Infectia cronica cu virusul hepatic C, afecteaza peste 170.0000 de personae din toata lumea si este asociata cu multiple manifestari extrahepatice incluzand complicatiile neurologice al caror mechanism pathologic este representat indeosebi de sistemul imun. Atat imunitatea înnăscută , ca prima linie de apărare , precum și activarea ulterioară a sistemului imunitar adaptiv sunt esențiale pentru controlul HCV.

In infectia cronica cu virus c, evenimentele cerebrovasculare acute si cornice, au fost raportate cu o prevalenta mult mai ridicata comparative cu populatia generala .Afectarea sistemului nervos central in cadrul pacientilor cu virus hepatic C, poate rezulta din inflamatia encefalului sau a meningelui. Au fost raportate cazuri de leucoencefalita associate cu virusul hepatic C. Au fost descries multiple tablouri clinice, incepand de la o evolutie clinica rapida cu infiltrate de cellule T perivasculare si noduli microgliali , pana la encefalomielita cu pierderi neuronale si infiltrate limfocitare perivasculare. Tetrapareza spastica, disfunctia sfincterului si pierderea senzoriala au fost raportate pentru a complete tablourile clinice.Avand in vedere ca genomul VHC a fost descoperit in cadrul necropsiilor, la nivelul tesului cerebral, o posibila corelatie poate fi emisa. Conexiuni intre VHC si mielita transversa, cu implicarea motorie, senzitiva si disfucntii ale autonomiei au fost raportate. Demielinizarea acuta, cu infiltrate ale celulelor T la nivel parenchimatos si perivascular, a fost descrisa in cadrul biopsiei maduvei spinarii din examenul pathologic.Initial, simptomatologia poate fi caracterizata prin simptome ce sugereaza mielita transversa sau mielopatia acuta partial transversa, ataxia senzoriala sau paraplegia spastica.Encefalopatia acuta diseminata a fost de asemenea raportata in asociere cu infectia cronica cu virus C, rezonanta magnetica relevand multiple focare de afectare cerebrala si cerebelara, la nivelul substantei albe.Clinic, se evidentieaza alterari ale starii de constiinta, agitatie psihomotorie, hemipareza, hemianopsie, retentive acuta de urina si alte afectari de focar au fost descries.VHC a fost incriminat ca factor trigger pentru demielinizare prin mecanisme mediate imun, asa cum rezulta prin efectul benefic al terapiei cu steroizi.Aceste observatii sugereaza faptul ca pacientii cu encefalomielita diseminata acuta nu trebuie a fi exclusi din etapele diagnosticului infectiei cu virus hepatic C.Infectia cu VHC si tulburarile cognitiveNumeroase studii au raportat deficite heterogene neurofiziologice in cadrul pacientilor infectati cu virusul hepatic C, incluzand o concentratie si o viteza a memoriei de lucru inadecvata, afectarea capacitatii de atentie sustinuta, scaderea vitezei psihomotorii.Aproape 1/3 din pacientii infectati cu VHC, pot fi diagnosticati cu tulburari cognitive, general la varsta mijlocie.Indivizii cu reserve cognitive reduse par a fi suscceptibili la tulburarile neurocognitive induse de virus. A fost descrsa o asociere intre VHC si deprecierea multiplelor functii executive , incluzand rationamentul, abstractul, flexibilitatea mentala, inhibarea raspunsului verbal.

Fontana et al, au raportat alterari in repetarile verbale si a memoriei de lucru, in cazul a 33% din pacientii VHC pozitivi cu un grad de fibroza avansata.Scorurile depresiei prezinta valori predictive pentru aparitia tulburarilor cognitive. Un studiu de cohorta realizat recent, a fost realizat pentru a investiga riscul de aparitie a dementei in cazul pacientilor infectati cronic cu virusul hepatic C. Un total de 58570 pacienti infectati si neinfectati au fost inrolati. Pe parcursul perioadei de urmarire, incidenta dementei pentru pacientii cu VHC si pentru neinfectati de 56.0 vs 47.7 cazuri la 10000 de persoane-ani, rezultatul indicat faptul ca VHC poate creste riscul de aparitie al dementei.VHC si inflamatia sistemica de la nivel cerebral. Dupa cum stim, infectia cronica cu virus hepatic C, este asociata cu inflamatie la nivel local si systemic, ce joaca un rol important in patogeneza tulburarilor neuropsihiatrice. Huckans el al, a indentificat un profil proinflamator in cadrul pacientilor pozitivi, ce a fost semnificativ corelat cu simptomele neuropsihiatrice. In cazul pacientilor infectati a fost descries un raspuns local inflamator mediat de Il-8 si TNF-a, ce deriva din microgliile/ macrofagele creierului afectat,Activarea cronica a sistemului imun, are ca rol producerea de cytokine precum Il-1, Il-6, Il-4 si TNF-a, ce sunt responsabile pentru modificarile neuronale . Citokinele inflamatorii periferice precul Il-1 si Il-6, pot interfera cu sistemele neurotransmitatorilor, predispunand astfel la tulburarile neuropsihiatrice.VHC si tulburarile psihiatrice Simptome precum, “ ceata mintii”, fatigabilitatea, depresia, astenia, anxietatea au fost raportate cu o frecventa ridicata in cadrul pacientilor cu infectie cronica, cauzand interferente cu abilitatea pacientilor in a-si desfasura activitatile zilnice si o buna calitate a vietii. Simptomul cel mai des intalnit in infectia cronica cu VHC, a fost fatigabilitatea, manifestata ca epuizare fizica si psihica, deseori asociata cu deficitul de atentie, si intarzierea gasirii cuvintelor, depresie, cefalee, dureri osteoarticulare si tulburari de somn. Dar, insomnia a fost raportata pana la 60% din cazuri, ce poate fi dependenta de alte comorbiditati psihiatrice, precum depresia, tulburari organice, anemia sau hipotiroidia. Varsta inaintat, sexul feminine, si statusul singur au fost incriminate in aparitia fatigabilitatii in cazul pacientilor VHC. Alterarile metabolice si ale neurotransmitatorilor la nivelul sistemului reticular ascendant, al sistemului lombic, globus pallidus, putamen, au conturat ipoteze in dezvoltarea sindromului de fatigabilitate cronica. Depresia si / sau anxietatea, au fost raportate in aproape 1/3 din pacientii infectati.Un raport realizat , sugereaza ca genotipul 3 al pacientilor infectati viral, poate creste riscut de depresie. Impactul terapiei pentru VHC asupra tulburarilor neuropsihiatrice. Prezent si PerspectiveStandardul therapeutic pentru infectia hepatica cu virusul C este bazat pe asocierea Interferon peggylat si Ribavirina. O imbunatatire a ratei de raspuns a fost obtinut prin asocierea proteazelor virale inhibitorii, precum Boceprevir si Telaprevir. Recent, noi terapii orale, Sofosbuvir si Simeprevir, au fost aprobate.

Aceste medicamente garanteaza rate de raspuns mai mari si poate fi utilizat fara Interferon. In mod evident, lipsesc date cu privire la impactul acestor noi medicamente asupra tulburarilor neuropsihiatrice la pacientii cu hepatitca cronica cu virus C, in timp ce dovezile sunt disponibile cu privire la efectele terapiei bazate pe Interferon.In timp ce terapia cu Interferon- alfa este cunoscuta in dezvoltarea efectelor adverse neuropsihiatrice, pe de alta parte, aceasta terapia imbunatateste simptomatologia psihiatrica si neurologica in cadrul pacientilor cu VHC, cu obtinerea unui raspuns virusologic sustinut, ce a fost frecvent raportata in literatura.In special, subiectii care obtin un raspuns virusologic sustinut, au fost asociati cu o imbunatatire a functiilor cognitive, indifferent de rezultatul calitatii vietii.Activitatile sociale , productivitatea, teama de imbolnavire, teama infectarii cu virusul hepatic c si fatigabilitatea, au fost toate inregistrate in ameliorarea raspunsului imediat la terapia cu interferon. Cu toate acestea, este necesara prudenta atunci cand se analizeaza concluzii acestor studii, dat fiind ca satisfactia pacientilor din cauza gradului de constientizare a vindecarii de virusul hepatic C, poate polariza interpretarea rezultatelor studiului. Recent, pacientii cu raspuns virusologic sustinut, au dovedit reduccerea inflamarii cerebrale si o imbunatatire a functiilor neuropsihologice, incluzand capacitatea de vorbire, memorizare si memora visual-spatiala, comparative cu non-responderii la Interferon; in plus, a redus semnificativ raporturile colina/creatinine si mioinositol/creatinine, date ce au fost detectate la nivelul ganglionilor bazali a pacientilor cu raspuns virusologic sustinut, spre deosebire de nonresponderi sau de cei cunoscuti cu recidive.Ceea ce este foarte important, este obtinerea unui raspuns virusologic sustinut in urma tratamentului cu Interferon, a fost raportat in reducerea riscului de accident vascular cerebral, in cadrul pacientilor infectati cronic cu virusul hepatic c.In mod special, Hsu el al, a calculate o reducere de 61% pe termen lung a riscului de accident vascular cerebral, dupa ajustarea factorilor de prognostic cunoscuti.In general, studiile effectuate pana in present, desi cu limitari din cauza numarului mic de pacienti, par sa indice un effect benefic al raspunsului virusologic sustinut atat pentru tulburarile neurologice cat si psihiatrice , cu toate acestea, sunt necesare noi trialuri “ad hoc” pentru confirmarea acestor rezultate.