of 16 /16
„M-am îndrăgostit de această carte. Ce altceva s-ar mai putea spune?“ Patrick Rothfuss, autorul bestsellerurilor Numele vântului şi Teama înţeleptului „Sanderson îşi vrăjeşte cititorii din primele pagini şi are talentul de a-i menţine în această stare până la nal. Cei care îl iubesc deja pe autor şi îndrăgostiţii de literatură fantasy vor parcurge captivaţi ultimele pagini şi vor aştepta cu suetul la gură următorul volum.“ Library Journal „Nu se întâmplă des ca autorii de cţiune să înţeleagă cum funcţionează universul celor născuţi să conducă şi cum iubirea prinde cu adevărat rădăcini în suetul uman. Sanderson este un autor de o inteligenţă fascinantă.“ Orson Sco Card

Numele vântului ş Teama înţ ş ă ş ţ ă ş ă ţ ă fantasy ţ ş ă

  • Author
    others

  • View
    9

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Numele vântului ş Teama înţ ş ă ş ţ ă ş ă ţ ă fantasy ţ ş ă

„M-am îndrgostit de aceast carte. Ce altceva s-ar mai putea spune?“
Patrick Rothfuss, autorul bestsellerurilor Numele vântului i Teama îneleptului
„Sanderson îi vrjete cititorii din primele pagini i are talentul de a-i menine în aceast stare pân la fi nal. Cei care îl iubesc deja pe autor i îndrgostiii de literatur fantasy vor parcurge captivai ultimele pagini i vor atepta cu sufl etul la gur urmtorul volum.“
Library Journal
„Nu se întâmpl des ca autorii de fi ciune s îneleag cum funcioneaz universul celor nscui s conduc i cum iubirea prinde cu adevrat rdcini în sufl etul uman. Sanderson este un autor de o inteligen fascinant.“
Orson Scott Card
Cartea întâi din
Traducere din limba englez de Ana-Veronica Mircea
Brandon
Prea blând i prea minunat
Pentru a spune toate acestea în cuvinte. Dar eu încerc, totui.
MULÞUMIRI
Am terminat prima versiune a volumului Calea regilor în 2004, dar am început s scriu fragmente din carte la sfâr- itul anilor ’90. În mintea mea, începuturile unor fi re din urzeala povetii coboar înc i mai mult în timp. Niciuna dintre crile mele n-a mai avut nevoie de atât de mult timp pentru a iei la lumin: am construit-o în mai mult de un deceniu. Aa c nu e câtui de puin surprinztor c am fcut-o cu ajutorul unui numr foarte mare de oameni. Îmi va fi imposibil s-i amintesc pe toi: pur i simplu, memo- ria mea nu e destul de bun. Îns exist o serie de persoane care i-au adus o contribuie major i crora trebuie s le adresez cele mai profunde mulumiri.
Pe primul loc se afl soia mea, Emily, creia îi este de- dicat acest roman. A fcut mari eforturi pentru a-l vedea venind pe lume. i nu s-a rezumat la a citi manuscrisul i la a da sfaturi; în plus, a mai i renunat la brbatul ei pe du- rata lungilor perioade rezervate scrisului. Dac dumnea- voastr, cititorii, avei ansa s-o întâlnii, nite mulumiri vor fi bine primite. (Îi place ciocolata.)
Ca întotdeauna, excelentul meu redactor i excelentul meu agent – Moshe Feder i Joshua Bilmes – au trudit din greu la acest roman. Menionez în mod special c Moshe nu e pltit mai mult când autorii si produc monstruoziti de câte patru sute de mii de cuvinte. Dar a redactat cartea fr s se plâng câtui de puin; contribuia lui la transformarea ei în romanul pe care îl inei acum în mân a fost nepreu- it. Tot el a apelat la F. Paul Wilson pentru o supervizare a scenelor legate de practica medical, ceea ce le-a fost de un real folos.
in s-i mulumesc, în mod deosebit, i lui Harriet McDougal, unul dintre cei mai mari redactori ai tuturor timpurilor, care din pur buntate a citit cartea i i-a fcut o redactare meticuloas. Fanii romanului Roata Timpului o cunosc drept femeia care l-a descoperit pe Robert Jordan, i-a redactat scrierile i l-a luat de brbat. În ultimul timp, n-a mai redactat prea multe cri în afar de Roata Timpu- lui, de aceea m simt extrem de onorat pentru c s-a impli- cat i m-a ajutat. Alan Romanczuk, care a lucrat împreun cu ea, trebuie s primeasc de asemenea mulumirile mele pentru facilitarea acestei redactri.
La Tor Books, Paul Stevens mi-a fost de un imens ajutor. Ca persoan care se ocup de contractele mele cu editura, a fost uimitor. Eu i Moshe suntem norocoi fi indc ne bu- curm de ajutorul su. De asemenea, Irene Gallo – director artistic – a fost minunat de îndatoritoare i de rbdtoare în discuiile cu un autor insistent, cu idei nebuneti în pri- vina ilustraiilor crii sale. Multe mulumiri pentru Irene, Justin Golenbock, Greg Collins, Karl Gold, Nathan Weaver, Heather Saunders, Meryl Gross i pentru întreaga echip de la Tor Books. Dot Lin, care a fost agentul meu pân la apariia acestei cri (i pe care o preocup adugarea câ- torva litere la sfâritul numelui), nu numai c m-a ajutat nemaipomenit de mult în privina publicitii i m-a sf- tuit, dar a i organizat un grup de susintori la New York. V mulumesc tuturor. i, revenind la ilustraii, vei observa c în interiorul
acestei cri exist mult mai multe decât gsii de obicei într-un roman fantasy. Acest lucru a fost posibil datorit ex- traordinarelor eforturi depuse de Greg Call, Isaac Stewart i Ben McSweeney. Au muncit din greu, refcând desenele de numeroase ori, pentru a reda totul corect. Rezultatele muncii lui Ben la schiele lui Shallan sunt pur i simplu mi- nunate, o contopire a celor mai bune imagini create de mine cu interpretarea lui artistic. Isaac, care este totodat i cre- atorul ilustraiilor interioare din romanele seriei Nscui din
cea, a depit cu mult ateptrile obinuite. Lucrul pân noaptea târziu i termenele presante au constituit regula în cazul acestei cri. Isaac merit toate laudele. (Dac v întrebai cumva, miniaturile de la începuturile capitolelor, hrile, ornamentaia paginilor de sfârit i fi lele din carne- tul lui Navani sunt creaiile sale.)
Ca întotdeauna, gruparea mea literar mi-a fost de un extraordinar ajutor. Membrilor si li s-au alturat câiva cititori alfa i beta. Fr a respecta o ordine anume, ace- tia sunt: Karen Ahlstrom, Geoff i Rachel Biesinger, Ethan Skarstedt, Nathan Hatfi eld, Dan Wells, Karylynn ZoBell, Alan i Jeanett e Layton, Janci Olds, Kristina Kugler, Steve Diamond, Brian Delambre, Jason Denzel, Michelle Trammel, Josh Walker, Chris King, Austin i Adam Hussey, Brian T. Hill i acel Ben al crui nume nu tiu s-l scriu corect. Sunt sigur c v-am uitat pe unii dintre voi. Suntei cu toii nite oameni minunai i, dac a putea, v-a da tuturor Cristalsbii.
Hopa! Aceste mulumiri capt proporii epice. Dar tot mai sunt câteva persoane care trebuie menionate. Scriu aceste cuvinte chiar în preajma aniversrii unui an de la angajarea Inevitabilului Peter Ahlstrom ca asistent perso- nal, corector i cap limpede. Dac vei rsfoi paginile prin care am mai adresat mulumiri cu alte ocazii, îl vei gsi întotdeauna acolo. Este, de ani buni, un prieten drag i un susintor al muncii mele. Acum sunt norocos fi indc lu- creaz pentru mine cu norm întreag. Azi s-a trezit la ora trei dimineaa ca s termine ultima corectur a crii. Când îl vei întâlni data viitoare la o convenie, cumprai-i un calup de brânz.
De asemenea, a da dovad de negl en dac nu i-a mulumi lui Tom Doherty pentru c mi-a permis s lucrez nestingherit la aceast carte. Am reuit s ducem la bun sfârit un roman atât de lung pentru c el a crezut în acest proiect, i tot el a fost cel care l-a sunat pe Michael Whelan, convingându-l s ilustreze coperta original. Tom mi-a dat,
probabil, mai mult decât merit; un astfel de roman (de ase- menea proporii i cu atât de multe ilustraii) i-ar fi fcut probabil pe muli editori s-o rup la fug. Datorit acestui om, Tor public, în mod sistematic, cri excelente.
În fi nal, m opresc un moment asupra minunatei coper- te originale create de Michael Whelan. Pentru cei care n-au auzit povestea, eu unul am început s citesc romane fan- tasy (mai întâi am fost cititor, fi rete) în adolescen datori- t minunatelor ilustraii ale copertelor semnate de Michael Whelan. Deine talentul unic de a prinde adevrata esen a unei cri într-un desen – am tiut întotdeauna c pot citi cu încredere un roman cu o copert de-a lui. Am visat întot- deauna la ziua în care voi avea una dintre creaiile sale pe coperta uneia dintre crile mele. Prea unul dintre lucrurile de care era puin probabil s am vreodat parte.
Faptul c în cele din urm s-a întâmplat – i înc pentru romanul cel mai drag inimii mele, la care am lucrat atât de mult – e o extraordinar onoare.
CALEA REGILOR
PRELUDIU LA ARHIVA LUMINII DE FURTUNÃ
Kalak ocoli un col de stânc i se opri, împleticindu-se, în faa unui clastotrsnet muribund. Uriaa bestie de piatr zcea czut pe o parte, iar din piept îi ieea ceva ce aducea cu nite coaste rupte i stâlcite. Silueta monstruozitii era oarecum scheletic, cu membrele nefi resc de lungi crescute din umeri de granit. Pe faa ca o sgeat, ochii de un ro- u-închis preau furii dintr-un foc arzând în profunzi- mea pietrei. Se stingeau.
Chiar i dup atâtea veacuri, Kalak se cutremur v- zând un clastotrsnet atât de aproape. O mân de-a bestiei avea lungimea trupului unui om. Astfel de mâini îl ucise- ser înainte i nu-i plcuse.
Firete, moartea nu-i plcea aproape niciodat. Ocoli creatura, alegându-i cu mare gr calea pe câm-
pul de lupt. Câmpia era un loc al bolovanilor i al stânci- lor cu forme nefi reti – în jurul lui Kalak se înlau coloane dltuite de natur –, iar leurile împânzeau pmântul. Pu- ine plante creteau acolo.
Colii de stânc i movilele de piatr purtau nenumrate cicatrice. Prin locurile unde luptaser Undeunitorii, stânci- le erau sfrâmate, distruse. Uneori, ceva mai rar, trecea pe lâng gropi cu forme bizare, pline de crpturi, rmase în urma clastotrsnetelor care intraser în lupt smulgându-se din piatr.
Multe dintre leurile din jur erau omeneti; multe nu erau. Sângele se amestecase. Rou. Portocaliu. Violet. Cu toate c niciunul dintre trupurile czute în jurul lui nu se clintea, în aer plutea, neclar, un amestec pâclos de sunete.
16 / BRANDON SANDERSON
Gemete de durere, urlete de suferin. Din rarele petice de vegetaie sau din mormanele de cadavre mistuite de foc se înlau rotocoale de fum. Pân i câteva buci de stânc ardeau mocnit. Prfuitorii fcuser treab bun.
„Dar eu am supravieuit“, se gândi Kalak, ducându-i mâna la piept i grbindu-se ctre locul întâlnirii. „De data asta chiar am supravieuit.“
Ceea ce era periculos. Când murea, era trimis înapoi, n-avea de ales. Dar i când îi supravieuia Devastrii tre- buia s se-ntoarc. S se duc înapoi, într-un loc care-l în- grozea. Într-un loc al durerii i al focului. Dac se hotra... s nu mearg acolo?
Gânduri periculoase, poate gânduri trdtoare. Îi con- tinu drumul, grbindu-i paii.
Locul întâlnirii era în umbra unei stânci imense, o turl înlat ctre cer. Ca de obicei, îl aleseser împreun, toi zece, înaintea luptei. Supravieuitorii trebuiau s-i croiasc drum pân acolo. Îns, în mod bizar, dintre toi ceilali nu-l atepta decât unul singur. Jezrien. Oare ceilali opt mu- riser, cu toii? Se prea poate. De data asta, lupta fusese nprasnic, una dintre cele mai cumplite. Dumanul era din ce în ce mai dârz.
Ba nu. Kalak se încrunt când ajunse la baza turlei. Aco- lo stteau, mândre, apte sbii magnifi ce, înfi pte în solul stâncos. Fiecare era o capodoper de o form graioas, in- scripionat cu glife i desene. Le recunotea pe toate. Dac stpânii lor ar fi murit, Armele ar fi disprut fr urm.
Acelea erau armele puterii, mai presus chiar i decât Cristalsbiile. Erau unice. Preioase. Jezrien sttea în afara inelului lor, privind ctre rsrit.
— Jezrien? Silueta în alb i albastru îi arunc o privire. Chiar i dup
atâtea veacuri, Jezrien prea tânr, un brbat de numai trei- zeci de ani. Barba lui neagr i scurt era tuns cu gr , dei hainele cândva superbe îi erau arse i pline de sânge. Se întoarse spre Kalak, încruciându-i braele la spate.
Calea regilor / 17
— Ce-nseamn asta, Jezrien? îl întreb el. Unde sunt ceilali?
— Au plecat. Vocea lui Jezrien era calm, adânc, egal. Dei nu mai
purtase coroan de secole, îi pstrase purtrile regeti. P- rea s tie întotdeauna ce-avea de fcut.
— Ai putea spune c-a fost un miracol. De data asta, n-a murit decât unul dintre noi.
— Talenel, zise Kalak. Sabia lui era singura pe care n-o vedea. — Da. A murit aprând trecerea aia de lâng fl uviul
nordic. Kalak ddu din cap. Taln avea tendina s-i aleag btlii aparent lipsite de
speran i s le câtige. i mai avea i tendina s moar în timp ce-o fcea. Deja ar fi trebuit s se întoarc acolo unde stteau, între Devastri. Locul comarurilor.
Kalak îi ddu seama c tremura. Când devenise atât de slab?
— Jezrien, de data asta nu m pot întoarce, zise rostind cuvintele în oapt, apropiindu-se i încletându-i mâna de braul celuilalt. Nu pot. i, când recunoscu asta, simi c-n el se rupea ceva. Cât
timp trecuse? Secole, poate chiar milenii de tortur. Era atât de greu s le ii socoteala. Focurile alea, cârligele alea, înfi gându-i-se din nou în carne în fi ecare zi. Pârjolindu-i pielea braelor, apoi arzându-i grsimea, apoi ptrunzând în os. Simea mirosul. Atotputernicule, îl simea!
— Las-i sabia aici, spuse Jezrien. — Ce? Jezrien art ctre inelul de arme. — Am fost ales s te-atept. Nu eram siguri c-ai supra-
vieuit. S-a... luat o hotrâre. E timpul s se pun capt Pactului-Jurmânt.
Kalak simi împunstura ascuit a groazei. — Ce-o s ne facem?
18 / BRANDON SANDERSON
— Ishar crede c, atâta vreme cât unul dintre noi e înc legat de Pactul-Jurmânt, asta e de-ajuns. E posibil s ne afl m la sfâritul ciclului Devastrilor.
Kalak se uit în ochii regelui nemuritor. De pe un mic pe- tic de pmânt din stânga lor se înla fum negru. De dincolo de el îi urmreau gemetele muribunzilor. Acolo, în ochii lui Jezrien, Kalak vzu suferin i amrciune. Poate chiar i laitate. Era un om atârnat de-un stei cu un fi r de a.
„Atotputernicule din ceruri“, se gândi Kalak. „i tu eti drâmat, nu?“ Aa erau cu toii.
Kalak se apropie de o margine unde o culme prelung domina o parte din câmpul de lupt.
Erau atât de multe leuri, iar printre ele mergeau cei vii. Oameni în veminte rudimentare, ducând sulie cu vârfuri din bronz. Printre ei erau alii, în armuri scânteietoare. Un grup trecu pe lâng el, patru brbai în haine zdrenuite din piele tbcit sau dintr-o piele de calitate tare proast, alturându-i-se unei siluete puternice, în armur argintie, cu un model uluitor de complicat. Ce contrast!
Jezrien veni lâng el. — Toi vd în noi nite zei, opti Kalak. Se bizuie pe noi,
Jezrien. Suntem tot ce au. — Îi au pe Radiani. Ar trebui s fi e de-ajuns. Kalak cltin din cap. — Asta n-o s-l in legat. Pe duman. Va gsi o cale s-o
ocoleasc. tii c-o va face. — Poate. Regele Heralzilor nu-i mai oferi nicio explicaie. — i Taln? întreb din nou Kalak. Carnea arzând. Focurile. Durerea, iar i iar i iar durerea... — Mai bine s sufere unul singur decât zece, opti Jezrien. Prea atât de rece. Ca o umbr nscut din cldur i
lumin czând peste cineva onorabil i sincer, aruncându-i în urm aceast copie întunecat.
Jezrien se întoarse la inelul de sbii. Propria sa Arm cpt substan în mâinile lui, aprând din cea, umed de condens.
Calea regilor / 19
— S-a hotrât, Kalak. Vom merge pe cile noastre i nu ne vom cuta unii pe alii. Sbiile trebuie s rmân aici. Pactul-Jurmânt se termin acum.
Îi ridic arma i o înfi pse în stânc, alturi de celelalte apte. i ovi, cu ochii la ea, apoi îi înclin fruntea i îi în-
toarse spatele. Ca i cum i-ar fi fost ruine. — Ne-am ales de bunvoie aceast povar. Ei bine, dac
vrem, ne putem hotrî s-o lepdm. — i ce-o s le spunem oamenilor, Jezrien? întreb Kalak.
Ce vor spune ei despre ziua de azi? — E simplu, rspunse cellalt, îndeprtându-se. O s le
spunem c, în sfârit, au învins. E o minciun care nu cere aproape niciun efort. Cine tie? Poate se va dovedi c e un adevr.
Kalak îl privi îndeprtându-se, pierzându-se în peisa- jul pârjolit. În cele din urm, îi invoc propria sabie i o împlânt în stânc, lâng celelalte opt. Îi întoarse spatele i plec în direcia opus celei în care pornise Jezrien. i totui, nu se putu împiedica s priveasc peste umr
la inelul de sbii i la singurul loc gol. Locul unde ar fi tre- buit s se afl e cea de-a zecea.
A aceluia dintre ei care se pierduse. A celui pe care-l abandonaser.
„Iart-ne“, se gândi Kalak, apoi plec.
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 1
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 2
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 3
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 4
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 5
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 6
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 7
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 8
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 9
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 10
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 11
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 12
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 13
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 14
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 15
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 16
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 17
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 18
Calea_Regilor_vol_1_TIPO 19