Програма для загальноосвітніх навчальних закладів

з навчанням румунською мовою

рівень стандарту

10 -11 класи

(затверджено наказом Міністерства освіти і науки України від 14.07.2016 № 826)

Notă de prezentare

Programa şcolară la limba română pentru clasele 5 - 12 ale instituţiilor de învăţământ cu limba română de predare a fost alcătuită pe baza „Standardelor de stat pentru şcoala de bază şi şcoala medie” ale Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei din Ucraina.

Programa constituie documentul fundamental de stat care determină conţinutul studierii limbii, volumul, consecutivitatea predării materiei de studiu, registrul de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi care trebuie însuşite şi formate.

Scopul principal al studierii limbii române în şcoală este formarea unei tinere generaţii cu o cultură comunicaţională de bază, capabile să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu oamenii, să-şi întrebuinţeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice moment al existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.

În acest sens, programa de limba română pentru clasele 10 – 11 propune un nou model, comunicativ-funcţional adecvat nu numai specificului acestei discipline şcolare, dar şi modalităţilor de structurare a competenţelor comunicative ale elevilor. Acest model vizează dezvoltarea integrală a capacităţilor de receptare şi de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. Comunicarea se constituie prin fuziunea acestor capacităţi. În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare menţionate se realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi nonliterare adecvate vârstei şcolare.

Componenta lingvistică a standardelor cuprinde următoarele linii de conţinut: comunicativă, lingvistică, socioculturală şi strategică (de activitate).

Linia comunicativă de conţinut asigură formarea deprinderilor, priceperilor şi capacităţilor sub toate aspectele activităţii comunicative (înţelegerea după auz, lectura, vorbirea, scrierea); cea lingvistică – formarea şi dezvoltarea competenţelor comunicative, însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe despre diversele compartimente ale limbii (fonetic, lexical, gramatical, stilistic) ca mijloace de exprimare a gândurilor şi sentimentelor omului, precum şi formarea deprinderilor şi a priceperilor lingvistice; componenta socioculturală – însuşirea valorilor culturale şi spirituale ale propriului popor şi ale altor popoare, a normelor care reglementează relaţiile dintre generaţii, naţionalităţi, favorizează dezvoltarea estetică şi moral-etică; cea de activitate (strategică) – formarea competenţelor şi a deprinderilor general-instructive ale elevilor, stăpânirea strategiilor care determină activitatea comunicativă orientată primordial spre soluţionarea problemelor de instruire şi ale celor referitoare la viaţă.

Conţinutul componentei lingvistice formează la elevi o motivaţie fermă pentru studierea limbii, asigură conştientizarea funcţiilor limbii în procesul de instruire şi în societate; educă respectul pentru limba română ca limbă maternă, pentru limba ucraineană ca limbă de stat şi pentru limbile moderne – ca principală cale de cunoaştere a altor culturi. Această componentă îmbogăţeşte şi actualizează vocabularul elevilor cu noi cuvinte şi expresii care oglindesc realităţile vieţii poporului a cărui limbă se studiază, particularităţile experienţei lui de viaţă, ale istoriei şi culturii; formează o atitudine tolerantă faţă de diferite popoare, dezvoltă la elevi capacităţile de cunoaştere şi cele intelectuale; formează concepţii umaniste despre lume, convingeri morale şi estetice; valori naţionale, universale şi general umane.

2

Linia de conţinut socioculturală se realizează la toate lecţiile de limbă şi comunicare ca element al procesului educativ.

Linia strategică (de activitate) cuprinde competenţele comunicative ale elevilor din clasa respectivă care trebuiesc formate pe parcursul întregului an de învăţământ la lecţiile de limbă, de comunicare orală şi scrisă.

Programa prevede următoarele etape de studiere a limbii: I. În şcoala de bază scopul principal al conţinutului componentei lingvistice este orientat spre

atingerea nivelului corespunzător în formarea capacităţilor şi a deprinderilor de întrebuinţare adecvată a mijloacelelor lingvistice în toate tipurile de comunicare şi vizează atingerea următoarelor obiective:

dezvoltarea gândirii structurale şi a competenţei de rezolvare a diferitelor probleme lingvistice;

familiarizarea cu abordarea pluridisciplinară a sferei de cunoaştere; formarea personalităţii; formarea atitudinii responsabile faţă de mediul înconjurător; descoperirea de către elevi a analogiilor / înrudirilor, a tendinţelor şi a valorilor în

scopul formării unei concepţii pozitive despre sine; formarea capacităţii de a analiza competenţele obţinute cu scopul de a se orienta

spre o profesie; dezvoltarea integrării în societate.

II. În clasele 10 – 11 conţinutul studierii limbii se bazează pe dezvoltarea în continuare a deprinderilor şi a priceperilor în toate domeniile activităţii de comunicare (receptarea auditivă, lectura, vorbirea, scrierea); de întrebuinţare liberă, comunicativă, adecvată a tuturor mijloacelor lingvistice care asigură dezvoltarea competenţei comunicative. Este etapa de structurare a competenţelor, a atitudinilor şi a valorilor. Obiectivele de bază ale componentei lingvistice la această etapă sunt:

formarea necesităţii vitale de a studia limba şi de a cunoaşte, prin intermediul ei, istoria, cultura, valorile estetice şi morale ale poporului; dezvoltarea spirituală a elevilor, a concepţiei acestora despre lume, a orientărilor valorice general-umane;

formarea deprinderilor de a se orienta în fluxul informaţiei diverse prin intermediul limbii; de identificare, receptare, analizare, evaluare, de întrebuinţare în practică a noţiunilor acumulate pe cale verbală sau prin alte forme;

dezvoltarea deprinderilor de a conversa liber şi adecvat în diferite sfere şi situaţii de comunicare; de formulare şi de exprimare a propriilor opinii şi a sentimentelor în legătură cu diverse fenomene şi situaţii sociale, moral-etice, estetice şi alte probleme; dezvoltarea capacităţii de a înţelege oamenii şi de a găsi limbă comună cu ei;

dezvoltarea în continuare a deprinderilor şi a priceperilor lexicale, gramaticale şi stilistice în baza generalizării şi aprofundării cunoştinţelor elevilor despre limbă şi comunicare ca fenomene sociale;

perfecţionarea deprinderilor şi a priceperilor activităţii de învăţare autonomă / individuală (de sine stătătoare); dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi creative ale elevilor.

Programa se bazează pe următoarele principii:

3

orientarea comunicativ-funcţională a învăţării / studierii limbii române şi formarea competenţelor comunicative;

dezvoltarea corelativă a tuturor aspectelor activităţii comunicative; prioritatea abordării hermeneutice / interpretative a materiei studiate; respectarea cerinţelor psihopedagogice faţă de particularităţile de vârstă ale elevilor; diferenţierea sistemelor de activitate a elevilor în funcţie de : - textul abordat / elaborat;

- situaţia de comunicare; - obiectivul urmărit; - vârsta elevilor;

principiul consecutivităţii între ciclul primar, şcoala de bază şi şcoala de gradul al III-lea, precum şi între clasele acestor nivele.

Programa prezintă parcursul didactic al disciplinei într-o nouă interpretare, adecvată imperativelor societăţii contemporane în continuă schimbare şi demersului educaţional modern. Fiind axată pe dezvoltarea competenţelor comunicative, programa are următoarea structură:

linia comunicativă; linia lingvistică; cerinţele de stat faţă de nivelul învăţământului general al elevilor; linia socioculturală; linia strategică (de activitate).

Dominantele noii programe faţă de cea anterioară sunt: definirea domeniilor disciplinei în termeni referitori la capacităţi: receptarea mesajului oral,

receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi exprimarea scrisă; prezentarea comunicării în calitatea ei de competenţă umană fundamentală, acoperind

deprinderi de receptare şi de exprimare orală şi scrisă; mutarea accentului pe producerea unor mesaje proprii; centrarea obiectivelor pe formarea

de capacităţi specifice întrebuinţării limbii în contexte concrete de comunicare; adaptarea conţinutului la nivelul de vârstă şi la interesele elevilor.

Conţinutul componentei lingvistice se va studia în baza didacticii generale care se axează pe legile cunoaşterii ştiinţifice şi empirice, antrenând în toate cazurile perspectiva comunicativ-funcţională a instruirii. Tot instrumentarul cunoaşterii ştiinţifice şi empirice care domină la lecţiile de limbă va fi însoţit, în funcţie de caracterul materiei de studiu, de elementele cunoaşterii artistice (principiul fundamental al cursului sincretic în clasele 5-9).

Se recomandă învăţarea materialul lingvistic pe baza textului literar sau nonliterar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, ceea ce este indispensabil, mai ales la studierea elementelor lexicului. Toate noţiunile liniei lingvistice vor fi predate şi învăţate din punct de vedere comunicativ-funcţional.

Noua concepţie a programei prevede predarea-învăţarea limbii sub „aspect funcţional” în varianta orală sau scrisă, normativă şi literară şi nu a „limbii ca sistem abstract”.

E necesar să se atragă atenţia la orientarea comunicativ-pragmatică a acestei programe, adică nu simpla predare a „noţiunilor gramaticale”, ci implementarea lor aplicativ-funcţională ca elemente care favorizează crearea unor mesaje efective şi corecte de comunicare. În acest sens se recomandă exerciţiile de tip analitic (recunoaştere, grupare, motivare, descriere ştiinţifică, diferenţiere) şi exerciţiile cu un caracter creativ (schimbare, adăugarea, exemplificarea şi

4

construcţia). Concomitent, se va atrage atenţie la aspectele ortoepic, ortografic, de punctuaţie acolo, unde este necesar.

La studierea unei teme noi se recomandă de fiecare dată să se actualizeze cunoştinţele acumulate anterior.

Valorile stilistice ale componentei lingvistice se vor studia mai eficient pe baza textelor literare prevăzute de programa clasei respective, precum şi a textelor nonliterare (mai ales la receptarea auditivă şi la lectură).

Linia socioculturală se va realiza la toate lecţiile de limbă, de comunicare şi în activitatea extraşcolară ca element al procesului educativ.

Cunoştinţele, deprinderile şi perceperile elevilor vor fi evaluate după „Criteriile Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei din Ucraina”.

5

Clasa a 10-a(35 de ore; 1 oră pe săptămână, disponibile – 4 ore)

Comunicarea(10 ore)

Nr.deore

Conţinuturile învăţării Cerinţele de stat faţă de nivelul pregătirii generale a elevilor

2 Noțiuni despre comunicare

Actualizare noţiunilor despre comunicare şi conversaţie. Cultura comunicării. Stilurile funcţionale ale limbei. Cerinţele faţă de cultura comunicării: conţinut, consecutivitate logică, consecvenţă, varietatea mijloacelor lingvistice, expresivitate, exactitate, potrivire, corectitutine, diversitatea mijloacelor artistice.

Tipurile de comunicare (înţelegerea după auz, lectura, vorbirea, scrierea).

Elemente de retorică. Tehnica pregătirii prelegerii. Selectarea materialului, analizarea lui, găsirea cuvintelor – cheie. Cerinţele faţă de prelegere: obiectivitate, claritate, expresivitate, cu un scop bine stabilit, culminaţia, reluarea ideilor principale, laconismul, umorul. Planul prelegerii; stilul. Întroducerea şi încheierea prelegerii (aplicativ).

Elevul: generalizează cunoştinţele despre

comunicare şi conversaţie, text, stiluri şi tipuri de comunicare;

deosebeşte tipurile de comunicare; recunoaşte diversitatea tipurilor de citire şi

înţelegere după auz; respectă cerinţele faţă de cultura

comunicării; însuşeşte noţiunile elementare despre

retorică şi tehnica pregătirii prelegerii.

2 Înțelegerea după auz

Receptarea după auz şi înţelegerea textelor literare de diferite stiluri, tipuri şi genuri a textelor nonliterare.

Elevul: receptează mesajul oral; întrebuinţează diferite mijloace şi tipuri de

înţelegere după auz pentru însuşirea celor receptate;

conspectează materialul receptat; selectează informaţia necesară; întrebuinţează ipoteza lingvistică şi

contextuală; analizează cele audiate; manifestă toleranţă faţă de opiniile opuse; îşi exprimă părerea despre cele receptate; prezintă argumente şi contraargumente

6

convingător formulate.

2 Lectura

Citirea expresivă a textelor de diferite tipuri, stiluri şi genuri.Normele ortoepice şi de intonaţie.

Tehnica citirii cu voce şi în gând. Înţelegerea textului citit individual.

Tipurile de lectură.

Elevul: citeşte expresiv cu voce şi în gând texte de

diferite tipuri, aparţinând diferitelor stiluri şi genuri în conformitate cu normele ortoepice şi de intonaţie;

reţine informaţia esenţială; lucrează individual asupra textului; întrebuinţează defirite tipuri de lectură; înţelege conţinutul; identifică şi compară ideile principale sau

ideea autorului şi problema abordată; conştientizează legătura evenimentelor şi a

faptelor, logica naraţiunii; întrebuinţează ipoteza lingvistică şi cea

intelectuală; îşi expune părerea despre cele citite în baza

unui scurt comentariu; ascultă opiniile colegelor; prezintă argumente şi contraargumente în

susţinerea propriilor păreri; demonstrează toleranţă şi înţelegere; conştientizează valorile general-umane,

etice, estetice ale celor citite.3 Vorbirea

Expunerea (amănunţită, concisă, selectivă, creativă) a unor text aparţinând diferitelor stiluri: ştiinţific, publicistic şi beletristic.

Exprimarea dialogată şi cea monologată conform situaţiei de comunicare propusă. Stabilirea individuală a temei şi conţinutului dialogului şi monologului.

Prelegere în cadrul discuţiei.

Răspuns desfăşurat la lecţie.

Elevul: expune (amănunţit, concis, selectiv, creativ)

textele ascultate sau citite după planul simplu şi dezvoltat întocmit de sinestătător;

alcătuieşte un dialog sau un monolog conform situaţiei de comunicare propusă;

întrebuinţează funcţiile comunicării orale prevăzute de programă;

îşi exprimă acordul sau dezacordul referitor la informaţia obţinută;

îşi exprimă atitudinea faţă de textul ascultat, citit sau faţă de un film, un spectacol;

prezintă o comunicare la un seminar sau adunare (pregătit din timp şi nepregătit);

se implică în discuţie; menţine discuţia sau polemica; reacţionează adecvat la informaţia pe care o

prezintă interlocutorul; îşi exprimă părerea şi îşi susţin opiniile cu

argumente convingătoare;

7

respectă normele limbii literare şi cele etice, precum şi cerinţele faţă de conversaţie.

3 Scrierea

Alcătuirea textelor scrise (monolog, dialog).

Scrierea expunerilor. Expunerea selectivă şi concisă a textelor aparţinând stilurilor ştiinţific, publicistic, beletristic; expunere cu însărcinare creativă.

Scrierea compunerilor pe teme sociale şi moral-etice.

Actele oficiale. Adeverinţă. Cont financiar

Elevul: alcătuieşte monologuri de diferite tipuri,

aparţinând diferitelor stiluri şi genuri, în concordanţă cu situaţia de comunicare;

expune creativ, concis sau selectiv textul; îşi exprimă atitudinea faţă de conţinut,

personaje, faptele lor, evenimente; selectează materialele necesare pentru un

referat sau eseu; argumentează sau combat unele idei; alcătuieşte o compunere şi o recenzie

despre o operă de artă (carte, spectacol, film ,tablou);

îşi structurează comunicarea în dependenţă de temă şi idei;

respectă normele limbii leterare, ortografice şi de punctuaţie;

întrebuinţează adecvat sintaxa poetică; selecteză din diferite izvoare materialul şi-l

sistematizează; îşi exprimă părerea şi conştientizează

responsabilitatea faţă de cele exprimate; respectă stilul la întocnirea actelor oficiale.

Limba ( 17 de ore )

15 Cultura comunicării şi stilistica

4 Actualizarea noţiunilor însuşite la linia de conţinut comunicativă şi la cea lingvistică în clasele 5-9.

Elevul: îşi consolidează şi îşi generalizează

cunoştinţele despre noţiunile învăţate în clasele 5-9;

alcătuieşte exemple; îndeplineşte exerciţii de diferite tipuri,

rebusuri etc.

6 Cultura comunicării şi normele ortografice.Mijloacele stilistice ale foneticii. Cazuri dificile de ortografiere a vocalelor neaccentuate, a lui „i” final. Cratima şi apostroful.

Mijloacele stilistice ale lexicologiei şi frazelogiei. Ortografierea rădăcinii, a sufuxului şi a prefixului.

Mijloacele stilistice ale morfologiei.

Elevul: pronunţă desluşit sunetele limbii; ortografiază corect cuvintele; întrebuinţează adecvat mijloacele stilistice

ale foneticii, lexicologiei, frazeologiei şi morfologiei în comunicarea orală şi cea scrisă, în exprimarea dialogată şi cea monologată.

8

Cazuri dificile de ortografiere a părţilor de vorbire.

5 Stilistica.Stilurile funcţionale (artistic/beletristic, ştiinţific, publicistic, oficial-administrativ).

Stil direct, stil indirect, stil liber.

Stilistica şi registrele limbii (arhaic, neologic, regional, popular, familiar, colocvial, argotic, jargon etc.).

Elevul: identifică în diferite contexte stilurile

funcţionale ale limbii române; deosebeşte stilul direct, stilul indirect şi

stilul liber; întrebuinţează aceste stiluri la locul potrivit

în comunicarea orală şi scrisă, în răspunsurile de la fiecare lecţie;

delimitează în diferite contexte registrele limbii şi le întrebuinţează adecvat situaţiei de comunicare.

2 Sistematizarea şi generalizarea cunoştințelor

Repartizarea orelor:Comunicarea – 10 ore;limba – 17 ore;lucrări de control – 4 ore;disponibile – 4 ore;evaluări tematice – 4.

Linia socioculturală

Tematică orientativă Aspect aplicativLegătura integră dintre limbă şi comunicare.

Prietenia şi relaţiile colegiale. Familia. Fericirea de a fi părinţi (de a fi tată şi de a fi mamă). Problemele familiei contemporane.

Preocupările femeilor (broderia, împletitul etc.). Preocupările bărbaţilor (lemnăria, tehnica tele-radio etc.).

Arta comunicării.

Cunoaşterea de sine, autodezvoltarea şi perfecţionarea.

Importanţa materialului ţi spiritualului în existenţa oamenilor.

Sărbătorile. Obiceiurile şi tradiţiile populare în

Rolul limbii în formarea personalităţii.

Iubirea faţă de aproapele tău. Cultura relaţiilor în familie.

Toate preocupările sunt bune.Ce-mi place mai mult?

A şti să asculţi cu atenţie – un element al culturii de a conversa.

Omul între oameni.

Căutarea adevărului şi a sensului vieţii.

Obiceiuri din bătrâni.

9

locurile noastre.

Valorile etice general-umane: binele, umanismul, dreptatea, devotamentul, îndrăzneala. Trăsăturile morale negative: egoismul, brutalitatea, zgârcenia, vorbele murdare, bârfele, clevetirea, calomnia, ponegrirea.

Căile spre armonia existenţei umane. Tendinţa spre autoperfecţionare şi autodezvoltare continuă.

Etica comunicării. Eticheta.

Iubeşte-l pe aproapele tău, ca pe tine însuţi.

Fiecare om e un talent, dar nu toţi au fericirea de a-l descoperi. Ai încercat vreodată să-l descoperi?

Regulile de primire a oaspeţilor. Regulile de comportare în ospeţie.

Linia de activitate (strategică)

Elevii stabilesc de sine stătător şi conştientizează finalităţile activităţii sale cognitive în baza programei pentru clasa a 10-a, având în vedere sistematizarea cunoştinţelor şi deprinderilor, după cum şi formarea unor deprinderi general-instructive noi; efectuează activităţi de gândire logică – analizează, compară, generalizează, concretizează, fac o sinteză, experimentează, fac concluzii prin analogie, modelează, admit alte păreri şi prezintă argumente convingătoare pentru confirmarea tezelor exprimate; apreciază critic informaţia primită, după cum şi combat informaţia greşită, operând cu concepţii şi noţiuni lingvistice şi extralingvistice cunoscute; aplică deprinderile creative în diferite situaţii de comunicare.

10

Clasa a 11-а(35 de ore, 1 oră pe săptămână, disponibile – 4 ore)

Comunicarea(10 ore)

Nr.deore

Conţinuturile învăţării Cerinţele de stat faţă de nivelul pregătirii generale a elevilor

Noțiuni despre comunicare

2 Cultura comunicării. Stilurile funcționale ale limbii.

Genurile comunicării orale şi scrise.

Tipuri de comunicare.

Retorica – ştiinţa şi arta cuvântului. Mijloace expresive ale retoricii (comparaţia, detaliul, metafora, citatul, antiteza, paradoxul, hiperbola, consolidarea retorică).

Prelegerea, adresarea.

Elevul: consolidează cunoştinţele despre

caracteristicile comunicării corecte, stilul, genul, precumşi despre diferitele abateri şi încălcări în baza contextului;

se exprimă în conformitate cu normele culturii comunicării ;

formulează idei în toate stilurile şi genurile;

întrebuinţează mijloacele expresive ale retoricii;

aplică adecvat cerinţele faţă de prelegere şi adresare;

Înțelegerea după auz2 Receptarea după auz si. Înţelegerea textelor

literare de diferite tipuri, stiluri şi genuri literare; a textelor nonliterare.

receptează mesajul oral; întrebuinţează diferite mijloace şi tipuri de înţelegere după auz ; ascultă cu atenţie textul; înţelege şi reţine conăinutul lui; identifică tema şi ideea lui; conspecează expresiile receptate după auz; apreciază cele auzite; evidenţiază particularităţile lingvistice, îşi exprimă parerea despre cele receptate şi o argumentează;

Lectura2 Lectura.

Tehnica citirii cu voce şi în gând a textelor de diferite tipuri , aparţinând diferitelor stiluri şi genuri ( prevăzute de programa la Literatură pentru clasa a 11) şi a textelor nonliterare Tipurile de lectură.

citeşte expresiv cu voce şi în gănd în conformitate cu normele ortografice şi ortoepice; reţine momente semnificative; lucrează individual asupra textului; întrebuinţează diferite tipuri de citire;

11

respectă normele ortoepice şi de intonaţie; analizează rolul elementelor structurii şi mijloacele expresive ale textului; compară mijloacele expresive ale altor arte cu textul scris; conştientizează importanţa lecturii şi valoarea spirituală a operelor de artă; îşi exprimă impresia despre cele citite; îşi argumentează părerea cu dovezi bine formulate din punct de vedere logic, axiologic, expresiv;

Vorbirea2 Expunerea (amănunţită, concisă, selectivă

creativă) a unor text care aparţin diferitelor stiluri (ştiinţific, publicistic şi beletristic (artistic).

Exprimarea dialogată şi cea monologată.În baza diferitelor tipuri de comunicare.

Prelegerea in faţa auditoriului.

expune (amănunţit, concis, selectiv, creativ) operele ascultate sau citite; se exprimă (sub formă dialogată sau monologată) conform situaţiei de comunicare; analizează opiniidiverse referitoare la obiectul discuţiei; îşi exprimă convingerile în conformitate cu normele culturii comunicări; prezintă prelegerea în faţa auditoriului; respectă normele limbii literare şi cele etice; îşi perfecţionează exprimarea ; identifică particularitîţile pronunţării corecte în timpul prelegerii; respectă regulile de conversaţie; demonsrează toleranţă şi înţelegere faţă de interlocutori;

Scrierea2 Alcătuirea textelor scrise (monolog, dialog).

Scrierea expunerilor cu însărcinare creativă.

Scrierea compunerilor pe teme sociale şi moral-etice.

Recenzie la o operă de artă (spectacol, film, carte, tablou).

Articol de ziar pe teme moral-etice. Bibliografice.Adnotaţie.

Acte oficiale. Darea de seamă. Procesul-verbal (desfăşurat). Scrisoare oficială. Act.

alcătuişte monologuri de diferite tipuri, aparţinând diferitelor stiluri şi genuri în concordanţă cu situaţia de comunicare; expune creativ textul; exprimă atitudinea faţă de conţinut, personaje, faptele lor, evenimente; alcătuieşte compuneri, conştientizând tema şi ideea; alege stilul potrivit; întrebuinţează diferite tipuri de comunicare; respectă normele limbii literare; analizează şi sistematizează materialul; alcătuieşte un articol pe o temă moral-etică; îndeplineşte actele oficiale ţinând cont de stilul oficial-administrativ; respectă normele ortografice si cele de punctuaţie;

12

15 Limba ( 17 ore )

1

3

Elemente de stilistică şi de gramatică.

Subiectivitate şi limbaj. Modalităţi lingvistice de realizare:

Indici ai persoanei (pronume personale, categoria persoanei in flexiunea verbală).

Indici ai timpului (sistemul timpurilor verbale, adverbe deictice de timp: acum, atunci, ieri, maine etc.).

Indici ai spațiului (demonstrative, adverbe deictice de loc, aici, acolo, dincolo, dincoace etc.)

Exprimarea subiectivității vorbitorului. Funcția emotivă a limbajului.

Mijloace lingvistice de realizare:

Fonetice: accentul, intonaţia, pauza afectivă, lungiri de sunete;

Lexico-semantice: sens denotativ (logic), sensuri conotative (afective, expresive); rolul contextului în determinarea sensurilor conotative; sinonime stilistice; stilistică a regionalismelor, a cuvintelor populare, colocviale, de argou; funcţia stilistică a unor derivate lexicale (diminutive, augmentative etc.);

verbe subiective: verbele sentimentelor (a iubi, a aprecia, a spera, a dori, a urî etc.) verbele de percepţie (a simţi, a se părea, a vedea etc.), verbele – creatoare a lumii – (a imagina, a visa, a-şi închipui etc.)

Gramaticale: substantivul (sinecdoca:singularul pentru plural şi invers, plurale cu funcţie de hiperbolizare, plurale depreciative; femenine peiorative şi ironice; vocative afective /emfatice/ peiorative şi ironice; uzul formal şi informal al vocativelor); adjectivul( adjective afective; conctrucţii adjectivale; afective în limba vorbită – de ex. Deşteptul de Ion etc.; superlative stilistice);modurile verbale-expresie a atitudinii vorbitorului faţă de acţiune etc.; sintactice: aspecte ale topicii afective (antepunerea adjectivelor, inversiuni sintactice etc.);

Elevul: însuşeşte registrul terminologic; îşi îmbogăţeşte vocabularul; întrebuinţează adecvat aceste elemente în

comunicarea orală şi cea scrisă, în exprimarea dialogată şi cea monologată;

identifică mijloacele lingvistice de realizare a funcţiei emotive a limbajului;

respectă accentul, intonaţia, pauzele în comunicarea orală, în exprimarea monologată şi cea dialogată;

deosebeşte sensurile denotative de cele conotative; le aplică la locul potrivit;

apreciază funcţia stilistică a registrelor limbii, o întrebuinţează adecvat;

evidenţiază funcţia emotivă a părţilor de vorbire, întrebuinţând-o adecvat în comunicarea orală;

utilizează corect semnele de punctuaţie;

13

3

1

2

2

Punctuația: utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie în propoziţii şi în fraze;

Exprimarea unei evaluări ( aprecieri , judecată de valoare);

Verbe evaluative: verbe de opinie (a crede, a considera etc.), verbede judecată (a deschide, a hotărî etc.);

Adverbe de mod /predicative ce indici ai subiectivității evaluative probalitate: posibil, probabil etc.; certitudine: desigur, fără îndoială etc.; necesitate: obligatoriu, indinspensabil etc.;

Cuvinte cu rol argumentativ (advebe, conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale folosite pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, concluziv, final etc.;

Structuri / tipare sintactice (cu rol emfatic în argumentare: construcţii explicative, apozitive şi incidente, cumul enumerativ, paralelism sintactic, subordonate antepuse şi reluate etc.;

Cultura comunicării

Cultura şi etica conversației.Comunicarea oficială.Mijloace nonverbale ale comunicării.

Bazele culturii comunicării.Limba literară – baza culturii comunicării.

Normele limbii literare care trebuie respectate. Normele de pronunţare şi de accentuare. Stilurile funcţionale.

Oare întotdeauna exprimarea noastră e înţeleasă corect?

”Despre tot ce există vorbeşte frumos...”

RetoricaBazele artei oratoriceArta oratorică – fenomen social. Din istoria artei oratorice.Oatorul.Cum să ne pregătim de prelegere. Cum să ne construim discursul .Oratorul şi auditoriul.

evaluează coreect şi discret răspunsurile personale şi ale colegilor;

face judecăţi de valoare în baza textului literar şi a unei situaşii de comunicare;

întrebuinţează adecvat mijloacele lingvistice de evaluare;

respectă normele limbii literare, normele ortoepice, ortografice şi punctuaşionale;

întrebuinţează adecvat cele învăţate în comunicarea orală şi cea scrisă, ăn exprimarea dialogată şi cea monologată.

deosebeşte tipurile de comunicări; doreşte să discute; alege o temă; găseşte un inerlocutor potrivit; respectă normele limbii literare; ţine cont de etichetă şi de normele etice de conversaţie;

perseverează în îmbogăşirea propriului vocabular;

are grijă de puritatea, claritatea, exactitatea şi corectitudinea exprimării;

respectă normele limbii literare, întrebuinţează mijloacele expresive ale limbii

şi figurile de stil;

14

3

Bazele vorbirii sonore( dicţia, intonaţia).

Bazele măiestriei oratorice. Dezbateri, discuşii, polemică. Cultura dezbarerii.Cum sa convingem oponentul. Procedee de polemică.Arta de a răspunde la întrebare. Formele active de învăţare a artei polemice.

pronunţă şi accentuează corect cuvintele;

prezintă exemple de artă oratorică; numeşte reprezentanţi ai artei oratorice din

diferite timpuri; însuşeşte cele mai importante deprinderi şi

perceperi retorici; caracterizează particularităţile individuale ale

oratorului; însuşeşte căile de pregătire pentru

răspunsurile zilnice la lecţii şi pentru un discurs în public;

scrie textul comunicării sale şi argumenteză esenţialul; asimilează regulile de bază ale contactului cu auditoriul; respectă unitatea dintre cuvânt şi faptă; întrebuinşează mijloacele expresive ale limbii şi figurile de stil;

deosebeşte dezbaterea, discuţia, polemica; compară şi întrebuinţează corect noţiunile; se comportă respectuos faţă de oponent; aduce dovezi şi le argumentează ; respectă eticheta şi procedeele de polemică; răspunde corect şi la timp la întrebare; însuşeşte tipurile de râspunsuri; respectă normele limbii literare; întrebuinţează adecvat figurile de stil şi

mijloacele expresive ale limbii.

2 Sistematizarea şi generalizarea cunoştințelor

Repartizarea orelor:comunicarea – 10 de ore; limba – 17 ore;lucrări de control – 4 ore; disponibile – 4 ore.

Linia socioculturală

Tematică orientativă Aspect aplicativDezvoltarea limbii materrne. Îmbogăţirea exprimării cu mijloacele ex presive alşe limbii.

Aşezarea geografică şi bogăţiile naturale ale statului nostru.

Simbolica statului. Imnul. Drapelul. Stema.

Limba maternă – floare eternă.

Mă mândresc cu tine, Ucraina.

Culori, semnificaţii şi simboluri.15

Originea şi dezvoltarea poporului nostru.

Cultura şi civilizaţia.

Obiceiuri, datini şi tradiţii populare.

Arta. Frumosul în arhitectură, în pictură, în zugrăvire, în teatru, literatură, cinema.

Valorile morale şi general-umane.

Lumea profesiilor. Munca intelectuală şi munca fizică.

Învăţământul în statul nostru.

Problemele satului şi ale oraşului contemporan.

Mijloacele mass-media. Emisiunile telivizate şi radiofonice preferate.

Etica comunicării şi eticheta.

Eu sunt cetăţean al Ucrainei.

Cum le înţeleg şi ce ştiu despre ele?

Cum se sărbătoreşte o nuntă?Farmecul sărbătorilor de iarnă.

Atitundinea faţă de monumentele istorice şi faţă de simboluri. Muzica clasică şi contemporană. Compozitorii şi cântăreţii îndrăgiţi. Pictori renumiţi.

Bunătatea, credinţa, devotamentul, iubirea, corectitundinea, omenia, bărbăţia sunt valori de nepreţuit.

Toate profesiile sunt bune.Ce profesie îmi place?

Cine ştie carte ajunge departe.

Pământul are nevoie de îngrijirea noastră.

Opinia mea despre aceste emisiuni.Ce-mi place să citesc în ziare?Mass-media viitorului. Profesia ziaristului.

Oare ştim a asculta şi a înţelege? Cum ne comportăm în timpul conversaţiei? Cum ne comportăm în locurile publice?

Linia de activitate (strategică)

Elevul şi eleva conştienţiază structura, motivul şi scopul activităţii sale de cunoaştere în baza programei pentru clasa a 9-a la comunicare şi la limbă (în clasa a 9-a se sistematizează şi se generalizează cunoştinţele, deprinderile şi priceperile în legătură cu faptul că se termină cursul de studiere a gramaticii). Îşi stabileşte de sine stătător finalităţile activităţii sale cognitive şi asigură realizarea ei (aplicativ), conştienţizează structura activităţii sale cognitive: activităţii de gândire logică – analizează, compară, concretizează, generalizează, face o sinteză, experimentează, descoperă inductiv şi deductiv, face concluzii prin analogie, apreciază, argumenttează, susţine teze, apreciază critic, combate în mod tolerant informaţia greşită. Respectă normele şi etica comunicării, normele limbii literare.

16