Noiembrie 2006

EditorialEditorial

Plăcintă cu dovleac -2-

Prâslea cel Solid şiStelele de Aur

Deschidemcartea încă ne-scrisă a încăneîntâmplateiintegrări şi în-cepem să citim:

Va fi odatăca niciodată cădoar aşa ni s-ap o v e s t i t .Povestea a în-

ceput când Europei i s-au născut meziniiSmârf cel Mic şi Prâslea cel Solid. Lanaşterea lor au venit ursitoarele Nichol-son şi Olirehn care le-au prezisnenumărate încercări, la capătul căroravor putea reveni la casa părintească.

Soarta celor doi era nesigură şi îm-pânzită de fapte care mai de care maigreu de crezut.

Bineinţeles că cei doi s-au ţinutnumai de năzbâtii, jucându-se de-aracheţii şi embargoul, ziarist-ascunse-lea, ţară ţară vrem caritaşi, un doi trei laparchete stai şi multe alte asemenea.

În astă vreme poveştile erau is-

torisite de Frumoasa Mineriada a lui ŞahIlar, în seraiul Cotroceni, sub ochiulatent al cucuvelei Phoenix.

Acestora le-a urmat ţapul cu trei iezidemocraţi care a băgat botul în oala cuciorbea şi s-a fript atât de tare că a ajunssă sufle şi-n ciuvica.

El a fost pus pe fugă de Vână-toraşul cel Viteaz care şi-a scris penăframa legată la mâna "7 dintr-o sin-gura conferinţa", referindu-se la şaptetablouri. Opoziţia a înţeles însă partideşi tare s-a înspăimântat.

Şi uite aşa au benchetuit Vână-toraşul şi ai lui până când, în cele dinurmă, au fost alungaţi de

“Chiar dacă eşti mic, ebine să fii bine

dezvoltat.”Sinbad marinarul ajuns cu o corabie deocazie după ce pierduse toată flota.

De cum a ajuns a fost întrebat decel mai tăricean, spurcat şi liberal la gură“ au ce Vântu te-a adus aicea".

Şi după toate aceste peripeţii,Prâslea cel Solid şi Smârf cel Mic au tre-buit să fie puşi la încercare ca mama Eu-ropă să vadă dacă mai merită cei doi safie primiţi la dânsa în împărăţie. Aşaîncât i-a pus să aleagă: "în fonduri

PHARE să ne luptăm, la corupţie să netrântim, sau în justiţie să ne judecăm". Şivăzându-i ea aşa neştiutori i-a trimis pela şcoli...de unde s-au întors cum auvenit, că acestea erau în grevă. Şi auurmat alte încerări, între care i-a pus săaleagă "în dosare să ne finalizăm, la PIBsă ne măsurăm, sau în deficite să necalculăm". Atunci Prâslea cel Solid aales dosarele, că pe acestea ştia să lemânuie mai bine.

Şi se luptară ei zi de vară până-nseară când deodată Europa se opinti şi-l îngropă pe Prâslea în dosare până labrâu.

În astă vreme frati-su tăcea-smârffiind înglodat în datorii până-n gât.

Văzând Europa că, deşi e atât degreu încercat, Prâslea nu-i poartă pică,se căi că i-a căpşunat aşa deoadată peel şi-i promise să-i primească pe amân-doi în împărăţia sa de lapte şi mieredacă se jura să nu se mai atingă deportofele şi de Mercedesuri.Morala: Chiar dacă eşti mic, e bine săfii bine dezvoltat.

Ioana Voiculescu 11E

EU + RO = LOVE- vom fi acolo 2007 -

Un concept scris cu litere sclipitoare şimulte înflorituri pe margini care anunţă ofrumoasă poveste de dragoste în careunul dintre „parteneri” se ambiţioneazăsă se arate prezentabil, devotat, matur.Ca o adolescentă, România a flirtat ce-aflirtat iar acum se pregăteşte de mareaîntâlnire de la 1 ianuarie 2007.

Lăsând oarecum gluma la o parte, pelângă febra de probe, machiaj şimanichiură franceză, Uniunea a insuflatromânului o nouă ambiţie, şi anume cătrebuie să fie european! Românul tre-buie să se alinieze la noul standard. Şide aici povestioarele amuzante de la TVcu sătenii care şi-au făcut aprovizionareserioasă cu palincă toamna asta,crezând că Uniunea nu-i va lăsa să maiproducă altceva din prunele particulareîn afară de gem; dar şi evenimente im-portante, precum „Bucureştiul Franco-fon”, care au îndemnat capitala lacurăţenie şi sobrietate.Dar ce înseamnă UE? Să fie oare acel

lucru nedefinit care ne va înghiţi cu sig-uranţă pământul strămoşesc? Saupoate că este un paradis, o pepinieră deslujbe noi? Aici, CNMV vine cu o mânăde ajutor în a ne învăţa din timp ce esteaceea o atitudine europeană, prin încer-

cări de a impune concepte precum com-petiţia, comunicarea, lucrul în echipă,fair-play, libertatea de exprimare, de-scoperirea şi folosirea abilităţilor şi prindescurajarea izolării sau îndoctrinării.Profesori, cursuri, activităţi, proiecte,echipament, toate acestea fac parte dinpregătirea noastră pentru a face faţăcererilor europene, şi nu numai.„Europenizarea” este şi va fi un proces

lung. În afară de steguleţe albastre pe laprimării, lumea nu se va schimba odatăcu începerea noului an. Dar în loc să fimnevoiţi să aşteptăm ca reformele săcadă din cer, avem la îndemână posibil-itatea de a ne deschide către o nouămentalitate. Aşa că profită şi ia o gură deaer: CODECS, Interact, EIC, Odyssey ofthe Mind, + orice provocare de a gândi„în afara cutiei”.

DanaUdudec

11E

.................................................................................................................................................................................................................

IngredienteEditorial Pag.2

INFO CNMV Pag.3

Faţă în faţă Pag.4-5 Câştigătorii con-cursului “Infomatrix” şi d-na Prof. Mihaela Stan

Interviu VIP Pag.6-7 D-l Gabriel Ţepe-lea şi viaţa de licean in anii ‘30

Faţa nevăzută Pag.8-9 Interviu cu dna.Nuţu Tana şi dna. Doina Paul

Universităţi Pag.10 UCL şi ETTI

Vocea naţiunii Pag. 11 Bunele maniere?!

Creaţie Pag. 12-13 Talentele lui Mishu

Cronici Pag 14 -15 Film-Teatru-Carte

.Mishu Pag. 16 Site-urile Francofoniei

INFO CNMVINFO CNMV


“Profesorul: tradiţionalist vs modern”: dezbatere demonstrativăMiercuri, 11 octombrie, a avut loc în amfiteatrul liceului o dezbatere demonstativă organizată de Pro Bono, clubul de dez-

bateri din CNMV. Echipa afirmatoare a fost formată din Victor Drăghicescu (alumni), Adrian Pelinaru (10D) şi Cristina Georgescu(10F). Împotriva lor a jucat echipa negatoare, compusă din Bogdan Drăghicescu (10 I), Laurenţiu Balaşa (10F) şi Radu Ocrain(10F). Dezbaterea a fost moderată de Sergiu Ciurescu (12G). Tema aleasă a fost una care îi privea direct pe elevii prezenţi însală: „ Profesorul: tradiţionalist vs modern”. Au urmat momente de interacţiune cu publicul, în care s-au putut pune întrebări în-cuietoare celor două echipe. La sfârşit, a urmat alegerea câştigătorului prin votul democratic al spectatorilor, dovedindu-se căafirmatorii au fost cei mai convingători.

Membrii Pro Bono vă invită să participaţi la întâlnirile clubului, care au loc în fiecare duminică la ora 11.00. Vă aşteptăm!Iulia Neagu 10E

Francofonia în CNMVMiercuri, 27 septembrie, în vreme ce toată lumea blama traficul din Bucureşti,

liceul nostru găzduia o serie de invitaţi speciali: de la politicieni din Quebec pâna laministrul învăţământului Mihail Hărdău. Departe de a fi o simplă reuniune cu persoaneimportante, Liceul “Mihai Viteazul” s-a înfrăţit, oficial, cu L’École International de Lavaldin Quebec.

Doamna Louise Patoine, consilier pe teme de dezvoltare internaţională, a deschisevenimentul şi a predat apoi cuvantul doamnei directoare Adriana Ţepelea. A urmatdiscursul prim-ministrului Quebecului, Jean Charest şi al lui Alain Rompré – Directoral Departamentului Francofoniei din Ministerul Educaţiei.

După câteva momente, celcare a luat cuvântul a fost dom-nul ministru al învaţământului,Mihai Hărdău. Acesta s-a stră-

duit să ţină un discurs în limba lui Voltaire.Momentul cel mai aşteptat s-a desfăşurat graţie unei legături audio-

video. Videoconferinţa a unit liceele, în ciuda distanţei. Cele douăreprezentante ale liceului nostru, Alina Cristescu şi Elena Zamfir au purtato conversaţie cu doi elevi din Quebec, adresându-le o serie de întrebărişi realizând un scurt schimb de informaţii. Videoconferinţa s-a sfârşit, însănu înaintea unui moment în care doi elevi ai şcolii internaţionale Laval auinterpretat o melodie despre francofonie.

Domnul director Sever Popa şi directorul liceului Costache Negruzzi ausemnat proiectul de parteneriat, în acelaşi timp cu directorul şcolii din Que-bec.

În final, delegaţii străini şi câţiva elevi au participat la un coktail ţinut în biblioteca liceului, unde au putut admira sutele decărţi donate de canadieni şi au putut dialoga în franceză cu aceştia.

Filip Gonzacenco 10C

ODYSSEY OF THE MINDNu este numele nici unui film SF, dar implică multă imaginaţie şi creativitate. Este vorba de un proiect educaţional inter-

naţional în care, copii de la grădiniţă până la facultate, vor soluţiona probleme şi teme ciudate şi vor concepe într-un mod câtmai original posibil proiecte în limita unui buget strict.

Sponsorizat de NASA, concursul va reuni la Berlin elevi din aproape toate statele lumii, care, grupaţi pe intervale de vârstăşi în echipe de câte şapte membrii, vor încerca să-şi aducă ţara natală pe primele locuri. Alături de Canada, Australia, Cehia,China şi chiar de Republica Moldova, state veterane ale concursului, se va afla pentru prima data şi România, reprezentatăde nimeni altul decât de...MIŞU!!

Coordonator al proiectului, prof. Mihai Surdu, va desemna o echipa, care, sperăm, va face din numele „Mihai Viteazul” unulinternaţional şi va aduce România în etapa finală a concursului, desfăşurată în SUA.

Din „fericire” însă, pe lângă teme ca punerea în scenă a unui capitol din Moby Dick sau construirea unui dispozitiv din lemnde plută şi lipici care să susţină o greutate foarte mare, în care abilităţile practice sunt la fel de bine punctate de juriu ca celeartistice, elevii se vor confrunta şi cu unele întrebări ciudate în care spontaneitatea şi umorul sunt punctele forte. Spre exemplu,o întrebare cât se poate de neobişnuită ar fi “Ce ţi-ar plăcea şi ce nu ţi-ar plăcea să auzi dacă ai fi un pacient pe masa de op-eraţii?”.

Pentru mai multe informaţii intraţi pe www.odysseyofthemind.com. Le ţinem pumnii participanţilor. HAI, MIŞU!Laura Petrescu 10E


Faţă în faţăFaţă în faţăInterviu cu AndreiSucurei şi CălinIorgulescu 12 J

1) În ce constă Infomatrix?

Andrei: Infomatrix este un echivalent alacelor “science-fair” pe care le tot vedemîn filmele americane. Un concurs inter-naţional organizat de ISB (Int’l School ofBucharest) în cadrul căruia fiecare îşi prez-intă câte un proiect de informatică, încadrul unei expoziţii deschise publicului.Fiecare proiect trebuie să se încadrezeîntr-una din cele patru categorii: Progra-mare, Design web, Digital art sau Hard-ware control. În final, pentru fiecarecategorie în parte juriul desemneazăcâştigătorii. Aceea este partea cea mai dis-tractivă…

2) Ce v-a determinat să participaţi la In-fomatrix?

Andrei: Ştiam că avem şanse să facemceva deosebit, să mai ieşim din monotonialiceului şi să câştigăm nişte bani frumoşi.Între timp am descoperit că nu erau bani,ci alte lucruri, dar oricum premiul a fost şiel parte din motivaţie, oricât de materialistar suna. În rest, ambiţia şi gândul că nepoate duce departe au fost principalelemotive.

Călin: Despre competiţie ne-a spusdoamna profesoară Mihaela Stan, care dealtfel ne-a şi sfătuit să ne înscriem şi ne-acoordonat pe tot parcursul proiectului, iarnoi ne-am gândit să participăm la catego-ria Hardware Control. Am făcut acest lucrufiindcă eu sunt pasionat de informatică, iarcolegul meu, Andrei, este olimpic naţionalla fizică şi ne place mult să lucrăm împre-ună la mici proiecte. Ne-am gândit că amputea, cu această ocazie, să transformămplăcerea în ceva util. Categoria fiind deHardware Control, am reuşit să ne com-pletăm perfect unul pe celălalt, eu pepartea de software şi colegul meu pepartea de circuite, şi am realizat un sistemde securitate computerizat complex. Amcreat senzori de lumină, atingere, sunet,respectiv infraroşu pentru demonstraţie.Sistemul îţi permite să îţi desenezi schemacasei şi să îţi pui senzori şi întrerupători peschemă, corelându-i cu cei reali şi să re-laţionezi întrerupătoarele cu senzorii, şiastfel să creezi diferite automatizări. Cuaceastă ocazie am putut amândoi să ex-perimentăm multe idei şi ne-am şi distratmult lucrând împreună.

3) Care a fost primul gând care v-a tre-cut prin minte când aţi aflat că sunteţicâştigători?

Andrei: Oricât de ciudat ar suna, în mo-mentul acela nu prea mă mai gândeam lanimic. După care mă gândeam când lapremii, când la ideea în sine, că suntemcâştigători. Apoi am început să mă gân-desc tot mai mult la ce vom face în contin-uare, îmi făceam deja planuri să pornim oafacere din proiectul respectiv, o firmă,ceva. Dar mereu cineva sau ceva îţi aduceaminte de faptul că la 18 ani este cam greusă te ia lumea în serios, chiar dacă ar aveamotive. Aşa că am început să mă gândescla ce ne gândim cu toţii: cum să mai mo-tivez din absenţe, cum să mai iau note,etc.

“Credendo vides...”Călin: Concursul a avut 2 zile de

prezentare şi o zi de premiere. În prima zia fost şi evaluarea juriului. N-am avut toc-mai o zi bună, în sensul că a trebuit săfacem nişte reparaţii pe ultima sută, şi nuştiam la ce să ne aşteptăm. Recunosc cănu ne aşteptam să câştigăm. Dar la sfârşi-tul zilelor de concurs, oarecum nu păreasă mai conteze. Fusesem acolo şi dă-dusem tot ce puteam, eram fericiţi şi mulţu-miţi în sinea noastră. A doua zi premiile seluau în ordine inversă, şi cei premiaţi erauchemaţi pe scenă. Şi au început de lamenţiuni... nu luasem... medalii de bronz...nu... argint... şi începe aurul... Deja nu maiputeam respira... Asta era clipa... ori totul...ori nimic. În momentul acela nu maiputeam gândi. Dacă mă gândesc ... în mo-mentul acela nu puteam concepe ideea dea câştiga sau pierde. Nu puteai nici măcarsă îndrăzneşti să speri că ai câştigat sausă realizezi că ai pierdut.. Singurul gândcare te mai ţinea în momentul acela eracredinţa... Credeam în noi... în posibilitateacă poate... poate ... Şi apoi au fostanunţate cele 3 locuri care au luat medaliade aur... locul 3... nu... locul 2... nu... dejaeram în picioare... nu mai puteam respira...locul 1... DA !... Ne-am suit pe scenă toţi 3ţinându-ne de mâini şi chiuind de fericire...şi ajunşi pe scenă ne-am uitat la pereteledin spatele nostru... unde era proiectatămare o poza cu mine şi cu colegul meu şicu detalii despre proiectul nostru... Înmomentul acela se adeverise... toate sper-anţele noastre în proiect... toate lunile depregătire şi muncă... singurul.... chiar

singurul gând din mintea mea inundată defericire era... Credendo vides... Crezând...vei vedea!

4) Ce sfaturi le daţi celor care vor săparticipe la Infomatrix?

Andrei: Nu pot să dau o reţetă prea ex-acta celor care vor să participe, dar insistasupra originalităţii. Faţă de majoritateaconcursurilor (în opinia mea anostă) încare trebuie să reproduci mai mult sau maipuţin ce a zis, făcut sau calculat dejaaltcineva înaintea ta, la Infomatrix trebuiesă faci ceva nou, original şi “personal”. Ju-riul, cel puţin cel de anul acesta, nu a fostdeloc impresionat de roboţeii arătoşi făcuţi“la comandă” şi cu utilitate discutabilă,apreciind mult mai mult lucrurile care eraufăcute, în mod evident, de concurenţi şinumai de ei, de la prima idee până laforma finală. Pentru mine aceasta a fostpartea frumoasă a concursului. Faţă deolimpiade, unde eşti nevoit să urmezi niştetipare, acesta este un concurs de spart ti-pare. Mă rog, în anumite limite,evident!

Călin: Alegeţi-vă un proiect care să văplacă şi să puteţi lucra la el din plăcere.Încercaţi să fiţi cât mai originali şi să aveţiîncredere în ideile voastre. Nu vă lăsaţisperiaţi de obstacolele care vi se vor puneîn faţă, căci vor exista multe situaţii cândveţi crede că nu veţi reuşi să faceţi nimic.Dar dacă veţi crede în ceea ce faceţioricum veţi ieşi câştigători. Nu doar o datăîn timpul proiectării şi chiar în timpulprezentării noi am întâlnit mari probleme.De multe ori nu credeam că avem cum săluăm ceva. A fost într-adevăr mult demuncit, dar fiindcă ne plăcea ce făceam nusimţeam oboseala. Am trecut prin multeperipeţii, dar astfel am învăţat să ne des-curcăm, să proiectăm, să adaptăm şi săimprovizăm unde este necesar. Am învăţatmulte lucruri utile şi am trăit o experienţăde neuitat. Chiar dacă nu am fi câştigat, nuar mai fi contat aşa mult. Faptul că amreuşit să realizăm proiectul şi să ducem labun sfârşit ce ne-am propus a fost foarteimportant. Dar cel mai important, deşi mărepet, este să credeţi în voi şi în ideile şi înproiectul vostru. Pentru noi acest lucru ne-a dus până la sfârşit, faptul că am crezut înproiect, am crezut în noi şi ne-am sprijinit şiajutat reciproc. După cum am spus, şi pescena ne-am urcat ţinându-ne de mână.Pentru noi s-a adeverit sloganul latinescCredendo Vides... Cel ce crede chiarajunge să vadă! Mult succes! Puterea dea reuşi stă în fiecare... trebuie doar să-iîncre- dinţăm singura putere de care arenevoie de a ieşi la suprafaţă: credinţa înea!

Ana-Maria Sima, Cristina SurduAlexandra Constantinescu 11 E

Faţă în faţăFaţă în faţă


Interviu cu doamna profesoarăMihaela Stan

De obicei este greu să îţi dai seama de caracterul unuiom la prima întâlnire.Dar în cazul doamnei profesoare Mi-haela Stan, lucrurile stau cu totul altfel. A reuşit sa ne aducăzâmbetul pe buze imediat după ce am facut cunoştinţă. Îţidai seama din comportament şi din modul de a vorbi ce omdeosebit este şi ajungi să o îndrăgeşti, dorindu-ţi să îţi fieprofesoară.

1) Ce pasiuni aveaţi în liceu? A fost dela bun început informatica pasiunea dum-neavoastră?

Nu…ciudat este că pasiunea mea nu afost informatica! Mi-a plăcut foarte multmatematica, fapt pentru care am participatla olimpiade de matematică. Am absolvitliceul “Tudor Vianu”, deci aveam multe orede informatică pe săptămână, însă nu erampasioanată aşa cum sunt copiii din ziua deazi. Eram interesată, era un domeniu noupe vremea aceea, dar nu reprezenta o pa-siune foarte mare. În schimb, îmi plăceafoarte mult să citesc. În clasa a noua-care afost imediat după revoluţie- am citit primacarte interzisă : ,,Biblia”, după care am în-ceput să citesc cărţi de filozofie şi ezoter-ism, însă din acestea nu poţi trăi. Astfel,m-am gândit să dau la medicină, dar nu dis-puneam de banii necesari pentru meditaţii.După ce am plâns o vreme, profesoara meade geografie mi-a spus : “Ce îţi place celmai mult pe lume?” “Matematica!” Şi am datla Facultatea de Matematică, unde am făcutsecţia de informatică.

“Ciudat,dar nu fac meseria asta dinpasiune pentru informatică!”

2) Care este relaţia dintre dumneavoastră şi elevi? Amobservat o atmosferă detaşată.Cum reuşiţi să comunicaţicu ei?

Eu de obicei îmi “cresc” elevii. Nu pentru a-i obişnui cumine, ca persoană, dar merg pe ideea că un om acu-mulează mai uşor informaţia dacă lucrează cu aceeaşi per-soană. Elevii îmi sunt prieteni. Nu de la bun început, avândîn vedere că nu au maturitatea psihică, dar în timp îmidevin prieteni: la şcoală păstrăm relaţia profesor-elevi şi nerespectăm ca atare, dar după ce se termină ora, îi ajut cuorice fel de problemă. Dacă îi cert, nu îi cert cu răutate, cipentru că au făcut o greşeală, iar eu nu sunt un omrăzbunător. Nota,catalogul nu reprezintă o armă, ci un modde a şti ce şi cât au inţeles. Omul trebuie să înveţe dinplăcere. Şi mai am un crez: nu toată lumea poate să facăinformatică. Eu nu sper ca 30 de oameni să treacă munţii

pentru informatică. În timp, fiecare îşi descoperă pasiunea,iar eu îl înţeleg pe cel care nu face o pasiune din informat-ică.

3) În ce constă pregătirea pentru acesteconcursuri…”drumul spre reuşită” ?

Pentru concucursurile mai importante există o mobi-lizare: ei trebuie să creadă în ei, eu cred în ei şi, de cele maimulte ori câştigăm. Infomatrixul l-am câştigat pentru că amcrezut unii în alţii. În momentul în care ei au clacat şi auspus “Nu ne iese proiectul, nu mai putem..noi renunţăm!”,i-am tras de urechi –simbolic!- şi le-am spus “Nu renunţănimeni! Facem tot ce e posibil să ne iasă!” În al doilea rând,

am avut şi sprijinul colegilor de la clasă,pentru că a fost nevoie să lipsească de laanumite ore pentru a lucra la proiect.

4) Care sunt calităţile necesare unuiolimpic?

În primul rând, un psihic foarte bun...Trebuie să creadă că poate reuşi, dar celmai important: trebuie să muncească foartemult în plus. Dacă vrea să fie olimpic la in-formatică înseamnă că nu o să mai înveţela materia x,y,z…Ca să excelezi într-undomeniu, trebuie să renunţi la altele.

5) În ce a constat proiectul şi ce premii s-au oferit?

Proiectul a fost un sistem de monitor-izare a unei locuinţe, bazat pe o gamă desenzori care sunt plasaţi oriunde în locuinţăşi pot face diferite acţiuni prin intermediulcalculatorului: pot aprinde lumina, pot udagazonul. A avut o parte hard şi o parte soft:un program făcut în C++ Builder prin careerau controlaţi toţi senzorii. A fost extrem de

apreciat pentru faptul că a fost făcut de ei, fără niciun fel deajutor. Este un proiect care a participat la secţiunea de harda Infomatrix-ului.

În orice caz , am vrut să demonstrez că echipa noastrăe cea mai buna din Mihai Viteazul! Nu este un câştig per-sonal, este o realizare a noastră!

Premiul a constat în diplome pentru noi toţi, un trofeu şicopiii au primit doua mobile de ultimă generaţie, softuri, tas-tatură, mouse.

6) Pe lângă satisfacţia personală, merită efortul depuspentru a ajunge olimpic?

Te ajută în primul rând să ajungi în străinătate! Olimpiciinoştri nu sunt susţinuţi de România. În România este foartegreu pentru un olimpic să îşi găsească un job pe măsura in-teligenţei şi a pregătirii sale.Un elev va încerca să ajungăolimpic, pentru că aceea este o poartă spre Occident.

Mădălina Troneci, Silvia Funieru 11G

„...şi cum eram deja de 17 ani, îmi dădeam spot să înţeleg ceva din ce

Gabriel Ţepelea, membru de onoare al Academiei


Interviu VIPInterviu VIP

Aţi terminat liceul la 17 ani. Cum era viaţa de liceanîn anii 30?

Am terminat liceul în anul 1933, după ce absolvisem 5clase primare. Eram în devans cu timpul şcolarizării obişnu-ite, iar în acel an apăruse o lege potrivit căreia se făceauşapte clase de liceu. Liceul se numeşte „Emanoil Gojdu”, dinOradea. Fiind de la ţară, am stat în internat. Aici lucrurilesunt cu totul deosebite de faţă de ce se găseşte în zilelenoastre. Era vorba de o educaţie spartană, în sensul că laora 5 dimineaţa auzeai clopoţelul care te îndemna să laşipătucul gol şi să te aliniezi pe un coridor unde erau multechiuvete. Închipuiţi-vă un coridor care să meargă pe vreo100 de metri şi în dreptul fiecărui robinet să fie câte un elev.În spate, nişte călugări care examinau cam ce se întâmpla înprivinţa curăteniei copiilor . Fiecare copil era obligat să sespele până la brâu în apă rece şi să se pregătească. Urma operioadă de o jumătate de oră în care fiecare copil îşi repetalecţiile, după aceea era o oră în care noi mergeam, fiindcăera vorba de un internat greco-catolic cu o educaţie foarteseveră, la biserică. După ce ascultam slujba aceasta,mergeam la masa de dimineaţă şi apoi toţi copiii erau in-spectaţi de cei mai mari. Raporturile erau foarte calculate:nu aveai voie să vorbeşti cu unul mai mare decât cu „dum-neavoastră”. Te duci la liceu, reprezinţi internatul greco-catolic din Oradea; trebuie să fii un om bine pus la punct prinimpunerea îmbrăcămintei a lecţiilor. Aşa, majoritatea dintrecopii erau bursieri sau semibursieri şi era şi acest criteriu –al disciplinei, criteriul muncii asidue. Sigur că nu îţi făceaplăcere atunci şi noi, care eram de la ţară, obişnuiţi cu flu-turii, cu păsările, cu vitele, cu tot ceea ce mişca în curteaunui gospodar, ne simţeam oarecum apăsaţi şi visam la mo-mentul în care va veni vacanţa, fie ea de primăvara sau devară. Soarta a vrut însă ca generaţia mea să aibă parte derăzboi şi eu am fost pe ambele fronturi, deci şi pe frontul deest, în Rusia, şi pe frontul de vest, în Ungaria. Şi apoi, fi-indcă era momentul despărţirii apelor de uscat, eu şi ceilalţicare veneau din alte familii şi aveam educaţia de care amvorbit am avut o anumită ţinută. În anul 1946, la alegerileparlamentare, am fost candidat pe listele de deputaţi alePartidului Naţional Ţărănesc. Evident, alegerile nu au fostlibere, noi am luat peste 80%, ceilalţi au luat in jur de 10%.Dar, după ce s-a aşteptat un timp de două săptămâni cred,s-au dat rezultatele invers. Şi atunci am avut parte şi dearestări, percheziţii, închisoare şi ultima dată s-a soldat cu ocondamnare la 6 ani temniţă grea, confiscarea averii. Şi aşa,în momentele acelea, când am fost muncitor , mi-am datseama că educaţia foarte aspră pe care am primit-o m-afăcut să rezist mai bine decât alţii, care erau mai - cum sezice popular – cocoloşiţi.

Sunteţi membru de onoare al Academiei Române, aţifost decorat cu Legiunea de Onoare a Franţei. În ce mă-sură v-a ajutat liceul în formarea dumneavoastră ca in-telectual?

Deci în ce măsură m-a ajutat? Păi în mare măsură. Amfăcut limba germană cu un călugăr care se numea din FraţiiŞcolari – era un ordin din Austria care avea şi o ramificaţiepe aici prin ţara noastră. Pe el îl aveam şi la internat, printrecei care supravegheau , dar am făcut şi ore cu dânsul. Erafoarte important – de exemplu că acest călugăr avea un darla desen şi în momentul în care voia să prezinte un cuvânt

nou, imediat desena oricare din aceste cuvinte care eraumai pregnante în viaţa uni copil. Erau oameni care, dacă nepregăteau pentru viaţă, ne pregăteau şi pentru ştiinţă. Înclasa întâi de liceu am avut surpriza de a fi premiat. Am luatpremiul II, n-am luat premiul I (pe care l-a luat un coleg maimare cu vreo 3 ani – eu eram prea timpuriu acolo). La inter-nat aveam un francez, Iacob Teller care era din ordinulAsumpţioniştilor. El era foarte sever, dacă greşeai, nu te maiierta. Şi am învăţat să şi conversăm la internat în limbafranceză, încât eu, de exemplu când am ajuns în clasa aVII-a, am fondat cu colegii mei o societate de limbă francezăşi eu eram preşedintele societăţii...Alţii erau cu arte plas-tice... era deschisă posibilitatea de afirmare aoamenilor care într-adevăr voiau să se afir-me. Ce m-a ajutat foarte mult a fost lectura.Într-o vreme când cinematograful abiamijea pe orizontul unui oraş mare cumera Oradea, marea operă pe care a fă-cut-o şcoala a fost aceea de mă în-demna la lectură. Aveam un caiet delecturi particulare şi când veneam dinvacanţă arătam ce am citit. Deci lecturaa fost elementul principal pentru un copilieşit din lumea celor de la ţară şi cu fereas-tra deschisă spre o altă lume.

În vremea aceea o conferinţă publică eraun eveniment. Când se anunţa în oraşul Ora-dea că a venit Nicolae Iorga, mergeam să as-cultăm conferinţele. În felul acesta cunoşteaio bună parte din oamenii mari ai ţării. O con-ferinţă era un eveniment. Şi aşa am văzut, caelev, oameni de care citeam, auzeam. Acum îivezi la televizor, dar totuşi altceva e să vezi un omîn carne şi oase. Aceasta a fost una din modalităţilede formare a tinerilor din vremea aceea.

Ce v-a îndemnat să intraţi în politică la o vârstă atâtde timpurie?

În acelaşi timp când citeam cărţi, citeam şi ziare şiaveam o anumită tradiţie în familie. Noi fiind din Ardeal,părinţii, strămoşii noştri au fost membrii ai Partidului NaţionalRomân din Transilvania care s-a unit cu partidul ţărănesc şia făcut PNŢ. Aşa am văzut la tatăl meu, care a fost la AlbaIulia la Adunarea de la 1 Decembrie, aşa am văzut la fraţiilui. Deci, o tradiţie de familie, lectură, interes pentru istorie(care m-a pasionat de mic), presă şi faptul că îmi dădeamseama că la orizont se prefigurează un nou conflict; şi cumeram deja de 17 ani, îmi dădeam seama că pot să fac cevaşi pot sa mă implic, pot să înţeleg ceva din ce se întâmplă înjurul meu. Şi aşa am mers pe acest drum, care a avutsuişurile şi coborâşurile lui.

La şcoală şi în familie suntem învăţaţi anumite valori,dar atunci când privim lumea din jur, vedem că se pro-movează non-valorile. Ce sfaturi i-aţi da unui tânăr pen-tru a se feri de aceste non-valori?

Eu, mai întâi de toate, aş da un sfat celor care conducsectorul acesta, al cinematografiei, al televiziunii - să nu îm-pânzească televizoarele din ţară cu lucruri care nu ajută laformarea tineretului. Este datoria societăţii să nu proliferezeasemenea produse care îl tulbură pe copil, care nu sunt devârsta lui, care nu sunt pe înţelesul lui, care pot să-l

seama că pot să fac ceva şi pot sa mă implic,e se întâmplă în jurul meu”Române, decorat cu Legiunea de Onoare a Franţei


Interviu VIPInterviu VIP

deturneze de la ţelurile mari. Şi aici vine o chestie fundamentală; adevărul este că tinerii ar trebui să fie învăţaţi cum să gândească.De exemplu, (văd şi la oamenii mari) cum vorbesc cu uşurinţă despre unele lucruri. Fără să te asiguri, fără să cunoşti suficiente datedespre un om, despre o problemă, te pronunţi cu nonşalanţă zdrobitoare. Mă gândesc la această idee: cum poate un tânăr să rezistela această avalanşă de ispite şi de produse pe care i le oferă societatea? Nu-i vorba de a face din toate astea călugărie, e vorba dea-i lăsa omului libertatea să aleagă el. Şi ajungem la problema aceasta: noi, în viaţă, trebuie să ne facem o părere despre ceva. Cumne-o facem? Ne-o spune un prieten, ne spune părintele, ne spune presa, ne spune cutare, dar noi suntem datori şi trebuie să ne for-măm în aşa fel încât să gândim cu propria noastră minte. Să nu vorbeşti înainte de a gândi, de a te asigura că ai examinat adevărulpe care ţi-l serveşte cineva, că l-ai trecut prin filtrul propriei raţiuni. Mai apoi, să nu vorbeşti despre altul nici de bine nici de rău, dacănu ţi-ai făcut personal o părere.Tineretul trebuie apărat dar, ca să-l apere cineva, trebuie să fie cineva care să gândească cu adevărat în interesul tineretului.Cum a resimţit generaţia dumneavoastră venirea comuniştilor la putere?

În momentul în care au venit comuniştii la putere nu ne-am dat seama. A fost o luptă surdă. 23 august a fost ziua încare s-a dat lovitura de stat. După perioada de dictatură antonesciană a venit un guvern format din cei careau luptat împotriva dictaturii de dreapta (un guvern cu Maniu - PNŢ, Brătianu - PNL, Pătrăşcanu – PC, Pe-

trescu – PSD). Aceste 4 partide au format un guvern de coaliţie, democratic. Fiecare şi-a făcut politica luişi a înţeles prin 23 august ce a vrut să înţeleagă. Bineînţeles că fiecare dintre partidele acestea a căutatsă-şi impună punctul de vedere. Cum ruşii se aflau cu armata lor trecând prin România, evident că forţaadevărată o aveau comuniştii. La început, s-a numit democraţie populară, nu s-a vorbit de comunism.

S-a vorbit de alegeri libere, pe care să le supravegheze Marile Puteri.Libertatea era menită pentru toţi,dar încet încet şi prin artificii, a rămas de o singură parte. Au venit la Bucureşti - marele procuror alRusiei, reprezentantul Americii, şi reprezentantul Angliei, să ne asigure că vor fi alegeri libere. Aşane-am pecetluit soarta. Toţi oamenii care au avut păreri libere şi n-au făcut compromisuri au fost înînchisori. Cum a luptat generaţia ? Au încercat oamenii să meargă la luptă deschisă, crezând că edreptul lor, că e democraţie. Nimeni nu spunea că e dictatură, toţi spuneau că luptă pentru democra-tie, apoi s-au deschis porţile temnilor şi ale încercărilor. Şi pe rând, pe rând veneau alţii. Din experi-enţa unora nu învăţa nimeni nimic; fiecare zicea că poate el va avea alt noroc. Eu în timpul ăsta amfăcut ce n-am făcut în viaţa mea; cu ce să-ţi populezi universul când n-ai creion, n-ai hârtie, n-ai le-gătură cu familia, nu ai legătură cu nimeni şi ţi se spune: ai un singur drept, acela de a muri. În con-diţiile astea am început să compun, nu să scriu, versuri. Şi m-am ales cu un volum de versuri pecare l-am ţinut minte, memorat de mine, de colegul din dreapta, din stânga. I-am dat titlul „Aniinimănui”. Asta face parte din discuţia cu un tânăr care trebuie să ştie istorie şi să gândească perso-nal şi să vadă cum gândeşte unul care a văzut că cei din jurul lui o iau razna şi nu ştia ce să le maispună.Povestiţi-ne despre rolul dumneavoastră în intrarea României în NATO.Am candidat în 1946 la alegeri şi bineînţeles că nu am fost declarat ales. După 1990 am reînfiinţatcu alţi colegi care au supravieţuit partidul. Am devenit parlamentar tot pentru Bihor ca în 1946. Înaceastă calitate am fost în diferite comisii ale Parlamentului României. Spre exemplu, am fost într-

un for parlamentar internaţional, care a avut loc în Chile, în 1991. Eu aveam şansa că mai vorbeamnişte limbi străine. Am fost chiar ales vicepreşedinte al Adunării Parlamentare Internaţionale de

acolo. Am fost în Uniunea Europeană Creştin Democrată – nu a apărut ca partid, ci a apărut ca o miş-care de idei care să cuprindă pe toţi oamenii din Europa. Şi am fost delegat la aproape toate întrunirilecare au avut loc în capitale ca Praga, Bratislava, şi în cadrul cărora se discuta felul cum România trebuiesă fie condusă, în aşa fel încât să beneficieze de încrederea colegilor din Vest. În cele din urmă, în 1997,am fost ales vicepreşedinte al Uniunii Europene Creştin Democrate şi asta a durat 2 ani, pentru căacest for s-a contopit cu Partidul European Popular. Am fost timp de 4 ani preşedintele grupului parla-

mentar româno-belgian. Am fost preşedintele grupului parlamentar de prietenie România-Franţa. Am mai fost membru înComisia Politică a Europei Occidentale, în 1998, 1999, 2000. Era grupul ţărilor care a pus al cale NATO şi Uniunea Euro-peană. În general, după orice război se analizează cauzele şi se caută remedii în vederea păcii. Aşa a fost după PrimulRăzboi Mondial când s-a pus la cale ideea să existe Societate Naţiunilor, o Ligă a Naţiunilor. După Al II-lea Război Mondials-a făcut Organizaţia Naţiunilor Unite. Şi s-a lansat ideea să existe un for internaţional politic care să militeze pentru aaduna sub acelaşi acoperământ ţările europene. Acesta este începutul UE. NATO - un organism militar care să apereaceastă formulă şi să prevină orice izbucnire de război. În aceste condiţii, tot ce am făcut a convers spre ideea primă, adicăONU şi UE, şi al doilea, spre organismul militar. Revenind la ce am făcut eu, în fiecare din organismele acestea am pusproblema intereselor României, în funcţie de situaţia dată. În felul acesta pot să spun că am jucat chiar un rol; la început,NATO a fost invitată să vină în România încă de prin 1993. În 1994 s-a primit următorul răspuns: noi nu stăm de vorbă cu unpartid, noi vrem să stăm de vorbă cu toate partidele şi cu România; dacă ne garantaţi că aveţi susţineri, că alţi români, altepartide doresc ca NATO să cuprindă şi România, atunci lucrurile se schimbă. Eu a trebuit să merg în această delegaţie înnumele acestui partid şi am vorbit cu secretarul general al NATO.

Dana Ududec 11ETeodora Vamvu 10F

Faţa nevăzutăFaţa nevăzută


Interviu cu doamna profesoarăde Limba şi Literatura Română,

Nuţu Tana

1. Pentru început, aţi putea să ne spuneţimotivul pentru care aţi ales să deveniţi profe-soară?

În primul rând, pentru că iubesc copiii. Şipoate şi pentru că am avut şansa să lucrez, în-cepând chiar din clasele primare, cu dascăli (nutoţi, este adevărat) pe care ar fi fost greu să nu-iconsideri modele de urmat...Pentru dăruirea lor,pentru sufletul pe care l-au pus în a ne învaţaatâtea lucruri frumoase şi utile, dincolo decunoştiinţele de specialitate.

În cazul meu, a existat şi un fel de paradox.Prima zi de şcoală şi încă altele care au urmatnu au fost deloc fericite pentru mine, dintr-unmotiv mai puţin obişnuit: nu vorbeam limbaromână, fiind de etnie aromână. În familie vor-beam în dialect (aromân), iar la grădiniţă numersesem decât 3 zile. Înţelegeam limbaromână, dar mă temeam grozav că vor râdecopiii de mine pentru fiecare greşeală...şifăceam o mulţime.

Vorbeam de şansa de a lucra cu dascăli mi-nunaţi. Unul dintre aceştia a fost învăţătorulmeu, un om care, cu înţelegere, cu multă răb-dare, cu tact, a reuşit să-mi înlăture aceastăteamă teribilă. Treptat, dintr-o şcolăriţă timoratăşi deloc comunicativă, am devenit un copil sigurpe sine, dornic să-şi facă prieteni printre colegişi, mai ales, să descopere că şcoala este un locunde se poate merge şi lucra cu plăcere.

2. Dacă v-aţi fi îndeplinit visul din copilărie,acum ce aţi fi devenit?

Tot profesoară.

3. Care sunt pasiunile şi hobby-urile dvs. laora actuală?

Nu am timp să-mi permit prea multe..sportul(gimnastica, voleiul), călătoriile.

4. Care sunt diferenţele vizibile dintre liceeniidin ziua de azi şi cei din vremea dvs.?

Când eram elevă, mi se părea normal(aproape) să port uniformă, bentiţă, „matricolă”pe mânecă, să nu părăsesc incinta şcolii decâtcu permisiunea dirigintei sau a directoarei...ş.a.Acum cred că m-aş revolta măcar puţin. Esteadevărat că unele prevederi ale regulamentuluile consideram (act de mare curaj!) aberante,dar atât.

În ceea ce priveşte elevii de astăzi, îmiplace dezinvoltura lor în situaţii din cele mai di-verse, uneori incomode pentru ei. Îmi mai placefaptul că elevii de astăzi îndrăznesc să facă lu-cruri (multe minunate de altfel) la care noi nicinu visam: au multă iniţiativă în rezolvarea pro-blemelor personale, ale clasei, ale şcolii; se im-plică foarte mult în viaţa liceului, contribuind înmare măsură la crearea şi menţinerea unei at-mosfere de parteneriat între ei şi cu profesoriiliceului.

5. Puteţi să ne împărtăşiţi o întâmplareamuzantă din liceu?

Sincer vorbind, nu prea s-au întâmplat preamulte lucruri amuzante în liceu. Atmosfera eraprea rigidă. Am învăţat într-un liceu “demixtat”.Îmi amintesc de o tentativă (mai mult sau maipuţin amuzantă) de a o “păcăli” pe d-na profe-soară de limba latină (pe care, de altfel, o res-

Faţa nevăzutăFaţa nevăzută


pectam foarte mult). Întamplarea a făcut să în-drăgesc această materie (cred că datorită profe-soarei, în primul rând) şi să mă număr printreelevele cu note mari (obţinute „pe bune”). Unadintre colegele mele de clasă, aflată într-o situaţiedisperată (aceea de a nu promova) m-a imploratsă facem „schimb de teze” (poate că profesoara„nu se prinde”). Şi aşa s-a şi întâmplat. Nu-miplace să mă laud, dar acum o voi face: sunt o firegeneroasă.

6. Care sunt calităţile pe care le apreciaţi celmai mult la un elev?

Onestitatea, seriozitatea, curajul de a-şi puneîn valoare ceea ce are mai bun (lucru destul dedificil la vârsta aceasta).

7. Consideraţi că predarea în acest liceu aadus schimbări în viaţa dv.? Dacă da, care ar fiacestea?

Da. Am început să predeau în această şcoalăcu 20 de ani în urmă. Îmi amintesc că am fost în-trebată de unul dintre inspectorii de la ISMB dacăam curajul să predau la “Mihai Viteazul”. Măr-turisesc că m-a surprins şi chiar speriat puţin în-trebarea. Între timp am constatat că era perfectîndreptăţită. Şi asta pentru că, de la început, m-a copleşit (nu exagerez) atmosfera din aceastăşcoală. M-a impresionat, în egală măsură, cali-tatea profesorilor şi a elevilor, şi unii şi alţii având,în primul rând, ceea ce se cheamă „clasă” – faptcare ar trebui (şi aşa s-a şi întâmplat) să neoblige în multe privinţe.

8. În final, un sfat pentru elevii liceului...

Să fie ei înşişi...pentru că sunt “dovlecari”....şiasta înseamnă mult...

Interviu cu doamna profesoarăde Limba Franceză,

Doina Paul1. Pentru început, aţi putea să ne spuneţi mo-

tivul pentru care aţi ales să deveniţi profesoară?Familia şi breasla. Parinţii mei erau cadre di-

dactice. Ion Creangă a crescut cu faimoaselemâţe, eu – cu “Gazeta învăţământului”.

2. Daca v-aţi fi îndeplinit visul din copilărie,acum aţi fi devenit…?

Profesoară.

3. Care sunt pasiunile şi hobbyurile dvs. la oraactuală?

Lectura, muzica şi călătoriile.

4. Care sunt diferenţele vizibile dintre liceeniidin ziua de azi şi cei din vremea dvs.?

Nimic nu e absolut nou sub soare…

5. Puteţi să ne împărtăşiţi o întâmplareamuzantă din liceu?

Da. Un prof alcoolic a venit în clasă încălţat cuo gheată şi cu un pantof. Un alt prof alcoolic nerecita din Esenin şi din Evtuşenko, atunci cândvenea pulbere la oră. Am avut şi un director ho-mosexual…Precizez că toate aceste trei per-soane erau profesori deosebiţi, adoraţi de elevi:personalităţi fermecătoare, carismatice, profe-sionişti desăvârşiţi, foarte culţi.

6. Care sunt calităţile pe care le apreciaţi celmai mult la un elev?

Inteligenţa şi…inteligenţa.

7. Consideraţi că predarea în acest liceu aadus schimbări în viaţa dvs.? Dacă da, care ar fiacestea?

Nu.

8. În final, un sfat pentru elevii liceului…Să fie fericiţi în fiecare zi!

Corina Lefter 11ERaluca Ţurcanaşu 10F

UniversităţiUniversităţi


De ce să fii student la Uni-versity College London…

În ziua de azi, mulţi elevi îşi doresc să îşi continue studiile înstrăinătate pentru a beneficia de o educaţie serioasă şi, nu în ul-timul rând, pentru a obţine o diplomă importantă. Iar cum Româ-nia va intra în curând în Uniunea Europeană, de ce nu ne-amîndrepta atenţia asupra unei universitaţi europene care să neofere mai multe şanse după integrare?

Una din cele mai bune opţiuni ar fi University College Londondin Marea Britanie. Cu toate că unii români nu au auzit de aceastăinstituţie de învăţământ, ea se încadrează la ora actuală în clasa-mentul primelor 25 de universităţi din lume. Având o tradiţie în-delungată, UCL este cunoscută pentru angajamentul său de a dastudenţilor şansa să se afirme şi să exceleze în orice domeniu.

Această universitate, în care învaţă aproximativ 19.000 de stu-denţi, este foarte căutată atât datorită seriozităţii cu care se abor-dează subiectele, cât şi datorită varietăţii de departamente şifacultăţi. Membrii săi îşi pot alege domeniul de studiu, optând pen-tru departamentul dorit, din următoarele facultăţi: "Administraţie","Arte şi Ştiinţe Umane", "Construcţii", "Medicină", "Inginerie","Drept", "Ştiinţe Sociale", "Matematică", "Fizică", "Istorie", "Sănă-tatea Copilului", "Ştiinţa Igienei Orale", "Neurologie", "Oftalmolo-

gie", "Centrul de Cercetări" şi "Studii Est-Europene". Criteriile deacceptare diferă în funcţie de fiecare departament: în general, tu-turor solicitantilor li se cere nota de la BAC (ca un înlocuitor al ex-amenelor A-levels din învăţământul englez), un examen specificde limba engleza şi dosarul cu activităţi şcolare şi extraşcolare.Pentru anumite materii însă, este posibil ca aplicanţii să fiechemaţi la un examen care să le verifice cunoştiinţele în domeniuldorit sau să fie chemaţi la interviu. Deşi criteriile par dificile laprima vedere, intrarea la UCL presupune o muncă ce poate fi în-cununată cu succes dacă persoana este cu adevărat determinatăsă înveţe în străinătate.

Pentru mai multe informaţii despre University College Londonse poate accesa site-ul www.ucl.ac.uk, care prezintă în amănunttoate facilităţile instituţiei. Succes!

Corina Lefter 11E

Facultatea de Electronică,telecomunicaţii şi tehnologia

informaţieiFacultatea de Electronică, telecomunicaţii şi

tehnologia informaţiei din cadrul UniversităţiiPolitehnice Bucureşti este una dintre cele maicăutate facultăţi din capitală, fiind opţiunea mul-tor elevi din CNMV.

Începând cu anul universitar 2005-2006 aufost introduse noi discipline (spre exemplu: comunicaţii optice înmicrounde, reţele de comunicaţii între calculatoare, comunicaţiimobile, comunicaţii multimedia), creându-se astfel un curriculummodern, aliniat la standartele Uniunii Europene. De asemenea,studenţii pot urma cursurile organizate de Cisco sau pe cele dinseria Electronique et Physique des telecommunications (cu spon-sorizare TEMPUS).

În cadrul Facultăţii de Telecomunicaţii, începând cu anul trei,studenţii îşi pot alege una dintre cele 4 specializări: Telecomuni-caţii, Electronică aplicată, Microelectronică sau Inginerie econom-ică. După promovarea examenului de licenţă, ei pot urma studiipost-universitare (master) şi să-şi susţină doctoratul.

În anul 2006, numărul de locuri ce a fost pus la dispoziţie îndomeniul Inginerie electronică şi telecomunicaţii, la specializărileElectronică aplicată, Tehnologii şi sisteme de telecomuncaţii,Reţele şi software de telecomunicaţii şi Microelectronică, opto-electronică şi nanotehnologie a fost de 493 la buget, iar în dome-niul Calculatoare şi tehnologia informaţiei, la specilizarea Ingineriainformaţiei, 120 la buget. În cadru facultăţii s-a mai putut intra şipe bază de taxă, pe un număr de 150 de locuri.

Mai multe detalii se pot afla de pe site-ul facultăţiiwww.electronica.pub.ro sau de pe site-ul Universităţii PolitehniceBucureşti www.pub.ro.

Iulia Neagu10E

Vocea NaţiuniiVocea Naţiunii


A mai trecut un an, am mai crescut un pic, nu s-a mai schimbat şi vocea. Sau rubrica, depinde cum o luaţi.Ne-am hotărât, cu mic, cu mare, să modificăm un pic formatul rubricii. Şi ne-am gândit că aici ar fi un loc bunsă ne dăm şi noi cu părerea, să fim pentru un moment elevi, colegi de-ai voştri, nu doar ziarişti. Deci punemo întrebare care ne macină şi răspundem tot noi. Momentan ne-am gândit: cum ar fi să avem o materienou-nouţă, de predare a bunelor maniere?

Dana Ududec, 11E: „Cursuri/lecţii de bune maniere? Nu ştiudacă toţi ar avea bunul simţ să nu le transforme într-o materienumai potrivită de mărit media.”

Irina Musteaţă, 10F: „Unii chiar au nevoie de asta... gen fot-baliştii din curtea şcolii sau cei care îţi aruncă mingea în parteacealaltă a curţii (se ştiu ei...)”

Ana Zamfirescu, 10F: „Nu cred că e necesar să se introducă„bunele maniere” ca materie, ne-am săturat de lecţii pentru„tineretul din ziua de azi” din gura unor doamne respectabile devârsta bunicii, în plină înghesuială de autobuz.”

Alexandra Constantinescu, 11E: „Ha! Ce idee năstruşnică.Cred că o dată cu introducerea acestei materii... elevii se vorrespecta mai mult unii pe alţii... băieţeii de pe terenul de fotbalnu vor mai şuta cu brutalitate mingi în fetele ce stau la intrarea înliceu... nu va mai fi înghesuială la uşa dublă deschisă doar pe jumătate... totul va fi roz... iar elevii vor devenicetăţeni onorabili.”

Teodora Vamvu, 10F: „Dacă ar fi o oră de bune maniere, eu aş asista cu plăcere; chiar acum am realizatcă deşi nu am avut niciodată curiozitatea să citesc eu însămi codul bunelor maniere, din ce am auzit la orade dirigenţie de anul trecut dedicată acestei teme, sunt foarte multe lucruri pe care şi eu le fac zilnic şi carenu sunt tocmai lucruri pe care le face o „domnişoara manierată”...”

Dan Bălan, 11E: „O dată cu introducerea bunelor maniere în programă, ar creşte progresiv numărul deelevi respectuoşi care prezintă maxim interes la toate orele de curs. Cred că e o strategie strălucită.”

Raluca Ţurcanaşu, 10F: „Chestie cu două tăişuri... adică... pe de o parte am avea o materie în plus, şichiar una care ar putea părea prăfuită de ani, nefolositoare în societatea actuală... dar totuşi.. atmosferaclaselor ar putea fi mai <<degajată>>.”

Ana - Cătălina Dobrescu, 11J: „Aş putea începe cum că este o idee genială, că este exact ceea ce lipseatineretului din ziua de azi. Sincer însă, cred că ar fi doar o notă în plus la media generală, doar o oră în plusîntru popularea terenurilor de sport, oricum, doar altceva decât ar trebui.”

Maria Paris, 10F: „Hmm... Bune maniere... ar fi ora la care ai veni la timp, ai sta drept în bancă, într-o poziţieexemplară. Ca practică, ai bea ceai cu ceilalţi stimaţi colegi şi ai ceda trecerea tipei pe care ai îmbrâncit-opauza trecută. Cu puţin noroc s-ar diminua rezervele gumifere încă neexcavate din bănci.”

Raluca Ilie, 11E: „Consider că introducerea unui curs de bune maniere ar fi total inutilă deoarece elevii nuar reuşi niciodată să pună în practică teoria acestor lecţii şi probabil ar lua totul în derâdere.”

Ioana Voiculescu, 11E: „Cum ar fi pentru...? Pentru profesorul cu cămăşi scrobite şi răbdare excesivă saupentru elevii care ar juca Solitaire, ar acorda o atenţie deosebită noului iPod, ar găsi câteva utilizări originalegumelor de mestecat sau feliilor de salam din sandviş care să nu implice nici pe departe coşul de gunoi? Nucred că nici unul dintre cei menţionaţi mai sus ar deborda de fericire la gândul încă unei ore în companiaceluilalt.”

Oricum, pare-mi-se că măcar avem bunul simţ de a fi sinceri.

Ioana Enache 11E

Bunele maniere...?!Bunele maniere...?!


CreaţieCreaţiePhoenix-ul din fiecare

dintre noi

Plouã.. Plouã şi simt cum picãturile deploaie mi se preling pe obraz, lãsând înurmã dâre reci, care, deşi şterse, persistã.Îmi aud bãtaia ritmicã a inimii. Simt cumsufletul meu vrea sã se trezeascã din noula viaţã. Plouã. Aţi simţit vreodatãapãsarea unei simple picãturi de ploaie?

E ciudat cum uneori devenim pur şisimplu imuni la tot ceea ce se întâmplã înjurul nostru. Aţi avut vreodatã o dezãmã-gire atât de puternica, atât de vie, încâtv-aţi dat seama ca v-ar trebui un şoc ca sãvã „treziţi” din acea stare? Sentimentulacela cã „ceva” în interior s-a rupt, cãnimic nu va mai fi la fel, oricât de mult ovoce interioarã v-ar şopti sã încercaţi? Învan.Totul pare lipsit de culoare, de sens,de viaţã, însãşi existenţa noastrã pare strictiluzorie.Ciudat. Deşi viaţa palpitã înfiecare atom din jurul tãu, ochiul tãu nu omai percepe. Pierzi orice bucurie mãruntã,orice razã de soare care te încãlzea, oricestrop de fericire care inainte îţi înfru-museţa viaţa.Cel mai rãu este sã te trezeştişi sã-ţi dai seama ca nu mai poţi sa reînviivreun sentiment, cã ai „uitat” sã simţi, sãtrãieşti...

Ore, zile, ani de-a rândul...cât timp ampierdut, oare?Cât timp s-a scurs încãutarea unui „dacã” ce nu a fãcut decâtsã retrezeascã numeroase amintiri? Încercsã-mi alung orice gând, cãci pentru primaoarã vreau doar sã simt, sã plâng, sã râd, sãţip....Vreau sã ştiu cã acel „ceva” divin

încã mai existã.....Trebuie...o lacrimã tre-buie sã mai curgã, cãci, atâta timp cat eava curge, acel „ceva” va exista in contin-uare...

Amãrãciune? Durere? Mâhnire? Cumsã numeşti ce a rãmas? Goliciune? Nu...eun cuvânt prea rece, prea înfricoşãtor.Probabil cã pur şi simplu nu poţi numi acel„ceva” din simplul motiv cã acel „ceva”nu mai existã. Nu...nu realizezi cã preamult timp ai pierdut cãutând cuvinte, îm-potmolindu-te în ele şi cã ai „uitat”, în celedin urmã, sã trãieşti ceea ce ai fi putut trãi?Poate cã în asta constã cel mai mare gol alunui suflet, un gol care nu va mai putea fiumplut niciodatã, nu conteazã cât de multne-am dori şi am încerca. Cãci am trãi apoimãcinaţi de ideea cã am fi putut mai mult,cã am fi meritat mai mult, cã strãdania nua fost completã.... Tristeţea ne învãluie şiaşa sfârşim, cu timpul, în a arunca vina pesoartã, pe necunoscut. Toate eşecurile,toate neîmplinirile noastre sunt puseîntr-un loc special, în suflet, pentru cã ele„n-au fost sa fie”. (Te poţi oare împotrividestinului???). Doar orice pas, oricegreşealã ne-au fost predestinate pe parcur-sul întregului drum...Ne agãţãm cu dis-perare de ideea cã noi am fost simplevictime ale vieţii, ale divinului, ale sorţii,ale supranaturalului...un amalgam de noţi-uni pe care nici mãcar nu le înţelegem pede-a-ntregul (Oare conteaza?!).

Ar fi, probabil, mult prea dezamãgitorsã acceptãm cã înãuntrul nostru se aflã oforţã care ne-ar fi putut scoate oricând dinimpas, ne-ar fi putut ajuta oricând sãvedem lumina, sã ne schimbam noi inşine

destinul. Atunci nu ar mai exista cuvinteca „predestinare” sau „coincidenţã”.(Darpe cine am mai învinui atunci pentruneîmplinirile noastre?)

Petrecem ore, zile, ani în şir cãutândinstinctiv starea de bine, de echilibru. Cãu-tam în jur alte persoane care sa ne înţe-leagã, sã ne compãtimeascã şi sã ne ajutesã atingem acel „necunoscut” care se nu-meşte echilibru. Ceea ce nu înţelegem estecã, în fond, secretul fericirii este însuşiechilibrul, pe care îl gãsim doar înãuntrulnostru.

Plouã. Din hainele mele picurã stropide apã şi mi se preling pe întreg corpul. Încurtea liceului e gol. E pustiu. O lacrimãîmi alunecã alene pe obraz. Şi plouã....Însãde acum ştiu cã niciodatã nu va mai plouaîn sufletul meu.

Stela Pelican 10 E

Buletin meteorologic

În urmă cu 24 de ore de la apariţia prezentei, seanunţa tunete şi fulgere dinspre cancelaria profeso-rilor cu intensificări locale în dreptul clasei noastre,ceea ce va determina o uşoara (sperăm) scădere anotelor la purtare. Maxima va oscila între 8 şi 9, iarminima între 6 şi 7. Situaţia va continua să serăcească în prima parte a semestrului, apoi se vaîncălzi uşor, ameliorându-se treptat. Înnorări maipronunţate pe la începutul şi sfârşitul catalogului,unde, local, va ploua cu note proaste. În rest, ploiizolate.

Sfatul meteorologului de serviciu: Toată lumeasă se facă că plouă!

Laura Petrescu 10 E


CreaţieCreaţiePseudopoezie

“Eu sunt cel mai ascuns secret al tău.Sunt ceea ce ai realizat.Sunt ce ai gândit, ce ţi-ai dorit, ce ai visat.Sunt lucrurile pe care le-ai spus sau pe care le-ai făcut.Sunt credinţele şi nădejdile tale.Sunt ceea ce iubeşti şi ceea ce urăşti.Sunt viitorul ce a fost deja uitat.Sunt trecutul ce trece pe lângă tine în fiecare secundădin viaţa ta.

Eu am tot ce aţi pierdut, ce n-aţi ştiut,Vreodată.Eu sunt tot ce aţi ratat în viaţă.Sunt eşecurile voastre.Sunt tot ce e mai rău pe lume.Eu exist doar când v-aduceţi aminte,De ceva, undeva, cândva,De ce aţi greşit sau n-aţi făcut deloc.”

Iulia Neagu 10 E

Felicitare

Dacă gândurile noastre se întâlnesc în această clipă, când fluturiiadormiţi în miez de răsărit se trezesc pe umerii înfloriţi ai primăverii,atunci să ştii că al meu gând te sărută ţi îţi doreşte împlinirea a tot cevrei tu.

Laura Petrescu 10 E

Versuri

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd,Foloseşte-o cu responsabilitate.Dacă mai crezi în tine, când alţii nu mai cred,Nu-ţi pierde-ncrederea, dar nu fii încrezut.Dacă visezi, dar în vise nu mai crezi,Lasă raţiunea deoparte, instinctul să ţi-l urmezi.Nimic şi nimeni nu te-mpiedică,Să iei decizii de unul singur nu e o regulă.Aşa că hai, ce mai stai?Cu păcatele tale n-o s-ajungi în rai.

Laura Petrescu 10 E

„A fost sau n-a fost” – aceasta este întrebarea

Şi tocmai pentru că un răspunsse cere urgent, chiar şi cu o în-târziere de 16 ani, Jderescu, pa-tronul televiziunii unui oarecareorăşel de provincie („urbea X” a cin-ematografiei), îşi propune să dediceemisiunea cu iz de aniversare pecare o moderează acestei prob-leme. Alături de domnul Pişcoci (celcare de zeci de ani onorează anga-jamentul de a juca rolul de Moş Cră-ciun pentru cunoscuţi) şi deprofesorul de istorie Mănescu (alcoolic, singur împotriva tu-turor), încearcă să rezolve dilema: a fost sau nu revoluţie înpiaţa lor centrală? Apărută în timp real în film, emisiunea lor,regizată într-un fel grotesc de amator, nu poate sfârşi decât înhohote de râs. Regizorul Corneliu Porumboiu reuşeşte săpună la perete marea tevatură legată de Revoluţie, care de laan la an este mai melodramatică în aparenţă. În rolurile prin-cipale, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu şi Teodor Corban inter-pretează în mod excepţional personaje desprinse din peisajulcartierelor comuniste de beton, care în particular trăiesc dinnostalgia unei tinereţi trecute, dar care împreună formeazăpoate unul dintre cele mai efervescente trio-uri din filmul româ-nesc recent.

Ioana Enache 11E

Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii- Film românesc, 2006 -

Filmul rememorează perioadaantedecembristă, când mamele nuaveau un buton pentru orice. O“tragi-comedie cu nuanţe de absurdşi sublim”, filmul este povestea luiLalalilu (Timotei Duma), un băieţelde 7 ani, şi a surorii sale, Eva(Dorotheea Petre). Copilul încearcăsă scape ţara de Ceauşescu,elaborând diverse planuri pentru a-şiduce ideea la bun sfârşit. Când Evafuge de acasă în încercarea de atrece Dunărea înot, după ce fusese

examtriculată din liceul “Nicolae Bălcescu” şi mutată la profe-sională, Lilu este devastat şi îşi doreşte să moară; în modbizar, o bine-cunoscută pană de curent îl salvează.

Primul film de lung metraj al lui Cristi Mitulescu a fost se-lecţionat la festivalul de la Cannes, unde Dorotheea Petre aprimit Premiul pentru Interpretare. Alte nume mari din dis-tribuţie sunt : Florin Zamfirescu, în rolul directorului şcolii, Grig-ore Gonţa - Ceauşică, Jean Constantin – Florică, MirceaDiaconu - Tatăl Evei. Producătorii executivi sunt Martin Scors-ese şi Wim Wenders, iar producţia a fost realizată de StradaFilm în colaborare cu Les Pelleas Films.

Un film făcut din “dorul de grădiniţă, de liceu, de Româ-nia”…

Raluca Ţurcanaşu 10F

Hârtia va fi albastrăRegia: Radu MunteanScenariul: Alexandru Baciu

Radu MunteanRăzvan Rădulescu

În roluri principale: Paul IpateAdi CarauleanuDragoş BucurTudor Istodor

Ultimul film românesc caretratează Revoluţia din 1989, ȋn regialui Radu Munteanu – prezintănoaptea de 22 spre 23 decembrieprin ochii soldatului Costi, care dez-ertează din corpul de miliţie pentru a merge la televiziune sălupte ȋmpotriva comunismului. În paralel, apare şi povesteacelorlalţi patru membri, superiorii şi colegii lui, care pleacă ȋncăutarea soldatului rebel. De remarcat la acest film esteevoluţia neobişnuită a personajului: nu vreun revoluţionar brav(aşa cum suntem tentaţi să credem la ȋnceput, când Costiaproape bate din picior spunând că vrea să lupte), ci un rev-oluţionar superficial, care ajunge să regrete intenţia de a luptaȋmpotriva comunismului tocmai pentru că decizia lui este lip-sită de responsabilitate.

Dialogurile dintre personaje, atât de absurde şi trist de ade-vărate, decorul, cel mai des locuri ȋnvechite, ȋn paragină şi ȋn-tunecate, acţiunea care cu greu urmează linii previzibile –toate duc la acea stare de confuzie şi paranoia care pare să figuvernat ȋntregul eveniment al Revoluţiei. Tot spectacolul parelipsit de motiv şi de ordine, oferind doar mici deschidericătre natura umană, nu aşa cum ne-am aştepta să o vedem…

Cu siguranţă trebuie văzut, mai ales de admiratorii filmuluiromânesc modern.

“O să vă dăm un proces drept… un proces drept, dupăcare o să vă executăm!”

Dan Balan 11E

O zi din viaţa lui Nicolae CeauşescuDe Th. Denis DinulescuTeatrul Mic, stagiunea 2006-2007Regia : Alexandru TocilescuCu: Florin Călinescu, Coca Bloos, Mihai Din-

valePionieri, muncitori, cântece de slavă, comu-

nism…într.un cuvânt: o zi din viaţa lui NicolaeCeauşescu … Piesa este o viziune comică a pe-rioadei de glorie a lui Ceauşescu, interpretat de Florin Căli-nescu. Nelipsite din decor sunt atelierul de cizmărie, cabinetul1 şi şcoala militară rusească care ajută la retrospecţia vre-murilor trecute. În rolul tovarăşei Elena este Coca Bloos careîşi exercită cu candoare rolul de ‘Primă Doamnă’. Regia estesemnată de Alexandru Tocilescu, care transpune, pe scenaTeatrului Mic, într-.o lumină ironică, moravurile “iubiţilor con-ducători”. Piesa este recomandată atât celor care au trăitacele vremuri, cât şi noilor generaţii democrate.

Maria Paris 10F


CroniciCroniciFILM

TEATRU


CroniciCronici

CARTE

Sonată pentru saxofon şi EvaDe Eugen ŞerbănescuRegia: Mihai

ManolescuCu: Teodora Mareş,

Marius Bodochi

Spectacolul surprindelupta dintre cei doi iubiţi,Eva şi Alex, fiecare încer-când să se răzbune pecelălalt. Ambii au caractere puternice şi personalităţi marcante,şi pe parcursul operei îşi dau lovituri prin replici usturătoare; peel îl deranjează infidelitatea ei, iar ea este jignită profund cândaflă că el a urmărit-o şi ştia tot despre aventurile ei. Finaluladuce rezolvarea problemelor sentimentale, iar cei doihotărăsc să îşi acorde încă o şansă unul altuia. Piesa merităvăzută, fiindcă demonstrează că, până şi în ziua de azi, cândmultora nu le pasă de sentimente, ci doar de interesul per-sonal, merită să faci compromisuri pentru a rămâne lângă celpe care îl iubeşti cu adevărat. Piesa se joacă la TeatrulNaţional I.L. Cargiale.

Ana Zamfirescu 10F

Trois, iubire,etc.

De Julian Barnes

“Lanţurile căsnicieisunt atât de grele încâtuneori e nevoie de treipersoane ca să lepoarte…”

Povestea în sine este clasică şi oarecum banală: doi pri-eteni foarte buni se îndrăgostesc de aceiaşi femeie- dar formasub care este prezentată, şi felul în care este tratată cu unumor uimitor de “dureros”, o face de-a dreptul captivantă. Pelângă faptul că personajele se comportă ca şi când ar juca unrol, (rolul propriilor vieţi, care trebuie expusă, cu toate detaliileei picante, în faţa cititorului), acţiunea este povestită din maimulte perspective. De câte ori ai şansa de a fi martor la o în-tamplare şi de a şti cum e ea percepută de fiecare dintre per-soanele implicate? Cine ar putea crede că un cap în gură, datintenţionat şi îndelung plănuit, va fi interpretat de victimă ca ogreşeală nevinovată a unei persoane care a băut un pic maimult ca de obicei? După “Trois”, volumul “Iubire etc.” îţidezvăluie continuarea poveştii de după presupusul “şi-au trăitfericiti până la adânci bătrâneţi”.

Ana-Cătălina Dobrescu 11J

“Hiroshima Joe”De Martin Booth

Război, speranţă, ispăşire,dragoste, suferinţă, moarte, uneoriurme şterse de umor. Hiroshima, deza-stru, droguri, frică, boală, disperare şiiarăşi moarte. Felul în care Martin Bootha surprins masacrul de la Hiroshimaeste uimitor. Evenimentele par în-spăimântătoare şi terifiante şi datorită

talentului autorului de a da operei o tentă cinematografică.După cel de-al Doilea Razboi Mondial, petrecut în mare parteîn lagărele japoneze, Joe se stabileşte în ţara care l-a ţinutcaptiv atâţia ani şi trăieşte de pe o zi pe alta, fară prieteni saufamilie, din escrocherii şi jafuri mărunte. Cartea prezintă înparalel anii petrecuţi în razboi şi viaţa eroului aproape 10 animai târziu. Romanul este captivant şi acţiunea relative uşor deurmărit datorită felului în care Booth reuşeşte să nu jonglezeprea brusc aventurile din război cu cele de după.


Noile suferinţe ale tânărului WDe Ulrich Plenzdorf

Scrisă cu ajutorul unei tehnici cine-matografice incredibile, “Noile suferinţe aletânărului W” ţi se dezvăluie ca o lecturăcontroversată încă de la primele pagini.Firul naraţiunii este mânuit cu îndemânare,personajul principal completând, com-bătând, încurajând şi dezicând declaraţiilecelorlalte personaje, pentru a puteaprezenta astfel şi punctual lui de vedere.

Edgar Wibeau este un băiat de 17 anicare fuge de acasă în căutarea libertăţii pe care speră s-o de-scopere la Berlin. Încercând să-l găsească, tatăl său apeleazăla toţi cunoscuţii băiatului. Fără să îşi dea seama Edgar estemereu cu un pas înaintea acestuia. E.Wibeau este “un per-sonaj ataşant”, tipul tânărului care consideră că “în orice cartesunt aproape toate cărţile”, că cea mai logică ordine este de-zordinea şi că blugii nu sunt doar un obiect de vestimentaţieci o atitudine. Nonconformist autentic, un artist neînţeles, elurmează paşii eroilor lui: Holden Caulfield din romanul luiSalinger şi Werther, personajul lui Goethe. Influenţat de ceidoi, el are parte de propria lui aventură cu un final neaşteptat.


OTAKUDacă ai ratat festivalul Otaku (desfăşurat anul acesta atât

în Bucureşti cât şi în Braşov), mai ai o şansă să te pui la punctcu cunoştiinţele în materie de această cultură.

OTAKU este prima revista trimestrială din România dedi-cată culturii otaku ce promovează artişti de arte vizuale din di-verse domenii (grafică, ilustraţii, design, jucării, film).

Revista îţi oferă o avalanşă de informaţii despre o scenă dea cărei existenţă foarte puţină lume din ţară era conştientă.Acest prim număr al revistei încearcă să deschidă ochii oa-menilor atât cu privire la arta benzilor desenate (foarte dez-voltată în alte ţări)- încercare care se manifestă azi la noi submai multe forme (vezi Carusel, Wolverine, Spiderman)-cât şicu privire la artiştii care încearcă să se afirme în diversedomenii culturale (de ex . revista prezintă şi un manga “dese-nat cu perspicacitate de o entitate siderala din Bucuresti penume Asra”) Revista încearcă întai, printr-o serie de articole,să ne lămurească cu privire la originile, scopul şi existenţa cul-turii otaku, o cultură care a depăşit de mult graniţele Japoniei,căpătând mereu noi înţelesuri. Ne oferă apoi inside-uri dinlumea filmului, a modei, a jucăriilor, a jocurilor tot mai dez-voltate ce invadează ecranele calculatorului, a graficii, a leg-endelor moderne şi ne demonstrează cum 330 de foi A4 poatedeveni un scaun cu o capacitate de a susţine 120 kg, şi cum“Cablul TV nu se consideră o curea dar poate fi orice vrea”.Without a question, o revistă de colecţie, “un breviar al viselorcu ochii deschişi”.


http://bucarest.francophonie.org/

Dedicat sommet-ului desfăşurat în perioada 28-29septembrie la Bucureşti, site-ul ne invită să facem un turprintre evenimentele ce au avut loc în toată această pe-rioadă. Puteţi găsi o serie de fotografii ce au fost făcutepe toată perioada acestui eveniment si de asemenea,detalii despre tema sommet-ului, Tehnologia informaţieişi a comunicării. “Răsfoind site-ul” veţi găsi şi un articolce prezintă pe scurt istoria francofoniei la români. În for-mat .pdf am găsit şi un dosar de presă în care apare siinterviul lui Abdou Diouf, secretar general al francofoniei.Bineînţeles, totul este scris în franceză.

http://jouer.francophonie.org

Un alt site aflat sub sigla Organizaţiei Internaţionale aFrancofoniei, ne propune de această dată să ne jucăm. Aveţiocazia să vă testaţi cunoştinţele, sau să aflaţi lucruri noi de-spre ţările francofone. Întrebările au variante de răspuns şitratează teme diferite. România se regăseşte şi ea, aşadaraveţi ocazia să vedeţi cât de bine vă cunoaşteţi ţara. Între-bările se clasifică după ţări, continente sau teme (artă culi-nară, economie, cultura, geografie etc.), însă există şiposibilitatea ca acestea să apară aleatoriu pe parcursul quiz-ului.

Georgescu Maria-Cristina 10FFilip Gonzacenco 10C


.mishu.mishu

www.tv5.org

TV5 Monde este canalul de televiziune ce promovează peplan global francofonia. Pe site puteţi să găsiţi informaţii de-spre evenimentele curente din ţările francofone. Site-ul esteîmpărţit în mai multe rubrici precum cinema, muzică, culturilelumii, divertisment, limba franceză şi călătorii, toate acesteafiind grupate după un cod de culori. O rubrică interesantă estecea numită culturile lumii. Aceasta prezintă în fiecare lună unoraş francofon prin imagini şi videoclipuri cu oamenii deacolo, obiceiurile locului, specificul oraşului şi de asemenease pot asculta câteva piese de muzică tradiţională. În rubricade divertisment, puteţi încerca să rezolvaţi mai multe testegrupate după criterii tematice şi astfel să vă îmbogăţiţicunoştiinţele despre francofonie.

www.francophonie.org

Acesta este site-ul oficial al Organizaţiei Inter-naţionale Francofone (OIF). De aici putem afla ce estefrancofonia, istoricul acestei organizaţii, structurile salespecifice, ţările membre şi misiunea OIF. De asemeneavă puteţi abona la diverse newslettere de unde vă veţiputea informa despre actualităţile economice şi culturaleale spaţiului francofon. La rubrica „Ressources” veţiputea să consulataţi online ziarul Francofoniei (Journalde la Francophonie), raportul de activitate a OIF pe anii2004-2006, veţi găsi o colecţie de adrese site-uri web ceau legătură cu francofonia şi veţi putea avea acces la ofototecă cu imagini din întregul spaţiu francofon grupatepe anumite teme.

http://www.culture-france.ro

“Parlez vous français ?” Daca răspunsul e ... “ce eaia” sau “Non”, atunci site-ul institutului francez te-arputea scoate din bucluc. Poţi afla detalii despre cursuride limbă franceză, sau despre activităţile culturale pro-puse. Daca esti autodidact poţi să îţi faci un abonamentla bibliotecă sau la sono-videotecă. Tot aici poţi afla caresunt ultimele filme ce rulează la sala de cinema ElviraPopesco. Filmele sunt însoţite si de o mică descriere. Omică precizare ... este de preferat să folosiţi browser-ulInternet Explorer.

Caseta redacţionalăRedactor şef:Teodora VamvuRedactor şef adjunct: Ioana Voiculescu,

Irina PiloşFaţă în faţă:Surdu CristinaFaţa nevăzută: Corina LefterVIP:Dana UdudecINFO CNMV:Petrescu LauraVocea naţiunii: Ioana VoiculescuCronici: Ioana Voiculescu.MISHU: Maria GeorgescuCreaţie: Stela PelicanUniversităţi: Iulia NeaguTehnoredactare: Oana Stănculescu, Roxana Rădulescu, FilipGonzacenco

Documents

Noiembrie 2006