NATO: Rol şi loc în asigurarea securităţii regionale şi globale

NATO: Rol şi loc în asigurarea NATO: Rol şi loc în asigurarea securităţii regionale şi globalesecurităţii regionale şi globale

Gl. bg. (r.) prof. univ. dr. Constantin-Gheorghe BALABAN

11 iunie 2007

UNIVERSITATEA NATIUNIVERSITATEA NATIONALĂ DE APĂRARE ONALĂ DE APĂRARE

CURSUL POSTUNIVERSITAR DE CONDUCERE STRATEGICCURSUL POSTUNIVERSITAR DE CONDUCERE STRATEGICĂĂ

1. Probleme principale

1. Preliminarii. Îndoieli privind relevanţa şi viitorul NATO după încheierea Războiului Rece. Reinventarea Alianţei,

2. Raţiunea existenţei NATO şi schimbări în politica Alianţei3. Extinderea NATO4. Misiuni NATO5. Politica de securitate a NATO în afara spaţiului transatlantic6. Relevanţa şi actualitatea NATO7. Adaptarea NATO la noul peisaj geopolitic8. NATO organizaţie mai globală

2. Îndoieli privind relevanţa şi viitorul NATO

- Pierderea inamicului tradiţional - ameninţarea imediată militară sovietică - a provocat la începutul anilor '90 o dezbatere în mediile academice, dar şi politice occidentale despre raţiunea de a exista a NATO

- Au ieşit la suprafaţă o serie de îndoieli privind relevanţa şi viitorul NATO. Disoluţia a ceea ce era considerat ca fiind o alianţă fără obiect şi repatrierea forţelor americane din Europa au reprezentat subiecte majore de dezbatere.

- Cei care au perceput doar componenta reactivă a NATO, subestimând celelalte funcţii îndeplinite de Alianţă, au fost tentaţi să propună desfiinţarea organizaţiei, considerând-o desuetă în noul mediu de securitate internaţional.

3. Reinventarea NATO după încheierea războiului rece

- O bună parte din strategii occidentali, în special cei americani, conştienţi de existenţa unor dimensiuni mai puţin vizibile ale NATO, au demarat o campanie nu numai de susţinere, dar şi de consolidare a Alianţei (în special prin extindere), angajând-o într-un proces de schimbare de la primatul componentei reactive (defensive) la preponderenţa componentei active (ofensive).

- Reinventarea NATO s-a făcut într-un ritm din ce în ce mai accelerat, proces în timpul căruia s-au redefinit noi tipuri de ameninţări, fie ele reale sau fictive.

4. Raţiunea existenţei NATO

-Difuzia ameninţărilor în epoca de după confruntarea bipolară a oferit o primă raţiune a existenţei NATO: protecţia împotriva instabilităţii, percepută ca principala sursă de insecuritate -Componenta politică a căpătat mai multă relevanţă, dar în condiţiile în care dimensiunea militară a rămas centrală-NATO a continuat să aibă un rol cheie, prin furnizarea unui cadru de consultări şi de coordonare pentru membrii săi, în privinţa măsurilor de reducere a riscului unor crize de natură să afecteze interesele lor comune în materie de securitate- Alianţa şi-a continuat eforturile în vederea dispariţiei dezechilibrelor în domeniul militar, pentru asigurarea unei mai mari transparenţe şi pentru creşterea încrederii, graţie unor acorduri radicale, dar echilibrate şi verificabile pentru controlul armamentelor, al unor convenţii de verificare şi stabilirii de contacte sporite la toate nivelurile.

5.Schimbări în politica NATO

-Supravieţuind Războiului Rece, NATO şi-a schimbat politica, adoptând succesiv, în 1991 şi 1999, un nou concept strategic, fără a-şi modifica tratatul original, prin îndeplinirea unor noi misiuni ce nu intră sub incidenţa art. 5 al Tratatului de la Washington, actul constitutiv, semnat

-Continuă să aibă un rol esenţial în întărirea securităţii euroatlantice, chiar dacă la începutul anilor ’90 s-a pus problema “necesităţii existenţei” acestei alianţe politico-militare

6. Extinderea NATO

-Organizaţia a continuat să existe cu noi membri care îi oferă nu numai un plus de securitate, ci şi avantaje geopolitice evidente

-La Summit-ul de la Praga (21-22 noiembrie 2002) – decizia de a invita un număr de şapte state candidate să înceapă negocierile de aderare la NATO: Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Româmia, Slovacia şi Slovenia

(În confirmitate cu Art. 10 al Trataului de la Washington, Alianţa rămâne deschisă şi în viitor, pentru aderarea altor ţări. A se vedea Cap.VII, Secţiunea a III-a, Politica de extindere a NATO)

-După Praga şi Istanbul (iunie 2004), adaptarea NATO la noile realităţi şi condiţii ale începutului de secol XXI

7. Membrii actuali ai NATO

-Cei 26 de membri actuali ai NATO sunt: Belgia, Bulgaria, Canada, Republica Cehă, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Estonia, Lituania, Letonia, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii, Turcia şi Ungaria.

8. Politica de securitate a NATO în afara spaţiului euroatlantic

-Se adoptă politica de securitate în afara spaţiului euroatlantic: trupele NATO încep, în august 2003, misiunea în Afganistan – prima operaţie NATO în afara zonei euroatlantice, odată cu preluarea conducerii forţei internaţionale responsabile de asigurarea securităţii în capitala afgană şi în împrejmuiri (ISAF)

(Înfiinţată în decembrie 2001, potrivit Înţelegerii de la Bonn şi în conformitate cu prevederile Capitolului VII – Acţiunea în caz de ameninţări împotriva păcii, de încălcări ale păcii şi de acte de agresiune – al cartei ONU, ISAF ăşi extinde misiunea, pentru a doua oară, prin preluarea, începând cu 1 iunie 2005, a unor provincii din vestul Afganistanului).

9. Politica de securitate a NATO în afara spaţiului euroatlantic

-Se crează Forţa de Răspuns NATO (NRF) care, pe măsură ce se apropie de atingerea nivelului de capacitate operaţională, se are tot mai mult în vedere adaptarea acesteia şi pentru alte scopuri: operaţii de susţinere a păcii, de stabilizare şi reconstrucţie, salvarea ostaticilor, oparaţiile de embargo, contraterorismul şi, nu în ultimul rînd, asigurarea unor evenimente publice de mare importanţă etc

10. Politica de securitate în afara spaţiului euroatlantic

-Anul 2005 inaugurează seria de contacte cu înalţii oficiali din ţările africane, intensificarea cooperării în regiunea Africii de Nord şi a Orientului Mijlociu venind în sprijinul UE pentru îmbunătăţirea situaţiei economice a ţărilor din zonă şi al propunerii americane de promovare a democraţiei în aceste regiuni

-În iulie 2005, NATO lansează prima misiune pe continentul african, în sprijinul Uniunii Africane, pentru a pune capăt violenţelor din provincia sudaneză Darfur

(Obiectivul misiunii Darfur: asigurarea transporturilor strategice a efectivelor desfăşurate de UA (3.000 de militari şi 49 de poliţişti) în zona de conflict şi pregătirea ofiţerilor africani de stat major în cadrul Forţei Integrate desfăşurate (DITF), misiune prelungită, la cererea oficialilor africani, până în marie 2006

11. Politica de securitate în afara spaţiului euroatlantic

-Operaţiile lansată de Alianţă au continuat cu alte misiuni. Între acestea: ajutorarea victimelor uraganului Katrina* şi misiunea NATO în Pakistan care, începând cu 24. 10. 05, a implicat, pe lângă transportul de ajutoare oferite de statele membre, asigurarea asistenţei medicale şi construirea de adăposturi

*Era pentru prima dată când Consiliul Nord-Atlantic (NAC) consimţea utilizarea NFR în scopul managementului consecinţelor unui dezastru natural

12. Relevanţa şi actualitatea NATO

“NATO trebuie să se schimbe pentru ca să devină relevantă, altfel riscând să devină irelevantă /.../cred că misiunea din Afganistan va deveni o misiune NATO /.../misiunea din Balcani va trece la o nouă fază /.../vom continua operaţia ACTIVE ENDEAVOUR care sete singura misiune antiteroristă a NATO din Marea Mediterană. Extindem participarea ţărilor care nu fac parte din Alianţă, prin dialogul mediteranean, ceea ce înseamnă implicarea unui număr de şapte state, majoritatea de pe ţărmul sudic al Mediteranei, dar şi Israelul şi Iordania, de pe coasta nordică /.../ne vom spori contribuţia în Irak prin programe de pregătire a subofiţerilor irakieni, în jur de 1.000 în anul 2006 /.../ne vom întări legăturile cu Uniunea Statelor Africane”.

(Generalul James Jones, Comandant al Forţelor Aliate din Europa)

13. Adaptarea NATO la noul peisaj geopolitic

- NATO şi-a modificat şi continuă să-şi modifice funcţia principală, dinspre o organizaţie de apărare către una de securitate şi, păstrând misiunile esenţiale, adaugă altele noi

-Transformarea politică şi lărgirea NATO reflectă adaptarea sa la noul peisaj geopolitic din Europa.

-Analiza acestor transformări complexe şi de profunzime din interiorul şi din sistemul de conexiuni al Alianţei Nord-Atlantice evidenţiază “articularea tot mai explicită a proceselor de reechilibrare internă şi externă a Alianţei, dar mai ales, conturarea rolului NATO de generator al unui nou sistem global al securitpţii, procesele fiebinţi din spaţiul Orientului (Afganistan şi Irak, cu deosebire, probând asumarea de către Alianţă a funcţiei securităţii globale, funcţie verosimilă şi, credem, necesară”

(C.G. Balaban, Securitatea şi dreptul internaţional – Provocări la început de secol XXI – Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pp. 68 şi urm.)


- Asistăm la o adaptare a întregului complex care defineşte Alianţa Nord-Atlantică nu numai la nivel militar, ci şi la nivel de concept.

Prin implicare şi prezenţă în zone fierbinţi, participare la misiuni de implementare şi menţinere a păcii, de reconstrucţie şi dezvoltare a democraţiei, dar şi la misiuni umanitare, de sprijinire a ţărilor afectate de calamităţi naturale, NATO apără unele valori comune care unesc cele două maluri ale Atlanticului, iar pentru acest lucru ea trebuie să iasă în afara zonei tradiţionale de responsabilitate

(C.G. Balaban, Securitatea şi dreptul internaţional – Provocări la început de secol XXI – Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pp. 69)


-”Înainte de a face planuri de viitor, trebuie să ne îngrijim de prezent”. Stabilitatea şi securitatea oricărei ţări este, mai mult ca oricâd, dependentă de stabilitatea întregii lumi, iar cerinţa-cheie pentru proiectarea stabilităţii la o asemenea scară este ”parteneriatul global”

Jaap de Hoope SchefferSecretarul general al NATO

(În deschiderea Summit-ului de la Riga, 28 noiembrie 2006)

15. Adaptarea NATO la noul peisaj geopolitic. Summit-ul de la Riga

- Agenda summit-ului de la Riga: - dezbaterea fundamentală privind viitorul NATO

- procesul de extindere în Balcanii de Vest- relaţia NATO cu Ucraina şi cu Georgia- problema energetică şi a parteneriatelor- situaţia din Afganistan

--Afganistan a constituit tema centrală. NATO conduce o forţă specială de 32 de mii de militari, iar violenţele au ajuns la cel mai ridicat nivel de la înlăturarea de la putere a talibanilor, în 2001)

- Liderii SUA, Canadei, Marii Britanii şi Olandei au insistat pe lângă celelalte 22 state membre NATO să-şi mărească contribuţiile pentru că, ţări ca Germania,de pildă, nu permit forţelor lor să se desfăşoare în miezul insurgenţei talibane.

16. NATO organizaţie mai globală?

- Summit-ul NATO de la Riga (28-29 noiembrie 2006) s-a încheiat prin adoptarea unei declaraţii ce susţine:

1. Necesitatea suplimentării forţelor aliate din Afganistan - Operaţia NATO în Afganistan este considerată cea mai importantă misiune

2. Continuarea politicii de extindere a Alianţe (Politica uşilor deschise) prin lărgirea cadrului geografic în care îşi face simţită prezenţa cât, mai ales, prin abordarea şi soluţioanrea, la nivel global, a problemelor actuale cu care omenirea se confruntă în ultima vreme ceea ce explică atenţia acordată în cadrul discuţiilor nu numai dezvoltării relaţiilor Alianţei cu Rusia şi ţările membre ale Dialogului Mediteranean(Vezi pe larg, Celia Sfetcu, Parteneriatul global – cheia stabilităţii mondiale, Observatorul militar, Anul XVII Nr. 48 (878), 6-12 decembrie 2006, p. 11)


-Albania, Croaţia şi FYROM sunt încurajate să continue eforturile pentru pentru o potenţială admitere în Alianţă, la viitorul summit din 2008

-Serbia, Bosnia şi Muntenegru sunt invitate să adere la parteneriatul pentru pace

-Ucraina şi Georgia care şi-au declarat interesul pentru aderare nu sunt nici ele omise

-Legăturile cu Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud şi Japonia, care, împărtăşind valorile Alianţei, şi-au asumat deja responsabilităţi în asigurarea securităţii dincolo de graniţele proprii se vor consolida prin parteneriat şi cooperare.

-5. Un nou SACEUR (Supreme Allied Commander Europe). Generalul american Bantz John Craddock, şef al US Southern Command (Miami, Florida) din 2004, a preluat, la 7 decembrie 2006, comanda operaţională a Forţelor Aliate în Europa. Ceremonia, care a avut loc la cartierul General al trupelor Aliate din Europa (SHAPE), s-a desfăşurat în prezenţa lui Jaap de Hoope Scheffer, Secretarul General al NATO[6]. Cu acest prilej, Bantz John Craddock[7], al 12-lea general al Forţelor Terestre americane care ajunge la comanda Organizaţiei, a declarat: ”Sunt hotărât să mă angajez cu devotament, perseverenţă şi toată capaciatea profesională pentru a realiza obiectivele Alianţei /…/ Summit-ul de la Riga ne-a reafirmat convingerea că Organizaţia este nu doar puternică, ci şi vitală pentru binele comunităţii noastre”.

[1] Operaţia NATO în Afganistan este considerată cea mai importantă misiune[2] Politica uşilor deschise[3] Vezi pe larg, Celia Sfetcu, Parteneriatul global – cheia stabilităţii mondiale, Observatorul militar, Anul XVII Nr. 48 (878), 6-12 decembrie 2006, p. 11, (www. presamil.ro).[4] Jaap de Hoope Scheffer, Secretarul General al NATO, Summit-ul NATO , Riga, 28-29 noiembrie 2006.[5] N24, Ştiri 7 noiembrie ora 18:00[6] La invitaţia Secretarului General al NATO, Jaap de Hoope Scheffer, la ceremonia de schimbare a comenzii au fost prezenţi şi ministrul apărării şi şeful Statului Major General din ţara noastră.[7] Pentru detalii vezi Observatorul Militar, Anul XVII Nr. 49 (879) 13-19 decembrie 2006, Mihail Ricinschi, Un nou comandant Suprem pentru trupele NATO, p. 11, www.presamil.ro


- Jaap de Hoope Scheffer, Secretarul general al NATO: Prin instituirea acestui ”parteneriat global” şi acceptarea responsabilităţii de a acţiona ”indiferent dacă este vorba de prevenirea terorismului sau de asigurarea sprijinului umanitar” NATO va fi o organizaţie mai globală?

*Anterior summit-ului de la Riga, Franţa respingea ideea ca NATO să devină organizaţie mai globală)

-La 7 decembrie 2006, Generalul american Bantz John Craddock, şef al US Southern Command (Miami, Florida) din 2004, a preluat, comanda operaţională a Forţelor Aliate în Europa. Este al 12-lea general al Forţelor Terestre americane care ajunge la comanda Organizaţiei

19. Declaraţia noului SAUCER

”Sunt hotărât să mă angajez cu devotament, perseverenţă şi toată capaciatea profesională pentru a realiza obiectivele Alianţei /…/ Summit-ul de la Riga ne-a reafirmat convingerea că Organizaţia este nu doar puternică, ci şi vitală pentru binele comunităţii noastre”.

Generalul american Bantz John CraddockSupreme Allied Commander Europe (SACEUR)

Cartierul General al trupelor Aliate din Europa (SHAPE) 7 decembrie 2006

(Pentru detalii vezi Observatorul Militar, Anul XVII Nr. 49 (879) 13-19 decembrie 2006, Mihail Ricinschi, Un nou comandant Suprem pentru trupele NATO, p. 11, www.presamil.ro)


- NATO a sprijinit şi sprijină atât principiile fundamentale al OSCE, cât şi abordarea globală şi comun ă a problematicii securităţii.

( Declaraţii privind disponibilitatea de a contribui la eforturile OSCE de consolidare a stabilităţii şi securităţii europene şi operaţiiunile de menţinere a păcii aflate în responsabilitatea OSCE)

Documents

NATO: Rol şi loc în asigurarea securităţii regionale şi globale