Notiuni de baza la economie

Notiuni de baza

 

 

nevoi (trebuinte) umane: rep. un sir nesfarsit de cerinte obiectiv necesare vietii umane, ale existentei si dezvoltarii purtatorilor lor – oamenii, grupuri sociale si societatea in ansamblul ei. 42976ckg91fir7g

interese economice: apar ca nevoi intelese de oameni (constientizate) si care se manifesta in procesul cooperarii si confruntarii dintre acestea, in vederea dobandirii bunurilor necesare satisfacerii lor.

resurse economice: sunt rep. de toate elementele pe care omul le poate folosi in activitatea sa pentru a obtine bunuri si servicii necesare satisfacerii nevoilor sale.

raritatea resurselor: caracteristica esentiala a resurselor este raritatea, in sensul ca ele nu sunt disponibile decat in anumite cantitati, in timp ce nevoile umane tind a fi nelimitate.

activitatea economica: consta in efortul constient al oamenilor de a atrage si utiliza resursele economice rare in vederea producerii, repartitiei, circulatiei si consumului de bunuri si servicii, corespunzator nevoilor si intereselor acestora. ki976c2491fiir

diviziunea muncii: este un proces obiectiv si permanent de desprindere, diferentiere si separare a diferitelor categorii de munca din ansamblul muncii sociale si fixarea acestora ca activitati specializate, de sine statatoare.

economia societatii: activitatile din societate ce vizeaza productia, repartitia, schimbul si consumul de bunuri si servicii, in interdependenta lor, formeaza economia societatii.

economia nationala: rep. ansamblul de activitati economice care s-au constituit in sectoare de activitati, ramuri, subramuri etc., la nivelul unei tari, intre care se stabilesc legaturi reciproce, pe baza carora se infaptuieste miscarea bunurilor si serviciilor, se asigura functionarea si dezvoltarea economica a societatii.

1

costul de oportunitate: rep. ceea ce pierde individul, colectivitatile, societatea, in urma alegerii facute. El este costul alegerii (al sansei sacrificate), un concept relativ exprimat in termeni reali.

rationalitate: capacitatea oamenilor de a-si stabili obiectivele si de a actiona intr-o astfel de maniera incat sa realizeze aceste obiective in conditii de eficienta maxima. Ea reflecta procesul de maximizare a efectelor actiunii umane in contextul cheltuirii unui anumit efort, deci obtinerea unui rezultat maxim din alegerea pe care omul sau oamenii au facut-o.

problema economica fundamentala: in toate deciziile economice oamenii se opresc la acele alternative prin care cred si spera ca obtin castigul net maxim.

sistemul stiintelor economice: ansamblu de stiinte independente care studiaza diferite laturi ale vietii economice la nivel micro- si macrosocial etc.

fenomen economic: reprezinta forme de manifestare la suprafata societatii a activitatilor economice, care sunt si pot fi cunoscute de oameni, in mod direct (ex. productia , vanzarea, cumpararea etc.).

proces economic: proces care pune in evidenta transformarile de natura cantitativa, calitativa si structurala, care au loc in starea fenomenelor economice si care reflecta desfasurarea acestora in spatiu si timp (ex. cresterea preturilor, modificarea cererii si ofertei, cresterea productivitatii muncii etc.).

mercantilism: curentul apare in sec. XV-XVI, a carui idee centrala reprezenta abordarea problemelor economice din punctul de vedere al imbogatirii comerciantilor si statului. Mercantilistii vedeau izvorul bogatiei in schimb, aurul si argintul fiind considerate sursele cele mai importante ale bogatiei.

liberalism economic: noninterventia statului in economie, in relatiile dintre indivizi, grupuri sociale sau natiuni; promoveaza ideea libertatii economice, a liberului schimb, a liberei concurente.

gandire neoclasica: a mers pe ideea liberalismului economic, dar cu un demers total diferit. Conceptul esential al teoriei neoclasice este cel de raritate a resurselor si de alegeri rationale efectuate de indivizi cu scopul de a obtine maximul de satisfactie.

gandire dirijista: curent care sustine implicarea statului in economie;

2

neokeynesism: curent care se concentreaza pe punerea in valoare a noi instrumente de interventie statala (investitiile de stat, imprumuturile de stat, controlul preturilor si salariilor).

sinteza neoclasica: un mare curent rezultat din imbinarea analizei microeconomice neoclasiciste cu analiza macroeconomica keynesista. Ea a baza teoretica pe care au fost concepute modelele econometrice de crestere macroeconomica.

microeconomie: cea care studiaza comportamentele individuale ale subiectilor economici(gospodarii, firme de afaceri, agenti economici individuali etc.), relatiile acestora cu piata, relatiile dintre ei, in procesul producerii, schimbului, distributiei si consumului bunurilor si serviciilor.

macroeconomie: cea care cerceteaza economia nationala in ansamblul ei, vizand agregarea comportamentelor individuale ale agentilor economici la nivelul intregii economii, ca si efectele globale care rezulta (somaj, inflatie etc.).

economie naturala: rep. acel sistem economic care bunurile produse au ca destinatie consumul propriu al producatorilor, iar nevoile oamenilor sunt satisfacute in mod direct prin autoconsum.

autoconsum: utilizarea de catre producator a bunurilor pentru satisfacerea propriilor nevoi9sau al familiei sale);

economia de schimb: este forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri in vederea vanzarii, obtinand in schimb altele, necesare satisfacerii trebuintei lor. Astazi forma universala de organizare a activitatii economice.

economia de piata: economie de schimb evoluata in care piata rep. componenta centrala a economiei, regland prin mecanismele sale( cerere si oferta, pret).

economie contemporana: economie de piata aflata intr-un diferit stadiu de dezvoltare.

economie monetara: economia care se ocupa cu studiul pretului de schimbare al unei monede intr-o alta moneda .

marfa: produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vanzarii-cumpararii.

economie de comanda: economie care are la baza proprietatea statului, economie centralizata.

3

tranzitie: amplu proces de schimbari economice prin care se incearca trecerea de la economia bazata pe proprietatea statului la o economie bazata pe proprietatea privata.

reforma economica: adoptarea si implementarea unui set de masuri care vizeaza in principal:

trecerea de la proprietatea statului la cea privata ;

promovarea concurentei si a liberului schimb;

 

productie: activitate depusa de oameni cu scopul de a transforma resursele disponibile din societate corespunzator lor, urmarind crearea de bunuri si servicii menite a intra in consum, in vederea satisfacerii diferitelor categorii de trebuinte.

factorii de productie: rep. totalitatea elementelor care participa, intr-un fel sau altul, la producerea de bunuri si servicii.

neofactorii: factori noi de productie cum ar fi: intreprinderea, intreprinzatorul, informatia, tehnologiile etc.

munca: este rep. de totalitatea resurselor umane (fizice si intelectuale) care sunt efectiv antrenate in activitati economice.

 

resursele de munca: resursele de munca ale unei tari sunt:

populatia adulta: se det. scazand din populatia totala a unei tari populatia tanara si populatia in varsta;

populatia activa: populatia activa din care se sacade adultii inapti de munca;

populatia activa disponibila;

populatia ocupata;

populatia ocupata salariata;

pamantul (natura): rep. totalitatea resurselor naturale (suprafete agricole, paduri, pasuni, aer etc.) pe care omul le poate utiliza, adapta si transforma conform intereselor lor de consum.

capital: totalitatea bunurilor care ajuta la realizarea procesului de productie.

4

capital tehnic (real): este constituit de consrtuctii, masini, utilaje, materii prime etc.

capital financiar (fictiv): proprietarii capitalului real poseda hartii de valoare care arata dreptul lor de proprietate.

capital fix: acea parte a capitalului care se concretizeaza in masini, instalatii care isi transmite treptat valoarea in noul produs.

capital circulant: acea parte a capitalului care se concretizeaza in materii prime, energie si care isi transmite dintr-o data valoarea in noul produs.

uzura: consta in pierderea (deprecierea) capitalului.

amortizare: procesul de recuperare a pretului de cumparare a capitalului fix.

bunuri economice: rezultatul combinarii factorilor de productie este productia, care ofera spre consum bunuri (bunuri economice).

agent economic: rep. persoane fizice si/sau juridice, care indeplinesc functii bine determinate in economie.

intreprindere (firma): agenti economici a caror functie principala consta in producerea de bunuri economice si prestarea de servicii in scopul vanzarii lor.

proprietate: -in sens economic: rep. totalitatea raporturilor dintre oameni in legatura cu bunurile economice ;

in sens juridic: dreptul de posesiune, de utilizare, de uzfruct;

societate anonima: societatea care permite reunirea de actionari si capitaluri numeroase.

societate comerciala: intreprindere asociata organizata sub urmatoarele forme: societate in nume colectiv, societate in comandita pe actiuni, societate pe actiuni si societate cu raspundere limitata.

regie autonoma: intreprinderi aflate in proprietatea statului care au ca obiectiv obtinerea de profit.

cifra de afaceri : rep. volumul incasarilor obtinut de un agent economic prin vanzarea bunurilor si serviciilor la pretul pietei.

valoare adaugata: rep. contributia factorului munca si a factorului capital (capital fix) in procesul utilizarii lor de catre intreprindere.

5

flux economic: rep. operatiile si tranzactiile care au loc intre agentii economici dau nastere unui transfer de bunuri si servicii sau a unei cantitati de moneda de la un agent la altul.

circuit economic: este alcatuit din fluxurile de marfuri si servicii, fluxurile monetare si cele de venituri.

utilitatea marginala: exprima utilitatea aditionala, obtinuta prin consumul unei unitati suplimentare de marfa, cand cantitatile de celorlante marfuri sunt neschimbate.

utilitate totala: exprima satisfactia totala resimtita de consumator ca urmare a consumului sau utilizarii unei cantitati totale dintr-un bun.

utilitatea individuala: exprima satisfactia generata consumatorului de fiecare unitate consumata dintr-un bun.

utilitate ordinala: arata numai ordinea preferintelor consumatorului.

utilitate cardinala: arata atat ordine cat si intensitatea preferintelor consumatorului.

 

62.echilibrul consumatorului: se realizeaza la nivelul egalitatii raportului dintre utilitatea marginala si pret pentru fiecare bun consumat, cand venitul pentru bun este cheltuit in totalitate sau ramane insuficient pentru achizitionarea unei unitati suplimentare dintr-un bun.

63.curbe de indiferenta: rep. totalitatea nivelurilor de satisfactie resimtite de un consumator la alegerea inter doua bunuri substituibile cantitativ.

64.efect de substitutie: rep. inlocuirea unui bun cu altul datorita variatiei pretului unuia dintre ele.

65. efect de venit: rep. variatia dintr-un bun ca urmare a modificarii venitului sau real.

66.cost de productie: exprima totalitatea cheltuielilor efectuate de un agent economic pentru realizarea unui bun sau a unui serviciu.

67. adaptabilitatea : rep. proprietatea factorului de productie de a se asocia cu un anumit numar de unitati dintr-un alt factor de productie.

6

68.divizibilitatea: rep. proprietatea unui factor de productie de a fi impatrit in subunitati omogene, fara a fi afectata calitatea factorului respectiv.

69. complementaritatea: factorilor de productie exprima necesitatea asocierii unei anumite cantitati dintr-un factor cu o cantitate determinata din alt factor de productie.

70.substituirea factorilor de productie: rep procesul de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie cu o cantitate din alt factor de productie in conditiile care se obtine cel putin aceeasi productie.

71.costul fix: rep. costul de productie care este indepedent de volumul productiei.

72. costul variabil: exprima totalitatea cheltuielilor care depind de volumul productiei.

73. costul total: exprima totalitatea cheltuielilor suportate de un agent economic cu ocazia producerii si desfacerii unui bun.

74.costul fix mediu: rep. nivelul costului fix pe o unitate de productie realizata.

75.costul variabil mediu: rep. nivelul costului variabil pe o unitate de productie.

76.costul total mediu: rep. nivelul costului total pe o unitate de productie.

77.costul marginal: rep. variatia cheltuielilor totale (sau variabile) antrenate de modificarea productiei, de cele mai multe ori fiind sporul de cost (total sau variabil) generat de cresterea productiei cu o unitate.

78.schimbul: se realizeaza atunci cand sunt asigurate premisele sale: exista doua parti vanzator si cumparator.

79.piata: este spatiul economic unde se formeaza cererea si oferta de bunuri si servicii, locul unde se intalneste vanzatorul cu cumparatorul, locul unde se formeaza preturile, locul unde se manifesta concurenta.

80.bunuri de consum: rep. bunurile economice cu existenta corporala, fizica, pe care indivizii sau menajele (familiile) le achizitioneaza pentru folosul sau consumul personal (alimente, imbracaminte, mobila etc.).

7

81.servicii: rep. bunurile economice cu existenta necorporala, intangibila la care indivizii pentru satisfacerea unor nevoi.

82.segment de piata: rep. grupul consumatorilor care au cel putin o trasatura comuna in functie de care se exprima cererea pe piata.

83.productivitate marginala: a unui factor de productie variatia productiei totale ce rezulta din cresterea cu o unitate a unui factor cand ceilalti factori nu se modifica.

84.productivitate medie: a unui factor de productie, productia totala ce rezultata in medie ac urmare a folosirii unui factor de productie.

85.concurenta: rep. confruntarea dintre agentii economici de acelasi fel (dintre producatori sau dintre consumatori) care actioneaza pe piata pentru obtinerea de cat mai multe avantaje.

86.strategii concurentiale: au ca obiectiv atragerea unui numar cat mai mare de cumparatori si cresterea profitului. Exista trei tipuri principale de strategii:

a)strategia efortului concentrat;

b)strategia elitei;

c)strategia costurilor;

87.cerere: rep. cantitatea de bunuri sau servicii pe care consumatorii o pot cumpara la un anumit pret, intr-o perioada de timp.

88.oferta: rep. cantitatea maxima dintr-un anumit bun sau serviciu pe care un producator este dispus sa o vanda intr-o perioada de timp determinata la un pret dat.

89.elasticitatea cererii: este proprietatea cererii de a-si modific marimea in functie de factori care o determina.

90.elasticitatea ofertei: exprima gradul in care se modifica oferta in functie de schimbarea pretului sau a oricarei alte cerinte.

91.coeficient de elasticitate al cererii si al ofertei: rep. gradul de elasticitate al acestora.

92.pret de echilibru: este pretul la care cererea este egala cu oferta.

8

93.pretul: rep. cantitatea de moneda cedata de cumparator vanzatorului in schimbul unui bun sau serviciu.

94.pretul posibil de piata: pretul acceptat de piata.

95.pret administrat: se formeaza sub influenta actiunii statului sau a unor firme cu pozitie dominanta pe piata.

96.pret diferentiat: in functie de negocierea vanzator cumparator.

97.pret de produse noi: sunt preturi ridicate sau scazute in functie de strategia urmarita de producator.

98.preturile fara TVA: rep. preturile la un nivel suficient pentru recuperarea costului si obtinerea de profit. TVA adica impozitul asupra vanzatorilor.

99.preturile fara TVA: rep. pretul la care se cumpara un bun sau serviciu.

100.pretul pietei: rep. pretul posibil de piata in conditiile concrete ale cererii si ofertei, pateu fi mai mare decat pretul de echilibru( cand exisa surplus de oferta) si mai mic cand exista surplus de cerere.

101.preturile medii, inalte, joase: rep. acele preturi percepute de cumparator sau de vanzator prin nivelul lor fata de posibilitatile de cumparare respectiv vanzare.

102.banii: mij. de schimb, mij. de plata, mij. de circulatie, de rezerva, de troc.

103.moneda metalica: o moneda a carei valoare era valoarea greutatii metalului din care era realizata.

104.moneda fiduciara: valoarea acesteia se baza pe credibilitatea acordata de emitent.

105.sistem monetar: totalitatea formelor de moneda, a principiilor, a normelor economice si juridice care reglementeaza circulatia monetara intr-o tara formeaza sist. monetar.

106.masa monetara: totalitatea mij. banesti aflate in circulatie intr-o anumita perioada.

107.banca comerciala: ea organizeaza intregul sistem monetar.

108.puterea de cumparare a monedei: depind de numerosi factori interni si internationali.

9

109.convertibilitate: posibilitatea creata de autoritatile economice de a schimba moneda nationala, pe devize straine.

110.piata valutara: este o componenta a pietei monetare internationale si are drept obiect efectuarea de tranzactii cu valute si cu titluri de credit exprimate in monede straine, ca expresie a intalnirii a cererii si ofertei.

111.piata financiara primara: care asigura emisiunea si prima tranzactionare a titlurilor noi.

112. piata financiara secundara: care rep. locul de schimb al titlurilor deja emise si aflate in circulatie.

113.credit comercial: se acorda intre producat0ori si comercianti.

114.credit bancar: a carui sursa o rep. mij banesti disponibile temporar in economie.

115.cambia: este un instrument de plata sau un titlu prin care o persoana denumita tragator, da ordin unei alte persoane denumita tras, sa plateasca la vedere sau la termen, o suma de bani unei terte persoane(beneficiar).

116.cecul: este un inscris prin care o persoana (tragator), da ordin bancii sale (tras) sa plateasca o suma de bani unei alte persoane (beneficiar), disponibila in contul tragatorului.

117.bon de tezaur: un instrument de credit emis in principal de administratia bugetului de stat in scopul acoperirii cheltuielilor bugetare curente.

118.depunere le vedere: deponentul nu conditioneaza retragerea lor in timp.

119.depunere le termen: restituirea banilor dupa intervalul stabilit.

120.lichiditate: capacitatea pe care o are o banca de a onora la termen , obligatiile de plata.

121.bursa de valori: rep. o componenta esentiala a functionarii economiei de piata.

122.piata muncii: este formata din totalitatea relatiilor de vanzare-cumparare a factorului munca, in interactiunea lor si stransa legatura cu spatiul economic in care au loc.

10

123.cererea de munca: este o reflectare a acelei nevoi de munca, generata de ansamblul activitatilor econmico - sociale din societate, ce se satisface prin munca salariata.

124.oferta de munca: rep. totalul resurselor de munca disponibile intr-o perioada data de timp, care opteaza pentru munca salariata.

125.salariul: este venitul ce revine celor ce isi inchiriaza (vand) munca, pentru activitatea depusa in folosul angajatorilor.

126.sistemul de salarizare: ansamblul normelor economice si juridice, principiile ,formele de salarizare care constituie baza de calcul a salariilor individuale, precum si metodele de determinare si acordare a salariilor.

127.salariul in regie: este forma de salariul prin care plata muncii se face dupa timpul lucrat: o ora, zi, saptamana.

128.salariul in acord: este forma de plata pe individ sau in grup in functie de cantitatea de obiective realizate de individ sau grup, ori de operatii executate.

129.salariul mixt: este forma de plata care combina elemente din cele doua forme de plata salariul in acord si salariul in regie.

130.salariul nominal: rep. suma de bani pe care salariatul o primeste pentru munca prestata intr-o anumita perioada.

131.salariul real: rep. cantitatea de bunuri si servicii pe care o poate cumpara salariatul cu salariul nominal.

132.profit: este un concept complex, a carui explicare aduce in discutie aspecte legate de cost, capital, legea randamentelor descrescatoare, eficienta, venit, rentabilitate si poate multe altele.

133.profit absolut: sau masa profitului(Pr), se calculeaza prin diferenta dintre venituri si cheltuieli, si se mai numeste supraprofit.

134.profit relativ: cunoscut sub denumirea de rata profitului(Rpr), se determina ca raport procentual intre masa profitului si cheltuieli sau venituri ori capitalul folosit.

135.profit normal: rep. suma minima de bani care il motiveaza pe intreprinzator pentru continuarea activitatii.

136.profit economic: sau supraprofitul care se obtine prin vanzarea bunurilor la un pret mai mare decat cel de productie.

11

137.profit brut: este suma de bani care se obtine din venituri dupa acoperirea cheltuielilor de productie si se supune impozitarii.

138.profit net: reprezinta suma de bani care ramane dupa scaderea impozitului pe profit(Ipr) din profitul brut.

139.profit legitim: se obtine in conditiile respectarii prevederilor legale cu privire nu numai al realizarea si insusirea profitului, dar la toate aspectele domeniului economic respectiv.

140.profit nelegitim: se obtine cand agentul economic incalca reglementarile in vigoare.

141.eficienta: obtinerea de profit.

142.prag minim de rentabilitate: nivelul productiei cand profitul este zero.

143.dobanda: este pretul platit de catre debitor creditorului, pentru dreptul de a folosire a capitalului imprumutat pana la scadenta.

144.dobanda simpla: dobanda primita de catre deponent la termenul stabilit.

145.dobanda compusa: dobanda primita de deponent fiind rezultata prin cumularea dobanzii simple plus dobanda calculata pe perioada care a depasit termenul stabilit.

146.dobanda incasata: dobanda primita de banca de la debitorii sai.

147.dobanda platita: dobanda platita de banca catre deponenti.

 

148.rata dobanzii: este raportul procentual dintre marimea dobanzii totale si capitalul imprumutat. Ea exprima nivelul pretului cerut de creditor si acceptat de debitor pentru acesta din urma sa dispuna pe timp de u an de 100 unitati monetare.

149.profit bancar: se obtine ca diferenta intre dobanzile incasate pentru creditele acordate si dobanzile platite deponentilor pentru sumele depuse la banca.

150.renta: este un venit fara munca, sau o plata pentru folosirea unui bun aflat in proprietatea altei persoane.

12

151.arenda: nu coincide cu renta, poate include pe langa aceasta si alte elemente, precum: dobanda la capitalul celui care la dat in arenda, diferite impozite platite de proprietar, chirii pentru constructii etc.

152.renta funciara: este obtinuta ca urmare a utilizarii pamantului in productia agricola sub forma venitului ce revine proprietarului unui factor de productie rar, in conditiile unei cereri mai mari decat oferta de produse agricole.

153.renta diferentiala: este rep. de un spor de venit pentru detinatorii de terenuri mai fertile, asezate in pozitii geografice mult mai bune sau care au sporit randamentul prin investitii succesive.

154.renta absoluta: renta obtinuta ca urmare a utilizarii pamantului in productia agricola sub forma venitului ce revine proprietarului unui factor de productie rar, in conditiile unei cereri mai mari decat oferta de productie agricole, se numeste renta funciara.

155.pretul pamantului: este suma incasa la vanzarea unei unitati de teren (hectar).

156.indicatori macroeconomici: evidentiaza sintetic volumul bunurilor si serviciilor produse pentru uz final si vandute pe piata intr-o perioada determinata (de obicei un an) in intreaga economie si se calculeaza numai in expresie valorica.

157.consum: rep. o parte din venit necesara pentru cumpararea de bunuri de consum si servicii, necesare conditiilor de trai.

158.economii: partea din venit ce depaseste consumul reprezinta economiile.

159. investitii: economiile care sunt folosit pentru investitii.

160.multiplicatorul investitiilor: raportul dintre variatia venitului si variatia investitiilor care ne arata ca atunci cand are loc o sporire a investitiilor fata de situatia initiala, venitul va creste cu o marime de K ori mai mare decat sporul investitiilor.

161.rata consumului: este raportul dintre consum si totalul venitului.

162. rata economisirii: este raportul dintre economii si totalul venitului

163.acceleratorul: este cel care releva influenta consumului asupra investitiilor.

13

164.inclinatia marginala spre consum: odata cu reducerea venitului se micsoreaza si consumul, dar cu o marime mai mica datorita comportamentului agentilor economici, dar si politicii generale

165. inclinatia marginala spre economii: odata cu cresterea venitului, exista tendinta oamenilor de a-si

majora consumul, dar nu cu atat cu cat sporeste venitul

166.fluctuatii economice: sunt rep. de cresterea, scaderea sau stagnarea activitatilor economice.

167.ciclitatea economica: este forma normala de miscare a activitatii economice in cadrul economiei nationale, in care se succed, cu o anumita regularitate si amplitudine, fazele de expansiune cu cele de descrestere (contractie).

168.ciclu economic: perioada de timp in care are loc cele alternanta celor doua faze, contractia si ascensiunea.

169.criza: momentul esential a oricarui ciclu, este denumita si contractie deoarece dupa acest moment incepe declinul.

170.depresiune: este caracterizata de cresterea somajului, scaderea productiei , a cererii , a veniturilor.

171.recesiune: cand contractia nu are amplitudine mare si nu estre de lunga durata faza se numeste recesiune.

172.boom: o faza de criza economica in care se urmareste franarea cererii de bunuri de consum si investitii, a activitatii economice in general.

173.crestere economica: un proces macroeconomic complex de sporire a productiei reale totale si pe locuitor dintr-o tara intr-o perioada de timp.

174.dezvoltare economica: exprima ansamblul transformarilor cantitative si calitative ce apar in diferite domenii ce insotesc cresterea economica.

175.dezvoltare durabila: urmareste amortizarea dintre stabilitatea economica, progresul uman, ambiental si tehnologic, astfel incat sa asigure satisfacerea nevoilor prezente fara a pune in pericol generatiile viitoare.

14

176.echilibru economic: este starea spre care tinde piata nationala in ansamblul ei precum si pietele specifice (piata bunurilor economice, piata monetara, piata capitalurilor si piata muncii) si se caracterizeaza prin egalitatea dintre cerere si oferta sau diferenta nesemnificativa dintre ele astfel incat economia functioneaza normal.

177.echilibru general: rep. starea spre care tind toate sferele sistemului economic si consta intr-un echilibru pe toate pietele.

178.echilibru partial: rep. starea spre care tind doua aspecte ale economiei prin corelarea unor parametrii specifici fie unei aceleiasi piete, fie unor piete distincte.

179.echilibru static: starea spre care tind cererea si oferta sau segmente ale unei piete pe termen scurt.

180.echilibru dinamic: starea spre care tinde piata in ansamblul ei, si pietele specifice sau unii parametrii ai acestora pe termen mediu sau lung.

181.cerere agregata: rep. cantitatea ceruta din toate bunurile si serviciile exprimate in PIB intr-o economie in functie de nivelul general al preturilor.

182.oferta agregata: rep. cantitatea oferita din toate bunurile si serviciile exprimata in nivelul produsului intern brut, intr-o economie in functie de nivelul general al pretului.

183.oferta agregata pe termen scurt: exprima relatia dintre PIB real si nivelul general de pret intr-o perioada imediat ulterioara cresterii nivelului general al pretului si pana in momentul in care se majoreaza pretul factorilor de productie in aceeasi proportie ca nivelul general al pretului.

184.oferta agregata pe termen lung: exprima relatia dintre PIB real si nivelul general de pret ce se manifesta din momentul in care preturile factorilor de productie s-au modificat in aceeasi masura ca nivelul general al pretului.

185.produs intern brut real: cantitatea de bunuri din economie.

186.presiune: excesul de oferta.

187.absorbtie: surplus de cerere.

15

188.inflatie: rep. un dezechilibru structural al mecanismului economic, monetar si financiar ce reflecta existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei.

189.rata a inflatiei: cu ajutorul ei se masoara intensitatea inflatiei ri=Ip-100; Ip-indicele preturilor;

190.indicele general al preturilor: se calculeaza ca raportul dintre P1*Q1/P0*Q0 totul inmultit cu 100, unde P1, P0 este pretul actual, respectiv cel initial iar Q1, Q0 este cantitatea actuala, respectiv initiala.

191.stagflatie: perioada caracterizata prin inflatie mare si lipsa cresterii economice (crestere economica 0).

192.slumpflatie: caracterizata prin rata mare a inflatiei si scadere economica.

193.somaj: fenomen economico-social negativ, rezultat al puternicelor dezechilibre de pe piata muncii, care reflecta devansarea cererii de munca de catre oferta de munca.

194.somer: o persoana care nu are un loc de munca.

195.rata a somajului: raportul procentual dintre someri si populatia activa.

196.ajutor (indemnizatie) de somaj: suma de bani pe care o primeste de la stat o persoana cer nu beneficiaza de loc de un munca.

197.politica economica: desemneaza un ansamblu de decizii ale puterilor publice menite sa atinga, prin utilizarea unor instrumente diverse, obiective sigure privind situatia economica.

198.politici conjuncturale: au ca obiectiv mentinerea sau restabilirea marilor echilibre in economie.

politic structurale: au ca obiectiv ameliorarea structurilor si bazelor economiei si cuprind: politica agricola, industriala, sociala s.a.

199.mix fiscal-monetar: instrumente specifice politicilor bugetar-financiare si monetare.

200.impozite directe: se incaseaza nominal de la persoanele fizice si juridice pe baza veniturilor realizate (impozitul pe profit, pe salariu, pe cladiri etc.).

16

201.impozite indirecte: platitorii nu sunt dinainte cunoscuti datorita faptului ca ele sunt incluse in pretul marfurilor si se incaseaza odata cu vanzarea acestora.

202.venituri fiscale : reprezinta incasarile care provin din impozite directe si indirecte percepute de organele fiscale la termenele si in conditiile prevazute de lege.

203.venituri nefiscale: revin bugetului ca urmare a faptului ca se obtin de unitati de stat sau institutii publice pentru care bugetul asigura finantarea cheltuielilor.

204.cheltuieli bugetare: se clasifica in ordinare si extraordinare, cheltuieli curente si de capital. Principalele lor destinatii sunt: cheltuieli pentru actiuni socio-culturale; cheltuieli pentru actiuni economice (investitii).

205.buget: reprezinta documentul financiar cu ajutorul caruia se realizeaza formarea si cheltuirea resurselor banesti in vederea indeplinirii obiectivelor politicii economice.

206.exercitiu bugetar: este reprezentat de intervalul de timp necesar incasari veniturilor si realizarii obiectivelor.

207.deficit bugetar: cheltuielile sunt mai mari decat veniturile.

208.datorie publica: reprezinta totalitatea imprumuturilor interne si externe efectuate atat de guvern, cat si de administratiile teritoriale, ca si alte entitati publice.

209.globalizare: poate fi definita ca o crestere a interdependentelor si interconexiunilor economiilor internationale si este caracterizata prin: deplasarea sporita a bunurilor, serviciilor, capitalului de-a lungul frontierelor nationale, dezvoltarea blocurilor comerciale regionale, expansiunea deosebita a corporatiilor transnationale, cresterea problematicii social-economice si ambientale care reclama cooperarea intre diferite tari.

210.flux economic international: se refera la schimbul de materiale banesti intre diferite tari si se caracterizeaza printr-un proces continuu de diversificare.

211.comert international: forma principala a relatiilor economice dintre state.

212.politici comerciale: contrastul dintre ele fac apologia liberului schimb si recrudescenta protectionismului in comertul international.

17

213.protectionism: politica comerciala care urmareste protejarea ramurilor sui sectoarelor economice nationale de concurenta straina.

214.liber schimbism: politica comerciala care promoveaza un comert fara obstacole, fara a tine cont de decalajele economice dintre tari.

215.taxe vamale: reprezinta un impozit direct prelevat asupra unei marfi la trecerea frontierei.

216.curs de revenire la export: se calculeaza dupa formula: Cre=(Pi+Cc)/Pe

unde: Pi-pretul produsului pe piata interna (lei);

Cc-cheltuieli de circulatie pana la frontiera (lei);

Pe-pretul in valuta al marfii exportate la frontiera.

217.curs de revenire la import: se calculeaza dupa formula: Cri =(Pi-Ti)/Pe

unde: Pi-pretul produsului pe piata interna (lei);

Ti-taxele de import platite pentru marfa importata (lei);

Pe-pretul de import, in valuta, al marfii la frontiera.

218.balanta de plati: reprezinta un document statistico economic care inregistreaza ansamblul fluxurilor de active reale, financiare si monetare intre rezidenti, pentru o anumita perioada de timp.

219.balanta comerciala: reflecta volumul tranzactiilor de export-import.

220.balanta conturilor curente: cuprind operatiunile legate direct sau indirect de schimbul international de bunuri si servicii. Echilibrul acestei balante evidentiaza faptul ca tara respectiva isi poate plati importurile de bunuri cu resurse valutare procurate din export.

221.lichiditate internationala: desemneaza totalitatea mijloacelor de acoperire a soldului operatiunilor comerciale si financiare si exprima masura in care o anumita tara are capacitatea de a face fata in orice moment angajamentelor externe.

18

222.integrare globala: poate fi definita ca globalizarea, in cadrul careia liberalizarea fluxului de marfuri si servicii este insotita de liberalizarea, intr-o masura, a fluxului de capital.

223.integrare regionala: reprezinta o forma specifica a cooperarii regionale care implica luarea unor decizii politice vizand diminuarea sau reducerea completa a obstacolelor din calea schimburilor comerciale, a bunurilor, serviciilor si factorilor de productie in cadrul unui spatiu geografic determinat.

224.uniune vamala: caracterizata prin liber schimb intre parteneri si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu celelalte tari.

225.piata comuna: piata in cadrul careia se asigura deschiderea pietelor, prin libera circulatie a marfurilor, persoanelor si capitalurilor.

226.comunitete economica europeana: are ca scop eliminarea taxelor vamale intre statele membre si restrictiilor cantitative in domeniul importului si exportului de marfuri; instituirea unui tarif vamal comun si a unei politici comerciale comune fata de tarile terti; abolirea intre statele membre a obstacolelor privind libera circulatie a persoanelor.

227.uniune economica si monetara: un element cheie in procesul de integrare, la realizarea caruia contribuie institutiile noi create: Institutul Monetar International si Sistemul Bancilor Centrale Europene.

228.criterii de convergenta: criterii ce trebuie respectate pentru aderarea la UE.

229.sistem monetar european: creat in 1979 , cu scopul asigurarii stabilitatii monetare.

230.EURO: moneda unica europeana.

231.Banca Centrala Europeana: reuniunea de la Madrid din decembrie 1995 stabileste intrarea in functiune a BANCII CENTRALE EUROPENE, cu rolul de a emite si administra EURO.

232.zona EURO: va deveni cel mai mare producator mondial.

233.agenda 2000: in iunie 1997, Comisia Europeana a adoptat AGENDA 2000, in care, pe baza criteriilor stabilite, a desemnat cele 6 tari pentru primul val de aderare la UE ( Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Estonia si Cipru.

19

SUA in cadrul sistemului comercial international

Locul S.U.A. in cadrul sistemului comercial international

Istoria ne demonstreaza ca initiativa crearii si mentinerii sistemului comercial international apartine natiunii care se gaseste in pozitia de lider mondial. Asa cum spunea Lester Turow „regulile comertului sunt scrise de cei care controleaza accesul la cea mai mare piata a lumii - piata internationala. Marea Britanie a scris regulile comertului in secolul XIX, Statele Unite pe cele ale secolului XX, iar Europa le va scrie pe cele ale secolului XXI.” Lucrarea de fata isi propune in prima parte sa prezinte disputele teoretice in jurul acestei legaturi evidentiate empiric, urmand in cea de-a doua parte sa prezentam rolul jucat de Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, ca puteri dominante, in cadrul sistemul comercial international.

1. Perspective teoretice

Sistemului comercial international este definit „ca un ansamblu de principii, reguli si discipline cu caracter contractual, convenit multilateral care, prin interconexiunea lor reglementeaza schimburile comerciale dintre state”. Asadar crearea unui sistemul comercial international presupune existenta unui consens intre mai multe state cu privire la principiile si regulile pe care le impun un astfel de sistem.

Desi numeroase, teoriile comertului international nu reusesc sa explice pe deplin legatura, constatata istoric, care exista intre aparitia unui stat dominant si nasterea si evolutia sistemului comercial international. Putem clasifica aceste teorii in trei categorii: teorii care neaga avantajele economice ale liberului schimb pentru o supraputere, teorii care evidentiaza avantajele unei astfel de decizii si, in sfarsit, teoriile care explica o astfel de decizie exclusiv pe baza considerentelor politice. hu142l4555muuy

Primele incercari in acest domeniu apartin lui S.D.Krasner care, in lucrarea sa „State Power and the Structure of International Trade”, prezinta trei motive pentru care o tara lider ar prefera o politica protectionista in locul unei politici a liberului schimb.

20

Primul argument este cunoscut sub denumirea de „teoria taxei vamale optime”. O tara puternica are o pondere importanta in cererea mondiala de bunuri si poate beneficia de pozitia sa prin aplicarea taxelor vamale. Ca urmare ea va importa o cantitate mai mica de produse ceea ce diminueaza cererea mondiala si duce la scaderea preturilor bunurilor respective. Castigul astfel obtinut depinde de gradul de protectie si de pasivitatea celorlalte tari care pot, sau nu, sa ia masuri de represalii.

Al doilea motiv, bazat pe noua teorie a economiei internationale elaborata de P.R. Krugman, E. Helman si L.F. Richardson , se bazeaza pe diferentele care exista intre structura economica a tarilor in functie de marimea lor. Concentrarea activitatii economice in intreprinderi de talie mare care realizeaza randamente crescatoare si alcatuiesc o structura de tip oligopol este specifica tarilor de dimensiuni mari, in timp ce celelalte tari au o structura mai aproape de concurenta perfecta, activitatea economica aflandu-se sub influenta legii randamentelor descrescatoare. In aceste conditii, tara dominanta va alege sa-si protejeze prin taxe vamale produsele din sectoarele in care se obtin randamente crescatoare (cele mai numeroase) si nu va aplica taxe vamale pentru celelalte.

Al treilea motiv tine cont de castigurile relative obtinute din comertul international. In cazul a doua tari de talii diferite care nu isi restrictioneaza comertul reciproc, cea care castiga mai mult este tara mai mica pentru ca are acces liber pe o piata de dimensiuni foarte mari, in timp ce tara de talie mare nu beneficiaza de cat de acces pe o piata mica. Generalizand relatia la n tari putem spune ca o tara dominanta obtine prea putin dintr-o politica de liber-schimb si va opta pentru protectionism.

Problema alegerii intre protectionism si liber schimb se poate pune insa si altfel, luand in considerare alte aspecte economice ale comertului international.

Natiunea dominanta are avantajul detinerii in majoritatea ramurilor economice de tehnologii avansate si de aceea pe plan mondial, produsele sale sunt practic fara concurenta. Optand pentru o politica de reducere a taxelor vamale, aceasta se va aplica produselor care incorporeaza tehnologie avansata si produselor din sectoarele rentiere (adica acele sectoare care utilizeaza factori de productie relativ rari) cu scopul scaderii pretului lor.

21

O alta teorie care explica din punct de vedere economic alegerea liberului schimb ca politica comerciala este teoria grupurilor de influenta care cunoaste trei abordari: modelul Stolper-Samuelson, modelul lui M.R. Brawley si modelul apartinand lui Frieden J.A si R. Rogowski.

Prima abordare pleaca de la ipotezele modelului H.O.S. si construieste o analiza factoriala luand in considerare doi factori de productie: munca si capitalul. Tara in care capitalul este abundent va exporta, conform H.O.S., bunuri care necesita relativ mai mult capital. In situatia in care celalalt factor este mai abundent, exporturile se vor constitui din produsele care au nevoie de mai multa munca decat capital. Detinatorii resurselor rare vor face presiuni pentru adoptarea unei politici protectioniste, in timp ce detinatorii resurselor abundente vor dori o deschidere spre exterior pentru a gasi noi piete. In cazul unei natiuni puternice, grupul de presiune dominant este cel al detinatorilor de capital si de aceea politica aleasa va fi una a liberului schimb.

A doua abordare se bazeaza pe un model teoretic in care se presupune ca factorii de productie au doar doua destinatii: fie sectoarele manufacturiere care sunt in cautarea profitului si care au interes in dezvoltarea comertului international, fie sectoarelor rentiere legate de exploatarea avantajelor naturale si a caror activitati sunt orientate spre interior si care se opun diminuarii barierelor vamale. Dezvoltarea mai puternica a primului sector face ca influenta sa asupra guvernului, sa fie mai puternica si in consecinta, puterea hegemonica va opta pentru o politica de liber schimb.

Cea de-a treia abordare porneste de la doua ipoteze verificate experimental. Prima este ca o putere hegemonica se gaseste, de regula, in pozitie de creditor net fata de celelalte tari si cea de-a doua: influenta capitalismului financiar (adica a detinatorilor de capitaluri financiare) este mai puternica decat cea a capitalismului industrial (propietarii industriali). Interesul grupurilor financiare este ca tarile debitoare sa isi poata plati datoriile, in acest sens, grupurile vor actiona pentru deschiderea pietei tarii dominante pentru exporturile tarilor datoare.

22

Teoriile care explica implicarea unei super-puterii in crearea sistemului comercial international de baza argumentelor politice, apartin in marea lor majoritate unui nou curent in economia politica internationala care poarta denumirea de „realism”. Actiunile economice internationale ale statului organizat conform modelului propus de „realisti” nu vizeaza numai maximizarea castigului (asa cum sustineau liberalii), ele fiind influentate de obiectivele politice ale statului. In optica realistilor, statele plaseaza in fruntea ierarhiei lor, obiective ce tin de asigurarea securitatii ceea ce presupune si actiuni de slabire a puterii adversarilor. O politica comerciala de liber-schimb a statului hegemon, conduce la o deschidere spre exterior mai mare a celorlalte state si la o diminuare suveranitatii fata de statul lider.

2. Sistemului comercial international si Statele Unite ale Americii

 

Primul sistem comercial international este situat in timp in cea de-a doua jumatate a secolului XIX si inceputul secolului XX, perioada dominata de Marea Britanie. Iesita victorioasa din razboaiele napoleoniene, detinatoare unica a unor tehnici de fabricatie, cu un intins imperiu colonial, Marea Britanie se situa in pozitia de putere mondiala, avand forta necesara pentru a impulsiona organizarea comertului international.

La inceput mercantilista, mai apoi protectionista, politica comerciala britanica va inregistra o cotitura deosebita in momentul deciderii reducerii unilaterale a tarifelor vamale. Existau cel putin trei motive care au determinat aceasta decizie:

dorinta de a diminua pretul bunurilor importate si a ameliora competitivitatea economiei prin intermediul scaderii preturilor la produsele de subzistenta;

presiunile din partea aristocratiei industriale de a micsora puterea aristocratiei funciare(care ar fi avut de suferit in urma importului de produse agricole mai ieftine);

orientarea impozitelor dinspre exterior (taxe vamale) spre interior (prin aplicarea impozitului pe venit);

Decizia luata poate fi interpretata atat ca o decizie bazata pe considerente economice, dar avand si motivatii politice, datorate luptei care se ducea intre doua clase sociale ( aristocratii si industriasii ), victoria apartinand celor din urma.

23

Raspunzand la actiunea Marii Britanii, Franta admite si ea sa reduca taxele vamale si sa incheie un acord comercial foarte important cu aceasta, tratatul de la Cobden-Chevalier din 1860. Schimbarea de orientare a Frantei se poate explica tot pe baza teoriei grupurilor de presiune, pentru ca decizia a fost influentata de lobby-ul producatorilor de vin si tesaturi care doreau sa patrunda pe piata britanica. Tratatul prezinta o dubla importanta: el constituie pentru Franta momentul trecerii de la mercantilism la protectionism si in acelasi timp tratatul este primul dintr-un lung sir de tratate care vor redefini relatiile comerciale internationale si vor favoriza crearea in jurul unui nucleu central, a sistemului comercial international.

Sub impulsul Prusiei, va intra in vigoare in 1834, o uniune vamala („Zollverein”) care va include toate statele germane si care presupunea eliminarea taxelor vamale intre participanti si un tarif exterior comun moderat protectionist. In 1868, Spania v-a adopta la randul ei un tarif vamal liberal numit „Base Quinta”.

Criza pe care o va traversa lumea capitalista in perioada 1874-1986 va determina adoptarea unor masuri protectioniste, mai intai de catre Germania si mai apoi de catre celelalte tari europene (Italia, Rusia, Spania, Franta), Japonia si S.U.A. Vor ramane in afara acestei tendinte doar Marea Britanie, Danemarca si Olanda. Desi dezvoltarea sa va fi franata incepand cu mijlocul anilor 1870, aria sistemului comercial international s-a extins continuu cuprinzand Europa Apuseana , o parte a Americii latine, Rusia , Japonia si China.

 

Perioada razboiului si apoi criza din 1923 vor avea ca efect renuntarea aproape completa la principiile liberului schimb. Declinul Marii Britanii si ascensiunea Statelor Unite vor determina prabusirea sistemului urmata de declansarea razboiului „tarifelor vamale” ceea ce va face ca in perioada de pana la reinstaurarea unui nou sistem, scaderea schimburilor comerciale internationale sa fie foarte puternica. Statistica este edificatoare pentru aceasta situatie: schimburile comerciale internationale ale anului 1933 au reprezentat doar 27% din volumul inregistrat in 1929, perioada 1913-1950 fiind singura perioada din ultimii patru sute de ani in care rata de crestere a exporturilor a fost inferioara ratei de crestere a PIB.

24

Dupa al doilea razboi mondial, locul liderului este preluat de Statele Unite ale Americii care isi vor mentine aceasta pozitie pana in prezent. Dupa prabusirea U.R.S.S. si indepartarea pericolului japonez care ameninta serios, intr-o perioada, suprematia americana, S.U.A. este considerata singura mare putere mondiala, atat din punct de vedere politic cat si economic. Intinderea geografica foarte mare (9.363.520 km2 ), o populatie de aproape 300 de milioane de locuitori a caror durata medie de viata este de 76 de ani, performantele economice deosebite care fac ca PIB pe cap de locuitor de sa fie 26.000$, sunt doar cateva din atuu-rile americane. La aceasta mai trebuie adaugat faptul ca S.U.A. detine o pondere de 13% in totalul exporturilor si 15% in totalul importurilor mondiale si ca mai mult de jumatate din profitul companiilor transnationale este obtinut de firmele americane.

Politica comerciala americana poate fi caracterizata printr-o alternanta a perioadelor protectioniste cu cele favorabile liberului schimb. In perioada anterioara razboiului de secesiune, Nordul American ducea o politica protectionista in timp ce Sudul incerca sa intre in cadrul sistemului multilateral de comert. Dupa castigarea razboiului de catre Nord, politica noului stat a continuat sa fie protectionista, fie pentru ca, asa cum sustin unii analisti se dorea o slabire a puterii proprietarilor de plantatiilor din sud (teza conflictului intre industriasi si proprietarii agricoli) fie pentru ca se dorea protejarea industrie nationale, care era in perioada de formare.

Din punct de vedere institutional, stabilirea politicii comerciale americane cade in sarcina puterii legislative care s-a dovedit de-a lungul timpului promotoarea politicii protectioniste. In 1934, o parte din atributiunile in acest domeniu sunt predate guvernului si presedintelui, marcand un moment de cotitura pentru ca Casa Alba va deveni pionierul luptei pentru promovarea liberului schimb.

25

In calitate sa de putere dominanta, S.U.A. va incepe construirea celui de-al doilea sistem comercial, primul pas constituindu-l acordul de la Bretton Woods (1944) in care se prevedea crearea unei Organizatii Internationale a Comertului, care trebuia sa fie cea de-a treia institutie internationala alaturi de F.M.I. si B.I.R.D.. Peste numai doi ani, in cadrul Consiliului Economic si Social s-a convenit convocarea O.I.C. a carui scop principal organizarea de negocieri multilaterale, in scopul reducerii taxelor vamale si ridicarii barierelor netarifare, in relatiile intre parti. In cadrul celei de-a trei intruniri, desfasurata la Havana in martie 1948, a fost adoptata Carta Constitutiva a O.I.C., document care stabilea principiile referitoare la cooperarea multilaterala, folosirea fortei de munca, stabilitatea pietelor materiilor prime, eliminarea restrictiilor cantitative, pe baza carora urma sa se organizeze sistemul comercial mondial. Considerata prea liberala, Carta nu a fost adoptata de Congresul American si nu a mai intrat in vigoare.

La initiativa S.U.A. se va elabora in cadrul Conferintei de la Geneva din octombrie 1947, la care au participat 23 de state, un acord comercial multilateral cunoscut sub denumirea de G.A.T.T.(General Agreement of Tariffs and Trade). Chiar daca scopul sau era sa stabileasca noile reguli ale comertului liber, acordul este de inspiratie protectionista. Spre deosebire de acordurile celuilalt sistem comercial international care erau bazate pe logica liberului schimb, G.A.T.T. accepta existenta zonelor de liber-schimb, a uniunilor vamale, a politicilor industriale nationale, sustine intaietatea politicilor macroeconomice nationale si lasa in afara reglementarii unele activitati considerate strategice din domeniul agriculturii sau sectorului energetic. In fapt, G.A.T.T. face trecerea de la un regim comercial mercantilist care a existat dupa prabusirea primul sistem la unul protectionist.

Pozitia sa dominanta permite Americii sa impuna chiar de la prima runda de negocieri desfasurata la Geneva, reduceri importante de taxe vamale la o serie de produse cu o pondere mare in exportul american (grau, bumbac, carbune, automobile). Pe de alta parte in cadrul aceleiasi runde s-au acordat concesii tarifare importului de produse care prezentau un interes deosebit pentru economia americana (materii prime deficitare) sau care nu faceau concurenta produselor americane.

26

Pe langa influenta pe care o exercita in cadrul G.A.T.T., S.U.A. isi manifesta puterea si prin adoptarea unor decizii de politica comerciala care nu sunt in concordanta cu principiile acordului. Clauza natiunii celei mai favorizate se acorda de catre America prin negocieri bilaterale si nu prin negocieri multilaterala asa cum prevede articolul I al acordului GATT. O alta forma de incalcare a regulilor internationale ale comertului, o reprezinta legea americana a dumpingului. Aceasta lege nu utilizeaza definitia G.A.T.T. pentru dumping –„a vinde mai ieftin pe piete externe comparativ cu cele interne”, ci o alta- „a vinde la un pret inferior costului de productie total”, permitandu-se astfel o mai mare protectie a pietei interne.

Dupa aproape douazeci de ani de la semnarea acordului G.A.T.T., primul exercitiu de liberalizare de mare amploare al celui de-al doilea sistem comercial international se va petrece o data cu cea de-a sasea runda de negocieri- runda Kennedy (mai 1966 -iunie 1967), a carei importanta pentru S.C.I. este egala cu cea a tratatului de la Cobden-Chevalier. Pentru prima data au fost abordate in cadrul G.A.T.T. problema obstacolelor netarifare, a liberalizarii comertului cu produse agricole si problema tarilor in curs de dezvoltare. Un alt pas important a fost acordul asupra reducerii subsantiale a taxelor vamale. Pe baza mandatului primit din partea congresului american, presedintele S.U.A. putea negocia in cadrul rundei G.A.T.T. o scadere a taxelor vamale de pana la 50% intr-o perioada de 5 ani. Opozitia celorlalte tari a facut ca runda sa se incheie cu un acord de reducere cu doar 35% a taxelor vamale.

Datorita primelor sase runde de negocieri G.A.T.T., taxele vamale si alte bariere in calea comertului au fost diminuate, ceea ce contribuit la accelerarea schimburilor comerciale internationale si la adoptarea, pentru prima data, de catre guvernele tarilor a strategiilor de crestere economica in conditiile unei economii deschise.

Criza economica din anii saptezeci si anii care i-au urmat ,au pus la incercare in mod serios viabilitatea S.C.I., aplicarea unor masuri restrictive („reduceri voluntare”) cu caracter puternic protectionist, in dezacord cu prevederile G.A.T.T., ducand la distorsionarea schimburilor internationale. Tensiunile s-au manifestat in principal intre S.U.A., Europa si Japonia, fortele cele mai importante ale comertului international.

27

Vazandu-si interesele amenintate in trei dintre sectoare importante ale economiei, S.U.A. au recurs la masuri care aveau, indirect, caracter protectionist. Aceste masuri au fost indreptate impotriva producatorii europeni de otel care erau acuzati ca practica preturi de dumping ,impotriva importurilor de autoturisme din Japonia si impotriva consortiului european Airbus Industrie (acuzat ca beneficiaza de subventii din partea puterii publice care ii permit sa scada preturile de vanzare). Conflictul comercial intre Europa si Japonia isi avea originea in politica comerciala nipona, considerata prea protectionista de catre europeni pentru ca limita foarte mult accesul pe piata interna a produsele straine.

O alta masura cu caracter unilateral o constituie adoptarea sectiunii 301 din „Trade Act” care permite aplicarea de sactiunii impotriva tarilor care nu respecta, din punct de vedere american, acordurile comerciale sau care sunt vinovate de „practici discriminatorii sau care pun in dificultate comertul american”. Aceste sanctiuni sunt hotarate de catre un judecator american fara sa se apeleze la mecanismele GATT de reglementare a conflictelor comerciale. In 1999, Uniunea Europeana, care a fost sanctionata de 28 de ori prin intermediul acestei legi, a cerut crearea unui grup special care sa verifice conformitatea sectiunii 301 cu reglementarile internationale. Concluzia grupului a fost ca legea este in conformitate cu obligatiile pe care si le-a asumat SUA in cadrul OMC.

Deceniul opt a insemnat o restructurare intensa a economiei americane care a avut ca rezultat dezvoltarea exponentiala a sectorului serviciilor, care a ajuns sa detina ponderea cea importanta in P.I.B. Odata cu dezvoltare acestui sector a crescut si influenta sa pe langa puterea politica si ceea ce a determinat si o noua orientare in politica comerciala. Grupurile de presiune ale oamenilor de afaceri din domeniul tehnologiei inalte si serviciilor, au interes largirea activitatiilor lor prin patrunderea pe alte piete. „Coalition of Service Industrie” este o grupare de mai multe firme americane renumite, American Express, ATT, CB, Chase Manhattan, IBM, McDonald’s, Meril Lynch, Young and Rubicom, care convinsa de avantajele competitive ale S.U.A. in productia de servicii a exercitat presiuni foarte puternice in favoarea liberalizarii comertului cu servicii pentru a putea intra pe pietele europene si japoneze.

28

Aceasta schimbare de optica s-a vazut in cadrul celei de-a opta runde de negocieri-runda Uruguay (1986-1994). In ciuda opozitiei statelor in curs de dezvoltare si a Uniunii Europene, S.U.A. a reusit sa isi impuna punctul de vedere in domeniul liberalizarii schimburilor cu servicii. SUA a triumfat si in cazul dosarului produselor agricole, obtinand accesul pe piata europeana (cu toate ca exista pericolul invaziei pe piata americana a produselor australiene si neo-zeelandeze).

Organizarea unor altor negocieri, sub auspiciile Organizatiei Mondiale a Comertului, institutie care a inlocuit G.A.T.T. dupa 1994, la Seatle, a insemnat o noua confruntare intre interese americane si cele ale celorlalte tari. Blocarea negocierilor este pusa pe seama divergentelor foarte puternice intre SUA si UE in legatura cu comertul cu produse agricole si intre SUA si tarile in curs de dezvoltare.

Pe de o parte SUA cere eliminare subventiilor europene asupra produselor agricole, apreciind ca acestea distorsioneaza puternic comertului international. Pe de alta parte UE acuza SUA ca subventioneaza indirect productia agricola prin acordarea de credite ieftine tarilor sarace pentru cumpararea de produse agro-alimentare americane. Un alt punct de divergenta il reprezinta produsele modificate genetic produse in SUA si considerate daunatoare sanatatii de catre europeni. Tarile in curs de dezvoltare sunt acuzate de „dumping social”, altfel spus sunt acuzate ca acupa parti importante din piata mondiala datorita costurilor salariale deosebit de reduse.

Sistemul comercial international creat dupa cel de-al doilea razboi mondial pare sa se indrepte inevitabil spre o ordine a liberului schimb sub influenta puternica a Statelor Unite ale Americii. Chiar avantajele liberului schimb sunt mai putin evidente pentru majoritatea tarilor lumii, cale de intoarcere nu mai exista pentru ca gradul de interconectare al economiilor nationale este prea mare, izolarea fiind imposibila.

BIBLIOGRAFIE

 

 

Gerarl Kebabdjian - Teoriile economiei politice internationale

Marrie - Annick Barthe - Intre multilateralism si regionalism

Michel Rainelli - Comertul international

29

Nicolae Suta- Comert international si politici contemporane

MOTIVATIA INVESTITIILOR IN PANURI SOLARE SI POMPE DE CALDURA

In continuare va prezentam o suita de articole despre epuizarea relativ rapida a rezervelor mondiale de petrol. Unele tari si-au propus deja investitii masive in sursele energetice alternative:  in SUA si Canada credite cu dobanda 0 (zero) pentru cei care isi trec consumul casnic pe pompe de caldura, in Franta se fac investitii nationale in generatoare eoliene si instalatii solare astfel ca pana in 2010, 20% din consumul energetic sa fie acoperit din surse alternative. De altfel in  Europa de Vest se produc eolian 25000 MW din care Germania 12000 MW, Spania 5000 MW, Danemarca 3000 MW.

CONSIDERAM CA ACESTEA SUNT ARGUMENTE PUTERNICE PENTRU DEZVOLTAREA SI IN ROMANIA A SURSELOR ENERGETICE ALTERNATIVE. NE GANDIM IN SPECIAL LA INSTALATIILE DE PANOURI SOLARE SI LA POMPELE DE CALDURA.   ACESTEA REPREZINTA O INVESTITIE RELATIV IEFTINA SI MAI ALES NU NECESITA AVIZE MULTE, SCUMPE SI LABORIOASE.

 

FACILITATI PENTRU ENERGIE ECOLOGICA

MOARTEA PETROLULUI

PIATA ENERGETICA PE TERMEN LUNG

RAZBOAIE, INFLATIE GALOPANTA, CONCURENTA SI UN NOU MOD DE PRODUCTIE

MAREA FAZA A TRANZITIEI: ERA POST-PETROL

NEGATIVISTII CRIZEI PETROLULUI

RAZBOAIE PENTRU ULTIMELE MARI RESURSE MONDIALE

MARELE MONOPOL AL PETROLULUI (FR)

A PATRA REVOLUTIE INDUSTRIALA ? (FR)

30

CAND PETROSTRATEGIA DEVINE MILITARA (FR)

CICLONUL CATRINA A DECLANSAT INCENDIUL (FR)

TARIFE NOI IN CELE MAI NEASTEPTATE DOMENII (FR)

BARBATII PETROLULUI (FR)

DACA CRIZA SE VA INSTALA CU ADEVARAT (FR)

AFACERE EOLIANA DE 100 DE MILIOANE DE DOLARI

FRANŢA IA MĂSURI PENTRU DEZVOLTAREA ENERGIEI SOLARE

 

Facilitati pentru energie ecologica

31

Agentia Romana pentru Conservarea Energiei (ARCE) a elaborat un proiect de lege, care va fi discutat in sesiunea din toamna a Parlamentului, care prevede acordarea unor stimulente fiscale si subventii companiilor si persoanelor fizice care utilizeaza surse regenerabile pentru obtinerea energiei termice, a declarat ieri presedintele ARCE, Ioan Silviu Lefter. Acordarea stimulentelor se va face pe baza unor proiecte care urmaresc obtinerea de energie termica din surse regenerabile de energie, cum ar fi biomasa si energia geotermala, si reducerea costurilor energiei la consumatorul final. Astfel, statul ar urma sa finanteze 30% din costurile de achizitie a instalatiilor pentru producerea energiei termice din biomasa sau biocombustibili si intre 15% si 25% din costurile aferente achizitionarii acestor instalatii. De asemenea, in cazul utilizarii panourilor solare pentru producerea energiei termice, destinata consumatorilor casnici si cladirilor publice, jumatate din costul investitiei va fi acoperit de la bugetul de stat. IMM-urile, societatile comerciale cu activitate de productie si cele de turism ar putea beneficia de subventionarea a pana la 30% din investitia pentru producerea energiei termice pe baza de panouri solare. Pentru proiectele care utilizeaza energia geotermala in sistemele de incalzire centralizate, proiectul prevede subventii de 30% pentru achizitionarea instalatiilor necesare. De asemenea, studiile de fezabilitate destinate investitiilor pentru producerea de energie termica din surse regenerabile si care sunt aprobate de ARCE ar putea fi subventionate in proportie de 30% de la bugetul de stat. Prevederile proiectului merg de la reducerea TVA la 9,5% pentru echipamentele ce utilizeaza sursele regenerabile si exceptarea de la plata taxelor de mediu pentru firmele care produc energie termica din astfel de surse, pana la acordarea de credite, pentru o perioada cuprinsa intre 5 si10 ani, persoanelor fizice si juridice care achizitioneaza echipamente ce utilizeaza sursele regenerabile.

 

32

FRANŢA IA MĂSURI PENTRU DEZVOLTAREA ENERGIEI SOLAREJun 5 2006 12:21PMChambery, 3 iun(Rompres) - Franţa este decisă să adopte toate măsurile necesare asigurării dezvoltării energiei solare şi de a limita întârzierea în acest domeniu în raport cu vecinii săi europeni, informează AFP. 'Fraţa a dat mijloacele de a crea o adevărată filieră de energie solară', a estimat Nelly Olin, ministrul Ecologiei, la inaugurarea 'Şcolii Prietenilor Soarelui din Chambéry' (centru-est), unică în Franţa pentru formarea profesională calificată în instalarea sistemelor solare.Piaţa energiei solare a început în anul 2000 în Franţa odată cu lansarea 'planului solar', susţinut de subvenţionarea instalaţiilor. Dar adevăratul avânt al acestei pieţe de energie nu s-a făcut simţit decât în 2005.'Am cunoscut o adevărată explozie a producerii energiei solare termice în 2005', a subliniat Michele Papparlado, preşedintele Agenţiei de dezvoltare şi de cercetare a energiei (Ademe).Stimulată de diverse ajutoare guvernamentale, piaţa franceză a înregistrat în 2005 o creştere de 134 la sută, cea mai puternică din toate ţările europene, cu 121.000 mp de captatoare solare instalate în 2005, faţă de 55.000 mp în 2004.Această creştere este explicată în egală măsură prin fiabilitatea parcului instalat: 274.000 mp de instalaţii captatoare în Franţa faţă de 5,6 milioane în Germania, 2,8 milioane în Grecia şi 2 milioane în Austria. Ca volum, creşterea pieţei franceze nu ajunge decât pe locul patru în Europa, în urma Germaniei, campioana sectorului, cu 950.000 mp de captatori instalaţi în 2005, Austria (233.000mp) şi Grecia (220.000mp).'Avem zece ani întârziere faţă de Germania', recunoaşte Jean-Louis Bal, directorul pentru energii regenerabile la Ademe. Dar 'putem să-i recuperăm până în 2010, prin instalarea 1-2 milioane de mp de captatori pe an', a adăugat el.Alte ţări fac de asemenea investiţii în sectorul energiei solare: China a instalat între 18 şi 20 milioane de metri pătraţi de captatori solari termici în 2005.  

33

Cresterea pretului carburantilor este primul simptom al unei crize foarte putin mediatizate, de care guvernele se feresc sa vorbeasca, dar care va marca in mod decisiv civilizatia actuala: sfarsitul "erei petrolului". Despre acest imens colaps - in jurul caruia s-a instituit un veritabil "zid al tacerii" - vorbesc lucrarile unor reputati specialisti, cum ar fi Collin Campbell sau Jean Laherrerre, ca si marele geofizician american King Hubbert. Conform "Curbei lui Hubbert" catre 2008-2010 se va atinge varful exploatarii petroliere, dupa care "Curba lui Hubbert" marcheaza descresterea progresiva a resurselor pana in anul 2050.

In jurul anului 2050 se va putea vorbi despre "moartea petrolului" ca principala resursa (rezerva) energetica a civilizatiei noastre. Pana atunci, scaderea dramatica a resurselor ne va marca in mod decisiv. Prima revolutie industriala - care a avut loc in Marea Britanie, in jurul anului 1800 - s-a bazat pe forta aburului generat de carbune. Dupa primul razboi mondial, a doua sursa de energie industriala a avut la baza, in cea mai mare masura, petrolul. Asa cum se stie, acest fapt a schimbat din temelii civilizatia, pe plan politic, economic, militar si ca impact asupra vietii de fiecare zi. Petrolul a devenit "hrana civilizatiei". Acum - la inceputul secolului XXI - cei mai mari specialisti vorbesc despre epuizarea acestei resurse vitale si incearca sa periodizeze moartea petrolului, precum si sa anticipeze consecintele uriase asupra civilizatiei umane. Pentru omenire este imposibil - sustin expertii - sa continue sa exploateze la infinit si irational circa 100 de milioane de barili pe zi, fara ca petrolul, ca resursa energetica, sa "moara".

Implicatiile geopolitice, strategice si economice ale interventiilor militare ale SUA in Orientul Apropiat si Asia Centrala sunt generate - dincolo de pretextele propagandistice binecunoscute (razboiul cu terorismul, democratie, libertate etc.) - tocmai de importanta resurselor de petrol si gaze naturale din cele doua zone, pe care Statele Unite incearca sa le monitorizeze, in conditiile crizei petrolului.

sus

PETER ODELL: PIATA ENERGETICA PE TERMEN LUNG

34

Conform profesorului Peter Odell de la "Royal Swedish Academy of War Sciences", in tarile care au apartinut fortei Uniunii Sovietice, ca si in Orientul Mijlociu, sunt concentrate circa 74% din resursele cunoscute de petrol si gaze naturale. De unde si prezenta americana in aceste doua zone vitale. Companiile petroliere gigant anglo-americane, sustinute de coalitia militara pusa la punct de Washington, incearca sa-si instituie controlul nu numai asupra tarilor cu resurse petroliere, dar si asupra acelor tari prin care trec - sau vor trece - oleoductele si gazoductele companiilor.

In acest context, "Chevron-Texaco", "Exxon-Mosil" sau "Shell" - unele din cele mai mari companii anglo-americane de petrol - au ajuns intr-o dura concurenta cu gigantii europeni: "Total-Fina-Elf" (franceza) sau ENI (italiana), ori companiile petroliere rusesti.

Concurenta acerba de pe piata petrolului se reflecta in mare masura in concurenta politica dintre state, nefiind straina de multe dintre conflictele, revolutiile, schimbarile de regim care au loc in lume.

De aceea, discutiile despre criza petrolului sau moartea petrolului sunt inconjurate de un veritabil "zid al tacerii". Cetateanul obisnuit nu are acces la datele de referinta ale acestui domeniu vital, care se indreapta spre o criza finala. Si nici la literatura consacrata crizei petrolului si impactului sau asupra civilizatiei.

Guvernele considera ca acesta este unul dintre cele mai delicate secrete, date fiind consecintele enorme asupra omenirii. Printre cele cateva organizatii care abordeaza totusi marea tema a inceputului de mileniu se numara "Association for the Study of Peak Oil" (ASPO) sau "Oil Depletion Analysis Centre" (ODAC).

La Serpa, in Portugalia, s-a desfasurat intre 23-25 septembrie 2004 conferinta internationala "Civilizatie sau barbarie". La un an de la aceasta conferinta, unele din pronosticurile facute de specialistii de la Serpa s-au adeverit, confirmand un anumit curs, tinut insa in mare secret de guverne.

sus

"MOARTEA PETROLULUI": RAZBOAIE, INFLATIE GALOPANTA, CONCURENTA SI UN NOU MOD DE PRODUCTIE

Multi specialisti considera "Curba lui Hubbert" - care stabileste inceputul sfarsitului erei petrolului intre anii 2008-2010 - drept realista.

35

Plafonul maxim este fixat in 2008. Iar primul simptom - cresterea pretului barilului de petrol - este elocventa. Daca, pentru 2006, pretul barilului de petrol este estimat in jurul a 125 de dolari, prognoza pentru 2008 este de trei ori mai mare, cel putin. Aceste estimari ii apartin lui Ali Bakhtiar (un iranian), creatorul lui "World Oil Production Capacity", si sunt impartasite de majoritatea specialistilor. Asadar, daca in 2006 vom plati in jur de 125 de dolari barilul, in 2008 pretul va urca la aproape 180-200 de dolari pe baril. Un pret absolut astronomic!

Pe langa cresterea spectaculoasa a pretului la barilul de petrol, exista si consecinte la nivel geopolitic asupra carora guvernele nu sufla, de asemenea, nici un cuvant. In conditiile diminuarii progresive a resurselor de petrol, confruntarea America - Europa se va accentua.

Pe langa razboaiele din Afganistan si Irak, Statele Unite - obligate de criza resurselor petroliere - se vor angaja in noi conflicte (Iran, Columbia, Asia Centrala) cu tarile care mai detin inca rezerve semnificative de combustibili fosili. Este asadar logic ca, in locul "razboiului cu terorismul", sa vorbim mai degraba despre "razboiul global pentru resurse".

Milioane de oameni insa nu inteleg aceste procese profunde, iar mass-media nu le ofera datele exacte ale problemei pentru a nu starni o panica generalizata. Exista si un alt aspect care va marca in viitor civilizatia umana: schimbarea modului de productie.

In deceniile care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, "Banca Mondiala" si FMI-ul au impus o anumita "diviziune internationala a muncii", care a obligat statele subdezvoltate sa se specializeze in exportul anumitor materii prime, de pe urma carora primeau fonduri pentru achizitionarea alimentelor (a hranei).

Acest mod de productie la scara globala a determinat statele subdezvoltate sa abandoneze orice activitate alimentara si sa devina dependente alimentar total de statele bogate, carora le livrau materii prime. S-a afirmat de nenumarate ori ca pentru statele subdezvoltate importul de hrana ar fi mult mai ieftin decat producerea alimentelor in tarile respective. Iar tarile subdezvoltate au urmat aceasta linie. Ca urmare, numeroase tari din Africa, America Latina ori Asia s-au specializat in exportul de materie prima (uneori a unui singur produs): petrol brut, cereale, diverse minerale si metale, carne, cafea, fructe etc. Astfel, ele si-au pierdut capacitatea de a-si hrani propria populatie.

36

O intrebare se pune: ce se va intampla cu aceste tari subdezvoltate atunci cand pretul de transport - datorita cresterii pretului la petrol - va atinge praguri imposibile pentru ele? Rezulta ca multe state sarace - care nu poseda resurse petroliere - vor fi aduse in stare de colaps economic si - ca un corolar - de haos politic.

Din cauza cresterii exorbitante a pretului petrolului, tarile sarace ale lumii vor trebui sa adopte alt mod de productie. Probabil mult mai primitiv, indepartandu-se astfel astronomic de grupul restrans al statelor dezvoltate.

Altfel spus, criza petrolului nu numai ca va accentua dramatic diferentele dintre grupul statelor bogate si restul tarilor non-petroliere sarace, dar va genera pe glob doua lumi, cu moduri de productie antagonice. Doua tipuri de civilizatie, complet diferite. Tarile bogate si cele sarace nu se vor mai apropia cat de cat, ci se vor indeparta tot mai mult.

sus

MAREA FAZA A TRANZITIEI: ERA POST-PETROL

Printre cei care au luat parte la conferinta "Civilizatie sau barbarie" de la Serpa (Portugalia) s-a numarat si Jorge Figueiredo, un reputat specialist in domeniul energiei, editorul publicatiei de stiri si analize on-line "resistir.info". Cunoscut mai ales prin lucrarea "The Change into a New Energetic Paradigm", Figueiredo si-a intitulat contributia la conferinta "The Great Phase of Transition: The Post-oil Era". Jorge Figueiredo considera ca o criza a petrolului se va declansa cu siguranta in urmatorii trei ani, si va avea efecte dintre cele mai profunde asupra civilizatiei umane. Epuizarea petrolului ca resursa, lipsa unei alternative energetice comerciale, vor antrena civilizatia noastra spre o "epoca de tranzitie" post-petroliera. Dincolo de acutizarea conflictelor politice si economice pe care le va genera inevitabil epuizarea mondiala a resurselor de combustibili fosili, Jorge Figueiredo face unele aprecieri asupra modificarilor pe care le va impune criza petrolului pe termen mediu si lung.

"Moartea petrolului" - tinuta in secret de guverne si mass-media - va avea ca efect sigur distrugerea agriculturii intensive sustine Figueiredo, care sta la baza alimentatiei globale. Fertilizatorii, pesticidele, fungicidele, agro-masinile - tot ceea ce are la baza petrolul - vor disparea treptat. Disparitia agriculturii intensive va antrena o criza alimentara globala.

37

Criza petrolului va determina, potrivit Figueiredo, o treptata reducere a productivitatii solului si a profitabilitatii agrare. Mai ales pamanturile "obosite", care au dat recolte generatii la rand - si care nu pot fi intretinute pentru agricultura decat cu fertilizatori - se vor resimti in urma absentei chimizarii solului. Pentru refacerea naturala a terenurilor secatuite vor fi necesare decenii. Timp in care foametea va face ravagii. "Foamea globala" va transforma alimentele intr-o noua si neasteptata arma in mainile statelor supradezvoltate, considera Figueiredo.

Pe plan demografic vom asista la un control mult mai ferm al populatiei, dublat de o "dezurbanizare" si o reintoarcere a omenirii spre mediul rural. Proportia actuala, in care 10% din populatie hraneste celelalte 90%, nu va mai putea fi mentinuta in conditiile "mortii petrolului". Aceasta va determina o mare parte din populatie sa lucreze in agricultura, procurandu-si singura hrana.

Jorge Figueiredo considera ca si industria - mai ales ramurile energofage - va fi afectata de moartea petrolului. Industria automobilelor, a transporturilor aeriene, rafinariile etc. vor fi printre primele sectoare afectate.

"Moartea petrolului" va impune alte forme de energie, care din pacate acum sunt fie in stadiul cercetarii, fie sunt foarte putin folosite, fie au preturi exorbitante: energia solara, foto-voltaica, eoliana, energia valurilor, energia hidroelectrica, biogazul, biomasa etc. Ori se va apela la energia nucleara, mult mai riscanta. Ramane hidrogenul, care ar putea fi obtinut din apa. Dar tehnologiile sunt, deocamdata, ne-economice.

sus

"NEGATIVISTII" CRIZEI PETROLULUI

O caracteristica a "erei post-petrol" este caracterul sau "sincron": criza va afecta, in acelasi timp, pe toata lumea, sustine Figueiredo. In primul rand prin pretul exorbitant al barilului de petrol, incepand din jurul anului 2008. Ceea ce va determina scumpirea excesiva a carburantilor. Apoi a tuturor produselor. In al doilea rand, prin scaderea dramatica a resurselor de petrol, ceea ce va conduce la razboaie si alte actiuni politice violente.

38

Tocmai de aceea guvernele, marile companii petroliere si organizatiile internationale (ca "US Geological Survey", "World Bank", OECD, AIEA) s-au ferit cu obstinatie sa vorbeasca despre acest subiect tabu: moartea, in cateva decenii, a petrolului ca resursa energetica, si absenta unei alternative comerciale la acesta; pentru a nu starni "marea panica mondiala", generata de schimbarea civilizatiei noastre, cu tot ceea ce implica aceasta. Desi exista un munte de dovezi in ceea ce priveste epuizarea, in cateva decenii, a petrolului ca resursa energetica. Guvernele, marile companii petroliere si organizatii internationale au produs, totusi, cateva categorii de "negativisti", dupa cum ii numeste Jorge Figueiredo.

In general, "negativistii" sunt economisti cu conceptii dogmatice care sustin ca mecanismele de piata ("mana invizibila") vor reglementa si aceasta problema, care este totusi una de criza globala. Anume prin simpla reajustare a preturilor, conform teoriilor neo-liberale.

Nu se tine seama ce se va intampla cand continente intregi (Africa, American Latina, alte zone) nu vor mai fi, pur si simplu, capabile sa achite, in doar cativa ani, pretul exorbitant al carburantilor.

Un alt tip de "negativisti" ai crizei petrolului si epuizarii sale ca resursa energetica sunt cei care cred, cu multa naivitate, ca progresul tehnologiei va putea suplini rapid dispartia acestei resurse energetice. "Sunt personaje care nu cunosc cu adevarat nimic despre stiinta, dar cred in ea ca intr-o noua religie", afirma Figueiredo.

Mai exista un tip de "negativisti" ai "mortii petrolului" din randul statisticienilor, care vin cu cifre ale rezervelor de petrol existente, "probabile" si "posibile". Multe din aceste statistici sunt confectionate in functie de interesele marilor companii petroliere care le comanda. Acestea au tot interesul, de pilda, sa ascunda faptul ca cel mai mare rezervor petrolier din lume - cel de la Ghawar, din Arabia Saudita - este in declin de cativa ani de zile. Sau ca al doilea put petrolier al lumii - de la Cantarell (Mexico) - se afla, de asemenea, intr-un declin evident al productiei, desi este exploatat abia din 1979.

39

Jorge Figueiredo previzioneaza mari razboaie pentru rezervele existente de petrol, spectaculoase reorientari politice, precum si "revolutii" in serie - determinate de faza de tranzitie in care va intra civilizatia umana in urmatorii cinci ani. Primul semn sigur al acestei schimbari majore pentru omenire va fi cresterea considerabila a pretului la barilul de petrol, incepand din 2006-2008. Petrolul ieftin nu va mai exista.

RAZBOAIE PENTRU ULTIMELE MARI RESURSE MONDIALE

Eric Waddell este profesor de geografie la "Laval University". In numarul 3 din "Global Outlook", publicat in noiembrie 2002 - chiar in perioada care a precedat invazia americana in Irak -, Waddell a facut o serie de precizari, care au starnit senzatie in lumea specialistilor, privind adevaratele ratiuni ale razboiului cu Irakul. Precum si punctele de pe glob in care se vor desfasura viitoare conflicte. Potrivit lui Eric Waddell, Administratia Bush a decis sa intervina militar impotriva regimului de la Bagdad exclusiv din ratiuni de "criza a petrolului" si de acaparare a ultimelor mari resurse mondiale.

Principalele beneficiare ale invaziei in Irak nu erau nici democratia, nici libertatea, ci "BP", "Exxon-Mobil", "Chevron-Texaco" si "Shell". Primul obiectiv al Coalitiei anglo-americane era "securizarea controlului SUA si Marii Britanii asupra marilor resurse din Irak", in perspectiva crizei mondiale a petrolului.

In articolul sau - devenit, intre timp, celebru - Eric Waddell dezvaluie ca in Statele Unite consumul intern excede cu 20 de milioane de barili de petrol pe zi consumul mondial.

SUA sunt cel mai mare importator de petrol: 56% din consumul mondial este directionat catre America. Pentru a se mentine la acelasi nivel, SUA trebuie sa-si asigure accesul la noi rezerve de combustibil fosil. Se estimeaza ca, in jurul anului 2020, importul de petrol al SUA va atinge 66% din productia globala. Asta in conditiile in care rezervele sale interne abia ating 2,8% din resursele mondiale cunoscute.

Doua treimi din resursele mondiale de petrol si gaze naturale se gasesc in estul Orientului Mijlociu (Arabia Saudita, emiratele din zona Golfului Persic, Irak). Perspectiva "mortii petrolului" a aruncat tarile din aceasta regiune in prim-planul interesului politic si militar al Statelor Unite.

40

A doua zona de pe glob bogata in resurse petroliere si de gaze naturale este Asia Centrala. Mai exact, tarile ex-sovietice din regiunea bazinului Marii Caspice (Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia, Turkmenistan) si Iran, care fac obiectul unei masive infiltrari americane inca din anii '90. Odata cu tarile din jurul lor, pe unde trec sau vor trece oleoductele companiilor americane. A se vedea, in acest sens, "revolutiile portocalii" (finantate de George Soros si "Open Society"), care schimba regimurile in functie de interesele pentru oleoducte ale SUA: exemplul cel mai recent, oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan.

Pentru aceste resurse se poarta si se vor purta razboaie crancene, vor avea loc spectaculoase lovituri de stat, asasinate imunde si "revolutii" de diferite culori. Totul se rezuma insa la doua notiuni: "criza petrolului" si, ulterior, "moartea petrolului".

sus

"AGENDA SECRETA" A ADMINISTRATIEI BUSH

Estimarile facute de "Energy Information Administration" plaseaza rezervele mondiale de petrol (existente si posibile) la cifra de 243 de miliarde de barili. Adica cu 25% mai mult decat rezervele care sunt astazi exploatate. Ceea ce da un sens interventiilor SUA cum este cea din Irak, din perspectiva urmatoarelor decenii: "foamea de petrol"!

Irakul poate produce, in mod curent, 11% din totalul productiei mondiale de petrol. Iar, ca rezerve, Irakul se situeaza pe locul doi in lume, dupa Arabia Saudita (112 miliarde de barili). Companiile anglo-americane (BP, Chevron-Texaco, Exxon, Shell) erau insa total absente, pana in 2003, din Irak. Si pana in prezent din Iran. Atat Irakul, cat si Iranul au in schimb contracte avantajoase cu Franta, Rusia si China. Ceea ce explica opozitia acestor tari la agresiunea americana, agresiune nascuta de "agenda secreta" a presedintelui Bush. "Washington Post" comenta, la 15 septembrie 2002: "Eliminarea presedintelui Saddam Hussein ar putea sa readuca companiile de petrol americane in Irak, in dauna celor franceze sau rusesti. O intelegere de 40 de miliarde de dolari, incheiata de Irak cu Rusia, include oportunitati pentru companiile rusesti de a explora petrol in desertul din vestul Irakului. Compania franceza "Total-Fina-Elf" a negociat cu Bagdadul drepturile de a explora si exploata petrolul din regiunea Majnoon, langa granita cu Iranul, care se estimeaza ca ar putea contine circa 30 de miliarde de barili de petrol."

41

In mod similar, compania franceza "Total Fina Elf" si cea italiana ENI au facut investigatii importante in Iran. Pe de alta parte, "Total Fina Elf", impreuna cu compania rusa "Gazprom" si cea malaeziana "Petronas", a stabilit un "joint-venture" cu "National Iranian Oil Company" (NIOC). Administratia Bush a incercat in repetate randuri sa "torpileze" intelegerile Frantei cu Iranul, sub pretextul ca ele ar incalca "Iran-Libya Sanctions Act".

Rezervele de petrol ale SUA sunt estimate la circa 22 de miliarde de barili. Cele din regiunile Orientului Mijlociu (Irak, Iran) si bazinul Marii Caspice sunt de circa 30 de ori mai mari decat cele americane, reprezentand 70% din rezervele mondiale de petrol.

Controlul militar si politic de catre SUA al Orientului Mijlociu si bazinul Marii Caspice inseamna - in realitate - controlul si dominatia companiilor de petrol anglo-americane asupra a circa trei sferturi din rezervele mondiale de combustibili fosili. In contextul prognozatei secatuiri a rezervelor mondiale, in circa 50 de ani, controlul a trei sferturi din rezervele mondiale de petrol, considera Eric Waddell, inseamna controlul economiei mondiale. Strategia politico-militara a Administratiei Bush incearca sa mentina America in "poll position" in acerba competitie pentru resurse care va marca urmatoarele decenii.

s

42

AFACERE EOLIANA DE 100 DE MILIOANE DE DOLARI

Morile de vant au o origine foarte veche. Primele instalatii eoliene rudimentare au fost construite in Persia, in secolul al VII-lea. Primele mori erau folosite pentru irigarea terenurilor cultivate si pentru morarit. Acestea au cunoscut o dezvoltare intensa in Europa in cursul secolului al XIV-lea, cu precadere in Olanda. Pe linga morarit si irigarea suprafetelor agricole, acestea erau folosite si in alte scopuri, precum pomparea apelor din mare, fabricarea cherestelei sau fabricarea hirtiei si a uleiului.

25.000 megawati pentru Europa

La ora actuala, majoritatea instalatiilor eoliene sint dotate cu doua sau trei elice dispuse pe axa orizontala. Capacitatea de productie a energiei eoliene in Europa, care este cea mai mare piata in domeniu, atinge la ora actuala aproape 25.000 de megawati, din care Germania dispune de 12.000, Spania de peste 5.000 si Danemarca de aproape 3.000. Pe continentul european se gasesc aproximativ 20 de mari centre eoliene cu venituri anuale de 100 de milioane de dolari. In Danemarca, industria eoliana genereaza venituri superioare industriei piscicole si chiar agriculturii. Energia eoliana pe care o produce la ora actuala Europa poate raspunde nevoilor industriale, comerciale si rezidentiale in materie de electricitate ale unui oras cu o populatie de aproximativ 16 milioane de locuitori.

43