de căutare şi salvare pe mare şi pe uscat, executarea misiunilor de transport logistic (transport cargo, transport trupe, evacuare medica-lă), executarea misiunilor de luptă împo-triva pirateriei navale.

În cadrul ceremoniei a avut loc şi o de-monstraţie de zbor cu elicopterul IAR-330 Puma naval. Demonstraţia a fost admirabi-lă. Recepţionarea ultimului elicopter naval reprezintă un exemplu de cooperare între MApN şi industria de apărare. Elicopterul şi-a dovedit eficienţa în Operaţia Atalanta şi în Marea Mediterană. Astăzi, apărarea contează decisiv în ecuaţia de securitate. România trebuie să-şi permită armata de care are nevoie, iar Forţele Navale au acum o capabilitate care ne permite să fim compa-tibili cu NATO, a declarat ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc.

La activitate au participat şi specialişti din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi ai companiilor româneşti şi străine care au cooperat la realizarea în bune condiţii a proiectului de modernizare. n

vinete etc.), au putut fi admira-te, respectiv degustate de toţi militarii ENS, invitaţii din partea BIPF KAF, respectiv colegii şi partenerii americani şi bulgari. Prin cuvintele frumoase spuse înainte de începerea activităţii, atât comandantul TAAC-S, general de brigadă Antonio Aguto, cât şi seniorul naţional în teatrul de operaţii din Afga-nistan, colonel Sorin Panait, ne-au introdus în atmosfera sărbătorilor, ne-au ajutat să trecem mai uşor peste lipsa celor dragi.

Către finalul activităţii, aruncând o privire de an-

samblu asupra modului de desfăşurare a activităţii, un observator neutru ar fi putut să constate cât de strânse sunt relaţiile dintre militarii americani şi cei români, cât de frumos ştiu să petreacă împreună şi cât de uniţi sunt de aceleaşi valori comune. Parafrazându-l pe generalul de brigadă Antonio Auguto, care spunea, în decursul serii, că toată lumea se simte bine, putem concluziona că activi-tatea a fost un succes, tradiţii-le, mâncarea şi felul prietenos şi ospitalier al românilor fiind apreciat de toată lumea. n

Colonel Bixi-Pompiliu Mocanu,comandant ENS/RSM,

rotaţia a II-a

Ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, împreună cu şeful Statului

Major General, generalul Nicolae Ciucă, a vizitat marţi, 5 ianuarie, unităţi militare din garnizoana Buzău.

Comandanţii Diviziei 2 Infanterie Getica, general-maior Lucian Foca, Brigăzii de Informaţii Militare, general de brigadă Marius Ivanov, şi Brigăzii de Operaţii Speciale, general de brigadă Mircea Şuta, au prezentat ministrului apărării naţionale şi şefului SMG repere reprezentative din istoria şi tradiţia uni-tăţilor, aspecte din misiunile executate în teatrele de operaţii, exerciţiile de instruire naţionale sau multinaţionale, obiectivele de instruire pentru anul care tocmai a început, precum şi nevoile de sprijin din partea eşalonului superior.

Ministrul apărării naţionale şi şeful SMG s-au întâlnit cu personalul militar şi

Vizită

civil din cadrul unităţilor din garnizoană, interesându-se de nivelul şi condiţiile de pregătire.

Militarii au fost felicitaţi pentru modul de îndeplinire a obiectivelor în

anul care tocmai s-a încheiat, au primit mulţumiri pentru implicarea şi dedica-rea de care au dat dovadă şi le-au fost prezentate pe scurt priorităţile, obiec-tivele şi aşteptările pentru acest an. n

Observatorul militar4 Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

Plutonier-adjutant principal Florea Sas

De la consilierul comandantului la subofiţerul/maistrul militar de comandăLa sfârşitul lunii decembrie, la Baza 2 Logistică Valahia din Ploieşti s-a des-făşurat convocarea de specialitate a consilierilor comandanţilor din mari-le unităţi şi unităţile din compunerea şi subordinea Statului Major General.

AZIMUT

Sunt încrezător şi sper cu toată fiinţa în tot ceea ce înseamnă mai bine în instruire, evoluţie profesională, echipare, dotare şi, nu în ultimul rând, în bunăstarea celor ce şi-au ales această profesie, a armelor. Cei ce mă fac să cred şi să sper în continu-are sunt ei, soldaţii şi gradaţii profesionişti, cei ce ne vor urma şi duce mai departe ceea ce clădim acum, subofiţerii şi maiştrii militari, echipa de mare calitate din care fac parte. Ei sunt artizanii reuşitelor mele şi eu responsa-bil pentru neîmplini-rile lor.

Consilierii comandanţilor din marile unităţi şi unităţile din compune-rea şi subordinea Statului Major

General şi-au aranjat ţinutele şi s-au prezentat la Ploieşti aşa cum le stă cel mai bine, fiind modele de pregătire pro-fesională, ordine şi disciplină militară. Gazde primitoare au fost militarii Bazei 2 Logistică, în frunte cu comandantul marii unităţi, colonel Costel Băboianu, şi consilierul său, maistrul militar principal Gabriel Enache. Participanţii la convocare au avut zile pline de activitate, cu prezen-tări de proiecte, având discuţii construc-tive pe aceste teme.

Cuvântul de deschidere l-a avut con-silierul şefului Statului Major General, plutonier-adjutant principal Florea Sas. Subiectele atinse au vizat precizările şefilor categoriilor de forţe privind acti-vitatea consilierii comandanţilor, sinteză, implementare, concluzii şi propuneri de eficientizare, tradiţiile militare şi noile provocări ale Diviziilor 2 şi 4 Infanterie, ordinea, disciplina militară şi instrucţia. S-au prezentat diferite proiecte privind definirea şi implementarea rolului in-structorului în Forţele Terestre, Aeriene şi Navale, crearea unei legături între consili-erii comandanţilor academiilor militare şi viitorii ofiţeri, rezultatele participărilor la diferite simpozioane internaţionale la ni-vel NATO a unor consilieri, noi provocări de securitate şi transformările actuale la diferite nivele care privesc armata româ-nă. Un moment emoţionant a fost premi-erea câştigătorilor concursurilor Soldatul/Subofiţerul Anului 2015 din Forţele Terestre Române şi Cel mai bun dintre cei buni din Forţele Aeriene române.

În cadrul unei videoconferinţe, asigurate de specialiştii Direcţiei de Comunicaţii şi Informatică, participanţii au putut discuta cu consilierul coman-dantului Batalionului 811 Infanterie Dragonii Transilvani, plutonier-adjutant principal Lucian Bal, ce se află în misiune în teatrul de operaţii din Afganistan, în Baza Aeriană Kandahar. Acesta a prezen-tat situaţia actuală din zonă, misiunile ce le execută, cooperarea cu partenerii ame-ricani. De pe Baza Aeriană Kandahar au participat la discuţii plutonierul-adjutant

lucian.irimia@presamil.roPlutonier-adjutant Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

principal Constantin Manole, subofiţer de stat major în cadrul comandamentu-lui, plutonierul-major Mihai Sveduneac, locţiitor comandant pluton, plutonierul-major Radu Tămaş, subofiţer de compa-nie, plutonierul-adjutant Gabriel Popa, reprezentantul Elementului Naţional de Sprijin, şi, nu în ultimul rând, reprezen-tantul partenerilor americani, command sergeant-major Bruce Kosmicki - subo-fiţerul de comandă al batalionului Polar Bear, din Task Force Polar Bear-Dragons.

A fost o onoare şi un privilegiu pentru toţi subofiţerii din Kandahar, prezenţi în direct la această conferinţă, împărtăşirea experienţei acumulate aici cu consilieri ai comandanţilor din Armata Română şi cred că activitatea va constitui un plus în pregă-tirea noastră, a tuturor, a declarat plutoni-er-adjutant principal Lucian Bal.

Într-una din zile, a participat la activi-tate şi şeful Statului Major General, gene-ral Nicolae-Ionel Ciucă. Mă bazez foarte mult pe corpurile de militari ce le reprezen-taţi. Am insistat în schimbarea denumirii şi atribuirea noilor atribuţii ce vor apărea, foarte curând, în regulamentele militare pentru a da consistenţă şi responsabilităţi clare de lider celor ce încadrează această poziţie. Ne confruntăm cu multe probleme, care nu pot fi schimbate deodată. Prima schimbare trebuie să o facem cu noi înşine şi cu o asumare crescută a responsabili-tăţilor. Trăim vremuri care au o dinamică mare, ceea ce implică o instruire pe mă-sură şi trebuie să înţelegem că împreună constituim o instituţie care are menirea de apărare a ţării. Anul 2015 a avut un ritm susţinut al instruirii, cu o complexitate şi amploare pe măsură a exerciţiilor. A existat o angajare crescută a tuturor militarilor şi asta mă bucură. Doresc să nu cădeţi în ruti-nă, ci să continuaţi să vă dezvoltaţi şi să vă pregătiţi, le-a transmis participanţilor la convocare generalul Nicolae-Ionel Ciucă.

Un alt punct fierbinte a fost transfor-marea funcţiei de consilier al comandan-tului pentru problemele maiştrilor mili-tari, subofiţerilor, gradaţilor şi soldaţilor profesionişti în subofiţerul/maistrul de comandă. Voi folosi în continuare această sintagmă pentru că aşa este denumită această poziţie rezervată subofiţerilor şi maiştrilor militari în unele armate NATO, respectiv Command Sergeant Major (CSM) şi Command Senior Enlisted Leader (CSEL) în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, iar pe de altă parte a fost unul

dintre obiectivele acestei convocări şi anume, dezbaterea, înţelegerea şi aplica-rea a tot ceea ce derivă din această noţi-une, aşa cum a fost aprobată şi ordonată de şeful Statului Major General.

Subofiţerul/maistrul militar de co-mandă este liderul soldaţilor şi grada-ţilor profesionişti, maiştrilor militari şi subofiţerilor din aria de responsabili-tate, cărora le este model de fermitate şi principialitate. El materializează şi simbolizează, în acelaşi timp, reuşita profesională, oferind motivaţie şi orizont de dezvoltare profesională pentru toţi aceşti militari, conturând de o manieră palpabilă noţiunea de carieră militară de succes. Pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti, subofiţerii, maiştrii militari şi tinerii ofiţeri, echipa comandant-sub-ofiţer de comandă înseamnă armata, iar modul lor de manifestare profesională este determinant în tot ceea ce înseam-nă dorinţa acestora de a fi mai buni, de a evolua, de a fi odată ca ei.

Domeniile principale de activitate ale subofiţerului/maistrului militar de co-mandă sunt ordinea şi disciplina militară, instrucţia individuală şi colectivă a mi-crostructurilor, moralul şi calitatea vieţii, dezvoltarea profesională a militarilor din aria de responsabilitate. El este cel ce generează feedbackul pe verticală în vederea luării deciziei sau în urma deci-ziilor luate de către comandanţi, pentru că ştie cel mai bine efectul la ţintă al acestor ordine. El le-a făcut posibile atât din postura de simplu executant, cât şi din cea de lider de microstructură, înde-plinindu-le aşa cum i-au fost ordonate, le-a trăit, gustat şi înţeles în acelaşi timp. Toate acestea se regăsesc în noţiunea de experienţă şi este ceea ce pune la dispo-ziţia comandantului său şi militarilor din aria de responsabilitate, în egală măsură, 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, având un singur obiectiv - îndeplinirea misiunii. Ele pot fi traduse prin cuvinte ca profesionalism, motivare, exemplu per-sonal, materializarea noţiunii de carieră militară coerentă pentru aceste categorii de militari.

După-amiezile au fost ocupate cu vizitarea Muzeului Ceasului Nicolae Simache, Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, precum şi a Mănăstirii Gighiu. La sfârşitul activităţii, participanţii au fost colindaţi de membrii Cercului Militar din Ploieşti. n

Observatorul militar 5Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

PORTRET

Medicina militară româ-nească funcţionează conform unei strate-

gii care reclamă şi un sistem creativ în privinţa capacităţii de reacţie, demonstrat şi în cazul apariţiei situaţiei de urgenţă din clubul Colectiv, din Capitală. Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila (SUUMC) a preluat o parte din victime pentru că, aici, valenţe-le medicinei operaţionale sunt ilustrate în abilitatea de acor-dare a actelor medicale perfor-mante, superspecializate şi mai ales individualizate.

Pentru această situaţie, mo-bilizarea şi solidaritatea au fost extraordinare. S-au mobilizat şi cei care au ieşit la pensie, cei aflaţi în concediu, toţi cei care au auzit de această tragedie şi au putut ajuta. Secţia de chirur-gie plastică din spitalul militar a fost creată pentru a asigura tra-tamentul de specialitate al mili-tarilor aflaţi în ţară şi în teatrele de operaţii, al pacienţilor cu po-litraumatisme, traumatisme ale mâinilor, al pacienţilor cu arsuri grave, cu afecţiuni oncologice ce afectează părţile moi, dar nu numai. De data aceasta, chirur-gul plastician colonel doctor Bogdan Marinescu, şeful Secţiei Chirurgie Plastică şi Microchirur-gie reconstructivă de la SUUMC, împreună cu întreaga echipă s-a aflat în postura de a salva vieţi. Vieţi tinere, nevinovate. În cazul tratării marilor arşi, nu poţi să nu te implici, să nu stabileşti o legătură emoţională cu pacien-tul. În acelaşi timp însă, trebuie să rămâi lucid, raţional, pentru a putea aplica cât mai corect şi adecvat tratamentul specific fiecărui pacient în parte. Aceasta a fost cea mai mare acţiune de salvare din ultimul sfert de secol, spune specialistul.

La Spitalul Militar Dr. Carol Davila din Bucureşti au fost internaţi 12 pacienţi care

au suferit leziuni de arsură gravă în incendiul de la clubul Colec-tiv. Colonelul doctor Bogdan Marinescu era de două zile în spital, pentru că a avut o inter-venţie chirurgicală grea. Vineri

Lupta pentru viaţă12 răniţi din clubul Colectiv s-au aflat în îngriji-rea personalului medical de la Spitalul Univer-sitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila. Colonelul dr. Bogdan Marinescu rememorează momentele teribile din toamna anului trecut.

seara, ajunsese acasă pe la ora 22. După 45 de minute, era din nou la spital. A realizat gravi-tatea evenimentelor după ce a văzut starea pacienţilor. Imediat a trebuit să intrăm cu ei în sala de operaţii, pentru a îndepărta cât mai rapid ţesuturile arse, devita-lizate, dar şi pentru a decompri-ma acele regiuni anatomice prin care era împiedicată circulaţia normală a sângelui. Primele 24 de ore sunt vitale în astfel de cazuri. De atitudinea pe care o avem în această perioadă de timp depin-de, în mare parte, evoluţia ulte-rioară a bolii, dar şi prognosticul pacientului. În perioada urmă-toare se realizează zilnic o toaletă amănunţită a plăgilor arse, care se apropie în privinţa complexi-tăţii, de intervenţiile chirurgicale. Adică în echipa chirurgicală completă, medic chirurg-medic anestezist, deoarece schimbarea pansamentelor este extrem de dureroasă. Este ca şi cum am face câte 12 operaţii în fiecare zi. După ce pacienţii sunt stabilizaţi, vor urma şi alte etape operatorii, ce vizează înlocuirea completă a ţesutului ars, grav afectat, cu grefe de piele.

Răniţii au ajuns cu mirosul acela din club. Erau inconştienţi, arşi pe suprafeţe mari, între 10 şi 55% din corp. Tineri, între 20 şi 40 de ani. Trebuiau suprave-gheaţi 24 de ore din 24, pentru

cicatrici, pe care, din păcate, unii le vor purta toată viaţa.

Ce l-a impresionat în mod deosebit în aceste momente pe chirurgul Bogdan Marinescu a fost mobilizarea incredibilă, din proprie iniţiativă a cadrelor medicale. Au fost prezenţi 47 de doctori şi 67 de asistente.

O bancă de ţesuturi şi os i-ar fi fost extrem de utilă într-o astfel de situaţie.

În cazul marilor arşi, când rezer-vele tegumentare ale pacientului sunt insuficiente, banca de piele ne poate furniza imediat grefe de piele, cu care putem acoperi efici-ent zonelor arse. În multe cazuri, banca de piele poate salva vieţi, completează specialistul.

Astfel de evenimente impun lecţii de viaţă pentru mulţi. Doc-torul Marinescu a rememorat de mai multe ori desfăşurarea evenimentului şi declară senin că nu crede că se putea face mai mult pentru aceşti pacienţi din punct de vedere medical, al ati-tudinii chirurgicale, al investiga-ţiilor şi tratamentelor cu tehnica şi dotarea pe care o deţin. Am beneficiat de suportul necondi-ţionat al conducerii spitalului, al tuturor specialităţilor medicale, de ajutorul multor colegi medici, asistente, infirmiere. Am realizat

12 intervenţii chirurgicale suc-cesive fără să fi avut măcar cinci minute pauză, acest lucru petre-cându-se după ora 12 noaptea, la sfârşitul unei săptămâni foarte solicitante. S-a operat peste 12 ore, încontinuu. Apoi, zilnic, s-a realizat schimbarea tuturor pan-samentelor, care era echivalentul unor intervenţii chirurgicale. Nu a fost uşor, însă eforturile noastre au fost răsplătite treptat, prin supravieţuirea tuturor pacienţilor noştri şi evoluţia bună a stării lor de sănătate, precizează chirur-gul.

Însă doctorul Marinescu afir-mă că întotdeauna este loc de mai bine. Pacientul mare ars are

Am dorit să vizităm spitalele, să ne dăm seama de situaţie... Am putut vedea că toate echipele medicale s-au mobilizat la maximum. Este o situaţie extraordi-nară, pe care o întâlnim extrem de rar. Eu însumi, cu 20 de ani de experienţă în chirurgia arsurii, n-am mai întâlnit o asemenea situaţie şi un număr atât de mare de pacienţi arşi care sunt trataţi în acelaşi timp.

Doctor Marc Chaouat, Spitalul Saint Louis din Lille

Medicul britanic Sarah Pape a fost printre primii specialişti străini care au ajuns în Bucureşti. Ea spune că o astfel de tragedie, cu atât de mulţi răniţi, ar reprezenta o provocare imensă pentru sistemul medical din orice oraş al Europei. De aceea a fost nevoie ca o parte dintre pacienţi să fie transferaţi.

ultraperformantă, personal medical supraspecializat.

Ţinând cont de rolul asumat pe care îl are Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central în cadrul sistemului naţional de să-nătate, aceste facilităţi vor trebui să corespundă celor mai înalte standarde, afirmă specialistul.

Când masca emoţională se fisurează, doctorul Bogdan Marinescu recunoaşte: Nu e uşor când operezi astfel de traumatis-me, oameni atât de tineri, când vezi atâta suferinţă. Soţia mea, arhitect, a pierdut doi colegi. A fost greu, încă mai e…

Aceştia sunt oamenii de aici, tăcuţi, discreţi, profesionişti şi

că evoluţia lor era imprevizibilă, oricând putându-se decompen-sa una din funcţiile vitale.

Durerile fizice le putem ate-nua în parte cu analgezice, însă toaletarea repetată a plăgilor este o procedură extrem de trau-matizantă, o procedură ce se re-petă zilnic, apoi din nou operaţii, pansamente. Vor rămâne marcaţi de evenimentul în sine, dar şi de

nevoie de condiţii de îngrijire foarte speciale, camere sterile, circuitele medicale foarte bine puse la punct, materiale sanitare speciale, aparatura medicală

responsabili, care au venit cu tot sufletul lor, fără întrebări, fără ezitări, să dea viaţa înapoi anilor atât de tineri, cum frumos spunea un alt chirurg. n

Elena Davidelena.david@presamil.ro

Colonel dr. Bogdan Marinescu, şeful Secţiei Chirurgie Plastică şi Microchirurgie reconstructivă de la SUUMC

Observatorul militar Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 20166

INSTRUCŢIE

Locotenent-comandor Ionuţ Haidamac

Locotenent-comandor Marius Bunduc

Cele mai frumoase acţiuni la care am participat au fost misiunile externe, unde am avut po-sibilitatea să lucrez cu piloţi din alte forţe aeriene. Pe acelaşi loc aş situa şi tragerile cu arma-mentul de bord. De fiecare dată când lovesc ţinta, am un mare sentiment de satisfacţie.

IAR-330 SOCAT este un elicopter bun, care îţi dă mare încredere. După ce am participat la exerciţii internaţionale şi am văzut nivelul celorlalţi din alte armate, am ştiut că suntem pregătiţi. Doar capabilităţile aeronavelor fac di-ferenţa. De asemenea, am reuşit să ne îndeplinim misiunile şi chiar să ne ridicăm la nivelul antrenamentelor. Gazdele au fost mulţumite şi noi ne-am atins obiectivele. Drept urmare, anul acesta am fost invitaţi din nou şi am participat, cu succes, la acelaşi tip de exerciţiu.

Oamenii SOCAT-ului

lucian.irimia@presamil.roPlutonier-adjutant Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

Aţi admirat, la recenta para-dă militară de 1 Decembrie, formaţiile de elicoptere

IAR-330 SOCAT, care au trecut deasupra Pieţei Constituţiei, din Capitală, şi aţi rămas impresionaţi de măiestria celor aflaţi la manşă. Despre o parte din secretele pilo-ţilor de pe acest tip de aeronavă, au povestit doi dintre militarii Ba-zei 95 Aeriene Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu.

La cei 35 de ani, locotenent-comandorul Ionuţ Haidamac,

nickname Chelu’, este pilot de elicopter IAR-330 SOCAT şi are peste 700 de ore de zbor la activ. Dragostea sa pentru aviaţie a început din liceul militar, pe care l-a absolvit în 1999. Iniţial, a vrut să devină tanchist, dar apoi a ales acest drum. A urmat Academia Forţelor Aeriene, pe care a absol-vit-o în 2003. A zburat la Focşani, Ghimbav şi Boboc, pe IAK-52 şi L-29. Zborul cu IAR-330 SOCAT l-a început la Boteni, apoi l-a conti-nuat la Otopeni, iar acum este la Bacău. Fiind de loc din Rădăuţi,

alegerea actuală a devenit fireas-că. A participat la două exerciţii multinaţionale în Turcia.

Pentru ofiţer, IAR-330 SOCAT reprezintă împlinirea viselor din adolescenţă. Până în prezent, a efectuat cam toate genurile de misiuni pe care le poate îndeplini această aeronavă. Consideră că este în locul potrivit şi a ajuns la nivelul de pregătire care este necesar. Debutul său ca pilot a fost mai greu. Începuturile pentru piloţii tineri de elicoptere durează mai mult, este un proces lent. Pe măsură ce se adună experienţă, se deschid noi perspective.

Cele mai grele momente cred că au fost la început, având în vedere

că în şcoală am zburat avion, a afir-mat locotenent-comandorul Hai-damac. Adaptarea a fost mai grea, dar a trecut. Pe măsură ce aduni ore de zbor, vine şi experienţa. O misiu-ne nu este mai grea sau mai uşoară. Toate sunt importante şi tratate ca atare. Tot zborul este important, de la decolare până la aterizare.

Consideră că îi rămâne prea puţin timp pentru familia sa, pe care o iubeşte imens. Are doi co-pii, un băiat şi o fetiţă. Băieţelul, care are trei ani, de abia descope-ră ce meserie are tatăl său. Chelu’

crede că, într-o căsătorie, copiii şi familia se dedică, într-o oarecare măsură, meseriei. Soţia ştie că oricând poate să apară un ordin. Aceasta este viaţa de militar, indi-ferent de specialitate.

La ora actuală, mă aflu într-un moment în care trebuie să decid dacă rămân să mă perfecţionez mai mult pe zbor sau să urmez masterul de comandă la Universi-tatea Naţională de Apărare Carol I, ceea ce presupune o posibilă repar-tiţie în altă garnizoană. Cred că este o decizie grea, care trebuie luată împreună cu familia, a afirmat lo-cotenent-comandorul Haidamac.

Unul dintre cele mai frumoase zboruri deasupra României, din

punct de vedere al peisajului, a fost Otopeni, Brăila, Tulcea, Mi-hail Kogălniceanu. Pe deasupra munţilor este frumos, dar implică multă atenţie şi este mai dificil. Pentru noi, pământenii, zborul reprezintă poezie. Locotenent-comandorul Ionuţ Haidamac este un fan al romanelor şi nu crede în această afirmaţie. Consideră că are o meserie căreia trebuie să i se dedice.

Locotenent-comandorul Marius Bunduc, nickname Bundy, a absolvit Academia Forţelor Ae-

riene în 2003. A depăşit 800 de ore de zbor, din care peste 700 pe elicopterul IAR-330 SOCAT. Se consideră norocos, deoarece după absolvirea academiei a fost inclus în programul SOCAT, la Otopeni. Când a venit împreună cu majoritatea colegilor la Bacău, după restructurare, acomodarea a fost firească. Au fost bine primiţi în colectivul bazei şi al Escadrilei 952.

Avem multe satisfacţii în me-seria noastră, a declarat Bundy. Uneori parcă uiţi de programul încărcat, de orele multe petrecute la serviciu, faptul că stai mai puţin cu familia şi mai mult cu colegii.

În ultimul timp, au intensificat antrenamentele cu camarazii din Forţele Terestre, mai ales că elicopterul se pretează la acest gen de misiuni. Camarazii de la sol doresc să îi aibă aproape, să îi vadă deasupra, să le asigure acel confort în luptă. Când zboară deasupra infanteriei, tancurilor şi artileriei, locotenent-comandorul Bunduc are un sentiment de mul-ţumire, chiar de împlinire. Simte forţa acţiunilor desfăşurate jos, pe teren. Consideră că sunt un sprijin real pentru ei. Pentru asta se antrenează, să fie acolo unde este nevoie, indiferent de dificul-tatea misiunii. Anul acesta a fost unul foarte bun, s-a zburat mult la exerciţii şi s-a acumulat suficientă experienţă interarme.

Nimic nu ar fi realizabil, dacă nu ai avea acasă pe cineva care să te înţeleagă că este foarte impor-tant ceea ce faci. Că este necesar să te pregăteşti, că trebuie să fii foarte multe ore la serviciu. Sunt norocos că am acest sprijin. Mă folosesc de acest prilej să-i transmit soţiei mele că o iubesc mult, că îmi doresc să fim cât mai mult împreună, să fie în continuare alături de mine şi, încă o dată, că o iubesc!, a declarat lo-cotenent-comandorul Bunduc.

Pentru viitor îşi doreşte să fie sănătos, să ajungă instructor şi să zboare la fel de mult cum a fost în anul trecut. n

Piloţii de IAR-330 SOCAT se pregătesc tot timpul pentru a fi gata să îndeplinească misiunile ordonate.

Încheierea fiecărui an de instruc-ţie înseamnă, pentru militari, un bilanţ al activităţilor la care

au participat. Pentru poliţiştii mi-litari din Brigada 282 Infanterie Mecanizată Unirea Principatelor din Focşani este momentul în care însumează numărul de misiuni executate. Deloc puţine, dacă luăm în calcul că acestea se succed, con-stant, în fiecare săptămână.

Sarcinile lor permanente, de însoţire şi de escortă, se concreti-zează în foarte mult timp petrecut pe teren. I-am întrebat pe poliţiştii militari focşăneni dacă nu a deve-nit obositoare această rutină şi au răspuns că sunt momente în care simţi nevoia de o pauză, însă au ales acest drum conştienţi de tot ceea ce presupune meseria pe care o fac. Dar, ceea ce îi ajută cel mai mult să păstreze ritmul alert este echipa pe care au format-o. De fapt, sunt asemeni unor fraţi care se sprijină, permanent, la bine sau la greu. Sunt serioşi, exemplari în modul de prezentare şi prompţi în îndeplinirea misiunilor. Au învăţat să se adapteze la orice condiţii şi să se descurce în situaţii limită, totul cu un calm extraordinar. Au multe poveşti de spus şi prea puţin timp de stat la vorbă.

Caporalul Iorgu Seciu este încadrat la subunitatea de poliţie militară din anul 2001 şi spune că se află foarte mult timp în misiuni. Povesteşte că au fost perioade în care, însoţind transporturi de teh-nică, nu au fost luaţi în calcul pen-tru cazare sau hrană, fiind nevoiţi să se descurce singuri. O perioadă bună de vreme am fost o prezenţă neobişnuită. Eram nişte militari în-tr-o maşină cu girofar. A durat până

Observatorul militar 7Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

INSTRUCŢIE

Deschizători de drumuri

Pentru poliţiştii militari, siguranţa co-legilor este o îndatorire permanentă.

Caporal Valentin Petrea

Caporal Costel Bocu

Caporal Iorgu Seciu

Am ştiut ce înseamnă să fii poliţist militar: foarte multe misiuni, mii de kilometri parcurşi.

Întotdeauna drumurile pe care le parcurgi într-o misiune duc acasă. Acesta este un gând motivant, pentru că pe restul detaliilor ai fost instruit să te pliezi.

Întotdeauna trebuie să îţi faci timp şi pentru cei de acasă. În primul rând, pentru copii. Atunci când îi strângi în braţe uiţi de tine şi de obo-seala acumulată şi îţi încarci bateriile cu năzdrăvăniile lor.

când a fost înţeles corect rolul nos-tru. Acum, practic, nici o misiune nu poate fi îndeplinită fără să fim şi noi implicaţi, spune Iorgu.

Caporalul Costel Bocu afirmă că o altă îndatorire a lor, mai ales a şoferilor din cadrul plutonului, este să întreţină maşinile pe care le au în dotare.

Este foarte important să ai maşi-na în perfectă stare de funcţionare. Misiunile noastre se desfăşoară con-tracronometru, iar cei la care trebuie să ajungi depind de tine. Sunt detalii care fac diferenţa între profesiona-lism şi indiferenţă, subliniază capo-

ralul. Costel Bocu este încadrat la Brigada 282 Infanterie Mecanizată Unirea Principatelor din 1996, iar la plutonul de Poliţie Militară din 2007.

Caporalul Valentin Petrea este poliţist militar din 2002. Susţine că este foarte important felul în care te prezinţi într-o misiune, mai ales că acţionezi, de multe ori, alături de militari din alte unităţi.

Cel puţin în luna decembrie sunt foarte multe misiuni, începând cu parada de Ziua Naţională şi rea-ducerea, în cazarmă, a tehnicii şi personalului implicat. 2015 a fost un

an plin de activităţi şi a trebuit să ne adaptăm programului încărcat, însă asta facem de foarte multă vreme şi a devenit o obişnuinţă, a precizat Valentin.

Tinerii povestesc că, având o carieră ce îi ţine mai mult departe de casă, familia este cea care îi ajută să rămână concentraţi la sarcinile pe care le au de îndeplinit. Se bucu-ră de copii şi au parte de înţelegere din partea soţiilor.

Este greu, însă se ştie că asta ne este meseria şi suntem sprijiniţi. Con-tează foarte mult să fie înţelegere în familie, pentru că acasă este locul în care îţi reîncarci bateriile, subliniază caporalul Petrea, adăugând că au beneficiat, întotdeauna, de înţele-gere din partea comenzii compani-ei şi nu numai.

Firul mărturisirilor se rupe... O nouă misiune pe care militarii din plutonul poliţie militară se grăbesc să o ducă la îndeplinire cu rigoare şi profesionalism. Oricum, continuă să spună multe prin simpla lor prezen-ţă în poligoane sau chiar în teatrele de operaţii. Au fost şi acolo, dar, zic ei, e o altă misiune. Acum se bu-cură că au primit în dotare maşini noi, în care au mai mare încredere. Acest fapt reprezintă o dovadă a recunoaşterii locului şi rolului lor în rândurile armatei române, care a crescut şi va continua să crească an de an. n

sonia.raicu@presamil.roPlutonier-major Alina-Sonia Raicu

Observatorul militar8 Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

VĂ INTERESEAZĂ!

Pagină realizată de Irina-Miheala Nedelcuirina.nedelcu@presamil.ro

Precizări referitoare la intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

Pentru clarificarea unor prevederi ale Legii nr. 223/2015 pri-vind pensiile militare de stat, modificată şi completată prin art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ne-am adresat directorului-adjunct al Casei de pensii sectoriale a MApN, colonel Florentin Răduţ. Astfel, pentru a răspunde întrebărilor şi nedumeririlor transmise de cititorii noştri, pu-blicăm câteva precizări pe care le considerăm esenţiale în înţelegerea corectă a prevederilor celor două acte normative.

De ce a fost necesară modificarea şi completarea Legii nr. 223/2015?

Prin acest demers legislativ s-a avut în ve-dere stabilirea unei baze de calcul a pensiei prin valorificarea exclusiv a soldelor/salariilor lunare brute realizate din exercitarea funcţiei de bază, actualizate la data deschiderii dreptului de pensie. De asemenea, s-a stabilit cu exactitate care venituri nu se includ în baza de calcul.

În cuprinsul Legii nr. 223/2015 nemodi-ficate, lipsa unei definiţii a sintagmei „toate veniturile brute” a condus la ideea că, în afara veniturilor realizate din exercitarea funcţiei de bază, beneficiarii actului normativ pot valorifica şi alte venituri decât cele de natură salarială care, aşa cum rezulta din textul iniţial, puteau proveni din orice sursă.

De asemenea, în cuprinsul art. 30 din ac-tul normativ iniţial se avea în vedere valorifi-carea unor procente corespunzătoare pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii. Însă actul normativ nu stabilea procente, pe tipuri de activităţi, care să poată fi valorificate la stabilirea cuan-tumului pensiei militare, dispoziţie legală care devenea astfel inaplicabilă. Mai trebuie spus că pentru realizarea operaţiunilor de re-calculare a pensiilor aflate în plată la data de 31.12.2015, acelaşi act normativ nu prevedea faptul că baza de calcul, stabilită în condiţiile art. 28, s-ar fi actualizat la data intrării în vigo-are a noii legi.

Un alt aspect foarte important se referă la faptul că, prin intrarea în vigoare a noii legi, la 1ianuarie 2016, pensiile stabilite în baza legislaţiei anterioare pentru militari vor deve-ni pensii militare de stat, fapt ce presupune recalcularea acestora după noile principii. Însă Legea nr. 223/2015 nu a stabilit dintru început un termen în interiorul căruia casele de pensii sectoriale să aplice prevederile acesteia.

Pentru remedierea acestei situaţii, în cuprinsul noului act normativ au fost introduse prevederi clare şi termene precise pentru recal-cularea, în condiţiile art. 109 şi 110, a tuturor pensiilor aflate în plată în prezent, împrejurare de natură să elimine posibilitatea apariţiei unui nou val de litigii de anvergura celui din anii 2010-2012. Totodată, s-a stabilit cu claritate că pensiile recalculate se cuvin începând cu data intrării în vigoare a legii, adică de la data de 1 ianuarie 2016, ceea ce elimină arbitrariul în interpretare şi posibilele diferenţieri de tratament aplicabil pensionarilor.

În plus, pentru înlăturarea eventualelor discriminări, s-a clarificat modalitatea de stabilire a pensiei de invaliditate şi a pensiei de urmaş.

Totodată, au fost corelate în integralitate prevederile din lege care făceau imposibilă emiterea normelor juridice de rang inferior (spre exemplu, art. 28, 30, 60, 109, 110). În mod concret, acest act normativ elimină în mare parte neclarităţile privitoare la modul de stabilire, recalculare şi/sau actualizare a pensiilor militare de stat.

Recalcularea pensiilor

Procedura de recalculare a pensiilor şi ter-menul de emitere a deciziei se vor stabili prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, emis în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015. În acest moment, proiectul se află în fază avansată de elaborare, fiind demarată deja şi procedura de avizare internă în cadrul instituţiilor cu atribuţii în acest domeniu.

Pensiile militarilor stabilite, revizuite, re-calculate sau plătite în baza actelor normative din domeniul pensiilor, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat. Acestea se vor recalcula, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie şi baza de calcul, actualizată conform prevederilor care reglementează salarizarea militarilor (cu luarea în calcul a majorării cuan-tumului brut al soldelor funcţiilor de bază din luna decembrie 2015).

În vederea recalculării pensiei, benefi-ciarii acestor drepturi trebuie să transmită la Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale o cerere, prin care să aleagă şase luni consecutive din ulti-mii cinci ani de activitate. În caz contrar, recalcularea se va face din oficiu, în raport cu baza de calcul aferentă ultimelor şase luni de activitate, desfăşurată în calitate de militar.

Recalcularea pensiilor se realizează în termen de maximum 24 de luni de la data

intrării în vigoare a legii, iar drepturile vor fi acordate cu data de 1.01.2016. Pentru efectuarea acestei activităţi în termenul legal, personalul Casei de pensii sectoriale a MApN a fost suplimentat, astfel încât structura dispune de toate resursele umane, materiale şi financiare necesare.

În situaţia în care se constată diferenţe între cuantumul pensiilor recalculate şi cuantumul pensiilor aflate în plată, se păstrează în plată cuantumul avantajos beneficiarului, acest cuantum fiind supus indexărilor anuale ulterioare. Nicio pensie aflată în plată nu va scădea în urma proce-sului de recalculare.

Stagiile de cotizare nevalorificate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 (1.01.2016), precum şi cele realizate ulterior acestei date, se vor valorifica în sistemul public de pensii.

Diferenţele rezultate între cuantumu-rile pensiilor cuvenite pentru luna decem-brie 2010 şi cele stabilite în baza Legii nr. 119/2010, cu modificările şi completările ulte-rioare şi cele ale OUG nr. 1/2011, se restituie la cererea beneficiarilor, în mod eşalonat, pe o perioadă de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015.

Modalitatea de acordare a diferenţelor se va stabili prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului, emise în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. La această dată, proiectul de hotărâre sus-menţionat este deja elaborat, fiind demarată procedura de semnare de către instituţiile cu atribuţii în acest domeniu în vederea includerii pe agenda şedinţei Guvernului de la începutul lunii ianuarie 2016. Menţionăm că sumele necesare plăţii diferenţelor se află aprobate în bugetul Casei de pensii sectoriale a MApN.

Stabilirea pensiei

Cuantumul pensiei de serviciu se deter-mină în procent de 65% din baza de calcul pentru vechime cumulată de cel puţin 25 de ani. Pentru fiecare an care depăşeşte cei 25 de ani, se adaugă câte 1% din baza de calcul. Totodată, se acordă un spor de 3%, 6% sau 9%, în funcţie de contribuţia la Fondul pentru pensia suplimentară şi/sau contribuţia individuală la buget.

Pensia astfel stabilită, recalculată şi actualizată în condiţiile Legii nr. 223/2015, nu poate fi mai mare de 85% din baza de calcul. La cuantumul astfel obţinut, în func-ţie de clasa ordinului Meritul militar deţinut, se adaugă un spor de 10%, 15% sau 20%,

prevăzut la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

Reîncadrarea activităţii în condiţii de muncă

Militarii care au trecut în rezervă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv până la data de 31.12.2010, trebuie să adreseze o solicitare centrelor militare în a căror rază teritorială îşi au domiciliul, în vederea reîncadrării activităţilor desfăşurate în condiţii de muncă, similar prevederilor apli-cabile militarilor în activitate, în conformitate cu legislaţia actuală.

Pentru punerea în aplicare a acestor noi prevederi, la nivelul Ministerului Apărării Na-ţionale a fost emis Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.123/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice personalului militar, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 30.12.2015, data de intra-re în vigoare a acestuia fiind de asemenea, 1.01.2016. Conform prevederilor acestuia, locurile de muncă şi activităţile ce dau dreptul personalului militar din Ministerul Apărării Naţionale la sporuri de vechime în serviciu pentru stabilirea pensiei, în sensul Legii nr. 223/2015, cu modificările şi completările ul-terioare, sunt cele prevăzute în anexa nr. 1 la HG nr. 1.294/2001, cu modificările ulterioare.

Perioadele în care personalul militar se află în incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă anual, concediu de odihnă suplimentar, se consideră ca fiind lucrate în condiţiile locului de muncă în care cei în cauză şi-au desfăşurat activitatea la data ivirii acestor situaţii. Nu se iau în calcul la stabilirea timpului efectiv lucrat în condiţiile locului de muncă în care personalul militar şi-a desfăşurat activitatea perioadele în care cei în cauză s-au aflat în una din următoarele situaţii: concediu de risc maternal, concediu de maternitate, concediu pentru creşterea copilului, concediu pentru creşterea copilu-lui cu handicap, concediu de studii, învoiri, permisii, concediu fără plată, suspendarea din funcţie ca urmare a cercetării şi judecării în stare de arest preventiv şi perioada de predare a funcţiei după trecerea în rezervă/retragere.

Locurile de muncă în care personalul mili-tar desfăşoară, permanent sau temporar, acti-vităţi în condiţii de muncă deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii sunt stabilite, de regulă, o dată pe an, prin Ordinul de zi pe unitate nr. 1, şi atunci când intervin modificări în statele de organizare şi/sau în fişele posturilor.

Pentru situaţiile în care condiţiile de mun-că deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii nu rezultă cu certitudine, nu au fost eviden-ţiate în memoriul original/dosarul personal ori încadrarea în acestea a fost reconsiderată, centrele militare/structurile militare care au în păstrare memoriile originale/dosarele personale ale personalului militar în rezervă/retragere, la cerere, întreprind toate demersu-rile necesare în scopul obţinerii adeverinţelor de la unităţile militare în care acesta a fost încadrat ori de la structurile care au preluat arhivele unităţilor militare desfiinţate, trans-formate sau redimensionate. n

Începând cu 1 ianuarie 2016, toate pensiile militare de stat se majorează cu 5%, în confor-mitate cu art. 14 alin. (2) din OUG nr. 57/2015. De asemenea, prin aplicarea noului Cod fiscal, vor rezulta creşteri ale cuantumului pensiei nete puse în plată, determinate de dedu-cerea din venitul din pensie a contribuţiei individuale de asigurări sociale de sănătate şi a sumei neimpozabile lunare de 1.050 lei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 122 din Legea nr. 223/2015, militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, precum şi urmaşii acestora, care vor ieşi la pensie după 1 ianuarie 2016, şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute atât de Legea nr. 223/2015, cât şi cele prevăzute, la data de 1 ianuarie 2016, de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, pot opta, în termen de 5 ani, pentru modul de calcul prevăzut de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulte-rioare, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.

9Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016 Observatorul militar

EXEM

PLE

DE

STA

BILI

RE A

CU

AN

TUM

ULU

I PEN

SIEI

l m

ilita

r ca

re ie

se la

pen

sie,

la c

erer

e, c

u re

duce

rea

vârs

tei d

e pe

nsio

nare

; ve

chim

e ef

ecti

vă: 2

8 de

ani

; l a

lucr

at în

co

ndiţ

ii de

oseb

ite 2

0 de

ani

(1a

n şi

3 lu

ni p

entr

u fie

care

an

lucr

at: 2

0 x

1,25

= 2

5 de

ani

) şi î

n co

ndiţ

ii no

rmal

e 8

ani; l

ve-

chim

e cu

mul

ată:

25

+ 8

= 33

de

ani; l

pe

ste

25 d

e an

i de

acti

vita

te: 8

ani

x 1

% =

8%

; l a

coti

zat l

a fo

ndul

pen

tru

pens

ie

supl

imen

tară

şi b

uget

pes

te 2

5 an

i: 9%

; l to

tal p

roce

nte

din

baza

de

calc

ul: 6

5+8+

9 =

82%

, la

care

se

adau

gă p

roce

ntul

pe

ntru

ord

inul

Mer

itul m

ilita

r.

l m

ilita

r car

e ie

se la

pen

sie,

la îm

plin

irea

vâr

stei

sta

ndar

d de

pen

sion

are:

57

de a

ni ş

i 8 lu

ni, c

u 36

ani

vec

him

e ef

ecti

vă, d

in c

are

20 d

e an

i în

cond

iţii

spec

iale

(1 a

n şi

6 lu

ni p

entr

u fie

care

an

lucr

at: 2

0 x

1,5

= 30

de

ani)

şi 1

6 an

i în

cond

iţii

deos

ebite

(1 a

n şi

3 lu

ni

pent

ru fi

ecar

e an

lucr

at: 1

6 x

1,25

= 2

0 de

ani

); l

ve

chim

e cu

mul

ată:

30

+ 20

= 5

0 de

ani

; l pe

ste

25 d

e an

i de

acti

vita

te: 2

5 de

ani

x

1% =

25%

; l a

coti

zat l

a fo

ndul

pen

tru

pens

ie s

uplim

enta

ră ş

i bug

et p

este

25

de a

ni: 9

%; l

to

tal p

roce

nte

din

baza

de

calc

ul:

65+2

5+9

= 99

%, d

ar s

e pl

afon

ează

la 8

5%, l

a ca

re s

e ad

augă

pro

cent

ul p

entr

u or

dinu

l Mer

itul m

ilita

r.

Sursa: Casa de pensii sectoriale a MApN (CPS)

În 1979 a fost aprobată finanţarea pentru noul proiect denumit IAR-99 Şoim. Acesta urma să fie produs la Întreprinderea de Avioane Craiova, unde se afla deja în fabricaţie avionul IAR-93.La 21 decembrie 1985, prototipul avionului IAR-99, înmatriculat S001, a efectuat primul zbor, cu durata de 21 minute, de pe pista aerodromului din Craiova, avându-l la comenzi pe locotenent-colonelul Ştefănel Vagner. Producţia primelor aparate de serie a început

Observatorul militar Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 201610

REPERE

Trei deceniide la primul zbor

cu IAR-99 ŞoimS-au împlinit, deja, 30 de ani de vis, de îndrăz-neală, de reuşită la manşa Şoimului. Uneori, cu preţul camarazilor dispăruţi prematur dintre noi.

Adrian Sultănoiu

Locotenent-comandor Monica (Vagner) Milea

General-maior (r) ing. Ioan Ştefănescu

Despre IAR-99 Şoim probabil că nu mai sunt multe lucruri de scris. Acest avion s-a făcut cunoscut pe multe

meridiane ale lumii, încă din primii ani de la realizarea sa. A fost prezentat la saloane ae-ronautice sau la show-uri aeriene alături de realizări de vârf din industria aeronautică şi a stat alături de mândria industriei aerospaţia-le franceze, racheta Arianne, la Le Bourget, în anul 1999.

l

l

l

l

în 1987. S-a aprobat construirea unui lot de 50 de avioane, din care primele zece, serie zero. Primul avion din seria zero, cu numărul 701, a părăsit hala de montaj a fabricii din Craiova la 25 august 1988 şi a fost livrat în mod oficial Forţelor Aeriene la 25 octombrie 1988.

Inginer Dănuţ Vlad

Prin transferul avioanelor la Şcoala de Aplicaţie de la Boboc, Şoimul şi-a desăvârşit adevărata sa menire, aceea de avion reactiv de şcoală şi antrenament avansat.

La Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene, în ziua împlinirii a 30 de ani de la primul zbor cu un avion IAR-99, zbor ce a concretizat existenţa primului avion reactiv conceput şi construit în ţara noastră, a avut loc o festivitate ce a marcat acest moment remarcabil în istoria aeronauticii române. Au participat oameni care au trăit în preajma Şoimului, care l-au zburat, l-au întreţinut, l-au dezvoltat, l-au respectat şi l-au iubit. Oameni care au făcut faţă cu profesionalism provocărilor inerente unui început, oameni care acum şlefuiesc, prin menirea lor de a pregăti alţi piloţi militari, munca înaintaşilor.

În luările de cuvânt s-a vorbit puţin despre performanţele avionului. S-a marcat, însă, faptul că acest avion a creat, întâi de toate, caractere. A format profesionişti care stau, în orice moment, cu fruntea sus în elita aviaţiei mondiale, aviatori (piloţi sau tehnici) care merg oricând să arate Şoimul lumii, să se mândrească, fără falsă modestie, cu un produs al inteligenţei tehnice a românilor.

Prezenţă notabilă la eveniment, genera-lul-maior (r) ing. Ioan Ştefănescu, directorul de atunci al Programului IAR-99 Şoim din cadrul Institutului Naţional de Cercetări şi Proiectări pentru Aviaţie, a evocat cu nostal-gie şi emoţie încercările începutului, greu-tăţile generate de politica vremii care cerea ca toate produsele să fie fabricate exclusiv în România, a povestit cu mândrie momentele în care, după fiecare zbor de încercare a prototipului S001, se putea, fără a periclita în niciun fel viaţa sau integritatea piloţilor, pre-lungi resursa de zbor cu 10 ore, cu 50 de ore sau alte 100 de ore; etape care consfinţeau, de fapt, desăvârşirea Şoimului ca avion ce putea intra în producţia de serie.

Au depănat amintiri despre Şoim câţiva din cei care l-au exploatat nemijlocit: foşti

comandanţi ai Şcolii Aripilor Româneşti de la Boboc, comandorii în rezervă Aurel Stan, Eminescu Coşerea şi Nicolae Ionaşcu. Ace-eaşi emoţie, acelaşi accent pe solidaritate, camaraderie, spirit de echipă pe care acest avion le-au generat. Solidaritate, cama-raderie, spirit de echipă, noţiuni care nu lipsesc, nu-i aşa, niciunei unităţi de aviaţie de oriunde din ţară.

Numele primului pilot de Şoim, loco-tenent-colonelul Ştefănel Vagner, a fost în memoria tuturor participanţilor. Prezenţa la manifestare a fiicei sale, locotenent-co-mandorul Monica (Vagner) Milea, şi evoca-rea memoriei tatălui pierdut într-un zbor de încercare la Craiova au marcat clipa de emoţie nedisimulată a evenimentului. Monica ne-a spus puţine cuvinte, cuvinte simple, despre singurele lucruri rămase

de la tatăl ei: puterea de a-ţi privi în ochi semenii, de a fi un bun camarad şi de a merge mai departe.

La pistă, cu ocazia scurtului zbor de-monstrativ efectuat cu patru avioane, s-au spus poveşti departe de cadrul formal al unei evocări, aproape de zgomotul motoa-relor Rolls Royce Viper Mk.632-41M constru-ite sub licenţă la Turbomecanica, aproape de mirosul de gaz de aviaţie, atât de drag tuturor.

Poveşti, mai mult sau mai puţin ro-manţate, despre treceri la joasă atunci când ochii şefilor erau mai puţin vigilenţi, amănunte picante despre un zbor, în miez de vară – atunci când temperaturile nu sunt deloc prietenoase cu oamenii aero-dromului – având instalaţia de climatizare blocată pe încălzire şi despre transferul de

responsabilitate între piloţii din cele două cabine în condiţiile în care manşa frigea de-a dreptul, după ce avionul stătuse în expoziţie statică la Băneasa, în plin soare, şi despre imprudenţa piloţilor de a nu avea la ei mănuşile de zbor (dar cine, în miez de vară, îşi pune mănuşi?) evocate de vechii piloţi.

Dârele de condensare de la vârful pla-nurilor Şoimilor au rămas în memoria par-ticipanţilor, aşa cum aerodromul rămâne pe viaţă în sufletul unui aviator.

A fost evocarea unui moment petrecut acum 30 de ani. 30 de ani de vis, de îndrăz-neală, de reuşită; de încercări, de evoluţie, uneori cu preţul camarazilor dispăruţi pre-matur dintre noi.

30 de ani... Un timp necesar unui avion pentru A DOVEDI. n

Probabil că o conjunctură politică nefa-vorabilă, în condiţiile unei acerbe concurenţe în domeniul aeronauticii militare, a făcut ca Şoimul românesc să nu fie, poate, cel mai cunoscut produs de export al României. Aşa a fost să fie, Şoimul a rămas al nostru. A intrat, în primii săi ani de exploatare, în dotarea Regimentelor 49 şi 67 de Aviaţie Vânătoare-Bombardament de la Ianca, respectiv Craiova.

Observatorul militar 11Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

CULTURĂ

Literatură în ringul de boxLa sfârşitul anului trecut, a avut loc cea de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB).

Căpitan Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Foto: pagina de Facebook a FILB

Afişul acestei ediţii a cuprins 17 nume de primă mărime ale literaturii contempo-

rane, din Turcia, Elveţia, Ungaria, Spania, Statele Unite ale Americii şi România, iar noutatea absolută a fost reprezentată de include-rea în ultima seară de festival a programului Literary Death Match, proiect creat în Statele Unite, în care patru scriitori se înfruntă prin lecturi publice într-un ring de box şi sunt evaluaţi de un juriu.

În prima seară a FILB 8, am putut vedea doi prozatori străini născuţi în România: György Dra-gomán, din Ungaria, unul dintre cei mai premiaţi scriitori est-eu-ropeni ai momentului, publicat în 2015, la Editura Polirom, cu ro-manul Rugul, şi Dana Grigorcea, din Elveţia, al cărei cel mai recent roman, în curs de publicare la Editura Humanitas, a concurat la premiul Cartea Anului în ţara sa de adopţie. Alături de cei doi, au fost scriitorii români Adriana Bittel şi Ion Iovan. Doamna Bittel, cu o serie de cărţi recente la Humanitas, între care Cum a îmbătrânit o blondă, şi domnul Iovan, cu noul său recurs la viaţa lui Mateiu Caragiale, M J C, apărut la Polirom, după ce, ne amintim, publicase un eseu biografic în 2002, precum şi Ultimele însem-nări ale lui Mateiu Caragiale, însoţite de un inedit epistolar,

precum şi indexul fiinţelor, lucruri-lor şi întâmplărilor, în prezentarea lui Ion Iovan, la Editura Curtea Veche, în 2008.

Cu ajutorul Adelei Greceanu şi a lui Matei Martin, amfitrionii serii, cei patru scriitori au răspuns mai multor întrebări, despre ac-tualitatea literaturii şi rolul expe-rimentului în poveste, despre stil ori despre ce anume îi provoacă la scris. Lui Ion Iovan, cel mai important lucru în construirea unei cărţi i se pare tonul: Trebuie să recunosc că odată ce l-am găsit, cartea e aproape scrisă. La rândul

său, Dana Grigorcea a precizat că la prima pagină dintr-o carte a lucrat întotdeauna cel mai mult: Acolo se stabileşte tonul, aşa că acolo stau cel mai mult timp...

Doi străini, dar de data asta get-beget, şi doi români, şi în cea de-a doua seară a FILB 8. Spaniolul Iván Repila, publicat de Editura Univers cu Băiatul care a furat calul lui Attila, turcul Burhan Sönmez, căruia urmează să-i apară la Polirom romanul Istanbul Istanbul, şi ai noştri Octavian Soviany şi Cosmin Perţa, care au citit din Moartea lui Siegfried, Editura Cartea Românească, 2015, respectiv În urmă nu mai e nimic, Editura Polirom, 2015. Cu aceiaşi amfitrioni, întrebările au ţintit aproximativ aceleaşi subiec-te, însă cu răspunsuri ceva mai elaborate şi mai interesante, între care cel al spaniolului Repila (su-porter al echipei de fotbal Athle-

tic Club Bilbao): Creaţia este, în general, un act de libertate. Când te laşi în voia libertăţii, uneori te vindeci, alteori te autodistrugi... Ori cel al lui Octavian Soviany, cu care aţi avut ocazia să vă întâlniţi recent şi în paginile Observatoru-lui militar: Cărţile se scriu singure. Noi nu facem decât să le stricăm. Impresionantă afirmaţia turcului Burhan Sönmez, pentru care, ase-menea scriitorilor din prima seară a festivalului, începutul unui roman este foarte important. Pri-mul rând, primul paragraf şi prima pagină sunt cele mai importante. Pentru definitivarea primei pagini stau un an.

Cititorii ar putea fi intere-saţi şi de modul în care se structurează un roman în

mintea scriitorului. Iván Repila a mărturisit cum i-a venit ideea de la care a plecat cel mai recent roman al său, Băiatul care a furat calul lui Attila, în care acţiunea, aparent simplistă, într-un cadru minimalist, se petrece într-o pră-pastie, cu doi băieţi rătăciţi, care speră la salvare. De câţiva ani, am insomnii şi coşmaruri, a povestit

la referinţe literare (dar şi din alte zone, după inspiraţie) de trei juraţi: Luiza Vasiliu, Bogdan-Alexandru Stănescu şi Andrei Gheorghe. Un adevărat show, care s-a lăsat cu poeme citite de pe corp, cu o sticlă de apă turnată pe cap în timpul reprezentaţiei ori cu, în toate situ-aţiile, adevărate puneri teatrale în scenă, cei patru poeţi încercând să impresioneze şi să convingă publi-cul numeros şi juriul. Adrian Todd Zuniga a ţinut interesul aprins ca un adevărat actor de stand-up ori ca un prezentator de gală de box, impunându-le poeţilor chiar şi să rostească pe litere numele dificil de pronunţat ale unor scriitori.

A fost o seară inedită şi frumoasă, care a dat culoare

unui festival devenit deja clasic pentru publicul de literatură din Bucureşti şi nu numai (pentru că Festivalul Internaţional de Literatură s-a extins de câţiva ani şi la Timişoara). Mulţumiri se cuvin celor care au găzduit evenimentul (şi o fac de opt ani deja) – Clubul Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român, precum şi organizatorilor.

FILB, cel mai important festival independent de literatură din România, a fost iniţiat în 2008 de managerul cultural Oana Boca Stănescu, alături de scriitorii Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu. Din 2012, Ioana Gruenwald s-a alăturat echipei organizatorice. n

scriitorul. Ei bine, în unul din aceste coşmaruri, a văzut clar un bărbat pierdut într-o grotă, care caută disperat ieşirea. Aşadar, o idee de roman se poate găsi şi într-un vis...

Literary Death Match, surpriza organizatorilor pentru aceas-tă ediţie a FILB, a însemnat o adevărată revelaţie pentru cei obişnuiţi să asiste seară de seară la discuţii cu scriitori. De această dată, datorită formatului ima-ginat de Adrian Todd Zuniga, Bucureştiul – primul oraş dintr-o ţară din Europa Centrală şi de Est în care ajunge acest proiect – a privit literatura altfel. Cei patru poeţi participanţi, Tara Skurtu, Svetlana Cârstean, Răzvan Ţupa şi Mugur Grosu, au fost judecaţi cu un stil ce baleia de la umor şi ironie

În proza de astăzi, de la noi, se face un exces de biografism, ceea ce poate însemna un deficit de imaginaţie. Mie îmi place să-mi închipui.

Octavian Soviany

Organizatorii FILB.

Gyorgy Dragoman, vorbind despre Rugul, cel mai recent roman al său.

Show total la FILB.

Adrian Todd Zuniga

Observatorul militar12 Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

FOTOREPORTAJ

Un loc ce a marcat zeci de mii de destine

Nu departe de Galaţi, există un loc în care simţi, cu adevărat, că te instruieşti. Aici, pe dealurile Mălinei, clima nu este deloc

plăcută, momentele în care vântul nu stârneşte praful sau nu plouă fiind foarte puţine. Poate şi de aceea, în urmă cu aproape şase decenii, acest colţ de ţară a fost ales pentru instruirea militarilor români. De-a lungul timpului, gene-raţie după generaţie, de la soldat la general, puţini au fost cei care au ocolit poligonul din Smârdan în urcuşul lor profesional. Astăzi, des-pre provocările şi facilităţile sale de instruire am stat de vorbă cu comandantul Centrului Secundar de Instruire pentru Luptă Smârdan, locotenent-colonel Gigel Nichitov.

Acesta ne-a spus că, la Smârdan, configu-raţia terenului, care este foarte frământat, dar şi clima contribuie la executarea exerciţiilor în condiţii cât mai apropiate câmpului de luptă, solicitând la maximum capabilităţile militarilor şi ale tehnicii din dotare, fapt confirmat de către cei implicaţi în aceste activităţi. Complexitatea instruirii în acest centru este demonstrată şi prin interesul partenerilor NATO care au executat şi vor executa numeroase exerciţii aici, parte dintre ele în comun cu militarii români.

Numărul mare de exerciţii desfăşurate la Smârdan şi complexitatea acestora vorbesc de la sine de capacităţile de instruire perfor-mante pe care le asigură poligonul gălăţean. Centrul Secundar de Instruire pentru Luptă din Smârdan este omologat pentru executarea tragerilor de luptă, instrucţie şi apreciere cu armamentul uşor de infanterie şi cel de pe maşinile de luptă până la calibrul 14,5 mm, tunul calibrul 20 mm şi tunul calibrul 25 mm, armamentul greu de infanterie până la calibrul 82 mm, tragerilor cu armamentul de pe tanc şi cel de artilerie. De asemenea, poligonul este folosit pentru tragerile speciale de experimen-tare şi omologare şi pentru lucrările de distru-gere a materialelor explozive. De menţionat este că foarte multe din exerciţiile desfăşurate la Mălina au beneficiat de sprijinul aviaţiei, tot aici având loc foarte multe paraşutări şi desantări.

Acest poligon este o provocare atât pentru militarii participanţi la exerciţii, cât şi pentru noi, cei aflaţi la comanda centrului, obligându-ne să ne lărgim orizontul de cunoaştere în ceea ce priveşte modul de desfăşurare a activităţilor, fie că vorbim de trupele noastre sau de alte structuri decât cele româneşti, a mai precizat coman-dantul centrului. În contextul acţiunilor viitoare, Centrul Secundar de Instruire pentru Luptă Smârdan va fi dotat cu echipamentele specifice instruirii prin simulare, în primă fază personalul centrului urmând să fie pregătit pentru utilizarea lor, iar ulterior să fie în măsură să instruiască pe cei care vor utiliza aceste echipamente, a adău-gat locotenent-colonelul Gigel Nichitov.

Ultimul exerciţiu desfăşurat la Smârdan a fost Platinum Lynx 15.2, la care au participat militari români alături de colegii lor din Statele Unite ale Americii, din cadrul rotaţiei Black Sea Rotational Force 15, şi de cei din Brigada 1 Motorizată din Republica Moldova. Trupele care au acţionat terestru au fost sprijinite de aeronave A-10 din dotarea armatei americane.

Noul an de instrucţie va începe cu o serie de exerciţii programate a se desfăşura înce-pând cu a doua jumătate a lunii ianuarie. n

Cu o suprafaţă de peste 8.500 de hectare, poligo-nul din Smârdan repre-zintă o provocare per-manentă pentru militarii care se instruiesc aici.

Cea mai mare satisfacţie este atunci când, la final unei activităţi, constatăm că am îndeplinit ceea ce ne-am propus la parametri maximi şi fără probleme deosebite.

Locotenent-colonel Gigel Nichitov, comandantul Centrului

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

Foto

: Bog

dan

Opr

oiu

Foto

: Liv

iu G

herg

hesc

u

Foto

: Eug

en M

ihai

Aeronava hibrid cu rotor basculant MV-22 Osprey execută un tur al poligonului.

Tancul românesc TR-85 M1 Bizonul, în căutarea prăzii.

Bateria de obuziere cal. 122 mm sprijină cu foc infanteria.

Maşini de luptă ale infanteriei în dispozitiv de plecare la ofensivă.

Sistemul artileristic LAROM – fire and movement.

Observatorul militar 13Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

Un loc ce a marcat zeci de mii de destinePlutonier-major Alina-Sonia Raicu

În anul 1956, prin ordinul Marelui Stat Major cu nr. C.L. 003532 din 15.07.1956, se ordonă înfiinţarea Poligonului de Tragere cu tancurile şi artileria lângă localitatea Smârdan, la aproximativ 20 kilometri de Galaţi. Indicativul unităţii aflate în subor-dinea Regiunii a 2-a Militară era U.M.03712 Galaţi.La înfiinţare, poligonul avea o suprafaţă totală de aproximativ 9.812 hectare şi a fost atribuit Ministerului Forţelor Armate prin Hotărârea Consiliului Militar nr. 739 a Ministerului Apărării Naţionale din 28.04.1956.În prezent, poligonul are o suprafaţă de 8.544,25 hectare.La 1 decembrie 2015, a primit denumirea de Centrul Secundar de Instruire pentru Luptă Smârdan.

l

l

l

l

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

Foto

: Val

i Rom

an

Foto

: Nic

uşor

Com

ănes

cu

Foto

: Gab

riel O

paiţ

Foto

: Liv

iu G

herg

hesc

u

Desfăşurare de forţe pe dealurile Mălinei.

Cercetare prin paraşutare în adâncimea dispozitivului inamic.

Maşina de luptă a infanteriei 84 M Jderul.

Puşcaşi marini în acţiune.

LUMEA DE AZI

Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016 Observatorul militar14

Pagină realizată de Silvia Mircea

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Forţă multinaţională

La finele anului trecut, China a legalizat operaţiile antiteroriste ale forţelor sale militare în afara graniţelor naţionale, conform unei noi legi aprobate în acest domeniu, po-

trivit AFP, care citează agenţia chineză de ştiri Xinhua. Prevederile legii se aplică forţelor Armatei de Eliberare a Poporului, poliţiei şi organelor de securitate. Aceste măsuri, alături de altele luate în ultima perioadă, extind raza de acţiune a forţelor chineze la nivel global. În noiembrie, Beijingul a anunţat înfiinţarea unei baze militare logistice în Djibouti pentru a sprijini unităţile sale care participă la misiunile antipiraterie din regiu-ne. Noua lege prevede, de asemenea, şi înfiinţarea unui organism care să coordoneze şi să conducă acţiunile naţionale antiteroriste.

Organizaţiile neguvernamentale de apărare a drepturilor omului critică măsurile lua-te, spunând că legea va permite înăsprirea controlului social, inclusiv asupra mijloacelor de informare, atât online, cât şi pe teren, va afecta companiile furnizoare de servicii de Internet şi va reduce spaţiul de manevră pentru eventualii disidenţi ai regimului. Com-

paniile sunt obligate să coopereze cu autorităţile, punând la dispoziţia acestora date şi comunicaţii care sunt considerate a fi în legătură cu activităţi teroriste. În caz contrar, companiile riscă amenzi sau chiar închisoarea. Analiştii interpretează legea ca fiind o modalitate de a legaliza acţiunile guvernului împo-triva minorităţii uigur din regiunea Xinjiang, ale cărei activităţi pot fi ast-fel incluse în categoria de terorism.n

Lupta antiteroristă în China

Marea Britanie va fi naţiune-lider în cadrul unei noi forţe multinaţionale care va reuni unităţi din şapte state, conform unui comunicat publicat pe site-ul oficial al

Ministerului britanic al Apărării. Memorandumul de înţelegere pentru înfiinţarea Forţei Expediţionare Întrunite (Joint Expeditionary Force – JEF) a fost semnat la finele anului trecut de miniştrii apărării din Marea Britanie, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Olanda şi Norvegia. Noua forţă multinaţională ar putea reuni până la 10.000 de militari şi va fi utilizată pentru a face faţă situaţiilor de criză.

De fapt, JEF va fi un bazin de forţe cu grad ridicat de pregătire, care ar putea fi mobilizate rapid pentru o paletă largă de misiuni, inclusiv cele de luptă, descurajare convenţională sau asistenţă umanitară. Într-o lume marcată de o incertitudine din ce în ce mai sporită şi de ameninţări diverse este indicat ca Marea Britanie să îşi asume rolul de naţiune-lider a unei asemenea forţe, lucru care demonstrează implicarea în managemen-tul crizelor şi securitatea colectivă, a spus ministrul britanic al Apărării, Michael Fallon.

Conceptul forţei este unul diferit, dar poate fi complementar cu alte forţe multina-ţionale de intervenţie şi poate sprijini activi-tăţile unor organizaţii ca ONU, NATO şi UE. Contribuţia britani-că la această forţă va presupune aviaţie, grupuri de luptă de comando, trupe ae-ropurtate, precum şi forţe maritime. n

Muntenegru, invitată oficial să adere la NATO

Miniştrii de externe ai Alianţei Nord-Atlantice au decis, la finele anului tre-

cut să invite Muntenegru să înceapă negoci-erile de aderare la NATO, urmând să devină cel de al 29-lea membru al Alianţei, conform unui comunicat postat pe site-ul NATO. Se-cretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, a salutat decizia istorică, spunând că este o hotărâre bună pentru Muntenegru, pentru Balcanii de Vest şi pentru NATO.

Decizia a fost luată în cadrul unei reuni-uni a Consiliului Nord-Atlantic, la nivel de miniştri de externe, ulterior prim-ministrul din Muntenegru fiind invitat să se alăture reuniunii alături de ministrul de externe şi cel al apărării. Muntenegru a cooperat cu NATO în cadrul planului de acţiune pentru aderare încă din anul 2009. Stoltenberg a subliniat că NATO va urmări şi pe timpul negocierilor de aderare progresele făcute de Muntenegru în domeniile adaptării apă-rării, reformelor interne şi în special a statului de drept. Decizia deschide posibilitatea demarării negocierilor de aderare la începutul acestui an. După finalizarea negocierilor, aliaţii vor semna protocolul de aderare care va trebui ratificat de parlamentele tuturor statelor membre. După finalizarea acestui proces, Muntenegru va deveni membră a Tratatului Atlanticului de Nord. n

Modernizarea securităţii europene

Jens Stoltenberg subliniază, în editorialul care a fost republicat în şapte ziare europe-ne (Le Figaro, El Pais, La Repubblica, Le Soir,

Die Welt, Tages-Anzeiger, Tribune de Genève), că securitatea Europei a devenit mai instabilă şi mai puţin predictibilă.

Ca răspuns la impredictibilitatea regiunilor din vecinătatea sa, NATO a luat măsuri defensi-ve speciale pentru a proteja aliaţii şi va continua să facă acest lucru atâta timp cât va fi necesar. În paralel, insistă secretarul general al NATO, trebuie schimbată şi paradigma de securitate a Europei. Ritmul manevrelor militare ale Rusiei a ajuns la un nivel fără precedent după Războiul Rece. În ultimii trei ani, Rusia a desfăşurat 18 exerciţii surpriză. Unele dintre ele au implicat peste 150.000 de militari iar altele se pare că au inclus în scenarii şi simulări ale unor atacuri nucleare. De asemenea, se înregistrează o creştere a activităţii maritime şi aeriene a Rusiei, care include şi testarea reacţiilor vecinilor săi. Instruirea militarilor prin exerciţii este dreptul fiecărei naţiuni. Şi NATO îşi antrenează forţele. Numai luna trecută, Alianţa a desfăşurat cel mai mare exerciţiu din istoria sa, în care au fost implicaţi 36.000 de militari. Cu toate acestea, spune Stoltenberg, spre deosebire de Rusia, NATO îşi publică din vreme programul exerciţi-ilor la care invită observatori, inclusiv din Rusia.

Acest comportament al Alianţei este în contrast evident cu lipsa de transparenţă şi impredictibilitatea calculată a Rusiei. 57 de naţi-uni membre ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), inclusiv aliaţii din NATO şi Rusia, au semnat un acord privind regulile care guvernează activităţile militare în Europa, reguli care presupun inclusiv noti-ficarea exerciţiilor şi invitarea de observatori. Aceste măsuri au fost agreate pentru a evita conflictele în Europa, dar se pare că Rusia nu le mai consideră valabile sau că se foloseşte

de diferite interpretări pentru a-şi justifica ac-ţiunile, cum sunt cele din Ucraina şi, anterior, din Georgia şi chiar Republica Moldova. Stol-tenberg atrage atenţia că ceea ce se întâmplă acum nu este un nou război rece, ci este un serios semnal de alarmă.

Securitatea Europeană trebuie regândită şi modernizată astfel încât să reflecte noile re-alităţi. Este nevoie de noi reguli care să includă inspecţii surpriză la anumite exerciţii, coborârea pragului de notificare a exerciţiilor, mai multă transparenţă privind activităţile militare, noi standarde pentru managementul posibilelor incidente şi accidente navale sau aeriene. În lipsa unei adaptări la noile realităţi, riscul iz-bucnirii unor conflicte militare este mare şi cât se poate de real. În caz contrar, nu va exista o stabilitate de durată în Europa.

Cu ocazia finalului de an, Stoltenberg a adresat un mesaj de recunoştinţă pentru toţi militarii care servesc sub drapelul Alianţei, mulţumindu-le pentru eforturile făcute în toate misiunile NATO. De asemenea, liderul NATO a ţinut să exprime gânduri de gratitudine şi respect pentru cei care şi-au sacrificat viaţa în luptă, precum şi pentru cei care au fost răniţi. n

Forţele pentru Operaţii Speciale americane vor fi implicate în lupta antiteroristă din Orientul Mijlociu.

Dislocarea Forţelor pentru Operaţii Speciale nu în-seamnă implicarea în operaţii întrunite de amploare, ci numai raiduri executate de echipe de militari special antrenaţi care au obiective foarte precise şi limitate.

Statele Unite au decis să disloce aproximativ 100 de militari din Forţele pentru Operaţii Speciale în Irak pentru a lua parte pe teren la luptele

împotriva militanţilor Statului Islamic atât pe teritoriul Irakului, cât şi pe teritoriul Siriei, conform unui purtător de cuvânt militar citat de AFP.

Declaraţiile vin după ce secretarul american al Apărării, Ashton Carter, a anunţat că Forţele pentru Operaţii Speciale vor fi angajate în luptă împotriva Statului Islamic, fără a oferi însă detalii. În paralel, prim-ministrul irakian, Haider al-Abadi, a reacţionat la declaraţia lui Carter, spunând că Irakul nu are nevoie de trupe străine pe teren pentru a învinge Statul Islamic, dar nu a respins explicit oferta americană.

Echipele de comando americane vor fi implicate direct în acţiuni de luptă împotriva jihadiştilor din Statul Islamic, dar Pentagonul insistă că misiunea lor nu intră în contradicţie cu decizia Casei Albe de a nu trimite forţe în teren iar această decizie nu va însemna atragerea treptată a ar-matei SUA într-un război terestru în zonă. Purtătorul de cuvânt a subliniat că dislocarea Forţelor pentru Operaţii Speciale nu înseamnă implicarea în conflict a unor trupe cu blindate şi artilerie şi nici operaţii întrunite de amploare, ci numai raiduri executate de echipe de militari special antre-naţi care au obiective foarte precise şi limitate. În prezent, sunt dislocaţi în Irak aproximativ 3.500 de militari americani, a căror misiune oficială este de a asigura instruirea şi consilierea forţelor irakiene. n

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a pu-blicat pe site-ul Alianţei, la finalul anului, o analiză a situaţiei de securitate din Europa.

Forţe speciale americane, în Orientul Mijlociu

Observatorul militar 15Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

IN MEMORIAM

O lacrimă şi un cântec

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

La 27 decembrie, s-au împlinit 16 ani de la moartea Mariei Bararu, solistă la Ansamblul Artistic al Armatei şi cu-legătoare de folclor din Moldova. A dăruit armatei 17 ani din viaţă şi nenu-mărate şlagăre repertoriului naţional.

În toate interviurile realizate cu soliştii de folclor, pentru săptămâ-nalul Observatorul militar, apare,

aproape obsesiv, un nume: Maria Bararu. Moartea timpurie şi uitarea, care au învăluit ca un giulgiu nu-mele şi moştenirea lăsată de artistă, umbresc liniştea interpreţilor de cântec popular care au avut ocazia să împartă aceeaşi scenă cu ea.

Maria Bararu a avut o viaţă foarte tristă. A rămas fără mamă de mică şi a fost crescută de o mamă vitregă. A avut o problemă în căsnicie, a divorţat şi a venit de la Iaşi la Bucureşti. Un talent ca al ei a stârnit, deopotrivă, admiraţie şi invidie. Îmi aduc aminte un moment, dintr-un turneu de la Sibiu, din 1991, povesteşte Silviu Covaci, militar şi interpret de muzică populară cu o nesfârşită admiraţie pentru artista Maria Bararu. Urc în autocarul unde era ea, după un concert, şi îi cer un autograf. Unul dintre instrumentiştii de la orchestra Doina Armatei spune: Maria, ştii şi tu să scrii? Ea a coborât din autocar, fără să spună nimic, şi a început să plângă. Ce aveţi doamnă? am întrebat eu. A răspuns simplu: nimic… Olecuţă mă doare sufletul. Putea trece peste orice atâta timp cât îi rămânea cântecul. Scena era viaţa ei, menirea ei. Forţată să iasă

la pensie şi ignorată de televiziuni, în ultima parte a vieţii, Maria a re-nunţat la luptă. A suferit enorm, dar a trăit cu demnitate. Toată viaţa ei a fost o lacrimă şi un cântec… Era un om echilibrat, cu coloană vertebrală, care şi-a crescut singură fetiţa. Pentru mine, moartea ei a însemnat o durere foarte mare, ca după o soră, spune, oftând, Elisabeta Turcu, colega şi prietena Mariei.

Într-o zi de vară, la 1 august 1946, în satul Stânca, comuna Zvoriştea, se năştea Maria

dă din viaţa sa artistică o cunoaşte la Ansamblul Doina al Armatei, din Bu-cureşti. Am fost angajate împreună, îmi amintesc perfect, la 15 ianuarie, de ziua lui Eminescu, în 1979. Zi de zi am stat cu ea în camerele de hotel, pe unde colindam în ţară şi străinătate, am împărţit aceeaşi bancă în auto-buz. După ce a plecat din ansamblu, locul a rămas gol, n-am mai primit pe nimeni lângă mine, povesteşte Elisabeta Turcu. A plecat din ansam-blu, după 17 ani de servit patria, cu lacrimi în ochi, pentru că îşi dorea să rămână. Mai avea în ea atâta cântec... După doi ani a murit. La 52 de ani. A slujit armata cu credinţă, în condiţii extraordinar de grele. Făceam turnee cu ansamblul în toate colţurile ţării, vară, iarnă, în săli de concert încălzite sau nu. Şi a plecat cu lacrimi pe obraz, cum a plecat şi Ion Bogza, artistul emerit, cum am plecat şi eu de un an, spune Elisabeta.

Soarta a fost nedreaptă cu artista pentru că, pe 27 decem-brie 1999, firul vieţii i s-a rupt

brusc. Am reuşit să o înmormântăm

la cimitirul Cernica 2. Înaltul Teodo-sie, care o aprecia extraordinar, i-a făcut înmormântarea cu 12 preoţi, spune Elisabeta. A rămas amintirea glasului ei inconfundabil şi plăcerea de a-i asculta cântecele. Cântecele ei de joc, de o frumuseţe rară, sunt preluate de mulţi interpreţi care nici nu amintesc, măcar, de ea. Probabil că unii nici nu ştiu cine a fost Maria Bararu, adaugă Elisabeta. Artista a avut în repertoriul său adevăra-te nestemate folclorice, care au devenit, toate, şlagăre ale vremii. După ea, mulţi mănâncă o pâine. În melodiile ei, orice cuvânt era la locul lui, povesteşte Silviu Covaci. Era un talent extraordinar, completează Anton Achiţei. Avea un cântec vesel şi se implica în fiecare vers pe care îl cânta. Am preluat, în amintirea ei,

Maria cânta un stil vivace, ceva care nu a mai fost nici înainte de ea, nici după. Şlagărul ei, La fântâna cu uluc, îl fredonau părinţii şi bu-nicii, acum îl fredonez şi eu şi sunt convins că va rămâne pe buzele fiecărei generaţii.

Silviu Covaci

Era un om simplu, fără ifose, vorbea deschis cu oricine, aşa cum este şi cânte-cul popular. Avea un succes extraordinar la public, putea să ajungă şi actriţă dacă nu ar fi trăit doar pentru şi prin cântec.

Anton Achiţei

N-am văzut-o niciodată stând pe scenă, numai în joc era, cum se învârte rotiţa la ceas, aşa era ea pe scenă. Avea cântece foarte rapide şi dansa non-stop.

Ioan Macovei, solist la

Ansamblul Doina Moldovei

Bararu. Numele i-a devenit cunoscut imediat ce a început să cânte, încă din şcoala primară. Vocea ei aparte se remarca întotdeauna, avea un timbru special, ceva din glasul ei te făcea să o asculţi. După începerea cursurilor la Şcoala Agricolă Şendri-ceni, intră în ansamblul folcloric al liceului. Cu acesta, la un spectacol-concurs de nivel naţional, câştigă marele premiu, ocazie cu care cei cunoscători în folclor îşi dau seama că Maria Bararu are un talent ce trebuie pus în valoare. Maria, absol-ventă de liceu veterinar, era de o inte-ligenţă aparte. Rar printre interpreţii de folclor o minte atât de ascuţită. De curând, am trecut prin satul ei şi am văzut distanţa dintre Zvoriştea şi liceul ei, pe care o parcurgea, fie iarnă, fie vară, pe jos. A dus o viaţă grea, dar a fost înzestrată cu un glas superb, povesteşte Elisabeta Turcu.

Am auzit-o cântând când era încă elevă la liceu, îşi aminteşte Anton Achiţei, şi de atunci am bănuit că va ajunge sus. De la primele ei cânte-ce, într-adevăr, s-a impus. Cariera Mariei începe la Ansamblul Ciprian Porumbescu, din Suceava. Sălile de spectacol ale căminelor culturale deveneau neîncăpătoare, oamenii înghesuindu-se, realmente, atunci când glasul ei începea să se audă doinind sau cântând cântece de joc. Era o fire veselă, ar fi fost o bună actriţă. Toţi actorii care au cunoscut-o (chiar Dem Rădulescu) voiau să o distribuie în filme. Şi avea o memorie muzicală extraordinară. În fiece colţ al ţării ajungeam, ea cunoştea reper-toriul soliştilor de acolo. Bibliotecă muzicală îi spuneam eu, adaugă, râzând, Elisabeta.

Mai târziu, se angajează la Ansamblul Doina Moldovei, din Iaşi, unde îi are colegi de cântec pe Anton Achiţei, Ion Macovei, Ştefan Pintilie, Maria Schipor şi alţii. Însă, cea mai frumoasă şi prolifică perioa-

melodia La fântâna cu uluc. Cu toa-te că nimeni nu poate cânta melodia aceasta cum o făcea ea. Dar, când o cânt, parcă suntem încă împreună pe scenă.

Zeci de artişti au urcat pe scenă, pentru a-i aduce un omagiu. Am simţit că a fost în orice colţ de scenă... De 16 ani lupt pentru ca Maria să fie băgată în seamă. Ea a plecat cu multă durere de pe scena românească şi aşteaptă, încă, să fie aşezată acolo unde merită. Sunt foarte puţini mari solişti de folclor care nu au un festival. Ea şi cu Maria Pietraru. Iar Maria Ba-raru umplea stadioane. Mai departe, rămâne ca o datorie a publicului să aşeze acolo unde merită cântecul Mariei Bararu. n

Singurul om care, de 16 ani, de când a murit solista, se luptă să facă ceva în

memoria ei este Silviu Covaci. În septembrie anul acesta, a reuşit să organizeze, la Bârlad, un concert.

te misiunile de menţinerea păcii din afara ţării la care a participat armata română şi numele milita-rilor care au murit pe câmpul de luptă. Spaţiile goale sunt dedicate viitoarelor misiuni.

Impresionantul monument de la Canalul Dunăre – Marea Neagră rămâne, cred, cel mai impozant şi cunoscut mozaic pe care l-aţi făcut. Acel mozaic monumental din

piatră naturală, de aproximativ 300 mp, aflat în zona Poarta Albă a Canalului Dunăre-Marea Nea-gră, a fost cerut de generalul Ilie Ceauşescu. Lucrarea evocă parti-ciparea militarilor armatei române la construcţia acestui obiectiv între Cernavodă şi Basarabi, Briga-da 45 Geniu ducând greul acestei misiuni. Am făcut cred că vreo 11

Plastice al Armatei am fost din 1981 până în 1995. Mi-a urmat Valentin Tănase, care este un co-leg minunat.

Numeroase lucrări de am-ploare din unităţile militare şi nu numai vă poartă sem-nătura. De pildă, în zona de protocol a clădirii Ministeru-lui Apărării Naţionale se află Monumentul NATO, o creaţie personală.Odată cu intrarea României în

NATO, în perioada în care Mircea Paşcu a fost ministru al apărării, s-a realizat acest proiect, am-plasat pe platoul din faţa intrării principale în minister. Este un monument înalt, de şapte metri şi jumătate pe şapte metri, turnat în bronz. Pe plăcile de marmură din compunerea lui sunt inscripţiona-

pentru mine şi pentru Studio, foş-tii colegi, familia şi o numeroasă asistenţă.

Din ce an sunteţi artist plas-tic al Ministerului Apărării Naţionale?După ce am absolvit Institutul

de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, am fost profesor de desen, la o şcoală din Bucureşti, timp de 13 ani. Apoi, am aflat că sunt locuri vacante la Studioul de Arte Plasti-ce al Armatei şi m-am prezentat la examen. Din 1976 sunt la Studio. Am făcut pictură de şevalet, gra-fică, artă monumentală şi am fost consilier pe probleme specifice specialităţii mele pentru muze-ele armatei. De altfel, Institutul Nicolae Grigorescu l-am absolvit la secţia Artă monumentală arhi-tecturală. Şef al Studioului de Arte

Conferirea Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler nu este un lucru mărunt pen-tru un artist. L-aţi aşteptat?Nu m-am gândit deloc la po-

sibilitatea de a fi onorat cu un asemenea titlu, distincţie care se acordă unor mari personalităţi, pentru, citez: talentul şi serviciile aduse culturii, artei, ştiinţei şi pro-movării spiritului caritabil, prin opere de creaţie, interpretare şi sociale, de impact naţional. Când am aflat că, pe 9 decembrie, mi se va conferi Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, oferit de pre-şedintele României, Klaus-Werner Iohannis, şi înmânat de generalul-locotenent Cătălin Zisu, la Cercul Militar Naţional, am fost uimit. Mi-au fost alături la acest eveni-ment, onorant în egală măsură

Observatorul militar Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 201616

Colonelul (ret) Gheorghe Ioniţă, lângă lucrarea sa, relieful sculptural-decorativ din holul de primire al Complexului Militar Haiducului.

Peisaj din port. Zgrafitti la Biserica Eroilor Martiri ai Revoluţiei din Decembrie 1989.

ARTĂ

Orice tablou care îţi place

are de-a facecu tine

Colonelul (ret) Gheorghe Ioniţă, fost şef al Stu-dioului de Arte Plastice al Armatei, a primit din partea preşedintelui României, la finalul lui 2015, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

Artistul plastic colonel (ret) Gheorghe Ioniţă:

cam aceasta este tematica mea de pictură în ulei. Lucrările sunt picta-te în plină lumină. Vreau să particip la starea de bine din încăperea în care este pusă lucrarea mea. Viaţa are multe lucruri triste, dar nu cred că în pictură trebuie să vorbeşti despre asta.

Un sfat de încheiere, vă cer. Când vrem să achiziţionăm un tablou pentru casa noas-tră, la ce să ne uităm cu luare aminte? La sufletul dumneavoastră.

Ce vreţi să compensaţi, printr-o

Existenţa Galeriei Artelor a Cercului Militar Naţional, care este înscrisă în circuitul marilor săli de expoziţie din Capitală, îmi spuneaţi într-o discuţie mai veche că vi se datorează.Este o realizare la care ţin în

mod deosebit. Am profitat de o întâmplare, chiar în anul în care se făceau reparaţiile capitale la Cercul Militar Naţional, pe atunci Casa Armatei. Eram consilierul lui Ilie Ceauşescu pe probleme de artă plastică şi întâmplarea a făcut să trecem, împreună, prin faţa actualei galerii. Ideea mi-a venit spontan şi i-am şi spus-o: Ştiţi că studioul nu are un loc pentru expo-ziţii. Ne rugăm pe la Uniunea Artiş-tilor Plastici să ne dea câte o sală… Ai vreo propunere, mă întreabă? Uitaţi-vă aici. Clubul Steaua avea acolo un mic magazin, alături era un mic stand al editurii, iar dinco-lo, în sala mare, care se deschide în spate, era un fel de depozit pentru canapele şi materiale rup-te. Unim sălile acestea şi facem o sală elegantă. A ordonat chiar în acea zi recompunerea acestui spa-ţiu, aşa cum îl ştim astăzi, odată cu reparaţiile capitale ale clădirii. Altfel, ar fi durat mulţi ani. Discuţia se întâmpla în ianuarie 1988 şi, la 1 mai 1989, inauguram sala. Aşa de repede s-a lucrat, cu ornamen-te cu tot. De aceea este o realizare la care eu ţin foarte mult.

Este obligatoriu să vorbim şi despre pictură. Aveţi tablouri deosebit de frumoase, care râd, cu precădere flori şi pei-saje. Până şi într-un chip trist descoperiţi bucurie. Despre multele expoziţii din ţară şi de peste hotare nu mai amintesc!Am să vă mai spun o poveste,

de pe vremea când eram şef al Stu-dioului de Arte Plastice al Armatei. S-a întâmplat ca la una dintre expoziţiile anuale ale Studioului să vină şi ministrul de atunci, Ion Coman. Erau acolo lucrări tematice, cu militari şi arme. M-a întrebat dacă mă confrunt cu probleme.

spre studioul armatei şi un soldat venea gâfâind să mă anunţe să mă întorc la generalul Ceauşescu, care mi-a ordonat să mă duc imediat la şantier şi să mă apuc de lucrare, că proiectul este aprobat. Ascultase discuţia şi înţelesese că nu se poate face altfel.

Temele abordate sunt diver-se. Nici nu era posibil să se rezume doar la mediul cazon. Artă bisericească aţi făcut?Împreună cu prietenul şi co-

legul meu Valentin Tănase am realizat o amplă lucrare de artă monumentală pentru Biserica

Observatorul militar 17Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

Instantaneu din Centrul Vechi.

Gemenii, acuarelă.

Mozaicul monumental de la Canalul Dunăre–Marea Neagră.

Monumentul NATO.

proiecte ale mozaicului monu-mental şi tot nu mi le aproba ge-neralul Ilie Ceauşescu. Până când s-a apropiat termenul lucrării, care trebuia să fie dezvelită odată cu tăierea panglicii la Canal. La ulti-ma înfăţişare cu proiectul, aceleaşi cuvinte: Mai trebuie să te mai gân-deşti puţin la lucrarea aceasta, mai vezi… Am plecat gândindu-mă: Ce oare să mai văd? La ieşirea din cabinet m-a întâmpinat şeful Di-recţiei Cultură, generalul Găinuşă: Ia vino puţin la mine, să văd şi eu ce ai făcut aici. Desfac proiectul şi, în timp ce el se uita la lucrare, am

observat că în spatele scaunului era o cheiţă pentru interfon şi mi-am dat seama că suntem ascultaţi. Ce caută ăştia aici, măi (arată spre ofiţerul şi maistrul din prim-plan)? Cum ce caută? Sunt principalii coordonatori ai lucrătorilor. Tu eşti prost sau o faci pe prostul? De ce n-ai făcut pe Tovarăşul şi Tovarăşa? Atunci m-am tras mai aproape de masă şi am spus: Tovarăşe general, îmi tai mâinile şi nu-i fac! Atunci s-a îngălbenit. Cum spui tu aşa ceva? Tovarăşe general, dumneavoastră vreţi ca din bolovani dintr-aceştia eu să fac portretul preşedintelui? Cum să-mi iasă mie nişte figuri pentru care să nu fiu legat şi băgat la închisoare, după ce am zis că acelea sunt? N-am cum! Exista posibilitatea de a-i face, cum i-am făcut şi pe aceştia, dintr-o mar-mură tăiată, dar m-am gândit că vine o vreme când nu va mai fi acest regim şi îmi dau lucrarea jos. Şi aşa am plecat din biroul lui. Nu am ajuns la jumătatea drumului

Eroilor Martiri ai Revoluţiei din Decembrie 1989. Este vorba de o mare suprafaţă de lucrări de mozaic de Murano şi Zgrafitti. Zgrafitti este o tehnică străveche, romană, o combinaţie de praf de marmură în diferite culori, în amestec cu ciment. Deosebită de bisericile care sunt pictate colorat îndeobşte, această decoraţie este în două culori, negru şi alb. Altarul capelei din Ministerul Apărării Na-ţionale, iarăşi, este pictat de mine, pe ambele părţi şi, în spate, era o reprezentare unicat, din evocarea descrierii din Biblie a lui Ezechiel. Din păcate, aceasta s-a deteriorat. Am avut curiozitatea de a citi Biblia. Nu este uşor de parcurs şi are nevoie de interpretări teologi-ce. Să v-o arăt ce subliniată este! Am citit Biblia cu pixul în mână şi cu gândul de a înţelege nişte lucruri. O dată, s-a întâlnit artistul din mine cu cele ale mele, şi apoi, este izbitoare informaţia istorică din Biblie.

Interviu realizat de căpitan Cornelia Mihăilă

Atunci i-am spus că mă lupt cu Serviciul de Protocol pentru o chestie care ţine de onoarea arma-tei. Ne cereau să facem nişte copii după Grigorescu şi alte mici lucrări, mereu aceleaşi, cu trompetistul, cu santinela… Cum venea un militar străin, îi dădeam la pachet o astfel de lucrărică. I-am propus ministrului să facem nişte peisaje cu aspecte din România, din docu-

mentarea noastră, cu semnătură cu drept de autor, lucrări unicat care inclusiv prin asta – că nu sunt copii – îşi capătă valoarea şi inte-resul. I-am explicat că mai repede va pune oficialul care ne vizitează ţara un astfel de tablou pe un perete de-acasă, decât o pictură cu militarul român, şi îşi va aminti mereu că a fost în România. Aşa a fost aprobat peisajul ca pictură pentru protocol. Apoi am amintit şi de unităţile noastre militare, care erau decorate tot cu tablouri cu tematică militară. Păi, dacă eu duc

la o unitate militară de tancuri un tablou cu un tanc, celui care îl are în remiză şi îl vede în fiecare zi ce folos îi aduce tancul meu interpre-tat, pus pe perete? Că el este sătul de tanc. Îi fac un peisaj frumos şi se va simţi mai bine. Atunci au fost acceptate lucrările de peisagistică făcute de studio. Personal, am peisaje în două tehnici: acuarelă şi ulei. Peisaje, flori, naturi statice,

lucrare, sau ce vreţi să potenţaţi? Sunt oameni să zicem trişti ce vor lucrări vesele care să-i scoată din starea lor sau sunt alţii care au o preferinţă pentru un anumit subiect. Dar orice tablou care îţi place are de-a face cu tine. n

lComedia Dineu cu proşti, în regia lui Ion Caramitru, expune viaţa aproape perfectă a lui Pierre Brochant, editor de succes, care are, pe lângă tot ce şi-ar putea dori un om, şi un obicei cinic: organizează miercurea, îm-preună cu amicii săi, un dineu comun, la care fiecare participant este obligat să aducă cu el câte un personaj, un prost, un împiedicat. De aici apare o adevărată competiţie, fiecare încercând să recomande la cină prostul cel mai prost, cu scopul de a creşte astfel în ochii prietenilor, constituiţi într-un adevărat juriu. Din distribuţie fac parte actori excepţionali, din care îi amintim pe Horaţiu Mălăele, Ion Caramitru şi Medeea Marinescu. Spectacole: 7 şi 13 ianuarie, de la ora 20, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”.

lFundaţia Calea Victoriei organizează, în perioada 7 – 28 ianuarie 2016, în Bucureşti, un atelier de fotografie urbană pentru înce-pători. Evenimentul se adresează pasiona-ţilor de fotografie, care vor parcurge paşii cheie în înţelegerea elementelor care fac dintr-o simplă poză o fotografie. n

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

De sărbători de exemplu se foloseşte frecvent verbul „a cadorisi”, care nu este luat în seamă de lexicologi, dar a fost înregistrat de

„dexx.ro” ca „familiar”, „glum[eţ]”: „a fost cadorisit cu două clopuri oşeneşti şi alte daruri simbolice specifice zonei” (informatia-zilei.ro); „pe sărbătoriţi îi cadoriseşte cu câte o sticlă de şampanie” (profm.ro); „sculptorul îl cadorisise pe voievod cu o barbă de toată frumuseţea” (viataromaneasca.eu). A derivat, evident, de la „cadou” cu sufixul „-isi”, prin imitarea unor verbe precum „aerisi”, „apelpisi”, „categorisi”, „caterisi”, „chivernisi”, „economisi”, „garnisi”, „sfeterisi”, „zeflemisi”.

În conformitate cu explicaţiile lexicale academice, „cadou” este „ce se primeşte sau se oferă în dar”, „darul” fiind „ce se primeşte sau se oferă în semn de prietenie, ca ajutor”. „Cadou” este un neologism provenit din franceză („Dicţionarul explicativ al limbii române”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012 /DEX).

În limba franceză, „cadeau” se referă la „ceea ce se oferă, ca apreciere, cuiva, ca să-i placă” (cnrtl.fr/lexicographie). În secolul al XII-lea, cuvântul

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

De ce s-a prăbuşit România Mare?

Dan Prisăcaru,În avanpostul luptei pentru supravieţuire. Apărarea naţională a României şi frontul

secret în vâltoarea anilor 1938-1940, Editura militară, Bucureşti, 2015

Ion F. Buricescu, Pe margini de prăpastie.

Însemnări din războiul pentru întregire,

f.a.pag. 30,32

provensal „capdel” îl desemna pe cel aflat în frunte, pe „căpitan” (v. Alain Rey, „Dictionnaire historique de la langue française”, Les Dictionnaires Le Robert-Sejer, Paris, Édition numérique, 2011, books.google.fr). Etimonul latin al cuvântului „capdel” era „capitelum” cu semnificaţiile, „vârf de ac”, „partea superioară a

unei coloane”. „Capdel” desemna „litera mare iniţială ornamentată” aflată la început de alineat şi incluzând, uneori, şi trăsăturile chipului cuiva, ale unui personaj. În secolele al XV-lea şi al XVI-lea, „cadeau” era „litera capitală ornată cu trăsături de pană”. În secolul al XVII-lea, cuvântul avea şi înţelesul de „sărbătoare galantă

oferită în onoarea unei doamne”. „Cadeau” era aşadar iniţiala doamnei, literă ornamentată, care însoţea ceea ce i se şi dăruia acesteia. Ulterior, prin extindere, „cadeaux” li se spunea acelor efecte obţinute prin limbaj, menite să producă plăcere, să seducă, surprizelor retorice, pentru ca apoi „cadeau” să fie orice obiect oferit din plăcere şi pentru plăcere (Yvan Amar, «Les mots de l’actualité », le 26 décembre 2006, Radio France Internationale). În franceza actuală, „cadeau” este sinonim cu „gratification”, „bienfait”, „faveur”, „gracieuseté” (crisco.unicaen.fr).

În limba română, „cadoul” apare deseori în construcţii calchiate după franceză, adică „se oferă”, „se face”, „este”: „simt că e nevoie să ofere un cadou în ton cu bugetul lor” (wall-street.ro); „le-a făcut cadouri puştilor din Constanţa” (sport.ro); „se apropie şi îţi întind o crenguţă de rozmarin zicând că este cadou” (istoriieuropene.eu). Alteori, „cadoul” se „dă”: „s-ar fi dus atunci la un sertar din care ar fi scos bijuteriile care îi fuseseră date cadou”(Aurora Liiceanu, „Din culcuş în culcuş, după bani” în „Patru femei, patru poveşti”, Polirom, 2010). „Se şi „ia”: „Mighty Mo [praticant de arte marţiale] a sosit în România să le ia cadouri celor [nouă] copii ai lui” (sport.ro). n

LA PRIMA LECTURĂCARTEA DE ALTĂDATĂ

Scenă din filmul Steve Jobs

Habent sua fata libelli, scria Terentianus Maurus, sortindu-i astfel fiecărei cărţi propriu-i destin. Volumul „În avanpostul luptei pentru supravieţuire. Apărarea naţională a României şi frontul secret în vâltoarea anilor 1938-1940”, semnat

de colonelul Dan Prisăcaru, iniţial o teză de doctorat, a adunat deja câteva premii, semn că a întrunit sufragiile unor jurii exigente: Premiul „Nicolae Iorga” al Fundaţiei Culturale „Magazin istoric” şi Premiul „Mareşal Alexandru Averescu” al revistei „Gândirea militară românească”. Drumul consacrării ca fiind un volum de calitate este, în acest fel, deschis.

Subiectul ales nu e cu totul neinvestigat în istoriografia românească, s-a scris, în-deosebi după 1989, despre felul în care s-a prăbuşit România Mare, în vara şi toam-na anului 1940, dar meritul lui Dan Prisăcaru este dublu: pe de o parte, a ştiut să hrănească propria-i investigaţie cu importante documente de arhivă încă nepuse în circulaţie, peste care, poate, alţi cercetători înaintea sa vor fi trecut nepăsători, ignorându-le, iar pe de altă parte, s-a ferit să rămână în limitele concluziilor pe care alţi specialişti le vor fi tras deja cu privire la cedările teritoriale din iunie-septembrie 1940, în analiza politico-militară şi diplomatică pe care o întreprinde.

În general, pentru o lucrare care îşi propune abordarea unui asemenea subiect, testul principal îl reprezintă direcţia în care autorul îndreaptă responsabilitatea pen-tru prăbuşirea României Mari. Cei mai mulţi plasează, corect altminteri, evenimen-tele în context internaţional, dar mai degrabă pentru a justifica paralizarea deciziei

politico-militare româneşti în iunie-august 1940, ceea ce trimite la vechiul sindrom al plasării noastre istorice „în calea răutăţilor”. Alţii invocă onoarea „nereperată” a armatei române, silită de factorul politic să abandoneze Basarabia şi Bucovina de Nord în câteva zile, în urma ultimatumurilor sovietice (dar armata aceasta a fost reprezentată la cel mai înalt nivel în Consiliul de Coroană, cu rol consultativ, desi-gur, utilizat de Carol a II-lea ca paravan al propriei laşităţi, liderii militari contribu-ind semnificativ la decizia finală a evacuării provinciei româneşti de la est de Prut fără luptă), în vreme ce susţinătorii serviciilor româneşti de informaţii (SSI, în primul rând) amintesc mereu că specialiştii români din domeniul intelligence şi-au făcut pe deplin datoria avertizând asupra pericolelor care pândesc temeliile României Mari.

Calităţile de cercetător temeinic şi analist redutabil ale lui Dan Prisăcaru sunt pe deplin relevate de modul în care pune în discuţie cele trei paliere de care aminteam, astfel încât tabloul conturat este unul din cele mai ample şi utile din istoriografia românească de până acum în privinţa cedărilor teritoriale din iunie-septembrie 1940. Dan Prisăcaru găseşte suficiente argumente pentru a pune critic în discuţie „cleştele” strategic în care s-a găsit România în 1940, arată slăbiciunile argumenta-ţiei oferite de generalul Florea Ţenescu în Consiliile de Coroană din iunie 1940, dar mai ales minusurile informărilor oferite de SSI, care discutau realităţi deja petrecute, oferind rareori prognoze sau, mai ales, ipoteze de lucru factorilor de decizie politi-co-militară.

Întrebarea legitimă rămâne însă: trebuia să luptăm pentru România Mare, cre-ată pe jertfele a mai bine de un milion de români, militari şi civili? Fără îndoială, dreptul istoric se respectă şi se revendică. n

Cadoul

În luptă, la Neajlov

20 noiembrie 1916. Lupta s-a început. Rămân câtva timp nemişcat, înfundându-mă în bulgării de pământ, ca şi cum aş vrea să mă înghită spre a nu mai vedea nimic. Mi-e frică? Fără îndoială! Acum nu mai sunt gloan-ţe rare şi nu sunt nici dese, ci este o ploaie torenţială cu picături metalice, şuierând şi răspândind moartea, iar păcăniturile, izola-te uneori şi distincte, se înteţesc la intervale scurte, se amestecă unele cu altele, dându-ţi impresia pârâitului violent al unui mănunchi uriaş de nuiele, care s-ar frânge deodată. Obuzele se încrucişează pe deasupra cape-telor, biciuind aerul şi silindu-l să ţipe jalnic, apoi se aud bubuituri asurzitoare ţâşnind din coloanele negre de fum, amestecat cu pământ răscolit în toate părţile.

În dreapta, soldatul Mirică strigă: „Aoleo! Domnule sublocotenent! M-a lovit”. Se uită la mine cu priviri stinse, cu figura descompusă, cu gura strâmbată de amărăciunea sângelui care năvăleşte în spume: „Aoleo!”

– Aşteaptă, Mirică, să vie brancardierii. Strig după brancardieri. Nu-mi dau seama

un moment că ordinul meu nu va fi executat şi că el poate fi cel mult o mângâiere, de altfel de scurtă durată, pentru bietul Mirică, fiindcă îl văd curând rostogolindu-se, cu faţa în jos şi după câteva mişcări dezordonate, rămânând ţeapăn, fără să se deosebească de camardul de alături, înmărmurit şi el, ca un mort. n

TIMP LIBER

lSteve Jobs (2015) este un film bazat pe bi-ografia best-seller a fondatorului Apple, scri-să de Walter Isaacson. Drama este plasată în culisele lansării produselor Apple, culminând cu lansarea computerului Mac, relatată din perspectiva personală a celui ce a declanşat o adevarată revoluţie digitală. Filmul este în regia lui Danny Boylen, iar din distribuţie fac parte Michael Fassbender, Kate Winslet şi Seth Rogen.

florin.sperlea@presamil.roColonel Florin Şperlea

Sublocotenent Cornelia Bădin

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

PE LOC, REPAUS!

DREPTUL LA ZÂMBET

Oferiţi-i cârtiţei o pereche de aripi. Se va folosi de ele ca să se afunde şi mai adânc în pământ.

În raniţa sa, fiecare soldat are şi o armă interesantă, mai aparte, performantă, în care se pun mari speranţe: dorinţa de pace. • În natură nu există amânare. Ea este o invenţie omenească. • Noi sun-

tem cei care ne omorâm timpul. Dar, paradoxal, el este cel care ne supravieţuieşte. • Prostia visează la unele boli exotice. De exemplu, cel mai mult îşi doreşte să fie predispusă la oboseală intelectuală... • Crezi că toţi australienii ştiu de existenţa ta? Sau toţi japonezii? Sau cei din Africa? Sau cei de la Poli? Dar te asigur că cine trebuie să ştie acest lu-cru – ştie. • Regres social? Da, avem de-a face cu o astfel de stare atunci când apare indiferenţa faţă de om sau când omul începe să fie uitat sau ignorat în faţa materiei. În zilele noastre, acest lucru se întâmplă destul de des. • Marele şarm al condiţiei umane constă în faptul că efemerul din noi visează eternitatea. • Pălăria, căciula, şapca, fesul... Ele sunt simboluri totale ale democraţiei, toleranţei, nediscriminării; sub ele se pot adăposti, în aceleaşi condiţii, şi inteligenţa, şi prostia. • Doamne, te rog să-mi dai puterea şi curajul de a mă confrunta, şi în viitor, cu destule insuccese. Este şansa mea de a fi şi a rămâne om. • Vânturile tumultoasei existenţe umane, din toate timpurile şi toate locurile de pe pământ, au stins totul în calea lor, cu excepţia unei torţe: cea a culturii. • Iată unul din marile paradoxuri ale umanului, care-i asigură şi un mare farmec, sub semnul enigmaticului: iubirea n-are nimic de-a face cu înţelepciunea. • A fost condamnat la ardere pe rug. Şi ca pedeapsa să fie una exemplară, l-au pus să vină şi cu lemnele de acasă. • Din punct de vedere al artei războiului, Secolul XXI a început cu un mariaj ciudat al armelor, aproape contra natu-rii: cel dintre ciomag şi armele inteligente. Deşteaptă-te, Omenire, până nu este prea târziu! • Nu poţi câştiga inima cuiva, dacă pe a ta o ţii închisă într-un turn de fildeş. • Din când în când, vidul ne aduce aminte că există. Uneori, el îşi face simţită prezenţa tare gălăgios, ca şi golul dintr-o tobă. • Serviciul de publicitate al Infernului este mai activ decât cel al vecinilor lor. Cel puţin în ceea ce priveşte prezentarea exo-tismului, al tentaţiilor... • Funcţionarul public a fost creat astfel încât, prin existenţa şi activitatea lui, din când în când şi pe ici, pe colo, să poată înlocui efectele armelor de nimicire în masă. • Să fim optimişti: în fiecare an sperăm că anul care vine va fi mult mai bun decât cel care se încheie. Iar la sfârşitul anului care vine vom constata, de cele mai multe ori, că anul anterior a fost parcă mai bun. • Ideile nu pot avea valoare decât dacă sunt puse în mişcare, dacă faci ceva cu ele. Altfel, pot fi doar arhivate, stocate, bine fişate, clasate... Dar atât. • Îţi trebuie multă putere, mult curaj şi multe cunoştinţe ca să poţi spune NU, cu fermitate, atunci când chiar este cazul. • Nu sta, nu aştepta. Ieşi în calea destinului tău. Nici nu ştii când are nevoie de ajutorul tău. • Cronos este un zeu unic, interesant şi cu rol determinant în viaţa noastră: pentru că este suficient ca să existe. • Dacă va fi nevoie să fiu tren, voi fi tren şi voi merge pe şine. Dar pe şinele puse de mine. • Vai de cel care, atunci când este aplaudat, se lasă amăgit de faptul că asta înseamnă cât de mult este el iubit. • Oferiţi-i cârtiţei o pereche de aripi. Se va folosi de ele ca să se afunde şi mai adânc în pământ. • Unu plus unu fac doi. Dar nu eşti matematician dacă nu te-ai îndoit niciodată de acest lucru. n

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Căpitan Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Cu gândul peste mări şi ţări

Există un tip în America, şi spun America pentru a vă arunca brusc într-un spaţiu gigantesc în care să orbecăiţi după omul meu, aşadar există un tip, pe

care-l cheamă Sierra, chiar aşa, Sierra, ca pe o serie de maşini, iar Sierra al meu ce face el, drăguţul, la trecerea dintre ani? La ce speră el, Sierra, când prin alte părţi sunt indundaţii, ori incendii, ori crime domestice, ori adultere, ori mese îmbelşugate cu ochii în smartphone-uri, când lumea din jur pare că fuge de esenţial pentru a se pier-de în nesemnificativ, futil, pisici ori căţei pe schiuri? La ce visează domnul Sierra? Sierra, 38 de ani, fost ofiţer de marină. Repet, 38 de ani, fost ofiţer. Există viaţă şi după epoleţi? Domnul Sierra se gândeşte la cum o să-i meargă afacerea. Nu e chiar ceva original, mai degrabă un soi de franciză, pentru că magazinul său va fi al nouălea dintr-un lanţ care deja funcţionează cel puţin acceptabil, însă spre marea mea mirare lanţul acesta în care se înscrie şi domnul în cauză nu vinde zarzavaturi, nu e de pariuri sportive şi nici de medicamente.

Este vorba de nişte magazine care vând cărţi la mâna a doua. Da, doamnelor şi domnilor, cărţi. Vorba ceea, te fac neprost! Când am aflat aşa veste, mi-a venit să râd. Cum adică să vinzi cărţi? Domnul Sierra – apropo, nu sunt sigur că-l cheamă aşa, pentru că Washington Post nu-i dă prenumele, îi zice Sierra şi atât, de parcă ar fi cu identitate protejată – musiu ori trăieşte pe altă planetă,

La 38 de ani, după nişte ani în marină, domnul Sierra vinde cărţi. Mi se pare că, într-adevăr, trăieşte pe altă planetă.

ori habar n-are despre cum e lumea noastră. Păi noi nu avem căldură în calorifere, păi noi stăm cu orele să vină trenul în gară, păi la noi încă mai umblă căţeii cu covrigi în coadă – alo, domnul Sierra, ştiţi ce sunt aceia covrigi? – iar el se gândeşte să vândă cărţi folosite. Ce bazaconie! Ce oameni neserioşi! Ei nu ştiu că s-au in-ventat telefoanele inteligente, care mai au puţin şi trag cartuşe după colţul blocului, cu aplicaţii peste aplicaţii, în care poţi să citeşti până-ţi vine acru despre unde şi-a petrecut vecinul vacanţa, ce gust au avut prăjiturelele doamnei de la patru şi ce tip de vaselină megaextrasu-perwow a primit de la Moş Crăciun maşina domnului de la parter. Cum ar veni, afli imediat tot ce ai nevoie, tot ce mişcă, toate gusturile, preferinţele, intimităţile pe care altădată le căutai cu un pahar întors pe perete. La 38 de ani, după nişte ani în marină, domnul Sierra vinde cărţi. Mi se pare că, într-adevăr, trăieşte pe altă plane-tă, de unde, ca o veste bună adiacentă, vine faptul că cei care cântau prohodul cărţilor tipărite se pot duce la culcare. Cărţile pe hârtie nu vor muri, cel puţin nu cu-rând, pentru a le lăsa în huzur pe cele electronice. Vor trăi mai ales datorită celor care nu-şi permit cărţi noi. Şi, mai ales, unor inconştienţi precum acest Sierra – sunt curios cum îi cheamă pe alţi librari din lanţ, Alfa, Bravo, Delta? – care visează la liniştea dintre cărţi după o viaţă de Atenţiune! şi La mine, fugaaa, marş! Nici nu ştiu cum să iau acest gând ghiduş la început de an, dar am clară în minte imaginea unui birou de comandant pe care, cu cotoarele către vizitator, stau nişte cărţi. Sun Tzu, Clausewitz, Toffler. Biroul e rupt din realitate, dacă sun-teţi chiar atât de curioşi. Ca şi comandantul. Care are, cu siguranţă, mai mult de 38 de ani, dar citeşte ori cel puţin asta îşi doreşte să vadă oaspeţii. Şi cu imaginea asta în minte mă întreb de ce o fi ieşit Sierra din marină la anii ăştia? E clar de pe altă lume. n

Valoarea contractului cu ŢaraŞtiu sigur o imagine pe

care nu-mi doresc să o mai văd lăbărţându-se pe ecranele televizoa-

relor în emisiunile de ştiri: rezervişti ai armatei române protestând în spaţiul pu-blic pentru drepturile de pensie care li se cuvin. E limpede, locul lor nu este în piaţa mare, strigându-şi drepturile!

Nu o să discut aici – sunt două pagini dedicate su-biectului pensiilor militare în această ediţie – chestiuni care ţin de particularităţi ale unei legi sau alte reglemen-tări, ci o să mă refer la câteva chestiuni de principiu.

În nicio ţară care face parte din Alianţa Nord-Atlantică nu-mi amintesc să fi văzut rezervişti în stradă, cerându-şi insistent drep-turile de pensie, după cum nu ştiu să fi citit în vreo ştire, fie şi strecurată discret de agenţiile mari de presă, că lideri ai unor state din NATO vor fi pomenit, în discursuri-le lor, de pensiile „nesimţite” ale militarilor.

Militarul – dincolo de Jurământul faţă de Ţară şi Drapel şi valoarea lui supre-mă, concretizată, adesea, în sângele vărsat pe câmpul de luptă sau chiar şi în misiuni în timp de pace – în-cheie, la intrarea în sistemul militar, un tip de contract. Drepturile şi libertăţile lui constituţionale sunt limi-tate, fiecare dintre cei care îmbracă uniforma militară asumându-şi noua condiţie. Statul se angajează să ofere

militarului – care se pregă-teşte permanent, într-o me-serie profund vocaţională, pentru a fi capabil, atunci când e nevoie, să fie prezent la datorie chiar şi cu preţul vieţii sale – anumite drep-turi compensatorii. Atât în timpul derulării contractu-lui, dar şi după trecerea în rezervă, drepturile acestea compensatorii sunt sfinte. Financiare sau de altă natu-ră, ele acoperă sau ar trebui să acopere ceea ce numim îndeobşte, cu o formulă poate mult prea tocită, dar care are încă sensul ei, priva-ţiunile serviciului militar. Şi chiar dacă armata română nu a fost efectiv implicată într-un conflict militar din mai 1945 până astăzi, asta nu înseamnă că aceste pri-vaţiuni au fost puţine sau că nu s-a murit la datorie.

Când statul, prin deci-denţii săi, schimbă regulile jocului, declanşând o falsă dezbatere publică privind drepturile compensatorii şi pensiile militare de stat, la care se simt îndreptăţiţi să ia parte toţi aceia care iau o pensie în statul român, atunci lucrurile capătă tur-nuri groteşti. Îmi amintesc, de pildă, de un taximetrist care îmi povestea, neştiind că sunt militar, că mama sa, femeie de serviciu într-o instituţie publică, ieşită la pensie mai devreme faţă de termen, din motive de sănatate, cu o pensie mo-destă, este îndreptăţită să primească mai mulţi bani sau tot atât cât primeşte un

militar. Am avut atunci re-velaţia unei grave rupturi în modul de înţelegere în soci-etatea românească a profe-siilor, a importanţei sociale a unor categorii profesionale şi a modului de constituire a sistemului de pensii.

Întrebările pe care şi le pun rezerviştii sunt multe. De ce se schimbă legile pri-vind pensiile militare? De ce este nevoie de ordonanţe de urgenţă care să modifice legi organice? De ce este nevoie ca în ultimii cinci ani drepturile acestea să repre-zinte motiv de dispute so-ciale, de scandări în spaţiul public, de drumuri inutile şi căutări perpetue de docu-mente justificative?

Cel mai grav lucru este că ideea de profesie mili-tară, la noi, începe să fie în suferinţă. Vă mărturisesc, cu toată onestitatea, că mă tem pentru dreptul meu la pensie în viitorul apropiat. Fiindcă s-a văzut că, în orice moment, un contract nu mai are valabilitatea cu care era creditat sau pe care, de bună credinţă fiind, i-o acor-dam. Că o lege care apără tihna apusurilor noastre poate fi schimbată peste noapte. Şi că s-ar putea să reiau, ca pensionar militar, calea protestului civic.

Nu-i siliţi pe tinerii de astăzi care se dedică, ad-mirabil, carierei militare să se îndoiască de valoarea contractului cu Ţara! Este ultima redută. Dincolo de ea, consecinţele sunt de nebănuit. n

În nicio ţară care face parte din Alianţa Nord-Atlantică nu-mi amintesc să fi văzut rezervişti în stradă, cerându-şi insistent drep-turile de pensie, după cum nu ştiu să fi citit în vreo ştire, fie şi strecurată discret de agenţiile mari de presă, că lideri ai unor state din NATO vor fi pome-nit, în discursu-rile lor, de pensiile „nesimţite” ale militarilor.

Colonel Florin Şperleaflorin.sperlea@presamil.ro

cepţie. Suntem alături de familia greu încercată şi ne exprimăm regretul în aceste momente de sufe-rinţă. Dumnezeu să-l aibă în paza Sa!

Absolvenţii promoţiei 1982 a Şcolii de ofiţeri ac-tivi de infanterie îşi exprimă profundul regret pentru încetarea fulgerătoare din viaţă a celui ce a fost coman-dantul lor de pluton, colo-nelul (r) BODEA GHEORGHE, şi doresc să transmită tot-odată compasiune familiei îndurerate.

Cu profund regret, perso-nalul din Corpul de control şi inspecţie îşi exprimă com-pasiunea şi este alături de familia locotenent-colone-lului Florin-Cătălin Tutunaru în aceste clipe de mare tris-teţe, pricinuite de trecerea la cele veşnice a tatălui său, TUTUNARU MARIAN. Trans-mitem condoleanţe familiei îndoliate! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cu profund regret, la 26 decembrie 2015, ne-am luat rămas bun de la un drag pri-eten şi coleg, colonelul (r) BODEA GHEORGHE, om de aleasă nobleţe sufletească, model de demnitate umană şi profesională, ofiţer remar-cabil şi instructor de neuitat pentru numeroase promoţii de absolvenţi ai Academi-ei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu. Ne exprimăm în-treaga compasiune şi trans-mitem sincere condoleanţe familiei sale îndurerate de greaua pierdere suferită. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Conducerea filialei Sec-tor 6 a ANCMRR, camarazii, foştii colegi, prietenii apro-piaţi, cu mult regret, anunţă plecarea dintre noi în ulti-mul zbor fără întoarcere a comandorului (ret) aviator COCEA VICTOR (promoţia 1950, Tecuci). Ca instructor de zbor la Şcoala Militară de Aviaţie Tecuci a contribuit la formarea unor generaţii de piloţi militari. După absolvi-rea Academiei Militare – Fa-cultatea de Aviaţie (1957), a devenit ofiţer de stat major, numit treptat în funcţii de răspundere la toate niveluri-le ierarhice: regiment, mare unitate, Comandamentul Aviaţiei Militare şi Marele Stat Major. Ofiţer foarte bine pregătit, cu calităţi etice şi morale deosebite, stimat, apreciat şi iubit de toţi cei care l-au cunoscut. A fost o fire dinamică, foarte bun sportiv şi pescar împătimit. Plecarea prea devreme din-

Negrescu şi plutonierul (r) Lilica Şopandă. La mulţi şi fericiţi ani, stimaţi camarazi!

DECESE

Cu tristeţe şi durere în su-flet am primit trista veste a trecerii la cele sfinte, după o suferinţă îndurată în tăcere şi cu demnitate, a doamnei colonel (r) IONAŞCU DOINA, un medic excepţional, de o mare bunătate sufletească. În numele tuturor celor din presa militară, de pe vre-mea când redacţiile func-ţionau în aceeaşi clădire cu Policlinica din Cobălcescu, şi pe care doamna doctor i-a ajutat în clipe grele, şi al doamnei Porumbiţa, îngerul nostru păzitor, ne exprimăm regretul pentru această dis-pariţie şi transmitem sincera noastră compasiune famili-ei îndoliate. Dumnezeu s-o ierte şi să-i odihnească în linişte sufletul atât de bun şi generos!

Coloneii (ret) Dumitru Ghiţă şi Corneliu Neagu, cu familiile, sunt aproape de familia fostului coleg, colonel (ret) BARBU PETRE, în inegalabila suferinţă cauzată de pierderea sin-gurei fiice CIURLĂU ANCA SIMONA, la nici 40 de ani. Tristul eveniment petrecut în numai două zile (13-15 decembrie), lăsând fără mă-mica lor iubitoare doi înge-raşi de copii, fetiţă şi băiat la doar trei, respectiv şase anişori. Bunul Dumnezeu s-o primească pe frumoasa ANCUŢA de-a dreapta Sa şi să-i întărească pe cei aflaţi în marea suferinţă şi încer-care a vieţii. Dumnezeu să o odihnească în pace!

Colectivul Centrului 54 comunicaţii RMNC Oradea regretă profund trecerea în nefiinţă a colonelului (r) GANEA VIOREL, fost co-mandant al Centrului 54 comunicaţii RMNC Ora-dea. Suntem alături de familia greu încercată şi ne exprimăm regretul în aceste momente de sufe-rinţă. Sincere condoleanţe familiei îndoliate! Dum-nezeu să-l aibă în paza Sa!

Colectivele Comanda-mentului comunicaţiilor şi informaticii şi ale unităţilor militare subordonate îşi ex-primă profundul regret faţă de trecerea la cele veşnice a celui ce a fost comandant al Centrului 54 comunicaţii RMNC, colonel (r) GANEA VIOREL, om de mare noble-ţe sufletească, un camarad şi un comandant de ex-

tre noi constituie o grea pierdere pentru familia pe care a iubit-o şi venerat-o, pentru cei care l-am cunos-cut şi pentru filială. Dumne-zeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanţe famili-ei îndurerate!

Personalul Departamentu-lui pentru armamente este alături de generalul-maior dr. ing. Cătălin Moraru şi co-lonelul ing. Cristian Moraru în greaua pierdere pricinu-ită de trecerea în nefiinţă a tatălui lor. Suntem alături de familia îndurerată şi ne ex-primăm regretul şi compa-siunea, în aceste momente de suferinţă. Sincere condo-leanţe familiei îndurerate!

Colegii din Centrul Militar Judeţean Arad sunt alături de locotenent-colonelul Dan Mărgărint în aceste mo-mente de grea încercare şi suferinţă, provocate de tre-cerea în eternitate a mamei sale. Sincere condoleanţe! Dumnezeu să o odihnească în pace!

Cu profund regret, ge-neralul de brigadă (r) dr. Câlţan Alexe îşi exprimă în-treaga compasiune şi este alături de colonelul (r) (just. mil.) Constantin Pulbere în aceste clipe de mare tris-teţe, pricinuite de trecerea la cele veşnice a soţiei sale. Sincere condoleanţe famili-ei îndoliate! Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Colectivul Colegiului Na-ţional Militar Dimitrie Can-temir este alături cu gândul şi cu sufletul de doamna Lorena Manea, în momen-tele de grea încercare şi de suferinţă pricinuite de pier-derea mamei sale. În faţa acestei fulgerătoare despăr-ţiri, exprimăm sincere con-doleanţe familiei şi un gând de mângâiere şi alinare. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Cadrele militare în retra-gere, rezervă şi cele în acti-vitate din garnizoana Beiuş, cu mare durere şi tristeţe în suflete au aflat de destinul camaradului nostru, colonel (ret) MOGLAN COSTICĂ. La aproape 88 de ani a încetat să mai bată o inimă gene-roasă, ne-a părăsit un spirit viu şi înalt după o suferinţă nemeritată, lăsând în urmă îndureraţi familie, camarazi, rude şi prieteni. Ofiţer de in-tendenţă, cu o înaltă ţinută morală, a fost un iubitor de adevăr şi progres, exemplul de dăruire, cu o deosebită nobleţe sufletească, modest şi decent, omenos, bonom

şi respectuos, caracter so-ciabil, răbdător şi la nevoie de un real ajutor pentru co-legi. Pentru modul cum s-a implicat în activităţile spor-tive şi medicale ale unităţii a fost iubit şi stimat de toţi cei care l-au cunoscut şi va rămâne o amintire lumi-noasă şi memoria noastră. În aceste momente de în-tristare şi doliu, ne rugăm să se odihnească cu drepţii sufletul lui curat în lumina Împărăţiei Cerurilor, iar fa-miliei îndoliate Mântuito-rul Hristos să-i dăruiască mângâiere şi întărire sufle-tească! Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică!

Vineri, 25.12.2015, de ziua naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cadre militare în rezervă, retrage-re, cât si cele în activitate din garnizoana Beiuş au fost alături de familia maio-rului (r) Ioan Jurcă, condu-cându-l pe ultimul drum la plecarea dintre noi la cele veşnice după o lungă şi grea suferinţă a tatălui său, plutonier-adjutant şef (ret) JURCĂ IUSTIN, promoţia 1960, grăniceri. Militarului cu vocaţie, cu caracter soci-abil şi respectuos, a încetat să-i mai bată acea inimă generoasă, părăsindu-ne un spirit viu şi înalt. Ne ru-găm bunului Dumnezeu să-i odihnească sufletul lui curat în lumina Împărăţiei Cerurilor, iar familiei să-i dăruiască mângâiere şi în-tărire sufletească!

COMEMORĂRICu pioşenie şi adâncă du-rere în suflet, anunţăm că se împlineşte un an de la trecerea la cele veşnice a celui care a fost general-lo-cotenent ing. URDĂREANU S. TIBERIU, iubit tată, socru şi bunic. Dumnezeu să-i odihnească sufletul nobil şi bun!

Tiberiu, Lucia şi Sorana Urdăreanu

Pe 12 ianuarie se împli-nesc 13 ani de când a ple-cat dintre noi colonelul (Ra. AA) LUPAŞCU GHEORGHE. Vei rămâne veşnic în inimi-le noastre!

Soţia şi Alexandra

S-au împlinit 20 de ani de când a plecat din-tre noi, prea repede şi fulgerător, colonelul (r) ANGHEL STELIAN. Toţi cei care l-au cunoscut îl vor păstra în amintire. Fie-i ţă-râna uşoară!

Familia şi prietenii

vor face la sediul UM 02630 Bucureşti, B-dul Vasile Mi-lea nr. 7B, sector 6, Bucu-reşti, unde vor fi afişate şi detaliile organizatorice ne-cesare. Date de contact ale secretariatului la telefon: 021.316.50.80, int. 119 sau 135.

ANIVERSĂRI

Comitetul Filialei ANC-MRR Sector 6 Bucureşti transmite tuturor membri-lor săi care îşi aniversează, în luna ianuarie, ziua de naştere şi ziua onomasti-că cele mai calde urări de sănătate, fericire, bucurii, împlinirea tuturor dorinţe-lor şi La mulţi ani! Amintim pe colegii noştri: generalii-maiori (r) Ionel Dumitres-cu, Constantin Mihălcioiu, Mihăilă Bica, generalii de brigadă (r) Ionel Croitoru, Ion Maftei, Marin Chiotea, coloneii (r) Vasile Botez, Ius-tinian Boancă, Ioan-Mircea Balaban, Vasile Brădeanu, Ioan-Sorin Butucaru, Ştefan Dima, Cornel Dima, Ioan Joldea, Ioan Ene, Ion Voi-nea, Ioan Mija, Romeo Ba-rabas, Petru Alupoaie, Au-rel-Ioan Aldea, Mihai Palici, Stan Popescu, Nicolae Ţăra-nu, Ion Urseanu, comando-rii (r) Ion Stan, Ion Geanaliu, Ioan Alexandru, maistrul militar (r) Vasile Caniola şi plutonierii-adjutanţi (r) Ion Gheorghe şi Ion Tatoiu.

Comitetul Filialei Jude-ţene Gorj Gl. Ioan Culcer a ANCMRR transmite cele mai sincere urări de sănăta-te şi viaţă lungă încununa-tă de satisfacţii şi împliniri, următorilor camarazi, care, în aceste zile ale lunii ianu-arie, împlinesc o frumoasă vârstă, astfel: coloneii (r) Ion Nimara, Mihai Traşcă şi Constantin Avramescu, Du-mitru Avramescu, locote-nenţi-coloneii (r) Mişu San-du, Constantin Buciumaşi şi Ovidiu-Gabriel Ghinda, Pe-tre Traşcă, căpitanul (r) Filip Marcu, locotenentul (r) Ion Burnescu şi doamnele An-toaneta Colac, Maria Buca şi Valeria Rata. La mulţi ani!

Filiala ANCMRR Decebal din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, urează membrilor săi care, în luna ianuarie, sărbătoresc ziua de naştere multă sănătate, viaţă lungă şi fericire, ală-turi de familie şi cei dragi, după cum urmează: colo-neii (r) Ion Sârbu, Cornel Vâlcu, locotenenţi-coloneii (r) Gheorghe Costache, Ion Cioplea, Ion Petolea, plu-tonierul-major (r) Marius

MULŢUMIRI

Frumoase şi alese urări am primit pe adresa redacţiei cu prilejul Sărbătorilor de Iarnă. Este o dovadă a pre-ţuirii pe care ne-o arătaţi şi în astfel de împrejurări şi, în numele colegilor mei, vă mulţumesc pentru cuvinte-le calde şi gândurile bune pe care ni le-aţi transmis. Sper ca eforturile noastre jurnalistice să răsplătească aşteptările dumneavoastră şi în acest an. La mulţi ani!

Colonel Florin Şperlea

FUNCŢII SCOASELA CONCURS UM 02525 Breaza organi-zează concurs pentru ocu-parea, pe durată nedeter-minată, a postului vacant de personal civil contrac-tual de execuţie asistent medical debutant - principal în cadrul Cabinetului medi-cal, post prevăzut cu studii postliceale sanitare, vechi-me în specialitate – nu este cazul. Principalele cerinţe ale postului sunt îndeplini-rea atribuţiilor funcţiei de asistent medical.

Probele de concurs se susţin la sediul UM 02525 Breaza, după următorul grafic: • pe 1.02.2016, între orele 9.00-12.00: proba scri-să; • pe 3.02.2016, începând cu ora 9.00: proba practică; • pe 5.02.2016, începând cu ora 9.00: interviul. Data li-mită până la care se pot de-pune dosarele de concurs este 22.01.2016, ora 15.00.

Detalii privind condiţii-le generale şi specifice pen-tru ocuparea postului, tipul probelor de concurs, locul şi ora desfăşurării acesto-ra, tematica şi bibliografia de concurs se pot obţine de la secretarul comisiei de concurs, Duţu Angelica, telefon 0244/34.05.50, int. 120, sau la sediul UM 02525 Breaza, strada Republicii, nr. 75, localitatea Breaza.

UM 02630 Bucureşti din Ministerul Apărării Naţio-nale organizează concurs pentru ocuparea a două posturi vacante de personal civil contractual, îngrijitor/studii generale, fără condi-ţii de vechime în muncă, în meserie sau în specialitatea studiilor, astfel: • 3.03.2016, ora 10.00 – proba practică; • 9.03.2016, ora 10.00 – inter-viul. Data limită de depune-re a dosarelor – 26.01.2016, ora 14.00.Depunerea dosarelor şi or-ganizarea concursului se

Observatorul militar Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016 20

IMPACT

David Pâţâligă are aproape şapte ani. Pe 18.11.2015 a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică, fiind internat în Spitalul Clinic de Ur-

genţă pentru Copii Sfânta Maria - Iaşi. David este fiul preotului militar Va-lentin Pâţâligă, de la Batalionul 151 Infanterie Lupii Negri, unitate de elită a Armatei României, participantă la multiple misiuni în teatrele de operaţii din Afganistan, Irak, Angola sau Bosnia şi Herţegovina.

În Afganistan, preotul Pâţâligă a oferit sprijin moral şi duhovnicesc militarilor români, fiind alături de aceştia zi şi noapte, în momente

dificile. În ţară, pe timp de pace, a iniţiat şi desfăşurat în fiecare an, alături de militari, numeroase campanii umanitare de ajutorare a copiilor din centrele de plasament, a bătrânilor din centrele de asistenţă medico-socială, dar şi a veteranilor şi a văduvelor de război, străduindu-se să fie mereu aproape de semenii săi aflaţi în nevoie.

În acest moment, preotul Pâţâligă este cel care are nevoie de sprijinul şi ajutorul nostru, al tuturor, pentru a salva viaţa copilului său, care are nevoie de un transplant de măduvă, iar suma necesară, estimată la peste 100.000 de euro, depăşeşte cu mult posibilităţile financiare ale familiei.

Colegii lansează un apel la solidaritate pentru salvarea copilului, adresând rugămintea de a sprijini campania de strângere a fondurilor necesare, iniţiată de Comandamentul Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt şi Batalionul 151 Infanterie. Donaţiile pot fi depuse în RON în contul deschis la BRD Iaşi, agenţia Metalurgiei, pe numele Pâţâligă Valentin - RO67BR-DE240SV78513332400. Punct de contact pentru alte detalii: locotenent-colonel Daniel Burlacu, ofiţer cu informarea şi relaţiile publice la Comandamentul Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt (mobil: 0745 041 837). n

ANUNŢ UMANITAR

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): De cele mai multe ori, din dorinţa de a ajuta, vă implicaţi în pro-

blemele altora şi apoi trageţi ponoasele. Criticile unui prie-ten bun vă aduc cu picioarele pe pământ.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Nerăbda-rea şi sentimentul de suprasaturare vă fac să trataţi

unele persoane cu lipsă de respect. Acest lucru nu este toc-mai constructiv pentru relaţia cu acestea pe termen lung.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Răbufniţi cu uşurinţă şi declanşaţi un comportament abuziv sau

chiar brutal faţă de apropiaţi. Trebuie să vă detaşaţi de ten-siunile care vă supără.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Mai târâş, mai grăbiş duceţi la bun sfârşit sarcinile de serviciu

sau proiectele pe care le-aţi început în urmă cu câteva luni. Sunteţi extenuat psihic şi simţiţi nevoia să vă confesaţi unui om apropiat.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Aveţi multe gânduri care vă macină şi dorinţe pe care vreţi să le

îndepliniţi. Trebuie să vă ţineţi nervii în frâu dacă doriţi să vă bucuraţi de realizările ce vor veni. Relaţia cu persoana iubită vă aduce multe împliniri şi vă dă curaj.

Peşti (19 februarie-20 martie): Reluaţi legături vechi, refaceţi conexiunea cu trecutul şi aşteptaţi să vi

se reveleze cum ar trebui să procedaţi pentru a pune capăt unei situaţii penibile de la serviciu. Scurtele călătorii vă aju-tă să vă încărcaţi bateriile. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Analizaţi la cald atitu-dinea unor colegi care nu vă sunt simpatici. Pierdeţi

din vedere gesturile impulsive pe care le-aţi făcut cândva faţă de aceştia. Sunteţi predispus la accidente uşoare din ca-uza grabei în care faceţi totul.

Taur (21 aprilie-20 mai): Nesiguranţa atrage după sine frustrări şi ar fi bine să nu le afişaţi în faţa adver-

sarilor care vă vânează slăbiciunile şi greşelile. În relaţia de cuplu au loc schimbări pentru care sunteţi mai mult sau mai puţin pregătit.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Jucaţi la dublu într-o situ-aţie care în timp ar putea să vă aducă neplăceri. Ar tre-

bui să vă gândiţi să vă retrageţi din relaţiile toxice sau să vă impuneţi respectul.

Rac (22 iunie-22 iulie): Anul acesta se reglează balan-ţa şi veţi dobândi o serie de răspunsuri la problemele

sau întrebările care vă frământau. Veţi fi nevoit să vă îndrep-taţi atitudinea sfidătoare faţă de anumite persoane care vă sprijină.

Leu (23 iulie-22 august): Creaţi noi prietenii, iar pe cele vechi le consolidaţi, chiar dacă aveţi impresia că

nu merită să le menţineţi. Faceţi sacrificii financiare pentru a sprijini o rudă care are probleme de sănătate.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Părinţii sau co-piii reprezintă o reală problemă atunci când aveţi de

gând să stabiliţi împreună planuri pe termen lung. Veţi reu-şi să găsiţi o cale de compromis ca să împăcaţi toate rudele.

REPTILA, SC, ACE, GAVIAL, COSTUMA, RE, ALT, AE, ODA, NOIAN, TREN, EG, REMAIA, L, TU, ALE, I, BANC, IRIS, CONCAVA, OC, SACAL, NADA.

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87 int. 160.

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 120.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 108.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 124.

REDACTORI

C`pitan Constantin Pi[tea,

c`pitan Cornelia Mih`il`,

c`pitan Bogdan Oproiu,

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r:

c`pitan Constantin Pi[tea

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87, int. 160

Cont:RO56TREZ 70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 0614

C.18/2016

Revistă de front

Izolare (11,1,6,2,2,5)Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Vigilenţa (8,4,5,2,5) din Observatorul militar nr. 49-50/2015

Dezlegare la careul Acvatica din Observatorul militar nr. 49-50 /2015

COGITO

Nicolae Titulescu

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

observatorul.militar@presamil.ro

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Foto

: sub

loco

tene

nt A

nam

aria

Sca

rlat

Societăţile nu se guvernează bine decât dacă se suprapun două forţe: inteligenţa şi puterea.

Orizontal: 1) Maşină de secerat. 2) Vârf de atac – Două din zece! 3) Titlu de glorie – Acţiune în forţă. 4) A trece în revistă – A aduce la cunoştinţă. 5) Agent de legătură – Se aprinde elec-tronic. 6) Primele la tragere! – Puse în gamelă! 7) Înşelate cu greutate. 8) Merge drept la ţintă – Întăreşte spu-sele noastre. 9) Cuplu de legătură – Tună! – Veşnica enigmă. 10) Cazon in extremis – Lovitură nepermisă.

Vertical: 1) Protejează faţa la război – Puşti de calibru redus. 2)

Postarea unei pande pe flanc.

Colonel Nicolae Laurenţiu Popa

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

…Locuitorii comunei Pericei din judeţul Sălaj au intrat, în anul 2007, în Cartea Recordurilor cu o cunună din 45.000 de cepe, având o lungime de 4.518 metri? În localitate există un monument al cepei, unic în lume.…La 13 noiembrie 1918, forţele aliate au ocupat Con-stantinopolul, capitala Imperiului Otoman?…După ce a suferit de poliomielită, preşedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt, a devenit paraplegic la vârsta de 39 de ani?…La 17 noiembrie 1869 a fost inaugurat Canalul de Suez?…Faimoasa puşcă de asalt AK-47 a fost finalizată în URSS în noiembrie 1947?…La 19 noiembrie 1999, China a lan-sat prima sa navă spaţială, Shenzhou 1 (foto)?…Istanbul este sin-gurul oraş din lume situat pe două continente? În decursul anilor a fost capi-tala a trei imperii: roman, bizantin şi otoman.…Anual, omenirea consumă mai mult de 100 de milioa-ne de kilograme de condimente?…Având o lungime de circa 1500 de km, Munţii Car-paţi reprezintă cel mai mare lanţ muntos din Europa? Aproximativ 800 de km din lungimea lor totală se află în România, acoperind o treime din suprafaţa ţării noastre.…Primul telefon cu taste a fost pus în funcţiune în SUA, în 1963?…Elveţia are cel mai mare consum de ciocolată pe cap de locuitor din lume: peste 11 kg/an? Ţara Cantoanelor produce anual 150.000 de tone de ciocolată şi circa 450 de feluri de brânză (brânzeturi). n

Încrucişate la ochi – Armă pentru sănătate. 3) A se angaja la serviciu – Stă în cizmă. 4) Inspecţie de-a lun-gul frontului – Unu şi una! 5) Înche-ie un acord – Mijloc de luptă. 6) Din plin! – Parte! – Documentare la arhi-vă. 7) O apărare de fier – Mijloc de încorporare fără ordin de chemare. 8) Ţintă care cade când este atinsă – Evoluţie pe aripi! 9) Un umăr pentru sprijinul puştilor – Manta de vreme rea. 10) Gen de teren greu accesibil militarilor. n

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Radar economic

Bursa de Valori Bucureşti – perspective bune în 2016

După trei ani consecutivi de creşteri, în care s-a apreciat, în total, cu 63,3%, indicele de referinţă al pieţei locale de capital, BET, a scăzut, în 2015, cu 1,1%.

Aflată încă departe de ma-ximele atinse în 2007 (BET are nevoie de o creştere

de circa 50% pentru a atinge cotaţia record înregistrată atunci), Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a evoluat, anul trecut, pe un trend negativ atât în ceea ce priveşte cotaţiile acţiunilor, cât şi sub aspectul lichidităţii (valoarea tran-zacţiilor, în lei, s-au diminuat pe segmentul principal cu 32,23%, la 8,8 miliarde, potrivit unei analize Puls Capital). Cauzele majore care au dus la deprecierea indicilor principali ai BVB au fost prăbuşirea preţului petrolului şi temerile in-vestitorilor generate de posibilele efecte negative ale întăririi politicii monetare ale Statelor Unite ale Americii. Din cele 75 de companii tranzacţionate pe piaţa principală a BVB, 45 au încheiat anul prece-

dent pe creştere. Cele mai bune randamente le-au oferit titlurile IAR Braşov (+278,29%), Teraplast Bistriţa (+223,83%), Stirom Bucu-reşti (+61,20%) şi Romcab Târgu Mureş (+55,64%), la polul opus situându-se acţiunile Petrolexpor-timport (-73,93%), Banca Comerci-ală Carpatica (-52,41%), Electropu-tere Craiova (-44,81%) şi Electroa-parataj Bucureşti (-43,75%).

Performanţe foarte bune au înregistrat şi acţiunile princi-palelor bănci tranzacţionate

pe piaţa locală, pe fondul dimi-nuării costurilor de risc. Astfel, titlurile Erste, Banca Transilvania şi BRD au avansat, în ritm anual, cu 51,16%, 45,56% şi, respectiv, cu 38,29%. În schimb, investitorii care au mizat pe companii pre-cum OMV Petrom (simbol bursier SNP) sau Romgaz (SNG) au suferit de pe urma scăderii preţului pe-trolului şi a cererii reduse de gaz, investiţiile lor iniţiale în acţiunile SNP şi SNG diminuându-se, în 2015, cu 28,92% şi, respectiv, cu 23,08%.

Cum se anunţă, însă, anul 2016 la BVB? Unul bun, dacă luăm în calcul, în primul rând, două măsuri ce au intrat în vigoare la 1 ianuarie: reducerea impozitului pe dividen-de, de la 16% la 5%, şi scăderea TVA, de la 24% la 20%. Prima măsură va impulsiona, cel puţin în primele luni ale anului, cotaţiile companiilor care vor acorda divi-dende, în timp ce reducerea TVA va genera o creştere a consumului şi, implicit, o scumpire a acţiunilor tranzacţionate la BVB. Din perspec-tiva economiei interne, investitorii de la BVB au de ce să fie optimişti. România a avut a cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană în perioada iulie-

septembrie a anului anterior, comparativ cu trimestrul pre-cedent, de 1,9%, potrivit unei estimări preliminare publicată de Oficiul european pentru statistică (Eurostat), iar prognoza de toam-nă a Comisiei Europene arată că PIB-ul intern va accelera în 2015 şi în 2016 la 3,5%, respectiv 4,1%, susţinut de măsurile de relaxare fiscală. Pe de altă parte, datele Institutului Naţional de Statisti-că arătau că, în noiembrie, faţă

u Programul Prima Casă continuă. Guvernul alocă, în 2016, un plafon suplimentar de garanţii în cadrul programului Prima Casă de 1,3 miliarde de lei, la care se adaugă 200 de milioane de lei din sumele eliberate ca urmare a rambursărilor creditelor în derulare, astfel încât plafonul total ajunge la 1,5 miliarde de lei, conform unui act normativ adoptat săptămâna trecută de Guvern. De asemenea, documentul prevede diminuarea ratei dobânzii percepute de bănci, prin reducerea marjei maxime aplicate Robor la trei luni, de la 2,5% la 2%.u Bani pentru consumul de fructe în

şcoli. Programul privind încurajarea consu-mului de fructe în şcoli, finanţat din fonduri europene şi naţionale, va fi aplicat şi în anul şcolar 2015-2016, potrivit unei hotărâri adoptate de curând de Guvern. Limita valorii zilnice (preţul fără TVA al merelor) este de 0,37 lei/elev, ca şi în anul 2014, iar perioada de distribuţie gratuită este de maximum 88 de zile. Fondurile UE alocate României pentru acest an şcolar sunt de 6.869.985 de euro, iar rata de cofinanţare este de 89%. u Sprijinul acordat agricultorilor la

achiziţionarea motorinei, majorat. Suma alocată în 2015 agricultorilor pentru plata ajutorului de stat în scopul reducerii accizei la motorina utilizată în agricultură a fost majora-tă cu aproximativ 40%, de la 270,697 milioane de lei la 377,472 milioane de lei, potrivit unui comunicat al Executivului. Acest sprijin va permite producătorilor agricoli să-şi diminue-ze costurile de producţie.u Acord privind eliminarea subvenţii-

lor agricole. La finele lunii trecute, la Nairobi (Kenya), Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) a ajuns la un important acord, potrivit căruia ţările dezvoltate vor elimina subven-ţiile pentru exporturile de produse agricole, care limitau până acum intrarea pe pieţele lor

a unor bunuri din economi-ile în curs de dezvoltare. Conform acordului, ţările în curs de dezvoltare vor trebui să elimine, la rândul lor, subvenţiile din 2018 şi vor fi admise excepţii până în 2023. u Acces mai bun la bunuri şi servicii

online. Comisia Europeană a publicat, luna trecută, un nou set de propuneri legislati-ve pentru punerea în practică a Strategiei privind piaţa unică digitală. Potrivit acestora, companiile nu vor mai trebui să se adapteze la normele naţionale de fiecare dată când îşi încep activitatea într-un nou stat membru, ci vor aplica întotdeauna acelaşi set de reguli. De asemenea, consumatorii vor avea posibili-tatea să solicite compensaţii pentru produse-le defectuoase achiziţionate sau rambursarea costurilor în cazul în care conţinutul digital defectuos nu poate fi remediat.u Costul economic al dezastrelor şi

catastrofelor naturale, în scădere. Potrivit unei estimări preliminare publicată de grupul elveţian de reasigurări Swiss Re, citată de AFP, costul economic al dezastrelor şi catastro-felor naturale, anul trecut, a scăzut până la aproximativ 85 de miliarde de dolari, de la 113 miliarde de dolari, în 2014. Din suma

de luna anterioară, numărul de şomeri a scăzut cu 0,1%, accen-tuând o consolidare a pieţei de muncă, în timp ce statisticile Băncii Naţionale a României (BNR), de la finele lunii octombrie, indicau o creştere substanţială a creditelor noi şi a investiţiilor străine directe. Ca o recunoaş-tere a corectării dezechilibrelor macroeconomice, perspectivelor favorabile de creştere economică şi consolidării fiscale conside-

rabile începând din 2009, care a condus la stabilizarea nivelului îndatorării, agenţia Moody’s a îmbunătă-ţit, la jumătatea lunii trecute, perspectiva ratingului pe termen lung al României de la stabilă la pozitivă. Şi cum evoluţia BVB se află în strânsă legătură cu cea a marilor pieţe globale, nu trebuie trecut cu vederea un studiu publicat recent de Bloomberg. Conform acestuia, indicele paneuropean Stoxx

Europe 600, al celor mai mari companii europene, va creşte, în medie, cu 16% în acest an şi va depăşi un nivel record atins în aprilie 2015, susţinut de mă surile de stimulare puse în practică de Banca Centrală Euro peană.

Aşadar, destule motive pentru investitorii locali să spere la un an bursier cât mai profitabil şi, mai mult decât atât, la paşi semnifi-cativi ai BVB în drumul său spre statutul de piaţă emergentă. n

Cursul euro/leu va rămâne stabilMoneda naţională a pierdut doar 4,24 bani (0,94%) în raport cu euro, în 2015.

În schimb, leul a scăzut puter-

nic faţă de do-larul american, francul elveţian şi lira sterlină. La cursul publicat de BNR, în ulti-ma zi a anului trecut, de 4,1477 lei/dolar, 4,1797 lei/franc elveţian şi 6,1466 lei/lira sterlină, depre-cierile consem-nate de moneda naţională, în ritm anual, au fost, în ordine, de 12,50%, 12,13% şi 7,02%. În 2015, preţul gramului de aur s-a ieftinit cu 49,53 bani (0,34%), până la valoarea de 141,6693 lei. Analiştii esti-mează un curs euro/leu relativ stabil şi în acest an. n

totală, aproximativ 32 de miliarde de dolari a fost acoperită de companiile de asigurări, estimează Swiss Re. n

Observatorul militar 23Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

SPORT

Laureaţii anului 2015 ai CSA

Steaua BucureştiMinistrul apărării naţionale, Mihnea Motoc i-a felici-

tat pe cei mai buni performeri ai Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti din anul 2015, în

cadrul unei ceremonii care a avut loc la Ministerul Apărării Naţionale, la finalul anului trecut.

Spadasina Ana-Maria Popescu a fost desemnată Cel mai bun sportiv al clubului pe anul 2015, echipa de polo

masculin a primit titlul Echipa Anului 2015, iar spadasina Alexandra Predescu a fost felicitată pentru cele mai bune performanţe la nivel de juniori. Laureaţii anului au fost judoka Andreea Chiţu, gimnastul Marian Drăgulescu, spadasinele Simona Gherman şi Simona Pop, canotoarea Ioana Vrânceanu, Elena Meroniac şi Leonid Carp (ambii de la kaiac-canoe) şi atleţii Bianca Răzor şi Alin Firfirică.

Alături de sportivii, antrenorii, tehnicienii şi managerii CSA Steaua Bucureşti, la eveniment au participat, ca invitaţi speciali, ministrul tineretului şi sportului, Elisabeta Lipă, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Alin Petrache, şeful Statului Major General, general Nicolae Ciucă, preşedinţi ai federaţiilor sportive şi alte personalităţi din lumea sportului. n

Înainte, spre Rio!Pagină realizată de căpitan Emilia Beciu

Sărbătorile de iarnă. Pentru noi – motiv de distracţie alături de familie şi prieteni, de ospăţ, uneori fără măsură, de nopţi nedor-mite. Pentru ei – câteva zile libere, însumate în clipe preţioase alături de familii şi cei dragi. Sportivii s-au reîntors la antrena-mente încă din primele zile ale anului. Când noi abia ne dezme-ticim şi încercăm să ne revenim după mesele copioase, ei sunt deja conectaţi la competiţiile care bat la uşă şi, mai ales, la con-cursul suprem pentru orice sportiv – Jocurile Olimpice de Vară.

4 ianuarie 2016, ora 8.00. Sala de scrimă din Complexul Steaua-Ghencea a început să se anime. La ora 10.00, este deja plină. Două dintre cele mai preţioase loturi ale României – floreta şi spada – sunt în plin antrenament. Profesorii sunt şi ei pe metereze. Petre Ducu şi Florin Gheorghe, antrenorii lotului de floretă, şi Dan Podeanu şi George Epurescu, antrenorii lotului de spadă, au revenit în sală cu forţe proaspete. Toţi s-au salutat, şi-au urat reciproc să aibă un an plin de realizări, apoi şi-au întâmpinat elevii. După mai puţin de două minute de îmbrăţişări, a început încălzirea. Fără povestiri despre cum au petrecut, fără să-şi arate pozele cu cei dragi, fără schimburi de amintiri. Floreta în stânga, spada în dreapta sălii. Chiar dacă nu au aceleaşi obiective, scrimerele sunt la fel de motivate şi respectă cu sfinţenie instrucţiunile antrenorilor.

Pentru tinerele floretiste, anul 2016 nu este unul cu miză pentru Jocurile Olimpice, pentru că la ediţia de la Rio această armă nu participă în proba pe echipe, iar ele abia acum atacă marile competiţii internaţionale pentru senioare. Este o generaţie de la care sunt aşteptări mari. La juni-oare, floretistele şi-au confirmat de mult valoarea, Mălina Călugă-reanu, Maria Boldor, Corina Damaschin, chiar şi mai tânăra Anca Săveanu (16 ani), precum şi alte sportive crescute la Stea-ua, Ana Boldor şi Laura Vârgă, urcând pe podiumurile inter-naţionale. Mălina Călugăreanu a fost desemnată de Federaţia Internaţională de Scrimă cea mai bună floretistă junioară a lumii, după ce a câştigat Cupa Mondială

să mai urce o treaptă pe podium, obţinând argintul. Cei doi tehni-cieni şi fetele lor, care au pornit împreună în urmă cu mai mulţi ani pe acest drum, păşesc acum peste un prag dificil – trecerea de la competiţiile de junioare la cele de senioare. Nu va fi uşor, având

în vedere vârsta şi experienţa adversarelor din ţările cu tradiţie, însă toţi sunt încrezători în forţele proprii.

În schimb, lotul de spadă seni-oare este deja în poziţie de califica-re la Rio 2016, în urma rezultatelor obţinute la Campionatele Europe-

ne şi Mondiale de anul trecut. De asemenea, echipa României este pe primul loc în clasamentul Fede-raţiei Internaţionale de Scrimă, cu 364 de puncte, urmată de China cu 344 şi de Rusia cu 288. Pentru elevele antrenorilor Dan Podeanu şi George Epurescu este probabil unul dintre cei mai grei ani ai cari-erei. Ana-Maria Popescu, Simona Gherman şi Simona Pop sunt de ani buni titulare de bază ale lotului naţional, iar o medalie pe echipe ar încununa efortul lor şi al antrenorilor de-a lungul timpului. Au început antrenamentul, la fel ca multe alte mii înainte, cu o alergare uşoară. Între timp, cei doi profesori pregăteau terenul pentru urmă-toarele serii de exerciţii: cercuri, jaloane, steppere pentru aerobic şi alte obiecte care au produs reacţii entuziaste din partea sportivelor: Super, am primit cadouri! După câ-teva indicaţii, spadasinele au înce-put să sară, să ocolească, să alerge peste şi prin obstacole, terminând circuitul cu un şotron făcut din cercuri. Apoi iar o luau de la capăt, schimbând câte ceva în derularea exerciţiilor. Metode care le menţin concentrarea, dar şi zâmbetul pe buze – lucruri esenţiale pentru antrenamentele reuşite. Trebuie să respecte cu sfinţenie rutina zilnică, dar în egală măsură trebuie să-şi găsească şi motivarea. Nu este uşor, dar acesta este drumul pe care l-au ales în urmă cu mulţi ani. Acum au intrat pe ultima sută de metri. Mai sunt 212 zile până la deschiderea oficială a ediţiei cu numărul 31 a Jocurilor Olimpice de Vară, iar spadasinele noastre vor lupta pentru podium.

Acelaşi obiectiv, calificarea la Rio, l-au îndeplinit până în acest moment şi alţi sportivi stelişti: atleţii Bianca Răzor, Florina Pierdevară, Alina Rotaru, canotorii Laura Oprea, Cristi Pîrghie, Adrian Dămii, gimnastul Marian Drăgulescu, judoka Andreea Chiţu, kaiaciştii Elena Meroniac, Traian Neagu, Petruş Gavrilă, Daniel Burciu şi Iulian Şerban. De aseme-nea, alţi sportivi îşi vor juca şansele de calificare în perioada următoa-re, la competiţiile internaţionale la care vor participa.

Tuturor le dorim mult succes! Să reuşească să ridice drapelul României pe cel mai înalt catarg! n

în sezonul competiţional 2014-2015. În plus, elevele antrenorilor Petre Ducu şi Florin Gheorghe au cucerit medalia de bronz la prima competiţie oficială de senioare la care au participat – Cupa Europei la Floretă feminin echipe, ediţia 2014; în următorul an, au reuşit

Foto

: Eug

en M

ihai

Andreea Chiţu – judo Petrus Gavrilă – kaiac-canoe

Bianca Răzor – atletism Marian Drăgulescu – gimnastică

De asemenea, avem în vedere să facem unele reamenajări în Castelul Peleş, atât spaţiile de intrare-ieşire, cât şi spaţiul de magazin cu suveniruri.

Ne gândim la organizarea periodi-că a unor expoziţii temporare, pe care le vom face şi itinerante. La ora actuală avem o expoziţie pe care am deschis-o la Peleş anul trecut, cu arta şi ceremoniile la mesele regale, cu patrimoniul nostru. S-a bucurat de mare succes. Colegii mei lucrează la tematica altor expoziţii, pentru că un patrimoniu trebuie să fie cunoscut, trebuie să circule. De asemenea, vom avea o colaborare foarte apropiată cu un palat din Polonia. A venit directorul general şi ne-a cerut sprijinul să facem un schimb de expoziţii, un schimb de specialişti. Şi nu ne oprim doar aici. Încercăm în toate zonele, mai ales în cele apropiate, Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova, Cehia, Serbia, să avem astfel de colaborări.

Domnule profesor, înregistrăm această discuţie în sediul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naţionale, mai precis în muzeul pe care bunul nostru prieten, colonelul Ion Ciontea, l-a amenajat aici împre-ună cu colegii săi. Tot într-un spaţiu de istorie, istorie şi armată – armata ca făcător de istorie, armata ca bene-ficiar al istoriei… Da, este un spaţiu frumos şi vă mulţu-

mesc că am ajuns în acest spaţiu, în care găsim multe documente legate atât de activitatea acestui trust, cât şi a armatei în general. Pentru mine, armata înseamnă foarte mult, o preţuiesc. Ar trebui ca toţi românii să înţeleagă cât de mult reprezintă armata pentru noi, fiindcă o ţară care are o armată bine pusă la punct este o ţară respectată. Probabil că dacă toată lumea ar gândi aşa şi investiţiile în armată ar fi fă-cute, aşa cum fac cei din jurul nostru, sunt convins că lucrurile ar sta mult mai bine. Ca istoric, spun că nu trebuie să uităm că osta-şul român, armata română, îndiferent unde a fost, a demonstrat curaj şi pricepere. n

Istoria este marginalizată de oameni, nu de dorinţa de învăţare a elevului, deci cei care după anul 1990 au condus desti-nele învăţământului şi au decis programa şcolară, fiind manuale alternative, au dat peste cap învăţământul cunoscut până la vremea respectivă. Consider că lecţiile de istorie ar trebui să fie de măcar trei ore pe săptămână, fiindcă a-ţi cunoaşte trecutul, a-ţi preţui valorile tale nu este o atitudine comunistă, ci, din contră, cred că de-abia atunci începem să ne respectăm mai mult, să ne preţuim mai mult. În momentul de faţă, tinerii cunosc foarte puţin din activi-tatea înaintaşilor noştri. Mulţi nu cunosc de unde ne tragem, care sunt principalii domnitori ai ţării, cine a realizat Marea Unire, lipsesc multe date din cunoştinţele lor. Greşeala porneşte, în primul rând, din zona învăţământului. Manualele sunt foar-te uşor interpretate, pentru a nu cădea în patima patriotismului. Ştiţi că a fost o pe-rioada în care, dacă vorbeai de patriotism, erai catalogat ca fiind comunist. Eu nu văd patriotismul legat de comunism. Ne lipseş-te această latură de a ne preţui valorile, de a cunoaşte trecutul nostru. Orele de istorie suferă la fel de mult ca şi orele de educaţie fizică. Începem să avem o generaţie tânără bolnavă, insuficient pregătită fizic şi toate aceste lucruri ar trebui să ne dea de gândit.

Domnule director, cred că nu există militar al Armatei României care să nu fi călcat măcar o dată pragul Castelului Peleş şi să nu fi văzut, poa-te nu întregul complex, dar, sigur, măcar castelul ridicat de Carol I. Ce nu ştiu oamenii despre Peleş?Ministerul Apărării Naţionale ne trimi-

te aproape săptămânal delegaţiile inter-naţionale care vin în ţară. Avem o colabo-rare foarte bună, iar aceste delegaţii sunt conduse la nivel înalt. Am avut surpriza, când a venit unul din comandanţii NATO şi trebuia să treacă pe la Peleş să facă doar o fotografie de grup cu soldaţii ame-ricani, la insistenţa mea şi a primarului din Sinaia a intrat puţin în castel, a zis că intră pentru două minute, a stat aproape 20 de minute, nu îi venea să mai iasă din castel. Sigur că dăduse puţin progra-mul peste cap. Nu a avut decât expresii „Formidabil!”, „Uluitor!”, „Nu am ştiut, nu am crezut aşa ceva, de abia aştept să îmi iau concediu şi, împreună cu soţia, să vin să vizitez Castelul Peleş”. Acelaşi lucru l-au spus şi mulţi comandanţi de armată din ţările care ne-au vizitat, cel puţin în ulti-mii ani. Indiferent că erau din China, din Turcia, din ţările Americii de Sud, toţi au avut cuvinte de laudă.

Ce pot să vadă? În primul rând, Castelul Peleş este printre primele castele vizitabile din lume. Este un castel în care

Ceea ce puţini cititori cunosc, domnu-le director, este că aţi absolvit Liceul Militar Dimitrie Cantemir…Da, am avut bucuria să fiu elev al

Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, până să fie scrisă cartea „Cantemiriştii”. Nu am susţinut bacalau-reatul acolo, dar pentru mine au fost doi ani foarte frumoşi, în care am învăţat ce înseamnă disciplina şi ordinea. Am învăţat şi carte, pentru că nu aveai altă şansă, dar mai ales am învăţat ce înseamnă camara-derie, colectivitate şi preţuire faţă de cei apropiaţi. Este o amintire deosebită pentru mine. Mă reîntâlnesc cu mare plăcere, de fiecare dată, cu foştii colegi. Unii au ajuns până la gradul de general sau amiral. Oamenii au fost foarte serioşi de când erau elevi. Sigur că o bună parte din ei sunt pen-sionaţi, dar cred că a fost o promoţie reuşită.

Dintre foştii profesori, de cine vă adu-ceţi aminte?De domnul profesor de istorie Manoliu.

Mi-a plăcut atât de mult, încât am îmbrăţi-şat această carieră. Sigur, îmi aduc aminte de profesorii de română, de matematică, de filosofie, de chimie. Generaţia de pro-fesori era destul de tânără. Comandantul adjunct al liceului militar era locotenent-colonelul Jipa, fost ofiţer de cavalerie în pe-rioada războiului. Era o mare plăcere când avea timp să ne povestească din timpul războiului. Ne mai plăcea că avea o co-mandă foarte clară, apăsată. Când dânsul dădea comanda, toată lumea îngheţa.

De care perioadă istorică aţi fost cel mai mult atras?Mi-a plăcut perioada medievală, dar

m-am specializat în cea modernă şi con-temporană pentru că perioada politică de după 1900 a fost foarte agitată în România. Din manualele noastre lipseau foarte mul-te date despre această perioadă pe care, unele dintre ele, le-am aflat în facultate la cursurile speciale. Câţi mai ştiu că au fost perioade când s-au făcut cursuri cu uşile închise?

Intrând în arhive, în biblioteci, acolo unde aveam permis de cercetare, am putut să aflu mai mult despre perioada de după 1900. M-a pasionat istoria familiei regale. Am învăţat la seminariile speciale, când multă lume nu ştia cât de benefică a fost venirea lui Carol, unde a ajuns România, ce a însemnat familia regală pentru România. Categoric, nu neg alte familii boiereşti, rolul Brătienilor, al Goleştilor, dar am avut o sim-patie specială pentru istoria familiei regale.

Am fost, de curând, în Polonia. Atât polonezii, cât şi colegii noştri din România se plâng că numărul de ore de istorie este insuficient, a scăzut dramatic de la an la an. De ce istoria este marginalizată?

totul este atât de bine chibzuit de regele Carol I şi, desigur, de arhitecţii şi experţii pe care i-a avut la vremea respectivă, încât aproape la centimetru se vede o gândire unitară atât din punct de vedere al decoră-rii, cât şi al colecţiilor. Spaţiile sunt intime, calde, obiectele sunt de o deosebită valoa-re şi de fiecare dată, indiferent de câte ori a fost vizitat, majoritatea vizitatorilor spun că parcă descoperă ceva nou, parcă nu au văzut prima dată. Într-un tur complet, dacă faci numai etajul şi parterul, cam o oră şi ceva, nu ai timp să guşti din tot ce este acolo. Numai puţin vizitatori au şansa să vadă şi mansardele, care sunt deosebit de spectaculoase din foarte multe puncte de vedere, pe lângă faptul că sunt foarte bine gândite ca soluţie arhitecturală. Acolo sunt şi spaţii care sunt legate de anumite personalităţi ale vremii, române sau străine, care au venit la Castelul Peleş, şi au fost susţinute de regina Elisabeta, de Carol I.

De asemenea, aşa se poate vorbi şi despre Pelişor, unde marea noastră regină, marea personalitate a secolului XX din Balcani şi nu numai, regina Maria, şi-a pus din plin amprenta. Pentru că Pelişorul este, ca mod de decorare, de mobilare, după gustul reginei Maria. Acum am avut marea satisfacţie să aducem acasă caseta cu ini-ma reginei Maria, să o aducem în camera de aur din castelul Pelişor, acolo unde ea a bătut pentru ultima dată. A fost o repara-ţie din punct de vedere istoric şi patrimo-nial, am avut sprijinul familiei regale total din acest punct de vedere, şi le mulţumesc şi pe această cale, dar şi al Ministerului Culturii şi al Muzeului Naţional de Istorie, care până la urmă a înţeles acest lucru.

Pentru noi este o atracţie în plus pen-tru vizitatori, dar este şi un moment de linişte, de împăcare sufletească, faptul că am reuşit să aducem acasă ceea ce ar fi trebuit să se afle demult acolo, să nu mai stea într-un depozit sau într-un tezaur.

Ne gândim la viitor, ne gândim la co-lecţii, expoziţii, ne gândim la inaugurarea unor alte spaţii pentru noi trasee de vizita-re. Este proiectul Casei Regale şi automat şi al nostru ca spaţiile administrative din Peleş să fie transformate în spaţii de istorie contemporană, un spaţiu vizitabil, cu con-cursul Casei Majestăţii Sale Regele Mihai I.

Observatorul militar24

INTERVIU

Nr. 1 / 6 – 12 ianuarie 2016

l

Mihail Ion Gorgoi, directorul general al Muzeului Naţional Peleş:

O ţară care are o armată bine pusă la puncteste o ţară respectată

l

l

S-a născut la 20 septembrie 1947, în localitatea Stolnici, judeţul Argeş.A absolvit Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti (1973). Este doctor în istorie şi expert în domeniul patrimoniului cultural naţional, atestat de Ministerul Culturii (2003).A fost arhivist militar, profesor de istorie, muzeograf la Complexul Muzeal Goleşti şi Muzeul Satului. A îndeplinit funcţia de director general în Ministerul Culturii, Direcţia Muzee şi Colecţii. A fost şeful Corpului de Control al ministrului în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Din 2014, este directorul general al Muzeului Naţional Peleş.

Interviu realizat de general de brigadă Răduţ Bîlbîie

Interviul integral poate fi citit pe site-ul www. presamil.ro