1.Notiuni generale despre necropsie

Necropsia –ramura a medicinii veterinare,care se ocupa cu examinarea unui cadavru in vederea indentificarii leziunilor instalate in tesuturi si organe in timpul evolutiei bolii si are ca scop principal stabilirea cauzei mortii. Denumirea provine din l.greaca-”necros” – moarte si “op- sis”- vedere.In medicina umana se foloseste termenul –”autopsie”- de la grecescul “autos”- a insusi,vedea,studia sau “prosectura” –latinescul-”morga”,iar persoana ce o fa- ce- “prosector”. Ca stiinta,necropsia are un caracter pur practic,continuind si completand studiul bolii dupa moartea organizmului; confirma sau infirma diagnostucul intravitam p/n descope- rirea leziunilor neaparante pe animalul viu. La sarcinile pe care le indeplineste necropsia mai putem adauga:

1.1.Definitia si obiectul diagnosticului necropsic. Principiile generale ale necropsiei.

-Face posibilă observarea aspectelor organelor şi ţesuturi- lor,evidenţiind abaterile de la normal ale morfologiei lor; -Permite înţelegerea raporturilor dintre leziuni şi simptome;-Stabileşte tabloul anatomopatologic al fiecărei boli, stabileşte sau orientează diagnosticul de boală şi cauza morţii;-Este un mijloc eficient de supraveghere epidemiologică a efectivelor de animale;-Joacă rolul cel mai important în cercetarea medico-legală, fiind un veritabil instrument juridic;-Este un instrument metodologic folosit în cercetarea ştiin- ţifică şi în medicina experimentală;-NU DEŢINE EXCLUSIVITATEA ÎN CEEA CE PRIVEŞTE DIAG- NOSTICUL DE CERTITUDINE AL UNEI BOLI. Diagnosticul necropsic opereaza cu leziuni care sunt modi- ficari fiziologice structurale ale tesuturilor si organelor (cu- loare,marime,greutate,volum),care apar in urma agresiunii

agentilor patogeni sau a conditiilor necorespunzatoare de intretinere sau hrana. Clasificarea leziunilor necropsice: -dupa nivelul structural in care sau instalat: moleculare,or- ganitelor celulare, celulare, tisulare, organice si sistemice; -dupa semnificatia morfodiagnostica: a) cronice cicatrizante-indica boli p/n care a trecut anima- lul in timpul vietii (fibroze,pleurite,cicatrice fibrocalcare ect.); b) elementare nespecifice-comune la mai multe boli (pete- sii, sifuziuni,degenerescente,necroze,atrofii ect); c) specifice- p/n unele boli sau grupe de agenti patogeni (septicemii,boli metabolice sau nutritie ect); d) patognomice- p/n o anumita boala(granulomul tubercu- los,corpusculul Babes-Negri ect); e) complex lezional patognomic, alcatuit din leziuni eleme-ntare nespecifice si specifice care p/n caracterul lor si lo-calizare stabilesc un diagnostic precis.

Stabilirea diagnosticului necropsic impune luarea in consi- deratie a: a)factorulor ce strabat bariera placentara; b)predilectia unor agenti p/n un anumit tesut,stadiul de dezvoltare; c)statusul imun al organizmului; d)existenta unor factori favorizanti p/n agentul cauzal; Principiile generale ale necropsiei: Orice gresala in tehnica necropsiei este iremidiabila. Cunoasterea tehnicii impune sectionarea si inlaturarea or- ganelor si tesuturilor numai dupa examinarea lor minuti-oasa,examinand treptat si tesuturile profunde. Necropsia impune urmatoarea schema generala de examinare a ca- davrului: 1.Indentificarea cadavrului:comparam datele din nota de insotire,anamneza vita- si morbi ect; 2.Examenul extern;p/n inspectie si examinare a regiunilor corporale,la necesitate si palpatia, jupuirea cadavrului ect;

3.Examenul intern:deschiderea marilor cavitati si examina- rea organelor,tesuturilor interne p/n inspectie, palpare, comparare ect; 4.Eviscerarea organelor si sistemelor de organe:cavitatea bucala,toracala,TGI,pelviene ect; 5.Deschiderea craniului si anexelor sale,canalului rahidian, articulatiilor,muschilor si limfonodulilor; 6.Recoltarea probelor p/n examenul de laborator.

In prezent sunt folosite trei metode de baza la deschiderea cadavrelor si doua complementare. 1.Eviscerarea izolata a organelor-metoda Virhov:o exami- nare initiala a cadavrului ,apoi organele se eviscerareaza luind in calcul legaturile anatomo-fiziologice si modificari- le patologice,examinindu-le in parte fiecare. Metoda e usor de realizat,dar sunt distruse legaturile interorganice si pa- tologice-se foloseste la animaelele mari; 2.Metoda eviscerarii totale- propusa de Sor. Eviscerea in complex a organelor din toate cavitatile.Ne da posibilitate sa examinam organele fara e deteriora legaturile anatomo-fiziologice si patologice.Se foloseste la animalele de talie mica si mijlocie.La animalele de laborator,pasari organele se examineaza pe cadavru. 3.Eviscerarea partiala a complexelor de organe:cavitatea bucala – taracala;cavitatea abdominala-pelvina ect.

1.2.Metodele de deschedere a cadavrelor

4.Necropsie partiale(incompleta) ,cel mai des se practica in cazurile cind prosectorul din motive obiective sau subiective nu primeste cadavrul intreg. 5.Necropsia cosmetica ,se practica la animalele de campa- nie,la dorinta si cererea proprietarului.

1.Efectuaerea unei necropsii ea se desfasoara in apropierea imediata de locul unde urmeaza sa se utilizeze cadavrul. 2.E interzis strict deschiderea cadavrului la locul de deces. 3.Pe teritoriul fiecarei intreprinderi zootehnice,unitati sani- tar-veterinare sunt autorizate locuri p/n efectuarea lor;Sali de prosectura,puturi,puturi seci,cimitire de animale,crema- torii,unitati de ecarisaj,unde cadavrele,confiscatele de aba- tor se prelucreaza intustrial sau tehnic. Se recomanda ca necropsia sa se efectueze imediat dupa moartea animalului- cca 15 min. si la lumina naturala. Necropsia se efectuaxza in urmatoarele conditii: NECROPSIA ÎN CONDIŢII DE TEREN: a)desfăşurărea necropsiei în condiţii improvizate:direct pe sol,sub cerul liber,pe platforma de beton a cimitirului de animale,pe capacul puţului sec; b) Dotări locale reprezentate de o baracă sau şopron con-fecţionate din materiale uşoare,impermeabile şi uşor de i-gienizat; pardoseala va fi construită din beton;

1.3.Conditiile in care se executa necropsia

c)Medicul veterinar va pregăti un minimum de materiale şi instrumentar; d)În lipsa apei curente, se vor pregăti găleţi sau butoaie cu apă caldă şi rece; e)Mesele de necropsie:mobile (pliante), confecţionate din materiale impermeabile,uşor de spălat şi dezinfectat; j)Recipienţi cu soluţii dezinfectante;z)Minimum de instrumentar de necropsie şi material de protecţie (halat, şorţ,cizme de cauciuc, mănuşi). k)Medicul va supraveghea distrugerea sau denaturarea ma- terialului biologic rezultat în urma necropsiei prin ardere sau îngropare; l)Va supraveghea dezinfecţia personalului, a instrumenta-rului şi materialelor folosite. M)In cimitir dupa necropsie se scoate un strat de pamant de 15-20 cm.de sub anumal si se arunca in groapa ,care are o adincime de 1,5-2 metri. Aminalul la cimitir se con-tentioneaza cu 4 tarusi de lemn.Platforma putului sec are sistem de drenare conectata la el.

NECROPSIA ÎN SALA DE NECROPSIE: -Sala de necropsie şi anexele sale – locaţie cu amenajări speciale pentru desfăşurarea necropsiei; face corp comun cu laboratorul de histopatologie; -Clădirea destinată activităţilor de anatomie patologică macroscopică şi microscopică va fi izolată de restul labora- toarelor (pavilion separat); -Se vor asigura două fluxuri de circulaţie: fluxul septic (sa- la de necropsie şi anexele sale) şi fluxul aseptic (laborato- rul de histopatologie); Cerinţe privitoare la amplasare şi construcţie: -locaţie spaţioasă, luminoasă, uscată, bine ventilată (feres- tre şi exhaustor); - număr suficient de ferestre (este de preferat ca examina- rea leziunilor să se realizeze la lumină naturală); se com-pletează iluminarea cu lumină fluorescentă sau scialitica; -plasă de protecţie la ferestre contra insectelor; -pereţii sălii şi ai anexelor din zona septică placaţi cu faia- nţă sau vopsiţi cu vopsele rezistente la apă şi la dezinfec- tanţi;

-pardoseală impermeabilă, în pantă, care să împiedice alu- necarea (mozaic de ciment sau alte materiale antiderapan- te), cu sifoane de pardoseală racordate la reţeaua de scur- gere (fosa septică sau la filtru); - îmbinarea pereţilor cu planşeul să fie realizată prin scafă de pardoseală; - dotări care să permită necropsierea oricărei specii,indife- rent de talie(macara, instalaţie monorail pentru animalele de talie mare,menghină pentru fixarea craniilor, ghilotină pentru secţionarea oaselor etc.); Cerinţe privitoare la utilităţi şi mobilier: - mese fixe speciale de necropsie din inox, prevăzute cu margini ridicate cu 2-3 cm şi cu sisteme de scurgere şi di- rijare a lichidelor; - mese mobile din inox cu rotile pentru transportul cada- vrelor,examinarea organelor, aranjarea instrumentarului şi a altor materiale etc. -dulapuri metalice destinate depozitării instrumentarului, tăvilor,trusei de prim ajutor,soluţiilor dezinfectante, mate- riale consumabile folosite în timpul necropsiei (recipienţi

de recoltare probe,lame,lamele,soluţii de diagnostic rapid etc); instalaţie de apă caldă şi rece, de preferinţă dispuse la capătul meselor fixe (chiuvetă sau furtun); - chiuvete speciale pentru spălarea instrumentarului, a tă- vilor şi organelor; -bazine pentru efectuarea unor probe speciale (deschide- rea sub apă a cadavrelor de animale mici pentru diagnosti- carea pneumotoraxului); - camere frigorifice şi frigidere de mare capacitate; - crematoriu propriu; - filtru sanitar dotat cu dulapuri duble tip vestiar de depo- zitare a echipamentului de protecţie şi a echipamentului cu alte destinaţii decât necropsia, recipiente de colectare a pi- eselor de echipament de unică folosinţă, chiuvete pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor, duşuri. -sala de necropsie se utilaza cu un sistem puternic de ventilare.

1.4.Instrumentarul si aparataJUL utilizat la examenul necropsic

TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA CADAVRELOR -Atunci când transportul se realizează cu vehicule obişnuite se va asigura etanşeizarea cu folii de polietilenă,paie,rume- guş, nisip sau alte materiale absorbante; -Vehiculele destinate special transportul cadavrelor prezin- tă spaţii cu fundul şi marginile impermeabile la lichide, sunt acoperite sau sunt prevăzute cu capac; -Orificiile naturale ale cadavrului se vor obtura cu tampoa- ne îmbibate cu soluţii dezinfectante formol 5%,bromcet 1%; -Depozitarea cadavrelor până la momentul necropsiei sau transportului către locurile de distrugere se realizează la cel puţin 200 metri faţă de cel mai apropiat adăpost de anima- le, depozit de furaj sau locuinţă;-Se recomandă folosirea unor locaţii care nu crează posibi- litatea contactului dintre cadavre şi carnivorele domestice sau sălbatice;

1.5.Transportarea si metodele de utilizare a cadavrelor.

-Spaţiile încărcare/descărcare se concep astfel încât mani- pularea cadavrelor să fie minimă; -Locul de depozitare se spală şi se dezinfectează după fie- care golire, ca şi autovehiculele care au servit la transport. –Cind necropsia ,transportarea nu e posibil cit mai urgent, cadavrele se racesc cit mai repede; -Medicul veterinar are obligatia de a preveni diseminarea germenilor la transportsare,depozitare; -P/n prevenirea sustragerilor si introducerea frauduloasa a cadavrului,confiscatelor sau parti din ele in consum,folo- sim creolina,crezolul ,alte substante puternic mirositoare. -in orase,transportarea cadavrelor se face de catre serviciul de ecarisaj,cu autovane speciale; –Meducul veterinar : -supravegheaza tot procesul de transportarea cadavrelor; -nu accepta transportarea cadavrelor contagioase cu cele inovensive; -aplica sanctiuni pe persoanele faptase de sustragere de cadavre sau confiscate; -supravegheaza efectuarea dezinfectiei transportului;

-dezinfectia transportului se face si dupa transp[ortarea cadavrelor inofensive; -dezinfectia transportului,inventarului nu se face cu soda caustica(provoaca rugina). Distrugerea si utilizarea cadavrelor: -CIMITIRUL DE ANIMALE:Amplasare: pe un teren scos din circuitul agricol, degradat, mai înalt, uscat,cu pânza freati- că la adâncime (5 metri), la cel puţin 500 de metri de orice aşezare umană, aglomerări de animale, drumuri publice, păşuni, bazine de apă, lacuri sau ape curgătoare. Cale de acces: unică, practicabilă pe tot timpul anului.Suprafaţa te- renului alocat: 100 metri teren pentru 100 animale de talie mare.Delimitarea spaţiului ocupat: gard (sârmă ghimpată sau plasă metalică,dublat de gard viu) şi sanţ adânc de 1 m.; poarta închisă (cheie);Personalul responsabil va verifica accesul în cimitir, ca şi înhumarea şi denaturarea corectă a cadavrelor; odată cu cadavrul se înhumează şi materialele care au servit la transport. Gropile de înhumare:2,5/2/1,5

metri (animale de talie mare); înainte de îngropare cada- vrele se vor denatura cu motorină, petrol sau var nestins, gropile pentru înhumarea cadavrelor de talie mică şi mijlo- cie se micşorează proporţional.Înhumarea se face după un plan, ţinând cont că pentru denaturarea completă sunt ne- cesari 7 ani.Nu e economoc,nu recuperam nimic din animal ,nu se distrug integral agentii patogeni(ape freatice,rame, ciinii,vagabonzii).In UE este interzisa. -PUŢUL SEC:Amplasare: pe terenuri la care pânza freatică se află la cel puţin 10 metri adâncime; Dimensiuni: diame- trul de minim 2-3 metri,adâncime 8-9 m; ghizdurile depă- şesc nivelul solului cu 0,5 m;Construcţie: pereţii şi fundul sunt căptuşiţi cu materiale impermeabile (cărămidă, plăci de beton, piatră); împrejur locul este betonat cu pantă descurgere către interior şi orificii adecvate pentru scurgerea apei şi lichidelor în puţ.Partea superioară a puţului e aco-perită cu un capac confecţionat din materiale impermeabile (plăci de beton). Puţul sec va fi prevăzut cu acoperiş (pan-

tă dublă,depăşeşte placa de beton din jurul ghizdurilor,îm- piedică scurgerea apei din precipitaţii şi permite efectua- rea necropsiei pe timp nefavorabil). Spălarea şi decontami- narea vehiculului cu care s-a efectuat transportul se va fa- ce la locul de descărcare a cadavrelor. În incinta cimitirelor de animale şi în preajma puţurilor se interzice păşunatul, recoltarea de furaje, cultivarea terenurilor cu plante furaje- re sau comestibile, precum şi deshumarea cadavrelor şi colectarea oaselor.Sunt neeconomice p/n cheltueli de con- struire,nerecuperearea unor produse animaliere(piei, coar- ne,copite,oase ect). - INCINERAREA:Crematorii: instalaţii care funcţionează cu gaz metan sau combustibil lichid,apă curentă, deservit de personal specializat;Gropile de ardere: fundul căptuşit cu lemne sau paie îmbibate cu combustibil; după aşezarea cadavrelor în groapă se acoperă cu o foaie de tablă şi se dă foc.Cenuşa şi oasele se îngroapă.e o metoda sigura de dis- trugere agenti patogeni.Prima data in 1814, in Paris,Franta

-INDUSTRIALIZAREA:metoda sigura si economica,in incinta serviciului de ecarisaj sau in unitati specializate industriale. Aceste servicii si unitati aiu atributiile: -ridicarea si transportarea cadavrelor,confiscatelor; -necropsia cu caracter diagnostic; -sterilizarea lor p/n metode chimice si fizice. Din prelucrarea industriala a cadavrelor,confiscatelor rezulta faina furagera(de cadavru) de carne-oase,oase,san- ge si peste;grasimi tehnice. Tehologia prevede folosirea u- nor autoclave ,care lucreaa la 4 Atm si in 4-5 ore se obtine un terci care se utilizeaza in hrana porcilor,iar dupa 12-24 ore obtinem faina de cadavru.

Cimitir animale:

Puturi seci:

Incinerarea:

Industrializarea:

P/n a efectua o necropsie,e necesar de efectuat unele ma- suri de pregatire, care asigura desfasurarea ei in cele mai bune conditii si evita rescul p/n prosector si ajutoarelor sale,preintimpina pericolul de ras[pandire a unor boli infe-cto-contajioase.riscul contaminarii profesionale e prezent pe tot parcursul unei necropsii. Caile de patrundere a unui agent in organizmul prosectorului si a ajutoarelor sunt:po- rii,microleziunile,intepaturile si lezarea cu instrumentar. Anihilarea partiala a acestor cai se poate face p/n preluc -rarea miinelor cu un amestec vaselina-lanolina neutra. Ne- crposia nu se efectuaza nici odata fara o analiza minutioa- sa a tutur datelor despre cadavru,bili suferite ect. La efectuarea unei necropsii se respecta regulile generale: -nu se va lucra in straele de strada; -se va folosi echipamentul de protectie individuala; -initial se spala miimele cu apa+sapun si se prelucreaza cu cu amestec vaselina+lanolina;

1.6.Pregatirea pentru necropsie. Folosirea instrumentarului.

-daca sunt rani la miini,se prelucreaza cu tinctura de I si apoi cu o solutie coloidala sau leucoplast; -se folosesc manusi chirurgicale sau anatomice prelucrate cu talc; -p/n evitarea alunecarii de tesut,organe,folosim manusi de bumbac imbracate peste cele de cauciuc; -in caz calipsc manusile-miinele se prelucreaza cu apa+ sapun+tinctura I+un strat gros vaselina+lanolina; -la terminarea lucrului,se face deodorizarea si decontami- narea miinelor se face cu alcool sanitar aromat cu esente puternice.Ea este precedata de spalarea miinelor p/n miini si unghii; -p/n evitatrea intepaturilor de insecte,folosim o solutie ca- re consta din parti egale de metanol 8 %, alcool si glicerina; -instrumentarul sa fie bine ascutit; -necropsia se face atent,fara graba,ordonat si fara impro-vizatii; - prosectorul permanent tine sub control instrumentele si ajutoarele sale.

La o necropsie se respecta urmatoarele cerinte,reguli,care fac ca manopera sa fie mai inofensiva p/n executor. -prosectorul are grija de sanatatea sa, a ajutoarelor si a altor persoane cointeresate daca asista. -foloseste obligatoriu echipament de protestie atat el, aju- toarele sale,cat si personalul auxiliar care participa. -se lucreaza atent in zonele cu rupturi osoase,gheare,in cavitatea bucala; -atent se va lucra cu cadavrele balonate, cele cu colectii purulente,necroze ect-pot improsca continutul colectiilor; -in caz de accident,se intrerupe necropsia,raza sau zona contaminata se spala,aseptizeaza,panseaza(la necesitate). Ca antiseptic folosim:tinctura I,apa oxigenata,rivanol,solutii oftalmice cu antibiotice; -cadavrul p/n necropsie trebuie pregatit: a)excluderea bolilor infecto-contagioase zooantropozoo- nozelor p/n examen bacteriostatic directa(ex. antrac);

Protectia muncii in timpul necropsiei si in sala (laboratorul) de necropsie.

b)la depistarea zoonozelor- ia masuri riguroase de protec- tie individuala a sa,ajutoarelor si personalului euxiliar; c)in caz de ectoparaziti –cadavrele se decontamineaza p/n imbaieri,stropire cu substante antiparazitare ; d)se alege o pozitie comoda de lucrul p/n fixarea cadavru- lui in pozitie dorsala( mici,mijlocii), lateral sau dorsolatera- la (mari),fixarea de masa; - pana la necropsie medicul prosector e obligat sa cerceteze: a) foaia de observatie clinica; b) datele transmise p/n actele de insotire a cadavrului; c) alte date anamnetice furnizate de personalul ingrijitor sau auxiliar; d) stabileste conduita manoperei si a sa.

In necropsie ,ca material si metode de studiu ne serveste urmatoarele procedee: --necropsia cadavrelor animalelor moarte; -- cadavrele animalelor taiate de necesitate; --materialul (biooptatul)capatat p/n metoda biopsiei; --metoda experimentala. Necropsia, metoda de baza,in care se determina toate mo- dificarile care apar la o entitate nozologica, decurgerea bo- lii; cauza mortii; eficacitatea tratamentului; depisteaza po-sibilele erori in tratament sau diagnostica ect. O importan- ta mare o are si din puct de vedere medico-sanitar sau a masurilor epizootologico-profilactice. Examenul morfopa-tologic al animalelor sacrificate de necesitate are o mare importanta in stabilirea diagnozei sau a a evoluarii sanitar-veterinar al carcaselor si organelor. Metoda biopsiei:recoltarea de material patologic (bioopta-

1.7.Metode si material de studiu in necropsie

tului) in timpul vietii animalului si examinarea lui. Se prac- tica la un sir de organe si tesuturi:ficat,rinichi,pulmoni,lim- fonoduli,splina,maduva osoasa,uter. De asemenea metoda ne permita sa efectuam examenul citologic a secretelor,ex- cretelor,tesuturilor si lichidelor din cavitati. Materialul se colecteaza in timpul efectuarii operatiei chirurgicale sau p/n laparatomie. Metoda experimentala:se foloseste in cazurile cind e nece- sar de modelat boala;evidentierea dinamicii modificarilor structurale (morfogenezei); testare de noi remedii medica- mentoase sau profilactice.La acasta metoda se lucreaza cu animale delaborator sau cu animale mari. In afara de acasta clasificare, metodele de examen necrop- sic se mai impart in: macroscopice si microscopice. Macroscopice: se impart in: obiective si subiective. Macroscopice obiective cerceteaza: -topografia organelor; -forma organului;

-marimea :marit sau micsorat; -masa (p/n cantarire); -volumul( se introduce intr-u vas cu apa); -3 D:lungimea,latimea ,grosimea – cu rigla; Macroscopice subiective:,ne da indici prvitor la: -culoare(este in corelatie cu pidmentarea si umplerea cu sange); -consistenta sau duritatea organului; -mirosul specific; -desenul organului.

Microscopice:examinarea frotiurilor,amprentelor,preparatelor histologice(tisulare), secretelor, excretelor, licidelor sub microscop :simplu, e- lectronic, in contrast de faza, intunecat, ect.

1. Baba A. “Diagnostic necropsic veterinar”, București, Editura Ceres,1996. 2. Cătoi Cornel, “Diagnostic necropsic veterinar” , Cluj-Napoca, Editura Academic Pres, 2003. 3. Coman Marian, Olariu-Jurca Ioan, Stanciu Adrian, “Compediu de morfopatologie practică”, Timișoara, Editura Brumar, 2005. 4. Olariu-Jurca Ioan, “Diagnostic necropsic veterinar”, Timișoara, Editura Woldpress,2003. 5. Traian Enache, “medicina legala veterinara si diagnostic necropsic’, Editura Fundației ROMĂNIA MARE, București,2009. 6. Жаков М., Прудников В. “Вскрытие животных и диференци- альная патоморфологическая диагностика болезней”, Москва, Колос, 1998. 7. Жаров A., Иванов И. “Вскрытие и патологоанатомическая диагностика болезней сельскохозяйственых животных”, Москва, Колос, 2003. 8. Жаров A. “Судебная ветеринарная медицина”, Москва, Колос, 2001 9. www.patholvet.ro 10. www.infodairy.com

Bibliografie