N. IORGA

IDEIASUPRA

PROBLEMELORACTUALE

I. FORME CARI SE DUC SI REALITATICARI VIN

II. VECHEA $1 NOUA EUROPA

sa

EDITURA CUGETAREA"

111,= Ell=

41

.

IDEI ASUPRA PROBLEMELOR

ACTUALE

N. IORGAI.

IDEIASUPRA

PROBLEMELORACTUALE

I. FORME CARI SE DUC $1 REALITATI CARI VIN

II. VECHEA $1 NOUA EUROPA

the

EDITURA ,CUGETAREA"BUCURESTI IV, Strada Matasari No. 23

D. N. IORGA

PREFATA

Din ale mele cursuri de yard de la Veilenii=de =Munfe nu s'au pufuf fipdri decdf rezumafe,unele in asffel de proporfii Malt cefirea for nue woarti.

Avand ceva mai mulf ragaz, am pufuf redacfapenfru foilefonul Neamului Romdnesc" pe celedin anal 1933.

Ediforul infeligenf s'a inferesaf de ele si avoif so fie cunoscufe de un public mai larg.

Penfru cele din 1934, d=ra Maria Ciorea,fosfa mea della la Ilniversilafe $i azi direcfoareade sfudii a 5colii de Misionare din Veilenii=de=Munfe, a dal un rezumaf, care mi s'a paruf cdpcisfreaza ideile principale.

Cefiforul va suplini lipsa de fransifii care erade asfepfaf la an caief de cursuri, si va infelege

ford sfenografie, afaia s'a pufuf lua.Anume credinfi ale mele rosar desful de lim=

pede din munca ajufeifoarei mele, $i de aceea finsd =i mulfamesc.

N. IORGA

ca,

°

PARTEA I-a

FORME CARI SE DUC SI REALI-TATI CARI VIN

I

INTRODUCERE

Traim desigur una din epocile cele mai ne-norocite din istoria omenirii, chiar daca nuse varsa singe si barbarii nu cutreiera ora-sele ruinate. E o astfel de crisa cum istorianumai rareori le pomeneste. In aceasta pri-vinta nu e nicio

Sunt oameni cari-i marginesc foarte strinsnotiunea. Ei vad numai variatiile ingrijitoareale monedei, pans la aceia chiar cari sunt in-cintati de aceasta si vreau s'o prefaca inbasa unei not politice. Si nu-si dau sama camoneda oglindeste starea productiei si aschimbului de marfuri. 5i mai ales nu in-teleg ca la basa acesteia din urna nu e nici-un alt factor material, ci insasi starea mo-nala a societatii, aceia dela care vin toate inultima esenta.

E bolnav sufletul umanitatii : de trei on pezi macar once om cuminte trebuie s'o strigein urechea tuturor nebunilor.

E bolnav nu fiindca secolul care s'a mis-tuit acum treizeci si trei de ani si pe careinsa.-1 continuum, caci nu s'au gasit alte cai,n'ar fi unul din cele mai marl in toata istoriaomenirii.

IndoialA.

10

Doar el a creat locuri neinchipuit de marl,punindu-i la dispositie atitea mijloace pindatunci necunoscute de a supune natura, insingur domeniul tehnicei. Vorbim de la dis-tanta, prindem mesagii prin aier, cintam ariipolifonice fara a avea in mina nici un instru-ment. Alaturi insd, in domeniul lucrurilorsufletesti, ce mina, ce confusie, ce haos

Distrugerile au fost definitive, mult maimulte decit acelea pe care le vedem. Cacisecolul al XIX- lea a fost un mare ipocrit.Nimicind esenta ca un guzgan bagat inteobrinza de Olanda sau ca termitele lucrind latemeliile unei cladiri, el a pastrat cu dibacieformele, aga incit avem iluzia pAstrArii unorlucruri, fundamentale, a carer lipsa o consta-tAm, cu primejdia noastra, numai cind cautama ne sprijini pe dinsele.

Aceasta este pastrarea formelor pe care leludm ca realitAti ajungem la cAderea nea-pdrata in cea dintliu groapA, cu toate primej-diile ei.

In loc, ce se pune de o vreme aga de agi-tata, care calla in toate directiile, incepe, lass,incurca, ping nu stie insAsi la ce trebuie sase intoarca pentru a continua ceea ce poatefi opera cea mai de sama 7 Impunsituri inaier, maestrite, dar care nu prind nimic, in-seilaturi care cedeaza la prima atingere.

In domeniile fard care nu poate trai o so-cietate omeneasca iata ce ni se opera : aceasta

atita, pe cind ni trebue sigurantd, indis-cutabila siguranta, iar nu termeni contrazicA-tori, pe cari de o potriva ii admitem pu-nem alaturi, crezind ca in adevar am facutceva.

Cu patima pentru ce e mai nou, pentru ce

.

§i

§i

3

!

gi-i

11

loveste mai de departe, nu ai macar certitu-dinea ca vei gasi pe fiecare din nesfirsit demultii profeti la locul de unde i s'a auzitglasul, atit de convins, adresat multimilordesorientate. Nu numai atitudinile In viata,dar §i convingerile, politice, sociale, religioase,filosofice sint succesive. Epilepsia contempo-rana permite oricui schimbe imediat fi-sionomia.

Orbecaim in timpul cind stiinta ni deschidecele mai atragatoare perspective pentru careinsa viata insasi trebue adaptata, ca §i ele,aceste perspective, vietii. Caci ce mi-i, pentrufericirea mea, lucrul eel d'intii si mai mare,sa ce strivitoare e multimea stelelor, ceumilitoare originea gindurilor producatoare §ia inteligentei si a sentimentelor noastre, desa poti crea moralitate §i geniu, conruptie §iidiotic cu virful ascutit al scalpelului tau ?Daca nu le poti integra intr'un sistem armo-nic pentru cit ni e dat sa traim, nu le putemnega, dar le raspingem ca aducatoare de con-fume si de nenorocire I

Vom vedea cum alte vremi s'au stiut aseza§i s'au stint feri, in ciuda cutezantelor Si inciuda intrunirilor si a contaminarilor. Si elene vor invata ca adevarata civilizatie nu eIn antagonisme care par iremediabile, ci inaplanarea for pentru ca sufleful omenescpoafd urmari in linisfe munca si gasi relafivafericire pe baza adevdrurilor universal accepfafe

complecfafe.

Intre cei doi termeni cari formeaza viatanoastra de astazi, formele cari nu mai cu-prind nimic §i realitatile cari nu si-au cautatInca forma, asa incit nici uncle, nici altele nu

sa-si

stiu

sa.si

si

12

pot da un temeiu societalii actuale, se interca-leaza, din fericire, traditia.

Ea nu este ce-si inchipue anume moder-nisti si libertari, ceva vechiu, demodat, tiranicsi raufacator, de care bine ca ne-au scapatintroducatorii formelor occidentale, carorapentru aceasta trebue sa le multuraim. Nu sepoate infatisa prin icoana unui boier de pevremuri, cu islic, mantie larga, papuci mien,tali si ciubuc, apAsind pe reran si inchinin-du-se tot °data si la Turci si la Rusi. Oa-menii din acel timp erau ginditori cumintidespre lucruri pe care le stiau foarte bine ;prin vremuri nespus de grele au scapat unneam, iar, in ce priveste raporturile cu te-ranii, ele erau prea directe ca sa poata fi cu,totul rele, si imprejurarile impuneau o cola-borare pe cimp, in casa, la biserica, din caree imposibil sd nu se desfaca si unele senti-mente.

Si aiurea se revine asupra prejudecatilorprivitoare la trecut. Se intelege si acolo ceprapad au facut ideile abstracte, filosofice,sistematice, mania silogistica a secolului alXVIII-lea, darimind lucruri ca sa puie in locdoar stilpi cu inscriptii, pe atit de pompoase,pe cit de faro. efect.

Ajunge pentru aceasta sa se arunce o pri-vire asupra Franciei provinciale, complectsacrificate pentru un imens Paris in care ori-cine intra pierde insusirile sale specifice sise confunda in haosul imensei lupte lipsitede once solidaritate, pe care asa de bine acaracterizat-o in amintirile sale Renan. Inaintede razboiu chiar, un conferentiar francez venitla Bucuresti a vorbit de nevoia de a se re-veni pe cit e cu putinta la provinciile, odi-

!

-

13

nioara State, care aveau fiecare viata formorale. SocietAti s'au format pentru aceasta;s'a recurs la subiecte uitate si graiuri demult neglijate in literature au fost din nouincurajate cu iubire. Prin 1915 problema pro-vincialismului a fost agitate si la Academiade Stiinti Morale si Politice.

Anul acesta chiar, vorbind de ultimele se-cole din istoria Republicei venetiene, am in-vederat cit e de false parerea ca ea ar ficazut din lipsa de vitalitate, din indepartareade Stat a cetatenilor ei, din conruptie si de-sarticulare fireasca. Am adus inainte mani-festarile populare pentru un regim milenarin cursul caruia se facuse si atita bine, vailecare se ridicau pentru vechiul sistem, cetatiledalmatine care depuneau in biserici steagurileSf. Marcu, procesiunile din Venetia insasi,care aclamau pe Apostol, Municipalitatea"impusa de Bonaparte care incepea facindelogiul vietii politice pe care era silita destrain s'o inlocuiasca. Si am ajuns la con-.cluzia ca ar fi un mare avantagiu pentrubiata noastra vreme, dace s'ar putea intoarcela rosturi organice care au mijlocit atita feri-cire oamenilor.

Caci intoarcerea la traditie nu inseamnaintoarcerea la trecut, ci tinerea in same aceea ce din transmisiunea secolilor e Inca viu,cu adevarat viu in sufletul omenesc,sufletulacesta care primeste greu lucruri, pe careapoi nu le lass a fi smulse usor, iar lucru-rile care nu se pot inradacina decit dacesacestea ar disparea sau ar putea fi patrunsepentru a se ajunge in singurul loc care bra-neste, dispar. E legatura cu singura viatacare este, chiar dace ea se ascunde un mo-

2

1

1

t/ rstruRA2!4::1 ft.s1 lAciaml.

ara

'Sir" Llteczto.:.-------..----

LI

14

ment pentru a primi supt pamint isvoarelemisterioase gi a rdsari mai departe cu unmai puternic avint.

Chiar asa, neinteleasa de intelectualidusmAnita de Stat, traditia exists : ea sustinesi ea garanteaza. Daces nu s'ar pastra obis-nuinti din ceea ce a fcst °data asezaminte,cultura religioasa, cultura scolara, organeleblege ale ordinii Statului de teoreme n'ar fiin stare sa asigure omenirii linigte Si sa per-mita o colaborare spornica. Ea, ascunsa innoi, e Inca marea pirghie prin care se miscatotul, In lipsa hirtiilor birocratiei noastre saggi impotriva ordinelor cuprinse in decisiile eifares efect.

Ea, acea dating pe care, in Wile rominestiocupate de strain], acestia au respectat-o,pastrind in Basarabia, in Bucovina limba ro-maneasca, institutiile moldovenesti, iar in Ar-deal, unde n'a fost un Stat al nostru, toateobiceiurile poporului nostru. Dosare intregise pot face din tipariturile prin care acesteguverne comunicau cu populatia noastra ingraiul ei.

Contra datinei de sute de ani nu se poateface nimic prin legile de fiecare zi, care trecla cimitirul ,,Monitorului Oficial". Iar inbuns tntelegere cu dinsa se poate face Incafoarte mult, asteptind ca un viitor nici ma-car inmugurit de-a binele sa se desluseasca.

Traditia reprezinta si minimul de poesie,care e necesar pentru ca o societate sätraiasca. In conditii grosolan de materiale,

iimposibil,aceasta ii este cu desavirsire pa-siunile Indreptind totdeauna pe unii impotrivacelorlalti, farce a putea sA deie mijloacele de

gi

gi gi

_

3

15

a le concilia. Numai formele complexe careiese din desvoltarea istorica, insufletind peoameni, pot sa aduca armonizarea prin con-tactul sufletesc catre care indreapta. Numaifoarte vechi instincte de convietuire si cola-borare pot sa duca la un asemenea rezultat,iar nu trecAtoarea asociatie pentru singurulscop care trebue momentan atins.

Caci traditia nu e decit ideia verificatAasupra realitatii. Avantagiile ei sunt asa deman, incit societatile omenesti prefers sa pas-treze raul invatat decit sa se arunce intr'unbine cu care simt ca nu s'ar putea deprinde.

Nu cu teoria lui Rousseau despre o socie-tate formats teoretic, pe baza unui vot demajoritate, se poate realiza un spor de muncagi cita fericire se poate atinge. Dar formelefAra cuprins aspiratiile neimbracate informe nu represinta macar, unele altele,produsul natural al unei desvoltari orga-nice, in trecut in cazul intiiu, in forma-tiune in al doilea. Imbracati intr'un ridi-col vesmint de care suntem mindri, reunimforme imprumutate din timpuri Si locuri foartedeosebite, care nu s'au armonizat niciodata.Iar, in materie de tendinte, incomplect expri-mate, unele yin din vechea formula francesaaltele din brutalul imperativ bismarckian, al-tele, iarAsi, din conceptiile Rusiei sovietice.De unde rezulta complecta lipsa a oricariiconsistence sufletesti.

Daca forme si tendinte ar avea un caracterorganic, ar fi cu totul altfel. Lucrurile orga-nice se imbina dela sine, cautindu- se, comba-tindu-se, impleticindu-se si confundindu-se, cavegetatia unei paduri. Dar not nu ni damsama de ce viata spiritual neorganica du cem

Sisi

.

pans intr'atita incit asa-numitul noi" nu edecit o colectie intimplatoare de fiinte cu totuldisparate si neconciliabile.

Cum oare se poate guverna o astfel de socie-tate Cu comandamente necontenit repetate ?Printr'o nesfirsire de functionari cazuta asu-pra ei gi printr'un val de hirtie birocratica,-ori prin agitatia neintrerupta a telefoaneloroficiale, minind dantul satanic ? Cu cit neostenim mai mult in aceasta directie, cu atitafuram mai mult de la munca pe care o pu-tem face si de la fericirea pe care o putemgusta.

Societatile bine alcatuite, unite printr'o per-fecta organizatie, acelea se fac dela sine,traesc dela sine, si in mare parte se si con-duc dela sine.

In fata societatii noastre, cea mai stupid depedants si de confuses din cite au existat, sapunem o societate antics, naturals, Atena.Ea n'a iesit dintr'o teorie constitutionalsnu s'a organizat pe baza unui program. In-stitutiile ei au iesit una din alta fara un crezprealabil o agitatie care sa-1 raspindeasca.De aceea a realizat armonia, ceea ce inseamnapotrivirea intre oameni intre lucruri : Atita-fume se conducea cu asa de putini functio-nari, cari nici nu erau functionari in sensulnostru, fiindca acelas om era si soldat, si ora-tor politic, si judecator, si preot acasa la el

participind la serbarile publice, socotite,prin faptul ca a dunau pe toti cetatenii, o insti-tutie de Stat. Si, asa find, cele mai multelucruri se faceau farce lupta, fara zgomot, farastrigate fara scrisniri, ca intro casa co-muna in care toti trebue sa caute a face asaincit sa poata trai impreuna. Intr'o societate

?

,

$i

gi

gi

16

gi

gi

17

a§a de evoluata, unde erau concursurile pentrufunctii, lefile §i pensiile, codurile, colectiile delegi, gramada de regulamente, multiplele in-chisori, §colile de Stat, programele oficiale ?

Fiecare, urmarind scopurile sale, area invedere §i ce poate primi cetatea : de aceeaSocrate, care era invatat sa fuga dupa con-damnarea lui, a preferat sa bea cucuta. Cris-talul format din toate manifestarile de vialsnu trebuia ciocnit nici inteun singur colt,pentru ca sa nu se sfarme intregul.

Dar, cind au venit sofi§tii, oameni de dis:cutie, predicind verificarea prin silogism, §1cind metodele for s'au impus, Atena nu puteasä fie decit o prada, gata pentru oricine adu-cea instinctiva solidaritate armonioasa care eifi lipsia acuma. Ce era Roma incepatoarefats de stralucita cetate elenica ? Un grup deraze§i italici, fara legatura directs cu o Marecare §i ea reprezinta numai partea mai sal-bateca a Mediteranei. Saracie, intelectuali-tate mediocra, lipsa de arta, putine indivi-dualitati.

Dar ea reprezinta intregul social §i moral,unind cele trei elemente indispensabile : formaacoperind cuprinsul, tendinta noun imbracindimediat o forma $i, intre lespezile acestea,cimentul traditiei intangibile.

N. lorga 2

'

II

FORMELE CART SE DUC

I. RELIGIA

I

Orice societate umana sanatoasa trebue saaiba o idee principals, daca se poate ideiageneratoare, dela care, pe deosebite trepte, sapiece toate rosturile ei.

Foarte multa vreme oamenii au trait suptstapinirea ideii religioase, ideii religioase sin-cere §i urmate in toate consecintile ei, cacialtfel avem a face cu Inca o forma fare cu-prins, care contribue la stricarea sufletuluiomenesc.

Cind spun : idee religioasa pentru vremu-rile mai vechi, adica vre-o cinci milenii pangla noi, cei de vre-o doua, trei sute de ani in-coace, nu inteleg un compartiment al vietii,o specialitate, ca sa zic a§a, ci cuprind In-tr'insa tot ce s'a desfacut pe urma in dome-niul cugetarii, literaturii, artei, care, cu totceea ce a ajuns a realiza, stau astazi in fata§i adeseori Impotriva unei religii Incremenitein rituri §i formule, care au devenit aproapevane.

Astazi, sufletul nostru, pus inaintea unorteribile intrebari : de ce traim, ce rost avem,de ce comorile castigate prin cugetare §i ex-

.

7

20

erienta trebue sa se infunde in oroarea mor-mantului, gaseste in religia teologisata a cres-tinismului manifestari vestejite, cari nu potsta la intrecere cu ceia ce des, dupa aproapedoua mii de ani de desvoltare, filosofia,literatura, arta, stiinta, care doar nu ni santoprite de sus, in realisari adesea stralucite.Nu mi se poate cere sa exprim crestinismulmieu in propositiile lui Origen si ale SfantuluiClement, sau un catolic in aspra inchegare adogmei lui Toma de Aquino. Legea lui Isuspoate vorbi in mai multe limbi ale graiului,de ce nu i-ar fi iertat sa vorbeasca ,Si in maimulte limbi ale spiritului ? Revelatia se facedoar dupa masura mintii fiecarui timp, oarein once gand nobil care se indreapta catreimensele mistere ale lumii nu este si cevacare samana a revelatie ?

A pastra tot ce era facut pentru altii cleatnoi, cu poesia perimata istoria contestabila aunui paganism abia stropit cu aghiasma re-ligiei celei noua, a Linea sama de prejudecatilegate de notiuni stari de spirit cari azi nuse mai cer menajate, e a voi sa impui un tre-cut religios fara viata sa impiedeci rasa-rirea de noi mladite din tulpina moralicesteasa de vie a legii crestine.

Nu-mi ascund greutatile imense ale reali-sarilor in acest domeniu, desi ceea ce au facutoamenii au dreptul tot ei dupa atatea gene-ratii sa schimbe. Dar, cugetator sincer, desialipit din datorie la tot ce cred cei mici, amdreptul eu sa-mi arat aici, in aceasta lega-tura, indoieli temeri firesti.

0 religie tolerates nu este o religie, ci nu-mai religia crezuta, iubita gi urmata are drep-tul de a se numi astfel. °data, era asa, gi, Fara

si

si

si

gi

sisi

21

ajutorul acelei mari istorii comparate a reli-giilor, pe care n'a indraznit-o nimeni, voiu in-cerca sa culeg ceva din notele distinctive aledeosebitelor forme religioase.

Cele doua mari civilisatii ale Orientuluiasiatic, Egiptul de-o parte, Haldeia Asiriade alta, retineau totul in legatura cu zeii. Eisinguri exists in adevar. Omul e jucaria ca-priciilor lor. Nicairi el nu poate afla un re-fugiu : zeul e si in lumina soarelui $i in van-tul pustiului. A lui, numai a lui e toataautoritatea. Regele e umbra divinitatii. Di-vinul trece prin sirul dinastiilor, animand pefiecare o clips asa cum o razes face din aburide apes curcubeie. Cat priveste pe oameniiobisnuiti, daces, in Egipt, trupul incremenestein mumie viata sufletului piere, daces singurka, permanenta a ceea ce a fost viata, se cereincunjurat de ilusiile ei, loc alaturi cu zeii nueste pentru nimeni care a fost un simplu om.

Afars de rege, fares a carui forma zeitatean'are cum se intrupa, chipul smerit al omuluinu se poate invrednici sa-1 incorporeze pezeu. Animalul mut, deci misterios, se bucu-ra de acest privilegiu : boul Apis, pasareaIbis, leoaica Sefchet, crocodilii pisicile sacre.

In Haldeia o fantasie nebuna uneste in in-fatisarea zeului elemente rupte din tot regnulanimal. Divinul rege asirian e represintatcu cap de om, dar cu aripi de vultur pe untrup de leu. Represintarea fantastica, pa-trunzind in India, la Arieni, creiaza pe Visnucel negru cu patru brate, calare pe Garudacu cap, picioare aripi de vultur, colorate alb,rosu aur.

Grozav despret fats de om $i grozava robiea lui ! Dar el tie macar ce este, ce poate fi,

u

gi

gi

gi

gigi

si

21

ce i se ingaduie. El are, in margenile sale,linigtea, din care singura iese sigura, mareacreatiune. De aceea, in Orient, piramida, hi-pogeul imens, pictura templelor, minunea ju-vaierelor, toate acele comori de indeplinire,de suggestie, fara care Grecia n'ar fi fost.Se putea tra.'i in ilusia unei fericiri strict de-terminate supt aripile vulturului lui Horus §isupt sceptrul greu al zeului Asur.

II

Religia oamenilor cu ochii in jos spre pa-mint §i dobitoacele lui, spre adincurile carise pot preface in iad a strabatut §i in altecredinte, unde a fost invinsa de alte porniricapabile de a da altfel de oameni, cu alt erez§i cu alte directii de munca.

Ce alta e, in Creta, Minotaurul, fiu al tau-rului Apis? Ce e alta bufnita de pe monedaEginei, cel d'intiiu metal pecetluit in lumeaelenica ? Ce e alta insa§i pasarea intelepteizeite Pallas Athene ? Venind din Asia lor,Etruscii au adus cu din§ii religia supersti-tioasa §i obscura care se vade§te prin sce-nele crunte de pe vase. SA nu fie de ladingii §i lupoaica gemenilor §i poate cine §tiece rol religios atribuit g4telor de pe Capitoliu?In crwinismul nostru zboara, pastrind §i su-fixul de plural semit, heruvimii §i serafimii cudoua §i patru aripi, rude de aproape ale di-vinitatilor semi-animalice de pe malurile Ti-grului gi Eufratului.

Alta religie face alti oameni decit ace§tiai milului in regiunea muntelui §i a luminii.Asirienii s'au haldeisat odata cu cucerirea

f

:,

23

Sudului, precum Romanii, ()data cu luarea instApinire a Greciei, au facut din Jupiter unZeus si din Venus o Afrodita. Dar, la ince-put, Asur a trebuit sa fie un zeu de lumina.Lumina, lumina pura, neintrupata, a ramasreligia Persilor pur arieni. Religie a sacri-ficiului, in care flacara cauta legatura cu cerul.Religia mortilor care se curata in focul divinsau, depusi pe culmi, se confunda astfel cueterul pur. Si astazi parsisii depun pe ai forcari au murit in Turnul Tacerii, unde corbiiindeplinesc ritul purificArii. Asupra IndieiBrahmanilor soarele varsa binecuvintarea ginorii cari trec shit vacile lui Indra. Sacrifi-ciul este temeiul cultului, dar nu in conceptiasemita a dijmei, ci in aceea, ariana, a darului.Poate ca asupra insulelor iaponeze, undes'au strecurat pe rind sintoismul cultului strA-bunilor, confuceismul chines budismul tirziuindian, la inceput, in umbra muntelui tutelarFusiyama, va fi fost o clara religie de lumina,ale carii urme s'ar vedea in arta atit de pi-toresca cu atitea rinduri de orizonturi.

Tari pe acest crez crest, fericiti in legealor, siguri, fares indoieli, mergind drept la tinta,perfect solidari, oameni indrazneti viteji,calari pe caii muntelui gi purtind la coapsasabia de fier on sulita de fier la oblinc.

Dar iata religie, care, aceasta, tinela un loc, ferm, atitea milioane de oameni.Confucius nu creiaza zei, nu interpreteaza na-tura, nu ridica ochii oamenilor in sus ; aproa-pe nu prescrie rituri. Chinesul sau se IntlImprejur, vede alt Chines, constatA alte inte-rese, face calculul inseamna suma. Atit.Si cel din urma Negru are o religie mai re-ligioasa decit aceasta. In loc de poesie diving,

gi

si

si

gi

gi alta

si

24

o nesfirsita politeta acoperind instinctul celmai crud.

Dar de mii de ani, pins la navala ideilornoastre, oamenii acestia stau intro relativapace interns. Oricare ar fi valoarea religieicare-i doming absolut, ei represinta pins ierio societate omogena avind acelas principiuurmind acelas scop, chiar daca el n'ar fi de-cit continuarea fara sfirsit a unor forme tot-deauna pline, dincolo de cari nu se zbatenimic.

III

Grecii au trait in religia lor, dar si religiafor a trait in si prin ei, facindu-se astfelcea mai strinsa legatura intre viata unui po-por si credintile lui.

Aici zeul este la voia omului; e facut, con-ditionat si desvoltat de dinsul. In afara deom, zeul nu este nimic. Impreuna cu poesiasi cugetarea elenica, religia este ea insa§i in-tr'o perpetua desvoltare.

Aici nu poate fi vorba de formule vechide secole, pe cari o lame noun nu le intelegesau cari nu mai corespund gradului de des-voltare al societatii. Totul se innoieste, dar,innoindu- se, se prinde fireste de trecut, cores-punzind principiului initial, care este incre-derea in om, admiratia pentru om, iubirea dedinsul. Cursul vietii poporului grecesc ela-boreaza necontenit o religie care e mitologie,o mitologie care nu e decit umanitate. Ni-meni nu sta uimit §i strain in fata unei trans-misiuni care trece pe linga dinsul fara a-1atinge.

gi

25

Aici nu mai e blocul cristalin gi intangibilal Cartii, al unei singure Carti, al Bibliei,asemenea cu aceea care nici nu represinta in-tiia, sincera gi autentica religie a lui Israel,ci numai o prefacere codificare facuta, dupaliberarea de Cyr din captivitatea babilonica,de preoti formati in mediu haldeian,ingrijesc interesele de casts. Necontenite pa-gini de poesie gi gindire se pot adaugi la ocredinta care n'a fost niciodata un crez, gi laniciun sobor elenic n'a stat in scaun de pre-sedinte un fel de Constantin-cel-Mare niciostasii la uses ca sa impuie dogma unor teo-logi turbulenti. Pentru a cunoaste toata re-ligia greaca trebuie sa cite§ti toata literaturaGrecilor sa to patrunzi de toate curentelecari au insufletit-o si in care toate generatiilesi-au inscris inchipuirile si-au depus idea-lurile.

Cum nu exists o dogma de la un crez, totasa nu exists o liturgie care sa indatoreascape om a se spovedi divinitatii in limbagiulcelor morti cu sute de ani inainte gi neputem intreba daces la anul io.000 urmasiinostri, cari ne vor considera poate cum con-sideram noi pe luptatorii cu topoare de pia-tra ne$lefuita, vor fi datori sa innalte sprecer rugaciuni ca acelea pe cari le pastram noide la anul 200 sau 3oo dupa Hristos ? Ci inAtena fiecare cetacean, la vremea lui $i lalocul lui, era ingaduit, era chemat silit saintre in slujba, sa indeplineasca pentru parteasa ritul. Nu era o class usurpatoare de leviti,mijlocitori, neaparati exclusivi fats de zei,cel mai pangarit absolvent de seminariu, nu-mai pentru ca a primit de forma hirotonia,avind dreptul, el, si nu cel mai dint, cea maisfinta din credinciosi, sa vorbeasca spre

gi

gi

gi

gi

gi

gi,

ce

cari-pi

26

ruri. Preotul era doar sacrificatorul si direc-torul de scenes al procesiunilor.

Asa s'a creat o societate legates prin totce dadea unul altuia si toti impreuna. zeilor.De aici o literature care e toata numai o floa-re si o mireasma.

Numai cugetarea individuals, anarhica aputut sfarima aceasta armonie.

Si Roma a biruit, pentru ce ?Si aici, ceea ce decide e iaras chiagul prin-

cipiului unic, universal admis.Romanii sint un grup de terani, de razesi.

ii leaga pe acelas pamant aceea munca, laacelas hotar acelas front. Divergente nu seincap. Aspiratii pe deasupra n'are drept saincerce nimeni. Literature, filosofie, arta,

ei le au numai pentru a-si pastra rangul.E clar ca nu traiesc din aceea si pentru aceea.Dincolo de ce este autoritatea de Stat, impe-rium, nu vreau sa stie de nimic. Gracchiivreau sa fie altfel; pier. Cicerone se prindea visa greceste ; cade. Astfel Romanii auajuns sa fie, ingaduind orice pentru strainiiramasi straini: Greci din cetati, mostenitori ailui Alexandru-cel-Mare, creatorii formei ne-cesare si eterne, in fata esentei careia, si cindfi distrugeau manifestarile, Germanii, barbariitoti se inchinau adinc.

Pe linga Orientul de granit, Grecia de mar-mora, Roma de fier, ce e societatea noastrade praf si fum ?

IV

In mijlocul unei societati perfect unitare,gata a primi toate natiile si toti zeii, aparitiacrestinismului a trebuit sa aduca turburare.

§ti-inta,

. .

27

Era o religie de negatie §i provocare, inca-pabill de a Ii anexata. Cu siguranta raspla.'-tirii in ceruri, martirii se Imbulziau. Tot cefusese respectat §i iubit inainte, era desemnatacum despretului §i urii. Societatea paciiromane" era amemntata sa nu mai gaseascaaparatori. De-aici persecutiile, pe cariratii le-au Intrebuintat ca ultimul mijloc, §i nucel mai placut, de a-§i Indeplini datoria.

La rindul sau, cre§tinismul, religie de mo-rals universals, dar de pronuntata pecetieasiatica, cauta, nu numai sa izoleze imperiul,dar sa-1 §i &rime. Credea ca pentru aceastaajunge sa-i insulte formele §i sA-i distrugaa§ezamintele. Dar aceasta nu era de ajuns,caci imperiul patrunsese acum §i in acel re-fugiu intangibil care e insa§i constiinta uma-na. Ea simtia nevoie ca imperiul sa existe,§i orice barbari, in .Apus §i in Rasarit, s'ausimtit datori sa ajute la continuarea lui.

Cei doi adversari invincibili i§i stateau ast-fel In fats. Niciunul nu voia sa abdice, ni-ciunul nu putea sa fie suprimat. Dar instinctulde conservare al lumii nu putea sa tolerezeaceasta ve§nicA lupta. Nu venire Inca vre-mea ca oamenii, innebuniti, sa poata trai In-tr'un ve§nic haos. 0 transactie se impuneain numele umanitatii, §i ea nu putea sa fiedecit o confundare intr o noun sintesa.

Cre§tinismul a pAstrat deci mult din ceeace era cea mai pretioasa zestre a sa : moralade iubire, de§i, in evul mediu, luptele aufost continue §i atitea ruguri s'au inaltat casa arda pe necredincio§i. Acesta era apor-tul noii religii, care venia cu credincio§ii ei,citi erau §i cum erau. Dar altii sosiau de-a-

impa-

28

iurea, fiecare cu ce avea, cu ce mostenisecu ce crease.

Crestinii incepuserd cu folklorul simpluduios al primelor Evanghelii. Oamenii dinpopor scrisesera pentru popor povestea lui Isuscel Bun. La ce folos toata retorica pAginilor?Dar iata Luca vrea sA povesteasca acelas lu-cru carturarilor obisnuiti cu vechea gramaticA.Altii vor urma, aducind cu dinsii toate mij-loacele retoricii $i tot farmecul poesiei, [Ana'atunci primite cu scirba, ca un mijloc de is-pita al Satanei. Nu s'ar putea spune daca.literatura antics a cucerit crestinismul saucrestinismul literatura antics. Oricum, dacan'ar fi fost spiritul popular al multimilor, giin Apus si in RAsarit, ce s'ar fi pastrat dinsensul, sublim si smerit, al Evangheliilor, dincare, de altfel, se inlaturasera prea copilaroa-sele apocrife, si se crease o imutabild cartede bass ?

Vechii crestini traiau in comunitatea ave-rilor intr'o perfecta vials-impreund. Bo-gatii trebuiau sa intre in rindul saracilor, fiiicei mai iubiti ai lui Dumnezeu. In curindinsa averea nu mai e o piedecd pentru o de-savirsita viata crestind. Ca $i inainte, bogatiisint stapinii lumii. Cu sacrul bolsevism s'aincheiat.

Primul crestinism inseamna idila fara orga-nisare. Diaconi-servitori, presbiteri-batrini,supraveghetori-episcopi, papi-parinti. DarConstantin-cel-Mare inlaturd cu virful lanteizagazurile acestei dulci anarhii. Acuma estiin crestinism tocmai ca gi in Imperiu. Oa-menii de ordine, pastratorii autoritatii pot sa.intre.

Adunarea tuturor acestor lucruri deosebite

gi

§i

si

29

se chiama acum crestinism, Biserica lui Hris-tos". Ea cuprinde pe toti, afara de unii bar-bari, si ei convertibili, pentru ca a primittoate si admite tot.

Din nou omenirea se poate apuca, oricarei-ar fi sNierile in domenii secundare, de oopera comund, si ea face gloria evului mediu.

V

Crestinismul de amestec, Biserica lui Hris-tos", stapaneste deci tot evul mediu, care nuse poate inchipui in alt cadru si cu alt suflet.De la crestinism pleaca toate autoritatile, innumele Stapinului Divin lucreaza toate pute-rile. In Rasarit, ortodoxia strabate totul sitotul se face in numele ei. In Apus, putereaMintuitorului a trecut asupra Sfintului Petru,Papa e mostenitorul Apostolului, si de la elpleaca, printr'o ungere ca a lui Saul de pro-fetul Samuil, tot rostul imparatesc, care e unhar. Dar, inainte de toate, toate manifesta-tiile spiritului sint in functiune de religia do-minanta si la dispozitia ei.

Catedrala, opera anonima, si adese on se-culara, e o enciclopedie cresting, in care segaseste totul, si in forma cea mai innalta.Arhitectura armonioasa e icoana linistii sufle-tului crestin ; fatada povesteste, prin operacelor mai de sama sculptori ai timpului, is-toria sacra in ce are mai esential. lntr'uninterior romanic, frescele desavirsesc lectia ;intr'unul gotic vorbesc vitraliile pline de scenesacre. Mai bine decit atit nu poate nimeniin materie de arta. Muzica e ce a realizat,mai frumos ca sunete geniul timpului ; sunetul

,

3o

organelor reprezinta o intreaga orhestratievocile se unesc in imnuri fare pareche. Daceimutabilele silabe latine sint neinteligibile,predica, uneori in limba vulgara, imbraca sicele mai inalte idei in cea mai elocventa for-ma. Liturghia e infatisarea cea mai maes-trita a dramei care poate sgudui mai puternicsufletele credincioase : a patimii Domnuluia rascumpararii omenirii.

Opera a tuturora, catedrala e deschisa tu-turora, oricind, pentru orice act moral sau,social. Acolo se pot Linea adunari, nu numaisoboare ; acolo se reprezinta pentru poporacte din Scripture sau din Vietile Sfintilor";acolo se explica prin reprezentatii ceea ce n'aspus de-ajuns statuia sau pictura.

La noi, pins ieri, biserica de sat, bisericade parohie raspundea tuturor nevoilor sutle-testi. In pridvor, Raiul Iadul, scene dinviata Sfintilor ; sculpture la usi ferestre.In pronaos, infatisari din viata aceluia caruia-ieste tnchinata biserica ; in naos, sfintii ostasipazesc ; mai sus se desfasoara rostul pamin-tesc al Mintuitorului ; catapeteasma it reia dinnou in icoanele ei ; in bolti, Isus binecuvin-teaza. Cel Vechiu de zile stapineste, MaicaDomnului cu pruncul la piept mingiie ; inaltar se insira Invatatii Legii gi, de-asupralor, simbolele misterului. Vechile cintarisint muzica mai dulce a vremii : slujba im-prastie in cea mai buns forma romaneasca ces'a ales mai durabil in poesia inceputurilorcrestine.

Loc de loc, Cara cu tars, e aceeasi initiare,.gi oamenii se simt deci impreuna.

Intreaga aceasta opera mare si grea o da-rima insa clericii in rindul intiiu, furindu-i pe

;

sisi

31

incetul tot continutul. Puternicii lumii vreaude la o vreme locuinte care si rivalizeze cucasa lui Dumnezeu ; negustorii bogati vin peurma Si ei : omul mai are la ce se uita. Fres-ce profane se intind pe pAretii palatelor, §iele se tin in curent cu timpul, pe cind bise-rica nu spune nimic mai nou. Me§terul pebani, ambitios, inlocuie§te pe devotatul artistanonim. Se cinta acum §i alte cintece, carici§tiga urechile oamenilor. 0 poesie noun i§iintinde aripile, §i ea e totdeauna la punct.Aristotele Si Platon au venit ca sa expliceteologia, §i ei vor isprAvi prin a o minca.

Biserica esfe intrecafci, flea ca ea sa.-§i fi datsama de aceasta, §i cei cari o intrec nu re-presinta decit sfortari individuale, actiuni di-vergente.

II. $COALAI

lntre formele stoarse §i, prin aceasta, pericu-loase nu este una care sA poata ajunge scoala.

Numai urmarind istoric desvoltarea ei, i§ipoate da sama cineva cit de disparate, de raillegate intre sine sint elementele cari o compun.

Dar, innainte de a le urmari, principalelemotive pentru cari ea, nu numai ca este inurma societAtii, dar ii impiedeca innaintarea§i-i imputineaza energia, impovarind-o pe dea-supra cu sarcini inutile §i din ce in ce maigrele, trebuie aratate pe scurt.

lntiiu, §i nu de prea multa vreme, ci devre-un secol §i jumatate incoace, Statul a trasla dinsul o chemare care nu este §i nu poate

32

a fie a lui. El pretinde ca tot invatamintul,de la scoala primara, ba chiar de la grAdinade copii, pins la universitate si la spe-ciale, sa-i apartie, el fixind programele, apro-bind manualele, numind profesorii pAstrin-du-si controlul. Si Inca, in ce priveste scoalaelementarA, el rezerva monopolul, cine sepregateOe'n particular" trebuind sa treaca pela vama lui de examene.

Dar cine e Statul ?El e represintat printr'un ministru de In-

structie Publics, recomandat Suveranului deun presedinte de Consiliu care a iesit dinvotul unor alegatori in cea mai mare parteneinformati si Bird rAspundere. El poate fi unprofesor superior, un profesor inferior, unavocat, un medic, un negustor, un croitor, unpantofar, un padurar sau si un cersitor. Citpartidul se bucura de Increderea Suveranului",el poate face ce vrea. Eu, tats de familie, nu-mipot creste copilul dupa nevoile mele, dupanevoile lui dupa traditiile casei mele, ciasa cum a hotarit cersitorul, pantofarul, avo-catul sau profesorul. E un fel interesant de-aintelege libertatea : libertate de Intrunire, li-bertate de vorbire, libertate de scris, dar nulibertatea sufletului pentru aceia cari minevor forma societatea.

lnteresant, nu e asa ? Dar nu e numai atit.Daca as sti ca pentru mai mult timp, pentruun timp pe care sA-I pot cunoaste, am aface cu acesf domn ministru... Dar capriciiparlamentare, certe de partid, not manifestatiielectorale, intrigi de Curte imi vor scoateinnainte, de odata, un alt ministru, de altpartid si poate de alta. profesiune. Potrivitcu conceptiile sale personale, filosofice, so-

scolile

gi

i i

si

33

ciologice, istorice, el va cauta sa punA pe-cetea sa pe un invatamint care citva timp iiapartine. Experientele se succeda, se ciocnesc,se distrug on se incurca in felul cel maiinextricabil. Iar copilul mieu trebuie sa treacaneaparat, ca un iepure de laboratoriu, printoate aceste experiente.

Asa e? Cine poate zice : nu ? Bine e ? Cinepoate zice : da ?

Dar sa zicem ca, in schimb pentru atiteausurpari si neajunsuri, Statul cu scoala lui daceva, ceva apreciabil si folositor.

Dar el are la indemina un singur tip §i,dace vrea, ca in nastrusnicul proiect iscoditacuma pentru scoala primaral, sa treaca din-colo, rataceste in ilusii ca aceea ca se poateun invatamint regional", ca si cum am stice este o regiune, ca si cum parintii ar fi dinacea regiune si meniti a trai in acea regiune,ca si cum copiii ar avea Inca dela sapte anio chemare determinate in acea regiune.

De fapt, cresterea unui puiu de om nupoate fi determinate decit de cine cunoastebine si-1 observe in fiecare moment. Acelainsa nu-i va da sa invete ce nu poate invata

trebuie neaparat sa uite, nu-1 va ameti printeorii nu-1 va zdrobi prin mii de lucrurinetrebnice. Cum, de altfel, nu-1 va incredintaunor profesori, adese on de o moralitate oa-recare, de un caracter imposibil, cari-si tragdreptul de-a educa pe copiii oamenilor din-

MM. tr'un certificat a carui valoare peste zece anide zile poate sa fie nula.

Nu numai ca partea cea mai mare din lu-crurile invatate in aceasta enciclopedie sco-lard nu sint de niciun folos, dar ma intrebcare din aceste categorii poate gAsi intrebuin-

N. lorga 3

t

.

si§i

-

.

it

34

tarea in viatA intocmai cum a fost insusitapentru moment in scoala. Insa, cum am spus,numai pe cale istorica se poate intelege al-cAtuirea desvoltarea acestor erezii din carin'a ramas decit atita forma cita trebuie ca saimpiedece formarea altui fond.

II

Scoala invatAmintul se confunda astaziprea mult. De fapt, scoala cu ineficacitateaei a venit peste invatamintul care exista demult §i-§i facea toata datoria.

Din timpurile cele mai departate, invatl-mintul a fost necesar pentru a se transmiteanume cunostinti, in doua domenii : in acelaal invataturn mestesugurilor in acela al cu-noasterii indispensabilelor rituri religioase.

De aici a plecat tot invatamintul, pe carescoala, venind de-aiurea, cum se va vedea,cu alte scopuri, 1-a stricat.

Sa cercetam intaiu primul invatamint,cel mai important, punind alaturi, faro aface deocamdata prea multi istorie, ce a fost

ce este.Vechiul invatamint era o transmitere de

metode, de tehnica, dar si de atmosferaspirit, de la cel ce tie la cel ce va sti. Mes-terul lua pe copil sau un numar restrins decopii, la sine, fara sa aiba nimic a face cuorgane scolarea, cari nu stiu, cari nu potti, cari n'au chemarea de a sti altceva dectt

multi administratie putina pedagogic..Adaug ca acest mester nu iesise din vre-unexamen de teorie $i ca n'avea dreptul de apreda o viata intreaga pentru ceea ce dove-

si

si

si

Si

Si

Si

si

si

35

dise un singur moment, ci era acela in careputea sa se aiba incredere din causa unei de-stoinicii necontenit dovedite.

El nu facea clasa, cu un numar de elevianonimi, necunoscuti sau aproape necunoscutilui, carora sa caute teoretic a li baga in min-te cu de-a sila o stiinta pe care ei n'o doriau§i cu care i§i dadeau seama ca mai la urmaurmei n'au ce face. El stia rostul fiecaruiucenic si raspundea pentru dinsul parintilor.Raspundea cu toata reputatia sa. Toti laolalta,mester §i ucenici, formau o familie, indepli-niau o opera si constituiau o reala solidari-tate de interese.

Mestesugul nu se impunea, caci mesterulera gelos pe secretul lui, pastrat cu gelosiesi care nu samana cu secretul altuia, ci uce-nicul fura ce putea. Lucrul capatat astfel seincorpora fiintii lui. Caci copilul, tinarul i§iamintia cu cita greutate I-a capatat §i inte-legea la ce-i poate servi. Inca dela primii pa§ide initiare, inceata si solids, el avea in vederecapodopera" finals pentru care se pregatia,

altceva decit examenul de absolventa alnacajitilor teoretici din zilele noastre, cari, lacapat, sint bucurosi ca au scapata Si cautaaltceva decit ceea ce au invatat.

Dar nu se capata numai deprinderea, cimai ales se sorbia spiritul, acel lucru indefi-nisabil care pleaca de la un om, pe careacesta nu si-1 poate reserva numai pentrudinsul §i pe care nu-1 pot transmite foile niciunei carti. La fiecare ceas, in fiecare impre-jurare omul sta innainte ca un model. Nu unsistem, ci un suflet se transmitea astfel, dingeneratie in generatie.

Ei toti lucrau asupra unor realitati in can

. .

-.

-.

36

erau prinse interese adevarate. Cine stricalucrul, it platia, in bani, in pedeapsa, in ca-riera. Nimic nu era acolo jucarie $i in nimicnu se putea trage chiulul" ca in clasele su-prapopulate ale invatamintului timpurilornoastre.

Din aceasta munca impreuna, cu aceeasitruda, aceleasi suferinti si aceleasi multamiriiesia adesea altceva decat transmisiuneameseriei.

ieieieieajungea calfa calfa pu-

tea sa pe fata jupinului, impreuna cucasa, uneltele si clientela. Era o continua ri-valitate, pentru a o avea pe dinsa pe dinsele.Altceva decit diploma de absolvire ie§ireain strada, fara nicio perspective, cu brateleincrucisate cu buzunarele goale.

Pe aceasta cale s'a ajuns la minunatele ju-vaiere, de o nesfirsita varietate, de atita ima-ginatie gi delicateta din mormintele Farao-nilor. Pe aceasta cale, intrind in pravalia luimesser Tiziano, se forma tinarul Venetian, in-cepind cu maturarea atelierului, pentru ca saunga treptat la suprema onoare a figurii Ma-

donei, si de aici bielsugul de talente geniiartistice din binecuvintata Italie timp de ati-tea secole, in cari, peste invatamint, un astfelde invatamint, nu-i rasarise in minte nimanuica ar putea sa fie o scoala.' de Stat".

III

$i pine astazi sint mestesuguri cari se in-vata, dar nu se predau in scoli. Se lucreazaasa de frumoase juvaere, dar scoala de ju-vaerologie" nu exists, de si sint gata sa-ifixez programul, cu geometric, desemn de

:

-

Ucenicul

gi

gi

a-

si

sisi

si

37

toate treptele, mineralogie, istoria arteidaces vreti, gi putina istorie a , Babilonienilor,Egiptenilor, g. a. m. d. E adevarat ca, dacesun invatamint nu ajunge la scoala, scoala isirazbuna distrugind invatamintul. Astfel, cindva muri ultimul ucenic al argintarului ieganElefterie Ropala, nimeni nu va mai sti cumse imbraca o icoana cu argint si cum se suflacu aur. Tot asa nu se mai gAseste astazi ni-meni care sa poata face o catapiteazma adincsculptata cu flori, frunzig, animale fantasticesi linii ornamentale, acoperita cu stuc si po-leita.

In celalalt domeniu de necesitate a invatA-mintului, cel religios, innainte de cregtinism,nu era necesara initiarea. In Egipt gi Hal-deo-Siria, riturile se deprindeau din ochi, dartainele erau reservate preotilor. Ca sa cu-nosti sensul ascuns al cultului lui Amonra,trebuia sa incepi prin a matura gi spala les-pezile templului gi nimeni nu se Imbulziasal imbie, gi cu de-a sila, oricarui mucus dinclasa a doua de liceu. La Greci, nici nu eramisterul, afara de straine gi ascunse culturisubterane ca acela dela Eleusis. InvatAmintulreligios se gasia la teatru gi pe frontonulPartenonului. Iar la Romani preotul gtia su-perstitia, vraja, gi cetateanul numai datoria sacivics fatal de zeii oficiali.

Altfel la cregtini. Religia lui Isus nu trebuieinvatata ; ea nu cuprinde crez gi formule. EtoatA poesie morales. Dar, cand se ames-teed filosofii, nu e tot aga : fiecare vorbegtealta limbs. Imparatul a fixat apoi cu dela sineputere un singur adevar, gi acela trebuiegtiut ; e o masura de precautie fats de eresiigi o datorie fats de Stat.

fi,

.

.

38

Dar acest invatamint nu se preda intre ooars de matemateca §i una de §tiinti naturale,intr'o sale alba, goala, unde ni§te copii plicti-siti fac toate ghidu§ide. Si cel care vorbestenu e un tinar licentiat in teologie, care a reu-sit la examenul de capacitate, dar a caruiviata insA§i nu inseamna nimic. Ci, in prid-vorul unei biserici, in fats cu frescele instruc-tive, batrinul preot al parohiei oficiaza cindi§i face lectia.

Nici aici nu mai e simpla forma, ca astazi,ci implinirea unui act firesc si util.

Dar, mai tirziu, fats de concurenta calvi-nismului si a protestantismului, clerul catolic,Iesuitii au voit mai mult : sa creeze pe cre§-tinul cult, capabil de a resista la oriceApare astfel §coala care nu e nici pentru ele-vii sai, nici pentru societate in genere, ci pen-tru o categorie, bine determinate, de interesati.

Dar idealului iesuit i s'a adaugat sau i s'aopus, de Rena§tere, un altul : acela al omuluiintreg, deplin, armonios, care sa face figurabuns la o curte, intr'o adunare, intr'un salon.Pentru aceasta trebuie invatate §i deprinse u-nele lucruri. In 'program vor intra o sume-denie de obiecte can astazi intereseaza maiputin §i nu folosesc de loc.

Acestea se amesteca intr'un conglomerat fareprincipiu §i fare directie, intr'o greoaie enci-clopedie, care apasa un moment si dispare,'Wind numai sentimentul timpului pierdut.

Va veni apoi Si un alt interes din afaracare sa retina, sa acomodeze §i sa exploatezeaceasta scoala, care n'a fost un invatamint invechiul Si sanatosul interes al cuvintului, pre-gatind dela primul pas pentru ceva anumit.

Suveranii absoluti aveau nevoie sa li se

ispita.

39

fabrice printr'o pregatire specials contribua-bili supusi $i soldati pentru razboaie dinas-tice, rapind cit se poate din ceea ce pir aatunci 41 arogase Biserica. Avem deci scoalade Stat din secolul al XVIII-lea a lui losifal II-a.

Ea da functionari, birocrati acestei mo-narhii formaliste. Iata insa ca in NapoleonI-iu rasare un om de geniu care intelege satrateze intreaga societate ca o simply marina.Lui ii trebuie numai functionarii cdsarmii salesi el da forma definitive scolii de astazi.

Dar azi nu mai e omul de geniu, nu maie cultul functionarului, nu mai e lipsa de ini-tiative ceateneasca, precum nu mai e cresti-nismul bisericesc gi omul de lume. Si totusiavem scoala pentru ce nu e, $i nu invataman-tul ce este.

IV

Impotriva scolii de simply forma, retinindpentru un scop mai curind vag copii ti-neri cu aptitudini deosebite pe cari-i leaga incadre stricte strimte programe generale siimutabile, stau gi pine astazi vechi aseza-minte obisnuinte de invatamint cari nu sepot distruge, gi rasar din ce in ce mai multeinjghebari not practice, pe cari oficialitatea leimpiedeca de a se lega impreunA si de a seorganiza.

Si astazi ca §i in evul mediu, un cizmar,un croitor iau ucenicii pe cari-i vor pre-gatesc cum li e placul. In deosebitele carierespre cari deschide Universitatea teoreticapretentioasa,/ se intilnesc, alaturi, oameni cu

ri

pentru

§i

§i

§i

to

taj

I rfft,'' ACC

41-i

40

o initiare pur practices, de al caror concursnu se poate lipsi societatea. Precum, pe ling&arhitectul diplomat, cu lungi ani de studiu,este §i maestrul de mods veche, care facecasa mica pentru omul mic, precum alaturi deinginerul savant este mecanicul format pelinger alt mecanic, dovedind o putere de gi-cire neasteptata, tot asa gi dincolo de ce daUniversitatea, pe linga avocatul cu me§te§ugde retorica gi stiinta de drept roman, e no-tarul traditional, dela a carui practices §i ex-perienta Apusenii au atita folos, gi unde nupoate rasbate medicul cu titlul de doctor in-tilne§ti pe agentul sanitar, adesea o provi-denta, pe moaga care e silita a face Si medi-cines gi chiar pe arhaica baba, priceputa inburuieni si in masagii.

Toate, ocupatii cari nu se invata perfectscolastic, dar cari totug prind asa de bine....

Venind acum la creatiunile not gi libere alesocietatii, Inca de la jumatatea secolului alX1X-lea, cind America se tinea in vechileforme englese, fares a da nimic de la dinsa,un ministru frances cu orizont, Victor Duruy,§i-a dat sama ca un numar de frumoase lectii,une on invatate pe de rost, la Sorbona, nusant de ajuns ca sa formeze pe un cercetAtoristoric, §i de-aceea a Intemeiat, farce certificatela Inceput, fares diplome la sfir§it, o Scoalade Inalte Studii", in care pentru orice materienoua., dupes orice metoda personals, orice pro-fesor, fares niciun concurs, poate tinea lectiilepe cari le vrea. De fapt, nici nu e scoala invechiul Inteles al cuvintului, ci, fares catedrasi fares catalog, o experienta pregateste, intr'oatmosfera de perfecta camaraderie, experien-tele viitoare. In aceeasi epoca, pentru a avea

.

.

41

profesori de liceu, s'a creat Scoala Normal&Superioara", cu singura teorie a unui numarde conferinte razlete cu tendinta incercariidirecte asupra elevilor. Pentru ca Franta saaiba arhivisti bibliotecari, s'a intemeiatScoala Documentelor" (Ecole des Charles).$i exemplul dat astfel pe linga. Facultatea deLitere va fi urmat pe incetul gi iu celelalte.Avem astfel la Bucuresti, in fata Facultatiide Stiinti, o scoala de electricieni una careda chimisti practici, la cari deseori lumea re-curge cu placere.

Plante noi iesite din semintele pe cari letransports in zborul sAu vintul vremurilor.

Dar si cadrele, in ciuda rutinei de Stat, in-cep sa se farimiteze. Pe cind, de pe tribunelibere, se rAspindeste prompta vioaia

prin conferinte pe cari le tin oamenicarora li se cere numai sa vorbeasca desprelucruri noi intr'un chip interesant, America,interzicindu-si amestecul oficial in predareameseriilor, nu chiama elevi la scoala ei cu unsingur program, ci da copiilor gi tinerilor im-preunA, mari sanatoase cladiri, puindu-li ladispozitie cladiri in cari profesorii nu sintalta decit niste calauzi prin suggestie, in locsa fie niste transmitatori prin impunere. Iarla Universitati infra cineva adesea din viataactiva pentru ca, atunci cind vrea, si de citeon vrea, sa se intoarca innapoi in ea. $i esigur ca acest invatamint va sfirsi prin a seorganiza.

§i

§i

§i

§i ini-tiare .-

§i

wt,

42

MONARHIA

I

In fruntea formelor politice cu care s'aocupat secolul al XIX-lea, cu ale lui revo-lutii gi fabricari de constitutii, este faradoiala regimul supt care omenirea a traitatitea veacuri Inainte de epoca noastra :monarhia.

Francezii de la 1789 aveau inaintea for carepresintant al principiului monarhic pe unadin cele mai inofensive fiinti care au purtato coroana : pe Ludovic al XVI-lea. 0 lumeintreaga de filosofi" striga totusi impotrivalui : inteinsul, in tiran", incunjurat de o in-treaga lume de adulatori parasiti, vedeau eipricina tuturor relelor. Incapabili de a faceo deosebire intre ce era o simpla desordinefinanciara, intre ce inseamna o crisa a pro-ductiei si a bogatiei gi intre ce poate fi oraspundere politica, ei credeau ca in inlatu-rarea regelui intemeerea unei republice seafla leacul pentru toate nenorocirile natiei.Ludovic al XVI-lea a petit pe esafod, darprin voia strainatatii biruitoare fratele sau arecapatat stapinirea asupra Franciei scurse decea mai mareata Si istovitoare din tragediilerazboinice. El a putut sa moara pe tron, daral treilea frate a trebuit sa-si caute un loc deagonie peste granita. Regele poporului, Lu-dovic-Filip, a avut aceeasi soarta. Chemat casa faces ordine impotriva muncitorimii revol-tate, Napoleon al III-lea n'a supravietuit celeid'intliu infringeri. Aceasta pentru ca a treia

III.

. In-

-

gi

43

republica sa se sperie rau de chipiul gene-ralului Boulanger, sa ajunga a se emotionade domnii Maurras si Daudet si sa permitsa se afisa proclamatiile insultatoare ale du-celui de Guise, Joan al II lea, regele Fran-ciei".

Dupa razboiul cel mare, popoarele insin-gerate si zapacite si-au cautat nu °data sal-varea in republici, oricare ar fi caracterul forideal si social. Le avem astazi in Franta,unde republica s'a afirmat prin posibilitateade-a birui, in Portugalia, in Spania, in Ger-mania, in Austria, virtual in Ungaria, apoiin Cehoslovacia, in Polonia, in Lituania, inLetonia, in Estonia, in Finlanda, in Grecia,in Turcia. Regalitatea, a ramas de uncaracter ce samana foarte putin cu at trecu-tului, afara de Anglia, unde firma regalepeste institutii medievale se pastreaza neclintit.Astfel regalitatea italiana priveste sfortarileunei dictaturi ministeriale, cea suedeza tra-este din teoria ca autoritatea supreme e de-dublata intre rege si Statele suverane careformeaza Parlamentul, cea norvegiana e cao magistrature republicans si cea daneza totasa ; cea olandeza e o datorie de recunostintafats de Casa de Orange ; fare a vorbi decaracterul cu totul special al monarhiei alba-nese, intrument indispensabil pentru a impie-deca luptele de clase. Regalitatea belgiana casi cea iugoslava fac parte din cultul eroilor,iar noua regalitate romaneasca se cere a fiInca definite in caracterul si drepturile sale.

Avem not a face si aici cu o forma farecuprins, de un constitutionalism perfect sinul, sau supt forma aceasta monarhica se

.

i

44

pot grupa elemente de viata real& in dome-niul politic, care nu si-ar putea gasi o altA.intrupare ? E o problems de cea mai mareimportanta, pentru monarhisti si pentruaceia cari, legati de vanitatea cuvintelor, credca ajunge a spune : presedinte in loc de regesi a permite schimbari de persoana, la fie-care patru sau zece ani, pentru ca totul sa seschimbe spre bine.

Pentru aceasta e necesar sa aplicam si inacest domeniu aceeasi metoda care ni-a per-mis sa introducem o oarecare clarificare si incelelalte.

Cred ca metoda cea mai buns este aceeade a judeca monarhiile, in afara de caracterulinsusi al monarhilor, dupa cum ele sint : saucontinuarea unor vechi stari istorice de ca-racter organic, sau injghebari asa-zise con-stitutionale create pentru a impiedeca o ras-turnare de regim, sau, nu ctitorii monarhicepentru o natiune, ci, cum e in fasa din urmala noi, ctitorii nationale pentru monarhie.

II

Monarhiile din intiia categorie, acelea careele au intemeiat Cara $i string impreuna so-cietatea, traesc in constiinta poporului siatunci cind, momentan sau statornic, au dis-parut. 0 abdicare sau o revolutie n'ajungca sA stearga secole intregi de trecut necon-tenit creator.

Avem trei exemple si'n societatea euro-peanA de dupa marele razboiu.

Reichtzl german nu s'ar fi putut face farao Prusie tare. Dar Prusia toata e o crea--

.

si

.

45

tiune a Hohenzollernilor. Electoratul deBrandenburg, pe care 1-au cdpdtat ei la in-ceputul veacului al XV-lea, venind din ca-stelul for suab, nu putea servi deck ca obass. Un Albert Achile a pornit ofensivanoii constituiri. Peste citeva decenii, un altHohenzollern, sarind in aid tars, pentru adeveni mare maestru al Ordinului Teutonic,trece la protestantism si seculariseaza teri-toriul calugarilor. Mai tirziu, in secolul alXVII-lea, urmasii lui lass acest teritoriu rudeidin Berlin. Marea Baltica e Inca a Nordi-cilor Suedezii tin Pomerania. Mare le Elec-tor cistigs pentru dinsul acest term. Cindlui Frederic I-iu Ii trebue o coroana regala,el nu tine sama de nimic decit de mindrialui. Ivi iea titlul din Prusia, movie a unorvechi barbari zice rese in Pru.sice, dar, peste tot ce apartine poporului ger-man ca natie, succesorii vor prusianisa, decidegermanisa, toata mostenirea Marelui Elec-tor, toti locuitorii ei fiind de-acum inaintesupusi prusieni ai regelui Prusiei. Fiul luiFrederic I-iu, Frederic-Wilhelm, da acesteitaxi facuta de dinastie, un tezaur Si o armata.Frederic al II-lea o acopere de gloria victo-riilor sale, Ii da un prestigiu si un sens mo-ral; a anexat Silesia si putin a lipsit sapoata alipi Boemia, trAgind o granitA dreaptAla sudul regatului sau. DupA mari suferinte,Frederic Wilhelm al III-lea biruie prin Blu-cher pe Napoleon I-iu insu$i. Romantismullui Frederic Wilhelm al IV-lea a contribuitin felul sAu la o crestere de autoritate mo-rale. Iar Wilhelm I-iu, avind norocul de-agasi pe Bimsarck, s'a putut incorona imparat

.

vi

pagini, §i-§i

46

german in galeriile lui Ludovic al XIV-leadela Versailles.

Dar iata ca, printr'o gre§ala mai multaltora decit a lui, cel de-al doilea Wilhelmcade. In plina republicA dela Weimar, cuun pregedinte fost muncitor, imperiul trleteinsA in suflete. Un feldmaregal se impuneca nou pregedinte fiindca a fost feldmaregal.

In noua sa situatie it Inconjura respectuldatorit unui ,nonarh. Cand patima populararidica sus pe un Hitler, omagiul fats de Hin-denburg e o necesitate pentru dictator, giamandoi privesc pe Hohenzollerni maxi gimici cu sentimente care samana cu ale sol-datilor fats de fogtii comandanti.

lata o alts tara de monarhie veche : Un-garia. Arpadienii, binecuvintati de papa, aucreat-o. Oricine mogtenegte coroana San-tului Stefan, cu sens mistic, se incorporeazAla sacra regalitate. Dar cel din urmA din eise prabugegte. Coroana insa a§teapta, §i titlulregal ramine. Ceva din pompa medievalainconjura pe amiralul Horthy.

Habsburgii au cusut din petice Austria,reunind sub aceeagi coroana Statele eredi-tare". Acuma, ImpArat nu mai este. Darrepublica socialists luneca in mina unui can-celar care guverneaza cum vrea, gi Fara par-lament.

Statele, popoarele formate de dinastii seintorc dela sine spre amintirea for ca spre odatorie.

SA nu ne ingele exemplul Franciei. Acolo,tara gi popor sint o creatiune a regilor. Ei,Capetienii, au reunit §i contopit provincii gineamuri deosebite : Normandia intemeiata deNorvegieni, Flandra flamanda, Bretania, du-

a

47

cat al unei rase distincte, cele doua Bur-gundii, asa de germanice, Alsacia cuceritA,Lorena capatata prin tratat, Proventa roma-nica, regatul visigot de Tulusa, Aquitaniabasca. Unde to intorci, e opera acestor mo-narhi, in oameni gi lucruri cu ceva adaosdela Napoleon I-iu si mai ales dela al treilea.0 mai mare opera de ctitorie nu se poateinchipui.

Burghezia franceza, originarA din vechilerepublici cetatene§ti, tine la o republics incare oricine poate ajunge, dar in aclamatiilecare primesc pe Suveranii straini la Pariseste ceva care, peste capetele lor, cauta, inciuda decapitArii lui Ludovic al XVI-lea,acest trecut.

III

Existenta monarhiei constitutionale este da-torita ignorantei si confusiei, ceeace explicaforma ei bastards.

Oamenii din Franta in 1789 credeau ca stiuce este in Anglia, dela care, pang la repu-blics, au cautat sa imprumute formele monar-hiei constitutionale parlamentare.

Ei vor fi crezut probabil ca e vorbade emiterea unor idei de libertate pe care sale fi presintat un numar de cugetatori, pentruca in jurul for sa se fi purtat o lupta gi sase fi castigat pe rand mai multe positiuni iar,la urma, sa se fi stabilit o nou stare de lucruri.

De fapt nu e nimic din toate aceste inchi-puiri. Avem a face cu institutiuni pur feodalea parlamentului Si cu asa-zisa constitutie",care nu e decat recunoasterea de catre rege a

-

§i

.48

unor vechi institutii, de origine tot feodall,pe care el le cuprinde intr'o asa numitacarte.

Pentru servicii ajutoare pe care nu leprevedea Dreptul Feodal nescris, seniorulavea datoria, fireascA, de a- si intreba vasalii,sari, atunci numai atunci, se strangeau inadunare hotarau ce trebue facut. Pe langa,lorzi, tovardsii cuceritorului, erau acolo clerici,reprezentanti ai oraselor privilegiate asa-numitii cavaleri ai comitatelor ". Acestia dinurma nu aratau nicio graba de a-si parasiocupatiile si a se primejdui pe drumuri casa participe la hotarirea care se putea luafara Aveau dreptul sä aduca anumeobservatii cu privire la administratie, de faptsimple plangeri, fara ca satisfactia for sa. fieIn legAtura cu impozitele de votat. Periodici-tatea parlamentelor, chemarea for in chipregulat, e o cucerire mai tarzie.

lar, in ce priveste constitutiile" engleze,cartele" regilor englezi, incepand dela HenricI-iu, nu sint altceva decat o colectie de pri-vilegii, in folosul sineurei clase domnitoare.

Toate aceste lucruri, strict si steins engleze,sint in legatura, nu numai cu trecutul, darcu insusi spiritul poporului englez. Ele pre-supun, pentru a nu fi periculoase, atatea ase-zaminte medievale, atatea traditii, atatea obis-nuinti, care nu sint aiurea si nu se pot stra-muta acolo, prin care se impiedecA oricedictatura a ideilor abstracte.

In terile romanice in cele germanice, cares'au luat dupa dinsele, asa-numitele revolutii,imitatii nepotrivite ale celei, gi ea intimp15.-oare, dela 1789, au rasturnat tronuri Fara sä-se astepte la un asa de mare rezultat. Si s'au

§i

§i§i

§i

§idan§ii.

§i

49

gasit inaintea unor intrebari politice pe carenu le puteau resolva deck copiind in pripace aveau la indemana. La 183o, revolutionariiau fost numai cativa deputati disolvati, ple-bea nestapanita a Parisului baietii delaPolitehnica in uniforms militara ; armata eratoata in jurul regelui. La 1848, in Franta,iarasi cativa politiciani nemultamiti, cativamuncitori minati de invidia socials nicimacar baietii dela Politehnica ; pe regele Lu-ovic-Filip 1-a speriat mai mult frica rudelor.La Viena, in acelas an a fost o simpla de-monstratie de studenti, inaintea careea a ca-zut un intreg regim. Lucruri de plins si deris. Uneori Suveranul, ca sa nu fie rasturnatde strada in forma materials, s'a distrus sin-gur pe sine in ordinea morals, constitutiona-lizandu-se.

Ce inseamna aceasta, se poate vedea inorice monarhie constitutionals pins astaziin chipul cel mai clar la Francezii repu-blicani.

SA ne aducem aminte ce spune, in memo-riile sale, un om de valoare presedintelui Poin-care despre dificultatile unui sef de Statcaruia presedintele consiliului nu-i da voesa trim eata o simpla telegrams catre Papa sisa apara pe frontul de lupta intre soldatii

apara cu desperare patria.Dar cine este un presedinte de consiliu in

monarhia constitutionals, unde el are dreptulde-a executa programul sau, de-a face numi-rile sale $i de a scrie pagina de istorie penumele sau ?

E seful unui cabinet impus sau admis demajoritatea parlamentarilor. Dar cine sint par-lamentarii ? majoritatilor alegatorilor.

N. lorga 4

§i

§i

Si§i

cari-§i

Alegii

5o

Dar ce e majoritatea alegAtorilor ? Unul maimult de partea care a biruit. Unul care poatesa fi fost in ziva aceia beat, bolnav sau ne-cAjit. El, acel unul, va fi stapanul tArii §i vainfluenta asupra soartei omenirii.

Se intelege cA in aceste conditii monarhiacqnstitutionala e pentru Suveran o ofensA,iar pentru tars o cheltuiala inutila.

IV

0 categoric deosebita a monarhiilor estecea conditionata, cu o anumita misiune carei-a fost incredintata fie de biruitorii asupraacestei natiuni, pe care deci ii represinta gifata de cari e raspunzatoare, fie de natiuneainsA§i, care nu poate resolvi anumite problemefarce de amestecul acestui fel de rnonarhii.

Ea poate fi deci, sau cu termen, pans laindeplinirea intreaga a acestei misiuni, saupermanents, problema pe care e chemata ao solutiona prelungindu-se indefinit.

Citeva exemple, cel din urma dela noi, gideci capabil de a ne interesa mai mult, vorinvedera aceasta.

pupa caderea lui Napoleon I-iu, invinga-torii puteau sa deie Franciei regimul pe care1-ar fi vrut : Napoleon al II-lea, fiul arhiduce-sei austriece Maria-Luisa, deci nepotul defiica al impAratului Francisc; cine tie ce re-publics inofensiva ; un suveran improvizatca Eugeniu de Beauharnais, fiul ImpArateseiIosefina §i sotul unei princese germane. S'aales Bourbonul Ludovic al XVIII-lea pentruca unul din invingatori, Tarul Alexandru,avea tendinte gi dinastice gi liberale §i fiindca

5r

pretendentul se afla in Anglia, care doria seintroduce pretutindeni formele sale parlamen-tare, subt un om farce valoare personallfare ambitie.

Noul rege trebuia deci sa domneasca inanume forme si cu un anume spirit. Altfelintrebarea : cine trebue sa guverneze Frantase punea din nou.

Daces, mine, dintr'un motiv sau din altul,formele sovietice ar dispArea in Rusia,cei Patru, admitand ca legatura for ar tineapins atunci, ar avea chemarea puterea de-adecide asupra alcAtuirii unei Rusii nova.Dace s'ar hotari pentru o restabilire a mo-narhiei, i s'ar cere de sigur sa tie same dece s'a petrecut gi sa nu incerce o periculoasAintoarcere integrals la trecut. . Iar, dace arproceda altfel, restabilitorii taratului ar puteaface obiectii celui asezat in scaun de dansii.

Iata acum casuri cand nu biruitori streini,ci natia insAsi atribue o misiune cuiva.

Voturile franceze la 1848 au mers cAtrepretendentul Ludovic-Napoleon cu un anumesens. El avea datoria sa sfarme anarhia mun-citoreasca suits pe baricade, sa protege bur-ghesia in munca economia ei, sa refacesmaterial si moral Franta recapete pres-tigiul. Cat a observat acest pact tacit, pecare nu trebue sA-1 confundam cu o constitutie,atita timp el a fost, cu toate protestarile ideo-logilor, un sef de Stat ascultat gi iubit. Cind,subt unul macar din aceste raporturi, el n'aputut corespunde sarcinii sale, Imperiul aldoilea a cazut.

La noi, in 1866, s'a realisat ceea ce de douAgeneratii cereau spiritele cele mai luminatesi mai prevAzAtoare : dinastia strains.

.

-§i

Si

§i§i sA-i

Ce a indemnat oare pe acesti oameni inte-ligenti plini de experienta sa exprime oasemenea dorinta?

Era poate lipsa de stima si de iubire fatsde neamul lor, care avea un asa de lung side important trecut ? Fara indoiala ca nu.

Era oare credinta ca sintem o tara. Incainapoiata, careia numai un strein respectat

temut ar putea sa-i deie civilizatia occi-dentals ? Carol I-iu inchipuit-o cindva,§i s'au ga'sit, in Germania lui de origine casi in Romania noastra, destui cari sa-1 Intl-reasca in aceasta convingere. Dar nici el, niciei, n'aveau dreptate. 0 civilisatie nu se can-tareste dupa intretinerea strazilor numarulfelinarelor, ci e un lucru de ordin moral.

Era poate pentruca n'aveam oameni, iar per-sonalitatea printului de Hohenzollern, locote-nent in armata prusiana, era asa de cunoscutaincit sa trebuiasca a atrage atentia noastramai presus de personalitatea oricui ? DarMoldova avuse un om atat de superior,creator de primul rang, cum a fost MihaiSturza, un om asa de nobil ca Grigore Ghica,iar in Muntenia Bibescu fusese un distinsspirit romantic si Stirbei aratase de ce estecapabil un om de autoritate, fares a mai vorbide toate insusirile adunate In Cuza-Voda,intemeetor al unei lumi noua. Printul Carolera un anal' onest cult, simpatic, si-atita tot.

Atunci de ce a lost chemata, respectata, maitirziu si iubita, incunjurata de avantagii canicio alts regalitate europeana, dinastia strains?

Pentru ca ea trebuia sa indeplineasca omisiune, cu Constitutie sau farce: sa impiedeceluptele pentru tron intre aceia cari se intam-plasera sa aiba un Domn in familie sa

5a2

.

§i,

si1.

si

si

53

impiedece framintarea pentru putere a clien-telelor boieresti, mascate pe urma supt firmeideologice de partide apusene.

Cu amatorii de Domnie din fericire s'asfirsit.

Dar famine a doua parte dintr'o misiuneprecisa : a se asigura libera concurenta a me-ritelor si in viata politics, in loc ca monarhiasal se puie la remorca partidelor on sa creezeinsasi, astazi, partide care s'o stapineascamine.

V

Margenita la asa-numitele atributii consti-tutionale, Suveranul atirnind de un prim-mi-nistru, pe care trebue sal-1 asculte, insa arevoe sa-1 dea afara, Monarhia sau surogatulei cu termen, care e presidentia de republics,nu sint decit forme care se duc. Niciun omcu bun simt nu va admite ca a face pe unrege sau imparat sau print sa ceteasca maie-stos si solemn inaintea parlamentului un textpe care nu 1-a redactat si'n care n'are voesa, se amestece este un act care sa ridice au-toritatea de care astazi este asa de multi ne-voe.

Oricare i-ar fi originea, monarhia trebuesa fie activa, fireste potrivit cu originile sicu chemarea ei. Intru aceasta ea se poatesprijini pe un caracter reprezentativ mai maredecit al oricarei altei puteri in Stat. Membrulunei dinastii poate vorbi si in numele opereiindeplinite de inaintasii sai si anume cu atitmai mindru, cu cit ei au fost mai nume-rosi si isprava for mai insemnata. Suveranulpoate obiecta oricarii incercari ministeriale

.

1..

54

de a face opera social& numai pentru ca par-tidul reprezinta o anume class, ca el infati-§eaza natia intreaga cu toate clasele ei,oprindu-§i astfel de pe o cale periculoasasfatuitorul sau momentan. Cind se vorbe§tede partid, el poate obiecta ca nici acest cu-vint macar nu se gasWe in actul constitu-tional pe care a jurat sa-1 observe. Cind iirasare cineva inainte cu incercarea de a dis-truge ceeace a facut inaintawl, §eful Sta-tului poate raspunde ca iscalitura sa pusasupt opera amenintata nu e o simpla forma-litate, ci-1 angajeaza cu toata credinta gi onoa-rea sa, incit o schimbare nu poate rezultadecit din convingerea ca o cer neaparat im-prejura'rile,

Cine insaiar nu dintr'un singur vot de

declub.

poate indeplini, in afara din-sul, de Suveran, ceva atit de important inviata unei societati

Dar pentru aceasta se cere ca Suveranul,si Statul insu§i, pe care-1 conduce §i-1 intru-peaza, margineasca strict cercul deactiune, pentru ca nu cumva un amestec ne-contenit, nedorit §i adeseori incompetent sacompromita §i Coroana §i Statul §i autori-tatea publics. Nimic nu e mai periculos pen-tru monarhie deck wilhelmianismul, adecaeditia contemporana a neronismului. Cei din-tiiu ani de domnie ai fostului Suveran germanau dat dovada unei maxi inteligente, unuideosebit talent, unei adevarate patimi pentruactiune §i unei pretentii universale. La ma-nevre facea discursuri pe care le-ar fi admi-rat advocatii, in cartea de our a primarieidin Berlin invedera cuno§tinta lui Homer,exprimindu-§i crezul ca nu e bine stapinireamai multora, ci unul singur sa fie stapin" ; in

asa

sa-$i

.

55

materie economics, apara ideia canalelor, inchestii externe se batea cu Anglia. Iar rezul-tatul a fost ca Billow, cancelarul sau, 1-a de-savuat in plin parlament $i ca, dupa insesimarturisirile fiului sau, teribilul imparat atrebuit sa se puns in pat, dar nu si-a pututizgoni ministrul.

Ce exemplu a fost in schimb Carol I alRomaniei 1 II vedeai rar, dar cind trebuia, sistia sa deie oricarui cuvint, oricarui gest alsau intreaga autoritate cuvenita. In jurul sau,ca intim, n a stat nimeni. Si a lost bine asa.

Monarhul modern si consilierii sai trebuesA-$i dea seama de un lucru hotaritor. So-cietatea I i ajunge ea insasi in cele mai multedomenii. Ea, mai veche decit toate formelede guvern, n'are nevoe sa i se spuna cumsa-si facA scale, cum sa-si orinduiasca spi-talele, cum sa-si organizeze muzeele, cum sa -$idesvolte cultura, cum sa se roage lui Dum-nezeu. Nu un politician cu citeva clase onun monarh nu Inca format au sa i-o spue,trecind peste atitia oameni batrini, seriosipriceputi. Oricine are, neaparat, dreptul dea se compromite, dar nu si acela de-a scadeaautoritatea necesara care-i este incredintata.

Statul sa-si tie functionarii lui, politia lui,jandarmeria lui, diplomatii lui, armata lui.Monarhul sa asigure continuitatea sa im-puie respectul. Iar Incolo lumea cere numaisa fie lasata'n pace ca sa elaboreze incet sisigur formele not care se desfac din vitali-tatea de astazi.

si

.-

si

III

REALITATILE CARL VIN

I. INCERCARI DE ORGANIZ AREPOLITICA

I

Societatea, careea i s'ar intoarce atributiiluate de Stat, fare ca el sa fie in stare a leindeplini cum trebue, are nevoe, fireste, deo anumita organizatie a ei pentru ca sa reiasarcini parasite de-atita vreme. Caci nu fie-care in parte, ca individ, poate sa lucreze laindeplinirea unei misiuni care a devenit asade complicate tocmai prin amestecul staruitoral Statului.

Odata, societatea avea organe care au fostprigonite distruse.

Asupra lor, ca in general asupra lucru-rilor odata inlaturate prin violent& se poatereveni numai cu greu.

Existase odata, cu un Stat slab, cu o monar-hie de simple presidenta, o lume de provinciicare fusesera la inceput State $i de cetatitraind intr'o stare de aproape desavirsita au-tonomie. Dar, pe linger actiunea, prigonitoare,a regalitatii insasi asupra cetatilor, umilitegi saracite, peste tot acest complex de for-matiuni organice trecuse ruloul compresor alrevolutiei franceze si se exercitase actiuneade marunta faramitare a regimului napoleo-

§i§i

,

58

nian abstract, lucrind cu individul ca atare.La asa ceva nu se poate intoarce Apusul,

$i cu atit mai putin not cari n'am avutcetati, orasele noastre find numai o aglome-ratie de sate cu bisericile lor, linger stradanegustorilor, cercul bisericii coltul boierilorsau boierinasilor. Satul singur, temeiul vietiinoastre istorice, originea concentrarilor noas-tre de mai tirziu, poate fi ocrotit gi desvoltatiar, in ce priveste provincia romaneasca, Ba-sarabie, Bucovina, Ardeal, Banat, ea a fostnumai opera trecatoare a strainului, gi e ogresala ca totusi o pastram intru citva. Re-gionaligtii ar trebui sa inteleaga unlucru ; ca, indeplinindu-se un program boilicoarecare, ei, mai putin pregatiti, s'ar gasi, inlocul unei colaborari la Bucuresti cu genero-zitatea fratilor, acolo la ei intr'un necontenitconflict cu nationalitatile, carora nu li sepoate rapi dreptul cari nu au niciun motivde crutare.

Dar nevoile zilei de astazi trezesc pretu-tindeni tendinti de noua organizare, care sintvizibile mai ales in America, iar, in Europa,cu deosebire in teri de o mai rapede evolutie,deci in Germania mai mult decit in Franta.

Aceste tendinte sint : unele de ordine ma-terials, altele de ordine morals.

Cele dintiiu vin, natural, din noile conditiiale muncii, din noile forme ale distributiei.Oamenii se grupeaza, oricare ar fi originea

calitatea lor, oricare ar fi chiar culturaaverea fiecaruia in Italia, d. Mussolinia vazut-o foarte bine, dupa natura ocupa-tiilor lor. Aceasta nu exclude, neaparat,gruparile de class, dar puterea acestora, asindicatelor uniunilor, care au trebuit sa

insine,

si

si

Si sisi,

si

si

59

fie reglementate de Stat, dar au luptat deseon contra intereselor lui, este in scadere fatsde un solidarism pe care criza e chemata a1accentua din ce in ce mai mult.

Aceste formatiuni de interese statornice sepot coalisa intre dinsele, formind factori deviata moderns asa de puternici, incit Statulse pleaca in calea deslantuirii lor.

Astfel, cind, in America, sint alegeri pen-tru Congres sau pentru Prezidentia Repu-blicei, ce mai inseamna vechile particle, caredau astazi doar liste de candidati, republicanii

democratii, nume de pura dating si pro-grame de mult perimate ? La inmormantareaunui Taft, fost presedinte pe urma sef alJustitiei, cateva cilindre singure represintaulegAturile de club. Incolo, cine se lupta, chel-tueste si cauta sal decida sint tovarasii deordine economics, razboiul alcoolului nefiinddecit unul din aspectele legaturilor dintre ca-pitalist muncitor, care nu trebue sa beaca sa lucreze mai mult $i mai sigur.

Ce rol insemnat joaca astazi in Germaniataberele gruparilor de agricultori, de maxi in-dustriasi, Konzernurile de industrii care potsa ajunga stapanii intregii societati germane?

Si, In domeniul financiar, oare un grup debancheri nu este astazi mai mare pe lumeaintreaga, capabil sa daslantuiasa sa taecrisele, sefii de Stat si sefii de guvern stindadesea inaintea for ca niste umili servitori ?

Mai putin observate, asociatiile morale auurmari care surprind sperie pe politi-cianii cei mai siguri de sine si mai prevAzAtori.

N'a fost uimire pentru toti cOnd Italia s'adesfacut din legaturile ei politice la glasulunui poet, a pornit in directia cealalta? N'a

§i

§i

§i

Si

§i

§i Si

§i,

6o

dat tot ea uimitorul spectacol neasteptat almilioanelor, care au creat regimul fascist ?cine ar fi crezut ca in Germania un om faratrecut si fara merite va fi ridicat la cea maitiranica dictatura de o astfel de neasteptataasociatie a spiritelor ?

II

In societatile de astazi o autoritate se ivestede la sine, care se aseaza alaturi de autorita-tea monarhicA, oricare ar fi caracterul acesteia,si o poate inlocui, permanent sau numai pro-visoriu.

Spiritele ware, dintre oamenii de stanga,stapaniti $i fermecati de formula democratica,mai pure $i mai exclusive in Franta, se pare canu au inteles dece si pot sa, condamne acestemanifestatii spontane pe care Statul basat pevechile principii cauta a le combate in zadar,tratind asemenea manifestatii de : dictatura.

Cercetarea deosebitelor dictaturi" arat'alesne ca nu este vorba de acela§ fenomen,presintindu-se pretutindeni in aceleasi formesi aducand pretutindeni aceleasi resultate.

S'a vorbit si la not de dictatura, calificatiepe care au prins-o indata ziaristii si cugeta-torii democratiei apusene, cand regele s'aadresat la un om fara partid mare si faraintentii de a guverna pentru partid, care apois'a adresat $i el corpului electoral si acestai-a dat increderea sa. Atitudinea romantics acite unui ministru care voia sa se arate gro-zav n'avea nimic a face cu fondul. Jar citevadecrete de dizolvare sau de inlaturare a unorfunctiuni superflue nu ie§iau intru nimic din

'

t_

Si

61

-datina terii. Niciodata nu s'a guvernat tinin-du-se sama mai mult de situatia in parlament

de opinia oricui era represintata inteinsul.S'a pus in legatura pretinsa dictatura ro-

maneasca de-acum vre-un an cu dictaturaspanioll care a costat pe Alfons al XIII- leatronul. Dar nu era nici o asamanare. Regele-Spaniei n'a chemat la putere pe Primo deRivera. Acesta n'a urmarit puterea, care i s'aimpus de un grup de ofiteri. E adevarat capresa a fost infrinta gi ca, un timp, n'a func-tionat parlamentul. Dar scopul ce se urmariaera bine definit: un moment de odihna $i deimunca in luptele dintre partide.

In Portugalia vecina, regele fusese omoritimpreunA cu mostenitorul tronului pentru cadAduse dictatorului" Franco sarcina de ascapa Cara de parasitismul politicianilor. Fiulmai mic al celui asasinat a trebuit sl abdice.Presedintia de republics a unui militar, care.guverneaza cu parlamentul, n'are nimic aface cu regimul lui de Rivera.

Italia trebuia sa se apere contra comunis-mului instapinit in fabrici si chiar la tars.Reactiunea fostilor luptatori organizati a dat-atotputernicia d-lui Mussolini, care e astAzicel mai strasnic creator in toata Europa.Aici insa nu e republica de caracter permanent,ci, langa rege, provisoratul d_ e carmuire alunui om de geniala energie.

In Germania, un om fares trecut ajunge adispune de atatea milioane, hotarind gi asu-pra, drepturilor de progeniturA ale supusilorsai. El se adauga la un presedinte de repu-iblica, acesta profeseaza sentimente de cre-dinta fats de suveranul sau exilat.

§i

§i

62

In Austria este si presedintele de republic&seful de guvern care face tot ce vrea.

Ungaria se declares regat, dar un regent pecare nu 1-a ales nimeni, ci s'a trezit asa la.locul lui, nu des drumul regelui sa se in-toarca.

In Turcia un ofiter a luat pentru sine toataputerea pans Intr'ata.ta incit e o crima deStat ,sa port' alta palarie gi sa intrebuintezialta ortografie decit acelea pe cari le vread. Mustafa-Chemal, presedinte de repu-blics sef de guvern.

Si mai este o dictatura" pe care n'o vedenimeni, dar a carii putere se simte in inimatuturor cetatenilor unei teri civilisate, o die-tatura de asentiment general, neavind altabaza decit cea morals. Dar in ce roasuraE dictatura presedintelui Masaryk.

De unde yin ele insa toate ? De la princi-piul concurentei meritelor, pus, dar nu si ob-servat, de marea revolutie franceza. Meritefara specialitate politica, de oare ce pines nuvine cineva la guvern nu se stie de ce estecapabil, iar de la o guvernare la alta aparalte probleme, care cer alte insu$iri. Oameniintregi, nu oameni de specialitate, oameni derise, nu de oportunitate, oameni cari sa fielegati numai de misiunea lor.

Natiunile, tot mai strimtorate, se indreaptafireste catre dinsii. In ce chip ei se pot inte-lege si conlucra cu monarhiile permanente saupresidentiile alese, acesta este un lucru, care,variaza de la o tarn la alta si de la o epocala alta epoca.

si

sisi

.

63

II. MIJIRI ECONOMICE

I

Cum se opereaza in ordinea culturala cunotiuni demodate, ca §coala, si in ordinea po-litica de-asemenea, cu termeni ca republics ",monarhie", constitutie", in sensul vechiu alcuvintului, tot asa se face, de multe deceniisi plod la zadarnicia conferintilor mondialede ieri, cu notiuni economice §i sociale a§ade perimate cum sint capital", munca" plus-valoare", conceptia materialists a istoriei",lupta de class ", repetindu-se lucruri de multdemodate cu privire la ,,producerea, impar-tirea §i consumarea bogatiilor".

In schimb, nu se vad toate semnele de so-lidarizare a ziselor clase, de noua alcatuireorganics §i de schimbare a sensului notiuniichiar de munca, pe care le cere §i le impuneepoca noastra.

Nu se poate sa nu zimbesc atunci cind cu-getatori cari nu §tiu nimic din istorie sau §tiuce se §tia pe la 185o, vorbesc cu patos, po-trivit cu acea doctrines a materialismului eco-nomic, de ve§nicia §i necesitatea luptelor declass, care ar fi fenomenul de capetenie indesvoltarea omenirii. Dar la Atena, ca §i inrepubliciile italiene din evul mediu, daca esteo lupta de caracter economic, ea se poarta,dupes rosturi general umane, ba chiar §i.w ani-malice, intre gra§i" §i slabi", deastazi putind fi slabii" de mine, caci nu enicio permanents de conditie. Cum, de altfel,aceasta lupta imensa §i confuza nu pleaca dela un principiu, nu urmare§te un scop, §i,

/

-1

64

daca da accidente istorice, nu face istorie.Mari solidaritati legale sint de fapt situatiilecari se vad mai des in aceste doul epoci dinistoria omenirii.

Nu se poate vorbi, intr'un atelier anteriorsecolului al XIX-lea, de capitalism si de mun-citori. Lumea lucreaza impreund, micul ma-turator de scinduri avind sa ajunga si el, lavremea lui, patron.

Inventiile de la sfirsitul secolului al XVIII-leaau creat fabricile. Cele d'intiiu, in Anglia,erau foarte adese on ale inventatorilorsimpli maiestri, iar cei intrebuintati la tesa-torii si uzine neavind nici o pregatire §i ade-sea nicio permanents, fiind mai mutt oa-meni Idea capatiiu, veniti de pretutindeni simeritind foarte putin interes. Contactul intrenegustorul cu banii, muncitorii de fabrics siteranii din imprejurimi ii vedem astazi foartebine din povestea, pe care am dat-o in re-centul mieu volum de documente ale compa-niei grecesti din Brasov, a unei incercari in-dustriale in Tara Birsei.

0 chestie muncitoreasca" s'a pus intiiu inAnglia si Franta de pe la 1820 -3o din mo-tive deosebite, cu totul speciale, si care n'aunimic a face cu iluziile marxiste de ieri sauastazi. Englezul, om al Bibliei, si-a pus in-trebarea de ce nu s'ar purta grija acelor oa-meni saraci muncind obscur in conditii subtdemnitatca umana ; de aici socialismul" luiOwen. Francezul, fiu al Marii Revolutii, s'aintrebat de ce n'ar putea sa aiba oricine ceeace iese In chip firesc din mijloacele sale na-turale valorificate prin munca ; de aici saint-simonismul si phalansterele lui Fourier.

una si alta nobile conceptii, hotarit o-

-.

Si

65

puse grosolanului materialism de mai tirziu.De o parte, religiozitatea engleza, care in-nalta, actiune asupra sentimentelor omenesti,fara care nu se poate face nimic durabil. Dealta, cultul francez al muncii renovatoare princare se poate ajunge oricit de sus si calduraunui activism inflacarat care a dat omeniriiistmurile de la Suez si Panama si zagazuireaNilului, ca si minunile expozitiilor universale,in epoca lui Lesseps si Eiffel.

Alaturi insa, America lucreaza numai pen-tru cigtig, cu oameni veniti de oriunde. Eu-ropa se uita cu atentie si interes. Apostoliirenovatiei calatoresc peste Ocean : Owen in-sus, List, Chevalier. Se intimpla ca un re-gim politic si social de comprimare, al luiNapoleon al III-lea, ocroteste conceptii eco-nomice margenite, brutal materialiste, in a-celas timp cind positivismul filosofic al luiAuguste Comte inchide cerurile metafisicei.Karl Marx, spirit evreesc de factura france-za, vine intreg de-acolo, cu teorii azi asa deinvechite si a caror zadarnicie o invedereazafalimentul revolutiei socialiste din Rusia.

Dar dela el incoace totul s'a schimbat. Stimmult mai mult decit la 186o, si in .economia

Capitalurile nu s'au concentrat inmina citorva oameni, ci mii de actionari sintinteresati intr'o intreprindere, ei putind fi insiimuncitori gi chiar muncitori saraci. Condu-catorii sint tehnicieni, participanti si ei lamunca. Cele doua tabere, neted deosebite, nuse mai vad.

Apoi intinderea industriei opune in fiecaretars un centru producator altuia, cu capita-

muncitori cu totul. Concurenta intreJeri formeaza blocuri de solidaritate nationalsN. lorga 5

.

-

,

,

listi

66

integrala. In marele razboiu natiunile in totals'au incaerat pentru satisfactii materiale. $iautarchia de astAzi, necrutatoare, dusmana aumanitatii, pune fiecare natie in fata celor-lalte, facind sa taca glasurile de invrajbiresocials. Industria, toata industria ca §i agri-cultura, toata agricultura, sta astfel gata deluptA, cu frontul de mitraliere la granita.

II

Nimic n'a fost mai folositor pentru demo-darea vechilor notiuni in domeniul economicdecit criza ultimului timp.

Ea a strins lumea asa de mult intre mar-genile fiecarui Stat, in cit clase care se dus-maniau au ajuns sa-§i dea sama de nevoianeaparata a unei colaborari continue si sin-cere. S'a vazut cA, in concurenta teribila intreautarchii, capitalisti si muncitori pot sa cadsimpreuna. Vechile visuri de Internationale"au trebuit sa se risipeasca atunci cind s'aconstatat ca fabrica unuia cauta sa omoarefabrica celuilalt cu tot ce se gaseste 'ntr'insafara deosebire. Insuccesul sfortarilor sovie-tismului supt forma Internationalei a treia inlumea muncitoreasca din centrul si apusulEuropei este §i el plin de invataminte. Fie-care se uita cu ingrijorare.in jurul casei sale.

Dar orice opera de cuminte si °nest& cola-borare creiaza neaparat factorul moral, far&care de altfel nimic nu se poate face si nimicnu se poate intelege.

Materialismul economic s'a dovedit din cein ce mai mult neputincios : e orb cine nuvede. Peste deSgustul de dinsul, omenirea se

67

indreapta catre o noua ordine morals. Faratrezirea sentimentelor bune intre oameni §igrupurile de oameni, Para o inviere a iubirii,toata aceasta civilizatie e osindita sa cads lapamint ca s'o prade Chinezii §i Negrii.

In aceasta ordine morals noua, care-si varide de toate superstitiile §i pedanteriile noas-tre, cu terminii tehnici predicati de pe cate-drele din Berlin si compromisi in conferintileinternationale, insA§i notiunea muncii va trebui

schimbe total sensul. Acea notiune pecare o imbracam intr'un cuvint unguresc careinseamna §i tortura: chin, pe cand avem fru-mosul cuvint latin de lucru, care inseamna :ci§tig, spor, iar lucratorii, cu capitalist cu tot,sint colaboratori pentru spor §i ci§tig.

Nu stiu ce spirit semitic de sinagoga vor-bareta §i lenesa a creat acea oroare moralscare este osinda lui Adam, sortit sa lucrezepentru ispasirea pacatului sau, notiune care aintrat apoi prin crestinism in atitudinea partiicelei mai bune din lume fats de orice activi-tate (ma intreb cum trebue sa judece aceastapedeapsa teribilii nostri concurenti, Japonezii).

Lucrul, activitatea este de fapt elementulesential in viata esentiala a lumii. Cel maimic fir de iarba ni da aceeagi leek ca simarile sisteme planetare. Chiar atunci cindactivitatea creatoare, insusire diving, nu pro-cures o satisfactie imediata, are cineva macarsimtul linistitor al datoriei indeplinite.

E adevarat ca supt pamint radacinile, ins-tinctele, se lupta necontenit dar ele raminacolo supt pamint, pe cind in libertate §i

cotorul innalta frunza §i floare. In viataeconomics facem contrariul : ascundem parteaizbindei, a triumfului §i scoatem la 'wallnumai asprimea radacinilor pline de terns.

sa -$i

lu-mina

68

Intre religiile viitorului, cea d'intiiu trebuesa fie a muncii curatite, dorite, iubite. VisulSaint-simonienilor trebue neaparat prefacut inrealitate.

Dar pentru aceasta se cer schimbari esen-tiale in sistemul actual al muncii de fabrica,in care s'a ajuns acolo, incit fabrica exist&pentru ea insasi.

Nu i se poate cere acelui care face anonimnumai o parte dintr'un lucru sa simta o deose-bita placere intr'un rezultat care nu oglindesteintru nimic personalitatea lui in care operalui, asemenea cu a magarului orb care scoateapa dintr'un put spaniol, nu se poate recu-noaste nici de dinsul nici de

Intre ce poate da marina ce pretinde su-fletul uman trebue sa se gaseasca un mijlocde intelegere. Se va zice ca astfel productiascade; se poate, dar nu ne dam seama oareca fabricam in mare parte obiecte pe carisocietatea nu le cere, cari ramin nevindute,uzind in acelas timp si materia prima, carenu se poate reface, si sanatatea umana, carenu se mai poate drege ?

Facind printr'o colaboratie insufletita cetrebue gi cum trebue, lucratorul ar gasi cuprisos un timp, nu pentru neactiune, ci pentruo actiune culturala prin care singura iii poatecistiga intreaga valoare de om.

III. PROBLEME FINANCIARE

IAceleasi discutii nesfargite gi cu tot atita

fobs se fac, dela marele razboiu incoace, din

gi

altii.gi

69

tuna in lunA si din an in an in jurul concep-tiilor invechite din domeniul financiar, gra-madind inaintea bietei lumi ilusie peste ilusiegi desilusie peste desilusie.

Ele privesc doua domenii : al monedei si albudgetului.

In ce priveste pe cel dintiiu, nu se observein de ajuns cal discutiile zAdarnice n'au macarfarmecul noutatii.

Cercetind pentru alt scop anii dintiiu ai re-vistei Convorbiri literare", am gasit o darede sama a lui A. D. Xenopol despre untratat de economie politica de I. Strat, in carese gasesc fata'n fats pareri despre monedacare si astazi impartesc pe economist' in zodiavalorisarii, devalonsarii revalorisarii.

Pentru Strat moneda este o marfa : maimulta, mai ieftina, mai putina, mai scumpa.Pentru Xenopol, este si altceva : regulariza-rea schimbului marea ajutatoare a circu-latiei : sunt bani multi, circulatia este rapede,ca si cum once circulatie, gi cea mai febrila,mai desordonata si mai anarhica, ar repre-zenta scopul principal pentru care traeste osocietate economics.

Aceasta e doctrina berlineza, a national-economistilor", a caror influents s'a exercitatprin elevii for asupra lumii intregi.

Lipsesc prea mult reprezintantii unei a treiaconceptii : cal moneda a ajuns sA fie un sim-plu indice de valoare poate nici cel maisimplu, nici cel mai practic, de care leagaseo mistica a increderii, care-si are originile inpsihologia necontenit schimbatoare une-ori, ca astazi, violent schimbatoare, a popoa-relor.

Metoda istorica, bine inteles cea cu totul

-

si

si

si

_

70

libera, care pleaca de la faptele singure, iarnu acea, falser, care le spune unei diformatiicerute, de principii prestabilite, poate sa fiefolositoare gi in acest domeniu.

La inceput autarchia individuals n'a avutnevoe de niciun schimb. Pe urma un inceputde specializare, a creat schimbul acesta. Unobiect se dadea pentru altul, socotit de aceavaloare ; la noi sistemul a continuat pe alo-curea gi panes in sec. al XVII-lea cind in con-tracte se vorbia de, bani, dar, in realitate, cir-culau, pretaluite numai intro moneda neexis-tenta, obiectele insegi.

Dela o vreme un obiect mai rar, mai trans-portabil, mai frumos gi mai util a fost alesca element mijlocitor in locul schimbului di-rect. Astfel, la inceput, secerile preistorice,cari se gasesc gi la noi, barele sau lingourilede metalgi, pe la i600, tezaurul Sultanului,pentru a falsifica moneda, prefacea monedelein lingouri gi apoi lingourile in monede,bu-catile masive de metal pretios cari aveau opermanents prin aceea ca numarul minelor giproductia for ramaneau aceleagi pentru multivreme.

Pe asemenea bucati de aur gi de argint seadaugia printr'o pecetie garantia de autenti-citate. Instinctiva necesitate de frumuseta apoporului grecesc a prefacut aceste bucatide o forma brutes in moneda.

Cu vremea au fost multe monede, dar din-tre dinsele s'a ales pentru uzul internationalaceea care se bucura de o mai buns reputatie;astfel in prima parte a evului mediu, monedade aur bizantina, pe care un rege Indian, ala-turind-o cu cea corespunzatoare a regeluiPersiei, ajungea la concluzia ca Bizantul este

II

7 I

71

mai tare decit Cara acestuia ; besanf in fran-tuzeste ajunsese a reprezinta ce este mai bunsi in ordinea morals. Florinul florentin aavut apoi aceea§ hegemonie, ca $i, in Orient,prin unele pArti si pins astazi, talerul. MarieiTeresei.

Hirtia-moneda, apArind in Anglia secoluluial XVII-lea, pentru ca Law sa incerce a oincetateni si in Fran a, a pus problema pe obaza abstracts, dandu-i ca baza increderea,un fenomen psihologic, variabil, capabil detoate dezastrele $i de toate refacerile, cacicontrolul material, supravegherea de fiecaremoment sant imposibile. Catastrofa finan-ciara provocata de razboaiele napoleoniene, le-gaturile inextricabile ale unor economii natio-nale inebunite de succesele for au suptiat totmai mult aceasta baza, scazindni materiali-tatea incontestabill.

S'a ajuns acolo astazi, incit moneda bun&e aceea pe care o crezi buns si care decipoate fi mai buns sau mai rea printr'o iluziesau printr'un artificiu.

Ss ne gindim la dantul de ieri si de azi aldolarului.

Dar situatiile morale instabile nu admit ne-contenita violare brutala a teoriilor confe-rintilor. Cu cat vor fi ele mai multe, cu atitava merge mai rail. 0 intreaga conceptie tre-bue uitata, o intreaga practica parasitA.

De la sine, viata popoarelor gaseste formenoi. Cate monede de necesitate n'a creatmarele razboiu 1 Fabricantul american batemoneda pentru muncitorii

Moneda n'a fost totdeauna de Stat poatesa inceteze de-a fi exclusiv a Statului, pecare-1 incurca compromite. SA revina lace este, la ce poate fi I

1

.

si

s5.i.si

1

$i-1

72

Dar, intre State, nu spune oare nimic for-mula, care mije§te, a schimbului direct demarfuri, In care Statul n'are alt rol decit acelaca garanteaza gi aduna ?

Rusia sovietica 1-a practicat ieri, Rominia11 propune azi.

II

0 alts dogma din lumea veche este a bud-getului pe care mai mult decit un ministrude Finante it considera ca find tinta de a -petenie a sfortarilor sale, uitand ca, lucrul decapetenie find starea morals din care vinemunca onesta §i ordonata a unei societati,budgetul se subordoneaza unor necesitati careyin din toata starea economics sufleteasca.a ei.

Se considera astazi acest budget ca find oforma daca se poate invariabila timp de unan a unui proiect de echilibrare a veniturilor§i cheltuielilor unui Stat, cu mentinerea citse poate de deplina a salariilor cuvenitefunctionarilor sai.

In ce prive§te aceste salarii, se consideraprea adesea legatura for cu Statul ca avindcaracterul unui contract, de care zisului Statnu i-ar fi permis sa se departeze. Si de-aicio intreaga teorie potrivit cu care functionariiar avea dreptul de-a se sindicalisa, intrindeventual §i in lupta cu Statul, pentru a serespecta ceea ce ei considera ca find dreptulfor

Conceptia e cu totul gre§itl. Functiuneade Stat §i intrebuintarea la un patron sintdoua lucruri cu totul deosebite. Functionarulnu este altceva decit coboritorul pacific al

.

.

u ,

gi

intangibil.

73

leuzilor cari incunjurau pe regele germanicdin vremea invasiilor, avindu-si partea dinpradA, cita era. Apoi au fost devotatii servi-tors ai regelui absolut. Chiar in unele indus-trii care sint in legatura cu interese mari alesocietatii, nesuferitoare de zabavA, niciun con-ducator de Stat cu constiinta rAspunderilorsale nu poate sa ingadue miscari greviste.

Cercetind lucrurile istoric, budgetul nu seinfatiseaza in viata englesa asa cum igi inchi-pue cei mai multi din pastratorii unui calculgeneral, unic gi centralisat. Vechii regi aiAngliei cereau vasalilor for o contributie carevaria dupa necesitatile Coroanei; socotealasumei acordate se facea numai intre Suveran

agentii sai; nisi vorba de prevederi aleunor incasAri pe cari nu le facea regele prinoameni ai sai. Nici vorba de plata regulatAa unor salarii stabilite ()data pentru totdeauna.

Functionarii din vechiul regim occidentalcumparau functiile for si se plAtiau de aceeacari aveau nevoe de serviciile lor. Iar insti-tutiile iii aveau fiecare inzestrarea for inmosii, in venituri de la orase, in vami, s. a.m. d. 0 socoteala de venituri cheltueliechilibrate s'a facut in Anglia abia pe la 1760cu aceasta punga" (bougeffe) a regelui gi, pestevre-o douAzeci de ani Necker, insufletit deabstractul spirit filozofic al timpului, a incer-cat- o in Franta.

Vechiul regim ne pare noun, cari am primitformele, netede si dure, ale revolutiei franceze,cofuus Si difus. Dar e inainte de toate foartepractie. $i de la dinsul avem de reintrodus,potrivit tocmai cu multiplicitatea gi delicatetarelatiilor banesti in lumea noastra contempo-rana, anume lucruri esentiale.

gi

si

74

Statul nu va mai fi incurcat numai atuncicind va reveni la localismul budgetar atit demult despretuit, dud fiecare grup i§i va cautade micile lui venituri gi de micile lui cheltuieli,Statul rezervindu-§i doar grija, care nu poatefi imbucAtita a armatei §i fortei publice.

El va trebui sa restabileasca in cea mailargl masura sistemul inzestrarilor in loculacelora al plAtilor, cum am incercat s'o fac laInstructie prin proiectul de economii din Mai1931.

Iar functionarii vor trebui sA inteleaga acestlucru elementar ca §i ei cu lefile for trebuescsupu§i fluctuatiilor de ani buni gi ani rai lacare sint supuse toate categoriile muncitoareale unei societAti.

A complica tocmai pentru a simplifica este§i in acest domeniu formula vremii.

PARTEA A II-a

VECHEA $1 NOUA EUROPA

1

re

I. VECHEA EUROPA

I

La inceput o definitie a Europei, de carene vom ocupa in aceste lectii.

De ce Europa e vorba ?A fost cindva o Europa care a disparut si

care nu mai poate fi inviata, vechea Europa.Este apoi o alts Europa, neunitara, taiata

in bucati, care exista numai pe harts, oEuropa pe care vor s'o creeze unti cugetatoriai vremii noastre si eu ma indoiesc ca vorreusi.

In vechea Europa, care a murit, era o uni-tate politica si o unitate morals. De exemplu,oamenii de pe vremea lui Cuza-Voda, cindse gindiau la viitorul tarn lor, n'aveau nici-o grija, erau incredintati ca-i pazeste Europa.

tarii,Astazi, cind e vorba de viitorul ne gin-dim la doua lucruri : unii, optimisti pins lanaivitate, socot ca prin sistemul pactelor, ina caror eficacitate eu nu cred, au asiguratacest viitor, altii, mai cuminti, se gindesc lacrearea unui suflet de aparare st la gasireaformelor materiale pentru a se asigura.

Oamenii dela 1850ho se inselau putincind credeau in acea Europa care li are grija,dar aveau si dreptate in parte, caci exista peatunci o Europa politica unitara, pe care n'arputea-o realiza toate pactele de azi, cu toatesfortarile diplomatilor, Europa aceasta de

-

Si

78

pacte poate fi asamanata cu ceea ce povestia uncalator din secolul, al XVIII-lea despre TurckDorind sa aiba o harts a Imperiului otomans'au luat masuri sa se alcatuiasca harti aleprovinciilor, cari, fiind diferit alcatuite, nuputeau alcatui un tot unitar. Comparindaceasta Europa a pactelor : balcanic, baltic,poate mediteranean, cu Europa unites& seintelege usor ca nu se va ajunge la nimic.

Odinioara nici nu exista notiunea Europei.De unde vine aceasta notiune ? Eu cred caideia aceasta de Europa moderns vine delaceva foarte vechiu. La 1648, prin tratatele,zise din Westfalia, care de fapt sant tratateledin Munster Osnabruck, s'a fixat pentrufutile oars echilibrul european. Tratatele cu-prindeau de fapt angajamentul reciproc, mar-turisit scris, ca nimeni nu se va intindeatit de mult ca sa strice rosturile intereselecelorlalti. Aceasta e teoria compensatiilor, in-tilnita la noi. In urma razboiului balcanicdiplomatii nostri s'au straduit sal capete eiceva, macar o bucatica de Silistra. Fara salfi luat parte la razboiu, echilibrul balcaniccerea un cistig pentru noi.

Echilibrul european a dominat foarte multavreme. El a determinat impartirea Polo-niei. Cind regele Prusiei, Frederic al II-lea,lua ceva pentru Cara lui, Maria-Tereza aAustriei Ecaterina II-a a Rusiei se intrebaunumai decit ce trebue sa le vie lor ? Astfel,datorita acestei tendinte de a se pastra echi-librul european, se alcatuiau tot felul de pla-nuri curioase, ca acel al lui Hertzberg, mi-nistrul lui Frederic-Wilhelm al II-lea, care,dorind sa aiba Danzig si Thorn pentru Prusialui, a propus Turcilor sa cedeze ceva din teri-

§i

.

§i

§i

§i

§i

§i

§i

-

gi

pi

79

toriul for Austriecilor, iar acestia sa deaceva Polonilor, cari in schimb sa lase Prusieiorasele amintite.

Sistemul european a fost ridicat mai sus sidesavirsit prin opera revolutiei franceze giprin opera lui Napoleon I.

In ce priveste revolutia franceza, cei maimulti dintre d-voastra aveti idei false. Inva-tamintul transmite cel putin jumatate din ast-fel de idei false. Manualele in cari suntcuprinse aceste idei se furs unele pe altele,iar profesorul de cele mai multe on credein ele.

Se crede de obiceiu ca Francezii cu ideilefor proprii numai pentru ei au facut Revo-lutia, care este socotita ca fiind cea dintii.Dar revolutia franceza nu este prima si nucu ea incepe istoria contemporana;

A fost intii revolutia americana, de o im-portanta mult mai mare, find un lucru asade nobil, sacru, moral §i profund uman.

Pe de alts parte, chiar in apropierea Fran-ciei s'au facut miscari revolutionare inaintede anul 1789.

Astfel la Geneva, apoi In Tarile- de -jos, laBruxelles si in Olanda.

Revolutia franceza vine dupa toate acesteincercari si nu este facuta pe baza unor ideiFur franceze. Ideile ei au fost raspindite prinranta, dar ele sint iesite din cugetarea euro-

peana, sint rezultatul ultim, forma ultima acugetarii Renasterii. Revolutia franceza n'afost facuta ca un act numai francez gi numaipentru Francezi, ci, intocmai ca revolutia ru-seasca din vremea noastra, in care pot intratoate natiunile, a fost conceputa in sens uni-versal, international, o revolutie general umana,

§i

8o

Mi§carea revolutionary ruseasca a pornit cumari ilusii : credeau ca in citeva saptamini toatalumea poate fi transformata. Aga au gindit §iFrancezii : ei primiau delegatiile tuturor po-poarelor cari voiau sa scape de vechiul regim.In Anglia se plantau arborii libertatii la in-ceput, se alcatuiau societati secrete pentrurasturnarea ordinii monarhice, §i cine §tiedaca, Anglia n'ar fi devenit §i ea un terenpentru revolutie, de n'ar fi fost acel friucaracteristic acestui popor cumpatat gi tradi-tionalist, care intervine la ei intotdeauna inmomentul necesar.

Revolutia din 1789 a declarat ca-i pentrutoti oamenii gi a mai adaus ca ea nu vine sacucereasca : ea numai libereaza. Dar s'a in-timplat ca, atunci cind au ajuns sa libereze,nu s'au mai indurat sa piece §i au facut toateacele rechizitii gi pradaciuni prin cari §i-aupierdut increderea populatiilor pe cari le-aueliberat.

II

Acum s'au imbogatit muzeele din Paris culucruri luate din palatele §i bisericile italiene.A fost prin urmare o Europa revolufionard cuidei de libertate §i fraternitate, dupa Europacompensafiilor §i a echilibrului european stabilitla anul 1648. In afara de Europa revolutio-nary ramineau doar regiunile scandinave, Ru-sia §i Turcia.

Inainte de a vorbi de sistemul lui Napoleon,ar fi de mentionat §i aceea ce vazuse cinevaIn acest gen inainte de anul 1648. Pe la anul261o, regele Franciei Henric al IV-lea, cel

81

care a fast apoi asasinat de cutitul lui Ra-vaillac, visase o Europa noua, organizata inasa fel ca sa se tie seama de intereseledrepturile fiecarui popor.

Vine apoi Bonaparte, Napoleon I cu sis-temul lui. La inceput pastreaza republicile,mai mici sau mai mari, create de revolutie,mai tirziu creiaza o Europa monarhica, alca-tuind acele multe regate pe cari le dadea instapinirea rudelor sale si cari depindeau demonarhia lui. Fiul lui si al Mariei Luiza, acelduce de Reichstadt, care a intrat apoi inminile familiei sale din Viena, a fost numitregele Romei. In Italia de Nord, la Milan,stapinirea fiului primei sale sotii, a Iosefinei,stapinirea vice-regelui ltaliei Eugeniu de Beau-harnais, a lasat multa vreme amintiri placutein mintea populatiei. Papa era considerat caun fel de patriarh al acestei imparatii euro-pene, iar Roma era socotita ca a doua capi-tall a lui Napoleon.

Europa lui Napoleon Liu e o Europa desisfem, de administrare, venita dupa Europarevolutionara, care, am spus, era una de idei,§i aceasta urmind dupa Europa de pofrivirimaferiale.

Europa lui Napoleon s'a sfarimat la cade-rea lui. Biruitorii au inceput sa-i schimbesistemul care desigur ar fi dat bune rezultate.S'a alcatuit astfel Sfanta Alianta, care insemnaun element smuls din sistemul lui Napoleon.Aceasta cerea s'a' nu se mai faca nicio revo-lutie, iar, daca totus s'ar face undeva, sa seadune un congres de Suverani acesta sadelege armata unei taxi pentru potolirea mis-carii. Astfel Francezii au avut de inlaturat

N, lorga 6

11,

I

VO.

gi

. .

gi

-1 ,

82

miscarea din Spania, iar Austriecii au capatatdelegatie in Italia.

Toata Europa liberals s'a ridicat contra sis-temului Sf. Aliante ; liberalismul in aceastalupta a creat o noua si strinsa legatura intrepopoareleSfintei

Europei. Europa liberals, in loculAliante, a creat un sistem care a cuprins

toata lumea. Erau legaturile cele mai strinseintre revolutionarii dela 1848. Comandantulrevolutionarilor maghiari din Ardeal, care aintrat si in Moldova, era Bem, un Polon, siBalcescu cauta o intelegere cu Kossuth.

Deci iata un plan de legatura intre Ungurisi Poloni pentru izbinda liberalismului. La183o fusese revolutia polona, care fiind repri-mata, invinsii se impra.'stie in toate partile.Revolutia din 1848 din Berlin a fost facutasi din indemnul Polonilor refugiati. Revolu-tionarii poloni au incercat sa stabileasca le-gaturi cu toate popoarele din Balcani. Sefulfor dela Paris, principele Czartoryski, a trimisdelegati si la noi, la Iasi si Bucuresti.

Cind a cazut revolutia din 1848, la Paris 5iLondra s'au intilnit refugiatii din toate tarile.Era acea Europa liberals care lupta contrasistemului vechiu. Revolutionarii aveau si unsuveran", vestitul Mazzini, respectat de totica geniul ce trebuia sa transforme Europa.

S'a intimplat insa ca unul din liberalii dela1848, nepotul lui Napoleon, care se ocupase,si de chestii sociale, dar nationalist convinsLudovic-Napoleon, a ajuns Imparat francezPastrind in minte internationalismul revolutio-nar, dar cu amintiri dela unchiul sau, a or-ganizat Europa peste rama si tele Sfintei Ali-ante. 0 Europa care sa nu mai aiba razboiu.El ar interveni in toate partile unde s'ar ivi

'

83

conflicte. Vedem astfel cum, dupa razboiulCrimeii, voia o Polonie refacuta §i o Romanieunits. In ce prive§te Italia, s'a gindit la treiItalii, cea de Nord, a casei de Savoia, ItaliaPapei §i Italia de Sud, cu dinastia inrudita cuNapoleon. Sentimentul adinc pentru dreptateanatiunilor 1-a facut sa sprijine §i Italia in uni-ficarea ei, §i Germania. Aceasta atitudine erapentru el o datorie de con§tiinta., dar a fost ogre§eala politica, datorita careia a cazut el la1871, atacat de Germania unificata §i parasit deItalia nesatisfacuta. Dar, inainte de-a cadea,Napoleon se gindia la Inca un congres. Princongresul dela Paris din 1856 s'au alcatuittarile noastre §i constitutia tarii. Conventiaa fost data de diplomatii Puterilor garante".Raminea ca tot ce ne-ar ameninta sa cads insarcina acestor Puteri. Practica insa a fostmai putin frumoasa decit teoria : la 1877 Pu-terile ne-au lasat in drum, de§i i§i luaseraangajamentul sa ne ocroteasca.

III

$i Rusia crezuse in Europa" : la 1877 eavoia sa intervina in Peninsula Balcanica, darnumai ca mandatary a Europei, §i ea porne§terazboiul pe socoteala proprie numai cind spe-ranta de a mai primi mandatul o pierduse.

Bismarck a voit sa pastreze Europa unitarya lui Napoleon al III-lea, prin amenintareaarmatei celei mari germane §i prin congrese.Astfel chiama el congresul dela Berlin ca samodifice tratatul dela San-Stefano, care crea-se o Bulgarie scaldata in cele trei mari :Adriatica, Marea Neagra §i Marea Egee.

84

Schimbarile aduse de congres nu au fost preainsemnate ; tutu§ ideia Puterilor europenecontinua. Ea dainuia pe timpul razboiuluidintre Grecia gi Turcia pe timpul celuiadintre Sirbi. $i Bulgari. Intervin gi acumMarile Puteri, spunind ca in anul 1878 a fixathotarele in Balcani, ca ele trebuie sa raminaneschimbate, deci Grecii, desi batuti, n'aunimic de dat Turcilor nici Sirbii Bulgarilor.In 1912 Europa" a spus Balcanicilor sa nu sebats, iar, acestia neascultind, Europa" i-apoftit la Londra, unde nu s'a ajuns la nimic.Turcii se ridica din nou ; dovada ca Europaaceasta nu mai functiona, ca puterea ei eranumai aparenta.

Dupa tratatul de la Bucuresti, Viena chiamaimediat pe beligeranti la ea. Cunoastem luptaregelui Carol I pentru pastrarea celor hota-rite la Bucuresti. Cind interesele unora si alealtora au dus la izbucnirea marelui razboiu,n'a mai ramas nimic din vechea Europa : eaera vizibil moarta.

Europa aceasta veche mai inseamna insaaltceva. A fi European insemna a avea o

anumita stare de spirit. Vechea politeta eu-ropeana, acea crutare a altuia, acea moral&sprijinita pe libertatea omului pe respecta-rea drepturilor oricui, a murit si ea. Nu maipoate fi vorb a de ea acum cind se petreclucruri ca acele de ieri din Rusia, sau ca acelepetrecute la Viena, la Berlin sau aiurea.

Gindul insd ca a Post o Europa face pe multioameni sa creada c'ar pufea-o reface.

In Europa veche era mdcar pace §i siguranta.Amoralitatea din societatea noastra se explicaprin aceea ca oamenii sint nesiguri de viata,avem ceva asemeni starii de spirit a societatii

gigi

gi

§i

gi

85

din secolul al XIV-lea, in timpul ciumei ce-lei mari, atunci cind Boccaccio a scris po-vestile sale hazlii si putin cuviincioase, caintre oameni ce vor muri mine si cari vreausa se bucure de putinul ce-1 mai au de trait.

Aceia cari vreau sa faca Europa cea novanu pornesc dela o ideie morals, nu pling lipsade pace nu tind sa recapete siguranta,nici nu se inspira dela ideia umana a crutarii,ci numai dela ideia unor anumite necesitatieconomice, unor anumite interese ale capita-lismului. Ei vreau sa faca o Europa econo-mica. Se aduna astfel economistii" tuturortarilor §i fac aranjamente cari de sigur disparInca de a doua zi. Lucrul de capetenie pen-tru acesti contingentatori nu e omul, ci pretul,care e de-asupra omului. Contingentarea, asacum e si cum se face, e numai o inca in-curcatura.

Dar, dupa cum Europa cea veche nu sepoate sa invie, tot asa Europa cealalta, eco-nomics, nu se poate sa se realizeze. S'a in-cercat alcatuirea unei Europe centrale, in caretarile din aceste parti europene trebue sa intre,de vreau sau nu vreau, dar nu pentru ca elesa traiasca mai bine, ci pentru ca Wile dinApus poata desface mai usor produselefor industriale si mai usor sa le vinda uneiasociatii decit fiecarii tari in parte. Toateacestea sint insa reverii zadarnice.

Delaisy avuse un plan foarte ciudat in ceprive§te alcatuirea noii Europe. Se intrebael de ce nu se vind marfurile ? Fiindca nusint drumuri. Mai observa apoi ca in tarileputin mai salbatece oamenii cari n'au nicioIntrebuintare se gasesc in numar mare.

El indeamna deci sa se foloseasca ace§ti

si

-

sa-si

P.'tet. litcn:t1 y..

86

oameni pentru crearea unei Europe a dru-murilor. deci gi Euro Da fornerilor §i asoselelor.

Toate incercarile de a alcatui o Europa infelul acesta sint visuri de teoreticiani. Cu toateacestea, atitea amintiri de trecut multe altelucruri se tin impreuna, impotriva propune-rilor cari nu se pot realiza. Iluziile acesteacari nu se pot realiza le lasam 1a o parte, siin conferinta viitoare vom privi Europa in li-mitele intro cari figura in atlasele de pe la188o vom vedea ceeace este nou in aceastaEuropa ceea ce este numai aparenta denoutate.

II. APARENTE DE EUROPA NOUA

I. HARTA NOUA

D-voastra ati vazut in conferinta precedentscum inteleg eu Europa : un inteles obignuit,fara sa impartasesc parerile pretentioase aleunui Delaisy, cu toate acele impartiri ale Eu-ropei in benzi; ma gindesc la Europa cu caream Post deprins.

Daca ne uitam la Europa de azi, aparentanoutatii e foarte puternica.: evident ca sepoate vorbi deci de o Europa noua. Si, cindam fixat ciclul conferintilor din anul acesta,am plecat dela recunoagterea faptului ca Eu-ropa de acum douazeci, treizeci de am giaceasta de acum sint doua lucruri cu totuldeosebite.

Si vedem cari sint aparentele credintii caexists o lume noua, caci noutatea e numai

.

Iata

gi

-

gigi

.

87

aparenta, si cari sint elementele spiritului ge-neratiei de azi? Sint si oameni cari apartinaltei generatii si se cred datori sa imprumuteideile unei generatii mai noi. Sint oamenicuviinciosi, de o virsta respectabila, cari citesc,poate numai pentru a fi in spiritul tineretului,carti cari sint pe gustul acestora.

Tot asa e in ce priveste ideile de Europanoua. 0 stare de spirit cu privire la aceastanu e numai a tinerilor : sint multi de o virstamai inaintata cari pentru a avea o aparentade oameni tineri nu se dau in laturi delanimic.

Pentru multi lume exista convingerea ca pinspe la 1918-1920 umanitatea era intr'un fel side atunci a intrat intr'o faza noua. Am spusInca dela inceputul lectiei ca aceasta noutatee numai aparenta. Europa noua este realizareade catre razboiu a unor tendinte in aparentanoi, dar care in realitate sint foarte vechi, cumult inainte de razboiu. Se poate intimpla caanti traditionalisti sa fie mult mai noi decitcei cu pretentii de inovatie. Umanitatea segaseste in momentul de fats in situatia unuical care s'a rupt din ham ; nu inseamna caavem un cal nou, calul e tot cel vechiu gidupes ce s'a desfacut din legaturi.

In aceasta conferinta nefiind vorba decitdespre aparentele noi in Europa, cari sintacele aparente ?

Este intii harta, complect transformata.Ea nu mai corespunde cu harta veche. Fie-care dintre noi insa ramine cu viziunea vechiiharti, cu toata schimbarea. Europa de acume cu totul alta si e una cu totul neprevazuta.Sint lucruri cari cad asa de prapastios caintrec orice prevedere. Formele acestea apa-

0.

.

88

rute dupa marele razboiu sint foarte curioasemulte sint viabile, altele, dupes parerea unorspirite critice mai ascutite, sint foarte putin,viabile. Unele din aceste forme sint atit decurioase incit ni-ar fi foarte greu sa zugravimspre exemplu hotarele noii Germanii cu cu-loarul dela Danzig, prin care trecind cu trenulesti acum intro tara, acum in alta.

La Universitatea din Bucuresti, domnul deMontfort, care se ocupd cu Tarile Baltice,intr'o interesanta conferinta a vorbit despreaceste state, aratind ce sint ele. La urma,cum, potrivit obiceiului francez, cel care pre-zida conferinta trebuia sa spuna citeva vorbeasupra ei, eu i-am spus sa dea Dumnezeu sa-itraiasca aceste State, al caror viitor it vedeatrecind peste secole inainte. Asupra soarteiacestor State Baltice eu ma indoiesc, caci,cum vreti d-voastra ca uriasul rusesc, care lista in coasts, sa fie impiedecat sa respire la.Baltica de asemenea statulete? Tot asa de greui§i poste cineva inchipui ca acelas urias vaputea fi oprit in expansiunea sa spre Orient,in Manciuria, de catre Iaponezi.

Am vazut deci ca au aparut dupa razboiucreatiuni de acestea noi, unele cari au doritsa traiasca, au luptat pentru aceasta, altelecari s'au trezit traind, fares aproape s'o ficerut. Unele au cerut §i au fost create po-trivit constiintii for nationale, altele au iesitde pe urma pomenii ce s'a facut cu ideianation ala..

Mai multe din aceste State pretinse natio-nale n'au nici macar limba literara ; se tru-desc sa §i-o gaseasca. Un exemplu vechiu deasemenea Stat este Norvegia, care s'a des-pArtit de buns voie de Suedia, formind

ti

un,

89

Stat deosebit. Au schimbat numele capi-talei, eu am apucat Inca vechiul nume,Cristiania, pe care 1 -au inlocuit astazi cu Oslopentru motivul ca li amintia stapinirea strainsa regelui danez Cristian.

Daca Norvegienii trebuiau sa uite amintireadaneza in ce priveste capitala, o alts amin-tire trebuia inlaturata, caci in timpul stapiniriidaneze scriau in limba daneza. Limba literaranorvegiana a inceput atunci sa se creeze. S'afacut cu ea ceea ce s'a facut cu limba poetic&proventala, acea limba care in secolul alXIX- lea a avut reprezintanti ca M istral$i care de o bucata de vreme nu mai este lamods. Alcatuita din elemente populare $i dintexte foarte vechi, un amestec de_ arhaism Sivulgaritate, aceasta limba era intocmai cumar fi daca not am crea o limb& literara dinelemente arhaice luate din textele mahacene$i din elemente vulgare luate din graiul ma-halagiilor din Bucuresti.

Azi in Norvegia sunt cloud feluri de-a scrie.In ce priveste operele de istorie, politica, celede stiinta, se scriu in norvegiana cea veche,influentata de limba daneza, iar poesia, ro-manul se scriu in limba noun alcatuita. Bjorn-sterne Bjornson scria altfel decit HenricIbsen.

Un caz interesant este al Irlandezilor ;acestia au creat o tars nouA-nouta. Se in-timpla lucrul acesta, foarte curios, ca, in An-glia insasi, in Tara Galilor, se vorbeste limbacella, iar in Irlanda nu e cunoscuta decit inanumite vai pierdute, iar Irlanda, care-si cautAsi pina azi limba literara, lucru curios, e Statnational celt.

Apoi ginditi-va d-voastra la truda extra-

§i

90

ordinary a celor din Estonia si Livonia pen-tru a-si forma limba nationals.

In ce priveste Lituania, ea a mers multAvreme cu Polonia. Au avut aceeasi dinastiede pe la sfirsitul secolului XIV-lea, iar con-stitutional s'au unit in a doua jumatate asecolului al XVI-lea, inainte de domnia luiMihai Viteazul la noi. Legatura aceasta strinsaa amestecat gi familiile. Poeti poloni ca Mic-kiewicz gi altii sint de origine lituaniana,precum multi Lituanieni sint de origine po-lonA. S'au certat pentru Vilna, si au inchisgranita. Astazi vechea capitals a Lituanieise gasete in Polonia. Este intre aceste taliuna din cele mai ciudate uri nationale. Lite-ratura lituaniana e plina de elemente polone.Lituanienii fac tot ce pot ca sa iasA dinPolonismul care e adinc intrat in ei. Astfeldin polonul Iablonowski pot face acum Iablo-nauskas : wski de ieri s'a transformat inauskas de azi.

Cazul Rutenilor si al Rusilor Mari e iaragfoarte interesant. In Ucraina se incearcaformarea unei traditii literare, pe baza uneilimbi cu totul deosebite de cea rusa, ceea cee foarte greu, dad stim ca aceste tali au avuto viata asa de impletita.

Dela un capat la altul al Europei am vazutalatuindu-se State de acestea nationale, unclea caror creare a fost ceruta de toata lumeaSi cistigaa in urma luptelor indelungate pen-tru triumful nationalitatii, ca Polonia, altele,ca Albania, create pentru satisfacerea cerin-tilor unui grup de aristocrati intelectuali.Stim cit de mult au luptat pentru crearea Sta-tului for Polonii, Irlandezii sau Norvegienii,

91

dar nimeni nu cunoste o lupta pentru creareaEstoniei sau a Livoniei.

Intre statele acestei Europe noi este deci omare deosebire, care nu se poate vedea peharts, dar se invedereaza studiind istoria lor.Sunt state cari au dorit sa fie si si-au cuceritexistenta prin lupte §i sacrificii §i altele caris'a intimplat sa fie, cari s'au creat nu pentruo necesitate a lor, ci pentru satisfacerea citorvaoameni si cari acum i§i cauta formele spe-cifice.

II. SCHIMBARI INTERNE: DICTATURILE

Toate aceste schimbari ale Europei repre-zintA prefacerea harlii, dar sint schimbariinterne, cari sunt numai aparente, eu nu becred reale. Astfel nu numai in ce privestegranitile, ci si in ce priveste ordinea internsavem o serie de schimbari, cari nu-s noi, cio revenire la formele vechi.

In vechea Europa de monarhii §i republiciera o stabilitate care nu se mai gaseste azi,cind traim necontenit intr'o stare de pro-vizorat.

Cine se gindeste la transformarea Germa-niei, vede cum dela regimul lui Wilhelm alII-lea, monarhul considerat aproape ca unzeu, s'a ajuns la republica democratica; mosiaHohenzollernilor a intrat supt constitutia delaWeimar. Cind vine apoi Hitler, e cu totulaltceva : avem acum o fuehrerocra fie.

Aceste lucruri se intimpla putintel pretu-tindeni : in toate partile apar forme noi, pecari lumea nu le-a cunoscut. Ce este un pre-sedinte de republica inteleg toti, ce-i un mo-narh de asemenea, dar ce-i d. Stalin in Ru-

gi

92

sia sau d. Hitler in Germania, acestea suntlucruri de acolo, pe cari nu le poate pricepeoricine gi de oriunde.

In ce privegte Italia, acolo avem un regecu o vials aproape ca a oricArui cetaceanitalian. Se ocupa cu numismatica sau cu oricealte indeletniciri, eland a se scutura de po-litica ; un monarh in afara de rosturile mo-narhice. Toata. grija tArii e lasata in miniled-lui Mussolini. Din sistemul ducelui" pre-tinde a fi iegit, in forme mult mai brutale,fara omul de geniu, fara constructor, fara celce face o fara intreaga, fiihrer-ul din Ger-mania.

Toate acestea nu sunt in fond lucruri not ;avem a face cu o repetare a tiraniilor ita-liene din secolul al XV-lea. Tiranul nu eraceea ce credeti d-voastra un om nelegiuit, unom rau, un stapin care obtine ascultarea su-pugilor sai prin mijloacele cele mai condam-nabile ; din potriva, tiranul putea fi un om deo foarte mare valoare. El era cineva careguverna dupa bunul sau plat, prin geniulnumai pentru meritele sale personale, vitejie,curaj, fara sa alba niciun drept legal asuprasocietatii pe care o guverneaza. Astfel eraun Sforza la Milan, ridicat numai pentru ca-litatile sale gi recunoscut pentru acestea castapin. Aceasta recunoagtere gi acceptare avalorii personale a cuiva, aceasta incredintarein minile cuiva cu insusiri extraordinare esteo traditie in Italia d-lui Mussolini.

Avem deci gi in ordinea interns o serie deschimbari, cari dau ilusia noutatii ; ele insanu sint noun in ele insele, ci sint intoarcerea,congtienta, la lucrurile vechi, altadata exis-tente.

-

:

sau,

93

Din aparenta aceasta a lucrurilor not s'acreat insa o constiinta care-i alta decit ceaa generatiilor precedente, e natural sa fieasa cind esti incunjurat de State ce n'au exis-tat, cind forma hartii e cu totul noua, cindesti supus la regimuri a caror origine n'ostii, adaug, cind cetesti o literature cuversuri ca Ploaia ploii pima", sau cind inarta ai toate acele schime fare rost, vedeniide apocalips.

Lumea deprinsa cu aceste elemente isi facedin ele o mindrie si nu recunoaste ca avema face numai cu o nenorocita farsa trecatoare.

Totus ea crede ca s'a cistigat o. mare ba-talie, ca sintem cei dintii cari rupem cu tra-ditia lumii vechi cu aceea a Renasterii,ca ne ducem in toate domeniile spre creareaunei lumi alta decit cea veche. Vom vedea inalta conferinta care e punctul dela care pleacaacea strimbatura care, desvoltata in anarhiacontemporana, este singurul lucru nou.

III. STAT SI NATIE

D-voastra ati vazut in conferinta de ieri cumdupa razboiu au aparut mai multe State cu ca-racter national, unele cerute, altele necerutede nimeni : un fel de pomana cu ideia natio-nals s'a facut la conferinta de pace.

Multi s'au dovedit chiar incapabili deceeace au primit, si nu stiu ce sa face cu totce-au cistigat. Nici un om cuminte nu do-reste sa li se is inapoi ce li s'a dat, dar tre-buie sa se invete a sti ce sa face din acelelucruri, cari nu erau nici in constiinta for

si

si,

si

94

nationals pentru cistigarea carora nici n'aufacut vreo sfortare.

Cindva a venit la mine, aici, la Valeni, unDanez, bun prieten al mieu. A doua sau atreia intrebare pe care mi-a pus- o a fostaceasta : de ce la d-voastra, in Romania, ceamai mare parte de lume e prost imbracata?"

Iata ce i-am raspuns eu : Pentru ca dinrazboiu am cistigat noi si d-voastra, darne-am batut numai noi". Se tie ca Dane-marca la incheierea pacii a luat o parte dinSlesvig ; i s'a oferit Slesvigul intreg, dar arefuzat partea in care nu se vorbeste limbadaneza. Fara sa fi intrat in razboiu s'au in-temeiat Statele Baltice. V'am aratat canici Albania n'a luptat pentru cauza sanationals, n'a facut sfortari pentru a-si cis-tiga statul.

In aceastA conferinta va fi vorba desprefelul cum inteleg Statele acestea rationale ros-tul for national. Se intelege ca un fel de dreptideia de-a face sa domneasca de la un capat laaltul al tarii aceeasi limba, servita de o sin-

burascoala noi nu facem asa, gi facem foarte

ine; la noi nu se impune minoritarilor sa in-vete la scoala Statului.

Sint tali, ca Albania, cari au inlaturatinvatamintul particular ; acolo s'a facut stati-ficarea complecta a tuturor scolilor.

In Turcia lui Mustafa Chemal s'a facutacelas lucru. Inainte crestine se tineaude congregatii bisericesti, foarte vechi si ad-mirabile scoli, pe cari regimul chemalist le-adesfacut de Biserica si le-a desfiintat. Toatalumea obligates sa mearga la scoala lui Che-mal -Papa, dupes noua orinduire.

In Bulgaria se pare ca se pregateste ceva

gi

si

gi

:

-

scolile

95

la fel : de cind a venit ca dictator d. ChimonGheorghiev, s'a suprimat tot ce era interventieparticulars s'a hotarit ca tot invatamintulsa fie al Statului.

lata deci trei tAri numai cu coals de Stat,cu invatamint exclusiv national.

La noi, odata, d. Goga exprimat pa-rerea ca nationalitatile sint niste fragmentecan trebuie sa dispara, neavind viabilitate.In ce ma priveste, de la inceput am fost im-potriva. Fiecare cetacean tai plateste impozi-tele, in puterea carora are dreptul sa se folo-seasca de bunurile publice ale Statului. Ce-arfi, spre exemplu, sa numai pe Romini saumble pe soselele Statului? Sau ce-ar fi saiei hotarirea ca la o fintina sa vie in cutareproportie Rominii, iar minoritarii numai in-tr'un anumit numar ? Nu trebuie uitat ca nutotdeauna intereseaza numarul, ci altii potveni in numar mic si sa aiba acelas folosea i noi, daca tgi umplu vasele mai binedecit noi. Acelas lucru cu o class de elevi :daca un numar orecare din elevii nostri s'aridicat de-asupra minoritarilor, cauza noastrae cistigata. Sunt principii elementare pestecari nu se poate trece. Ca demagogia poate fisatisfacuta cu ele, asta e altceva.

Am spus ca o curata nebunie e rApireadrepturilor elementare ale cetatenilor can nusint de nationalitatea d-tale. Cu ce drept ii tm-piedeci de a-si trai viata ? Cu ce drept to con-sideri tu, chiar fiind cel din urma din natiata, superior celui dintii din alts natie ?

Nationalismul acesta nou, care pune pe steaglucruri ce lovesc orice fel de principiu naturalsi moral, introduce in viata Statelor altetendinte la cari nu s'ar fi gindit cineva. Spre

lasi

si

si

exemplu, sa nu mai cumparam dela nimeninimic, sa facem autarchie, toate nevoile sa lesatisfacem in Cara noastra, sa ne marginim laceea ce putem avea not in hotarele acesteitan. E o curates nebunie, caci cel care nuvrea sa cumpere dela altul, doreste sa vindala toti. Si, atunci, vedem tari cari n'au pa-mint agricol ar dori totus sa aiba sema-naturi, tan can n'au paduri si cari se Inca-patineaza sa nu cumpere lemn.

Este mult mai cuminte sa faci bine lucruride care esti capabil decit sa incerci de toateprost. Ce-ar fi sa inceapa a cauta un ono-rabil matematic solutii in domeniul filologic,in care nu poate ? Ori, daces ti se strica cevala uses, sa nu cheltuesti in afara, ci sa dregisingur si, cum nu esti Meatus, sa strici mai rau ?

Sunt tan care au sarbatori ale autarchiei.Italia, de exemplu, nu poate produce destulgriu.Totusd. Mussolini,pentru a face sa nu-1 cumperedela nimeni, incurajeaza asa de mult culti-varea lui, incit singur sta trei oare la batoza.

Si aceasta dupes atitea secole in cari oamenican se bateau intre ei au ajuns sa ajute $i sase inteleaga, dupes atitea secole in can s'acreat o civilizatie de asa fel ca nicio Caranu poate fi neinfluentata de Wile vecine.Nu se poate tagadui influenta pe care roman-tismul francez a primit-o dela romantismulenglez si dela cel german ; nu scapa vederiinoastre faptul ca literatura italiana medievalaa fost adinc influentata de cea franceza ; deasemenea niciun nationalist italian nu vaputea nega ca in secolul al XVII-lea si alXVIII-lea italian au patruns nenumarate in-fluente din Franta.

96

§i

97

Dupa toate acestea e deci o nebunie sa toInchizi in forma de autarchie de orice natura

sa excluzi tot ce-i in afara de tine.Totus in Germania noua, de o bucata de

vreme este aceasta tendinta de a afirma caGermania n'a primit dela nimeni nicio influ-enta. A recunoaste elementele straine intratein civilizatia to nu e nicio scadere. Idealulconsta in a lua cit mai mult dela toti, in ale potrivi, in a gasi o forma de armonizare si ina crea ceva potrivit tie, propriu natiei tale.

Noi traim in mijlocul acestui nationalismcare nu admite nimic din afara, nationalismfara politeta, cu jandarmeria la spate, tristelement din pretinsa Europa noua.

Caci noutatea aceasta e numai aparenta, onoutate de diformare, de caricaturare.

Si in ce priveste moda artistica din zilele noa-stre, la originea ei e arta neagra amestecata cuelemente din cea asiro-haldeiana. Toate ab-surditatile de azi sint o imitatie. La fel imi-tam si.in domeniul muzicei. In America mu-zica ajunge uneori a fi o icnitura de sunetenegre, cu acel ritm taiat, cu acea sete deciocniri taxi, cari deranjeaza nervii. La felsint danturile.

Cu mult mai mult in alte domenii sint falseelemente noua, si de aceia spun : diformare gicaricaturizare, care nu se razima pe nicioconvingere si nu creiaza niciun devotament.Dar a cistiga sufletul cuiva cu orice forma,inseamna ceva, pe cind a cistiga formele in-seamna sa adaugi inca la ipocrizia vatama-toare oricarui Stat.

Dupa ce am vorbit despre caracterul ge-

lorga 7

§i

N.

ti

98

neral al acestui nationalism de epilepsie bru-tala, de care e vinovata o anume stare despirit, sa venim acum la alte forme ale sen-timentului national.

Despre un nationalism de la inceput, nupoate fi vorba. De fapt, nationalismul este unprodus tirziu, foarte frumos §i foarte folositor,al desvoltarii civilizatiei umane.

Sunt oameni cari vorbesc de o istorie natio-nals a Asirienilor, Haldeenilor sau a Egip-tenilor. Este tot ce poate fi mai absurd.Ei erau legati de o religie, erau in serviciulunui zeu §i datoria fiecaruia era sa faca dinzeul sau zeul lumii intregi ; lupta era intrezei gi pentru zei. Numai Evreii au avut unzeu care nu se imprumuta nimanui.

Toate cele ce se ;din despre popoarele ori-entale exclud orice sentiment national. Acestaar presupune §i o istorie nationals, dar, inafara de decretele regale ale Orientului, in elenu tntilnim niciun capitol de istorie gi cuatit mai putin de istorie nationals.

Chinezii au avut numai o in§irare crono-logica.

Indienii n'au scris niciun rind de istorie.Literatura indiana, cu imnuri, cu epopei caRamayana gi Mahabarata, cu piese ca Sa-cuntala, nu cuprinde istorie. Sint popoarecari n'au avut nici umbra ideii nationale.

Credem apoi ca civilizatia greaca incepe cuideia nationals. Grecii n'au avut niciodataideia unitatii grece§ti decit la jocurile ohm-pice, la intreceri fizice gi poetice; nu yeti gasio definitie a ceea ce-i Helenul in toata litera-tura greaca. Ei traiau in cetati §i, cite cetati,atitea feluri de-a trai.

99

DupA aceea crede cineva ca Romanii auvenit cu o con§tiintA nationals, cu un indemnde-a cuceri toata lumea pentru ei ? Nici de-cum. Ei au insemnat la inceput o comunitaterurala, farce nicio con§tiinta nationals. Autrebuit sa cucereasca tarmul occidental al Pe-ninsulei Balcanice pentru a nu fi prAdati depiratii din Marea Adriatica; prin urmare nudorul de a cuceri, ci interesele Italicilor i-aufacut sa intre in razboiu.

Roma a intrat apoi in ma§ina monarhieidivine, lasata de Alexandru- cel- Mare. N'afost nici de cum o cucerire avind la baza o ideienationals romans, ci cea mai deplind ingl-dumta de a-§i pastra fiecare nationalitatea.Imperiul roman era tovara§ia tuturor natiuni-lor supt legile romane §i supt obladuireaimpAratului.

Vine in urmA evul mediu. Cu acea sfa-rimare de State, cum ar putea crede cinevain necontenita lupta dintre State nationale ?Dar pina in secolul al X-lea evul mediu n'arenici macar un instinct national.

Acum, disparind din usagiul comun limbageneral Latina, lumea constata cu mirare cafiecare vorbete altfel. Trebuie sa a§tepti pinsin secolul al XII-lea, pins pe la 1200 §1 chiarpina dincolo de aceasta data, ca sa vezi pecineva mergind la Locurile Sfinte §i gindin-du-se, de acolo, din depArtare, la dulceaFranta". Dar nici acesta nu e sentiment na-tional ; ci dragostea pentru locurile de undeau plecat, pentru Para pe care au parasit-o, §inu pentru poporal francez.

In epoca moderns fiecare se socotia in le-gAtura cu un anumit rege ; cutare era omulregelui german, cutare al regelui francez; era

'

[

rl

11

r.

100

un nationalism prin monarhie, iar monarhiatinde sa devina europeana, ca aceea a luiLudovic al XIV-lea.

In secolul al XVIII-lea nu exists un cu-\rant care sa exprime ideia nationals. Aapartinea unei natiuni nu era mai mult decit a fi international, precum in evul mediu erasilif cineva sa se recunoasca national, nepufindfi international. De altfel, cuvantul natiune"in evul mediu nu avea de loc intelesul ce i-1atribuim astazi. lnsemna o comunitate strinsape baza unui privilegiu primit de la un Su-veran, o grupare omeneasca avind anumitedrepturi politice cuprinse intr'un documentpecetluit. Sa§ii cred ca au venit in Transil-vania ca o natiune inteleasa in sensul nostrude ieri. Dar de loc : in secolul al XII-lea eierau un grup de oameni cu anume privilegiide la regele Ungariei.

Pentru revolutia franceza natia" era totuna cu popor", poporul in massa, acea po-pulatie care, impreuna cu pescaresele din Ha-lele Parisului, venia §i urla in fata regelui,amenintind pe deputatii Adunarii. Regele §iaristocratii erau in afar. de natiune". Deciintelesul e tocmai contrar celui din evul mediu :De o parte e natiunea" formats dintr'ungrup de privilegiati, de alts parte, natiunea"reprezentata tocmai prin acei cari se ridicAimpotriva privilegiatilor.

Nationalismul adevArat in fasa lui primadateaza dela inceputul secolului al XIX-lea.Inainte de aceasta oamenii aveau doar o con-§tiinta ca fiecare vorbe§te alts limbs §i caslut stapiniti de Suverani deosebiti.

In secolul al XIX-lea, prin razboaiele Re-volutiei, ale lui Napoleon, lumea s'a cunoscut :

101

s'a vazut acum cite popoare sint, e stintca intilnirea cu oameni cu cari nu semeni toduce la definitia proprie. Chiar razboiul mon-dial a contribuit foarte mult la intarirea deo-sebirilor dintre natiuni. Cand Negrul sau Gal-benul s'a batut cu Germanul, a invatat lu-cruri ce nu le stia inainte.

In admirabila povestire a lui Sienkiewicz,Bartek invingciforul, vedem cum teranul polonBartek ajunge la ideia de nationalitate. Asezatintr'un anume loc al luptei din care singur avazut el lucrurile, a ajuns la convingerea caPolonii sint albi, Francezii negri, iar Nemtiimai rai si deck Francesii.

La inceputul secolului al XIX- lea si lasfarsitului celui de al XVIII -lea avem raz-boaiele revolutiei si ale lui Napoleon, care,nu trebuie uitat, n'au fost purtate de profe-sionisti. Inainte erau soldati platiti, cari secrutau reciproc. Asa au fost condottierii.Razboaiele despre cari vorbim au fost pur-tate insa de toata lumea, nici macar de oa-meni recrutati potrivit unei legi, ci de tineri incea mai mare parte veniti la intimplare. Toatalumea satelor a participat la razboiu. $i atuncin'au mai putut raminea lucrurile ca inainte,cu o singura culture, cea franceza, a claselorde sus. S'a ivit atunci literatura romantics,acea literatura care se intereseaza de oriceeste in legatura cu omul. Literatura clasicase interesa numai de anume subiecte leprezinta numai in anumite feluri. Supt in-fluenta literaturii noi, care scormonia trecutulsi scotea la iveala poesia popular& s'a treatun nationalism al infelecfualilor, al poefilor, alcugefdforilor, al isforicilor, forma cea maifcifoare ce o pufea imbraca nationalismul.

§i

§i

final..

102

Noi am avut nationalismul lui Eliad, in carese mai gase§te ceva din nationalismul uni-versal al secolului al XVIII-lea francez, degimai tirziu 1-a cucerit romantismul italian.Dupa el am avut nationalismul lui Cirlova,Alexandrescu, Balcescu, Kogalniceanu, etc.

Nationalismul romanesc in forma lui ceamai nobila, cea mai neperitoare, trebuie vazutin Eminescu, care s'a hranit din tot ceea cecuprinde viata poporului sau, peste deosebirilesociale, confundind aceste elemente cu totce-a imprumutat el din nationalismul germansau si dela multe alte popoare.

A doua forma de nationalism e cea a na=fionalismului viefii polifice, care vine din stre-curarea in clasele politice a nationalismuluiformat in clasele intelectuale. E epoca in careincep razboaiele pentru unitatea Italiei, a Ger-maniei, epoca in care pornesc razboaiele girascoalele din Peninsula Balcanica, pentrucrearea Statelor nationale, pentru completareaStatelor nationale, pentru invierea Statelorslave gi pentru refacerea Greciei de odinioara.E un sentiment gi o gindire nationals, carepatrunde in clasa politica gi are atita valoarecity valoare are clasa in care a trecut. E oforma de nationalism mai general ca prima,in care intra tot oameni cu simtiri nubile,duioase, oameni sensibili. Balcescu, in Isto-ria Romanilor in vremea lui Mihai Viteazulif,e numai iubire dela inceput panes la sftrgit.

La not erau inainte de razboiu trei colegiielectorale de votare. StApinise odata cole-giul I, apoi a venit cel de al II-lea, gi, in urma,ca influenta, cel de al III-lea. Cei cari for-mau clasa politics dinainte de sufragiul uni-versal au luat ideia nationalA a romanticilor gi

1

-

-

o3

au aplicat-o potrivit cu cresterea, inteligentasentimentele lor. Era un nationalism care

putea sa discute, sa se indoiasca, sa se inte-leaga cu adversarii, putind admite i ideilealtora ; un nationalism acceptabil pentru oriceom bine crescut, adeca pentru mice om careare in el putina umanitate.

A venit apoi democrafia demagogic& de azi,democrafia popular& a masselor. Tara este atuturor, a acelor ce stiu ca si a celor ce nustiu ce ar face cu ea ; cel din urma dintr'onatie voteaza alaturi de seful Statului, desi eabsurd sa-1 pui sa voteze, sa se exprimeasupra unui lucru pe care nu-1 intelege.

In ce priveste cultura sufleteasca a unuiom, eu cred ca trebuie sa fi invatat, sa ficitit cineva ceva, dar se mai cere gi altceva:sa fie insufletit de un ideal de care sa se maifi insufletit alte generatii dinaintea lui :se cere o traditie de familie. Apoi maitrebuie sa aiba cineva gi o atmosfera incun-juratoare. Altfel ai nationalismul, crud si brut,al bitei gi revolverului.

Nationalismul acesta, supt a treia forma asa, inseamna insa scoborirea unei nobile ideiIn fund si tragerea a tot ce este urit $i intu-necat din locul unde razele luminii, din ne-norocire, n'au putut patrunde.

IV. ENTUSIASMUL CREATOR"

Vin acum la un alt caracter al Europeinoi, caracter a carui punere la punct ar puteasA va intereseze sa va foloseasca In ace-las timp. Iata in ce fel ar putea sa va folo-seasca. Nu e nimic mai placut si mai frumos

Si

.

gigi

si

104

decit un om care are entusiasm. Eu 1-amavut intotdeauna fats de anume idei si fatsde anume persoane, dar cu foarte mult simtcritic. M'am ferit de a crede despre cinevaca-i foarte bun inainte de a-1 cunoaste. Oa-menii cei mai raj pot avea in ei parti fru-moase, precum in cei mai buni se pot gasiparti rele, urite.

Entusiasmul in sine, un fel de entusiasmnaiv, copilaresc, mi-a fost intotdeauna cu de-savirsire repulsiv. Daca as avea sa aleg unom rece, pe care nu-1 poti incalzi cu nimic,1-as prefera pe acest mai inghetat hiperboreanentusiastului care se arunca in nestire dintr'aparte in alta, care se izbeste de toate zidu-rile.

Este un entusiasm sincer gi altul prefacut,de care se folosesc anumiti oameni, pentru ase prezinta mai bine. Cei mai multi dintreacestia, cind li faci cunostinta de aproape,vezi ca nu sint sinceri, ca sinceritatea for enumai un fel de-a se presinta. In legatura cuaceasta falser sinceritate, putem intilni sauoameni absolut nesinceri sau cu o sinceritatesuccesiva, care se schimba dela un momentla altul si se poarta dela o persoana la alta.

Pentru aceasta categoric de entusiasti, euam gasit cindva un nume, care a prins : se-caturi entusiaste. Am apucat vre-o trei gene-ratii de acestea, si am avut de atitea on a facecu oameni din aceasta categorie, cA, daca i-agfi oprit pe linga mine, as fi alcatuit cel maimare partid politic.

De ce va vorbesc eu despre lucrurile ace-stea 7 Pentru ca d-voastra sinteti o generatieentusiasta, gi toata Europa e plina de ase-menea oameni, cari se entusiasmeaza de idei

I'

,

1

'4

pe cari nu le-au patruns si de persoane pecari nu le-au cunoscut.

Inainte de-a te sui pe un munte, trebuie sa.stiff ca exists muntele, ca e bine sa ajungi invarful lui, a de acolo vei avea privelisti ad-mirabile §i nu vei fi in pericol sa cazi inprApastie; in rindul al doilea trebuie sa crezica vei putea urca pins sus, fie $i cu oare-care osteneala, iar in al treilea sa te adreseziunei calauze, unui ghid, unui om care tiemulte, care cunoaste locurile $i a mai condus$i pe altii, unui om puternic, de o sanatatecare sa nu se imbolnaveasca $i sa te lase inmijlocul drumului, unui om, in sfirsit, de caree§ti sigur ca e onest $i ca nu va cAuta sa tebuzunareascA.

Dar ce face entusiastul din momentul defata ? Se suie pe munti de unde e sigur canu va vedea nimic $i ca-si va rupe gitul, i§iis calAuzi despre a cAror lipsa de onestitatepoate fi dela inceput convins.

Entusiasmului acestuia nu i se mai ziceinsA, astazi, entusiasm, ci este acoperit cuformula, noua, a misticismului.

Vezi tineri solizi, grasi bine imbracati,avind o vials de familie foarte placuta, cudoua, trei posturi, ii vezi cum, atunci cindsint in fata dumitale, cind isi dau sama casint observati de cineva, imbraca o poza dinacestea neintelese, i§i iau o atitudine de en-tusiasti, pe careo acopar cu formula misti-cismului. Altceva e cind sint singuri ; atuncisint §i ei oameni normali, oameni ca toti cei-lalti. Caci sint doua feluri de oameni : unii,cari sint totdeauna la fel $i altii cari isi schimbaatitudinea, isi modifica felul de. a fi dupa mo-

1o5.

Ir

io6

ment, dupa interese, dupa oamenii in fata ca.rora se gasesc.

Un exemplu ar fi parintele Gala Galaction,Grigore Pi§culescu pe adevaratul sau nume,care a scris fel de fel de lucruri, unele chiarbune. In Istoria literaturii romaneVi contem-porane", pe care am terminat-o, am vorbitimpartial §i de partea buns din literatura aces-tui scriitor. Dar, pe linga acele lucruri bune,este o buns parte de literatura orientate insensul acesta mistic : astfel : Scrisori catre Sim.foroza, din cari lipsesc doar conversatii par-ticulare cu Domnul Nostru Iisus Hristos.

E caracteristica in acest fel de literaturapovestirea aceea cu un preot dela Dunare §io Sirboaica din Cladova, din a caror viatase face o intreaga tragedie evident mistica".Preotul devine mistic, Sirboaica la fel ; easta sa moara, el trece Dunarea §i se prabu-§e§te in fata ei. Evident, acesta nu e clerulnostru : in aceasta literatura bolnava, cu de-desupturi mistice, nu gasim nimic din ceeace-icaracteristic preotilor no§tri, cari traiesc canoi

Misticismul acesta se arata in diferite forme,in genere deosebite de misticismul adevarat,§i degenerind in caricature, caci, dupa tra-gedia adevarata a vietii, care a fost razboiul,not traim intr'o caricature tragica. Un fel desecaturism entusiast" a cuprins nu numai Ro-mania, dar Europa intreaga. Cu totul altcevadecit ce a fost misticismul, care vom vedeain ce fel s'a transmis pins in zilele noastre.

Misticismul poetic se infrate§te cu un mis-ticism politic.

Dupe razboiu, omenirea ne mai find in-drumata ca inainte, popoarele s'au lovit de

f

,

!

acestialalti.

107

foarte mari greutati. Sufletul post-belic, catmai este, crede ca nimeni nu-I mai poate scapacleat o minune.

UmanitAtii de dupa rAzboiu 4i trebuiescforme=minune oameni minunafi. Nimeni nus'ar fi gindit la asa ceva Inainte de razboiu,cind toata lumea pAstra o constiintaDaces erai German, stiai ca ai un imparat, caimparatul are un cancelar si nu mai asteptaipe omul minunat, care nu mai soseste, cumijloacele lui minunate, pe cari n'are de undele scoate.

In loc Insa ca lumea, dupa razboiu,dea sama ca dificultatile se inving prin pu-tere, ca puterile trebuiesc educate asa fel casä fie la inaltimea greutatilor, s'a ivit formulaaceasta a apelului necontenit la minune lafAcatorul de minuni. S'a intimplat ca in unelecazuri apelul a iesit bine. Sint oameni inadevar minunati, cari au ajuns la ceva ; darsint altii cu cari nu s'a ajuns la nici unrezultat.

0 singura data s'a intimplat sa existe unadevArat om de minune, acesta e d. Mus-solini.

Mussolini e un ctitor, un creator inascut,ceea ce pentru omul politic e lucru principal.

Om politic este cineva care vede o situatie,vede ce se poate face in acea situatie, isi disama ce poate face el, iar, daca e convinscA nu poate face nimic, se des la o parte.Altfel se poate intimpla ca bietului Baratieri,'foarte bun general in timp de pace, care nus'a dovedit tot asa de priceput in rAzboiu,atunci cind a bagat armatele italiene in de--sastrul de la Adua.

$i

si

si

si

linistrta.

sa-si

1o8

N'am avut gi not iluzia unui Napoleon carear fi fost generalul Iliescu?

Dar un om politic nu trebuie numai savada o situatie, sa-gi dea sama ce se poateface gi ce-ar putea face el in acea situatie :trebuie sa treaca imediat la fapta, sa se apucenumai decit de lucru.

$i dictatorul italian face aga. Un om mo-dest, pe care sa nu ni 1 inchipuim ca vor-bette necontenit, ca nu face decit se lauda,ca invirte ochii ca sa sperie lumea : un om denecontenita munca. Imi spunea cindva casint mai multe feluri de democratii, dar ceamai buns este realizata atunci cind ai reugitca prin actiunea to sa faci ca societatea incare traiegti sa fie putin mai fericita ca Ina-inte.

Cu un astfel de om nu mai e nevoie de mis-ticism, ci de munca gi de discipline. Astfelel a ridicat Italia, a schimbat-o cu desavir-gire.

Operele cele mai cutezatoare de pe vremeaRomanilor gi pins acum, el le-a facut. A datgomerilor de lucru, a rascolit trecutul, a in-ark presentul, a deschis chile viitorului.

Cind a fost vorba de imensul viaduct dela Venetia gi n'a avut piatra, a intrebuintatcaramida, inviind practica romans, si a gtiutsA opreasca inoirea moderns tocmai la punctuldela care, dace ar fi inaintat, ar fi stricat mi-raculul medieval gi bizantin al Venetiei.

Misticul insa nu procedeaza astfel. Plecindde la confuzie, el o intretine interesat, fiindca.plina lumina 1 -ar distruge vadindu-1. Cu pri-vire la actualul gef al Germaniei, cineva carecunoagte bine situatia de acolo spunea caHitler este un iluminat", care, traind in mis--

.

109

tica lumina a lui, nu vrea sa tie de nimicce exista in a fara de el, gi nu poate deasama de realitatile cari-1 incunjoara. Iar no-bilul popor german, care in secolul al XIX-leaa dat atitea lucruri minunate, poporul luiHegel, al lui Goethe gi al lui Schiller, se as-terne in fata unui pictor fara talent, in fataunui orator de frase goale, in fata cui n'afacut nimic ca opera durabila de cind a cerutpentru sine poporul german, cu tot ce are gicu tot ce poate.

Miscarea aceasta o intilnesti acum trecutagi in Austria. In ce ne priveste, noun ni con-vine sa existe o Rusie deosebita de Germania,cu o Viena nenorocita, slabita de luptele ne-contenite, cari se intilnesc acolo ; dar putemintelege si alte conceptii. Acolo apare Doll-fus, despre care nu se stia nimic inainte, dar

atribuit, cu puterea unei convingeri mis-tice, dreptul de a trage in toti cei cari sintcontra conceptiilor

Astfel, datorita acestor miscari, dintr'o partegi de alta, in locul Vienei intelectualiste, aVienei fine un fel de Paris oriental, avem cutotul alta Viena Viena national - socialists,Viena comunistagi impotriva lui Hitler gi im-potriva lui Dollfus, Viena dollfusistaim-potriva lui Hitler gi a socialistilor. Dar aface din Vienezii de altadata niste oamenifanatici, pasionati in politica e numai operamisticismului nesanatos.

Mai ramane ca la noi, la Bucuresti, sa vezideodata incaierindu-se partizanii diferitilorchemati ai Providentei , de cari, poate, s'armai gam citiva oameni de bun simt, cari sarids. Am avea de o parte legiunea camasiloralbastre, de alta parte ar fi legionarii lui Co-

'sa

)

E T

rt a a rl

°17trt. It.

lui.

110

dreanu, cu camasi verzi daca nu ma inselasupra colorilor,fares a mai pomeni alts ca-maserie salvatoare, toti cu aierul ca vor a nispune : voi cari ati facut Romania, voi cariati luptat pentru aceasta tars, nu insemnatinimic fats de noi, cari n'aducem nici trecut,nici talent.

Din fericire noi avem un admirabil teran,care nu crede decit ce vede.

Daca miscari de acestea mistice, in numelesalvatorilor chemati sa mintuie o natiune,daca incercari ale amatorilor de minuniridica in frunte pe omul ce-1 socot ei Inzestratcu acest dar au reusit aiurea, e o fericire cala noi bunul simt a rezistat. Cu atit mai mult,cu cit poporul nostiu, bun, deprins totdeaunasa asculte, ar cadea toropit in bratele aces-tor nebuni, sau ale celor cari ar deveni nebuni,chiar de n'ar fi fost inainte, pe cind, aiurea,amintirea secolelor de libertate pastreaza oputinta de reactiune.

V. MISTICA NOUA

In conferinta precedents v'am aratat cumin momentul de fats, cu scuza aceasta de mis-ticism, se improvizeaza tot felul de conduca-tori de State, can n'au nicio valoare gi carinu stiu pe ce cai sa duca poporul a caruisoarta li s'a incredintat.

Toti fericitorii acegtia de tari, cari yin cufagaduieli extraordinare pe cari nu le pot in-deplini gi cari dela un timp incep sa fie trasila raspundere pentru tot ce au promis si nupot da, reprezinta partea cea mai caracteristicadintr'o viata politica de improvizatii.

cari-pi

111

Dar stapinitori de Stat ajung astAzi oamenide acestia socotiti minunati, iar, daca intrebi,fie §i pe omul cel mai cult, cu cel mai des-voltat spirit critic, de ce incearca acest felde-a conduce, iti va raspunde ca aceasta n'dface numai el, aceasta o face toatA lumea.La Varsovia un mare profesor german spuneacA au ajuns acolo datorita unei mistici a tine-retului.

Ce este aceasta mistica si cum s'a ajuns laea, dela cel mai feroce realism, care era dela186o-7o, vom vedea in lectia de azi.

Misticismul a existat §i inainte. Germaniaeste foarte mindra cA a avut in evul mediumisticii ei, cari s'au manifestat in literaturA§i in alte domenii de creatiune. Si a fi cinevamistic, pe vremea aceea, insemna a fi in le-gatura cu intreaga mentalitate a societatii inmijlocul careia trAia. A fost o vreme chidlumea credea in adevar cA are comunicatii deacestea de-asupra §i dedesuptul naturii.

Egipteni mistici n'au existat niciodatA. Seinchinau zeului Apis, dar aceasta nu trebuiesl se confunde cu inchinarea soeietAtilor europene fate de anume divinitati politice.

Nu existA un misticism egiptean, dupA cumnu exista unul haldeian. Desigur, mintea unuiHaldeian era altfel desvoltata decit a noastrA ;ei puteau trAi §i dincolo de ceea ce intelegeau,pe cind not tram numai in lucruri pe cari leintelegem. Se cunoaste traiul acestor locuitoriai Mesopotamiei-de-jos, pe linga cari Asirieniierau aceia ce au fost apoi Romanii fats de-Greci.

Mitologia for este o mitologie foarte curl

.

112

oases, stapinita de parerea ca, daca zeul enumai animal sau numai om, nu e complect,ci trebuie sa aiba elemente dintr'o parte sidin alta. De aceea it reprezinta ei cu cap deom gi cu trup de animal.

Fars indoiala, un popor care cugeta ames-tecat, caricatural, confuz, dar confuzia nu esfemisficism.

Grecii vechi au in religia for o anumitamistica, nu toti. Ori de cite on e vorba deGreci, se grabeste cineva sa creada ca a exis-tat un popor grecesc unitar, acelas dela ogranita la alta. Dar unul e Grecul de pecoasts altul e Grecul din interior.

In vista Grecilor e de admis o schim-bare in momentul coboririi barbarilor delaNord, a Iliro-Tracilor, si e de dat G mare in-semnatate acestui moment. Mu lta vreme, in-tre elementele cari veniau din arta nordicilor,acea arta stilizata, geometrizata, intre ele-mentele vechi grecesti naturaliste a fost ocontinua lupta.

Nu putem vorbi de o Grecie unitara : alt-ceva e Grecia de la Delphi $i din insulealtceva e cea dela Micena Tirint. Cladi-rile acelea haotice, mormintele captusite cupiaci de aur, monumentele unei civilizatiisumbre mi-au facut impresia de ceva cu totulstrain de Elada, ca o civilizatie orientala carea poposit aici.

Avem, prin urmare, mai multe feluri de a'fi Grec. $i atunci religia for este in chipfiresc o colectie de mai multe culturi, poatedeosebite intre ele ca origine. Niciodata n'aexistat un cult grecesc care sa fie acelas laAtena, la Sparta, la Teba la Corint.

Intre elementele cari s'au amestecat in re-

si

l,

$i

§i

gi

gi

gigi

113

ligia greceasca sent, fara indoiala, §i unele denature mistica. Era misticism in cultul delaEleusis, in toate acele renumite mistere, carise celebrau in templul zeitei Demeter. Pirvanfacea chiar osebirea intre cultul cerului senin§i acela al intunericului. De asemenea se ga-sesc elemente mistice §i in felul cum preote-sele zeului Bacchus, acele vestite bacchante,celebrau misterele zeului lor.

In parte, mistica aceasta poate fi de origineeuropeana, traco-ilirica, de unde sa fi trecutla Greci, cu zeii uriti, singero§i, cruzi, altcevadecit acea Aphrodite care era pentru Grecipersonificarea frumusetii ideale.

Patria insa a acestui misticism, patria ade-varata de unde au venit elementele lui, trebuiesa fie Asia. De cite on ie§im din luminaclaritatii, din cintarirea logica a realitatii, decite on credem in lucruri pe cari nu le putempatrunde, de cite on facem din inchipuireanoastra un mijloc de comunicatie cu lumeadin afara §i cu divinitatea, de atitea on notsintem Asiatici.

Roma a reprezintat la inceput tot ceea ce sepoate mai clay, mai limpede, ajungind uneorichiar pins la un practicism vulgar. La bazaa fost intotdeauna taranul sanatos.

Dar Roma, o ob§te taraneasca la inceput,s'a Intins intiiu asupra Italiei, apoi, minata deinterese de ordine materials, a trecut §i dincolode Peninsula, a cucerit popoare dupa popoare,dar in fond Romanul a ramas acela§ ceta-cean practic de mai inainte. Din cucerire incucerire, Roma. a ajuns, inteun timp, fara voiaei, la stapinirea lumii Intregi. Cu ordinea ei,a fost chemata in toate partile. Imperiul paciiera o necesitate a timpului. Ea n'a pornit

N. lorga 8

114

deci din dorinta de-a domina lumea, ci putereaei a fost chemata de dorul nestapinit al ome-nirii de-a avea pretutindeni autoritatea.

Dar niciodata Roma nu s'a gindit sa trans-forme popoarele supuse ; fiecare a ramas cuvechile sale rosturi, $i ea a imprumutat delaele tot ce s'a putut.

Cind s'a ivit crestinismul, Roma a spus :In Panteonul nostru, alaturi de ceilalti zei,

primim pe Dumnezeul vostru". Conflictulcrestinismului cu Roma a venit de acolo can'au voit crestinii sA -$i puie pe Dumnezeulfor alaturi de zeii pagini, n'au voit sa recu-noasca pe niciun alt Dumnezeu $i, mai multchiar, n'au mai voit sa se inchine Impl-ratului.

La un moment, in Roma a pAtruns ins&misticismul, reprezintat mai ales pain ele-mente siriene. Culturi noi, doctrine ca aceiaa rascumpArarii, ceremonii religioase, cari autrecut mai tirziu $i in cretinism. Inceputul bo-tezului cretin, cu apA, pleaca dela ideia ras-cumparArii pacatelor prin ceremonia singeluicald al taurului sacrificat ; botezul cu singeleanimalelor a fost la origine.

Mai tirziu, aceeasi ideie a rAscumpArAriide pacate e represintata de indulgentele datede Papi.

Tot felul de influence din Orient incep sApatrunda la Roma. Misticismul numerelor

avea partizanii lui numerosi aici. Pita-goricienii formau o sects destul de intinsa.

Nu de multa vreme d. Carcopino a crezutca a descoperit un templu pitagorician. D-saa suggerat ca exilarea poetului Ovidiu laConstanta noastrA, la vechiul Tomis, trebuie

.

fgi

ti

ti

115

puss in legatura cu aceea ca a fost partizanal unei secte mistice.

Crestinismul venit din Asia Mica e multmai mult sirian decit evreesc, cum se credede obiceiu. Iudaismul este un lucru de con-tabilitate : atita dau lui Dumnezeu, atitaastept sa-mi dea. Dar sufletul Sirianului ealtfel. Si in religia cresting a fost dela ince-put un misticism sirian, pe linga fondul ebraicsi pe linga idila galileiana, de pastorale, cusentimentul de fratie rurala, care lace sa dis-para. orice deosebire socials, sa nu se maistie de ranguri, sa trebuiasca a socoti fratepe oricine ti-ar rasari in cale.

Pe urma numai, crestinismul a inceput sa su-fere influente din afara. A devenit elen cindPavel a inceput sa explice.

In sfirsit a primit influenta Romei, care aierarhizat si disciplinat, caci Roma traia prinierarhie si discipline.

Dar inainte de aceasta crestinismul mersesela Alexandria, vatra misticismului. Acolo, eamestecat iudaismul cu ceea ce venea din cu-getarea filosofilor alexandrini : cu Plotin sialtii, a rasarit o intreaga desvoltare in sensmistic la Alexandria.

Misticismul deci avut vatra in Siria;apoi in Alexandria si pe urma a trecut laBizant. Bizantul in desvoltarea civilizatieiumane a fost si o vatra de misticism, o con-tinua elaborare a misticismului, care nu s'aimprastiat nici atunci cind civilizatia bizantinaa fost cucerita de Turci, ci acest misticisma trecut la formele bizare supt care it intilnimla Muntele Atos.

Dela o bucata de vreme, in evul mediu, s'a

.

§i-a

116

produs un fel de elaborare a mistieismuluidepartat sirian, dind o forma personals sim-patica, de umilinta, 'de intelegere §i fratie cuintreaga natures : aceea a Sfintului Francisc.

Fericitul" acesta vorbia cu pasarile cari zboara,cu fiarele salbatice, cu pietrele, cu pamintul,cu lumea, cu soarele, in sfirgit cu orice ele-ment din natures gi creatiune : toate pentru elsi tovara§ii lui, sarmaneii lui Hristos", eraufrate §i sores.

Impotriva rigidului din religia catolica, im-potriva crestinismului oficial sec, uscat, s'aridicat crestinismul acesta de mill, de iubire,de umilinta §i de suferintA, credinta aceastavie Si curates.

Trebuie sa facem o foarfe mare deosebire infremisficismul acesfa de iubire a nafurii, de pan.teism, al Sfintului Francisc, care insuflefege sidivinizeath bale lucrurile, $i misficismul din vre.mea noasfrci, care scuza violenfa, incurajeaza grosolania $i avenfura $i care merge ping la a preo.slavi chiar crima.

Dar evul mediu s'a mintuit; a venit culturaRenasterii, intoarcerea la spiritul elenic, cu-noscut mai intiiu in forma romans. Oameniiau revenit la cultul ratiunii ; de aici a iesitdoctrina lui Descartes : cuget, deci sint", §idoctrina care a dominat secolul al XVIII-lea :nimic nu exists in intelectul nostru inaintede-a fi lost in simturi".

Secolul al X VIII-lea inseamna cel mai in-gust rationalism care a existat vreodatAtoate sint supuse cugetarii, din care cauzaepoca n'are poesie. Poezia este o armoniecare nu poate fi nici realizata, nici expli-cate numai prin ratiune, ea este un lucru

.

:

117

delicat care se intelege integral, si cu alte ele-mente decit cele ale ratiunii.

Secolul al XVIII-lea, rationalist cum era, n'ainteles religia, n'a inteles literatura, n'a intelesarta, care este acum adesea o minoderieward, o copiere, dincolo de care nu se vedenimic.

Dar omenirea nu rabda mult timp sa fieastfel scazuta. Urind once tendinta de ratio-nalizare, lumea s'a avintat in anarhia roman-tismului, negind once legaturi normaleridicind la rangul frumusetei cu totul alteidealuri decit cele cunoscute pins atunci. Ro-mantismul fara friu a mers pins la ultimelemargini. In tarile latine n'a creat un curentmistic, dar in Germania da ; acolo avem mis-ticismul lui Zaharia Werner.

Tendinta mistica de pe la 183o continua §iastazi in Germania, unde avem gi In catoli-cism, pe de o parte, Biserica veche, pe dealts parte, Biserica noua, revoltata contraRomei, la fel cu Biserica vie a Rusilor.

Peste aceasta epoca romantics, pe la juma-tatea secolului al XIX-lea, datorita desvoltariimuncii omenesti, datorita creatiunilor desco-peririlor facute in toate domeniile de activitate,datorita drumurilor de fier navigatiei, careacum incepe sa aiba alts importanta, in urmadescoperirii valorii aburului, s'a produs o im-bogatire a societatilor europene. Omenirea atrecut astfel la un regim de interzicere a me-tafizicei $i de inlocuire a ei cu positivismullui Auguste Comte, cu acea filozofie a rea-lului, a lucrurilor existente.

Vor veni astfel ani de munca §i liniste, deacumulare a averilor, de cistigare asigurata a

§i

§i

si

'

I.1

118

situatiilor materiale. Va fi, dupe 185o, oepoca de iubire pentru pozitive ; scolireale se vor introduce pretutindeni, lectiilefizicei $i chimicei vor fi aplicate in fabrici.

Realismul va patrunde in literature. Astfelputernicul Normand, Gustave Flaubert, vaobserva de aproape elementele vietii curente.Iar Emile Zola, biruind domeniul epic din el,isi pune in minte sa zugraveasca halele Pari-sului si in presintarea acestui mediu el se arataun admirabil de scriitor al vulgului.

In domeniul artei avem §coala naturals"a peisagistilor francezi, de care a fost influ-entat Grigorescu al nostru, scoala dincare avintul spre ideal era cu totul inlaturat.

In ce priveste viata politica, in locul reve-riilor de odinioara ale sociali§tilor, in loculvisurilor sociale ale Saint-Simonistilor, carise supuneau autoritatii unui tats ", a bunuluiparinte Enfantin si se duceau la Constantino-pol sa gaseasca §i o mama", In locul aces-tora apare acum economia politick a lui Mi-chel Chevalier §i Capitalul" lui Karl Marx.Iar, in locul revolutiei glorificate, acum se faceapel la autoritatea lui Napoleon al III-lea ; luii se incredinteaza intreaga societate francezaspre a garanta bunurile burghesiei, pe cari in-cepuse sa le adune. In Germania acela§ rol itva avea Bismarck.

Dar fate de aceasta constringere Incepe unnou curent mistic, foarte sincer Inca Inaintede razboiu. Acest misticism it intilnim in lite-ratura german& si de foarte multa vreme in lite-ratura engleza, in acea admirabila poesie alui Tennyson, a lui Swinburne.

Si in alte domenii se observa aceasta pa-trundere a misticismului : opera marelui cuge-

§tiintile

.

§i

_

119

tator Thomas Carlyle este cu totul strabatutade elementele noului misticism.

Se tie ce a fost acest profet al vechiuluiIsrael, pentru Cara lui : un indraznet al socie-tatii, un datator de directii, care ameninti §imingiie in acela§ timp.

Prin predicatia publics a lui Carlyle si prinnoua literature engleza, acest misticism sin-cer, parte din vechiul romantism, s'a raspinditsi in restul Europei.

A venit apoi razboiul, care a creat o ge-neratie de oameni cari au cetit foarte mult,dar far& alegere $i far& indrumatori.

Asa ca este cu totul fals sa se creada camisticismul vremii noastre ar fi plecat dinspiritul lui Tennyson, al lui Carlyle sau al Ame-ricanului Emerson, care, in cele cloud opereale sale : Oamenii representativi" $i Condu-cerea vietii", cuprinde o intreaga filosofiemistica.

Generafia noua n'a plecaf dela o inifiere life.rarer. Stiind lucruri putine $i considerindu-ledintr'un singur punct de vedere, cei zguduitide razboiu, sub-hraniti, neavind in fats lec-tia de fiecare zi a autoritatii ci, din potriva,mereu in ochi, in timpul razboiului, cu deslan-tuirea pasiunilor si a destrabalarilor, oameniide dupe razboiu si-au creat o religie a vio-lentei, pe care n'au dreptul s'o reclame nicidela misticismul plin de iubire al Sfintului Fran-cisc $i nici dela misticismul unui Tennysonsau al unui Carlyle.

Este intrebuintarea unui cuvint rau intelespentru a scuza o serie de actiuni impotrivaumanitatii, pentru a scuza crimele si a spri-jini aventurile.

'

_

,t

120

VI. NOUL PAGANISM

Va fi vorba asta.' zi de noul paginism, carese intilneste alaturi de falsul nou misticism.

Dar, cum. ati vazut, nu trebue sa-§i inchipuecineva ca misticismul din zilele noastre estesincer, atunci cand el nu-i cleat un fel demijloc de a acoperi anumite lucruri de crass.salbatacie. Caci asa-zisul misticism de dupesrazboiu n'are nimic a face nici cu caritateaSfantului Francisc, nici cu credinta duioasa aSfintei Tereza, ci este un fel de masca, depoza.

Eu nu cunosc nimic mai neplacut decitaceste strambaturi ; fares indoiala ca o partede snobism e in falsul misticism.

Acesti noi pretinsi mistici n'au fost vazutiniciodatA imbrAcindu-si o haina aspra si le-gindu-si-o cu funie, ca acei Franciscani, aceifrati", barati", cum li se zicea la noi, dupaungureste, cari, desculti, cutreierau lumea vor-bind cu pasArile, cu animalele, cu lucrurileneinsufletite. DinpotrivA, acesti asa-zisi misticipoarta cele mai frumoase camasi de matask,unii avtnd chiar un gust quasi-femenin...

Un Italian a observat ca in vremea noastrafemeile se masculinizeaza, iar barbatii se fe-minizeaza, de ti-e aproape scirba de ei.

Mistici de acestia, despre cari am vorbitmai sus, se gasesc in epoca noastra citi vreti :on de cate on un Arghezi scrie o bucata li-terara plina de tot felul de scirbArii, se ga.-seste cate cineva care sA-1 laude, si se ivesccritici cari sa vorbeasca despre meritul scrii-torului de-a fi ridicat lucrul scirbos la anal --

,

a.

121

timea poesiei, iar mai nimeni nu se plange caliteratura a fost scoborita la asemenea presin-tari hide.

De sigur ca e alt misticism, pur, caruia nui se poate aduce niciuna din invinuirile caretrebuie sa cads ploaie asupra §colii Arghezi:acela al d-lui Lucian Blaga, care insa defi-ne§te pe Dumnezeu ca apa ce curge printredegetele cui se scalds in apa unui rau.

Toata mistica aceasta din vremea noastrae pentru mine o varietate de snobism.

Noi n'avem in toata literatura noastra nici-un adevarat mistic, dar sint sigur ca, daca amavea §i numai unul, ar face foarte mult bineintr'o epoca de materialism, de realism fe-roce.

Alaturi de acest misticism, a ,carui since-ritate eu o tagaduesc, societatea noastra traegteinteun fel de paginism. Aceste mode diver-gente, opuse ne pot miry ; ele se explica insaprin acela ca societatea aceasta nu-i unitary§i solidara, iar lipsa de unitate se datorestelipsei de sinceritate.

E o lume de pagini in fapta, care vorbe§tecontinuu de un cretinism foarte contestabil.Cre§tinismul acesta curios incepe sa apara intoate societatile europene. La not s'au alca-tuit societati cre§tine ale tinerilor universi-tari. Cine e omul care sa fie impotriva ace-stor organizatii, dar, cind vezi atatia oamenicari vorbesc de cretinism §i nu merg la bi-serica, apoi cind vezi preoti tineri, cu pre-tentii de foarte buni cre§tini, cari fac liturghiide dragoste §i de rasbunare, atunci e naturalsa to intrebi : acesta sa fie oare adevaratulcre§tinism? Crestinismul se compune din doneelemente, pe cari e dispus cineva sa le uite

122

foarte ugor. E vorba intaiu de o pracficd.D-ta esti dator cu anumite forme potrivit ri-tului d-tale : ortodox, catolic, etc. Caci cresti-nismul este si o disciplina: faci parte dintr'oBiserica, trebue sa te supui unor anumitenorme, pe cari ea ti le impune. Nu trebuiese se face vre-o confuzie intre crestinismulde acum intre forma lui dela inceput : idi-lica, sentimentala, poetic& Altceva e cresti-nismul acela de predicatie lirica pi pastoral&a lui Isus Hristos, care, lira a lovi in pu-terile pe cari le intilnia, cladia exclusiv pesufletul omenesc, caruia nu-i dadea nici odogma, nu-i impunea nicio constitutie.

Astazi, dace faci parte dintr'o Biserica, tre-buie sa primesti ce-ti zice ea, char dace arfi sa te supui unor norme neplacute tie.

Dar pretutindeni intilnesti crestini de aces-tia falsi, cu pretentia de-a fi foarte buni cres-tini, cari nu se spovedesc niciodata, cari nuti-ar putea raspunde nici la cele mai funda-mentale chestiuni asupra crestinismului, n'arsti sal spuna nici de unde purcede SfantulDuh.

Ce fel de cretin este acesta care la bise-ricA nu merge, la orice intrebare asupra cres-tinismulti rAmine nedumerit, cu preotul seintilneste numai la botez, la cununie $i lamoarte? Fara indoiala, aici e vorba de o in-selare de sine, la unii, iar, la altii de o purlsarlatanie.

Pe linga aceasta crestinismul reprezinta gio morals, §i aceasta e partea lui esentiali.Este religia celei mai desavirsite morale, pro-povaduirea celei mai desivirsite iertari si celeimai complecte iubiri.

Ce fel de cretin e acela care se conduce

,

123

numai de urA, care, daces e catolic, nu vreasa auda de ortodox, iar, daces e ortodox, nuvrea sa tie de catolic sou de luteran ? SA-miarate cineva pe sfintul ortodox care, ca pa-tron al acestei Biserici, a tras cu revolverulin toti cei cari nu se inchinau lui Dumnezeula fel cu el.

Verificarea crestinismului acestuia aparentse poate intimpla sa duce uneori la rezultatefoarte curioase, ca acelea la cari a ajunsGermania in ultimul timp. Eu nu spun caEvreii sint oamenii cei mai buni : au si eidestule pacate, pe cari si le-au plata, §i nue mai putin adevarat ca liberalismul revolu-tionar german a facut foarte mult rau Ger-maniei. 0 tars nu poate trai in aceste con-tinue zvicniri : ea are nevoie .de .o desvoltareinceata pentru elaborarea conceptiilor morale.

Miscarea hitlerista a fost facuta in numelelui Isus Hristos, care in Germania e repre-sintat de Biserica catolica §i de cea luterana,dar niciuna nu-i multumita de rezultatele lacare s'a ajuns, niciuna nu se arata satisfa-cuta de acest necontenit amestec al celor ce aufAcut mi§carea in lucruri care _nu-i privescpe

Este §i un alt caz mai aproape de not : gu-vernul romin a disolvat anume organizatiigermane turbulente din tars. Eu sint contratuturor asociatiilor acestora turbulente, ca Sicontra sistemului de-a purta arme ; daces nule ai, nu esti tentat la tot felul de miscari.

S'au dizolvat, prin urmare, acele asociatiigermane de cari vorbiam, iar, cind au fostchemati conducatorii ca sa li se anunte acestlucru, s'a spus ca vinovat e §eful for biseri-

ei.

124

cesc, episcopul sAsesc dela Sibiiu, care s'amanifestat pentru $i pace.

Avem, asa dar, $i la Germanii de aici dela noi, seful Bisericii de o parte, iar crediu-

luptAtorii, de alts parte. In ce privesteGermania, am vazut, regimul cel mai crestin"se loveste tocmai de ambele Biserici.

Avem, deci, de o parte acest cretinism, des-.pre a cArui sinceritate am vorbit, $i, de altsparte, o inviere a paginismului.

In Germania se vorbeste de revenirea la ve-chiul cult al lui Wotan $i de inlaturarea luiIsus. Cum in Germania unii vreau sA invie peWotan, tot asa la noi, d. Blaga dela Cluj vreasA se intoarcA la cultul lui Zalmoxis.

In ce ma priveste, oricind prefer acestorzei ai d-lui Blaga pe Hristosul strAmosi-lor miei.

Se constata in societatea europeanA de dupArazboiu o aparentA de paginism, o conceptiepaging chiar o morals paging.

Ce este acest pAginism T Crestinii zic : paginituturor acelora cari n'au fost botezati. Pa-ginidar,

sint Siberienii Chinezii Iaponezii,cind zici: paginism, to gindesti inainte de

toate la pAginismul greco-roman, pe care uniicluta sa.-1 invie, facindu-$i un ideal din efe-bul antic.

Romanii, ca Chinezii, n'au avut unideal religios : aveau doar un altar deschistuturor zeilor cari ar fi dorit sa intre acolo.Imperiul cerea numai ca religiile celor supusisA faces actul de inchinare tats de imparat.N'au fost prigoniti crestinii datorita unei con-vingeri religioase a Romanilor. Imperiul ce-rea chiar evitarea scandalului spre care du-

lini§te

cio§ii,

§i §i §i

§i

gi

125

ceau crestinii ; el pretindea numai ca acestiasa observe anumite norme in stat, sa dove--deasca respect fats de Cesar, sa se faca ma-car ca aduc omagiul cuvenit imparatului.

Cum fanatismul crestin n'a voit sa tinasocoteala de aceste forme si cum, din potriva,crestinii au inceput sa loveasca in paginismulofficial, ajungind pins la punctul de a distrugechiar statuia imparatului, va inchipuiti calupta impotriva acestor rasvratiti n'a mai pu-tut fi inlaturata.

Crestinismul de impotrivire contra societatiiromane, de la inceput, a disparut. S'a in-cheiat fasa de tinereta a doctrinei : doctrinainsasi s'a deprins cu societatea si nu mai cereacum ceea ce a cerut la inceput : s'a maturi-zat, a inceput sa aiba interesele ei, in legaturacu o anumita situatie politica si socials. S'atransformat in asa fel acest crestinism delainceput, incit la un moment dat a inlocuit elRoma in asezamintele ierarhia ei. Papa,episcopii toate rosturile bisericesti de amreprezinta puterile Romei de altadata. Pe cindin ortodoxism avem mult mai mult mostenireamagilor orientali, cu altarul inchis, cu perde-lele care se trag apoi se dau inlaturi, sprea da impresia de ceva cit mai mistic, litur-ghia catolica se infatiseaza, roman, in vedereatuturor.

Care este deosebirea dintre vremea noastratimpurile pentru care se poate vorbi de un

adevarat crestinism?Astazi, d-ta ai petru corpul d-tale un ade-

varat cult. Il admiri, ti se pare peste ma-sura de frumos si cauti sa-1 faci din ce in cemai frumos si mai voinic. Crestinul ade-

sisi

gi

si

126

varat are insa." un fel de fricA, un fel de ura,Si de sila pentru corpul sail. In toata litera-tura medievala se vede despretul acestui onedin evul mediu pentru corp; peste tot intilnimcuvinte aspre gi urite pentru zdreanta detrup, care trebuie sa putrezeascA. Totul pen-tru suflet, nimic pentru acest inveli§ pa-catos, pe care trebuie sa-1 supui, in perma-nents, la tot felul de chinuri. Conceptie cre§-tina pe care eu n'o aprob, caci, dace acestcorp

jococdat de Dumnezeu, nu e dat ca sa ne ba-

tern dinsul, potrivit cu o conceptie asia-tica, siriana.

Noul paginism nu refuzA nimic corpului ;lui, care este asa de sacru, hind asa de fru-mos, lui trebue sa-i dai once : pentru el faci§i sacrificiul sufletului dumitale. Pe el il oferiprivirii altora, a§a cum fac in cel mai inaltgrad aceia can sint stapiniti de principiulnudist.

Toti acesti invietori ai pAginismului, totiacesti imbietori la spectacolul trupului for golisi cauta explicatia si indreptatirea in vecheaGrecie, in acele exercitii cu trupul gol aleatletilor si ale efebilor

Dar sa nu va inchipuiti el goliciunea gre-ceascA era penfru ea inscfyi, sau pentru tre-zirea, in chip artificial, a unor anume sen-timente in oameni blazati, in acele cazaturiumane, de care sint atitea in vremea noastra.".

Atletul grec primia toate invatAturile sana-toase ale naturii si le stapinia ca un om cuadevarat sanatos. Aceasta goliciune greceasca,aceasta iubire pentru exercitiile fizice, toatesint manifestatii ale unui paginism pe carenu-1 mai putem invia, fimdca ele sint in legs.frith cu o purifafe, pe care fimpurile noasfre

antici.,

.-

127

n o mai pof avea, cu un -ideal pe care fimpurilenoel mai pof afinge.

A cauta originile paginismului din epocanoastrA, originile acestei schime stricAtoarepentru sufletul nostru, acestui indemn spreconruptie in vechea Grecie, inseamna a aducecea mai singeroasa ofensa elenismului.

VII. SNOBISMUL

Snobismul, acest interesant fenomen al vremiinoastre, ar merita o Incercare aproape §tiin-tifica. Fenomenul nu e cu totul nou, dar dup&razboiu a ajuns sa ADA o intindere pe caren'a avut-o inainte.

Cuvintul snob e de origins engleza. Sno-bul e un om cu anumite pretentii, care decele mai multe on intrec posibilitatile lui desatisfacere.

Vom vedea cum mare parte din framintAriletimpurilor noastre apartin acestei serii de ma-nifestari. SA ne ocupam intii de diplomati.

Diplomatia inainte era reprezentata de per-soane despre care nimeni nu §ties ce gindesc.Cine §tia ce ginde§te Bismarck ? Aceasta s'aaflat abia dupes ce a plecat dela putere. Saucine poate spune cea gindit de fapt WilliamGladstone sau oricare alt diplomat dinaintede razboiu ?

Un diplomat era inainte de toate tAcereacea mai absolutes. Nici pins azi nu se tieexact ce-a vorbit Bismarck cu Napoleon alIII-lea, inainte de rAzboiul austro-prusiandin 1866.

Avem §i cazuri mai apropiate, hotAriri care

o -

I

,

128

ne privesc pe noi, Rominii, pe care nu lecunoastem nici pins acum.

Inainte de rAzboiul din 1877, noi banuiam, iarsingur Mihail Kogalniceanu stia foarte sigur, caRusia, care pierduse Basarabia-de-jos in urmatratatului dela Paris, incheiat dupes rAzboiulCrimeii, vrea neapArat sA recapete cele treijudete basarabene.

Razboiul era sa se poarte in vecinatate sinoi era sA avem avantagii sau desavantagii,dupes cum va fi biruinta. Turcii ne invitausa luptAm alAturi de ei, iar Rusii ne poftiau,nu la o colaborare, pe care o despretuiau lainceput, dar sa li deschidem drumul de tre-cere prin Cara noastrA.

In aceste imprejurAri, Carol I-iu 1-a trimispe Ion Bratianu la Livadia, unde, din cauzaunei clime mai plAcute, se retragea Tarul.

C e-a vorbit atunci BrAtianu cu Rusii, noibAnuim, dar nicio lamurire precisa pentruaceastA chestiune n'o avem, nici in arhiveleMinisteriului de Externe.

Dar, la 1876, in Decembre, s'a mai intim-plat un lucru. Pe ling& Rusia i Turcia, inchestia Orientului era interesata Austro-Un-garia condusa de Andrassy. Andrassy ni-adat anumite asigurari, daces nu vom merge cu

dar niciodata nu s'a cunoscut actulincheiat in 1876.

Diplomatul de azi e agitat, cAlator, guraliv.Inainte, tratatele care se incheiau erau tinutesecret, acum se spun lucrurile Inca Inaintede-a se incheia actele.

Planuri ? ! Diplomatul cel mai bun e acelacari are oarecari vederi, dar nu si planurifixate dinainte. Nu poti sili realitatea sa intre

.

.

,.

Rusii,

5i

129

in planul d- tale. Lucrurile astAzi sunt asa,iar omul cuminte la fiecare pas trebuie sa seintrebe in ce fel se va orienta in cutare mo-mnt. Adevaratul diplomat se va feri de ideieprea generale, va scoate directiile din rea-litate va cauta sa fie potrivite imprejurd-rilor actuale. Un bun om de Stat va aveadatoria sa vada care e valul ce se ridica infata luntrii sale si nu va lasa sa se ineceluntrea statului, pentru a pastra anumedupes formule ce nu se mai potrivesc cu mo-mentul.

Diplomatia de astazi nu se mai face prindiplomati pentru state ; din nenorocire, lucrul.de cApeteme a ajuns a fi diplomatul

Toata aceasta intrebuintare de mijloace cx-terne nepotrivite, pentru a inAlta o persoana,fac parte din marele snobism actual.

Afifudini, iata ce prezinta dictatorul carese crede dator in fiecare moment cu un gestsau cu o scenes. scriitorul, artistul care sacri-fica aparentei interesante si opera si viatasa. Paroisfre, a pcirea, al lui Montaigne e lozin--ca unor vremuri de impostori $i de naivi.

Snobismul nu-i un lucru cu desa..virsire ve-chiu. Sint tari in Europa : Franta profundonesta in ce face, chiar si Germania, carenu-1 cunosteau in timpurile dinainte de raz-boiu. Aproape fiecare dintre not tie cit demodest trAia Goethe in odaita lui simply delaWeimar. Vorbia cu toata lumea, despretuiaorice mijloc de-a impune. Viata de odinioaraa oamenilor celor mai ridicati, a creatorilorcelor mai de salmi era de o simplicitate admi-rabila. Corespondenta for e o minune desinceritate.

N. lorga 9

I

i §i§i

;

'1

insugi.

13o

In Anglia, daces Thackeray a scris Carteasnobilor" §i Bilciul vanitatilor", trebuie stiutca el a avut ca punct de plecare,un altfel desnobism decit cel din vremea noastra. Cu-noscindu-i mai bine pe Englezi, iti dai samaca la ei snobismul este mai mult un fel decoaja, care poate fi usor inlaturata. Este inAnglia un fel de obligata ipocrizie protestantaspecials, dupes cum anglicanismul insusi esteo ipocrizie : protestantism cu liturghie si formecatolice.

Intre snobismul dinainte de razboiu, legat deun popor, de pracficele exferioare, din anumetars, intre acest snobism, care nu era pestemAsura de raspindit si care totusi lovia gustulrafinat al lui Thackeray, Si snobismul de azi,care indigneaza tot ce-i mai bun si mai adinc innoi, fiind un confinuu mijloc de usurpalie, estefoarte mare deosebire.

Daces ar fi sA cautAm snobi printre Romani,nu ni-ar fi imposibil de gasit. Cesar, cu toateinsusirile lui geniale, a fost §i un snob. Co-borirea lui din zeita Venus si atitea alte pre-tentii ni-1 prezinta ca atare.

Un snob vestit a fost si Cicerone, cu dis-cursurile cari aveau drept scop sd =i fixeze fig

Precum, in vechea EladA, un celebrusnob a fost Xlcibiade.

Snobismul acesta, care se intilneste la aris-tocratia din antichitate, n'a fost cunoscut inevul mediu, acest admirabil ev mediu, cu oa-meni de o simplicitate gi o sinceritate carenu admiteau forma goals. Jirecek, istoriculceb, spunea ca in evul mediu nu s'a scrisnimic care sa nu intereseze. Si aceasta fiindc&el traia in adevar.

In epoca moderns, pins la acea Anglie a.

gore.

131

secolului al XVIII lea, snobismul nu exista.Si de-odata it vedem aparind intro forma

deosebit de periculoasa in era nostrA : diplo-mati cari vorbesc despre lucruri pe cari nule cunosc gi nu le pot face, scriitori cari-atribue tot felul de boli mintale, pe care nule an gi vicii cari se adauga la toate scran-telile epocii.

Aceasfa penfru ca &aim infr'o epoca de aven=Jura si de improvizafie. Daces omul s'ar ridicape inceata scars fireasca, daces ar veni sus pecaile naturale, atunci n'ar avea nevoie de mij-loace artificiale din afark de acel fals pres-tigiu", care-i una cu snobismul gi fares de carenu se poate impune.

Primejdia vine din faptul cA, daces gi in tre-cut erau snobi, numArul for era restrins, iarde jur imprejur o societate care muncia seriosgi solidar. Acura o mica insull de oamenicari muncesc astfel sunt pierduti intr'o socie=fafe de snobi.

Societatea de azi nu se va insanatogi pinscind toate aceste mijloace artificiale nu vorfi inlAturate gi pins ce munca modesta, fi-reasca, nu va ocupa locul ce-i este usurpatIn acest bilciu al vanitatilor".

VIII. BOL$EVISMUL NEGATIV

In lectia de astazi vom raminea tot la parteaaceasta de critics a elementelor rele din socie-tatea de dupa razboiu, rAminind ca in citevalectii viitoare sa incercam a arata ceiace aramas de fobs in umanitatea actuall, lucru-rile acestea bune cari se formeaza gi sintInca nelamurite.

-v

.

132

Inainte de-a trece la subiectul conferintiide azi, vreau sa va aduc inainte una din celemai evidente mai caracteristice rataciri alevremii noastre, lipsita de echilibru.

E vorba de afirmatiile, absolut bol§evice,ale raposatului Paul Zarifopol, care cerea in-laturarea intregii mo§teniri grece§ti, spunindca Grecii au stricat spiritele omenirii intro-ducind : logics, unitate, consecventa, tot ele-mente cari nu ni trebuie.

Dar, cu voie sau fara voie, noi sintem inlegatura cu lumea aceasta greceasca. Sa nuse supere nimeni, dar Grecii au creat §i indomeniul cugetarii §i in domeniul artei §i alvietii anumite lucruri care au trecut dingeneratie in generatie §i s'au incorporaf in noi,farce a ne lasa posibilitatea sa ne desfacemde ele.

I§i inchipuie cineva ca omul este ceva carese schimba cum urea. Nu, in fiecare dintrenoi traete atita gi atita din tot ce apartineageneratiilor inainta§e. Din moment ce aceastacugetare greaca s'a coborit in noi, din me-ment ce ea s'a incorporat, cum am spus, inviata mai multor generatii, nu poti sa maiiegi dintr'insa.

Tot ap omenirea a trait attta vreme incre§tinism, incit nu se mai poate desface dinel, precum §i cre§tinismul, atunci cind a apa-rut, nu s'a putut lepada de paganism, ci aprimit atitea elemente dela el : sfintii sint incea mai mare parte zeii din antichitate.

Prin urmare, nu ne putem lepada de mo§-tenirea trecutului, nu ne putem alatura bo4e-vismului acelora cari vreau sa inlature toateelementele create de Greci. Fara acestea ce

si

F

'

133

ni-ar mai raminea decit ceva ca topairea dan-turilor negre din zilele noastre, acordurilefrinte care le intovarasesc, ce deosebire eintre acestea eleganta menuetelor din se-colul al XVIII-lea 1

Sint manifestatii cari trebuesc criticate cuseveritate si curaj. Exists o adevArata bands,in toatA Europa, formats din oameni caripretind ca aduc tot felul de noutati cari, intransformarile ce pretind ca le aduc, lucreaza,fall a- si da sama, tot cu elemente vechi, cAcia zice : nu unde s'a zis da nu inseamna sacrezi.

DupA introducerea aceasta venim la su-biect.

In evul mediu, care reprezinta atita viataumana, domnia nu numai despretul pentrucorp, dar o adevarata ura fats de dinsul.

Iata, in cutare tratat al lui Philippe de Me-zieres, nu numai ca textul e indreptat im-potriva acestui corp nenorocit, ce trebue dusrapede spre mormint, dar autorul a crezut catrebuie sa adauge si o nota pe marginea ma-nuscriptu lui, prin care se cats a se inspaimintasi mai mult aceasta biata fiinta fizica, pe careo menesti viermilor.

IX. DIVINIZAREA CARNII

Norocul omenirii a Post ca practica vietiiera una gi teoria era alta ; altfel cine stie ces'ar fi intamplat cu dinsa !

Contra acestei condamnabile conventii se

si

si

1

.

X34

ridica azi divinisarea carnii din care sinfem fccull, cu conceptia noua asupra prioritatii atle-tismului. Gazetele sint pe cale de-a deveniorgane exclusive pentru sport. Oamenii spor-tivi, atletii sint singurii ingi, cari, fara sa fifost la guvern, fara sa fi tinut vre-un discursgi fara sa fi omorit pe cineva, pot totugi safigureze in jurnale, gi sa devina astfel celebri,impuindu-se atentiei publice. $i atunci e ispititcineva sa punts in legatura evul mediu cu tim-purile noastre gi sa constate, cu bucurie, caam scapat de ceea ce era incatugare atunci,ca ne-am liberat de legaturile acestea ale tre-cutului gi ca putem trai o viata viguroasafericita.

Dar atletismul acesta, impunerea prin anu-mite insugiri fizice, nu e un lucru cu totulnou. $i in evul mediu, cu toata acea uracumplita a carnii cu miros de putregaiu, totugicorpu-gi avea drepturile sale; altfel, daca ome-nirea ar fi trait aga cum cred unii, s'ar fi stinsde mult. Exagerarile de acest fel trebuie in-laturate, cum, in istoria Romanilor, intilnegtijalanii nesfirgite cu privire la suferintile ina-intagilor nogtri in timpul Fanariotilor sau cuprivire la nenorocirile abatute asupra Roma-nilor din teritoriile ocupate de straini e foarteprobabil ca n'am mai putea fi not astazi,daca natia ar fi suferit §i rabdat atita cit sespune.

V'am zugravit evul mediu cum iese dincard, vom vedea acuma aga cum era inrealitate.

Fiinta omeneasca nu e perfect unitara, cumisi inchipuie teoria : in ea se lupta doua forte.Presenta unei forme gi a unei tendinte pre-supune neaparat prezenta unei alte forme giunei alte tendinte.

gi

:

11

.

X35

Nici rind omenirea nu s'a batut mai multca in evul mediu ; numai cit e mare deosebireintre razboiul de atunci, dat in conditiuniatletice si cel de azi, in care primeaza fortelemecanice, in care, indiferent de esti voinic saunu, de esti viteaz sau fricos, vei sta in ace-leasi transee si vei astepta sa to distruga ace-leasi bombe, care nu aleg intre ostasi buni siostasi raj, intre tari si slabi.

Evul mediu nu cerea razboaie in fiecaremoment, dar oferia atitea ocazii de-a se in-caiera lumea, incit, afara de tarani, cari, nefa-cand parte din feudalitate, nu mergeau lalupta, toata cealalta lame medievala era intr'opermanents ciocnire.

Dar, cum am vazut, conditiile de lupta di-feriau mult de cele de azi, pericolul nu eraacelasi pentru toti. Razboiul desgustator siabsurd din vremea noastra, in care nu maieste nimic din vitejia si voinicia de odinioara,acesta nu exista in evul mediu. Bunul cavalerera idealul omului din vremea aceea.

Dar, revenind la antichitate, pe care pre-tindem a o imita, era atunci o armonie intredeosebitele feluri de manifestare a aceluiasiom, o potrivire intre idealul fizic si cel moral,care lipseste exhibitiilor brutale de astazi. An-tichitatea n'a admis farimitarea omului in bu-cati, ci a trait cu idealul omului complect.Cum, de altfel, si bunul cavaler din evul mediunu era atletul din zilele noastre, ci poseda,pe langa insusiri fizice deosebite, si un maltfond moral. Se unia deci vinjosia, capaci-tatea de-a invinge pe adversar cu cele maipretioase daruri sufletesti.

Da, bunul cavaler in Franta era un om cudesavirsire moral. Ioan-cel-Bun, rege francez

,

X36

din secolul al XIV-lea, a dat una din celemai frumoase dovezi de ceeace inseamnA insu-§irea aceasta a sufletului.

S'a luptat cu Englesii in razboiul de o surade ani, a fost prins §i dus la Londra in in-chisoare. Ai lui au rAmas acasa, §i inlocui-torul, viitorul Carol al V-lea cel Intelept, aincheiat cu Anglia tratatul dela Bretigny, princare loan trebuia sa fie pus in libertate decatre Eduard al III-lea, regele englez, dar, dinmoment ce tratatul, prea pagubitor pentruFrancesi, nu putea fi primit, bunul cavalers'a intors la Londra, §i a murit in inchisoare.Un om de onoare §i putea calca un cuvintdat ; nu putea fi mincinos un cavaler dinevul mediu.

Dar au trecut vre-o cloud sute de ani.Francisc I-iu, rege frances, are ca adversarpe Carol Quintul, rege spaniol §i Imparat alGermaniei. Se des lupta dela Pavia, in careFrancisc e prins §i inchis la Madrid.

Dupa mai multe incercari, se incheie paceadezastroasa prin care Franta pierde Burgundia§i Francisc I iu e pus in libertate cu conditiasa dea ImpAratului tot ce cuprindea acel tratat.Dar intors in tares, el nu se mai gandestesa-Si tins cuvintul, sa se intoarca inapoi lainchisoare. Deosebirea e evidentA, cind apro-piem aceste Jolla cazuri : bunul cavaler dinevul mediu, care se intoarce sa moarA in in-chisoare, pentru a nu-§i calca cuvintul dat giregele modern, oare chibzue§te daca un lucre .

Ii vine la socoteala sau nu-§1 pacale§te adver-sarii, cum poate mai bine.

Dar avem §i un alt caz de dovedire a vite-jiei celei mai desavNite. In batalia delaCrecy se afla in tabara franceza §i regele

137

Ioan al Boemiei, care, orb fiind, legatcalul de al unui cavaler si a cazut luptindpentru causa de care se simtia legat.

E aici ca si in antichitate, unde oricemanifestare de vigoare fizica facea parte din-tr'un crez moral uman, de care erau legate siarta si literatura orice fel de manifestareumand : toate se tineau impreund ca elementeledint'un cristal.

Atletismul din zilele noastre poate aveaexplicatia in aceea ca e ca o iesire din inchi-soarea impusa de epoca moderns in care fe-nomenul dominant a fost acela al monarhiei :State mari, monarhi absoluti, cu functionaripeste tot, pe and evul mediu a fost o epocalard functionari, o epoca de delegatie, in careautoritatea o aveai numai pentru un anumemoment ci not putem intelege aceasta cuatit mai usor, cu cit am avut asa ceva odi-nioara : podurile, bisericile alte creatiuniau fost ridicate prin delegati cari lucrau maiiute ca azi cu functionarii permanenti.

Venise, zic, epoca moderns cu monarhii eiabsoluti, cu functionarii permanenti, cu scolide impunere supunere aceleasi pentru toatalumea.

Isi inchipuie cineva ca evul mediu a avutscoli ca acestea moderne, dar flea indoiala seinseala. Atunci fiecare avea scoala pe careo doria. Erau admirabile UniversitAtile me-dievale in care te duceai pentru placerea dea asculta pe cutare profesor, iar, daca eltrecea in alt oral, 41 urmau toti studentii; seintampla ca acesta sa piece cu totii cei carierau legati de el. In ce priveste scoala pri-mara, ea e opera revolutiei franceze : inaintepreotul dela biserica te invata doar sa scrii,

si

gi

igi

si

si

gi

X38

sa cetesti si sd te rogi lui Dumnezeu; scoalaprimary de Stat e un lucru foarte recent.

Epoca moderns a creat insa scoala noun,care se chiama colegiu : colegiul iesuit saucel protestant, care a luat nastere in Ger-mania. Scoala de greceste, de latineste, maiales de latineste, in care se invata si cevaistorie ; stiintele, fireste, nu.

Nicio legator& cu viata nu aveau acestecolegii, care au inlocuit once fel de invata-mint : o noun umanitate a fost fabricate de ele.

Cine vrea sa vada ce era un colegiu inepoca moderns, sa ceteascA Dialogurile luiErasm din Rotterdam, om de tot hazul, care,chinuit vesnic de dorinta libertatii, se ridicAin contra tuturor formelor care nu-i ziceaunimica, si intre altele contra acestui colegiu.

E, deci, scoala in afara de viata, in a tailde miscare, scoala care te invata sa nu tiisocoteala de nimic ce e dincolo de casta cults;ea duce la o scolarisare formals a omenirii.De aici a iesit o umanitate scazuta, lipsitd deenergie si de entusiasm, o umanitate foarteconvenabila, desigur, dar farce originalitate,fArA putinta de a actiona, de a reactiona, oumanitate imputinata si strambata.

Prin revolutia francezA, si scoala a fostschimbatA, dar nu s'a facut intoarcerea lascoala vie, la echilibrul dintre elementele fi-zice si cele morale, la deprinderea cu acti-vitatea proprie, la putinta de a fi fiecare asacum ii cere fiinta sa ; nu s'a cautat in-laturarea crearii tipurilor comune.

Reforma revolutiei a creat scoala primary ;reforma lui Napoleon a ereat Universitatea.

Am spus ca Universitatea medieval& erao scoala de cugetare personall la care venia

139

studentul numai daca ii placea cugetarea pro-fesorului. Astazi, gratie urmarilor refaceriinapoleoniene, Universitatea este o colt de spe-cialitati : scoala de drept, de medicina, de filo-sofie, de istorie, de stiinte, de geodesie chiar,Si acestea toate legate impreuna fara niciun felde spirit comun.

$i aceste creatiuni refaceri au un scopcare nu e in societate, ci pesfe ea si poatechiar impofriva ei.

Omul din evul mediu era pregatit pentru oviata spontanee. Omul din epoca modernsera crescut cu deprinderea de-a fi un bunsupus al guvernului sau.

Cand a venit insa sistemul lui Na-poleon, s'a creat tipul omului abstract, in afarade orice traditie $i de orice imprejurari in carear avea de trait, omul care stie .dinainte undeva fi asezat, ce gesturi va face in fiece mo-ment, omul pentru care neprevazutul n'arenicio importanta.

0 singura tars a scapat de acest blastamal scolii unice, si aceasta e America. Acoloveniau oameni din toate partite si nu eraucrescuti pentru a fi buni supusi ai presedin-telui, ci pentru a fi capabili de-a scoate laiveala toate bogatiile ascunse ale tarii imense.Omul ajungea pregatit pentru a face bine totce i se va cere in viata.

Idealul educatiei e sa desvolti ceea ce exist&ca inclinatie in om sa nu incerci a-i dainsusiri ce nu se gasesc, ca punct de plecare,in insasi fiinta lui.

Secolul al XIX-lea n'a facut asa, si Europas'a gasit astfel cu mainile legate fats de oAmerica vie $i atit de bine preparata.

S'a intamplat apoi razboiul cel mare, care

_

.

I

gi

gcolii

gi

140

a fost unul din cele mai teribile examenepe care omenirea le-a dat vre-odatA.

Se crede, de obiceiu, ca biruinta ultimaatirna de pregatirea tehnicA ; biruie cine arepregatirea mai bung. De fapt, ceea ce birueintotdeauna e fondul moral. Natiunea biruitae aceia care se lass, care crede ca nu poatemerge mai departe.

Razboiul cel mare a dat experienta totaleiinutilitati a educatiei dinainte, a scorn seco-lului al XIX-lea. La acest examen ea a su-ferit cea mai crunta calcare. Diplomatii ceimai isteti au cazut la fund, dovedindu-se canu pot stapini imprejurarile, generalii cariiesisera cei mai bine la §coala de razboiu s'audovedit cei mai putin priceputi la lupta, pecind soldatii improvizati au dat dovada deinsusiri piny atunci nebanuite. Cum, de alt-minteri, §i inainte, in rAzboiul din Africa-de-Sud, intre Buri §i Englesi, cu toate ca nici-un Bur nu invatase la scoala sa se bats, in-vAtatii generali n'au avut atita vreme nici unsucces impotriva lor.

Si atunci omenirea a inceput sa se intrebedaca nu trebuie creat un alt tip de omdaca nu e mai bine sa se intoarca la cultulputerii fisice, la o trezire a salbataciei si abarbariei din el, cu care s'ar realiza poatemai u§or lucruri ce n'au putut fi realisatealtfel.

Multi cred ca pe aceasta cale urmeaza exem-plul de Englesi §i de Americani, ca §i devechii Greci. Dar, pe cind la Greci avem aface cu o inegalabill armonie, la Anglo-Sa-xoni miscarea sportiva nu e un lucru preavechiu. Deschizind Enciclopedia Englese

141

la cuvintul sport, esti trimis la atletism", carein Anglia e un lucru tirziu, din al treilea saual patrulea deceniu al secolului al XIX-lea.In ce priveste America, acolo sportul e dedupa /85o. Vedeti, prin urmare, ca vestiteleechipe dela Oxford si Cambridge n'au nici osuta de ani.

Sport" exista le Englesi si inainte, dar in-semna desfasurarea puterilor fisice pentru pia-cerea d-tale, nu pentru a intrece pe altii.Sport era : pescuitul, inotul, vinatoarea, etc.Insusi cuvintul sport vine dela plAcerea ce-osimtiau in desfasurarea fortelor fisice, nu dela chinuirea la care e supus corpul in sportuldin zilele noastre.

Scoasa.' din inchisoarea teribild, de care amvorbit, omenirea a luat cimpii, s'a aruncatturbata in aceasta miscare de salbatdcie si

asprime.Si toate aceste strimbaturi si sucituri, toate

sporturile acestea de bicicleta si automobil nuplatesc mult nici supt raportul fisic, fiind oconstringere violenta a corpului, ceea ce seintoarce in rindul intiiu impotriva corpului.Nu traieste mai mult unul din circ ; dimpo-trivA, un medic spaniol spunea ca ni omorimsistemul circulator prin zvicniturile acesteacontinui, ni imbatrinim arterele inainte devreme.

Daca introducem un spor in exercitiile fi-sice, trebue ca si in domeniul moral sa ada-gim ceva. Si, oricit ar protesta cite un fi-losof paradoxal, e sigur ca pins acum ome-nirea n'a gAsit nimic mai bun decit acea ar-monie a Grecilor, care intareste, de sigur, dar

-

r

I4

$i inalta.

142

X. LITERATURA INDIVIDUALISTA

Da, o opera literara bung. e acea, carepoate gasi rasunet in altii, precum un artistnu poate fi acela, care face lucruri pe carele intelege numai el. Orice prezintare de lite-rature sau de arts este un act social, prinurmare trebuie sa aiba ceva comun intregiisocietati.

Astfel in zadar se sustine azi ca ambitiade. a aseza ideile in piramida e preistorica",sau ca sistematismul grecesc apartine copi-lariei gindirii", sau, ca himera unitatii apierdut farmecul creditul absolut de altsdata".

Ca sa ne intelegem e necesar ca fiecare omsa cunoasca. ce e in capul celor din jurul

Aceasta nu inseamna ca, dace ai vreasa scrii versuri, un roman sau o piesa deteatru, ar trebui sa to duci la fiecare sa-1intrebi ce crede despre subiectul ce ti 1-aiales. Din fericire oamenii au ceva comun introei. Pe ling& aceasta, pentru partea care nu ecomuna se recurge la conventie si se primesteun mijloc artificial prin care ne putem intelegemai bine cu semenii nostri. Prin aceasta con-ventie comuniunea omeneasca in care traimajunge a fi mai desavirsita.

Exists conventie, de altfel, in toate : inprecum §i in teatru, in literature, in

arta, in viata de familie gi in cea socials.Cind calci conventia in viata de familie, sepoate intimpla sa iasa ca in cutare piesa a luiIbsen, in care tovarasii de viata pleaca unulintro parte, altul in alta.

,

Si-§i

§i

§i

. . .

I41

De sigur ca sint forme care se duc gi ebine ca se duc : n'o sa imbracam doar ves-mintul tuturor mortilor de odinioara' I

Dar, in ceea ce unora li se pare a finumai forma, e adesea o necesitate a sufle-tului omenesc.

Iata, nu se poate crede ca un burghez dinevul mediu a facut scoala de initiare in filo-sofia greaca sau ca a trecut prin scoala deretorica ateniana, 5i totus in ce au scris acestisimpli $i sinceri medievali exists o unitate,armonie, o cauzalitate, tot elemente de careni se recomanda sa ne scuturam ca de urmede preistorie. De la sine omul a mers catrelucruri pe care, dace Grecii le-au codificat,nu inseamna ca le-au $i inventat.

Cum gimnastica suedesa codificata nu facedecit sa finite gesturile cele mai naturale aleomului, spre tolosul 5i sanatatea orisicui,tot asa Grecii n'au facut decit sa codifice unbun comun uman, sa imbrace cu anume normeceea ce e imanent in sufletul omenesc.

Dela aceasta introducere putem trece la su-biectul conferentei de astazi, la literatura, informa pe care ea o imbraca dupes razboiu.

De cind friul adevaratei critici lipseste, decind nu se mai simte nicio autoritate, de cindridicolul nu mai e pedepsit, a inceput sa semanifeste o literatura desantata, pe care, duparazboiu, o intilnim oriunde.

Exemplele la care voiu recurge vor fi luatedin literatura romaneasca.

Daces literatura romaneasca ar fi traditionala,§i traditie inseamna : lucruri verificate, lu-cruri care to ajuta sa nu gresesti, dace ea arfi in legatura cu trecutul nostru, dace ar fi

41

o

1.

t.

144

numai romameasa, atunci ar fi bine sal -micaut exemplele aiurea.

Dar ea n'a resistat valului de nebunie carea cuprins literatura universals, caci not imitamcu foarte mare placere lucruri bune $i lu-cruri mai putin bune.

Asa incit aceasta imitatie obisnuita inliteratura romaneasca o face caracteristicapentru fenomene generale ; deci cu oarecareintirziere, literatura noastra de dupa razboiurepresinta aceleasi tendinte ca literatura nounde on unde.

E drept ca, in momentul de fatal, literaturaeuropeana se intoarce putin catre lucruri pecare Zarifopol voia sal le suprime ; si se in-toarce pentru anume motive. Lumea a cetitpoesii, romane, nuvele pretinzind ca le-a in-teles, ceea ce, de tapt, nu se poate. Dar aceastaipocrizie, ca oricare alta, oboseste dela untimp, dupa cum oboseste dela un timpcontinua silincA de-a iesi din normal, pentrua gusta literatura anormala.

atunci, dela o vreme se produce pa-rasirea poetilor si scriitorilor scrintiti. Cetitoruli$i dal sama ca un grup de nebuni nu meritssä mearga pe urmelor for o intreaga uma-nitate sanatoasa.

Cind poetii romantici, atit de populariodata, nu mai erau cetiti, cind romanul deanaliza ne inebunia cu toate acele cercetarirare asupra sufletului omenesc, caci ce expe-rienta poate avea un Maar de douazeci anipentru a analiza sufletele celor din jurul sau,intre oamenii, cari macar stiu scrie, cari austil, a apArut in Franta de °data. d. PanaitIstrati, idolul unui anume tineret de acumcitiva ani. Unde nu era cetita Kira Kiralina" ?

§i

§i

§i

Si,

145

Tot felul de aventuri de prin Braila ca gide prin Bagdad, sau din alte parti, pe unde

fost sau nu autorul. Faima i-a mers pinsin Spania, pins in America. Astazi ea serestringe necontenit. Literatura aceasta arti-ficiala igi are insa pedeapsa in ea insasiunei literaturi de emotie si de interes trecatorii trece marea yoga.

Din aceasta literature se desface, totusi,ceva de caracter general.

E vorba de pretentia scriitorului de a sedesface de publicul sau, de- a spune tot cecrede ce tie el, fare a avea constiinta caface un act social. $i omul e ticalos : cu citte pleci mai mult in fata lui, cu atit te pre-tuieste mai putin, iar, dace vii cu tot felul depretentii de singularizare, dace le prezinti in-tr'un chip cit se poate mai sfidator, atuncigasesti credinciosi si chiar fanatici.

Avem deci si o literature pe care cei ce oscriu pretind s'o impanel socfefafii, literaturecare nu aduna ceea ce exists in sufletelenoastre, nu da expresie estetica si literal%aspiratiilor noastre.

Dar scopul unei literaturi e acesta. Cindcetim, de foarte multe ori, ne cautam pe noi.Gasim scuze pentru pacate pe care astfel nuni le-am putea ierta, gasim exemple ce nesustin in lupta noastra, gasim indemnuri, cumgasim mingiieri.

$coala aceasta noun, insA, tine a se izola, aavea fall de societate numai le,ga furl de sur=prindere, a fermeca numai prin fnsuciri de ra=lifafe a formei.

0 astfel de literature ajunge sa nu mai aibaniciun fel de scrupul, de decenta; ea calca

Iorga 10

a

:

gi

N.

10

in picioare orice legatura cu buna cuviinta,cum rupe tot ce ar uni-o cu trecutul.

Scriiforul frebuie sa fie original, dar nu frebuiisa indrazneasca a fi aufonom, caci nu poate fiastfel niciodata. Nu exisfd niciun om care setfrdiasca numai din el si numai penfru el. Celmai mare egoist va folosi societatii in caretraiegte, gi fara voia lui. Originalul cel maidirt e sclavul acelora cari frdiesc in el. Meg-tesugul e sa §tii da drumul, in momentul po-trivit, acelora dintre stramogi cari ti-ar puteafolosi atunci.

Apoi, lumea din jurul nostru ne influ-enteaza. Nu exisfd capodopere plufind in vid.Este ceva inexplicabil care ne incunjura gine leaga cu toti cei pe cari-i vrem gi cu atitiape cari nu-i vrem.

Poefii vechii prezinfau nafura, opera kw eradupa o inspiratie a ei ; poetii not au pretentiade-a-i prezinta sensul misfic. Socotesc ca sintliberi sa is elemente din orice parte a naturii§i sa le transpun aiurea.

Ei cauta a jongla cu elementele naturii, pecare o dezarticuleaza, crezind ca pot ei creao lume noua. Ar fi intemeietori ai unei lumice nu exista. Iar in aceasta prezintare a uneinaturi care nu exists, in acest amestec al tu-turor elementelor desfacute din legatura lor,ei cauta a pune o insufletire misterioasa. Arfi o religie noud, un fel de panteism, careanima toate aceste lucruri.

Dar acesta nu e un fenomen nou ; cunoa§temvechiul misticism de iubire gi caritate al Sfin-tului Francisc, care plingea de mila tuturordobitoacelor gi insufletia toate lucrurile nein-sufletite.

Si sa mi se dea voie sa prefer acest mis-

147

ticism, care intareste, intinereste, misticis-mului distrugAtor din vremea noastra, capabilde-a da porniri barbare unui suflet pervertit.

Misticismul noilor poeti pretinde ca resolvesantagonismul dintre bine si rau, dintre frumosgi urit. 0 anume unitate ar fi de-asupra dua-lismului nostru. Dar aceasta nu inseamnadecit a reveni la cele mai vechi traditii alecrestinismului, in care a trecut doctrina dua-lista, persanA, cu Ahriman si Ormuzd.

Dezordinea mentalA, uriciunea simtirii seascund insa adesea supt ploaia de stele a corn-paratiilor. Dar o poesie trebuie sa aiba ounitate de gindire, sa fie manifestarea unuisingur sentiment. Acesfea nu sinf sfafuri cri-fice. E desvaluirea fundamenfului insult; al lacru-rilorcare nu se poafe schimba. Comparatia se cerea fi si ea deci unica, desfasurata pe liniile eifiresti, cum ne-am deprins cu ea dela Inceput.Dar a face sA treaca prin fata noastrA ne-sfirsite imagini disparate inseamna sA nu putemprinde niciuna.

0 astfel de literature nu e literature. Dar,fiindca sufletul omenesc cautA o subliniere, oridicare, daces -i e interzisa in literature, vacauta-o in domeniile nesanatoase ale turbu-rarilor firii corpului.

Astfel prin lipsa unei literaturi adevArate,el e aruncat in vraja nebuniei care a cuprinsEuropa de dupes rAzboiu.

XI. ARTA REVOLUTIONARA

Vin acum la arta noun gi voiu incepe delaprimele manifestAri, cari au pregatit ceea ceIntilnim in arta de azi : capetele acelea strimbe

si

gi

t

148

cu pArul lipit, pentru a fi cat mai mici, colo-rile puse la intimplare, dupa capriciul picto-rului, pentru care nimic nu-i imposibil.

Sculpture urmeaza aceleasi linii ca pictura.In ce priveste arhitectura, se fac casele Lath

acoperis, intro Ora in care ninge cateva lunipe an, se construiesc terase ca in Maroc,unde caldura permite oamenilor sa stea suspe acoperis. Ferestrele sunt ca niste simpleintepaturi lath cadru, insirate pe o curea ceincinge aceste vagoane gata de plecare. SistrAzi intregi se dezonoreath cu astfel decla diri.

Sa vedem de unde au venit schimbarileacestea in domeniul artei, cand a iesit ome-nirea intaia oars din liniile artei vechi?

N'a iesit deodata pentru toata arta, caci denoua arhitectura nu poate fi vorba decatdupa razboiu.

pentru pictura, o miscare foarte inde-partatA s'a produs in Anglia la sfarsitul se-colului al XVIII-lea si la inceputul secoluluial XIX-lea.

Este vorba de introducerea asa-zisului pleinair". Noi vedem un lucru care este In de-partare altfel, pentru ca se interpune aerulcare-1 schimba. Caci, in afara de obiect §ide meter, este mediul atmosferic, care nu-io distanta goala, ci un factor important, careprin individualitatea lui estompeaza forme,schimba culori, creiaza armonii.

5coala engleth de peisagiu, a lui Turner,despre care e vorba, a schimbat cu totul pei-sagiul lui Claude Lorrain, facand frumoasedescoperiri de colori palide, sterse.

Dela inceput, insa, o observatie. Se poateintimpla ca aierul sA invalue lucrurile Intr'un

Dar,

149

anume fel, sa aiba asupra for o anume influ-enta, care influents e posibil sa fie intilnitanumai intr'un moment anumit. Dar arta nuurmareste ceea ce-i unic si extraordinar ; eaeste un document de realitate durabila, o no-tiune oarecum artificiala de permanent. $i,mai ales, a introduce notele peisagiului englesinteo regiune in care atmosfera n'are carac-terul aceleia din Anglia, inseamna sa faci ofoarte mare greseala.

In aceasta privinta e foarte interesant ceeace a facut Grigorescu al nostru, pe care ti-nerii moderni nu 1 prea pot suferi. La ince-put, Grigorescu a redat exact ceea ce vedeadin locul in care era asezat, tinand sama insasi de conventia ce i se cerea.

A inceput ca pictor de icoane, si sa nu vainchipuiti ca n'a vazut cu sufletul unui zn-gray de icoane. A lucrat pentru catapeteasmamanastirii Zamfira si a tinut seama de rostullucrarii, de locul unde vor fi asezate icoanele,de distanta dela care vor fi privite. Avinda fi pe o catapeteasma, trebuiau acute asaca sa fie vazute de cineva de jos.

Mestesugul mare al acelor admirabile vi-tralii din evul mediu sta in aceea ca erau lu-crate asa ca ele sa dea impresii deosebite,find vazute la anumite ceasuri, cu anume

dand iluzia de transformari dela oarsla oars, dela rasaritul de soare la asfintit.

Grigorescu s'a dus apoi in Franta, in pito-resca padure dela Fontainebleau, unde erao colonie de pictori, dar el n'a venit cu co-loarea de acasa, n'a dat lucrurilor forma pecare o stia de aici, dela noi, ci a observatnatura franceza de acolo si a redat-o asa cumi se infatisa.

lumina,

.

41

15o

Pe urmA a mers in Bretania, tars de stinca,In care lumina e trimeasd dur asupra obiec-telor acolo a facut pictura potrivita cu me-diul local.

A zugravit interioare franceze inchise, cutotul deosebite de ceea ce facuse inainte,tot atat de diferite de ceea ce va face, intorsin tars, cu acele iarmaroace din Moldova, Ina caror prezintare se poate observa o anu-mita influents a gcolii olandeze, cu ingrama-direa a tot felul de figuri caricaturale, cuacele scene de pastorit, atat de exacte pentruvalea Prahovei, care n'ar fi tot asa de apro-piate de adevar daca ar pretinde sa redeavalea Teleajenului.

Dar, cind s'a ajuns la acel plein air" detarm de mare, la acea lumina difuza, care InAnglia se intilnete §i pe care o regasim inadmirabilele marine engleze, procedeul a lostrepede adoptat pentru regiuni in care inva-luirea atmosferica e cu totul alta. A ajunsate un Italian sa faces lucruri de acestea di-fuze, pe cand in tara lui meridionala, cu soaremult gi puternic, nu se gaseste nicairi un locunde lucrurile sa fie astfel vazute.

A fost un fel de belie a plinului aier".S'a mai adaus un lucru cu nenorocita in-

fluents asupra picturii. A venit romantismulde pe la 182o-183o, care a facut o neinga-duita confuzie a genurilor de arta.

SA ni amintim vestita opera a lui Lessing:Laokoon. Plecand dela grupul grec in careatat de tragic, dar pastrind toata infatisareafrumusetii, e represintat preotul troian, careimpreuna cu fiii sai e infasurat de doi serpimonstruosi, Lessing a fixat anume adevarurieterne cu privire la arta.

§i

§igi

§i

-

151

Fiecare gen de arta, cuprinzind gi literatura,trebuie sa tie same de anume regule. Con-fusia genurilor, stricarea for nu aduce decitproaste servicii artei gi literaturii.

Adeseori, in descrierile lui Balzac, ajungiobosit la capatul unei insirari de amanunte,cari trebuiesc si care nu trebuiesc.

Dar literatura nu este o arta de prezintare,de descriere, literatura poesie sau prose, caci§i aceasta e o poesie in anumita forma, e,suggestie Inainte de toate. Cind Eminescuspune :

Ma cunosfeau vecinii fofi,Ta nu m'ai cunoscuf,

acest Tu nu m'ai cunoscut", aceasta singuraapasare pe o silaba suggereaza o lume in-treaga.

Dar nimeni nu po ate cere suggestii prinpicture §i mai putin Inca prin sculpture, prinmuzica, in stare sa dea numai unele dispozitiisufletesti ; muzica mai ales e cea care pro-duce astfel dispozitii.

Pictura e toata arta de prezintare, de des-criere : prin ea ca prin sculpture se dau lu-cruri palpabile.

Artele sint surori, dar nu sint surori sia-meze ; ele samana, dar fiecare are rostulei au elemente Inrudite, dar nu se confunda.

Mai este ceva care duce la desmatul deastazi. Dela un timp, literatura se pierde inmisticism, si e foarte rau, caci de prea putineon misticismul din vremea noastra e sincer.Dar misticismul acesta nu poti nici de cumsa-1 introduci In artele plastice.

.

r.

,

Igi

gi

152

Dela un timp apoi se fac studii serioase detehnica in materie de pictura, studii cari audat e probabil sa mai dea roade bune inviitor. Azi, o anume simplificare a liniilore bine venita, dar sa nu se meargA prea de-parte. In toate aceste inovatii trebuie sä seurmeze proverbul grec: meden agan, eel Latinne quid nimis, nninnc prea

Tehnica e buns ca sA to servesti de ea, darsA nu ajunga ea stapina, impunind tot felulde salturi mortale.

Arta ca literatura nu se se realizeaza,prin sfortare. Unde e sfortare nu mai e fru-musete.

In arta, tehnica nu trebuie sa ajunga stA-pina noastra, precum in industrie nu trebuiesa ne lasam stApiniti de marina.

Artistul e bine sa, alba cunostinte, dar sti-inta lui nu trebuie sa mearga ping la punctulde a face din el un sclav al materiei mij-loacelor sale, si mai ales al felului cum dillle aleg si le intrebuinteaza.

Nenorocirea vremii noastre e aceasta : oa-meni fArce cunostinte generale suficiente in-treaba prea mult pe altii prea putin pesine. Ei cauta pe aceasta cale necontenitlucrul nou", care e foarte relativ ; cind crezica esti mai original, atunci folosesti elementedin cele mai vechi. Si, in loc sa intrebeartistii sufletul lor, ei incep sa rasfoiasca totfelul de albume de arta neagra, de arta ba-biloniana, de arts haldeiana, etc., si de aiciiese la iveala pictura aceasta asa-zisA nou5."..

De sigur ca in aceste vechi faze sint gi lu-cruri interesante, ca si arta neagra §i cea pre-istorica au in ele visiuni proprii.

§i

mult".

§i

§i

§i

153

Cea preistorica, foarte bogatA in nuance, ecea mai neasteptata in expresii, ca in repre-zintarea animalelor de pe pAretii pesterilor,descoperite in Sud-Estul Franciei $i in partivecine. Din partea lor, negrii au un simt almiscarii de care nu mai sintem capabili.

Ce se face azi e menit sa dispara. Tablou-rile, sculpturile vor fi documente de psihoza,sau pinze de rezugravit, material de cioplitdin nou.

Ce s'a fAcut in alte domenii se poate astfelinlatura, dar ce a creat arhitectura noun varAminea din nenorocire spre rusinea genera-tiei actuale.

0 cladire trebuie s'a to facA sA cunogti,dupa liniile ei, scopul careia i-a fost desti-natA. Dar- arhitectura moderns face aceeasicurea invirtita gi gaurita gi pentru o Acade-mie, si pentru un palat, si pentru un tribunal,gi pentru orice alts menire.

Noi n'am creat nici pins acum un tip degarA, un tip de sail pentru intruniri, etc.

Dar cei cari nu pot da sensul ansamblului,nu se vor plati prin aceia ca intro duc nebu,nia in amanunte.

XII. FALSE DIRECTII IN STIINTA SI GANDIRE

Curentul nou se observes si in stiinta luatA in-tregime, nu pe capitole. Sa vedem ce-a avutea sl cistige §i ce-a avut sa piarda de peurma schimbarilor ce s'au produs in Europanoun.

Am observat ce e mai stricAtor gi pericu -.los societAtu si care aratA o stare de nesa.

1.54

natate a omenirii : e vorba de o anume lipsd deunifafe.

Orice societate trebuie se,' fie unifard, gi uni.fafea e cu afif mai perfecta, cu cif sociefafea sedesvolfd in chip mai organic, fara nicio impu-nere de sus, Fara nicio silire din afara. So-cietatea sanatoasa este aceea in care exists ounitate in fiecare domeniu de activitate apoio unitate a pcirfilor, cari sA formeze un an=samblu armonios, potrivit unui ideal, unui prin=

recunoscut de toatA lumea.Epoca noastra, cu desavirsire nesAnatoasa;

nu numai ca nu ofera un principiu de unitaterecunoscut de toata lumea, dar tendinta careunitate nu se intilneste nici macar in interio-rul fiecAruia dintre domeniile cari alcatuiescviata societatii : pretutindeni avem o luptAnecontenita intre tendinte ce se bat cap in cap.

Cind am vorbit despre misticismul din vre-thea noastrA, ati vazut de o parte toate acelepretentii de legAturi mistice cu atitia gi atitiasfinti, toate acele plutiri in vag, toate acelelucruri neintelese gi incapabile de-a ajunge lao claritate, iar, de alts parte, literatura plinade foarte materiale lucruri urite, pe cari ti-neretul nostru le cauta gi le iubeste.

Eu inteleg o societate de mistici, oamenicuviinciosi, evlaviosi, cu ochii indreptati sprecer, cautind contactul cu divinitatea, pe calemisticA. Dar toti misticii acestia, cari mergpe urmele d-lui Arghezi, cari nu stiu ce-i bi-serica $i nu cunosc buna cuviintA, cari n'austat niciodata sa se gindeasca mai mult asu-pra religiei gi asupra divinitAtii, de care vor-besc toti acestia, ce unitate sufleteascA potavea ?

Daca ai vrea sa-i vezi cum I i intrebuin-

§i

cipiu,

155

teaza timpul, poti fi sigur dinainte ca nu-ivei gasi prin cine §tie ce funduri de munti,pe la vreun schist singuratec, ci in locul undepot fi inconjurati de cit mai multa lume ve-sera §i galagioasa.

Aceastl ciocnire, pe care o intilnim ne-contenit in societate, exists §i In domeniul§tiintii.

Ce-a mo§tenit §tiinta vremii noastre de laaceea ce era inainte, cum s'a pastrat ce-a fostodinioara, in ce fel s'a transformat §i, In sfirsit,cari sint curentele nesanatoase din §tiinta dedupes razboiu ?

Imi aduc aminte, In domeniile pe cari lecultiv, de stiinta ce se practica pe vremeaclod eram eu de vrista d-voastra. Era peatunci, in §tiintA, un foarte mare desgusf deidei generale; ele erau socotite ca un fel dedilefanfism.

Generatia mea nu despretuia literatura, darnu-i placeau ideile generale.

Generatia dela 1890 avea ceva din moste-nirea celei dela 1850-6o. Atunci, lumea eraobosita de romantism, nu numai de roman-tismul literar, dar de marele avint metafisicdela inceputul secolului al XIX-lea. Cei maimarl escaladatori de ceruri, cei mai indraznetiplutitori prin nouri au lost in Germania filo-sofii, incepind cu Kant, continuind cu Schel-ling, Fichte §i Hegel, cari au dat dovada deo extraordinary putere de gindire.

Imediat insa, in cugetarea franceza va fide o parasire a metafizicei, o indreptare spreo filozofie a realului, a lucrurilor existente.Ca o religie care ramine pe pamint, va luana§tere pozifivismul, stapinitor in a doua ju-matate a secolului al XIX-lea, pe ruinele

156

eclectismului lui Cousin, care desgustasepe elevii lui.

Taine reprezinta tocmai ura contra oricariiindreptAri catre metafizica. Cartea lui De I'in=felligence, foarte putin cetita azi, dar foarteinteresanta, era in leg:Una cu acele studiiasupra conditiilor materiale de 'desvoltare aleinteligentii, studii cari au fost facute in labo-ratorii. Dar, spre deosebire de Wundt, careva face cercetAri experimentale, Taine ex-prima acolo numai ideile generale.

Pe de alts parte, se produce si o rupere totall a societatii de romantism, care, prin in-dividualismul sau prea mare, putea fi dauna-tor unei burghezii bogate, care se ridicaseacum cu capitalul sAu.

Pentru ocrotirea aceleiasi clase, pornite peimbogatire, in ordinea politics, lumea se va,departa cu oroare de once fel de miscare re-volutionara.

Dar burghezia, care se ridica acum, pentrusprijinirea muncii ei avea nevoie de un ominteligent, iniliat in chestiile economice si so-ciale si mai ales de un om cu o vointadAranica.

aceste calitati le-a gasit in Ludovic-Na-poleon, viitorul Napoleon al III-lea, nepotullui Napolen I-iu, fiul lui Ludovic, regele Olan-dei, si al frumoasei regine Hortensia. Cu else instaleaza o monarhie acfiva si responsabild,o monarhie creafoare, care, in vreo zece ani,a schimbat cu desavirsire Franta.

Anii lui de domnie vor fi ani de muncade liniste, de acumulare a averilor, de cisti-gare asigurata a situatiilor materiale. Avintulvag de odinioara va fi condamnat. Ceea ce

-

,

in-

Si

si

-

si

157

pare romantic va fi socotit ca inceputul uneinot primejdii sociale. In bizarerie, in izolare,in individualismul exasperat provocant seva vedea un atentat la buna ordine, ()datarestabilita.

Pozitivismul lui Auguste Comte impartiatoate lucrurile pe categorii, parasia orice as-piratii mai inalte, orice idealuri mai departate.Creatorul noii filosofii era considerat ca unnou mintuitor al societatii, totus el aveapunctele de plecare in curentele ce an stapi-nit prima jumatate a secolului al XIX-lea :el venia din romantism, caci fusese odatAsaint-simonian.

Socialismul dela inceputul secolului alX1X-lea fusese in adevAr socialismul visatoral apostolilor altei omeniri, un Saint Simon,un Fourier. Era vorba de o societate ainginerilor, sprijinita pe munca avindrangurile fixate de dinsa. Saint-simonismula degenerat, pe urma, cu bunul parinte En-fantin, dar el ui -a avut partea in proiectul dea se deschide canalul de Suez.

Saintsimonienii au ajuns astfel sit fie oa-meni practici ; inginerul a biruit la ei pe vi-zionarul poet.

Pe cind, in Germania, List devine marelecreator al economiei nationale", in FrantaMichel Chevalier stapinia spiritualitatea tarii.Materialismul navalitor se vede Si in fabrica-rea romanelor, de avint epic, dar de greoaieredare a adevArului", ale lui Emile Zola.

In ce priveste pe Karl Marx, teoria lui nueste germana : Evreul acesta dela Rin repre-zinta inainte de toate initiarea lui in Franta,blind in mediul francez de dupa 1848, inmediul economic al domniei lui Napoleon al

§i

§i i§i

Si

-

:

X58

III-lea, vazind acolo gi o desvoltare indus-trial& care in Germania de atunci nu exista..

Lassalle el insusi, cu toata infatisarea luide conducator original al societatii de stingygermane, este supt influenta vietii francezedin aceasta vreme.

De altfel oi in Franta aceasta miocare eco-nomics pleaca de aiurea : din America, din.Anglia. Caci in fund e personalitatea lui AdamSmith, al cArui studiu despre originea ca-racterul bogatiilor omenesti, in secolul alXVIII-lea, a facut intiiu deosebirea intremunca si capital.

Cei cari au venit dupa el au degenerat dela aceste idei fundamentale, caci Adam Smithera un Englez cu sentimentul de iubire deoameni, iar, mai tirziu, a ramas, din primulimpuls, numai doctrina economics, materia-

Melodele erau aceleasi penfru bale domeniile..In stiinta nu ti se cerea sa spui decit lu=

cruri consfafafe ; trebuia sa te opreoti la acesteadevaruri melodic dobindite gi constatate.

Cind era sA porneoti mai departe, te opriaiingrozit ca nu cumva sa ajungi la idei gene -rale, trecind dincolo de informatia perfecta.

$coala aceasta noua, in materie de istoriefilologie, a avut reprezintanti strAluciti.

Filologia francesa a fost reprezintata de ce-lebrul Lithe, care a alcAtuit Dictionarul limbiifrancese. Fost saint-simonian in tinerete, casi vestitul inginer Eiffel, acel care a conceputturnul, cu acest nume, din Cimpul lui Martedela Paris.

Insusi Napoleon al III-lea, in tinerete, fu-suse influentat de ideile saint-simoniene. Ideo--log, la inceput, el oi-a sacrificat ideologia so-,

si

.4-

si

list5..

59

cialista din cele dintiiu timpuri, devenindsocialist de Stat", deci cineva care intelegeca prin organele Statului sa organizeze ceeace altii inteleg sa organizeze prin revolutie.Napoleon al III-lea, in Franta, a facut, ade-sea, ceea ce face Mussolini in Italia de astazi.

Si invatamintul superior francez a primit,la un moment dat, o prefacere esentiala, carea trecut gi aiurea, si de care cred ca s'a re-simtit gi. Seminarul german. E vorba de operalui Victor Duruy, ministru al Instructiei Pu-blice, care a intemeiat Scoala de Inalte Studiidin Paris.

El zicea ca invatamintul superior nu epentru pregatirea profesorilor ; aceasta se facein Scoala Normala Superioara. In Scoala deInalte studii, infiintata de el, nu se primestedupa nicio diploma, dar se iniata meto-dele prin care sa gasesti adevarul, se aratacaile pe care se merge la el, potrivit princi-piilor pozitiviste ale curentului realist.

De fapt, fiecare om aduce cu sine o me-toda, la care adauga pe cea invatata, oare eaceea§i pentru toata lumea, dar care se ba-zeaza pe ce-a gasit la fiecare.

La Hautes Etudes se credea, poate preamult in atotputernicia metodei, aceasta eramarea gresala.

Stiinta aceasta de laboratoriu, cum o prac-tica, in psihologie, Wundt, stiinta aceasta,care, la Hautes Etudes, permitea tinerilor sase initieze gi sa se perfectioneze in toate do-meniile stiintifice, avea un desavantagiu: erapoate prea ingusta, prea saracii ; se tinea preadeparte de marele public. Dar ea era ointa sigura ce-ti dadea ea era un lucru solidpe care se putea cla di ceva.

n

i§i

si

si

sti-:

11

e,

16o

Dar, inainte de razboiu. era acest neajuns :foafei $fiinfa sfa in afarci de sociefafe. Pe cindea, ca si oricare alts creatiune spirituals, nutrebuie sa se retraga, sa se ingramadeasca inodaita ei strimta ; din potriva, e necesar caea sa se puie la dispozitia societatii, intre-buintind termeni intelesi de toata lumea, ti-nind sama de puntile acestea care leaga omulde stiinta de marele public. E o foarte marenenorocire ca s'a creat, in domeniul §tiintei,un jargon care nu-i inteles decit de cei carifac cercetari in aceasta directie. Pe de oparte avem cugetarea cea mai inalta, imbra-cata intr'o forma neinteligibila, pe de altsparte forma cea mai eleganta si mai desa-virsita imbraca uneori cercetari amanuntite,care nu intereseaza pe nimeni.

Alta observatie in ce priveste aceste cer-cetari de detaliu. E foarte bine ca lumea sase ocupe de orice, dar o infeligenfd umanci su=perioard e bine sa cdeagd si sd se ocupe cu ceeace e mai in legcifurci cu viafa fi inferesele so=

Publicul nu cunoaste, nu vrea sa cunoasca§i nu respects asezamintele dela care n'arefolos.

Un American spunea ca o anumita §tiintaistorica va ajunge un pericol pentru spirituluman.

A venit apoi razboiul si a gasit stiinta infaza aceasta a informatiei largi si temeinice,a prezintarii lucrurilor sistematic, metodic.

Foarte putine tentative s'au riscat impotrivaacestei stari de spirit.

Una a fost facuta de profesorul Karl Lam-precht, care §i-a dat sama ca stiinta dinainte

ciefafii.

161

nu mai ajunge, ca viata trebuie prezintataunitar vazuta, organic.

Cu amintiri din metafizica germana, cu in-fluente dela Vico Italianul, Lamprecht a arun-cat teoria psihologiei colecfive. In desvoltareaunei civilisatii umane, epoci de fipism sint ur-mate de epoci de individualism, zice el.

Prin individualism se ajunge la culmi foarteinalte, e bine ca dupa aceste ligniri sa ur-meze epoci de tipism, cari coboara, dar con-solideaza.

El credea in ideile sale ca in puncte dedogma si era foarte mihnit on de cite oni se spunea ca in istoria vre unui popor,'in desvoltarea vre unei civilisatii nu se potconstata fasele fixate de dinsul.

Dar doctrina lui nu poate, fi aplicata deoricine ; trebuie pentru aceasta un om cu ovointa o pregatire ca a lui Lamprecht.

Dupa razboiul mondial insa Universitatea,ca gi gcolile secundare, n'a mai avut rabda-rea sfinta de odinioara. S'a pastrat sistemulseminariilor, foarte bun, de sigur, daca esti pre-gatit din liceu, dar, daca nu stii nici limbileclasice, nici pe cele moderne, ce fel de cer-cetari stiintifice poti face, la ce rezultate potiajunge ?

De unde a iesit ca, in eruditia de azi, maimarunta decit cea de alts data, lumea searunca spre subiecte din ce in ce mai micisi mai neinsemnate.

Intr'o lume lacoma de detalii cu privire laevul mediu e o ciudata frica de istoria con-temporana.

In general amanunte neinteresante gi pri-pite sinteze, scoase din nimic, de oam eni cariau cetit foarte putin in viata lor.

N. lorga 11

si

si

162

Dar, la alcatuirea sintezelor epocei mele,noi plecam dela cercetari multiple, plecam,in ce priveste cunoasterea umanitAtii, dela oFacultate de Litere complecta : generatia meaa fost, la noi, ultima care a &cut aceasta.'Facultate integrals.

Astazi e cineva licentiat in limba franceza,dar nu cunoaste nici filozofia terii a cariilimba va preda-o.

In toate domeniile, societatea de azi tra-ieste alaturi si in afara de stiinta elaboratede putinii alesi. Dar toate reformele ce sefac in domeniul economiei nu vor reusi sacreeze o societate unitary, armonioasa ; ma-sele muncitoresti nu le vom cistiga decit cindacestia vor fi legati sufleteste de noi, cindmunca noastra va ajunge la ei $i se va in-toarce pe urma de acolo spre noi, cu noiadevaruri, profitabile.

III. CE POATE Fl NOUA EUROPA

I. LOCALISMUL ORGANIC.

I

In lectia aceasta vreau sa va vorbesc des-pre un element care a disparut din viata Eu-rope' actuale, element care mi se pare in-dispensabil pentru ca societatea omeneasca safie intreaga ; e vorba de disparifia fofalci aviefii locale organice.

Formatiunile organice, care in desvoltarea

X63

for plecau dela nevoile locale ale populatiei,acele admirabile orase medievale, organismeleacelea populare, patriarhale, alcatuite de te-ranii de pe vaile tracice, ca si acei din Sco-tia din Elvetia sau si din alte parti, au fostinlocuite in vremea noastra cu centralizareasau cu ceea ce se chiama descentralizare.

Caci descentralizare inseamna sa faci inmic acela§ lucru, care prin sistemul centralistse face in mare.

S'a incercat si la noi, acum citiva ani, acestsistem, dar, cind trebuie sa tindem spre o des-voltare organics locals, nu inseamna ca ni-amajuns scopul prinfr'o desfacere de sus a cenfra=lismului, cind e necesarci o refacere a lucrurilorde jos, can au exisfaf.

I)escentralizarea nu e acelasi lucru cu lo-calismul organic : ea e o biurocratie in bucatimai mici, in felii. Craiova, Iasii, Clujul, Ora-dea aveau un fel de sub-ministerii, unde sefacea acelasi lucru ca la Ministeriu ; era eo alts forma a biurocratiei, si care incurcatiled §i mai mult.

Eu ma gindesc la organismele locale de ca-racter istoric, care sa iasa din insasi viatapoporului, la acele forme, dintru inceput spon-tane, apoi verificate, care inseamna ceea cefac impreuna oameni cari se cunosc, cari auinterese comune. E vorba de acel localismorganic, de acele celule ale societAtii, caci osocietate se alcatuieste si se desvolta in ace-lasi fel normal ca un organism viu.

Care este rostul Statului fats de o aseme-nea societate ? El tine ordinea, el e regula-latorul, coordonatorul, si nu creatorul de viata,caci viata o primegte facuta gata de acestecelule vii. Statul da doar scinteierea de con-

.0%

164

stiinta sau formula cuprinzatoare pentru ceeace s'a elaborat in aceste celule, care pot filocale, dar pot fi nationale, caci nimeni nusile§te pe Moldoveanul din Dorohoiu, pe Mun-teanul din Bacureti, pe Ungurul dela Clujsau pe Sasul din Bistrita sa traiasca salucreze acasa la ei in acela§i fel.

Dar oare o viata locals organics nu esteunul din acele postulate care se arunca astazifoarte uwr de catre teoreticieni ? Aceasta amputea-o admite numai in cazul cind o astfelde viata n'ar fi existat niciodata.

Dar ping in secolul al XX-lea omenireaa trait pe aceste mici formatiuni, §i numaidupa aceea s'a facut altfel. Macar, inaintede razboiu, viata organics locals era inlo-cuita cu o autoritate, care, eel putin, era le-gala, pe cind astazi ea e cedata aceluia carea reu* in tentativa lui de aventurier.

Strabatind istoria universals, vom vedea cea dat aceasta viata locals si in ce fel a fostea stricata de revolutia franceza §i de refor-mele lui Napoleon I.

Statul de astazi este un uzurpator, care facerau nu numai societatii, dar §i lui insu§i, prinacel necontenit amestec in toate.

Vechile societati omene§ti n'au cunoscutceea ce numim not Stat. E cea mat maregre§ala sa ni inchipuim ca el a existat delaAdam §i Eva.

Stat este o notiune materials, pe care a in-trodus-o Napoleon I-u o notiune filozofica,pe care a explicat-o filozofia germana din se-colul el XIX-lea.

Dar un Stat in intelesul nostru de astazin'a existat niciodata, §i el este rezultatul unuiact de violenta.

gi

,

-

gi

X65

II

In Egipt exista un rege-preot, un monarhde caracter quasi- divin. Cele dintiiu organi-zatii de oameni, care se observa in Egipt §iin celelalte parti, au caracterul acesta, nu re=ligios, ci divin. Zeii sint considerati ca suve-rani si nu i se recunostea unui om dreptulde-a stapini decit numai fiindca divinitatea-1alesese si-1 impusese. Numai pe aceasta cale,numai ca fiu adoptiv al zeului, avea cinevadreptul sa conduca societatea mai departe ,Faraonul e insasi divinitatea in figura de om.

In Babilonia era acela lucru. Cele dintiiutronuri sint altarele, cea dintiiu povestire des-pre regi se ingrije§te a pune pe stapinitori inlegatura cu zeii cari ar fi domnit inainte ; sta-pinitorii insisi se considers insa ca zei.

Oamenii traiau inainte de toate prin zei sipentru zei; for li se sacrifica totul, nu numaica o datorie, ci cu un sentiment de cald en-tusiasm. Se supune ostasul unei neinlaturateporunci a zeilor, cari cer biruinta asupraaltor zei.

Astfel monarhia orientala nu e o guvernare,ci exercitiul unui sacerdotiu in fata caruiaoricine are a se pleca.

Regele n'avea nici cod de legi, nici functio-nari, decit atunci cind trebuiau sa se stringsveniturile on cind avea nevoie sa-§i adunearmata. Riturile sacre si comanda armateierau in mina regelui.

Dar, in schimb, neexistind ceea ce numimnot administratie, neexistind functionarismul,care constituie o adevarata nenorocire a vre-

166

mii noastre, acasa la el fiecare popor i§i du-cea viata dupes cum intelegea, in margenileunor traditii care ele singure tineau locul tu-turor regulamentelor noastre moderne.

In ce privete societatea greceasca, noi vor-bim mereu de Grecia, dar ea n'a existat caatare niciodata. Grecii au ajuns dela o bu-cata de vreme sä formeze un popor, in sensullor, dar niciodata. Grecii n'au lost un popor,o nafie in sensul nosfru, o natie unitary ; ein'au avut niciodata hofarele unith fii nafionale,precum n'au avut nici aspiratii in legatura cutotalitatea lor.

A existat in lumea greceasca un numar decetati care nu sAmanau una cu alta.

Sparta se formase cu greu, evoluase in im-prejurari nesfir* mai putin favorabile decitAtena, avind un caracter cu totul diferit; ori-ginile ei nefiind bine intelese, i-au adus con-tinua injosire in judecata vremilor care s'ausuccedat. Prezintata ca un organism conser-vativ, iremediabil inchircit, ea ofera insa as-pecte din cele mai interesante.

Un grup de tarani cu doi regi in frunte.Dela inceput, dubla regalitate. Doi regi dindoul familii deosebite, care n'au macar voiesa se amestece. Doug feluri de singe. Doistramosi in legaturA cu acea coborire a oa-menilor din Nord, a acelor rurali cari slutpentru mitologie Heraclizii §i pentru filologieDorienii, dar pe cari noi ii putem identifica,farce §anse de-a gresi, cu singurii cari se con-stata a fi locuit in acele locuri, Ilirii §i cudeosebire Tracii.

In mijlocul poporului reprezintat aici prinoamenii buni §i batrini" ai Senatului, gerou.sia, supt paza eforizilor-juzi, reprezintind

A

.

Pi

§i

11

in

167

cele doul neamuri, cele doul semintii careau participat la dinsa.

Ei corespund, absolut, celor doi mogi, celordoi bAtrini, cari se intilnesc la toate socote-lile de pamint din lumea satelor noastre ge-nealogice.

Both $i parecii, din partea lor, corespundunii sclavilor pringi cu sabia, altii noilorveniti.

Avem, prin urmare, o movie cu urmajii mo-sului, mognenii condusa mognenegte ; un satrazasesc ce umbla pe doi batrini, o obffe ta-raneasca, patriarhala, avind in frunte doi regicu singure atributii biserice§ti razboinice,incunjurati de Sfatul oamenilor buni ba-trini.

Teba e un tirg care nu samAna nici cuSparta, nici cu Atena. Astazi ea e un tirgu-gor ca Baia-de-Arama vi e intrebarea dacesvreodata, aga cum o cunoagtem din izvoare,a fost cetate in acelag inteles ca Atena.

Cine a calatorit prin Grecia dat samaca locul fixeaza gi impune forma. Teba easezata in mijlocul drumului ; nici gind sa ri-dica cineva ziduri. Viata de astazi e la felcu cea de pe vremea lui Pelopida §i Epami-nonda.

In ce privegte Atena, ea e o formatiune cutotul proprie. Cetatea cea veche s'a alcAtuitincet vi greu in mijlocul unei lumi de pescaripe malul MArii vi altei lumi de plugari in re-giunile din interior. Acest grup de oameni,stringi supt ocrotirea zeitei Pallas-Athena,amestecati pe urma in viata comerciala si ma-ritime, au fost cu totul deosebiti de Tebani

de Spartani.Niciodata in Grecia n'a existat un Grec care

.

. .-

. .

.

gi

gi

vi

M-a

168

sa spuie : noi, toti Grecii", care sa se gin-deasca la alcatuirea unui Stat grecesc pentruca ei toti vorbesc aceeasi limbs, au si cetescaceeasi literature si se intrunesc la aceleaijocuri.

Grecii au putut lasa omenirii ceea ce cu-noastem cu totii, tocmai pentru ca au dusviata pe care au dus-o $i n'au tins niciodatacAtre centralisare.

A venit pe urma Roma. La inceput avema face cu o societate patriarhala, care s'atransformat, mai tirziu, prin primirea intr'insaa o multime de traditiuni idei care la in-ceput ii erau strAine.

Vechea Roma a fost ca un sat de mosnenidela noi, un foarte modest si simplu sat, lip-sit de cea mai slabs tendinta de organizare,un grup de oameni saraci, vacari si munci-tori de pamint.

Societatea aceea de mosneni nu era o so-cietate organizata in sensul nostru de azi : erao organizare liberA, bazata pe forme traditio-nale, pe o intelegere intre cei cari formau so-cietatea, nu pe impuneri venite de sus.

III

Mosnenii acestia, foarte liberi in unica forgospodarie, la un moment dat s'au gasit inlegatura cu civilizatia etrusca. Dela ea auprimit Romanii o civilizatie de forme multi-ple, nenumarate, cu rosturi religioase stricte

rituri neinduplecate. Astfel un popor foarteintrasimplu In forme foarte complicate.

Cind Roma a iesit de supt stapinirea etrus-cA, nu mai era Roma cea veche ; avem a face

1.

Si

'II

si

r:1

169

acum cu o cetate care cucere§te §i care i§iadaugase in acela§i timp esenta morals a in-vinWor. Deci nu va mai putea fi vorba deacum inainte de vecinatatea pa§nica a Romeide odinioara.

Dupa ce s'a facut stapina pe Italia, Roma,minata de interesele Italicilor, de nevoia aces-tora de-a avea o Mare libera, ferita de pi-ratii ce o bintuiau, a trebuit sa cucereascaAdriatica, de unde e doar un pas pins in Pe-ninsula Balcanica.

Dar sa nu se creada ca. Roma a dorit sacucereasca ceea ce a cucerit, ci ea s'a intinsasupra lumii intregi fiindca aceasfa era o ne=cesifafe a lucrurilor. Ea fost silita sä indepli-neasca o funciitme de pacificare a lumii, sa introneze in umanitate ordo romanus".

Supt diadohi, acei urma4i cari se tineauintr'o continua lupta pentru' mo§tenirea luiAlexandru-cel-Mare, era o lume care doriasa traiasca in lini§te §i care §i-a intins, la ca.pat, minile rugatoare catre Roma. Si, cumtoate aceste State ale diadohilor constituiauacea fosta unitate a lui Alexandru, a fostde ajuns sa inceapa caderea dela cutare, ca samearga apoi din una in alta, pins la sfir4it,§i astfel Roma, din Peninsula Balcanica, a tre-cut in Siria §i de acolo in Egipt.

Dar fiecare provincie a frill mai deparfo liber,dupd dafinele pe care le mosfenise. N'a fost oorinduire romans in sensul acela de transfor-mare a vietii traditionale. Statele vechi auramas ceea ce erau §i inainte. N'a fost nicioschimbare. Celula se pastreaza cu comunita.tea sa morals, cu interesele sale materiale.

,

l'

170

Nu exisfa pe afunci ideia monsfruoasci ca Sfa=ful frebuie sa disfru,gcl ceea ce gasesfe $i sa creezeo vialci de Sfaf unifara, care niciodata nu vaputea inlocui pe cea organica.

Au venit apoi barbarii, §i unii istorici vor-besc despre acea societate germanica, impo-dobita cu tot felul de virtuti, care avea ssbiruie lumea romans cazuta in desfriu §iconruptie.

Ideia aceasta ca erau doul societati absolutdeosebite nu trebuie sa ne in§ele. Erau invecinatatea barbarilor provincii romane careduceau exact viata Germanilor, cu cari se in-fratiau foarte bine in saracia gi simplicitatealor, §i erau, din potriva, foarte multi barbaricari, intrind in demnitatile romane, erau ca§i Romanii.

In societatea romans era legat cineva prinordinea de Stat, in cea germanica prin jura-mintul de fidelitate, prin legatura personals,§i, atunci, atitia din partisanii centralismuluivin sa plinga pe ruinele Europei ce s'a sfar-mat in bucatele de viata locals organica.. Eo jale tarn sftr§it fats de acest nenorocit evmediu, in care niciun ordin nu mai puteapleca dela centru. Caci nimeni nu s'a ginditpe atunci sa stapineasca in sensul nostru deazi.

Carol-cel-Mare era Imparat, el era detina-torul oricArii autoritati, dar in fond rAmase-sera amintirile lui de vechiu German :rile cu supu§ii erau dela om la om, un fel decamaraderie.

In Tours, spre exemplu, stApinul permanentera, nu episcopul ci Sfintul Martin, cel mort de

,

legatu-

171

mult, iar, cind venia cite un rege franc aici,ingenunchia la mormintul Sfintului.

Un rege de atunci nu avea functionari, ci,conducea prin delegati.

Pe malul Marii A driatice exista odinioaraStatul Ragusei, Dubrovnicul de azi, oraselmai putin larg decit Valenii-de-Munte, cu zi-duri foarte frumos pastrate. 0 admirabilacatedrala impodobeste oraselul gi alte lucruriminunate de arta stau sa ni vorbeasca des-pre inflorirea de odinioara a Ragusei. Col-

acesta de pamint, traind in conditii deautonomie locals, a putut aduce insa omeniriifoarte mari servicii. A fost o fratie de-savirsita intre acesti oameni.

Cind Austriecii au ajuns in Ragusa, cindFranz I-iu a venit acolo, a ramas uimit decitA aristocratie populara a vazut la oameniiacestia.

Cola viafa aceasfa locals permife $i asigurcimaterial $i 'Mich-este concepfia morals,

Valoarea evului mediu e determinate astfeltocmai de aceasta farimitare in formatiuninail. au viata for organics, in legatura cunevoile gi puterile locale si care ajung sa in-semne ceva prin el insele.

A venit, pe urmA, monarhia moderns, depe la 1400 si ceva, care a plecat, neinteligentsi brutal, intiiu cu Curtea, apoi cu birourileei ierarhizate.

Incetul cu incetul societatea a intrat in ti-puri care nu trebuiau sa se schimbe nicio-data, a primit anumite norme care aveau s'omutileze s'o striveasca.

Regalitatea absolute, cind a venit, a gasito viata a provinciilor, o viata a grupelor de

.

-

isorul

§i

172

populatie rurala, o reall intensa viata a.comunelor, si o nobilime, careia nimeni nu-ipoate tagadui ce a facut pentru desvoltareaomenirii. Dar regalitatea a dArimat toate zi-durile ramase in picioare ale trecutului.

IV

Cind s'a ajuns, ca in Franta, ca tot ce seface sa piece dela Curtea lui Ludovic alXIV-lea, atunci Cara Incepe sA se pregAteascade revolutie. Revolufia n'a fosf facufa de un,Maraf, un Danfon sau un Robespierre, ci ea aplecaf din erorile fundamenfale ale regilor.

S'a ajuns la ea in momentul cind viata po-pulara a Lost scoasa din provincie, cind ora-sul n'a mai insemnat nimic ca vitalitate lo-cals. Cind aceasta viata organics a fostdistrusa, era de ajuns ca sä nu maiasculte de un rege slab pentru ca intreg or-ganismul Statului sA nu mai poata functiona.

Si, atunci, o multime zapacita, tot ce poateculege mature unei rascoale, a ajuns sA fiestApina Franciei. Orice simt uman dispAruse;.oasele regilor sint scoase din morminte, dese jucau copiii cu ele, la Saint-Denis, arhi-vele slut arse si cine tie Inca ce s'ar mai fiintimplat de n'ar fi apArut atunci pacificato-rul, de nu s'ar fi ivit atunci acel care sa con-solideze rezultatele revolutiei.

Si, in aceste imprejurari, e natural sa fireusit acel care se stia impune, intr'o vremecind orice aks autoritate dispAruse.

Lumea, ingrozita, indata ce s'a gasit in fetalui Napoleon, indata ce-a avut in fats un om

Si

-

ministrii

173

mare, un creator de realitAti, i-a ca.zut in ge-nunchi. Trebuia cineva care sa traga, cusinge rece cu vointa tare, consecintile ho-taritoare din sirul intreg de imprejurari carealcAtuiesc revolutia.

Numai cit, dace stapinirea cuiva vine inmomentul cind o anarhie s'a potolit, cind secer not asezaminte, atunci e usor pentru sta-pin sa fie supus greselii de a crede ca el estecentrul, ca vointa lui' e lege. Dar omul e su-pus mortii slabiciunii puterilor sale, asa cae greu sa fie sigur intotdeauna de un lucrupe care 1-a creat plecind numai dela el.

S'a stabilit insa sistemul lui Napoleon.Sus, suveranul absolut, cu o ierarhie de func-tionari pentru toate domeniile : gi pentru arta,stiinta, literature, etc.

Un sat sau un oras devine ,comuna, dar eanu exists de fapt nicAieri, ci satul este o rea-litate organics, iar orasul, comuna, e doar oinsemnare pe hirtiile Statului.

Se creiaza acum, pentru o lume neorganica,1112 lip de om universal, omul care nu e de ni=carie ci e de pesfe fof, omul in afara de fradifie,in afara de medial in care a frail. coala in-sasi duce spre crearea acestui om-tip, carenu trebuie sa aiba nicio calitate in afara deaceea de-a fi umil luptAtor pentru scopurileacestuia.

Dar cu aceasta pulbere umana e greu sapoti face ceva. Altceva sint blocurile umanelegate prin viafa ci inferese comune si alfceva eacesf nisip cu care se poafe incerca orice.

A venit pe urma razboiul cel mare. Suvera-nilor, obisnuiti sa fie totdeauna in frunte, sareprezinte ei, pretutindeni, pe zeul biruintii, de

si

I si.

174

data aceasta nu li-a mai mers bine ; formelevechi au inceput sa cads, puterile legitime sa numai fie sprijinite pe asentimentul populatiei.

In acest moment, dacA formele organice na-turale ar mai fi fost Inca vii, n'ar fi fost ne-cesara acea sbatere nebund a societAtilorpentru gasirea unei forme de organisare.

Dar, afara de cazul omului cu adevaratgenial, afara deci de stApinirea unui Musso-lini, toti ceilalti not stapinitori de State prinaventura sint ni§te nebuni cari calatoresc pepro§ti.

Cenfralismul avenfurier de uzurpafie infrehuin.teazel forme ilegale. Noul §ef n'are nicio lega-tura cu trecutul, de cele mai multe on nu arenicio valoare personals, pins se tinde la bes-tia iesita din sine, care se folose§te de ma-§ina umana inerta.

Astazi, ajuns la cirma, imbecilul, ca§i omulde geniu, poate face din societate tot ce vrea.Ce putere nu are Si Stalin in acel sistem alsovietelor, alcatuit din nenumarate gruparimici, care la rindu-li se reunesc in altelemai mari I

Dar, in acest caz, nu e vorba de asemeneagrupari artificiale ; ci se cere gruparea natural&,venita in mod istoric §i de la sine condusa,nu dupa teorii ci dupes nevoi devenite instincte.

Umanitatea ar trebui sa, se gindeasca la ointoarcere catre evul mediu, care n'a murit,ci a fost doar sugrumat §i ametit. Vitalitateade atunci o poate gasi cineva in ceia ce sepastreaza ca instinct popular. In masseleumane, daca ar scormoni cineva, ar ramaneauimit de ce ar ti§ni din ele, §i cu acesfea, inscurf limp, s'ar pufea crea o alfa umanifafe.

-

175

II. CE POATE FI NOUA NATIUNE

I

V'am spus In lectiile precedente ca, pe linganeajunsurile ce rezulta din starea de spirit dedupa razboiu, s'au introdus §i unele principiicare pot da rezultate extraordinar de bune.Incepem prin a vorbi despre principiul na-tional.

Nimenea nu se impotrive§te dreptului pecare il are un popor, de-a trai in forme cores-punrAtoare intereselor §i nevoilor sale. Desigur ca orice popor trebue sa aiba o bazAteritoriala, dar aceasta sa nu fie o baza na-turalA.

Poporul care se intinde organic, ca un copacsau ca o floare, acesta igi ocupa baza luiteritoriala, care corespunde, de obiceiu, unormargini naturale : munti, ape, etc.

Dar aici este de facut o rezerva. AstAzi lu-mea face foarte mare abus de margini natu-rale. Sint popoare care socot ca au dreptulde- a turbura mereu pe altii numai pentru mo-tivul ca' ele n'au margini naturale, adica Carafor nu e cuprinsa intre munti §i riuri.

Realitatea rosy nu e tocmai ages de simplacum li se pare unora. Experienta ne invataca popoarele nu se opresc la munti, nici laape.

Granita nu inseamnA o linie, ci o regiunecare poate fi foarte intinsa §i care de multeon cuprinde un sistem de aparare foartecomplicat.

In ce prive§te muntii, de cele mai multe-

X76

on trecerea for se face printre dealuri imbri-cate cu copaci, cu verdeata: de cele mai multeon ei n'au nimic din caracterul unui zid te-ribil, care sal desparta cloud lumi cu desavir-§ire deosebite. Ba adesea muntele e chiarprilej de-a trece de-o parte si de alta a lui.

Poporul romanesc se intinde pe ambeledine ale Carpatilor. Nu se poate inchipuiun popor care sa fi ramas numai pe o clinga muntelui. Cine stapineste culmea, pe am-bele cline e chemat spre vale si spre sesul delapoala.

Nu exists munti cari sa desparta doug popoare. Bascii sint de o parte si de alta aPirineilor. In Alpi, odinioarA existau popu-latiile alpine, care aveau ambele dine. Bal-canii, ca Pindul, n'au separat popoare deo-.sebite.

Apele de asemenea nu pot fi absolut des-partitoare. Riurile au vaduri, cari sint foartecercetate, luntrile circula de pe o parte pealta a apei. Orasele %int intemeiate la va-duri constitue o legAtura intre un mal gialtul. Afars de aceasta, pescarii folosescambele margini ale apei.

Se mai poate intimpla ca iarna sa inghetespa, Si atunci ea nu mai exists ca granita ;chiar Dunarea uneori ajunge a fi ca o sim-pla. strada.

Prin urmare nici riurile nu indeplinesc func-iunea de granite despartitoare de neamuri.

Ambele maluri ale for sint locuite de aceeaspopulatie.

Cum poporul romanesc e pe amindoua ma-lurile Dunarii, existenta marelui fluviu n'aImpiedecat pe Bulgari sA &each' in Nord, prin

si

si

177

Vlasca gi alte parti. Nistrul serpuieste printinuturi locuite de Romini.

Am vazut, asa dar, ca e greu sa se vor-beasca de hotare naturale. Pe de alts parte,cind e vorba de intinderea unui popor inmarginile sale definitive, trebue sa ne gindimla mai multe lucruri Uneori poate fi vorbade o expansiune natural& efectuata intr'unmoment cind acea natiune a avut un prisosde energie ; alte on avem a face insa cu de=menfe colonizafe : un cuceritor i-a mutat intr'unanume loc cu scopuri bine definite.

Nu pot prefinde elemenfele colonizafe artificialca au aceleasi drepfurl ca acei cari s'au infinsdela sine, in mod natural, cari din neam in neamse gasesc pe un feriforiu oarecare.

Afars de astfel de colonizari, cari s'au facutpe o scary intinsa si in tot secOlul al XIX-lea,se poate intimpla ca interventia Statului saducts la stramutari de populatii si mai arti-ficiale inca. Astfel vom vedea la ce lucruriabsurde s'a ajuns prin tratatul dintre Greci

Turci, care a hotarit unul din cele maibrutale acorduri ce s'au incheiat vre-odataintre doua State.

Dupa luptele din Asia Mica, in care Greciiau fost infrinti, a avut loc o intilnire intrereprezintantii celor doua State, si d. Venzelos, dominat de anumite principii, poateoportune, dar inguste, a facut cu Turcii o in-telegere de felul acesta : toti Grecii de pecoastele Asiei Mici sa fie stramutati in Grecia,iar Turcii cari se gasesc in Grecia sa fie tre-cuti in Asia. Nu se poate inchipui o mons-truozitate mai mare ca aceasta. Se vorbestemereu de autonomie, pe de o parte, gi, pe dealts parte, se mutts populatii care din neam

N. Torga 12

gi

_

'

178

in neam s'au gasit pe un loc oarecare, farasa le fi intrebat daca ele ar fi sau nu dispusesa se supuna acestei schimbari.

Dar e asa de greu sa se fixeze un adevaratcriteriu de deosebire intre Turci si GreciReligia, ca si limba, nu pot fi unul serios.Sint in Asia Mica Greci cari nu si-au para-sit religia cresting, dar cari-si au cartile sfintein turceste. Acesti Caramanlii n'au fost schim-bati dela rosturile for : au fost lasati in Asia.

Alt caz tot asa de interesant este acela alVardariotilor. Pe Vardar sint citeva mii deRomini trecuti la Islam, dar cari vorbesc ro-maneste. Acestia au fost stramutati in Asia,si toate incercarile mete de-a afla unde aufost asezati acesti Megleniti, n'au reusit. Dinfericire, un cercetator macedonean s'a ocupatde ei inainte, asa ca se poate spune ca nuvor muri fara testament.

Dupa toate aceste schimbari, Asid_Mica asaracit. Tara a ramas pur turceasca, dar lo-cuitorii, oricit de frumos ar fi sentimentulnational care-i anima, sint reprezintantii unuipopor deprins sa traiasca parasitar. Crestininu mai sint acolo. Bisericile for cad in pa-rasire si ruina, sint prefacute in scoli, cazar-mi sau sali de intrunire. Arta din ele e dis-trusa, frescele minunate nu le mai ingrijestenimeni, ba pentru motive de higiena se poateintimpla sa fie si acoperite cu var, si nu s'agasit nici o comisie, care sa faca o statistic&a acelor admirabile lucruri de arta cresting,care existau in cuprinsul Asiei Mici.

Iata la ce se poate ajunge prin exageratainterpretare a sentimentului national.

Dar pe linga aceasta sint popoare care-si

.

^1

179

trimit individual reprezintantii in toate partilelumii. Unde nu se intilnesc Englesii ?

Principiul national se poate lovi de foartemari greutAti, atunci cind it is cineva in toataasprimea lui. Cunoastem teoria lui Lamprecht,care sustinea ca Imperiul german are dreptulsa se intereseze de orice German, de oriundear fi el.

Interpretarea gre§ita a principiului nationalde multe on duce la acte reprobabile. DenenumArate on am spus ca nu este greseallmai mare decit aceea de-a impune, cu de-a sila,locuitorilor dintr'un teritoriu cucerit sa vor-beasca limba majoritara, sa meargA la scoalaStatului. Se creiaza astfel, nu un Stat cucetateni legati moral intre ei, ci un conglo-merat de oameni, siliti a trai laolalta, sau re-negati cari infatiseaza zdrente umane, cu carenu poti face nimica.

Legatura nationals este unul din cele maiadinci, din cele mai sacre lucruri, dar, dacesomul iese din aceasta legatura pentru avan-tagii personale, in noua sa situatie el nu maiare nici o valoare morals. Omului fabricafde Stat i se creiaza o situatie nenorocita : nicinu poate fi sincer fats de natiunea de caretotu§i e legat in fundul sufletului, nici nu ein masura sa fie un supus devotat al Statuluisau.

Dupes razboiu s'au creat State nationale citevreti, s'a elaborat principiul ca once natiuneare dreptul de-a trai dupes nevoile inte-resele sale.

State foarte mici au ie§it la iveala : Albania,Lituania, Estonia, Livonia, etc. Catalanii depe coasta rAsariteana a Peninsulei Iberice,vecini cu Aragonul, cu Castilia, cu Andalusia,

§i

18o

avind o limbs a for deosebita, au cerut si aucapatat in parte o autonomie nationals.

0 miscare de acela§ fel s'a produs si laBascii din regiunile Pirineilor. Irlandesii si-aucistigat autonomia lor. Galii din Tara Galilorvor cere cindva acela§ lucru.

Cunoastem apoi lupta din Belgia, intre Va-loni si Flamanzi, cari se urine de moarte.La Universitatea din Gand cursurile se inin doua limbi. 0 declaratie recenta a re-gelui Belgiei s'a facut in trei limbi : germana,flamanda si franceza.

In Franta, la Sud incepuse sa se teams lu-mea de o constiinta pro ventalA. Iar ceea ces'a intimplat de curind in Bretania este unlucru de uimit. Aceasta Bretanie, in caresentimentul celt era foarte puternic, in careducii de Bretania au stapinit pins tirziu, adevenit la un moment dat franceza. Cel din-tiiu rege francez care a avut Peninsula a fostFran cisc I, care o cApatase ca zestre de lasotia sa, regina Claude, fiica lui Ludovic alXII- lea si a Anei de Bretania.

Acum citeva luni s'a ridicat un monumentla Rennes, capitala Bretaniei, in amintireaunirii acestei cu Franta. In ajunul serbarii,in timpul noptii, o explozie a facut sa sarainsa in aier monumentul. Un grup de sepa-ratisti pregAtisera." complotul.

'Aceasta inseamna insa si o biruinta asupraunui principiu aruncat inainte de razboiu gicare s'a rostit in unele cazuri si

Cind a izbucnit razboiul, din mai multelocuri, se pare si din Anglia, s'a exprimatideia ca lumea nu trebuie sa se incurce cupopoare mici, ca toate natiunile cari n'au mij-loace de conducere au sA fie menite peirii.

dupa.

181

E o mare nedreptate sa se tagaduiascA dreptulla viata al popoarelor mici ; ele se pot asociaoricind §i prin aceasta se pot ridica impotriva§i de-asupra acelora ce le menisera peirii.

Se credea deci inainte de razboiu ca na-tiunile mici vor dispArea in fata MarilorPuteri, care vor face din ele once. Am fAcutatunci o comunicare la Academie, in care vor-biam despre dreptul, la viata al natiilor mici;cu toate acestea, imi era §i mie teams ca vomfi maturati, noi cei cu stAtulete mai mici, §ica se vor institui citeva maxi hegemonii, carivor stapini omenirea. S'a intimplat insa dinpotriva.

II

Dar cei mari nu s'au lasat. Inainte cinesustineau aceasta doctrines erau cugetatorii.De la o bucata de vreme §i-audat sama de profitul ce I-ar putea avea dela un numAr cit mai intins de clienti, §i auajuns la ideia, de ieri, a stapinirii celor Patru.Au vazut ca vind prost din causa Statelormici, prea multe, §i ca folosul for ar fi maimare, daces productia for nu- s'ar mai incurcain atitea granite. Intelegerea intre ei aveascopul sl-i faces stapini pe lumea intreaga.

Planul a cazut, §i rAmine, dupes atitea in-cercAri, principiul celAlalt : ca fiecare grupetnic are dreptul de-a forma un Stat.

Dar ce datorii au aceste formatiuui etnice ?Fars indoiala, precum am spus, ele n'au drep-tul sA siluiasca neamurile cu care locuiesc peacela§ teritoriu.

Am fost intotdeauna de parere ca minori-tatile ar trebui sA tins sama de noi, sa ni

.

capitaligtii

182

acorde interesul cuvenit, dar aceasta nu in-seamna datoria sa simta la fel cu noi. Noicerem minoritarilor sa pastreze linistea gi ordi-nea, dar nu trebuie sa ne atingem de sufletultor.

Sfaful national nu da drepful la firania na.fionalci ; un Sfaf desnafionalizafor e, de alffel,un organism care lucreazd impofriva lui

Fara indoiala, Statul national are datoriasa respecte natiunile conlocuitoare, dar el are

obligafiunea de =a desvolfa o civilizafie nafio.mild. Si acest punct din program 1-a hide-plinit numai atunci cind civilizatia sa, in ca-sul cind pe acelas teritoriu se mai desvolta

alte civilisatii, a stiut si a putut pas-trese primul rang. Respecti cultura tor, darte gindesti ca civilizatia ta trebuie sa fie maisus de tot ce pot da natiunile care n'au Statul.

Aceasfa civilizafie pe care o desvolfi are insdo margin° : nu.i esfe permis sa se izoleze dinmersul general al culfurii umane. Orice civili=zafie ce se izoleazd se condamna, si impreunci cudinsa si nafiunea care a produs =o. Noi loll sin.fem parficipanfi ai omenirii infregi.

Limba nationals e bine s'o pastrezi pentruliteratura chiar stiinta ta, dar, pentru anu raminea izolati, e necesar ca resultatelesa le facem cunoscute altora prin traduceri.Fiecare om cult trebuie sa cunoasca macarpatru limbi moderne : franceza, engleza, ita-liana $i germana. Dar nu se poate cere cuivasa invete limbile slave, sa tie finlandesa,irlandesa, etc.

Autarchia lipsa de nazuinta sprea te face cunoscut altor neamuri prin tradu-ceri, perzistenta aceasta in a nu te servi decit

.

gi

gi

§i sa-si

§i

$tiintifica,

1.

insusi.

183

de ceea ce ai in limba ta, sunt, astAzi, cu de-savirsire absurde.

Principiul nou al nationalismului e un prin-cipiu sacru, pe care trebuie pastram, decare trebue sa se tins sama chiar cind evorba de un mic grup uman. Dar sl nu seadauge la el si principiul autarhiei mai alesal celei $tiintifice, caci aceasta ar insemna onebunie, care ar sfarma omenirea tocmai inmomentul cind prin stringerea ei s'ar fi pututridica la o treapta mai inaltd de civilisatie.

III. SELECTIUNEA CODUCATORILOR

I

Ati vazut in conferintile precedente, cumsocietAtile de dupes razboiu shit la indeminaoricui. Hitler, daces ar fi vrut, s'ar fi pututdeclara Napoleonul" Germaniei. OmenireatrAieste de pe o zi pe alta ; la once catastrofato poti astepta dintr'o clips la cea urmAtoare.

In toate domeniile : politic, cultural, eco-nomic, stares de acum e intolerabila. A vema face cu o turburare complecta a societatii ;once din partea unui nebun se poate realiza.

Condamnind felul cum se prezinta realitateade astAzi, nimic nu ne impiedeca s5. vedem

aceea ce este acum invalmaseala haosmine va putea fi un element de progres.

Dupes ce am vazut ce poate raminea dinideia nationals, sA venim acum la ceea ce sepoate scoate folositor din schimbarile intro-duse in ordinea interns.

Noi ne revoltam impotriva ideii de a nesupune unei autoritati ce e in afarA de cons-

sa -1

.

ca

I.,

si

X84

tiinta noastra, cind ordine de sus ne impie-deca sa facem ceea ce avem in acea con§ti-inta. Pentru moment la not e inca o oarecarelibertate. Putem tipari, nu chiar orice amvoi, dar avem posibilitatea sa strecuram inscris unele lucruri pe care cenzura se face canu le vede, sau, chiar de le vede, nu le poateopri. Dar poate fi §i altfel ; sint oameni carinio promit.

Regimul acesta de nelibertate actuala sauvirtualk nelibertatea in domeniul de activi-tate, este, fara indoiala, un lucru foarte putinplacut. E cit se poate de rau sa ti se cearaascultare de catre oameni cari s au ridicatfara lege, si chiar impotriva oricarii legi.

In Germania exista constitutia dela Wei-mar. Hitler s'a ridicat acum calcind pestetoate legile existente §i, lucru mai cumplit.Inca, daca indrazne§te cineva sa manifesteimpotriva acestor ilegalitati, it a§teapta cine

ce mari pedepse.Avem aceasta epoca nenorocita, de legi ce

se fac astazi pentru a fi calcate mine, deregulamente ridicole, a§a ca nu §tii, aproape,de e mai nebun cine le face sau cine le aplica.Pines §i armata §i politic sint astazi la dispo-zitia cluburilor politice.

Totu§i, in aceste regiuni de uzurpatie, sint§i elemente folositoare, care e bine sa fiepastrate.

Monarhia ereditara prezinta mari avantagii.Mai intiiu exists un om responsabil, Suvera-nul, cu toata infati§area lui constitutionala,cu toate incercarile de a-1 Impiedeca sa lu-creze. Principiul pseudo-constitutional afirmaca regele domne§te fara a guverna, dar eu_v'a§ intreba pe d-voastra ce inseamnA a gu-

tie

185

verna ce inseamna a domni, cum se poatedomni fara sa guvernezi?

Stiu ca monarhia aceasta, lumea vrea s'oinfese, sa-i ridice orice putinta de-a actiona.Monarhul are dreptul sa-§i aleaga presedin-tele de consiliu, are dreptul sa hotarasca asu-pra aceluia cu care va lucra pentru ridicareasi propasirea tarii, dar Suveranul constitutio-nal ar avea datoria de a chema la guvernpe acela care a ie§it cu majoritate la alegeri.E monstruos lucru sa gindesti ca votul unuinebun sau al unuia dus cu sila la vot, alunuia care n'are niciun fel de convingerepersonals, nicio notiune in ce priveste va-loarea partidului pentru care a dat semna-tura, poate determina un regim, poate hotartbinele

Ori cit de putin placuta omenirii ar fi mo-narhia absoluta, care, prin sistemul ei uni-form, a inlocuit niste alcatuiri cu caracterliber, niste organizatii in deplinul inteles alcuvintului, care insemnau o intreaga desvol-tare istorica, o acomodare la imprejurarile,nevoile $i la posibilitatile locale, oricit deusurpatoare ar fi socotita monarhia legala, eanu poate fi asamanata, in ce ,priveste dezas-trul spre care se mina omenirea, cu aceste sis-teme de aventura, ce o inlocuiesc astazicari sint condamnate in ele insele.

Inainte vreme, se da putinta unui om cu,insusiri extraordinare, capabil de actiunede creatiune, sa se sprijine pe constiinta po-pulara, care din parte-i admitea legitimareaprin geniu gi prin actiune ; se permitea altadata unuia care se ridica pe aceste baze fun-damentale ale meritului uman sa se aseze infruntea societatii. Ea se inchina si alts data,

§i

§i

§i-,

la

Si_

§i,

tarii.

186

dar unor oameni admirabili, cari infati§auacea valoare umana, capabila de a crea dinea insa§i totul.

Astazi insa, mice om, fara sa se fi gtiutceva despre el inainte, fara sa fi contribuitcu ceva la propa§irea grupului din care faceparte, fara macar sa fie ajutat de facultatilelui morale §i intelectuale pentru a lucra laridicarea celor intre cari traiWe, poate ajungeoricind stapinul societatii. Aventura aceasta,care nu ofera nimic, inlocuie§te o forma deguvernarei, care, cel putin, reprezinta o per-manenta §tiai macar cui sa to adresezi. Apoinimenea nu poate tagadui cot de multa initia-tive a insemnat monarhia in decursul vre-murilor, cite din creatiunile omenirii i se da-toresc ei.

Astazi, cu Suveranul constitutional, avindalaturi guvernul impus de majoritatea voturilor,nu mai guverneaza nici macar ministrul, nicicei ce 1-au ales ; conducatorii slut acei caristapinesc pe cei ce 1-au ales ; alegatorul duperezultatul alegerilor nu mai are nicio impor-tanta marina elecforalci e fold.

II

Fara indoiala, va veni vremea and autori-tatea, odata restabilita, va fi reprezintata dealtfel de oameni. Dar mare lucru e ca daforiaomului de=a asculfa a fosf resfabilifd, fie Fi de ase.menea avenfurieri uzurpafori, ceici omenirea Ire.buie sa fie Persia Fi din oameni cari pof asculfa.

dintre oameni, cel putin nouazeci la sutasint cari n'au ideie de ce inseamna aceastadatorie umana. De la revolutia franceza,toata lumea a invatat sa reziste, toata lumea

:

-

:

Si,

187

s'a deprins cu o continua atitudine de opozitie,dar nimeni nu mai stie sa asculte, §1 nu vainchipuiti ce mare lucru e pentru cineva careconduce, sa aiba gi astfel de oameni.

Monarhia este un foarte bun asezamint,cind nu strica fortele organice prin care sepoate face oricind inoirea normala a uneisocietati. Dar ea nu poate sci fie o masce ; eafrebue sa fie o congiinfci, o raspundere, o acfi=vifafe. Ea frebuie sci se wick in anumife mo=menfe, sd se facet' simithi in anumife locuri,fares sa apara in toate colturile gi sa se ames-tece in toate amanuntele vietii societatii, ris-cind sa-gi piarda autoritatea.

Monarhia aceasta are avantagiul ca Suve-ranul e supt ochii tuturora ; i se atribuie gilucruri pe care le face $i din cele pe care nule face, dar lumea are dreptul sari ceara sa-giindeplineasca bine rolul ei public. Apoi maie gi folosul ca mostenitorul tronului poate ficrescut in conditiuni superioare: se poate aveao grija deosebita pentru acel ce e cunoscut,de toata lumea ca viitorul conducator sprepropasire a societatii.

Cu toate aceste avantagii ale monarhiei,din and in cind intr'o societate poate rasariintrebarea: dar cineva care nu e fiu de regegi care e totusi inzestrat cu insusiri extraor-dinare la ce ar putea el aspira in Stat ? Poatesa fie presedinte de republics. I-ar trebuilost citiva ani pentru a se obisnui cu ceeace trebue sa faces in aceasta calitate, pe cindastazi se schimba lucrurile asa de rapede, canu mai exists guvernari in succesiune, ci nu-mai improvizari, asa cum li-o da Dumnezeu.

Formula la care se va ajunge in viitor, ince priveste monarhul chemat sa colaboreze

f."

188

cu supu§ii §i sl reprezinte o continuitate, nuo §tim. Ca nu poti sa la§i stApinirea numaioamenilor de valoare, numai oamenilor cuvointa §i merite maxi, e natural : se poate in-timpla sA decades §i sa moara. $i, atunci, ceeace neapArat trebuie sl ramiie e permanentsmonarhica.

Faptul ca oameni lipsiti de biografii stet.-lucite, oameni cari n'au avut familie ilustraIn imprejurarile de dupa razboiu s'au ridicatin fruntea societatii constituie pentru umani-tate o experienta de o mare valoare. Cindomenirea se va linigti, in mintea ei va ramineaamintirea ca oamenii se pot ridica §i pe altebaze decit pe scara aurita a monarhiei, casint oameni cari se pot ridica prin eiprin calitatile personale exceptionale, oamenicari pot face ceea ce n'a putut Suveranul cuministrul sau, lucruri pe care acela care nu s'aridicat prin el insui nu le-ar fi putut faceniciodata.

Legdfura infre drepf merif, colaborind penfrua infrina focal obraznic al agenfiilor elecforale,$i a opri uzurpafia avenfura, aceasfa e formulaaiiforului.

IV. CATRE PACE

I

In conferinta de astazi va fi vorba de ideeianoun aruncata dupa rAzboiu impotriva rAz-boiului insu§i.

Sint, in momentul de fats, oameni cari numai cred ca razboiul e necesar pentru a li

insii,

ci

.

189

aduce cine tie ce modificari de granite, pentrua li satisface cine tie ce interese personale,oameni cari s'au impacat cu ideia ca. State letrebuie sa ramiie ap cum au fost fixate dupamarele razboiu.

Dar sint gi persoane, mai ales in Germania,cari doresc razboiul. Alte persoane sint im-potriva lui, dar, de multe ori, intr'o formacare deserveste ideia pacii.

Se intimpla adeseori sa pierzi incredereaintr'o ideie pe care o vezi sustinuta infati-sata de cineva intr'un mod caraghios. Nue peste masura de interesant sa vezi, la uncongres general al istoricilor, repetindu-se, infiecare adunare, ideia revizuirii manualelorde istorie. Se cere inlaturarea din ele a totceia ce-i in legatura cu razboiul.

Nu vad cum s'ar putea prezinta o istoriefara a vorbi despre razboaiele purtate depoporul respectiv in desvoltarea lui. Eu nuspun ca razboaiele trebuiau sa se faca: foarterau ca oamenii s'au aruncat unii asupra altora,dar e foarte bine ca acei atacati s'au aparat :obraznicia trebuie intotdeauna pedepsita.

Dar realitatea e aceasta : razboaiele au fost ;cum poti, prin urmare, sa le scoti din istorie ?Trebuie sa gasesti mijloacele cele mai eficacepentru a inlatura $i pentru a evita razboiulin forma lui de azi : aceasta nu inseamna insa,

daca esti atacat acasa la tine, poti sa staicu minile in sin : dai cu ce poti, chiar curiscul de a ti se distruge cele mai de samalucruri de arta.

Fiecare popor trebuie sa aiba o constiintanationals gi sa tins la a avea o istorie citmai avantagios presintata ; dar ce trebuie in-laturat din manuale nu sint razboaiele pro-

gi

§i

ca,

§i

.

190

priu. zinc, ci urletul acela nesfirsit pentrumacel, toate acele avide socoteli cu privire lacifrele celor cazuti in luptele trecute. Eu amfost intotdeauna de parere sa se inlAture partileacestea, macar din manualele de istorie pentrufete.

Am cetit multe rapoarte ale diferitelor taricu privire la manuale, si am bagat de samaca cele mai pasnice sint ale popoarelor celormai razboinice. Un Bulgar spunea ca ma-nualele for sint cele mai pline de fratie si deiubire pentru toate neamurile. Istoria insapoate fi scrisa asa fel ca sa nu jignestipe nimeni ; eu am o experienta in aceastaprivinta aici la Valeni, nu cred ca vreunuldintre minoritari a fost nemultumit cindva.

Este si o alts forma de manifestare a ome-nirii contra razboiului. La Geneva se tiparesco multime de hirtii cu hotaririle pacifiste deacolo, pe cari nimenea nu le citeste : se dis-cuta necontenit asupra ideii de pacificare; innumele acestei idei se striga intr una ; iar ta-rile la ele acasa fac tot ce stiu ele. Nu odataa fost vorba sa se creeze un mijloc de paci-ficare, spre a impune pacea celor cari n'o vo-iesc, si nu s'a ajuns la niciun resultat. S'aubatut in America-de-Sud, mii de oameni ancazut, dar Geneva n'a fost anuntata. Au fostlupte intre Iaponia si China, farce ca de laGeneva sa se poata face ceva pentru a leopri. Acest for mondial de pacificare exista,de altfel, la Geneva si pe vremea cind s'a datrazboiul dintre Greci si Turci, care s'a incheiatcu monstruoasa intelegere, despre care v'amvorbit intro conferinta precedents, prin careGrecii de pe coastele Asiei Mici au fost stra-mutati in Europa, iar Turcii din Grecia au

:

19t

fost siliti sa treaca in Asia, stricindu-se astfelrosturi de veacuri intemeiate, pentru atitiaoa meni.

A introduce mijloace de constringere in-seamna sa ai o armata contra altei armate,sa introduci razboiul contra razboiului, darnimeni nu s'a gandit serios la aceasta armatainternationals. A mai fost vorba de o boi-cotare a celor ce nu se supun : se propuneasa nu li mai cumpere nimeni marfurile. Cre-deti oare ca Iaponesii, poporul cel mai siretde pe lume, n'ar,fi gasit unde sa-$i desfacape ale for ? Contrabanda din secole in secoleface progrese gi va ajunge prin avioane la odesvoltare asa mare, ca nu va mai putea fiimpiedecata.

Si, atunci, dacA nu exists la Geneva niciunmijloc de a impune si de a mentinea paceain umanitate, ce fac acesti domni, reprezintantiai tuturor tarilor ? Se aduna $i in discursuridupa discursuri, pe cari foarte multi nu leinteleg si al caror efect e cu desavirsire mic-prat prin traducerea ce li se face.

Evident, ideia pacii servita in felul acestanu foloseste nimic. Dar la Geneva sint repre-zintanti ai Statelor mari si ai celor mici, de

primii stunt cei cari au preponderenta si demulte on chestiunile se resolva potrivit vede-rilor intereselor acestora, gi unde este atuncidreptatea dela Geneva ?

Pe calea aceasta ideia pacii nu poate fi ser-vita, dupa cum ideia razboiului nu poate fiservita de cei cari o reprezinta in mod ridicol.

Forma actuala a razboiului nu poate fi inde ajuns condamnata.

si

si

192

II

IatA, in citeva cuvinte, ce a insemnat raz-boiul in timpul veacurilor.

OdinioarA, cind se batea un Egiptean cu unAsirian sau cu un Haldeian si se spunea peurma ca biruitorul a distrus tot ce i-a iesitIn cale, ca a cAlcat in picioare pe dusman,mai intiiu sa nu-1 credem : se lauds ; apoi sane intrebam : ce-i mina pe ei la razboiu, ce-ifacea sa se incaiere unii cu altii ?

Imboldul catre cuceriri la popoarele dinmonarhiile orientale, putea fi oare ambitia ?Ea insasi, in politica, este un fenomen su-fletesc a carui origine este mult mai noua.N'au avut totdeauna popoarele aceea ce senumeste ambitii politice". Prin urmare nu inambitie, si Inca mai putin in explicatia vagade pofta de cucerire", trebuie sa cautam rostulrazboaielor din antichitatea orientala.

Si nici in necesitatea geografica nu staaceasta explicatie. Noi dorim ca fiecare StatsA- si aiba marginile teritoriale bine fixate ; nitrebuie munti, riuri, accidente de teren ca gra-nite, fiindca noi adminisfreim teritoriile pe carile cucerim, fiindca noi intelegem sa dominamde fapf §i chiar exploafcim poporal supra, carea cazut in minile noastre.

$i nici nu se intreprindeau razboaiele atuncidin motive economice. Cuceririle de atuncinu samanau cu cele din zilele noastre. Cuce-ritorii n'aveau a face cu consfiinfi nafionale,nici cu feriforii caracferizafe, si am zice chiarca nu umblau nici dupes fribuful popoarelorsupuse. Ideia dominants la ei era aceea ca

I

193

frellesc prin zei si penfru zei. Cel ce se luptA,se supune vointii zeului sail. La hotar e unpopor care are alt zeu. Omorirea oamenilorera sacrificiu uman adus zeului fiecaruia, cuoameni cari cred in alti zei.

Peste Grecia, Imperiul Roman, care nu In-seamna altceva decit asociafia infregii umanifaIiculfe ca sd fraiascei in pace, aparindu-se de ele-mentele barbare de la hotare, o cooperafivapolificd onesfa si muncifoare, care n'a fsacutdecit sa impuna lumii pax romana, nu s'a ri-dicat decit impotriva acelora cari turburaupacea §i lini§tea umanitatii. Apoi a venit evulmediu.

In aceasta vreme, admirabila, cind formeledure nu existau, cind intelegerea dela om laom era cu totul altceva decit ce avem azi,razboiul era un duel infre doua-persoane. Dataaveai o neintelegere cu cineva care te-a ofensat,faceai apel la Dumnezeu. Era credinta cade-asupra tuturora e o judecatA dumnezeiasca.Iudicium Del, cum i se spunea in evul-mediu.Cine biruia, era poporul care avea un maimare numar de oameni puternici, voinici §iviteji. Biruinta in razboiu era ca un premiupenfru califafi fisice manifesfafe cavaleresc.

A venit apoi alts vreme. Napoleon repre-zinta o mare conceptie, un extroordinar pres-tigiu de geniu militar, care gase§te lucruri pecari altii nu le-ar fi putut nascoci. Vitejiacuiva nu mai avea acela§ rol ca in evul mediu ;biruinta insemna incoronarea aceluia care aavuf ideia

Pe urma s'au amestecat §tiintile in rAzboiu :biruinfa va fi a aceluia care are mesfexg. Gazulasfixiant va distruge populatia Para alegere :copii, tineri gi bAtrini, femei §i barbati ; cre-

lorga 13

A

N.

geniald.

194

ioanele de otel vor fi aruncate din aeroplanegi vor nimici tot ce le va iegi in cale ; ghiu-lelele vor distruge tot ce omenirea s'a straduitde veacuri sa creeze ; razele ucigatoare, carise cautA acum sa le intrebuinteze, vor seceraInca gi mai fara mils viata omeneasca, gisavantii, satisfacuti de ceea ce au putut serviomenirii, vor continua sa lucreze la magi-nile lor. Dar aceasta, fara indoiala, este o la-gitate.

Razboiul nu mai este nici sacrificiul aduszeului, nici supunerea fall de judecata dum-nezeiascA, nici rasplatirea genialitatii cuiva,ci este rezultatul descoperirilor pe cari leface cine gtie ce savant in laboratoriul sau.

Sint Inca multi reprezintanti ai rasei albe,dar, daca ii vom tot secera, vom ajunge safim stapiniti de Negri gi de Galbeni.

Ideia pacii se impune focmai prin odiosul rciz.boiului. Dar aici se pune intrebarea : in ce felvei impiedeca pe oameni sa se bats ?

RAzboiul cel mare a fost provocat de o in-curcatura intre diplomati; ne mai putindu-sedescurca din felul cum lucrasera, s'au gasitsiliti sa dea curs liber razboiului.

Dar e o mare deosebire intre felul cumera diplomatia odinioara gi cum se prezintaastazi.

Inainte, diplomatia era in mina citorva deprofesie ; acum, sint diplomati tot felul deavocati, de profesori, cu tot felul de capricii.Se mai pot razima interesele Statelor pe acegbaasa cum se bizuiau pe diplomatia de odinioara ?

Dar inainte mai era si Suveranul care inter-venia. Ori de cite on era vorba de intereseleStatului, el putea spune diplomatilor ca el e

195

represintantul atitor generatii cari au domnit,ca reprezinta permanenta §1 responzabilitatea.

Acum insa nu e vorba numai de mini§triimprovizati, numai de monarhi constitutionali,can nu pot lua nicio hotarire, dar mai este§i altceva. Inainte de secolul al XIX-leaniciun razboiu n'a fost provocat din strada,niciun razboiu n'a fost dus la executare decampanii de press, de atitea on nesincere qiplatite.

Ce se poate face pentru inlaturarea acestorneajunsuri ? Nimic In afara de schimbareaomului din launfru, Atita vreme cit fiecaredintre not nu va primi in el un spirit de drep-tate, atita vreme cit morala cresting va fi des-considerata, atita vreme cit omul va fi o bestiepentru semenii sai, atita vreme cit o classsocials se va gindi mereu la distrugerea celor-late clase sociale, atita vreme orice incer-care spre mai bine a omenirii va fi efemerA§i zadarnica.

Omenirea frebuie reeducald gi numai atunci eava putea colabora cu mijloacele pe cari civi-lisatia de astazi i le pune la dispozitie.

V. SPRE 0 ADEVARATA LITERATURA NOUA

I

Arta este un produs al societatii §i dupesparerea mea, ele fiind indusolubil legate, niciclod nu pot fi despartite una de alta. Agaca fac o mare gre§iala acei cari spun ca lite-ratura poate exists in afara de societate, caea i§i are o sfera specialA a ei, care n'are

I 4

196

nicio legAtura cu societatea. Vechea teoriea lui Maiorescu a cazut: astazi e sigur ca ceeace exists in fiecare dintre noi poate aveaimportanta pentru altii, pentru ca lumeadinafard traieste in noi, precum fiecare dintrenoi trAim in cei din jurul nostru.

Maiorescu zicea ca lumea e rea, plinA demizerii si de ticalosii si ca prin literature trebuiesa ne ridicam lute° lume mai seninA, maibuns decit cea in care traim. Dar credintalui ca literatura n'are legItura cu viata, ca eatrebuie sa fie senina, glaciala, impersonala giobiectiva nu 1-a impiedicat sa patroneze peEminescu, cel mai infocat subiectivist celcare a fost cea mai vie expresie a societAtii.

Literatura este un lucru din viata, o con-centrare a vietii, o suggerare a vietii. Nu in-fatisezi viata cu toate elementele ei : scoti dinea ce nu prezinta nicio importantA pas-trezi numai ceea ce-i caracteristic. Gresealacea mare a literatilor din vremea noastra eaceasta : se raped sa spuna fof ce stiu in legal-tura cu o viata. Dar romanul, spre exemplu,nu este prezintarea unei bucAti dintr'o viata.Romancierul francez Zola spunea ca arta esteo bucatA dintr'o viata, dar vAzutA printr'untemperament $i e sigur ca temperamentul alege,nu is orice din cei se oferA.

Literatura, am spus, este $i un lucru de sug-gestie. Acel care scrie trebuie sa colaborezecu cititorul ; prin ceea ce pleacA dela scriitorintr'un anume moment, cititorul e ajutatcreeze o lume intreaga a lui, ce nu se poatetrezi in sufletul omului prin cloud sau treirinduri bine scrise. Literatura este un apella cititor, la izvoarele vii din sufletul uman

$i

gi

,-

sA-si

$i

197

daca pe acestea le-ai gasit, ti-ai asiguratcititorii.

S'a discutat in ultimul timp daca si teatruleste literature. Fara indoiala si el este o con-centrare a vietii o sugegstie. Eu m'am ri-dicat impotriva pieselor, care, ca a domnuluiCiprian : Omul cu mirtoaga", imi servescviata asa cum e ea. De sigur, o piesa imi vareproduce lucruri din viata pentru ea, darimi va prezinta-o in ce are ea mai carac-teristic Si asa fel ca sa scoata la iveala lucruricari nu s'ar fi trezit in sufletul spectatoruluifare ajutorul dramaturgului.

Literatura de dupa razboiu, sa vedem in cemasura socoteste ea aceste principii : de-a fiin legatura cu societatea, de-a o sublinia §ide-a exercita o influents magica asupra citi-torilor.

Ce schimbari avem in domeniul literaturiidupa razboiu ? Despre ceeace e rau am vorbit

alts data ; ce-a ramas bun vom vedea inlectia aceasta.

Primul lucru ce-1 observam dupa razboiue ruperea oricarii legaturi intre poezie viata.

Se intrebuinteaza in poezie un jargon pecare societatea nu-I poate primi. Cind v'amcitit din Antologia poetilor tineri" a d luiZaharia Stancu, v'ati dat seams ca limbagiulacestor poezii nu poate fi stramutat in viata,ca aceasta poezie nu poate avea nicio in-fluents asupra graiului de toate zilele.

Poezia aceasta n'are, nici in ideile sale, carisint false, nici in sentimentele sale, care sintfatarite, gi nici in limbagiul sau, care este unritm sfisiat, nicio legatura cu viata, nu in-seamna nimic pentru ea.

Cu totul altceva era poezia de odinioarg..N. lorga 14

gi

si

gi

et

§i

198

Vechea Grecie nu poate fi separata de poeziaei, care pleca dela atitea atitea radacini,adinc infipte in viata societatii. Arta si lite-ratura greaca apar in legatura cu datina reli-gioasa, avind stravechi origini, bazate pe otraditie diving.

Literatura romans, desi represinta mult maiputin, fiind in mare masura o imitatie, totuseste un decor al Statului.

In evul mediu poezia era in legatura cu oreligie, care stapinia intreg sufletul omenesc,cu viata cavalereascA, §i cu acea preocuparede cruciatA, care stapinia sufletele pline demisticism ale medievalilor. Cintecul lui Ro-land" este desigur in legatura cu cruciateledin secolul al XII-lea. Fiecare castelan ascultacu- cea mai mare placere pe acei trouveri sautrubaduri cari purtau din loc in loc cinte-cele. Aceasta era, fara indoiala, o poezie ple-cata dintr'o spontaneitate omeneasca.

In epoca moderns poezia era in legatura cumarirea Curtii, cu nevoile acesteia. Monarhia,Inca din vremea lui Richelieu, a Incercat saatragA la dinsa toata viata literara artistica.Prin aceasta literaturii i se aduc oarecari in-gradiri ; nu mai poate fi vorba de admirabilaspontaneitate din evul mediu, cind fiecarescria cum voia, gasind mijloace personale deexpresiune.

Cind a venit revolutia franceza, un Rougetde Lisle, cu patriotica lui Marseillaisa, repedea insufletit o intreaga societate.

II

Apoi poezia romantics a subtiat si a imbo-gAtit sufletul uman : Un entusiazm poetic,

gi

$i

199

care lipsia inainte, o tendinta de-a to interesade orice domenii de activitate, un sentimen-talism nou insufletiau tineretul din prima ju-matate a secolului al XIX-lea.

Vine apoi regimul lui Napoleon al III-lea,care a fost, farce indoiala, ceeace se numeste,un regim despotic. El indreaptA societateaspre a o asezare cuminte, spre muncaspre acumularea averilor, spre cistigarea asi-gurata a situatiilor materiale, desacind-o deavintul vag de odinioara.

Literatura din aceasta vreme oglinde§teacela§ spirit materialist : literatura scolii natu-raliste, pozitivismul din a doua jumatate a seco-lului al XIX-lea. In romanele lui Flauberte o siguranta de stil extraordinarA, cuvintelese aseaza in fraza intocmai asa cum oameniierau asezati in societate si cum organele decirmuire se cuprindeau intr'un ansamblu dupaconceptia pe care a intrupat-o si Imperiul in-tiiu §i Imperiul al doilea. Zola, in seria luide romane sociale, din cari unul infati§eazaclasa muncitoreascA, Germinal, altul viata tAra-nului, La ferre, altul mediul conrupt parisian,Nana, etc., nu face decit sA redea aceeasistare de spirit.

Aceasta era literatura de odinioara : o aka-tuire iesita din preocupArile si nevoile actualeale societatii.

Dada Germania s'a ridicat din umilinta lacare o supusese Napoleon, aceasta se dato-reste in mare parte si unei poezii pline deavant, ca aceea a lui KOrner, mort pe cimpulde luptA. Tinerimea scriitoreasca §i studen--teascA, formats sub influenta spiritului careiesia din filosofia cea noun a lui Fichte si

linistita,

-

1

200

Hegel, a contribuit in mare mAsura la redes-teptarea nationals a Germaniei.

Ridicarea Ungariei dela 1848 se datoreste,de sigur, rasunetului pe care 1-au avut ver-surile lui Petah.

Toti poetii nostri au fost factori de trezireaisufletului rominesc. Ce-a putut trezi in so-cietate acel glas venit din adinc, al lui Emi-nescu, o tie fiecare Romin.

N'a fost nicio epoca in care poezia sA fiedesfacut& de societate. Societatea are anu-mite idei, cari nu pot fi rostite decit prinpoezie, nu ti-e permis tie, poet nou, sA ra-pe$ti societatii acest mijloc de exprimare, sA-iiei forma cea mai nobila de care ea arenevoie.

Societatea actuala a refuzat poesia care secreiaza astAzi, atunci avem poezia aceasta.noua, care se face intre poeti poeziaaceasta care este, cu desavirsire, scoasa delaordinea zilei.

Poetii nostri n'au nici un ideal politic, nici unlimbagiu inteligibil : ei sint critici jur-nalisti ; genurile nu mai au nicio important&pentru ei. Nu va inchipuiti ce repede ardisparea toata pleiada aceasta de poeti, dacis'ar ivi un adevarat mare poet, un sufletinainte de toate, nu un tehnician, s'ar vedeaatunci cit de putin inseamnA tehnica fats desuflet. Numai un astfel de poet ar puteareconcilia societatea cu literatura.

Un caz de poet mare, rAsArit cu totul peneasteptate, e cazul poetului american WaltWhitman, de pela 189o. Era un muncitor :n'a facut nici scoala secundara, nici supe-rioara, n'a cetit literatura greaca sau latinA,nu era initiat in secolul lui Ludovic al

si

si.

si

si si

si

si ziaristi,

201

XIV-lea, nici n'a cunoscut operele romanticilorsau ale naturalistilor.

In cartea sa Foi de iarba", poezia n'arenici un fel de pretentii : este o creatiune natu-rals, spontana, care reprezinta intreaga gamsa sufletului popular omenesc.

In America era pe vremea aceea obiceiulde-a scrie poezii Para ca autorul sa inten-tioneze publicarea lor. Citeva admirabile ver-suri am publicat eu, in cartea mea despreAmerica, ale unei poetess americane, carierau acute farce intentia de-a fi publicatevreodata.

Americanii traiesc in afara de conventie, siaceasta explica pe Walt Whitman, pe cindnoi, Europenii, suntem strins incatusati de con-ventie si de traditii, din cari nu putem iesi.Americanul poate face orice prostie si nu ra-mine legat de ea : orice poti -gasi in civili-satia americana.

Ce-a facut poezia aceasta noua, cari sintavantagiile ei ? Inainte de razboiu, pentru ato putea infatisa convenabil trebuia sa cu-nosti anumite forme, sa posezi anumite mij-loace, cari nu se cistigau cu prea multa greu-tate, si cu ajutorul for reusiai de cele maimulte on sa ascunzi golul din dosul metodeisi a formei d-tale. Prin poesia aceasta nouaam sfarimat formele : omul se vadeste asa cume, si, cind se va ivi poetul cel mare, el vatrebui sa fie mare in adevar, caci nu va maiputea insela lumea cu subterfugii, nu va maiputea incinta prin artificii de metoda si per-fectiune de forma. Prin distrugerea mijloa-celor de exteriorizare se pune problema cali-tatilor reale si a celor ce ti le scoti in evi-denta prin artificii.

,

.7,

if,

202

III

Sa spunem citeva cuvinte si despre teatru.Un timp, teatrul a facut parte din religie, sicum la Atena, spre exemplu, viata religioasisi viata de cetate erau foarte strins legate,miile de oameni se ingramadiau la teatru casa invete si istoria si religia.

Teatrul la inceput a fost o serie de cintece.Comedic inseamna cintec satesc, tragediecintec In legatura cu aducerea jertfei, cu tA-ierea tapulm.

Teatrul nu era in afara de societate, nu erapentru citiva. Azi i se furs societAtii teatrul ;de aceea sa nu ne miram ca lumea e brutalasi grosolana, ca se indeasa la cinematografesi music-halluri.

La Roma teatrul era potrivit cu sufletulroman.

In evul mediu toatA religia crestina era tre-cuta in teatru ; misterele cu subiecte reli-gioase se jucau in cuprinsul catedralelor,lumea venia din toate partile sa le vada.

In ce priveste epoca moderns, un Corneillesau un Racine erau pentru curteni, seniori sirege ; trebuiau sa scrie asa fel ca sa nu suferedelicateta cucoanelor dela Curte.

In Anglia nu era tot asa. Regina Elisabetanu avea o Curte ca aceea a lui Ludovic alXIV-lea, si teatrul lui Shakespeare era pentrutoata. lumea.

In Franta a venit un timp cind importantaCurtii din Versailles era cu totul scazuta fatesde saloanele ce se ridicau in Paris si in carise formau spiritele franceze. Astfel s'a ridicatVoltaire aducind filosofia" in teatru. Dar

.

si

203

acel care n'a tinut socoteala de nimeni, careui -a batut joc de toata lumea, In a carui opera,Noces de Figaro 5i Barbier de Seville, se gasestemult mai multa revolutie $i intr'o forma popu-lara pe care oricine o putea ceti si intelege,decit In toata opera lui Voltaire, Rousseau SiMontesquieu, e Beaumarchais, pe care isto-ricii nu-1 pun nici macar ca al patrulea printrefilozofii" cari au pregatit Revolutia franceza.

Dupes drama romantics vine apoi vremealui Napoleon al III-lea, cu era lui Dumasfils, care pune in discutie cbestiunile sociale,adulter, divort, etc.

In Nordul scandinav apare drama de cons-tiinta a lui Ibsen $i Bjoernson.

Dar batjocura ce ni se da dupa razboiu,ce legatura are cu societatea? Toate acesteainseamna caderea teatrului. Dar omul' arenevoie de tragedie ; nu- i dai loc tragicului pescenes, lumea 11 stramuta in strada.

Romanul, la Greci, avea o forma idilica 5ipastorale. Romanii au creat forma satirica.Evul mediu a cunoscut romanul- epopee.

A venit un timp cind o societate nova s'aformat si a cerut romanul ca sa-Si exprimenevoile si sentimentele. Si atunci a aparutopera grandioasa a lui Honore de Balzac,Comedia umand, in care, printr'o minunata Sifantastica putere de intuitie, s'a crezut instare sa cuprinda si sa oglindeasca intreagasocietate.

Dupa el a venit vremea fabricilor, a capi-talului, a stapinirii in sens de indreptare sprerealitati materiale, a lui Napoleon al III-lea.Atunci, din nou, romanul realist al unui Flau-bert sau a unui Zola este oglinda fidela asocietatii.

2o4

Dupes razboiu, in toate tarile s'au gAsit oa-meni cu timp liber pentru cetire usoara. Apareatunci acest roman usor : s'au riscat in el totfelul de poeti, de gazetari, pe femei, cari n'auce face, etc.

Fiindca lumea se interesa de orice, spussupt orice forma, toti acestia si-au zis de cen'ar scrie ei romane, dace -i asa de simplusa multAmesti gustul lumii.

Dar viata pe care o infatisezi trebuie saBarba intii in tine, apoi trebuie sa te trudestisa gasesti forma cea mai perfecta, sA te tru-desti sa prezinti ceeace vrei sa spui inteoforma literary sa te nazuesti sa cobori insufletul cititorului ceeace vrei sA-i povestesti.

Dela un timp romancierii au vazut ca placromanele cu subiecte nule si lipsite de forma,$i au Inceput sa curga astfel de romane. Darpublicul cititor nu e prea lungs vreme cre-dincios acestor creatori de literature : inultimul timp incep sa se rareasca, si am ob-servat ca se simte placere pentru cetirea lite-raturii popoarelor mici, care n'a fost Incaatinsa de stricaciunile moderne. Astfel unBojer, un Hamsun, Nordicii, se bucura de unfoarte mare numar de cititori.

La not d. Rebreanu in romanul Ion" ni-a pre-zintat un Oran abject, care injury pe tatalsAu, apuca de par pe mama sa, ce nu faceel pentru pasiunea ce-o are pentru pamintlTraducerea cartii lui in alte limbi ar fi o im-pietate fats de taranul nostru.

In ce-1 priveste pe d. Cesar Petrescu, el apornit dela Stimeinciforal. 0 parte din litera-tura d-sale dela Inceput e foarte buns; demulte on e mai multa vigoare in nuvelele saledela inceput. De-odata insA a prins sa scrie

,

gi

gi

si

205

altfel. Dar o literature trebuie sa fie pemint, sa piece de acolo §i sa vada putin §ipe pamint ; altfel este o literature proasta, pecare un vint o aduce §i altul o spulbera.

VI. SPRE ALTA KOALA

I

Domeniul §colar. fare indoiala, este unuldin cele mai interesante, intru cat scoala estefabrica in care se pregateste omenirea, §i, azi,din nenorocire, ea fabrica oameni neoameni.Scoala de astazi desumanizeaza pe om ; so-cietatea insa are nevoie de oameni energici,de oameni intariti suflete§te, de oameni carisa munceasca, nu de oameni cari asteaptaleafa de la Stat, cautind fel de fel de mij-loace pentru a trage chiulul ".

Problema cea mai interesante astazi este.aceia a descolarizeirii sociefciiii. De societateaaceasta nenorocita, intrata in tipicul §colii,oricine poate abuza, orice aventurier sau'mice band& politica se poate face stapanul ei.

Ceea ce eu numesc §colarisare" nu este unlucru prea vechiu §i nici nu este ceva folositorsocietatii. In ultimul timp s'a vazut cu pri-sosinta cat de necesar e sa fie inlocuita.cu altceva. A§a cum e acum, ea nu satisfacesufletul omenesc, §i acesta i§i cauta in afaraceea ce nu- i poate da §coala. $i va inchipuiticats tragedie e intr'un suflet tanar, in carefierbe ceeace are el in afara §colii : de aici atateaspirite nehotarite, atatia in§i lipsiti de capa-citatea de-a lucre.

.

pa-

,

206

Dar scoala are datoria de-a ajuta societatea,de-a merge mans in mans cu ea, si nu de a-ista in cale. Nici o scoala nu trebuie sa existepentru scopurile sale, ci sa iasa din nevoile-societatii, care nevoi trebuiesc cunoscute siinaltate ca sa ajunga la forma pe care s'ointrupeze si s'o serveasca scoala.

Ea, scoala, trebuie sa lucreze pentru socie-tate, st nu societatea sa fie mutilates ca sa.intre in tipicul scolii.

La inceputul culturii omenesti au fost mo-narhiile de acum patru mii de ani, in cele-doua vai creatoare ; a Nilului si a Tigrului siEufratului. Acolo, daces ar fi incercat cinevasa introduces scoala asa cum o avem noi azi,nimeni nu 1-ar fi inteles. Ideia scolii abstractenu putea sa existe unde nu erau nici.banci, nici catedre, unde nu se ivise notiuneaatestatului, a diplomei. Stiinta pentru stiintanu se cunostea acolo. Se scriau rugaciunipentru a intovarasi pe mort in alts lume,se cladia, se sculpta, se zugravia pentru tem-plele zeilor, dar aceste indeminari se invatauca un mestesug si se transmiteau dela un su-flet la altul.

Noi santem obisnuiti sa credem ca aceeace avem noi azi sant lucruri de intotdeauna.Dar in societatea orientala n'a fiintat scoalain intelesul nostru de astazi. Cei vechi stiaufoarte multe lucruri, dar penfru a le invcifa seduceau la omul care cunosfea cel mai bine meseria-respecfivei. Astazi esti silit de multe on sate duci la tot felul de imbecili cu atestatecan nu cunosc nici pe deparie ceeace au pre-tentia sa te invete pe tine. Constrangerea dea merge cineva intr'un anume loc sa

locinvete

ceva de care nu are nevoie, in sa fie

1-

207

lasat sa mearga acolo unde acest lucru sepoate invata mai bine, nu exista in antichitate,

Astazi, ca sa inveti o meserie, te duci lascoala de meserii, la maestrul pecetluit de Stat.Odinioara invatatura se primia de la om laom; se dadea sufletul intreg sufletul intregse primia ; nu era cineva obligat sa intre inscoala de Stat, cu toate impunerile ingus-tarile ei. In vremea noastra nici intr'un gradde invAtamAnt nu s'ar putea ridica un elevca sa roage pe profesor sa li vorbeasca des-pre ceea ce i-ar interesa pe dan$ii. Programelenici nu i-ar permite profesorului sA se ocupede astfel de lucruri.

Scoala de odinioara era confacful infre ci.neva care vrea sa invefe $i cineva care tile.

V'am spus ca erau numite lucruri de mes-tesug pentru care te duceai la meter. Voiaisa fii preot, trebuia sa cunosti anume riturisacre, care-ti cereau o lungs $i grea initiere ;atunci intrai in bisericA, faceai IMAM lucrurilemici, apoi cu vremea inaintai.

II

In Babilonia, cu teribilele pedepse asupracArora nu se putea reveni, prin apeluri si des-pagubiri, ale regelui Hamurabl, cu normelecomerciale stricte, precise era nevoie de jude-catori interpreti, carora li trebuia o inva-tatura, care se transmitea de la unul la altul.

Daca era sA te faci medic, intrai la spitalsi incepeai de la foarte modeste lucruri pins.ce ajungeai sA fii insarcinat cu lucruri dincele mai delicate ale specialitAtii.

In atelierele tipografice dela not asa se face

1.1

gi

si

t

si

208

astazi : nu exista scoli de invatat tipografia.Ucenicii, trecand prin cumpararea de pane sibrinza pentru lucratori, prin ghionturi gi palme,inseparabile de debut, ajung sa fie printremesterii buni pe cari ii avem.

Cum credeti ca s'au format pictorii italienisau cei flamanzi, cu acele capodopere a forOdata, mesterul se pregatia cum ni-o Grataadmirabila carte a lui Vasari Vietile picto-rilor". Nu localul scolii de Bele Arte : uceniculera dat patronului. Acesta-1 intrebuinta ca omica sluga a atelierului. Matura, cumpara gitragea intre timp cu ochiul, fura meseria, gi cefura asa, se prindea. Mesteca de la o vremecolorile. Era pus apoi sa faces un colt de ves-mint, pe urma un picior incaltat, o mama, lacare se cere atata delicateta. Si, la capat,hat tarziu, facea dumnezeiasca infatisare afigurii. A doua zi trecea la lucrul lui, la capo-dopera", la inceputul de lucru" al sau.

Orientul a trait in aceste conditii, acel Orientdela care Grecii au imprumutat asa de mult,caci ei au imitat Orientul sirian, haldeianegiptean. Arta cretana intermediary e plinade elemente orientale.

Societatea oriental& complect organizata, cujudecatorii, cu preotii, cu muzicantii ei, n'aavut niciun fel de scoala ; to duceai unde seinvata practic mestesugul, nu unde se predicateoria.

A venit apoi Grecia. Invatamantul nostrun'are nimic a face cu scoala greaca. Cetatilegrecesti aveau un loc unde invatau Wien'exercitii corporale, pentru a duce mai departeidealul de frumuseta fisica. Afars de aceastainvata cineva acasa. Istoria gi geografia secunosteau la teatru, ele facand parte din inva-

§i

?

gi

209

tamantul liber. Nu era Atenian care sa nucunoasca pe Agamemnon pe Oreste, pe Oedip,etc. Daces voiai sa capett notiuni estetice,priviai plata, cercetai templul, to duceai totacolo, la teatru sau la procesiuni. In Grecia,

ultima dintre femei, vazand ce era la teatru,cauta sa corespunda idealurilor ce-i erau ara-tate pe scenes.

Voiai sa inveti filozofie ; ea era un lucrudeschis oricui. Nu poti fi filozof inchis intregranite de speciali. Filozofia e a tot cuprin-zAtoare deci filozoful trebuie sa tie o su-medenie de lucruri, chiar daces nu vorbestede ele; sa simti ca le stie, sa simti ca supt giiin jurul celor ce, le spune sant altele multe.La Greci, filozofia aceasta, enciclopedica simetafisica, se invAta dela until la altul. Fie-care curios putea pune intrebari unui Socratesau unui Platon. Se trezia un necunoscutoarecare ca vorbia ceasuri intregi cu acestipurtatori ai luminii intrebArile nasteau ras-punsurile, gi invAtAmantul era plin de spon-taneitate.

Roma era, la inceput, o cazarma, care tre,buia sa-si pregateasca ostasii bunii cetAteni.Pentru miles civis era un anume invAtImant. Dar erau departe de-a avea scoalanoastra. Familia la ei era o realitate gi omuliesit de acolo samana cu inaintasii lui prin-tr'o pregAtire in sfanta casa a mostenirii sale.

Invatatorul roman incepator nu putea fideci decat cel din casa parinteascA. El singurputea pregati pe Roman, pe patricianul roman.Paler familias, stapan absolut, fArce margini,.era si preotul care oficia cultul strAmosilorca si al Larilor Penatilor casei sale ; si eraSi educatorul, acela care transmitea cunostintatrecutului, simtul datoriilor in viata publicA.

Al

si

si

-

si$i.

si

210

III

Cind au venit Grecii cu scoala lor, maitarzie, de profesiune, invatamantul roman adevenit unul de retorica. Dar scoala reto-rului inseamna un numar de tineri ce ascultape unul care vorbeste frumos. Roma a inla-turat intaiu aceasta cugetare ascutita a Grecilor,aceasta sofistica taioasa, ca pe una ce-i pareaprimejdioasa pentru societatea romans, prinschimbarea totals ce ar aduce-o in viata eimorals, care pans atunci se mentinuse nea-tinsa de noutatile aduse de aiurea.

Incetul cu incetul, cu influente venite dinatatea §i din atatea parti, se va ajunge la oschimbare. Imperiul va veni sa adauge inacel domeniu ceva la tot ce a cules qi a acu-mulat, in folosul sau, de pretutindeni. Augustva gazdui un invatamant, deocamdata cuputini pentru putini, care e de fapt inceputulscolii de Stat. De acum inainte Imparatii iipoarta grija. Vespasian §i Titus fixeaza lefile,

vor fi pensii chiar burse pentru scolariisaraci.

Sistemul roman s'a continuat §i in Rasa-ritul roman, grecizat ca Bizant". Acolo eraun invatamant de stat, cu profesori, platiti,de retorica, de gramatica, etc. La Berit seinvata cum sa se interpreteze dreptul. Era inacel Orient $i o Facultate de medicines. Dar cee mai bun in civilizatia bizantina s'a produsprin contactul cu omul pe care 1-ai ales, omulpe care-1 iubesti stimezi. Se ducea cinevaunde era invatatura mai reala si mai pia:-

In evul mediu, ce fericit invatamantl Nimeni

1-

I

gi

§i-1

,cuts.

si

211

n'a voit vreodata sl opreascA invatamantulnimeni nu gi-a inchipuit ca are dreptul

de a-i da profesori si de a-i supraveghia ac-tiunea. Invata fiecare unde voia, cu cinevoia. De aici rezulta putinta pe care oaveau acesti oameni de a se potrivi dupes im-prejurari. La dinsii, deprmsi cautacalea, nu se vor intilni astfel de prabusiricum le-am vAzut not dupes marele cataclismal razboiului, cu mii mii de oameni inva-tati" cari se lases dust, farce nicio putere dereactiune, de valul vremii si de sila aventurii.

In acel ev mediu, daces erai crestin, Bisericate crestea ca pe fiul ei; acolo ti se dadealectia de catechism ; acolo invatai rugaciunile;invatai sa cetesti, sä scrii. Mestesugar dacesvoiai sä te faci, iti alegeai ca profesor pemesterul cel mai bun. Apoi Universitatea ;aceasta era un invafamanf absoluf liber. Pro-fesorul trata orice chestiune voia, asa cumvoia el, iar studentul asculta numai daces itinteresa. Erau cazuri clad profesorul semuta in alt orag, elevii 11 urmau acolounde se ducea.

A venit pe urma vremea stApinirii monar-hilor. Evul mediu avea nevoie de orice felde oameni, cari se uniau dela sine ; nu-i tre-buia un tip. Suveranul modern insA aveanevoie de buni supusi. Toate erau asa in-tocmite ca sa pregAteascA pe bunul cetatean,omul cu credinta de fats de Suveran, bun°stag gi, mai ales, bun contribuabil.

Dar invAtAmintul acesta nu mergea panAjos. *coalA primary n'a existat pAnA la re-volutia francezA. Erau doar anume calugAricari InvAtau pe aceea cari doriau. In Me-

h.

liber,

gi

gi

gigi

a

gi

§i

a -pi

212

moriile sale, d-na de Geniis arata cum a in-vatat ea singura in castelul parintilor ei.

Revolutia francezA, ca gi cea sovietica,avea nevoie de anumiti oameni ; ei ii trebuiasal creeze tipul revolutionarului. De aceia ainlaturat toate formele mai vechi de invata-mant, cu aceea§ neintelegere si neimpacataura careia i- au cazut jertfa atitea din aseza-mintele capabile Inca de viata ale vechiiFrancii.

Creatori fara rezerve, revolutionarii au in-teles sa faca nou in toate, dind contempora-nilor ceia ce li trebuia pentru a nu fi oamenide curte de lume, ci cetAteni, luptatori.Se creiaza astfel §coala primara publics, co-muna tuturora $i gratuita.

Vine apoi Napoleon, care, voind sa stapi-neasca lumea toate, facu din tot sistemulsau politic o imensa marina, admirabila prinputerea $i regularitatea ei aproapecare-i putea permite sa fie puss in miscarede un singur om. In locul cetateanului, §coalalui facea un fel de automat in mina puteriicentrale. Napoleon suprima si ultimele ra-masite ale autonomiei locale, ale initiative;individuale sau colective.

Scopul lui Napoleon nu era deci acela§ caal revolutionarilor, cari voiau energie $it lupta.Lui ii trebuia supunerea desavir§ita fats de

imbinareacugetarea $i vointa sa, mecanicAa unor oameni croiti pe acela§ tip, fAra in-gaduinta varietatilor individuale. koala tre-buia O. fie un fel de marina, de fabrics deprodus oameni, pe care statul poate sa -i in-trebuinteze pentru scopurile sale.

Pentru a crea pe individul ascultator ca unsoldat, permitindu-i a-§i putea exereita pu-

si

in

military,

.

213

terea absolutists, Napoleon crew §coala-ca-zarmA, §coala cuprinsa intr'o constructie denemiloase linii drepte, care trebuia sa pri-measca in toate treptele ei un singur impuls,iar acesta era sä piece de la monarhul singur.$eful enormei cazarmi §colare e rectorul deAcademie, care dispune in Universitate §i inlicee de o intreaga oaste disciplined de pro-fesori, inspectori, etc.

Rectorul acesta e ca un general de corpde armata ; nu e ales pe cativa ani ca la noi,ci pe vials. Pe aceasta baza am desvoltat unintreg invkamant de forme goale, de paralizarea energiilor §i astazi avem rezultatul : plagafunctionarilor, prisosul spiritelor abstracte §ial fal§ilor intelectuali. Santem in varfulcrizei. De aici chiar va veni mantuirea.

1'-

CUPRINS:Pag.

Prefata 5

PARTEA I-a

FORME CARI SE DUC SI REALITATICARI VIN

I. Introducere 9II. Forme le can se due :

I. Religia 19II. $coala 31III. Monarhia 42

III. Realitatile cari yin:I. Incercari de organizare politica 57II. Mijiri economice 63III. Probleme financiare 68

PARTEA II-a

VECHEA I NOUA EUROPAI. Vechea Europa. 77II. Aparente de Europa noua:

I. Harta noua ...... . .Dictaturile

86II. Schimbari interne: 91III. Stat si natie 93IV. Entusiasmul creator" 103V. Mistica noua 110VI. Noul paganism 120VII. Snobismul 127VIII. Bolsevismul negativ. . 131

Divinizarea carnii 133X. Literatura individualists 142XI. Arta revolutionara. . . . . . . 147XII. False directii in stiinta gandire 153

Ce poate fi noua EuropaI. Localismul organic 162II. Ce poate fi noua natiune . 175III. Selectiunea conducatorilor 183IV. Catre pace 188V. Spre o adevarata literature noua 195VI. Spre alts scoala 205

vIX.

. .

III.

. .

. .

.

si

. . . . . . .. . . . . .

. . . . .

. . .

. . . . .

. . . . .

. . . . . . .

. . ....

EDITUR A CUGETAREADirectia: P. C. GEORGESCU-DELAFRAS

AUTOR1 ROMAN):Mihail Dragonlire.cu Focul Lei 70.Mircea lade India 4 60.

§antier « 60.N. Iorga Idei asupra problemelor

actuate 4( 50.Al. Lascarov-Moidovanu Mamina, ed. II-a 50.T. MuFatescu Mica Publicitate « 60.Ion Pas Tablouri in CArbune 35.Cesar Petrescu Apostol, ed. III 4 70.

Oral patrlarhal, 2 vol., ed. II 125.Fram, ursul polar, ed. II * 50.Cheia Visurilor « 60.

N. Porsenna Se-aprind fActille 4 50.7, C. Stan Cel 7 frail siamezi 70.

Eu, Tina 0 Adam 60.Damian Stinoiu Fete ti \Wave, ed. II 60.

Alegere de stared, ed. II 4 60.D. N. Teodorescu Calaretut colorat « 45.G. M. VlAdescu Moartea fratelui meu, ed. II 60.

(Premial ,,Femlna" Paris)Menuetul, ed. III «

(Premitil S. S. R.)

AUTORI STRAINI:Casanova Memo it LH, III,I V,V 50.Victor Hugo NI izerabilii, 4 vol. * 160./*cob Wassermann Cazul Mauritius, ed. II-a,

2 vol. 100.NOUA COLECTIE DELAFRAS:

Mihail Negro Catnap FericituluiEugenia Makata (up Anita Ruxandra

Ambele lucrari premiate de Editura «Cugetarea*

BIBLIOTECA ISTORICA:Emil Ludwig

Stefan 21reig

Cesar PetrescuAl. BilciurescuEmil Ludwig

De vorba cu MussoliniConducAtorti EuropaFlul OmulutConvoi bid cu MasarykMarls Antoinette, ed. III

IN CURS DE APAR1TIE:1907 (Riscoalele)Ttchla de margarttarWilhem II

In NOUA COLECTIE DELAFRASOscar Wilde Casa cu Rodil

30.* 30.

4 50* -It 60.

60.60.-4 55.

.

.

55.

I

r-

I

4

*

--