1

Program Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.HU 170003-2003

Vocational Education Training for Building Observation, Operation and Maintenance

V E T – B O O M

Modul de curs no.3

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

2005

2

PROGRAMUL Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.HU 170003-2003 Formare Profesionala in Monitorizarea, Operarea si Intretinerea Cladirilor V E T – B O O M PARTENERI: UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, BUDAPESTA, promoter (HU)

COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener (DK)

COLEGIUL UNIVERSITAR DIN DUBLIN, partener (IRL)

ASOCIATIA IMOBILIARA “INTERCISA”, partener (HU)

UNIVERSITATEA DIN TRENTO, partener (IT)

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ, partener (RO)

PRIMARIA MUNICIPIULUI ZALAU, partener (RO)

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN KOŠICE, partener (SK)

ASOCIATIA IMOBILIARA STAVEBNÉ BYTOVÉ DRUŽSTVO I. KOŠICE, partener (SK)

AUTORI: UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, Budapesta Prof.dr.ing.ANDRAS ZÖLD, seful Catedrei de Catedrei de Energetica Cladirilor Capitolul referitor la Ventilare: Dr.ing.Csaba Szikra si Dr.ing.Zoltan Magyar TRADUCERE si ADAPTARE: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU Drd. ing. NICOLETA COBÎRZAN COORDONAREA SI MANAGEMENTUL PROIECTULUI: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005 Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene

3

ANVELOPA CLADIRILOR

Modul de Curs no.3

CUPRINS 3

CAP.3.1 PIERDERILE DE CALDURA 4

3.1.1 CONDUCTIVITATEA TERMICA 4

3.1.2. PUNTI TERMICE 4

3.1.3. ALCATUIREA PERETILOR, IZOLARE TERMICA 7

3.1.4. TERMOIZOLAREA SUPLIMENTARA A ACOPERISURILOR-

TERASA

10

3.1.5 BOLTI SI PLANSEE PESTE SUBSOLURI 14

3.1.6 FUNDATII, PLANSEE PE SOL SAU DEASUPRA SOLULUI 15

3.1.7 PLANSEE DE POD 17

3.1.8. MANSARDE 18

CAP.3.2 PROTECTIA MATERIALELOR 23

3.2.1 GENERALITATI 23

3.2.2 ELEMENTE EXPUSE UMEZIRII 30

CAP.3.3 EFECTE SECUNDARE ALE TERMOIZOLARII SUPLIMENTARE 3.3.1 TERMOIZOLATIA SUPLIMENTARA APLICATA LA INTERIOR 40

3.3.2 PROBLEME ALE ACOPERISURILOR TERASA 44

3.3.3 ELEMENTE DE INCHIDERE LA PODURI SI MANSARDE 48

3.3.4 EFECTE DIRECTE SI INDIRECTE ALE TERMOIZOLARII SUPLIMENTARE

50

CAP.3.4 FERESTRE 62

3.4.1 BILANTUL ENERGETIC AL FERESTRELOR 62

3.4.2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE FERESTRELOR SI CARACTETISTICILE LOR

66

3.4.3 ELEMENTE DE VITRARE SI UMBRIRE 69

4

CAP. 3.1 PIERDERILE DE CALDURA

3.1.1 CONDUCTIVITATEA TERMICA

Unitatea de masura pentru conductivitatea termica este W/mK, iar simbolul sau este

λ. In realitate, conductivitatea termica a unui material nu este o constanta, mai ales

in cazul materialelor cu compactitate mai redusa la care aceasta valoare depinde in

mare masura de continutul de umiditate si deci, indirect, de tehnologia utilizata,

anotimp si alti factori circumstantiali. Astfel, trebuie sa se faca deosebire intre

valoarea normata (standard), masurata pe produsul nou si cea de calcul, care

depinde de tehnologia utilizata. Aceasta diferenta poate sa ajunga in multe cazuri

pana la 10%. Unele experiente nefavorabile, de ex. consumul mare de energie

pentru incalzire, temperatura scazuta pe suprafata interioara a elementelor de

inchidere, pot avea legatura cu diferenta dintre valoarea normata si cea de calcul.

Acesta este in special cazul constructiilor executate inainte de 1990: deosebirea

dintre cele doua valori a inceput sa fie introdusa treptat, incepand de atunci.

In cazul experientelor nefavorabile amintite, se poate presupune ca:

• stratul de termoizolatie este umed din cauza ca nu exista o circulatie a aerului

in spatiul de aer care trebuie ventilat;

• exista condens in masa elementului de constructie;

• s-a turnat o sapa din beton sau mortar peste termoizolatie, fara ca aceasta sa

fi fost protejata in prealabil.

• materialele termoizolante fibroase sau granulate cu structura mai putin

compacta au fost comprimate, strivite din cauza incarcarilor sau a greutatii

proprii;

Valoarea lui λ poate sa creasca cu 20...50% din cauzele enumerate mai sus.

Circulatia aerului care are loc in stratul de material fibros mai putin compact (ρ < 15

kg/m3), inglobat in pozitie verticala sau cu o anumita panta, poate sa produca

cresterea aparenta a conductivitatii termice.

Se poate intampla de asemenea, ca rezultat al unei executii de proasta calitate, sa

se omita amplasarea izolatiei termice in timpul executiei sau ca materialul

termoizolator sa fi fost avariat din punct de vedere mecanic (strivit, fisurat etc.).

5

Anumite experiente negative, cum sunt consumul mare de energie pentru incalzire

sau temperaturile scazute pe suprafetele interioare ale elementelor de inchidere, pot

fi relationate cu prezenta a numeroase punti termice „punctuale” in elementele de

constructii. Agrafele din otel care leaga intre ele cele doua straturi din beton ale unui

panou cu structura sandwich sau leaga placajul exterior din caramida de stratul de

zidarie de rezistenta, pot constitui punti termice punctuale. Aceste agrafe strapung

stratul de termoizolatie. Sectiunea lor transversala este doar o foarte mica parte din

intreaga suprafata a elementului, dar pe de alta parte, conductivitatea termica a

otelului este de 1000-2000 de ori mai mare decat aceea a unei termoizolatii

obisnuite. De aceea, aceste punti termice punctuale pot avea ca rezultat mari

pierderi de caldura.

Transferul de caldura prin suprafata acestor piese din otel este neglijabila datorita

rezistentei ridicate la transmisia termica a stratului de termoizolatie in care sunt

inglobate, de aceea, numai in acest caz fluxul de caldura poate fi calculat ca o medie

ponderata. Conductivitatea termica rezultanta a stratului termoizolator strapuns de

agrafe din otel este data de relatia:

isiiss

y AAAA

++

=λλ

λ

unde A este suprafata, λ - conductivitatea termica, indicele „s” se refera la otel iar „i”

la termoizolatie.

In functie de numarul agrafelor din otel, conductivitatea termica rezultanta poate sa

fie pana la de doua ori mai mare decat cea a termoizolatiei.

3.1.2 PUNTI TERMICE

Pe langa consumul de energie pentru incalzire, degradarea suprafetelor interioare

ale elementelor indica in primul rand o problema legata de puntile termice (flux termic

multidimensional). Degradarile elementelor se produc in special la muchii, colturi,

ramificatii, sau in apropierea mobilierului amplasat in mod neadecvat, sub forma unor

decolorari, condens si mucegai.

Partile anvelopei cladirii in care se dezvolta un flux de caldura multidimensional si

variatiile aferente ale temperaturilor, sunt denumite conventional punti termice.

Cauzele fluxului de caldura mutidimensional pot fi numeroase:

• forma geometrica in sine,

6

• utilizarea materialelor cu diferite conductivitati termice (in straturi care nu

sunt paralele),

• distribuirea neuniforma a temperaturii pe suprafată, datorita, de exemplu,

variatiei rezistentei la transfer termic a suprafetelor, care poate fi o

consecinta a umbririi, sau a impiedicarii miscarii aerului din cauza

amplasarii neadecvate a mobilierului,

• combinatii ale efectelor mentionate mai sus.

Ca urmare, este evident faptul ca nu exista constructii fara punti termice! Putem

incerca doar sa diminuam efectul puntilor termice produs prin combinarea diferitelor

materiale, dar nu se pot face prea multe impotriva fenomenelor de acest gen, atunci

cand ele se datoreaza formei geometrice.

Valorile numerice pot fi obtinute prin masurarea temperaturii suprafetelor sau prin

inregistrari termo-vizuale.

Exemple de punti termice care indica izotermele si directia fluxului termic.

Inregistrare termo-vizuala

Temperatura suprafetelor poate fi masurata cu ajutorul termometrului de contact sau

cu ajutorul senzorilor pentru radiatii infrarosii. Inregistrarile termo-vizuale pot fi

evaluate in functie de setarea dupa o scara de culori sau alb-negru. Acestea sunt

7

utile in special la identificarea defectiunilor accidentale, izolate (in câmp), mai

degraba decat la identificarea puntilor termice din dreptul imbinarilor.

Distributia temperaturilor poate fi evaluata cel mai simplu cu ajutorul „catalogului

puntilor termice” care indica izotermele la scara proprie, pe baza unor calcule

detaliate, verificate prin masuratori.

Efectul perturbator al puntilor termice (distributia unidimensionala a temperaturii

devine multidimensionala) se manifesta intr-o zona destul de mare a constructiei.

Regula de baza este ca latimea fasiei considerate afectate este de doua ori grosimea

peretelui, considerata de o parte si de alta fata de locul producerii efectului

perturbator.

Puntile termice se dezvolta de obicei de-a lungul unor linii (stalpi, centuri, marginile

imbinarilor, perimetrul golurilor etc.). Coeficientul de transfer termic liniar (Ul) exprima

fluxul de caldura existent pentru o diferenta de temperatura unitara. Unitatea de

masura este W/mK, iar fluxul de caldura este:

)( eil ttlUQ −=

unde:

• l este lungimea liniei

• ti , te temperatura interioara, exterioara

• Ul coeficientul de transfer termic liniar

3.1.2.1 Coeficientul rezultant al transferului termic

In anumite parti ale fatadei, nu este posibil sa existe zone izolate cu flux termic

unidimensional . Pentru calculul fluxului termic total care trece prin acest camp, se

poate utiliza urmatoare ecuatie:

))(( eiljj ttUlAUQ −Σ+=

unde:

A - suprafata (corespunzatoare dimensiunilor interioare),

U - coeficientul de transfer termic al cladirii,

jl - lungimea unor punti termice liniare (de ex: la imbinari),

Ul,j – Coeficientul de transfer termic liniar (produsul ljjUl se calculeaza pentru fiecare

tip de punte termica)

8

it - temperatura interioara,

et - temperatura exterioara .

Campul dat poate fi descris cu un singur coeficient rezultant al transferului termic:

AljUjlAU

rUΣ+

=

Se poate observa ca pierderile de caldura la transfer pot depasi in realitate de doua-

trei ori pe cele calculate tinand seama de ordinea straturilor anvelopei si valorile λ normate (de fabricatie) ale materialelor.

Pot sa apara, de asemenea, disconfortul termic si degradari ale elementelor.

Aceste situatii pot fi corectate numai prin termoizolarea suplimentara a anvelopei.

3.1.3 ALCATUIREA PERETILOR, IZOLARE TERMICA

3.1.3.1 Termoizolarea peretilor exteriori

Termoizolarea suplimentara a peretilor exteriori se poate realiza cu urmatoarele

sisteme teoretice, in functie de conditiile tehnico-arhitecturale:

- tencuiala izolatoare cu agregate pe baza de siliciu

- „Dryvit” sau sistem termoizolant de fatada

- sistem cu termoizolatie de inalta performanta, cu strat de aer ventilat si strat de

placare la exterior

- termoizolarea la interior.

a) Tencuieli termoizolatoare

Fatadele pot fi tratate cu o tencuiala

termoizolatoare, chiar daca ornamentele

arhitecturale initiale nu vor putea fi conservate

100%. Exista elemente de fatada prefabricate

termoizolate, disponibile pe piata, care permit

urmarirea cu mai multa usurinta a formei

geometrice a corniselor, ancadramentelor

ferestrelor etc.

Pe de alta parte, capacitatea de izolare a tencuielii

termoizolatoare cu agregate pe baza de silicat este

9

limitata din cauza conductivitatii termice de valoare medie a materialulului (λ = 0,09-

0,14 W/mK) si de posibilitatile tehnice reduse de realizare a stratului cu grosime

maxima de 5 cm. De aceea, aplicarea acesteia este recomandata cu precadere in

cazul fatadelor cu valoare arhitecturala mai insemnata, acceptand compromisul unei

cresteri mai modeste a capacitatii de izolare termica. In acelasi timp, avantajele

sistemului constau in rezistenta relativ scazuta la difuzia vaporilor si asigurarea

proprietatii de „respiratie”.

b) Termoizolarea la exterior cu sistemul Dryvit

Grosimea termoizolatiei din spuma de vinil,

spuma de sticla sau din placi termoizolatoare din

fibre, in sistemul „Dryvit” sau in sisteme de

imbracaminti termoizolante (thermal skin), nu este

limitata din punct de vedere practic sau teoretic. In

functie de grosimea termoizolatiei aplicate, poate

sa se schimbe doar solutia de montaj. Cand se

proiecteaza acest tip de termoizolatie, trebuie luate

in considerare proprietatile higrotermice ale

materialelor si modificarile nefavorabile sau daunatoare in ceea ce priveste difuzia

vaporilor.

3.1.3.2 Aspecte energetice legate de actiunea ploii

Este posibil sa se aplice pelicule hidrofobe in cazul termoizolarii la exterior.

Bilantul de umiditate al tencuielii exterioare depinde de cantitatea de umiditate

absorbita in perioada ploioasa si de cea care se evapora in perioada uscata. Aceasta

depinde si de calitatea suportului tencuielii. Suprafata fara fisuri este foarte

importanta in cazul peretilor cu capacitatea mare de termoizolare, unde variatia

temperaturii pe suprafata este mare.

Absorbtia umiditatii are loc prin ascensiune capilara in tencuiala exterioara. Uscarea

are loc datorita evaporarii prin suprafata. Umiditatea patrunde la suprafata prin

ascensiune capilara si difuzie. Aici rezistenta tencuielii la difuzia vaporilor joaca un rol

important.

10

Pentru a asigura conditiile de uscare, o absorbtie mai mare de apa ar trebui sa

determine o rezistenta mai scazuta la difuzia vaporilor.

Actiunea ploii are un efect dublu: conductivitatea termica a structurii umede - in

primul rand cea a tencuielii exterioare – creste, iar evaporarea umiditatii produce

pierderi suplimentare de caldura.

Energia consumata in procesul de evaporare poate fi exprimata prin cresterea

aparenta a coeficientului de transfer termic. Aceasta este de ordinul a 1- 2 zecimi de

W/mK in medie pe anotimp, dar in perioada de evaporare poate fi de multe ori mai

mare.

O atentie speciala trebuie acordata riscului degradarii materialelor datorita fisurarii

tencuielii.

3.1.3.3 Termoizolarea la exterior cu straturi de aer

Grosimea termoizolatiei (de regula materiale

fibroase) pozitionata in interiorul noului sistemul

de fatade cu strat de aer ventilat, nu se limiteaza.

Stratul de aer ventilat este favorabil din punct de

vedere al difuziei la vapori si protejeaza impotriva

incalzirii in perioada verii. Sistemul este potrivit

pentru a fi aplicat la fatadele care nu sunt

complicate, sau daca aspectul existent sau

finisajele nu trebuie pastrate.

Fireste, aceste sisteme permit totusi respectarea

stilului fatadelor pana la o anumita limita. Cu toate acestea, la alegerea structurii,

materialelor sau a culorii suprafetelor, este bine sa se recurga la mijloacele

arhitecturale clasice.

3.1.3.4 Pereti cu goluri: termoizolarea intermediara

Peretii cu goluri, care sunt formati dintr-un strat interior din caramida cu grosimea de

25 cm, un strat exterior din caramida de 12 cm si un strat de aer intre cele doua, se

folosesc adesea in Europa Centrala insa cel mai frecvent in zonele climatice

ploioase, cu vant puternic din zona coastei Atlanticului. Faptul ca stratul de aer dintre

cele doua straturi de caramida protejeaza stratul din interior impotriva umezelii

11

(stratul interior ramane uscat) are un rol mai important decat rezistenta termica

scazuta a acestuia.

Stratul de aer poate fi umplut aditional cu o spuma izolatoare aplicata la fata locului.

Trebuie insa verificat daca aceasta solutie nu implica riscul umezirii constructiei in si

mai mare masura.

3.1.3.5 Termoizolarea la interior

Termoizolarea la interior a peretelui poate fi

realizata dintr-un strat de termoizolatie pozitionat

intre sipcile cu strat de aer si placile de ipsos, din

panouri prefabricate care asigura termoizolatia,

bariera de vapori si stratul de protectie, rareori

dintr-un perete suplimentar de zidarie din

materiale usoare adaugat la partea interioara. O

atentie deosebita trebuie acordata puntilor

termice ramase in zona imbinarilor in forma de T

precum si difuziei vaporilor.

3.1.4 TERMOIZOLAREA SUPLIMENTARA A ACOPERISURILOR-TERASA

Termoizolarea suplimentara a acoperisurilor-terasa, este mult mai complicata

comparativ cu cea a peretilor, deoarece conditiile complexe de umezeala a

acoperisurilor-terasa nu se modifica prin termoizolare, din contra – mai ales in cazul

acoperisurilor cu scurgeri - devin chiar mai complexe.

In cazul acoperisurilor-terasa, pe langa aspectele economice si termice, transportul

umezelii influenteaza de asemenea grosimea termoizolatiei care trebuie aplicata.

Solutiile teoretice posibile sunt urmatoarele:

a. demolarea straturilor vechi si reconstruirea acoperisului

b. adaugarea unor straturi noi de termoizolatie si hidroizolatie

c. construirea unui acoperis-terasa cu structura inversa (ATSI)

a. Demolarea straturilor existente si reconstruirea acoperisului

Aceasta optiune este dificil de realizat in primul rand din cauza costurilor

ridicate, dar si din cauza ca nivelul de sub acoperis trebuie evacuat in perioada

12

executiei lucrarilor. Depozitarea molozului si a altor materiale reziduale rezultate din

demolare constituie de asemenea o problema.

b. Adaugarea unor straturi noi de termoizolatie si hidroizolatie 1/2

In cazul in care se adauga straturi noi de termoizolatie si hidroizolatie la cele

existente, hidroizolatia veche va indeplini rolul de bariera de vapori. Dupa cum se

stie, bariera de vapori trebuie pozitionata in interiorul elementului de constructie, nu

mai jos de nivelul la care presiunea de saturatie este mai mare decat cea

corespunzatoare temperaturii de roua a mediului interior. Aceasta pozitie critica

poate fi inluentata de grosimea stratului suplimentar de termoizolatie.

In cazul in care termoizolatia originala este umeda sau nu dorim sa avem de a face

cu restrictiile mentionate mai sus, noua structura trebuie proiectata astfel incat

umezeala sa poata fi evacuata fara a deteriora structura. De aceea hidroizolatia

existenta trebuie perforata. Acest sistem de perforare trebuie proiectat si calculat cu

atentie. In calcul trebuie sa se considere ca prin perforare ar trebui sa patrunda in

termoizolatia suplimentara numai acea cantitate de umezeala, care poate fi evacuata

prin sistemul de egalizare al presiunii vaporilor.

Procesul de uscare nu poate fi

accelerat peste o anumita valoare,

de aceea, acest lucru trebuie luat in

considerare atunci cand se

determina capacitatea de izolarea a

stratului termoizolant suplimentar.

Aceasta optiune poate fi realizata

fara a afecta functionalitatea cladirii.

Se elimina totodata si problema

depozitarii materialelor demolate, mai ales a deseurilor bituminoase care sunt

considerate periculoase.

In cazul in care termoizolatia veche

este umeda, structura acoperisului

trebuie sa fie proiectata astfel incat

eliminarea apei sa poata avea loc

fara a degrada structura.

Din aceasta cauza, stratul de

13

hidroizolatie existent trebuie sa fie perforat. Acest sistem de perforare trebuie sa fie

calculat si proiectat cu atentie. In calcul, trebuie sa se ia in considerare faptul ca prin

perforare trebuie sa patrunda prin stratul de termoizolatie aditional, doar cantitatea

de umiditate care poate fi eliminata prin intermediul sistemului de egalizare a

presiunii vaporilor. De aceea, procesul de uscare nu poate fi accelerat peste o

anumita valoare. Acest aspect trebuie luat in considerare atunci cand se determina

capacitatea de izolare a termoizolatiei suplimentare.

Aceasta optiune poate fi realizata fara a afecta functionalitatea cladirii, pastrand-o in

parametrii normali de exploatare. Nici in acest caz nu se mai pune problema

depozitarii materialelor demolate, in special a materialelor bituminoase clasificate ca

deseuri periculoase.

c. Termoizolarea suplimentara a acoperisului

Daca termoizolatia si hidroizolatia existenta

se afla in buna stare, la acestea se poate

adauga o termoizolatie din polistiren extrudat

(rezultand o structura similara acoperisului

ATSI). Astfel, acoperisul devine un sistem

‘’dual’ sau ‘’dublu’’, in care termoizolatia

veche este pozitionata sub hidroizolatie, iar

cea noua deasupra.

14

Daca insa acoperisul este intr-o stare tehnica buna si sunt asigurate si alte conditii,

caracteristicile termice ale acoperisului pot fi imbunatatite prin plantarea vegetatiei.

Vegetatia imbunatateste cu putin coeficientul de transmisie termica, creste

semnificativ capacitatea de acumulare termica si intarzierii de apa, iar efectul de

racire produs de evaporarea apei prin plante atenueaza supraincalzirea in perioada

verii.

Daca straturile de termoizolatie si hidroizolatie existente sunt in conditii

corespunzatoare, acoperisul poate fi transformat intr-un sistem dual de “terasa

verde” prin adaugarea termoizolatiei (termoizolatia veche sub hidroizolatie iar cea

noua deasupra).

3.1.5 BOLTI SI PLANSEE PESTE SUBSOLURI

Termoizolarea suplimentara a planseelor insuficient termoizolate peste subsoluri nu

este atat de eficienta din punct de vedere energetic comparativ partile anvelopei care

sunt in contact cu aerul exterior.

Cu toate acestea, imbunatatirea izolarii

termice este foarte importanta din punct de

vedere al protectiei materialului si al

confortului termic (pentru a asigura

temperatura la suprafata planseului

respectiv). In cele mai multe cazuri, este

posibila adaugarea termoizolatiei la intradosul structurii planseului. Tehnicile de

montaj depind, intre altele, de proprietatile fizice ale materialelor sau produselor

termoizolatoare, de tipul planseului si de finisajul intradosului.

Datorita acestor aspecte, stratul de termoizolatie poate fi montat mecanizat, prin

lipire, sau printr-o combinare a acestor procedee. In cazul unor placi noi de beton

armat, stratul de termoizolatie poate sa constituie un cofraj pierdut.

In aceasta situatie, poate fi utilizata o solutie simpla de acoperire la intrados, cum

este aplicarea unei imbracaminti termoizolante, tencuiala subtire pe baza de vinil

armata cu plasa de sarma, sau uneori este suficient stratul de termoizolatie fara

vreun un alt tip de finisaj.

15

Adaugarea termoizolatiei la intradosul boltilor este importanta din punct de vedere

energetic, al protejarii materialului si al confortului termic.

3.1.5.1 Termoizolarea suplimentara a boltilor

Daca se cere sa se realizeze un tavan

suspendat montat pe structura portanta,

(suspendata de acesta), termoizolatia se

pozitioneaza intre doua straturi structurale. O

solutie frecventa este amplasarea termoizolatiei

pe tavanul suspendat. Cu toate acestea, din

punct de vedere higrotermic montarea

termoizolatiei pe intradosul planseului este mult

mai favorabila (se executa de regula prin lipire sau montaj mecanizat, indiferent de

modul in care este suspendat tavanul).

Daca este nevoie nu de un tavan suspendat, ci

de o placare cu scanduri la intradosul

planseului, atunci pe structura de rezistenta a

acestuia trebuie montate grinzi transversale din

lemn avand inaltimea egala cu grosimea

termoizolatiei.

Grinzile din lemn sunt mult mai avantajoase,

daca se ia in cosiderare aspectul referitor la puntile termice (efectul lor in cazul

elementelor metalice este mult mai mare).

3.1.6 FUNDATII, PLANSEE PE SOL SAU DEASUPRA SOLULUI

Pierderile de caldura prin planseele pe sol sau suspendate deasupra solului, depind

de raportul dintre perimetrul si aria cladirii. Fluxul de caldura prin pardoseala este

nesemnificativ comparativ cu perimetrul; temperatura pamantului acoperit de cladire

are variatii mici in jurul valorilor medii anuale. Cu toate acestea, mai aproape de

perimetru efectele fluxului de caldura bi-dimensional perimetral si ale celui tri-

dimensional la colturi, precum si ale campului de temperatura devin mai puternice.

Langa margini si colturi, intre planseu si cota terenului natural exterior si intre

16

pardoseala si fundatie se dezvolta fluxuri termice reduse. Majoritatea pierderilor de

caldura sunt concentrate in aceasta zona.

Pierderile de caldura prin planseele deasupra solului sunt influentate semnificativ de

cota planseului deasupra fundatiei. Se poate observa ca, cu cat aceasta este mai

mare, cu atat este mai mare inaltimea suprafetei fundatiei/elevatiei in contact cu

aerul exterior, adica pierderile de caldura devin mai mari.

Pierderile de caldura ale planseelor deasupra solului, potrivit caracteristicilor

geometrice mentionate si ca o functie de conductivitatea termica, poate fi calculata

cu ajutorul coeficientului transmisiei termice liniare raportate la lungimea perimetrului.

Conductivitatea termica este suma rezistentelor straturilor traversate de liniile de flux,

adica trebuie luate in considerare nu numai straturile orizontale ale planseului, dar si

cele verticale ale fundatiei .

In timpul reconstructiei cladirilor poate sa apara problema termoizolarii planseului. In

multe cazuri, adaugarea unui strat orizontal de termoizolatie poate face necesara

modificarea planseului existent, chiar daca acesta este in buna stare. In aceste

situatii se recomanda sa se aplice termoizolatia si pe fundatie. Problema care se

pune este grosimea, inaltimea termoizolatiei si adancimea pana la care aceasta

trebuie prelungita in teren. Aceste dimensiuni, impreuna cu perimetrul cladirii, vor

determina volumul total al termoizolatiei care urmeaza sa se aplice.

Ca urmare, nu trebuie urmarita adaugarea unui strat de termoizolatie orizontala la

planseu, in cazul in care initial a existat unul.

Imbinarile pot fi imbunatatite prin adaugarea unui strat vertical de termoizolatie la

fundatie.

17

Un rezultat mai favorabil poate fi obtinut daca izolarea fundatiei depaseste cota

geodezica a suprafetei planseului sau daca se afla in contact cu izolatia termica a

peretelui.

Inaltimea

planseului

deasupra

nivelului

terenului z

(m)

Rezistenta termica a planseului construit

λdR =

[m2K/W]

Fara

termoizolatie

0,20-

-0,35

0,40-

-0,55

0,60-

-0,75

0,80- -1,00

1,05- -1,50

1,55-

-2,00

2,05-

-3,00

-6,00 0 0 0 0 0 0 0 0

-6,00...-4,05 0,20 0,20 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15

-4,00...-2,55 0,40 0,40 0,35 0,35 0,35 0,35 0,30 0,30

-2,50...-1,85 0,60 0,55 0,55 0,50 0,50 0,50 0,45 0,40

-1,80...-1,25 0,80 0,70 0,70 0,65 0,60 0,60 0,55 0,45

-1,20...-0,75 1,00 0,90 0,85 0,80 0,75 0,70 0,65 0,55

-0,70...-0,45 1,20 1,05 1,00 0,95 0,90 0,80 0,75 0,65

-0,40...-0,25 1,40 1,20 1,10 1,05 1,00 0,90 0,80 0,70

-0,20...+0,20 1,75 1,45 1,35 1,25 1,15 1,05 0,95 0,85

0,25....0,40 2,10 1,70 1,55 1,45 1,30 1,20 1,05 0,95

0,45....1,00 2,35 1,90 1,70 1,55 1,45 1,30 1,15 1,00

1,05....1,50 2,55 2,05 1,85 1,70 1,55 1,40 1,25 1,10

18

3.1.7 PLANSEE DE POD

Planseul de pod este structura care poate

fi izolata cel mai usor si economic. Ordinea

straturilor este simpla, placile de

termoizolatie pot fi asezate incepand de

sus in jos, nu necesita lucrari speciale de

montaj. Numarul de straturi este redus

partial pentru ca nu sunt necesare straturi

de protectie impotriva patrunderii vaporilor,

podul fiind ventilat. Totusi, nu trebuie sa se

faca economie la grosimea termoizolatiei

din aceste considerente. Este recomandabil sa se aseze placile de termoizolatie in

doua straturi, fiecare strat avand rosturile decalate fata de cel precedent.

Daca incarcarea care actioneaza asupra planseului de pod este semnificativa si/sau

daca invelitoarea existenta nu este impermeabila (adica nu exista folie impotriva

vaporilor sau exista goluri intre imbinarile elementelor invelitorii), o solutie sigura

poate consta in adaugarea unei folii de polietilena ca un strat tehnologic si o şapă de

beton deasupra termoizolatiei. Stratul de beton retine precipitatiile si zapada pe

durata evaporarii umezelii, iar folia impiedica umezirea termoizolatiei in timpul

betonarii.

Daca incarcarea pe planseul de pod permite, iar

invelitoarea existenta este impermeabila, o

podea din scanduri executata deasupra

termoizolatiei poate fi suficienta ca strat de

uzura.

Daca stratul de uzura este sustinut

de o structura separata (scanduri

impregnate sau dulapi), de

asemenea poate fi aplicat un

material termoizolant mai ieftin, cu

rezistenta la compresiune mai

19

scazuta (vata minerala nu este recomandata pentru incarcari). In acest caz stratul de

uzura poate fi in functie de distanta dintre scanduri, prins de acestea, de exemplu

scanduri batute in cuie.

3.1.7 MANSARDE

Mansarda este construita de regula sub structura acoperisurilor traditionale din lemn,

fie in timpul executiei cladirii, fie mai tarziu prin transformarea podurilor in mansarde.

Exista si mansarde construite din beton armat sau din elemente usoare de beton.

Un caz particular il constituie construirea de acoperisuri in panta pe acoperisurile

terasa.

Din punct de vedere al performantei termice, mansardele sunt diferite fata de alte

niveluri ale unei cladiri. In general ele sunt bine izolate sau pot fi bine izolate, daca

elementele de inchidere contin un strat separat de termoizolatie. Singura problema

care se pune este din ce material este executat si ce grosime are. Posibilitatile de

izolare ale mansardei se gasesc in cataloagele multor producatori. Principiul acestor

solutii in cazul acoperisurilor traditionale din lemn consta in amplasarea

termoizolatiei intre capriori si acoperirea ei la intrados cu un placaj usor din scanduri

sau, in cazul unui un strat suport corespunzator, finisarea suprafetei prin tencuire.

Dimensiunea capriorilor determina grosimea termoizolatiei si a stratului de aer. La

dimensiuni normale, se poate realiza o izolare suficienta.

Desi conductivitatea termica a lemnului nu este foarte mare comparativ cu cea a

materialelor termoizolatoare, capriorii sunt considerati totusi ca punti termice.

Aceasta se poate justifica observand ca pe acoperisurile inghetate sau cu zapada,

deasupra capriorilor se formeaza dungi de zapada sau gheata topita. Efectul puntilor

termice liniare produs de capriori – in cazurile cele mai bine tratate - poate fi eliminat

prin adaugarea la interior a unui strat de termoizolatie de 2-4 cm grosime. Sipcile

sunt in contact cu capriorii doar punctual.

Termoizolatia este montata la exterior, pe placi de beton armat obisnuit sau din beton

usor. Efectul puntilor termice poate sa apara daca aceste elementele sunt prevazute

cu nervure, din motive mecanice. Efectul poate fi atenuat daca nervurile se acopera

cu un strat termoizolator de grosime suficienta.

20

Cand se ia decizia asupra tipului de material termoizolator care se va folosi, utilizarea

vatei minerale cu densitate scazuta (ρ< 15 kg/m3) trebuie evitata. Datorita diferentei

de temperatura si pozitiei verticale sau in panta, are loc circulatia aerului si transferul

de caldura prin convectie, care amplifica pierderile de caldura. Daca la un acoperis-

terasa existent se adauga un acoperis in panta, termoizolatia mansardei poate fi

gandita sub doua aspecte. In primul rand, structura din jurul mansardei, care separa

spatiului locuibil de mediul inconjurator, este izolata. Pe de alta parte, deasupra

planseului existent este construit un spatiu incalzit, astfel ca nu mai exista pierderi

de caldura prin acesta.

Daca un pod este transformat in mansarda ambele abordari sunt corecte.

3.1.7.1 Izolarea mansardei

Pentru termoizolarea suplimentara a mansardei relativ ”ieftin”, pot fi folosite materiale

izolatoare cu rezistenta mecanica mai scazuta.

Daca stratul de izolatie este pozitionat intre si sub capriori, elementele din lemn (sipci

montate la fata inferioara a capriorilor) se intersecteaza cu acestia numai intr-un

singur punct, efectul puntilor termice fiind astfel nesemnificativ.

Hidroizolarea sub invelitoarea acoperisului (ca o hidroizolatie secundara) este

obligatorie.

21

Placarea la interior a elementelor de inchidere ale mansardei poate fi diversa,

depinzand de functionalitatea incaperilor, protectia la foc si cerintele estetice: de ex:

placi montate pe sipci (in majoritatea cazurilor gips-carton).

Bariera de vapori trebuie aplicata intre placaj si termoizolatie.

Intre termoizolatie si invelitoare este necesar

si eficient un strat de aer ventilat din cauza

incalzirii mediului interior in perioada verii,

transferului vaporilor care difuzeaza prin

structura si descresterii coeficientului de

transfer termic al elementelor de inchidere.

Doua straturi de aer ventilat sunt chiar mai

eficiente, ceea ce este posibil aproape in

oricare dintre cazuri, sub si deasupra izolatiei

hidrofuge plasate sub invelitoare, iar costul

suplimentar este relativ scazut.

Cand se construieste o noua structura de acoperis sau daca datorita renovarii‚

invelitoarea originala si sipcile sau scandurile se inlatura, este posibil sa se

construiasca o inchidere (“planseu inclinat”), unde intreaga structura (invelitoarea

acoperisului, termoizolatia, placajul interior cu elementele suplimentare) se afla la

partea exterioara a elementului portant. Astfel devine posibila expunerea structurii

initiale a acoperisului din lemn, aflat in bune conditii, ceea ce ar putea raspunde unor

cerinte arhitecturale in anumite situatii.

In acest caz, anvelopa este dublu-strat, adica intre invelitoare si termoizolatie este

necesar cel putin un strat de aer ventilat.

Termoizolatia poate fi executata intr-un

singur strat sau in doua straturi. In primul caz

pot fi utilizate placi de polistiren expandat

sau extrudat cu densitate mare si rezistenta

buna la compresiune, cu marginile fasonate

in lamba si uluc, care pot fi folosite pentru a

executa un strat continuu de termoizolatie,

fara punti termice”. In cazul a doua straturi

de termoizolatie, sunt necesare retele de

sipci sau cadre din scanduri. In aceasta

22

situatie placajul de la fata interioara a mansardei este de obicei executat din scanduri

din lemn tratat.

Cand se construieste o structura noua de

acoperis (de ex. in timpul renovarii, se

indeparteaza atat acoperisul original cat si

intreaga structura de sustinere a acestuia), se

poate construi o anvelopa de tip ’’ planseu

inclinat’’ din beton armat monolit sau fasii

ceramice (rareori din elemente prefabricate).

Aceasta structura este favorabila in primul rand

pentru capacitatea sa de acumulare a caldurii,

reducand semnificativ supraincalzirea din

perioada verii si favorizand o mai buna utilizare

a acumularilor de caldura.

Anvelopa este dubla, adica intre invelitoare si stratul termoizolator este necesar sa

existe cel putin un strat de aer ventilat, care este favorabil in ceea ce priveste

evitarea supraincalzirii in perioada verii, difuziei vaporilor de apa prin structura si

reducerii coeficientului de transfer termic al anvelopei. In acest caz termoizolatia

poate fi realizata intr-unul sau doua straturi.

In primul caz, panourile de polistiren expandat sau extrudat cu densitate mare si

rezistenta buna la compresiune, cu marginile prelucrate in sistemul lamba si uluc, pot

fi utilizate pentru a realiza un strat termoizant continuu, fara punti termice. In cazul a

doua straturi de termoizolatie, este necesara o retea din sipci, stratul interior fiind de

regula din tencuiala, zugravit sau cu tapet.

23

CAP. 3. PROTECTIA MATERIALELOR

3.2.1 GENERALITATI

3.2.1.1 Absorbtia

Cele mai multe materiale de constructie si de

izolare termica sunt poroase. Suprafata totala a

porilor poate fi extrem de mare si are un rol foarte

important in absorbtia si retinerea umezelii.

Absorbtia umezelii de catre materiale se caracterizeaza prin izotermele de absorbtie.

Forma tipica a curbelor este aratata in figura alaturata.

Curbele sunt inregistrate la o temperatura constanta (de obicei la 20 °C) prin

masurarea continutului umiditatii de echilibru a probei pastrate in aer, la o

temperatura si umiditate relativ constante (se asteapta pana masa probei devine

constanta).

Axa orizontala a izotermelor de absorbtie indica umiditatea relativa a aerului in

contact cu proba, in timp ce axa verticala indica umiditatea materialului exprimata ca

procent din masa sau volum.

Curba izotermelor de absorbtie are de regula un punct de inflexiune, unde panta

curbei creste brusc. Acest punct indica inceputul condensului capilar, cand umezeala

acopera nu numai suprafata porilor dar incepe sa umple intreaga sectiune

transversala a capilarelor.

In cazul materialelor de constructie conventionale condensul capilar incepe de la

umiditatea relativa Ur = 75%. Un alt punct important este cel corespunzator umiditatii

relative Ur=100% si umiditatii de saturatie corespunzatoare a materialului.

Izotermele de absorbtie sunt o caracteristica importanta a materialului de constructie,

cu toate acestea, publicarea datelor referitoare la acestea a inceput abia recent.

3.2.1.2 Continutul admisibil de umiditate

Continutul admisibil de umiditate al elementelor de constructie si al materialelor este

continutul maxim de umezeala la care efectele fizico-chimice care depind de

cantitatea de umiditate nu impiedica sau deranjeaza buna sa utilizare (coroziune,

24

degradare), iar conductivitatea termica a materialelor nu creste la un nivel la care ar

putea cauza un flux termic mai intens decat cel admisibil.

Din punctul de vedere al aspectului mentionat la urma, valoarea admisibila coincide

in multe cazuri cu umiditatea corespunzatoare saturatiei sau poate fi chiar mai mare.

Limita admisibila este determinata prin masurarea conductivitatii termice, care se

schimba in functie de continutul de umiditate. In cazul unor materiale, datorita

protejarii lor, valoarea admisibila a umiditatii continute este cea care corespunde

condensului capilar. Aceasta limita trebuie respectata in cazul lemnului sau al unor

materiale termoizolante fibroase, care sunt sensibile in special la umezeala.

3.2.1.3 Umiditatea de convectie

Transportul umiditatii prin convectie are loc atunci cand aerul umed circula datorita

diferentelor de presiune ale vaporilor. Daca exista o diferenta intre valorile presiunii

efective dintre doua medii, orice componenta a amestecului de gaze din spatiul cu

presiunea mai mare se deplaseaza spre spatiul cu presiune mai mica. Evident,

aceasta afirmatie este adevarata si atunci cand o componenta a amestecului este

aerul uscat iar cealalta - vaporii de apa.

Transportul umiditatii prin convectie poate cauza neplaceri, daca temperatura aerului

umed care patrunde prin golurile unui element scade pana cand devine saturat

(datorita umiditatii sale absolute). In acest caz, cantitatea de vapori de apa care o

depaseste pe cea de saturatie, vor condensa. Umiditatea transportata prin convectie

depaseste transportul prin difuzia vaporilor de apa cu un ordin de marime. Riscul

trebuie luat in considerare in special in cazul acoperisurilor terasa duble si a

structurilor cu bolti, unde structura de la partea interioara este suspendata. In cazul

din urma, chiar daca ordinea straturilor elementului este perfecta din punct de vedere

al difuziei vaporilor, structura poate fisura daca imbinarile nu sunt etanse. In acest

caz aerul umed poate patrunde in stratul de aer iar apa poate condensa.

3.2.1.4 Condensul pe suprafata

Condensul pe suprafata are loc atunci cand temperatura suprafetei este egala cu

temperatura de roua sau scade sub aceasta valoare. Cu alte cuvinte, condensul pe

suprafata are loc daca umiditatea relativa a aerului cu aceasi temperatura ca si

suprafata in cauza, atinge valoarea de 100%.

25

Daca temperatura si umiditatea relativa a aerului interior sunt cunoscute, atunci (cu

ajutorul diagramei psihrometrice sau a curbei de saturatie) poate fi determinata de

asemenea si umiditatea absoluta a aerului interior. Intrebarea care se pune in acest

caz este, care este valoarea umiditatii relative a aerului care devine umiditate de

saturatie la aceasi temperatura ca si suprafata? Daca umiditatea absoluta a aerului

este mai mare decat cantitatea care va satura aerul (care inseamna 100% umiditate

relativa), cantitatea de vapori care o depaseste va condensa pe suprafata.

Condensul pe suprafata duce de regula la deteriorare. Suprafata interioara a golurilor

este o exceptie, unde condesul este un fenomen tolerat si nu produce degradari.

Aceleasi lucru se aplica la o incapere oarecare cu umiditate ridicata, care are finisaj

impermeabil (ex: faianta, plastic).

3.2.1.5 Condensul capilar

In golurile si vasele capilare ale finisajului interior, apa lichida apare chiar si atunci

cand conditiile sunt inca departe de temperatura de saturatie sau cea de roua.

La o anumita valoare a umiditatii relative a aerului, apare apa lichida care umple

intreaga sectiune a capilarelor. Capilarele cu diametrul mai mic sunt umplute cu apa

la o umiditatea relativa mai scazuta, in timp ce cele cu diametre mai mari sunt

umplute la o umiditate relativa mai mare. Cu toate acestea, saturatia porilor cu

diametre foarte mici nu cauzeaza cresterea abrupta a continutului de umiditate.

Aceasta se observa doar deasupra anumitor valori ale diametrului porilor (datorita

volumului mai mare).

Aceasta valoare a umiditatii relative poarta denumirea de valoare limita a

condensului capilar si va fi indicata de aici inainte cu simbolul RHcc. Aceasta valoare

RHcc este valabila in aerul cu aceasi temperatura ca si suprafata.

Daca temperatura si umiditatea relativa a aerului interior sunt cunoscute, se poate

determina, de asemenea, umiditatea absoluta a aerului interior. Intrebarea care se

pune este, care este valoarea umiditatii relative a aerului interior, care devine

umiditate absoluta la aceasi temperatura ca si cea a suprafetei? Daca ultima atinge

sau depaseste RHcc, are loc condensul capilar.

Pentru suprafetele finisate obisnuit RHcc > 75 %. In cazul materialelor speciale,

abaterea de la aceste valori este nesemnificativa, de doar cateva procente.

26

3.2.1.6 Conditiile higrotermice favorabile aparitiei mucegaiului

Conditiile higrotermice favorabile aparitiei mucegaiului constau in:

• prezenta sporilor sau a altor elemente in aer, care sunt capabile sa se

reproduca (situatie aproape inevitabila),

• prezenta nutrientilor (de asemenea, situatie aproape inevitabila),

• prezenta umiditatii ( singurul factor, care poate fi influentat de solutiile

constructive si de instalatii).

Conditiile termice si de iluminat nu au fost inca mentionate. Raportat la aceasta,

anumite specii sunt mult mai pretentioase, dar exista altele, pentru care orice

temperatura si nivelul de iluminare ale incaperii sunt adecvate.

Prezenta umiditatii este importanta deoarece ciupercile sunt capabile sa absoarba

numai nutrientii dizolvati in apa. Preconditia pentru formarea mucegaiului este ca

producerea condensului capilar sa aiba loc si sa dureze o perioada mai indelungata

de timp. Conform observatiilor efectuate, aceasta inseamna ca formarea condensului

trebuie sa dureze 3-5 zile succesive, pentru ca mucegaiul sa inceapa sa se formeze.

Daca condensul capilar este impiedicat, se previne si formarea mucegaiului.

Pentru a preveni condensul capilar, in aer trebuie asigurate conditiile conform carora

conditia RH<RHcc sa fie indeplinita chiar si la temperatura pe suprafata. In acest

sens, umiditatea aerului in incapere nu trebuie sa creasca peste o anumita valoare.

3.2.1.7 Bilantul umiditatii in incapere

In cea mai mare parte, umiditatea care se dezvolta in interiorul incaperilor este

evacuata prin ventilarea aerului. In mod firesc exista difuzie de vapori prin elementele

anvelopei cladirii si este foarte important ca aceasta sa fie cunoscuta, pentru a putea

proteja materialele in sectiune transversala. Cu toate acestea, in ceea ce priveste

bilantul umiditatii in incaperi, cantitatea evaporata prin difuzie este neglijabila.

Neglijand-o, bilantul umiditatii unei incaperi devine:

0mmW i −=

unde:

W- umiditatea produsa, [g/h],

mi - cantitatea de umezeala eliminata prin ventilare, [g/h],

mo- cantitatea de umezeala care patrunde prin ventilare, [g/h].

27

Introducand conceptul de concentratie a vaporilor va rezulta:

cLLcLcW i ∆=−= 0

unde:

c - cantitatea de vapori intr-un volumul de aer, [g/m3],

L - volumul fluxului de aer ventilat, [m3/h].

Relatia:

3//3

/ mghm

hgLWc ==∆

exprima cu cat a crescut umiditatea unui flux de aer ventilat de volum unitar, in timp

ce traverseaza camera: aceasta este cantitatea eliminata. (Ar trebui mentionat faptul

ca ventilarea este descrisa - pe langa volumul fluxului de aer – si cu rata schimburilor

de aer. Unitatea de masura este 1/h si exprima de cate ori se schimba volumul de

aer din interiorul unei incaperi intr-o unitate de timp adica, rata schimburilor de aer de

0,5/h inseamna ca intr-o ora, jumatate din aerul aflat in incapere este inlocuit cu aer

proaspat. In cazul unei camere cu volumul de 60 m3, aceasta cantitate este de 30

m3/h.).

Din punct de vedere al protejarii materialului, conditia ca aerul ‘’evacuat“ sa contina o

anumita concentratie de vapori ci, este importanta.

In acelasi timp cantitatea de umezeala pe care o poate prelua fluxul unitar de aer

ventilat, daca valoarea lui ci este limitata cum s-a aratat mai sus, depinde de

asemenea de umiditatea (continutul de vapori) co a aerului care patrunde din exterior.

La temperaturi exterioare mai ridicate (+5 °C ... +10 °C) riscul absorbtiei umezelii si

producerii mucegaiului pe suprafata creste, deoarece umiditatea absoluta a aerului

care intra in incapere este mai mare.

Acest efect, mai exact: cantitatea de caldura mai mare necesara ventilarii, este

compensat de caldura exterioara si interioara. (In mod relativ, cu cat rolul sarcinii

termice este mai mare, cu atat temperatura exterioara este mai mare).

Pe baza temperaturii si umiditatii relative a aerului exterior se poate calcula valoarea

umiditatii relative a aerului interior cu o anumita temperatura corespunzatoare unei

concentratii c a vaporilor.

Exista o relatie bine definita intre conditia aerului din incapere si cea a

aerului in contact cu suprafata (adica, daca temperatura suprafetei este 14 °C si

umiditatea relativa admisa – datorita condensului capilar - este de 75%, atunci intr-o

incapere cu temperatura de 20 °C umiditatea relativa poate fi de 50%. Umiditatea

28

absoluta determinata de prima pereche de valori este x = 7,7 – o cantitate de vapori

care inseamna o umiditate relativa de 50%, la 20 °C.

3.2.1.8 Armonizarea dintre producerea umezelii, ventilare si anvelopa cladirii

Daca valoarea maxima a lui c∆ se cunoaste, atunci se cere ca fluxul de aer ventilat

pentru a elimina cantitatea de vapori W produsa in incapere intr-o ora, sa fie cel

putin:

cWL ∆=

Cu cat imbinarile sunt mai bune (adica cu cat temperatura suprafetei interioare este

mai ridicata), cu atat este mai mare cantitatea de vapori eliminati prin unitatea de

aer ventilat (deoarece umiditatea admisa a aerului din incapere este mai mare).

Aceasta inseamna ca este foarte importanta calitatea imbinarilor, atat din punct de

vedere al protejarii materialului cat si din punct de vedere al reducerii consumului de

energie.

Cu cat temperatura interioara este mai mare cu atat cantitatea de vapori ∆c care

poate fi eliminata prin ventilarea aerului este mai mare.

Intr-o incapere trebuie asigurat schimbul de aer corespunzator unei utilizari adecvate.

Nivelul acestuia poate fi determinat cu ecuatia urmatoare:

cWL ∆=

Sistemul de incalzire trebuie dimensionat si comandat astfel incat randamentul

incalzirii sa acopere atat pierderile de caldura prin transmisie cat si pierderile prin

ventilare:

)( ei ttcLQ −= ρ

Daca pierderile de caldura prin ventilare nu sunt acoperite, atunci fie temperatura

interioara scade, fie operatorul si utilizatorul ventileaza mai putin, atata timp cat

doreste sa pastreze conditiile de confort. In ambele cazuri riscul degradarii structurii

trebuie luat in considerare.

Daca ventilarea este adecvata, o temperatura mai ridicata nu va inseamna neaparat

risipa de energie si nici o temperatura mai coborata - o economie de energie. S-a

demonstrat ca variatia diferentelor de temperatura )( ei tt − poate fi compensata prin

variatia fluxului de aer necesar ventilarii L, adica pierderile de caldura prin ventilare

29

pot fi acoperite din aceasi cantitate de caldura caracterizata de valori ti mai mari si L

mai mici, sau ti mai mici si L mai mari, in timp ce din punct de vedere al protejarii

materialului situatia ramane aceeasi.

3.2.1.9 Conditii acceptabile pentru aerul din incaperi

Operatorul si utilizatorul au nevoie de date care sa furnizeze informatii legate de

operarea si respectiv comportamentul adecvat, care se pot masura usor si la un cost

redus.

Exista o ecuatie intre umiditatea relativa a aerului cu aceasi temperatura ca si

suprafata, pe de o parte si temperatura si umiditatea relativa a aerului interior, pe de

alta parte.

Pentru temperatura oricarei suprafete interioare si temperatura aerului interior, se

poate calcula cat ar trebui sa fie valoarea umiditatii relative a aerului din interior,

pentru a fi de exact 75 % la temperatura suprafetei care reprezinta limita condensului

capilar.

Daca umiditatea relativa a aerului calculata in acest mod nu se depaseste in

incapere pentru o perioada lunga, inseamna ca functionarea si operarea sunt

adecvate din punct de vedere al protejarii materialelor.

Conform experientei monitorizarii apartamentelor, se poate vorbi despre o lunga

perioada de exces de umiditate (riscanta din punct de vedere al producerii

mucegaiului); daca conditiile formarii mucegaiului exista pe parcursul a 5 (sau mai

multe) zile succesive, timp de 12 sau mai multe ore, se ofera timp suficient pentru

aparitia ciupercilor dar insuficient pentru uscare, dupa perioada de condens.

Cu ajutorul unor dispozitive simple si ieftine, termometre si higrometre se poate

verifica daca functionarea si utilizarea incaperii este corespunzatoare din punct de

vedere al fizicii constructiilor si daca trebuie sa modificam puterea calorica si

ventilarea.

Pe baza masuratorilor valorilor ti si RHi, nu se pot determina valorile absolute ale

umiditatii produse in incapere si volumul fluxului de aer ventilat. Cu toate acestea,

poate fi verificat daca acestea sunt armonizate din punct de vedere al fizicii

constructiilor si protectiei materialului.

De exemplu, pentru conditiile climatice ale Transilvaniei, conditiile admise pentru

aerul din incaperi pot fi deduse din diagrama de mai jos. Curba apartine

30

temperaturilor critice ale suprafetei masurate pe scara proprie. Axa verticala indica

umiditatea relativa admisibila a aerului in centrul incaperii iar axa orizontala indica

temperaturile aerului exterior.

Parametrul curbelor este temperatura aerului interior.

3.2.2 ELEMENTE EXPUSE UMEZIRII

In cazul multor cladiri existente trebuie sa fie rezolvate problemele cauzate de

elementele expuse umezirii. Aceste probleme pot sa apara din cauza neglijarii cladirii

intr-o perioada precedenta in care o cantitate semnificativa de umezeala a patruns in

structura prin infiltrare. Astfel de probleme pot sa apara si din cauza deteriorarii

31

hidroizolatiei, a imbatranirii ei sau modificarii conditiilor de mediu care duc la

cresterea umiditatii. Efectele umiditatii pot fi rezultatul precipitatiilor intense din

perioada executarii constructiei sau al unor conducte sparte, cand o cantitatea

importanta de apa poate patrunde in structura.

Se intampla adesea ca evaluarea structurilor considerate umede, cateodata foarte

umede la locul la care se desfasoara monitorizarea, sa se schimbe favorabil in

perioada lucrarilor de reabilitare.

Astfel, suprafetele umede se usuca si pot sugera ca nu este nevoie de interventie in

acel loc.

Abordarea gresita, in astfel de cazuri, este contrazisa de urmatoarele date:

Un perete de caramida de 37,5 cm grosime poate sa contina apa in cantitate de 60-

70 l/m2, un perete din beton armat de 20 cm grosime poate contine pana la 20-30

l/m2 iar un perete din piatra naturala de 60 cm grosime, 90-100 l/m2, peretele din

BCA: 60-70 l/m2, in timp ce suprafata lor pare sa fie uscata la prima vedere.

O opinie sigura se poate forma doar daca se cunosc valorile reprezentative ale

umiditatii materialelor din structura. Acestea sunt urmatoarele:

• Continutul de apa la saturatie,

• Absorbtia maxim de umiditate.

Daca se cunosc aceste valori, se poate determina cantitatea de umiditate din

elementul dat si daca in material exista apa din cauza unor procese nefavorabile sau

ca rezultat al transferului normal de umiditate.

Continutul de umiditate, care in cazul zidariei de caramida este de peste 1-2 % din

masa elementului, in cazul betonului - peste 6% iar in cazul betonului celular

autoclavizat de peste 25-30 %, pun in evidenta cauze dincolo de procesul normal de

transfer. In timp ce o structura din beton armat poate fi saturata la un continut de

umiditate de 7-10 %, iar BCA la 90-100%, exista spume de polistiren care pot fi

saturate la un continut de umiditate de 1000%.

Pentru a evalua conditiile de umiditate trebuie determinata distributia spatiala a

acesteia, realizabila prin masurarea continutului de umiditate al probelor prelevate

din diferite zone ale structurii, alese in mod sistematic. Este de asemenea importanta

determinarea continutului de sare din structura.

32

Se stie ca umezeala din pamant nu este apa

pura, ci o solutie diluata care contine diferite

saruri. Apa care vine din pamant prin

ascensiune capilara aduce cu sine si sarurile.

Umiditatea care migreaza intre cele doua fete

ale peretilor structurali, pe suprafata lor sau in

apropierea acesteia, se evapora, dar sarea

ramane. Datorita acestui proces, se dezvolta

o umiditate tipica, cu o anumita distributie a

concentratiei de saruri. Distributia tipica este

aratata in figura.

Se poate observa ca umiditatea continuta descreste spre suprafata peretilor, pe

masura ce acestia se usca. In timpul procesului de uscare, sarea din solutie

migreaza impreuna cu apa spre suprafete, pana cand transportul umiditatii se

transforma din ascensiune capilara in difuzie. La acest moment, sarea din solutie se

depoziteaza.

In multe cazuri acest proces are loc sub tencuiala sau zugraveala – datorita

modificarii factorilor de difuzie. In acest

mod, datorita presiunii de cristalizare a

sarurilor care cristalizeaza sub aceste

straturi, stratul de la suprafata se

desprinde. Cu toate acestea, in multe

cazuri planul de evaporare este suprafata

exterioara, astfel ca apare fenomenul bine

cunoscut al eflorescentei peretilor. Rezulta

din cele de mai sus ca in functie de distribuirea continutului de saruri pot fi deduse

conditiile de umezeala si, intr-o anumita masura, variatia lor in timp.

Cand se masoara cantitatea de sare continuta, este util sa se determine si

componentele intregului continut de saruri. Exista anumite saruri, care sunt destul de

higroscopice si care peste o anumita umiditate relativa (critica) dau nastere unor pete

de umezeala pe suprafata peretelui.

Cele doua efecte tipice ale umezelii, condensul si igrasia, pot fi deosebite relativ

usor. In cazul condensului, continutul de umiditate este scazut, iar in cazul igrasiei

este ridicat. In cazul umezelii provenite din condens nu exista depunere de sare pe

suprafata peretelui, dar in cazul igrasiei - da.

33

In cazul umezelii provenite din condens, are loc dezvoltarea mucegaiului, in timp ce

in cazul igrasiei, acesta apare rar. In cazul umezelii aparute pe suprafata interioara

datorita condensului, trecerea dintre partile umede si cele uscate se face treptat. O

caracteristica a igrasiei este conturul bine definit al petelor.

Au fost dezvoltate sisteme de reparare a tencuielii pentru reabilitarea rapida a

peretilor umezi, care opresc simptomul dar nu impiedica elementele deja tencuite sa

se usuce in continuare.

3.2.2.1. Probleme legate de difuzia vaporilor la termoizolarea exterioara

Termoizolatia aplicata la exterior poate fi realizata in principal din doua categorii de

materiale:

• spuma de vinil si

• materiale fibroase.

Permeabilitatea la vapori a termoizolatiei fibroase este favorabila: din punct de

vedere al difuziei nu sunt probleme speciale.

In cazul termoizolatiei din spuma de vinil, ar putea apare condensul in masa

elementului, la interfata dintre termoizolatia noua - peretele existent si sub finisajul

suprafetei exterioare a termoizolatiei.

In aceasta situatie, daca poate sa apara condensul la interfata dintre izolatia noua si

peretele existent, este indicat sa se mareasca grosimea termoizolatiei exterioare.

In acest mod interfata critica este ”impinsa’’ spre o zona mai calda cu presiune de

saturatie mai ridicata. Cresterea grosimii termoizolatiei din motivele aratate mai sus,

este totodata economica, in special atunci cand se iau in considerare perioade de

timp mai indelungate.

In problemele legate de difuzia vaporilor, trebuie sa se aiba in vedere urmatorii doi

factori:

• Daca structura initiala a elementului este umeda, continutul maxim de

umiditate trebuie sa fie eliminat cel putin la valoarea de saturatie. Daca

grosimea elementului nu depaseste 50 cm si nu este acoperit, structura se

poate usca printr-o ventilare corespunzatoare in 4-5 luni. Daca structura este

mai groasa sau daca nu poate fi lasata neacoperita pentru o perioada atat de

lunga, se cere incalzirea sau uscarea cu aer cald. Aceste procese pot dura o

saptamana sau doua.

34

• Daca vaporii de la interior ar putea patrunde prin elementul existent cu caderi

mici de presiune, sau ar putea ajunge direct la termoizolatie prin convectie,

atunci stratul de termoizolatie nu trebuie lipit direct pe peretele de zidarie de

caramida. Pe suprafata exterioara ar trebui adaugata o bariera de vapori si o

tencuiala care inmagazineaza vaporii, iar termoizolatia suplimentara trebuie

lipita pe aceasta tencuiala.

In cazul materialelor fibroase trebuie sa se acorde o atentie deosebita in momentul

proiectarii. Se stie ca termoizolatiile fibroase au o rezistenta redusa la difuzia

vaporilor. In acelasi timp, este semnificativa caderea de temperatura din interiorul

izolatiei. Datorita acestor doua caracteristici, riscul dezvoltarii zonelor de condens

este mare.

Privind ordinea straturilor, se pot distinge doua cazuri complet diferite:

• finisajul suprafetei exterioare sau structurile finisate sunt in contact direct cu

termoizolatiile fibroase.

• exista strat de aer ventilat intre stratul exterior si cel de tremoizolatie.

In primul caz, este de o importanta vitala sa se armonizeze invelisul extern si

performanta sistemului de bariera de vapori aplicat.

In al doilea caz – cel al unei ventilari teoretice perfecte – nu ar trebui luata in

considerare umiditatea elementului provenita din condens.

Presupuneri in abordarea acestei situatii ideale:

• dimensiunile straturilor de aer sa fie adecvate (min. 4 cm)

• rezistenta scazuta (numai elemente structurale verticale, daca este posibil,

evitarea schimbarilor in sectiune transversala)

• orificii de admisie si evacuare pentru ventilare de dimensiuni corespunzatoare.

3.2.2.2 Posibilitati de evitare a condensului in masa elementului de constructie

Conditiile de producere a condensului pot fi influentate prin schimbarea ordinii

straturilor.

In practica existe doua posibilitati:

• adaugarea unui strat de ventilare a vaporilor intr-o pozitie adecvata

• adaugarea unei bariere de vapori la pozitia adecvata.

35

O metoda de a preveni condensul in masa peretelui este sa nu se schimbe

succesiunea straturilor (alcaturea structurii) si sa se prevada un strat de aer ventilat

si termoizolatie suplimentara in spatele placajului de la fata exterioara.

O alta posibilitate de a opri condensul in masa

peretelui este de a aplica o bariera de vapori,

montata pe oricare dintre straturile structurii, de

obicei aproape de mediul interior sau intre straturi

Efectul stratului de aer ventilat asupra variatiei

presiunii partiale a vaporilor rezulta din figura

alaturata:

Linia mov indica presiunea de saturatie, iar cea

albastra presiunea partiala calculata. Liniile rosii

indica pozitia stratului de aer ventilat in structura. Aici,

in cazul unei ventilari corespunzatoare, temperatura si umiditatea relativa sunt

similare conditiilor aerului exterior.

3.2.2.3 Probleme ale protectiei materialelor legate de efectul actiunii ploii

Hidrofobizarea suprafetei exterioare pare sa ofere protectie pentru evitarea

consecintelor daunatoare ale actiunii ploii. Aceasta nu este similara cu finisajele

impermeabile la difuzia vaporilor aplicate la suprafete, care ar cauza degradari

serioase materialului. Cu toate acestea, si in cazul finisajului hidrofob este necesara

o proiectare atenta pentru a evita riscurile.

In practica exista intotdeauna fisuri pe suprafata, intreruperi ale continuitatii, fisuri in

dreptul imbinarilor. In aceste zone specifice ar trebui luate in considerare si goluri mai

mari decat marimea porilor. De aceea, mecanismul bine cunoscut al hidrofobizarii nu

se aplica, iar prin aceste fisuri si goluri apa patrunde in elementele de constructie.

Umiditatea in aceste puncte deficitare ale constructiei poate fi mai ridicata decat in

structurile fara hidrofobizare, atata timp cat apa nu patrunde in fisurile generale ale

peretelui. Astfel, ambele efecte se aplica in combinatie: cel privind cantitatea si

efectul dinamic (intensificat de vant) al apei care curge in josul peretelui.

Procesul descris anterior, legat de patrunderea umiditatii in cladirile cu imbracaminte

hidrofoba, este confirmat de testarile la fata locului in cadrul carora se poate observa

ca apa care patrunde in fisuri se raspandeste in spatele suprafetei hidrofobe.

36

Este evident ca in acest caz uscarea eficienta poate sa aiba loc numai prin suprafata,

deoarece marimea fisurilor - chiar daca ele sunt numeroase - este neglijabila

comparativ cu intreaga suprafata a peretelui.

Umiditatea se evapora, iar apa apare pe suprafata prin difuzie sau ascensiune

capilara.

Diferenta dintre suprafetele exterioare obisnuite si cele hidrofobe este ca in timp ce in

cazul anterior, apa putea patrunde in suprafata prin capilaritate, in cel de-al doilea

caz acesta nu se intampla, astfel ca intensitatea cu care se produce uscarea este

redusa. Aceasta insemna ca in cazul suprafetei hidrofobe, intre nucleului interior

umed si suprafata uscata exista o rezistenta la difuzia vaporilor.

Din motivele mentionate mai sus, partile slabe ale elementelor cu hidrofobizare se

vor usca mai incet, prin umare aceste parti pot sa pastreze apa din precipitatiile de

toamna pana in perioada de incalzire. Efectele favorabile ale termoizolarii

suplimentare sunt prevalente numai daca termoizolatia este continua, iar degradarea

materialelor din cauza umezelii si a inghetului nu le limiteaza durata de viata.

Fisurile sunt cu atat mai periculoase, cu cat mai multa apa este „respinsa” de

tencuiala exterioara. Acesta deoarece apa care patrunde prin fisuri difuzeaza prin

condens capilar si, fiind mai departe de fisuri, cu greu poate difuza prin tencuiala

spre extreior. Din acest punct de vedere, se pune intrebarea daca este posibil sa se

mentina continuitatea finisajului exterior si sa se elimine riscul fisurarii.

Fenomenul apare din cauza incarcarilor mecanice si termice complexe ale sistemelor

de termoizolare la exterior.

Cand se utilizeaza blocuri mari de zidarie sau placi termoizolante, peretii nu pot fi

considerati omogeni din punct de vedere al performantelor higrotermice. La imbinari,

deformatiile si tensiunile difera fata de cele din zonele neperturbate. Fisurile din

tencuielii apar daca tensiunile de intindere depasesc rezistenta de rupere la intindere

a mortarului. In zona de perete neperturbata, aceasta depinde de parametrii proprii ai

tencuielii si de proprietatile stratului suport, in timp ce in dreptul imbinarilor

deformatiile stratului suport sunt determinante.

Aceste deformatii sunt periodice si se datoreaza variatiilor ciclice anuale si zilnice ale

temperaturii exterioare si ale intensitatii radiatiei solare. Alte efecte accidentale

separate pot contribui la acestea sub forma de precipitatii, apa de ploaie avand

temperatura diferita de cea a aerului (soc termic). Variatia temperaturii suprafetei

depinde de orientare si de proprietatile de absorbtie–emisie ale suprafetei si poate sa

ajunga chiar la valoarea de 70 K.

37

Datorita deformatiilor limitate ale unor elemente de constructie, apar variatii ale

eforturilor. In anumite cazuri acest fenomen are loc de doua ori: la imbinarile dintre

placile de tremoizolatie (care se aplica in cazul in care termoizolatia se adauga la un

perete existent) si la imbinarile dintre peretii portanti, care sunt acoperiti cu placi de

termoizolatie.

In tencuiala, tensiunile apar nu numai la imbinarile placilor de termoizolatie, asa cum

s-a aratat mai sus, ci trebuie luata in considerare si o alta componenta a incarcarii

date de placile de termoizolatie, cea care provine de la stratul de acoperire din beton.

Pentru a evita acumularea de tensiuni nefavorabile, rosturile de imbinare ale placilor

de termoizolatie nu trebuie sa coincida cu imbinarile dintre panouri. Cu toate acestea,

suprapunerea celor doua tipuri de imbinari nu poate fi intotdeauna evitata.

In conditii de vara, datorita ciclurilor zilnice ale temperaturii, eforturile de intindere la

racire inseamna sarcini defavorabile pentru tencuiala exterioara.

In timpul iernii, in principal tensiunile de intindere care apar datorita contractiei

panourilor exterioare incarca termoizolatia exterioara si, indirect, tencuiala exterioara.

Dintre efectele care apar in conditii de vara, trebuie mentionat socul termic. Acest

fenomen apare atunci cand intr-o zi calduroasa de vara, ploaia actioneaza brusc

asupra structurii. Acest efect difera fata de racirea normala, deoarece in conditiile

racirii normale fenomenul are loc in mod lent si anumite fenomene de relaxare reduc

efectul racirii, pe cand in cazul socului termic nu este timp pentru procese de

relaxare.

In cazul constructiilor din panouri prefabricate nu poate fi neglijata rezistenta

termoizolatiei existente. Prin urmare, caderea de temperatura este mai redusa in

stratul termoizolatiei suplimentare.

Ca o consecinta, variatia temperaturii pe suprafata stratului exterior de beton este

mai mare, adica pot sa apara atat deformatii mai mari din dilatare, cat si tensiuni.

Acest efect nu este atat de puternic daca rezistenta termica a termoizolatiei

suplimentare este considerabil mai mare decat cea a termoizolatiei existente. Cu

toate acestea este nevoie de o grosime mai mare, care duce la cresterea tensiunilor

care apar in tencuiala. Daca grosimea termoizolatiei suplimentare aplicate la exterior

este mai redusa, aceasta are o influenta favorabila asupra tensiunilor din tencuiala,

in acelasi timp sarcinile vor fi mai mari pe suprafata stratului exterior de beton, care

are de asemenea un efect indirect asupra tencuielii.

38

Cand se proiecteaza sistemul de termoizolare cu aplicare la exterior, factorii care

trebuie considerati pot fi determinati cu ajutorul:

• modulului de elasticitate al termoizolatiei aplicate

• modulului de elasticitate al tencuielii aplicate la exterior

• grosimea tencuielii aplicate la exterior.

Acesti factori influenteaza dezvoltarea fisurilor in urmatoarele moduri:

• Odata cu cresterea modulului de elasticitate al termoizolatiei, tensiunile de

contractie in interiorul acesteia cresc, ceea ce face sa creasca tensiunile de

intindere din tencuiala care acopera imbinarile dintre placile termoizolatoare.

• Daca modulul de elasticitate al tencuielii este mare, eforturilede intindere care

apar vor fi de asemenea mari (vezi legea lui Hooke)

• Odata cu cresterea grosimii tencuielii, eforturile de intindere in mod evident

descresc, datorita cresterii sectiunii transversale supuse la intindere.

Relatia dintre tensiuni si proprietatile materialului:

Axa orizontala indica distanta de la imbinarea dintre cele doua panouri de

termoizolatie. Axa verticala indica tensiunile de intindere din tencuiala. Parametrii

sunt modulii de elasticitate si grosimea tencuielii, iar termenii ’’rigid’’ si ’’elastic’’

exprima efectul lor.

39

Rezulta din cele de mai sus ca daca riscul fisurarii este mare, trebuie aplicata

termoizolatia si o tencuiala cu modul de elasticitate redus. Tencuiala trebuie sa fie

cat mai groasa posibil, pana la limitele tehnologice admisibile. Eforturile aparute in

procesul tehnologic ar putea ramane in termoizolatie, iar prin relaxarea la nivelul

suprafetei peretelui, acestea vor creste tensiunile normale. Din aceasta cauza,

izolatia aplicata ar trebui relaxata/detensionata inainte de utilizare, sau tensiunile ar

trebui relaxate in mod artificial, printr-un tratament termic.

40

CAP. 3.3

EFECTELE SECUNDARE ALE TERMOIZOLARII SUPLIMENTARE

3.3.1 TERMOIZOLATIA SUPLIMENTARA APLICATA LA INTERIOR

In multe cazuri s-a observat ca termoizolatia aplicata la interior nu a eliminat

mucegaiul, din contra acesta a aparut in alta parte, acolo unde inainte nu era.

Daca se considera ca pentru formarea mucegaiului este nevoie de temperatura si

umiditate mai scazute decat cele ale aerului interior, se poate afirma ca in acest fel

suprafetele fara mucegai devin locuri ideale pentru dezvoltarea ciupercilor, datorita

termoizolarii la interior. Aceste conditii pot sa se inrautateasca – devenind ideale

pentru dezvoltarea mucegaiului – daca, dupa cum s-a mentionat mai sus, calcul a

fost efectuat luand in considerare si puntile termice, tinand seama de faptul bine

cunoscut ca la imbinarile dintre panourile de termoizolatie fluxul de vapori este mult

mai intens.

Micro-spatiile de la imbinarile dintre placile de termoizolatie si dintre termoizolatie si

perete in special, accelereaza formarea mucegaiului, deoarece in timpul procesului

de fabricatie/executie ar fi putut fi inclus aer infectat cu spori de ciuperci.

In multe situatii termoizolarea suplimentara, ca mijloc de a impiedica aparitia

mucegaiul, nu-si atinge scopul deoarece:

• datorita termoizolatiei, suprafata de dedesubt se raceste considerabil iar

temperatura sa este aproximativ in jurul sau sub temperatura de roua;

• structura sistemului de termoizolare favoriza prezenta sporilor datorita aerului

inclus tehnologic sau celui care patrunde ulterior;

• vaporii care patrund prin imbinarile dintre placile de termoizolatie cresc

considerabil fluxul de vapori calculat ca flux unidimensional.

Cerintele de baza ale sistemelor de termoizolare cu aplicare la interior in vederea

eliminarii producerii mucegaiului, sunt urmatoarele;

• izolatia trebuie montata pe suportul aflat la interior, cu legaturi perfecte; nici un

rost/imbinare nu trebuie pozitionate pe suprafata puntilor termice;

• rezistenta termica a sistemelor de termoizolare nu trebuie sa fie atat de mare

incat datorita acestui fapt, vaporii care patrund prin imbinari sa le umezeasca

prin condensarea pe suprafetele mai reci;

41

• rezistenta termica nu trebuie sa fie atat de scazuta incat tremperatura

suprafetei interioare a peretelui original sa ramana sub temperatura de roua

pentru o perioada mai lunga de timp;

• conductivitatea la vapori trebuie sa fie scazuta, deoarece astfel va lucra ca o

bariera de vapori, influentand favorabil conditiile de a difuzie vaporilor.

Rezulta deci ca in cazul termoizolatiei aplicate la interior, aspectele legate de

protejarea materialului sunt determinante, in timp ce aspectele energetice sunt

probleme de fond. Se asteapta ca solutiile problemelor legate de protejarea

materialului sa fie gasite cu ajutorul termoizolatiei cu rezistenta termica mai scazuta,

aplicata la interior.

O termoizolare mai eficienta la interior poate fi obtinuta numai prin aplicarea unei

bariere de vapori sub forma de folie.

Trebuie respectate urmatoarele conditii:

• cand se executa acest strat, folia trebuie sa aiba suprafata perfect continua;

• folia trebuie asezata suficient de aproape de suprafata interioara, astfel incat

caderea presiunii vaporilor de apa sa aiba loc intr-o zona calda, dar in acelasi

timp,

• folia trebuie sa se afle la o distanta suficienta de la suprafata interioara

(aproximativ 4 cm), pentru a proteja impotriva deteriorarilor mecanice (aparate

electrice, elemente de fixare sau gaurire).

Aceste conditii pot fi obtinute prin pozitionarea foliei intre cele doua straturi de

termoizolatie. In acest mod cele doua sisteme de asezare perpendicular unul pe

celalalt, ajuta de asemenea la reducerea efectului puntilor termice.

Efectul barierei de vapori asupra presiunii partiale

a vaporilor este aratat in figura alaturata:

Curba mov indica presiunea de saturatie, iar cea

albastra presiunea partiala; linia verde indica

pozitia foliei in interiorul structurii.

In cazul termoizolarii la suprafata interioara,

devine important stratul de aer de 2-4 cm grosime

dintre elementul interior si anvelopa, ca strat

termoizolator. Aceasta posibilitate ’’ieftina’’ de

termoizolare implica riscul degradarii materialului

in anumite conditii.

Pe timp de iarna, in functie de temperatura

42

exterioara si de termoizolatia peretelui, poate fi luata in considerare o cadere de

temperatura de 2-5 °C. In ceea ce priveste formarea mucegaiului pe suprafata

interioara - cu temperatura aerului interior de +20 °C si o umiditate relativa de 65 % -

riscurile serioase apar la temperaturi ale suprafetei de 14-15 °C. Daca se considera

caderea de temperatura dintre aerul interior si suprafata interioara, care este de

aproximativ 70% din caderea de temperatura din stratul de aer, valoarea critica este

foarte aproape.

Exista o posibilitate de a aplica termoizolatia la interior, care poate fi utilizata in

grosimi destul de reduse (tapet pentru izolare, vopsea difuza) in spatiile interioare,

unde, datorita utilizarii periodice, temperatura variaza intre 16-22 °C in functie de

timp. In aceste cazuri temperatura suprafetei interioare (material pe baza de silicat)

ramane sub temperatura aerului interior in perioada de incalzire, prin urmare este

posibila cresterea umiditatii. In acest caz, daca termoizolatia este adaugata

suprafetei, defazajul de timp dintre temperatura interioara si temperatura suprafetei

peretelui scade.

De exemplu o termoizolatie nu foarte groasa (aproximativ 10 mm) are ca rezultat o

constanta a timpului de aproximativ 25 ori mai redusa in stratul de la suprafata decat

constanta suprafetei betonului in contact cu mediul interior. Aceasta insemna ca

variatia temperaturilor suprafetei in timp este accelerata de peste 25 ori. Evident,

termoizolatia descrisa mai sus nu are alte efecte energetice considerabile.

3.3.1.1 Etanseitatea la aer

In multe cazuri, structurile existente pot fi descrise ca avand imbinari proiectate

defectuos (nefavorabile) si/sau ca au fost prost executate, unde patrunderea

umiditatii si etanseitatea la aer constituie de asemenea o problema.

Permeabilitatea la aer a fatadelor este in sine un fenomen indezirabil, deoarece

schimbul de aer incontrolabil si spontan datorita presiunii vantului si fortei

ascensionale, conduce in anumite situatii la pierderi de caldura prin ventilatie

redundante (peste ceea ce este necesar).

Permeabilitatea la aer produce si degradari ale materialelor care vor fi explicate in

continuare.

43

3.3.1.2 Permeabilitatea la aer a imbinarilor

Daca fluxul de aer trece de la exterior spre interior (infiltrare), in interiorul golului aerul

se incalzeste. Caldura necesara se transmite prin suprafetele stratului de aer (pe

suprafata laterala a elementului) inspre mediul exterior. Datorita disiparii caldurii,

elementele de-a lungul golului se racesc. Temperatura scazuta a suprafetei lor

implica riscul condensului capilar sau pe suprafata, ca si in cazul puntilor termice.

Daca fluxul de aer trece de la interior spre exterior (exfiltrare), dupa o anumita

distanta aerul interior cu umiditate ridicata ajunge in contact cu suprafata elementelor

cu temperatura mai scazuta decat temperatura de roua a aerului interior. Aici,

umiditatea excedentara condenseaza in golul de aer, degradand structura. Pe de alta

parte, fenomenul este stimulat intr-un mod auto-generator prin scaderea capacitatii

de izolare a structurii umede.

Stratul suplimentar continuu de termoizolatie acopera imbinarile, golurile si fisurile,

eliminand in acest mod problemele.

3.3.1.3 Permeabilitatea la aer a peretilor

Permeabilitatea la aer apare, inainte de toate, la peretii construiti in sisteme care

utilizeaza beton cu agregate mari. In cazul exfiltrarii, aerul care se transmite prin

structura inspre exterior ajunge la acel plan al sectiunii transversale, unde

temperatura este egala cu temperatura de roua a aerului interior. De la acest plan

inspre exterior, umiditatea aerului care trece spre mediul exterior condenseaza in

stare lichida. In cazul infiltrarilor, aerul exterior care trece inspre interior disipeaza de

la structura caldura necesara pentru incalzire, astfel ca temperatura in sectiunea

transversala a structurii scade (gradul de reducere depinde de volumul fluxului de aer

care patrunde in interior).

44

Temperaturile mai scazute in sectiunea transversala sporesc riscul condensarii

vaporilor, care difuzeaza prin structura.

3.3.1.4 Circulatia aerului in interiorul anvelopei cladirilor

Fenomenele si consecintele asemanatoare celor descrise anterior trebuie luate in

considerare si in cazul altor materiale si structuri. Fluxuri de aer naturale se dezvolta

prin si in interiorul stratului de termoizolatie cu structura poroasa, in functie de forta

ascensionala si de presiunea probabila a vantului.

O alta problema – sa zicem mai mica - este ca datorita acestui fenomen, pierderile

de caldura cresc. Mai multe defectiuni – si indirect cresterea pierderilor de caldura -

au loc deoarece vaporii transportati de fluxul de aer condenseaza langa interfata

externa, deteriorand structura.

Acest fenomen trebuie luat in considerare in primul rand in cazul structurilor verticale

sau inclinate (ex: mansarde) iar evolutia sa trebuie impiedicata prin luarea unor

masuri adecvate, cum ar fi folosirea foliilor.

3.3.2 PROBLEME ALE ACOPERISURILOR- TERASA In cazul acoperisurilor terasa apar de regula probleme legate de umiditate. Cu toate

acestea considerand cauza si interventiile necesare trebuie facuta distinctia intre

cateva fenomene

. 3.3.2.1 Condensul capilar, condensul pe suprafata

Semnele acestor tipuri de condens sunt: decolorarea sau formarea mucegaiului pe

suprafata, formand pete fara un contur bine definit, in special la muchii, colturi si de-a

lungul puntilor termice. Cele mai expuse la deteriorare sunt la imbinarile dintre

planseul de acoperis si paramentul (fatada) peretilor exteriori, planseul peste ultimul

nivel si peretii mansardelor, zonele de strapungere ale acoperisului de catre anumite

elemente (cosurile de fum, canalele de ventilare, suprastructuri ale acoperisului) si

langa gurile de drenare a apei de ploaie de pe acoperis. Cauza acestui fenomen o

constituie pierderile suplimentare de caldura de-a lungul puntilor termice si

temperaturile scazute ale suprafetei. In consecinta, vaporii condenseaza din aerul

interior pe suprafetele reci. Reducerea deteriorarilor este posibila numai prin

termoizolarea suplimentara a acoperisului. O solutie temporara poate fi reducerea

45

umiditatii relative a aerului interior, adica o ventilatie mai intensa - desi pretul incalzirii

va creste considerabil.

3.3.2.2 Condensul in masa elementului de constructie

Rezistenta la transferul vaporilor de apa a hidroizolatiei folosite la acoperis este

foarte mare. Cea mai mare cadere a presiunii partiale a vaporilor de la interior la

exterior va fi determinata de difuzia vaporilor de apa prin stratul de hidroizolatie.

Acest efect de intarziere va produce aparitia condensului in masa elementului de

constructie. Pentru a-l evita, se recurge

de regula la sisteme de ventilare, prin

aplicarea unui strat de egalizare al

presiunii care este in contact cu mediul

exterior in puncte izolate, prin orificii de

evacuare (deflectoare) si de admisie,

perimetral (in atic).

Cu toate acestea, ventilarea astfel

asigurata

nu este perfecta. Stratul care contine

canalele de aerare opune de

asemenea rezistenta la vapori. Fluxul

de vapori patrunde mai intai prin

structura planseului (de regula -

perpendicular pe suprafata acestuia).

Patrunzand prin stratul de egalizare a

presiunii (stratul de aerare), el se indreapta radial spre orificiile de evacuare (vezi

figura). Peste acest traseu, el este amplificat de fluxul de vapori care patrunde prin

planseu la urmatoarele suprafete circulare de langa conducte. Fluxul mereu

crescand de vapori de apa trebuie sa treaca prin sectiuni cilindrice din ce in ce mai

mici, perpendiculare pe directia fluxului. Fluxul cel mai intens trebuie sa treaca prin

cea mai mica sectiune cilindica, la baza deflectorului.

Traiectoria orizontala are cativa metri lungime. Este evident ca, chiar daca se aplica

un strat pentru a facilita un flux de vapori neimpiedicat, rezistenta la trecerea

vaporilor pe traseul orizontal este destul de mare, cel putin comparabil cu aceea a

transmisiei pe directie verticala prin planseu. Aceasta implica faptul ca o parte

considerabila din diferenta dintre presiunile partiale este consumata pentru a forta

46

fluxul de vapori sa treaca orizontal, in timp ce doar o mica parte ramane sa difuzeze

pe directie verticala. Cu alte cuvinte, in stratul de ventilare, departe de orificiile de

evacuare, presiunea partiala este semnificativ mai mare decat presiunea exterioara

(ea descreste abrupt doar langa orificii, deoarece fluxul cu volum mai mare trebuie sa

treaca printr-o sectiune transversala mai redusa). Presiunea partiala ridicata implica

riscul (cu degradarile cunoscute) ca in stratul de ventilare si sub acesta, sa apara

condensul.

In cazul ventilarii liniare au loc procese similare. Cu toate acestea, situatia este mult

mai favorabila deoarece de-a lungul traseului orizontal, aproape de iesire, sectiunea

transversala a fluxului nu scade.

In acest caz umiditatea

creste datorita condensului

din masa elementului si

poate sa apara pe tavan

chiar mai departe de muchii

si colturi.

Riscul poate fi diminuat prin:

• reducerea rezistentei la permeabilitatea la vapori pe directie orizontala (orificii

de evacuare pozitionate dens, sectiuni mari pentru fluxul de vapori in plan

orizontal);

• cresterea rezistentei la vapori pe directie verticala;

• pastrarea in stare ’’calda’’ a directiei orizontale, adica amplasarea stratului de

ventilare sub termoizolatie.

Din optiunile teoretice enumerate mai sus, doar primele doua pot fi realizate prin

demolarea sau reconstruirea acoperisului. A treia optiune se poate realizata prin

adaugarea unui strat de termoizolatie la acoperis, obtinandu-se astfel o terasa inversa, daca structura acoperisului si hidroizolatia sunt intr-o stare corespunzatore.

Desi operarea sistemelor de eliminare a vaporilor este departe de a fi perfecta si

distributia presiunii partiale calculate poate fi ingrijoratoare, nu trebuie sa se uite ca in

structura exista straturi relativ subtiri (de tipul barierelor de vapori, a hidroizolatiei) dar

care au rezistenta la difuzie foarte mare, astfel ca fluxul de vapori este destul de

redus. Aceasta inseamna ca exista posibilitatea ca umiditatea formata prin condens

sa se evapore in perioada lunilor de vara.

47

In perioada verii, sistemul de ventilare indeplineste, de asemenea un rol important in

procesul de uscare.

Pe langa difuzia vaporilor, trebuie sa se aiba in vedere si eliminarea vaporilor care

apar in structura acoperisului.

Vaporii provin din umiditatea tehnologica sau din condens ca urmare a difuziei lor in

lunile calduroase cand, in special datorita radiatilor solare intense, temperatura la

suprafata acoperisului creste considerabil peste temperaura aerului exterior. Volumul

specific al vaporilor este de doua ori mai mare decat apa lichida. Daca nu exista nici

o cale cu rezistenta relativ redusa pentru evacuarea vaporilor, presiunea vaporilor in

cavitatile inchise deterioreaza structura si poate duce la fisurarea stratului de

hidroizolatie. Aceasta ar putea fi una dintre cauzele celui de-al treilea mod de

patrundere a umiditatii.

3.3.2.3 Infiltrari

Aparitia apei pe suprafata interioara a

elementelor de constructie, de regula in

zone bine definite, poarta denumirea de

infiltrare. Apa din precipitatii patrunde in

structura si o traverseaza. Cauza

infiltrarilor este intreruperea continuitatii

stratului de hidroizolatie, care poate sa

apara datorita imbatranirii sau

deteriorarilor mecanice ale materialului sau sunt produse adesea de basicile care se

formeaza si apoi crapa din cauza presiunii vaporilor.

Infiltratiile care apar pe tavane nu coincid intotdeauna cu locul in care s-au produs

degradarile hidroizolatiei, ceea ce inseamna ca degradarile nu sunt localizate exact

deasupra lor. Apa ar putea sa curga o distanta lunga pe orizontala datorita stratului

inclinat, sau in stratul de umplutura al structurii ca urmare a conditiilor impuse de

panta si de fluxurile mari. Astfel, gasirea pozitiei degradarilor structurii nu este un

obiectiv usor, iar reparatiile locale nu duc la imbunatatiri semnificative. Singura

solutie eficienta este o noua hiodroizolatie de buna calitate care sa acopere intreaga

structura a acopersiului.

48

3.3.2.4 Adaugarea unor straturi noi de termoizolatie si hidroizolatie

In cazul in care izolatia veche este umeda, structura acoperisului trebuie sa fie

proiectata astfel incat eliminarea apei sa poata avea loc fara a se produce degradari.

Din aceasta cauza stratul de hidroizolatie existent trebuie sa fie perforat. Aceast

sistem de perforare trebuie sa fie calculat si proiectat cu atentie, luandu-se in

considerare faptul ca prin perforare trebuie

sa patrunda prin stratul termoizolator

aditional doar cantitatea de umiditate care

poate fi eliminata prin sistemul de egalizare

a presiunii vaporilor (canalele de aerare).

De aceea, procesul de uscare nu poate fi

accelerat peste o anumita valoare.

Acest aspect trebuie luat in considerare atunci cand se determina capacitatea de

termoizolare a izolatiei suplimentare.

Aceasta optiune poate fi realizata fara a afecta

exploatarea cladirii, pastrand-o in conditii

normale de functionare. Se elimina, de

asemenea, problema depozitarii materialelor

demolate, in special a materialelor bituminoase

clasificate ca deseuri daunatoare

3.3.3 ELEMENTE DE INCHIDERE LA PODURI SI MANSARDE

Dimensiunile capriorilor determina grosimea totala a termoizolatiei si a stratului de

aer de deasupra. La dimensiuni obisnuite, acesta permite o termoizolare suficienta.

Desi conductivitatea termica a lemnului nu este foarte mare, comparativ cu cea a

materialelor termoizolatoare, capriorii sunt considerati totusi punti termice. Aceasta

se observa la acoperisuri (pe suprafata invelitorii), atunci cand sunt acoperite de

zapada, sub forma de dungi topite in dreptul capriorilor. Efectul puntilor termice

liniare produs de capriori – in cazurile mai pretentioase - pot fi eliminate prin

adaugarea unui strat interior termoizolator de 2-4 cm grosime. Reteaua de sipci a

acestui strat este in contact cu capriorii doar in puncte izolate.

49

In cazul acoperisurilor cu structura realizata din placi/fasii de beton armat sau din

beton usor, stratul izolator este montat la exteriorul acestora. Efectul puntilor termice

poate sa apara daca aceste elementele au nervuri exterioare din ratiuni de

rezistenta. Efectul poate fi atenuat daca stratul izolator acopera aceste nervuri cu o

grosime suficienta (Idem A1-1043=Inchideri ale mansardelor 2/3).

Cand se alege materialul termoizolant, trebuie evitata vata minerala cu densitate

scazuta (ρ= 15 kg/m3). In aceste materiale, datorita diferentelor de temperatura si

pozitiei lor verticale sau inclinate, are loc circulatia aerului si schimbul de caldura prin

convectie, crescand astfel pierderile de caldura.

Protejarea structurii impotriva umezelii este foarte importanta din punct de vedere al

protectiei materialelor si al reducerii efectului puntilor termice.

Pentru a reduce cantitatea de vapori de apa care patrunde prin difuzie intr-o

structura, trebuie aplicata o bariera de vapori la interior. Luand in considerare

distributia presiunii partiale a vaporilor, bariera de vapori devine cu atat mai

favorabila cu cat este mai aproape de suprafata interioara. Pe de alta parte, pentru a

reduce riscul deteriorarilor mecanice (perforarea, baterea cuielor, alte lucrari de

amenajare), este si mai practica pozitionarea ei la o adancime mai mare (2-4 cm).

Continuitatea suprafetei barierei de vapori este de o importanta vitala. Din acest

punct de vedere, sunt avantajoase termoizolatiile in suluri prevazute cu bariera de

vapori, unde acest invelis (bariera de vapori) depaseste conturul materialului

termoizolator.

Pentru a evita infiltratiile din precipitatii si topirea zapezii, se aplica de obicei un al

doilea strat de hidroizolatie sub invelitorile din tigla sau sindrila, de regula o folie.

Deasupra sau dedesubtul acestei folii trebuie prevazut un strat de aer ventilat, cu

scopul de a elimina vaporii de apa. Folia de sub stratul de aer ventilat trebuie sa

permita ’’respiratia’’, adica sa fie permeabila la vapori dar sa protejeze impotriva

umezelii.

In cazul elementelor de lemn prezente in structura acoperisului, umiditatea relativa

mare, intre 80-95% este de asemenea nefavorabila. In stratul de aer ventilat pe

directia fluxului de aer umiditatea relativa creste si poate atinge valoarea critica, chiar

daca valoarea sa medie este sub valoarea admisibila.

Aerul de la incaperile aflate pe planseul peste ultimul nivel se deplaseaza de obicei

de la interior spre exterior, prin goluri. Acesta implica riscul ca prin fisuri sau puncte

neetanse, aerul impreuna cu vaporii de apa sa poata patrunde in structura.

50

Considerand cele de mai sus, este recomandabila utilizarea unui strat de

termoizolatie mai gros decat se utilizeaza in prezent (de regula de 10 cm) si

prevederea unor straturi de aer ventilat mai eficiente.

Daca bariera de vapori, care este si cea

de a doua hidroizolatie, se aplica pe stratul

de termoizolatie, atunci se poate utiliza ca

bariera de vapori doar un strat care

asigura „respiratia” cum ar fi o folie

permeabila la vapori. Vaporii sunt evacuati

prin stratul de aer pozitionat deasupra

foliei.

Intre bariera de vapori si termoizolatie este necesar un al doilea strat de aer ventilat.

3.3.4 EFECTE DIRECTE SI INDIRECTE ALE TERMOIZOLARII SUPLIMENTARE

3.3.4.1 Generalitati

Termoizolarea suplimentara influenteaza in mod direct si indirect bilantul energetic al

cladirii si are consecinte indirecte din punctul de vedere al fizicii constructiilor si

confortului termic. Cu alte cuvinte, termoizolarea suplimentara are anumite efecte

secundare asupra diferitelor procese, care la prima vedere nu par a fi legate de

termoizolatia in sine.

51

Cu toate acestea, efectele in cauza depind foarte mult de pozitia termoizolatiei

suplimentare in structura acoperisului si de detaliile constructive.

Daca la structura peretilor existenti se adauga straturi de termoizolatie cu aceasi

rezistenta termica, creind astfel alcatuiri cu coeficienti identici de transfer termic,

rezultatul poate sa fie totusi foarte diferit in functie de solutia adoptata. Pe de alta

parte, in cazul unor solutii nepotrivite (care se pot datora unor constrangeri, cum ar fi

protejarea cladirilor istorice cu pastrarea caracterului original al cladirii) rezultatul final

poate fi mai rau decat cel care s-ar obtine doar prin imbunatatirea coeficientului de

transfer termic.

Daca structura originala este slab

termoizolata, adaugarea primilor 1-2 cm de

izolatie are un efect dramatic. Daca

grosimea termoizolatiei creste, imbunatatirea

in continuare este tot mai mica, apropiindu-

se de zero.

De aici rezulta ca este rationala doar

utilizarea unui strat relativ subtire de

termoizolatie suplimentara.

In acelasi timp, nu trebuie sa se uite detaliile

incluse in costul izolatiei. Costul total al

adaugarii unui singur cm grosime de

termoizolatie include si costul schelei,

tratarea suprafetei, lipirea stratului de

termoizolatie si finisarea suprafetei. Urmatorii

centrimetri vor creste pretul investitiei doar

prin costul materialului termoizolator, care reprezinta doar o fractiune din costul total.

Acest lucru este valabil pana cand grosimea termoizolatiei atinge o valoare atat de

absurda, incat ar face necesara folosirea unei solutii de montaj noi, mai scumpe, sau

utilizarea unui alt tip de material termoizolator.

Cand se evalueaza rationalitatea investitiei, in afara de scaderea beneficiului datorita

centrimetrilor adaugati, mai trebuie luata in considerare doar cresterea de pret

mentionata mai sus. Fireste ca astfel grosimea stratului de termoizolatie rationala va

creste.

Grosimea termoizolatiei aditionale (cm)

52

3.3.4.2 Efecte directe si indirecte ale termoizolarii suplimentare

Celalalt ‘’mesaj’’ este destul de evident: se poate obtine o imbunatatire cu atat mai

eficienta, utilizand un strat termoizolator cu o rezistenta la transfer termic data, cu cat

structura initiala a fost mai ineficienta.

Totusi, tocmai datorita costului relativ scazut al centrimetrilor adaugati suplimentar,

pana la limita posibilitatilor tehnice acceptabile, ar trebui sa se urmareasca mai

degraba obtinerea unor noi coeficienti de transfer termic identici, decat suplimentarea

termoizolatiei cu aceeasi grosime la toate elementele (structurile).

3.3.4.3 Coeficientul de transfer termic al structurii

Coeficientul de transfer termic al peretilor exteriori ai cladirilor construite cu tehnologii

industrializate, a fost favorabil din punct de vedere teoretic, cu exceptia blocurilor din

panouri mari prefabricate construite in prima perioada (care au pereti cu structura

omogena). In practica s-a demonstrat insa ca coeficientii de transfer termic reali sunt

cu mult mai nefavorabili decat valorile obtinute prin calcul. Prima cauza a acestei

situatii este ca datorita solicitarilor mecanice, caldurii si umiditatii din procesul

tehnologic de fabricatie, conductivitatea termica a materialelor termoizolatoare creste

semnificativ, cu aproximativ 10%. O alta cauza este contactul termic dintre straturile

interioare si cele exterioare – puntile termice liniare sau punctuale - datorita

elementelor de legatura (agrafe) care asigura conlucrarea celor doua straturi de

beton.

3.3.4.4 Efectul coeficientul de transfer termic

Daca se imbunatateste coeficientul de transfer termic al structurii, pierderile de

caldura se reduc. Aceasta este prima si cea mai evidenta consecinta, desi nu

singura, a termoizolarii suplimentare.

Termoizolatie

Valoarea U

Reducerea consumului de

53

3.3.4.5 Precipitatiile, actiunea ploii, impermeabilizarea

Termoizolarea suplimentara aplicata la exterior, in special cand invelitoarea este

impermeabila, reduce de asemenea efectele provenite din actiunea ploii: impiedica

patrunderea umiditatii in structura initiala precum si cresterea conductivitatii termice

datorita umiditatii si reduce pierderile de caldura prin evaporare.

Evaluarea efectelor energetice ale invelitorii impermeabile nu este simpla, atata timp

cat nu exista date suficiente legate de frecventa si intensitatea ploilor, mai ales

despre durata perioadelor succesive de actiune a ploii si de uscare si despre valorile

corespunzatoare ale temperaturii, radiatiei solare si vitezei vantului. Chiar daca toate

aceste date sunt disponibile, impreuna cu proprietatile higrotermice ale materialelor

structurii originale, vor fi necesare simulari de lunga durata pentru a se putea obtine

valori numerice. De aceea in practica se recomanda doar o simpla estimare: efectul

invelitorii impermeabile se materializeaza intr-o scadere aparenta de 0,1-0,2 W/m2K,

a coeficientului de transfer termic. Valorile mari sunt valabile pentru structurile initiale

ineficiente (mai prost alcatuite).

Rezultatul unor masuratori pe o perioada mai lunga in exterior demonstreaza de

asemenea ca evaluarile de mai sus sunt masuri de prevedere si nu exagerari.

Invelitoarea hidrofoba/impermeabila nu trebuie sa fie confundata cu stratul de bariera

de vapori si este nevoie de o proiectare si executie atenta.

3.3.4.6 Apele meteorice

Hidrofobizarea duce la descresterea aparenta a coeficientului de transfer termic,

imbunatatirea etanseitatii imbinarilor elementelor si reducerea riscului patrunderii

umezelii. Toate acestea duc la reducerea consumului de energie.

Izolatie

valori U

Actiunea ploii

Reducerea consumului de energie

54

3.3.4.7 Reducerea pierderilor de caldura prin puntile termice

Deoarece in multe cazuri pierderile de caldura de-a lungul puntilor termice se

evalueaza in jurul a 10% din pierderile de caldura prin fatadele existente, reducerea

consumului de energie care poate fi obtinuta prin termoizolarea suplimentara este de

acelasi ordin, datorita modificarii puntilor termice si a detaliilor constructive.

Coeficientul de transfer termic rezultat pentru o parte din fatada exprima valoarea

fluxului mediu prin unitatea de suprafata a fatadei, in unitatea de timp si pentru o

diferenta de temperatura unitara, ca rezultat al fluxului unidimensional si al pierderilor

de caldura prin transfer termic.

In cazul reabilitarii sau al termoizolarii suplimentare, intrebarea este daca coeficientul

de transfer termic rezultant va putea sau nu sa ajunga si sa depaseasca gradul de

imbunatatire a coeficientului de transfer termic.

Raspunsul depinde de mai multi factori:

• pozitia termoizolatiei suplimentare in structura;

• detaliile constructive initiale ale structurii;

• lungimea diferitelor imbinarilor pe fatada considerata.

Ultimul factor mentionat include dimensiunile totale ale cladirilor, modul de impartire a

spatiului interior, numarul si dimensiunile deschiderilor, elementele fatadei si forma

cladirii (compacta sau articulata).

Datorita multitudinii factorilor, nu se pot da raspunsuri cu character general la

aceasta intrebare.

Daca termoizolarea suplimentara se aplica la fata interioara a peretelui de fatada,

coeficientul de transfer termic rezultat nu se imbunatateste in aceeasi masura ca si

valoarea U calculata pentru fluxul unidimenisional. Daca se ia in considerare si

distributia nefavorabila a presiunii partiale a vaporilor din sectiunea transversala si

descresterea capacitatii incaperii de a acumula caldura, trebuie subliniat inca o data

faptul ca termoizolarea suplimentara aplicata la interior trebuie folosita doar in situatii

exceptionale (cazul cladirilor istorice, la fatade care merita sa fie conservate) dand o

atentie deosebita problemelor legate de difuzia vaporilor.

Efectul termoizolarii aplicate la exterior depinde de tipul imbinarilor. Este favorabila

mai ales in cazul imbinarilor de tip T (ramificatii), mai putin favorabila in cazul

colturilor, si nu prea eficienta in cazul placilor balcoanelor si depinde de profilul si

modul de finisare de-a lungul perimetrului ferestrelor.

55

Rezultatul final este favorabil intotdeauna, dar in ce masura - depinde de lungimea

totala a diferitelor tipuri de imbinari de pe fatada data.

Din acest punct de vedere, cele mai bune rezultate pot fi obtinute in cazul cladirilor

multietajate cu dimensiuni mari, inaltime medie si arhitectura banala, fatade

inestetice, unde predomina imbinarile de tipul T (ramificatii).

Lungimea placilor de balcon, a logiilor, depinde cel mai adesea de forma

arhitecturala.

Efectul muchiilor de la colturi, cornisele si peretii de pod/mansarda, depind de forma

si arhitectura cladirii.

Lungimea puntilor termice de-a lungul perimetrului ferestrelor depinde de raportul de

vitrare al fatadei si de modul de compartimentare a suprafetei ferestrei.

Reducerea pierderilor de caldura prin puntile termice are ca rezultat economia de

energie.

3.3.4.8 Puntile termice si rata necesara a schimbului de aer

Reducerea efectului puntilor termice modifica favorabil variatia temperaturilor pe

suprafata interioara. Astfel, riscul degradarii elementelor si formarii mucegaiului se

reduce semnificativ. Indirect, acesta influenteaza si consumul de energie, deoarece

in cazul temperaturilor superficiale mai mari, umiditatea relativa a aerului interior

poate fi mai ridicata, adica rata schimbului de aer si pierderile corespunzatoare de

caldura datorita ventilarii, pot fi reduse. In acelasi timp, umiditatea relativa admisa de

Q tr

valori U

Actiunea ploii

Reducerea pierderilor prin puntile termice

Reducerea efectului puntilor termice

Termoizolatie

Reducerea consumului de energie

56

valoare mai mare este favorabila confortului termic in perioada iernii. Posibilitatea de

reducere a pierderilor prin ventilare este semnificativa si de mare importanta in cazul

cladirilor cu volum mare si cu un raport suprafata/volum mai scazut.

3.3.4.9 Confortul termic si rata schimburilor de aer

Se cunoaste ca intr-o anumita masura, efectul fiziologic advers al temperaturilor

scazute ale suprafetei poate si ar trebui sa fie evitat prin cresterea temperaturii

aerului din interior.

Unele reglementari specifica o ’’temperatura de proiectare’’ adica cresterea

temperaturii aerului interior cu 1-4 K in aceste cazuri.

Daca se presupune pur si simplu ca temperatura medie exterioara pentru perioada

de incalzire (adica: de functionare a instalatiilor de incalzire) este 0°C, fiecare

crestere cu un grad a temperaturii interioare va duce la o crestere a pierderilor prin

ventilatie cu 5% (in realitate temperatura exterioara medie pentru perioada de

incalzire este peste zero 0°C in majoritatea reglementarilor, astfel ca valoarea

procentuala este mai mare decat 5%).

Pierderile prin ventilare se ridica la 30-40 % din totalul pierderilor de caldura ale unei

cladiri (depinzand de dimensiunile cladirii si de raportul suprafata/volum), ceea ce

inseamna ca o modificare de 1K a temperaturii aerului interior atrage dupa sine o

modificare cu aproximativ 2% a pierderilor totale de caldura ale cladirii.

Datorita unei temperaturi admisibile mai mari a aerului interior, este necesara o

cantitate mai mica de aer pentru ventilare, explicata prin conditiile mai favorabile de

confort termic, cu temperaturi mai scazute.

Termoizolatie

Economie de energie

Q tr valori U

Actiunea ploii

Reducerea pierderilor prin puntile termice

Temperatura mai mare a suprafetei

Reducerea efectului puntilor termice

57

Acesta are ca rezultat reducerea pierderilor de caldura prin ventilatie si a consumului

de energie termica pentru incalzire, ceea ce este deosebit de important in special in

cazul cladirilor cu dimensiuni mari si forme compacte.

3.3.4.10 Variatia capacitatii de acumulare

Actiunea ploii Reducerea efectului puntilor

termice

U Reducerea pierderilor prin puntile

Temperatura mai mare a suprafetei

Q tr

Q v

Economie de energie

Temperatura mai scazuta a

aerului

Temperatura mai mare a suprafetei

Capacitate mare de

acumulare a caldurii

Rata schimburilorde aer

mai scazuta

Utilizarea energiei solare

acumulate

Temperatura interioara mai

stabila

Cel mai redus maxim

necesar

Termoizolatie

Termozolatie

Actiunea ploii Reducerea efectului puntilor termice

Temperaturamai ridicataa suprafetei

U

Q tr

Q vTemperatura mai scazuta a

aerului

Reducerea pierderilor prin puntile termice

Temperatura mai ridicata a suprafetei

Rata schimburilor de aer mai scazuta

Economie de energie

58

In cazul termoizolatiei aplicate la exterior, temperatura straturilor componente ale

structurii este mai ridicata, pierderile de caldura prin transmisie sunt mai reduse,

astfel ca si constanta de timp a cladirii creste semnificativ. Aceasta duce la o

temperatura interioara mult mai stabila si o mai buna utilizare a energiei solare

acumulate.

3.3.4.11 Variatia temperaturii de echilibru

Datorita termoizolatiei mai eficiente,

radiatia si acumularile interne de

caldura acopera cea mai mare parte

a pierderilor de caldura, adica acele

pierderi care corespund unei

diferente mai mari dintre temperatura

interioara si cea exterioara. Prin

urmare, caldura trebuie pornita la o

temperatura exterioara mai scazuta

(temperatura de echilibru) iar astfel

perioada de incalzire se scurteaza.

3.3.4.12 Variatia numarului de grade-zile si perioada de incalzire

Consumul de energie pentru incalzire al cladirilor este proportional cu numarul de

grade -zile.

Numarul de grade –zile, conform definitiei, este integrala de timp a diferentei dintre

temperatura exterioara si cea interioara care este proportionala cu aria dintre cele

doua curbe de temperatura considerate in functie de timp.

Fluxul de caldura dintre cladire si mediu este proportional cu diferenta dintre

temperatura interioara si cea exterioara si cu timpul. O parte din acest flux de caldura

este compensat de sistemele de incalzire si o alta parte - prin radiatia solara si

energia acumulata de cladire.

Cel din urma efect poate fi exprimat prin trasarea liniei temperaturii de echilibru din

diagrama.

59

Acesta imparte aria desemnata de cele doua curbe in doua parti: pierderi de caldura

compensate de acumularile de caldura (partea de sus) si respectiv de sistemul de

incazire (partea de jos).

Linia temperaturii de echilibru intersecteaza linia temperaturii exterioare.

Temperatura de echilibru este de +12°C in cazul cladirilor de locuit cu termoizolare

medie (pornirea incalzirii la inceputul sezonului si oprirea la sfarsitul sezonului sunt

legate de aceasta valoare).

Cand se suplimenteaza termoizolatia, valoarea acumularilor de caldura nu se

schimba, deoarece datorita termoizolarii eficiente, acumularile de caldura acopera

diferente mai mari intre temperaturile interioare si exterioare. Ca urmare, valoarea

temperaturii de echilibru se schimba: ea va descreste. In principiu, aceasta inseamna

ca perioada de incalzire se scurteaza iar numarul de grade-zile descreste. Initial se

poate estima ca o reducere a pierderilor de caldura cu 15% reduce temperatura de

echilibru cu 1 grad, iar numarul de grade- zile cu cca. 4%, conform conditiilor

climatice ale Ungariei (aceeasi evaluare se aplica la un numar anual de grade-zile de

3000-3200 K zile).

60

3.3.4.13 Alte efecte secundare

Pe langa efectele energetice, trebuie luate in considerare si alte aspecte, dintre care

cele mai relevante sunt:

• imbunatatirea protectiei materialelor din care este alcatuit elementul de

constructie (probleme legate de umiditate si sarcina termica); o mai buna

protectie a elementelor de constructie prelungeste durata de viata a cladirii;

• conditiile igienice se imbunatatesc;

• creste valoarea estetica ale cladirii.

Actiunea ploii Reducerea efectului puntilor termice

U Reducerea pierderilor de caldura prin puntile

termice

Temperatura mai

ridicata a suprafetei

Q tr

Q v

Reducerea energiei consumate

Temperatura mai scazuta a

aerului Durata

perioadei de

incalzire

Temperatura deechilibru a

perioadei de incalzire

Rata acumulari- lor interne de caldura

Temperatura mai mare a suprafetei

Capacitate mai mare

de acumulare a caldurii

Rata mai scazuta a schimburilor de aer

Utilizarea energiei solare

l t

Temperatura interioara mai stabila

Necesarul de caldura

in perioadele de varf –

mai redus

TermoiIzolatie

61

Actiunea ploii Reducerea efectului puntilor termice

U Reducerea pierderilor de caldura prin puntile

termice

Temperatura mai

ridicata a suprafetei

Q tr

Q v

Reducerea energiei consumate

Temperatura mai scazuta a

aerului Durata

perioadei de

incalzire

Temperatura deechilibru a

perioadei de incalzire

Rata acumulari- lor interne de caldura

Temperatura mai mare a suprafetei

Capacitate mai mare

de acumulare a caldurii

Rata mai scazuta a schimburilor de aer

Utilizarea energiei solare

l t

Temperatura interioara mai stabila

Necesarul de caldura

in perioadele de varf –

mai redus

TermoiIzolatie

Protectia materialului Durata de viata Confortul termic Calitati estetice

62

CAP. 3.4 FERESTRE

3.4.1 BILANTUL ENERGETIC AL FERESTRELOR

Bilantul energetic al ferestrelor depinde de multi factorii. Componentele bilantului

energetic sunt:

• transmiterea pierderilor de caldura;

• acumularea caldurii din radiatiile solare si iluminarea naturala;

• infiltratiile de aer din cauza montajului neadecvat sau a greselilor de operare;

• efecte directe asupra confortului termic si fluxul de energie de compensare.

Rolul golurilor in bilantul energetic al intregii cladiri depinde bineinteles de proportia

suprafetelor vitrate in cadrul fatadei, de raportul dintre suprafetele vitrate si volumul

cladirii, accesul radiatiilor solare, lungimea instalatiilor si functionarea straturilor de

aer ale ferestrelor si de diferenta de presiune dintre interior si exterior. Aceasta din

urma depinde de caracteristicile arhitecturale si conditiile de mediu. Un rol important

il au de asemenea, elementele de umbrire (jaluzele, rolete etc.).

In cazul cladirilor existente, orientarea fatadelor si accesul radiatiilor solare sunt

cunoscute. In general proportia suprafetelor vitrate ale unei fatade poate fi considerat

de asemenea constant, deoarece rareori intervin schimbari. In cazul bucatariilor cu

suprafata pardoselii mai redusa aceasta solutie pare sa fie una rationala. Renovarea

ocazionala trebuie proiectata luand in considerare aceste elemente.

Caracteristicile ferestrelor pot fi analizate in functie de urmatoarele aspecte:

• capacitatea de izolare termica

• cresterea acumularii de energie solara in perioada iernii si reducerea acestora

in perioada verii

• imbunatatirea etanseitatii la aer

• folosirea dispozitivelor de umbrire

• acoperirea suprafetelor vitrate existente

• adaugarea unor noi foi de geam la cele deja existente.

63

3.4.1.1 Coeficientul de transfer termic al ferestrei

Pierderile de caldura prin transmisie ale ferestrelor sunt rezultatul urmatoarelor trei

componente: pierderile prin suprafata vitrata, pierderile prin elementele de tamplarie

si pierderile liniare prin spatiul dintre geamuri si toc. In mod conventional, puntile

termice liniare de-a lungul imbinarilor dintre fereastra si elementele de pe conturul

sau apartinand cladirii, inclusiv buiandrugii, trebuie luate in considerare atunci cand

se calculeaza peretii care includ ferestre.

Exista multe sisteme de ferestre disponibile pe piata, produse cu sticla si profile date,

cu dimensiuni si compartimentari standard sau la comanda. Coeficientul de transfer

termic al ferestrelor proiectate la comanda trebuie calculat pentru fiecare caz in

parte. In cazul renovarii si reabilitarii este foarte probabil sa fie nevoie de ferestre

executate la comanda sau de foi suplimentare de geam.

Suprafata vitrata este suprafata prin care poate trece radiatia solara si, ca urmare,

fasiile acoperite de toc si alte elemente nu trebuie luate in considerare.

Perimetrul suprafetei vitrate este valoarea cea mai mare dintre perimetrul interior si

cel exterior. Suprafata proiectata a tocului este valoarea cea mai mare dintre

proiectiile suprafetei interioare si celei exterioare. Suprafata interioara si cea

exterioara a tocului este suprafata in contact cu aerul interior respectiv cel exterior.

Suprafata nominala a ferestrei este suma suprafetelor proiectate ale geamului si

tocului.

Coeficientul de transfer termic al ferestrelor se determina cu relatia:

fg

lgffggAA

UlUAUAU +++=

unde:

Ug - coeficientul de transfer termic al suprafetei vitrate

Uf - coeficientul de transfer termic al tocului ferestrei

Ul - coeficientul liniar de transfer termic de-a lungul perimetrului suprafetei

vitrate

lg - perimetrul suprafetei vitrate

Ag - aria suprafetei vitrate

Af - aria suprafetei proiectate a tocului

64

Trebuie luate in considerare pierderile de caldura liniare de-a lungul perimetrului

suprafetei vitrate, atunci cand exista un spatiu intre cele doua foi de geam. In cazul

unui geam simplu acest termen se neglijeaza. Daca in cadrul ferestrei este si un

element opac, numaratorul va contine si produsul dintre suprafata acestuia si

coeficientul de transfer termic corespunzator, in timp ce numitorul va contine doar

suprafata sa.

3.4.1.2 Pierderile de caldura prin suprafetele vitrate

Referitor la suprafetele vitrate, numarul foilor de geam este o problema

fundamentala. Coeficientul de transfer termic depinde in primul rand de grosimea si

dimensiunile pe verticala ale straturilor de aer. Coeficientul de transfer termic poate fi

imbunatatit prin introducerea unui gaz inert in spatiul dintre doua foi de geam sau

prin protejarea acestora cu un strat cu emisivitate redusa. In cazul ferestrelor

termopan, valoarea U = 1.6 W/m 2K poate fi obtinuta cu ajutorul tehnologiei specifice.

De asemenea, merita sa se ia in considerare utilizarea ferestrelor conventionale cu

foi de geam triple .

Urmatorul tabel contine informatii referitoare la rezistenta termica echivalenta a

straturilor de aer si a straturilor cu gaze inerte. Valorile sunt aplicabile ferestrelor

verticale sau inclinate cu mai mult de 60 grade.

Grosime

(mm)

Strat de aer Umplere cu argon

Strat

superficial de

acoperire

fara =0,1 0,2 0,4 0,8 fara =0,1 0,2 0,4 0,8

0,211 0,190 0,163 0,132 0,127 0,296 0,257 0,210 0,161 0,154

9 0,298 0,259 0,211 0,211 0,154 0,410 0,339 0,261 0,190 0,180

12 0,376 0,316 0,247 0,247 0,173 0,507 0,403 0,298 0,208 0,196

15 0,446 0,363 0,276 0,276 0,186 0,481 0,448 0,322 0,220 0,206

50 0,406 0,335 0,260 0,260 0,179

100 0,376 0,315 0,247 0,247 0,173

65

3.4.1.3 Straturi de acoperire (pelicule, folii) cu emisivitate redusa

Radiatia solara incidenta este partial reflectata si

partial absorbita de geam, insa cea mai mare parte

este transmisa.

In timpul absorbtiei energiei, sticla se incalzeste. Pe

ambele fete ale geamului incalzit are loc transportul

in continuare al energiei, datorita radiatiilor infrarosii

cu lungime mare de unda si transferului de caldura

prin convectie, inspre aerul din interior.

Fluxul total de caldura care patrunde in incapere este suma celor trei componente,

dupa cum se poate vedea in figura de mai sus.

Valorile componentelor transmisiei, absorbtiei si reflexiei pot fi modificate semnificativ

prin acoperirea suprafetelor cu pelicule.

Modificarile pot sa difere in functie de diferitele intervale ale lungimilor de unda.

Protejarea suprafetelor cu pelicule cu emisivitate redusa urmareste reducerea

fluxului de energie radiata de geam in gama de radiatii infrarosii cu lungimi mari de

unda, adica a pierderilor de caldura. Peliculizarea nu trebuie sa se confunde cu

invelisurile „termoprotectoare” sau cu alte tehnici, care reduc radiatia care patrunde

in incaperi prin ferestre, adica sarcina termica din perioada verii. Acestea trebuie

folosite numai atunci cand constituie unica posibilitate in evitarea racirii fortate,

deoarece efectul lor in ceea ce priveste reducerea acumularii de caldura si

iluminarea naturala se poate produce si in perioada iernii, cand poate avea un

rezultat negativ.

Pe piata sunt disponibile diferite tipuri de folii care pot fi adaugate la suprafetele de

geam existente. Foliile pot avea diferite caracteristici de transmisie, absorbtie si

reflexie pentru diferitele intervale ale lungimilor de unda. Cand se aplica aceste foi,

pe langa cost ar trebui sa se tina cont si de faptul ca cele mai multe folii reduc nu

numai valoarea coeficientului de transfer termic, dar si factorul de acumulare a

caldurii solare. Aceasta are ca rezultat o descrestere a acumularii de energie solara

si a gradului de iluminare naturala.

66

3.4.2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE FERESTRELOR SI CARACTERISTICILE LOR 3.4.2.1 Peliculizarea

Peliculele cu emisivitate redusa pot fi atasate geamurilor ferestrelor existente. Desi

efectul lor principal este reducerea absorbtiei (emiterea) in intervalul radiatiilor

infrarosii cu lungime mare de unda, o mai mica reducere a transparentei in

intervalele radiatiilor infrarosii cu lungime scurta de unda si a celor vizibile este

inevitabila, de aceea aceste folii reduc nu numai pierderile de caldura, ci si

acumularea de energie solara si iluminarea naturala. Prin urmare, trebuie proiectate

cu atentie, facand o pondere a efectelor negative si pozitive.

In ceea ce priveste bilantul energetic pentru intreaga perioada de incalzire in cazul

ferestrelor cu o orientare nefavorabila sau umbrite in perioada de iarna, piederile de

caldura sunt mai semnificative decat reducerea acumularii energiei solare. Cu toate

acestea, in cazul orientarii favorabile si a unei bune expuneri la soare, aceasta

afirmatie nu mai este valabila, de aceea (in ceea ce priveste bilantul energetic al

intregii perioade de incalzire) geamul conventional (neprotejat) ar putea furniza

acelasi rezultat ca si suprafata vitrata protejata prin peliculizare. Situatia difera daca

se ia in considerare valoarea maxima a randamentului caloric: deoarece cererea este

maxima in perioada noptii sau in cazul zilelor innorate, din acest punct de vedere

peliculizarea ferestrelor este mai favorabila in orice caz. Un alt caz este cel in care

supraincalzirea cladirilor in perioada verii devine o problema (in cazul suprafetelor

vitrate mari si a ferestrelor in planul acoperisului). In astfel de situatii utilizarea

peliculelor termoprotectoare este problematica, iar reducerea acumularii energiei

solare in perioada iernii apare ca o consecinta inevitabila.

3.4.2.2 Distantierii

Distantierii dintre foile de geam, care

sunt de obicei metalici, influenteaza

semnificativ pierderile de caldura prin

suprafata vitrata. De-a lungul

distantierilor amplasati perimetral in jurul

zonei vitrate, pierderile de caldura pot fi

67

considerabile. Acestea pot fi reduse prin utilizarea unor distantieri ne-metaici (sticla

spongioasa) sau prin “infundarea” distantierului in grosimea cadrului.

3.4.2.3 Pierderile liniare de caldura la imbinarea dintre rama si geam

Urmatorul tabel prezinta valorile orientative ale coeficientului de transmisie termica

liniara de-a lungul distantierilor, la imbinarile dintre geam si tamplarie.

Ul

normal emisivitate redusa

Grosimea

(mm) geam

4 0,04 0,06

6 0,06 0,09

10 0,09 0,14

12 0,11 0,17

3.4.2.4 Rame incastrate

Tamplaria poate induce riscul aparitiei puntilor termice datorita complexitatii

geometriei si materialului. Proprietatile favorabile ale tamplariei din lemn si varietatea

combinatiilor de metal-lemn si metal-vinil, asa-numite ’’fara punti termice’’, sunt bine

cunoscute.

Cutiile roletelor sunt de asemenea parti critice ale constructiilor. Termoizolarea si

etanseitatea acestora la aer s-au dovedit a fi insuficiente in multe cazuri.

3.4.2.5 Coeficientul de transmisie termica a tocului (cadrului) ferestrei

Cadre din material plastic cu insertie metalica:

Materialul Tipul de rama/cadru U

Poliuretan Cu insertie, grosimea PU ≥ 5mm 2,6

PVC Extrudat Cu o un gol avand dimensiunea de ≥ 5 mm 2,4

PVC Extrudat Cu doua goluri, cu dimensiunea golului de ≥ 5 mm 2,0

PVC Extrudat Cu trei goluri, cu dimensiunea golului de ≥ 5 mm 1,8

68

Pentru cadrul din aluminiu sau otel fara element de intrerupere al puntii termice,

U=7,0.

3.4.2.6 Cutia roletelor

Cutia roletelor trebuie sa fie bine termoizolata. Daca izolatia aratata in figura lipseste,

pierderile de caldura sunt semnificative si cresc in continuare din cauza etanseitatii la

aer nesatisfacatoare.

In mod conventional, trebuie luate in considerare puntile termice care marginesc

golul si cele aflate de-a lungul centurilor si a buiandrugilor, atunci cand se efectueaza

calculul elementelor de constructie care contin ferestre. Acestea sunt mai reduse

daca traiectoria fluxului termic din zona ancadramentului golului intersecteaza stratul

de termoizolatie.

Situatiile din ilustratiile urmatoare apar in cazul incastrarii cadrului ferestrei in drepul

stratului de termoizolatie, sau daca stratul de termoizolatie care acopera elementele

care marginesc fereastra este in contact direct cu cadrul ferestrei.

69

3.4.3 ELEMENTE DE VITRARE SI UMBRIRE

3.4.3.1 Foi suplimentare de geam

La ferestrele existente se pot adauga foi de

geam suplimentare. Aceasta solutie este

necesara in mod neconditionat daca

fereastra a avut initial o singura foaie. In

cazul ferestrelor termopan aceasta solutie

este rezonabila evident numai daca conditia

si durata fizica de viata prezumata a

ferestrei existente sunt corespunzatoare,

daca fereastra are dimensiuni suficient de

mari, raportul dintre dimensiunile cadrului

este relativ redus (apropiat de patrat) iar in

comparatie cu pierderile totale de caldura

prin ferestre, pierderile prin cadru sunt relativ

reduse.

Prin adaugarea unei foi de geam, rezulta o imbunatatire radicala a capacitatii de

izolare termica si reducerea moderata a acumularii de energie din radiatii. Echilibrul

global, este favorabil

in ceea ce priveste

necesarul de caldura.

Conditiile de comfort

termic pe timp de

iarna, de asemenea,

se imbunatatesc

semnificativ datorita

temperaturii mai

ridicate a suprafetelor

interioare.

Posibilitati de

pozitionare (1):

70

Posibilitati de pozitionare (2):

3.4.3.2 Rolete si jaluzelele (dispozitive de umbrire)

Utilizarea adecvata a roletelor/jaluzelelor influenteaza considerabil pierderile de

caldura si acumularea de energie solara. Ca o regula generala se poate face

urmatoarea afirmatie: cu cat caracteristicile termice ale ferestrei sunt mai slabe, cu

atat efectul dispozitivelor de umbrire poate fi mai benefic.

In perioada de incalzire, rezistenta termica proprie a roletelor/jaluzelelor inchise si

rezistenta stratului de aer suplimentar obtinut prin inchiderea lor, imbunatateste

coeficientul de transfer termic al elementului de constructie in ansamblu. Acest

aspect poate fi luat in considerare in calcule, daca in loc de coeficientul de transfer

termic initial al componentei vitrate, se considera media aritmetica a valorilor

coeficientului de transfer termic al elementului pe perioada zilei, in varianta cu

jaluzelele deschise, si a coeficientului de transfer termic al elementului pe timp de

noapte in varianta cu jaluzelele inchise:

2noapteaziua UUU +=

In perioada iernii, in timpul zilei sistemul este deschis, de aceea nu reduce

acumularea de energie solara. Pe de alta parte, in perioada de iarna, in timpul noptii

cand sunt inchise, reduce coeficientul de transfer termic si, in consecinta, pierderile

de caldura.

71

Coeficientul de transfer termic care reprezinta combinatia dintre ferestre si jaluzelele

inchise este dat de urmatoarea relatie:

RU

U

F

∆+= 1

1

unde:

UF – coeficientul de transfer termic al ferestrei;

∆R – cresterea rezistentei la transfer termic datorita dispozitivului de umbrire.

Cresterea rezistentei la transfer termic depinde de rezistenta termica proprie a

roletelor, rezistenta termica echivalenta a stratului de aer dintre rolete si fereastra si

de „proximitatea” stratului de aer, adica permeabilitatea la aer a roletelor. Cateva

valori orientative sunt date mai jos:

Rolete cu permeabilitate mare la aer:

∆ R = 0,05

Rolete cu permeabilitate medie la aer:

∆ R = 0,45Rs + 0,11

Rolete cu permeabilitate redusa la aer:

∆ R = 0,8 Rs + 0,12

unde Rs este rezistenta termica proprie a roletelor (de ex: cea a lemnului de grosime

data).

Urmatorul tabel indica valorile privind cresterea rezistentei la tranfer termic datorita

roletelor/jaluzelelor si valorile Rs pentru cateva tipuri dintre ele.

Rs

[m2K / W]

R

[m2K / W] medie redusa

Tipul dispozitivului de umbrire

permeabilitatea la aer Rolete din aluminiu 0,01 0,11 0,13

Rolete din lemn –plastic 0,10 0,15 0,20 Rolete din plastic umplute cu spuma 0,15 0,17 0,24 Jaluzele din lemn, 20 mm grosime 0,20 0,17 0,28 Jaluzele cu termoizolatie inserata 0,50 0,33 0,52

In tabelul de mai jos se arata efectul elementelor de umbrire asupra valorii

coeficientului de transfer termic.

72

Fiecare incapere cu o fereastra poate fi considerata ca un sistem solar pasiv direct,

care functioneaza mai mult sau mai putin eficient. Principiul functionarii este efectul

de sera.

Absorbtia si eliberarea energiei care patrunde in incapere este urmata de o variatie

de temperatura. Aceasta ar trebui sa se intample la un nivel limitat, acceptat de

utilizator. Pe de alta parte, in perioada iernii obiectivul ar fi de a acumula cat mai mult

posibil energia solara radiata.

Contradictia dintre aceste cerinte poate fi rezolvata prin optimizarea raportului dintre

suprafata vitrata si capacitatea de acumulare a caldurii de catre incapere.

In plus, ar trebui sa se tina seama, de asemenea, ca – exceptie facand doar cazurile

speciale – coeficientul de transfer termic al suprafetei vitrate este mai mare decat cel

al peretelui. Aceasta inseamna ca in zilele innorate sau in perioada noptii, apare

riscul pierderilor mari de caldura si, in consecinta, este necesar un sistem de incalzire

cu randament mare, desi rar folosit.

Pe langa perioada iernii, trebuie avute in vedere si conditiile de vara, cand principalul

obiectiv este de a impiedica fluxul de caldura de radiatie sa patrunda in incapere.

Dispozitivele exterioare sunt mai eficiente din punct de vedere al umbririi.

Acestea pot chiar sa imbunatateasca aspectul cladirii. Pe de alta parte, aplicarea lor

este limitata atunci cand trebuie pastrate caracteristicile initiale ale fatadei.

TIPUL

FERESTREI

Fereastra Fereastra

+ perdea

Fereastra

+ rolete

(jaluzele)

Fereastra

+ perdea

+ rolete

Fereastra

+ jaluzele/rolete termoizolate

Doua foi de geam paralele

(doua panouri)

3,0 2,2 1,9 1,5 0,5

Geam termopan cu 2 foi

2,8 2,1 1,82 1,45 0,49

Geam termopan cu 3 foi

2,2 1,74 1,54 1,27 0,47

Structura speciala

1,8 1,48 1,34 1,13 0,45

73

3.4.3.3 Acumularea energiei de radiatie

Fiecare incapere cu o fereastra poate fi considerata ca un sistem solar pasiv direct,

care functioneaza mai mult sau mai putin eficient. Principiul functionarii este efectul

de sera.

Absorbtia si eliberarea energiei care patrunde in incapere este urmata de o variatie

de temperatura. Aceasta ar trebui sa se intample intr-un interval limitat, acceptat de

utilizator. Pe de alta parte, in perioada iernii obiectivul ar fi de a acumula cat mai mult

posibil energia solara radiata. Contradictia dintre cerinte poate fi rezolvata prin

optimizarea raportului dintre suprafata vitrata si capacitatea de acumulare a caldurii a

incaperii.

In plus, ar trebui sa se tina seama, de asemenea, ca – exceptie facand doar cazurile

speciale – coeficientul de transfer termic al suprafetei vitrate este mai mare decat cel

al peretelui. Aceasta inseamna ca in cazul zilelor innorate sau in perioada noptii,

apare riscul pierderilor mari de caldura si, in consecinta, este necesar un sistem de

incalzire cu randament mare, desi rar folosit.

Pe langa conditiile de iarna, trebuie avute in vedere si conditiile de vara, cand

principalul obiectiv este de a impiedica fluxul de caldura de radiatie sa patrunda in

incapere. Dispozitivele exterioare sunt mult mai eficiente din punct de vedere al

umbririi. Acestea pot chiar sa imbunatateasca aspectul cladirii. Pe de alta parte,

aplicarea lor este limitata atunci cand trebuie pastrate caracteristicile sale initiale.

3.4.3.4 Factorul acumularii de caldura solara

Calculul exact al bilantului energetic al elementelor vitrate este destul de lung si

dificil. Pentru simplificarea calculului manual, s-a introdus conceptul de factor al

acumularii de caldura sau „coeficient de umbrire”.

Fluxul de caldura care patrunde in incapere printr-o suprafata unitara a unui element

transparent dat, este:

q = N x ISRG W/m2

unde:

N este factorul acumularii de caldura solara, iar

ISRG este fluxul de caldura prin elementul de referinta (intensitatea radiatiei

solare).

74

Factorul acumularii de caldura este un numar

adimiensional cu valoarea cuprinsa intre 0 si 1.

Factorul acumularii de caldura solara nu

reprezinta numai radiatia solara transmisa prin

element, ci si fluxul de energie dirijat spre

incapere, transferat prin convectie sau emis ca

radiatii infrarosii cu lungime mare de unda, de la

energia absorbita. Se poate spune ca factorul

acumularii de caldura solara reprezinta toate

formele de acumulare de energie luate impreuna.

Dispozitivele mobile de Izolare - umbrire au un rol important in reducerea pierderilor

de caldura, utilizarea acumularii de enrgie de radiatie in perioada iernii si

imbunatatirea conditiilor de confort termic atat in perioada rece cat si in cea calda ,

fie prin operarea corecta, constiincioasa, fie printr-o functionare cu grad ridicat de

automatizare .

Valorile factorilor acumularii de caldura la diferite combinatii intre suprafata vitrata si

sistemul de umbrire sunt prezentate in tabelul urmator.

75

Tipul Fara umbrire

Jaluzele venetiene dispuse la interior /45°orizontal sau perdea la interiori/

Jaluzele venetiene dispuse la

exterior /45° orizontal/

Jaluzele la exterior

/17° orizontal/

Tesaturi la exterior

culoare deschisa

medie inchisa culoare deschisa

medie sau

inchisa

medie inchisa deschisa medie sau

inchisaSticla normala 1,0 0,56 0,65 0,73 0,15 0,13 0,22 0,15 0,20 0,25

Foi de geam, 6 mm

grosime

0,94 0,56 0,65 0,74 0,14 0,12 0,21 0,14 0,19 0,24

40-48%

cap. abs.

0,80 0,56 0,62 0,72 0,12 0,11 0,18 0,12 0,16 0,20

48-56% 0,73 0,53 0,59 0,62 0,11 0,10 0,10 0,11 0,15 0,1

Sticla

absorbanta

56-70% 0,62 0,51 0,54 0,56 0,10 0,10 0,14 0,10 0,12 0,16

Sticla normala

0,90 0,54 0,61 0,67 0,14 0,12 0,20 0,14 0,18 0,22

Foi de geam , 6 mm grosime

0,80 0,52 0,59 0,65 0,12 0,11 0,18 0,12 0,16 0,20

La exterior absorbtie de 48-56%, la interior sticla normala

0,52 0,36 0,39 0,43 0,10 0,10 0,11 0,10 0,10 0,13

Geam

termopan

La exterior absorbtie de 48-56%, la interior sticla normala

0,50 0,36 0,39 0,43 0,10 0,10 0,11 0,10 0,10 0,12

Sticla normala

0,83 0,48 0,56 0,64 0,12 0,11 0,18 0,12 0,16 0,20 Geam

termopan

triplu Foi de sticla

0,69 0,47 0,52 0,57 0,10 0,10 0,15 0,10 0,14 0,17

76

3.4.3.5 Pozitionarea dispozitivelor de umbrire

Dispozitivele de umbrire sunt mai eficiente daca sunt amplasate la exterior, in fata

suprafetelor vitrate. In acest caz caldura de pe fata incalzita a acestor dispozitive

este cedata mediului exterior.

3.4.3.6 Asezarea dispozitivelor de umbrire la interior

Dispozitivele de umbrire dispuse la interior datorita pozitiei si dimensiunilor lor, pot sa

influenteze emiterea caldurii de catre radiatoare si pierderile de caldura. Figurile de

mai jos arata diferentele considerabile.

77

3.4.3.7 Confortul termic

Se stie ca temperatura suprafetelor vitrate este scazuta, in

special la cele cu capacitatea de izolare termica scazuta. De

la suprafata unui corp uman care se afla in interiorul unei

incaperi, o cantitate considerabila de caldura este radiata spre

suprafetele reci. Acest fenomen da o senzatie deosebit de

neplacuta, deoarece se aplica numai pe acea fata a corpului

care este indreptata spre fereastra, ceea ce inseamna ca

radiatia nu este simetrica. Efectul este similar curentului, chiar

daca aerul nu se misca.

Aceasta situatie neplacuta poate fi echilibrata prin radiatia

care vine de la suprafata calda a unui radiator pozitionat in

aceeasi directie, in cazul in care perdeaua nu acopera

radiatorul.

3.4.3.8 Expresia globala a bilantului energetic al ferestelor

Diferite norme folosesc un coeficient de transfer termic echivalent al ferestrelor

pentru a exprima efectul combinat al acumularii de radiatii iarna si al pierderilor de

caldura prin transmisie.

Depinde de raportul dintre suprafata vitrata si de asemenea de capacitatea de

acumulare a caldurii. Coeficientul de transfer termic echivalent exprima si efectul unui

element de umbrire–izolare mobil asupra pierderilor de caldura prin transmisie si, in

mod indirect, asupra utilizarii acumularii energiei din radiatie.

3.4.3.9 Permeabilitatea la aer

Realizarea si functionarea straturilor de aer din goluri sunt foarte importante cand

este vorba despre etanseitatea la aer a unei cladiri. Desi scopul nu este acela de a

izola ermetic cladirea, etanseitatea la aer trebuie mentinuta in mod rational la un

nivel la care infiltrarile spontane de aer prin goluri inchise nu depaseste rata

schimbului de aer necesara din punct de vedere al sanatatii, protejarii materialului si

aspectelor legate de siguranta.

Efectul din punct de vedere energetic al unui schimb de aer exagerat, este evident.

Consecintele ratei insuficiente a schimbului de aer sunt de asemenea bine

78

cunoscute: degradarile materialului, formarea mucegaiului, senzatie de disconfort si

productivitate redusa a factorului uman. In situatia din urma, cauzele acuzate sunt de

regula ferestrele cu o buna etanseitate la aer. Incontestabil permeabilitatea mai mare

la aer reduce riscul degradarii materialului dar are ca rezultat pierderile de energie.

Nu se poate gasi un compromis optim, deoarece schimbul de aer nu depinde numai

de permeabilitatea la aer a stratului de aer, ci si de marimea si sensul diferentei de

presiune, care variaza in functie de conditiile meteorologice si de pozitia ferestrelor in

planul fatadei. In consecinta, sunt necesare ferestre cu grad ridicat de etanseitate,

care pot fi deschise si imobilizate gradat, daca este necesar. Aceasta se poate obtine

prin etansarea straturilor de aer si folosirea feroneriei moderne.

3.4.3.10 Ventilare inglobata in interiorul cadrului

O solutie moderna pentru ventilarea naturala o reprezinta dispozitivele de ventilare

complexe care pot fi inglobate in interiorul cadrului ferestrei. Aceste sisteme sunt

controlabile, iar dispozitivele lor de inchidere isi schimba dimensiunile in functie de

continutul de umiditate.

79

Program Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.HU 170003-2003

Vocational Education Training for Building Observation, Operation and Maintenance

V E T – B O O M

Modul de curs no.9

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

2005

80

PROGRAMUL Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.HU 170003-2003 Formare Profesionala in Monitorizarea, Operarea si Intretinerea Cladirilor V E T – B O O M PARTENERI: UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, BUDAPESTA, promoter (HU) COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener (DK) COLEGIUL UNIVERSITAR DIN DUBLIN, partener (IRL) ASOCIATIA IMOBILIARA “INTERCISA”, partener (HU) UNIVERSITATEA DIN TRENTO, partener (IT) UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ, partener (RO) PRIMARIA MUNICIPIULUI ZALAU, partener (RO) UNIVERSITATEA TEHNICA DIN KOŠICE, partener (SK) ASOCIATIA IMOBILIARA STAVEBNÉ BYTOVÉ DRUŽSTVO I. KOŠICE, partener (SK) AUTORI: COLEGIUL UNIVERSITAR, Dublin Conall O’Cathain TRADUCERE SI ADAPTARE: Prof.dr.ing. MARIANA BRUMARU Drd.ing. CLAUDIU ACIU COORDONAREA SI MANAGEMENTUL PROIECTULUI: Prof.dr.ing. MARIANA BRUMARU UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005 Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene

81

ACCESIBILITATEA IN CLADIRI

Modul de Curs no.9

CUPRINS 82

CAP. 9.1 ACCESIBILITATEA - SUPORT AL INTEGRARII IN VIATA CIVICA A PERSOANELOR CU DISABILITATI

83

9.1.1 CE ESTE ACCESUL? 83

9.1.2 OAMENII SUNT DIFERITI 83

9.1.3 CARACTERISTICI PERSONALE 84

9.1.4 MANAGEMENT SI BENEFICII 86

9.1.5 CONTEXTUL EUROPEAN 86

9.1.6 MEDIUL INCONJURATOR 87

9.1.7 LUCRARILE DE CONSTRUCTII 89

9.1.8 CLADIRI IN EXPLOATARE 90

9.1.9 REVIZII

90

CAP.9.2 ACCES PENTRU PERSOANE CU DISABILITATI 95

9.2.1 SCOPUL 95

9.2.2 CE INSEAMNA „PERSOANE CU DISABILITATI”? 95

9.2.3 APLICAREA CAPITOLULUI „M” 97

9.2.4 ACCESIBILITATE SI EXPLOATARE 98

9.2.5 UTILITATI SANITARE 121

9.2.6 AUDITIE SI FACILITATI PENTRU SPECTATORI

127

9.2.7 SISTEME DE COMUNICARE

128

9.2.8 ACCESUL LA ZONE CARE NU SUNT DESTINATE PUBLICULUI

129

BIBLIOGRAFIE 135

82

CAP.9.1 ACCESIBILITATEA - SUPORT AL INTEGRARII IN

VIATA CIVICA A PERSOANELOR CU DISABILITATI1

9.1.1. CE ESTE ACCESUL?

9.1.1.1 Acces

Premisa de baza a acestui curs este afirmatia ca toata lumea trebuie sa aiba dreptul

la acces si sa foloseasca cladirile si spatiul inconjurator fara sa intampine bariere sau

pericole si sa fie capabil sa se deplaseze in apropierea lor prin propriile forte.

9.1.1.2 Mediul de lucru

Folosirea unor asemenea cladiri si spatii (precum si intretinerea lor) nu trebuie sa fie

mai dificila pentru unii oameni decat pentru altii.

9.1.1.3 Mediul pentru divertisment

Oamenii nu trebuie sa fie impiedicati de la facilitatile de distractie pentru simplul motiv

ca ei sunt diferiti (de exemplu, pentru ca au o disabilitate).

9.1.1.4 Siguranta

Proiectarea si functionarea cladirilor si a spatiului inconjurator trebuie sa asigure pe

cat posibil siguranta pentru toata lumea.

9.1.2. OAMENII SUNT DIFERITI 9.1.2.1" Fiinta umana medie are 1,6 m inaltime si traieste in mijlocul Atlanticului!" Oamenii difera foarte mult atat din punct de vedere fizic cat si psihic. In cursul vietii

unui individ, capacitatile sale fizice, mentale, emotionale si sociale sunt puternic

influentate de mediul in care traieste. Diferentele culturale pot de asemenea sa

afecteze modul in care un individ face fata unui mediu nefamiliar. Rezulta ca mediul

fizic poate sa ajute sau sa impiedice dezvoltarea personalitatii sale. Un mediu prost

proiectat poate deveni periculos. 1 preluare din: National Disability Authority, Building for Everyone - Inclusion, Access and Use. Dublin, 2002, (pp221-213). ISBN 1 870499 03

83

9.1.2.2 Proiectare pentru TOTI oamenii

Din cele de mai sus rezulta ca atunci cand suntem implicati in modificarea mediului in

care traim – este vorba atat despre cladiri cat si despre spatiile exterioare – trebuie

sa ne gandim in permanenta sa creem conditii care vor asigura beneficii maxime si

satisfactii majoritatii utilizatorilor si care, in acelasi timp, elimina pe cat posibil

barierele si riscurile. Acestea se aplica in mod egal proiectantilor, executantilor si

utilizatorilor.

9.1.2.3 O observatie despre cerintele legale

Prescriptiile legale privind proiectarea sau restaurarea imobilelor nu trebuie sa

constituie un impediment in realizarea dezideratelor de mai sus.

9.1.3. CARACTERISTICI PERSONALE

9.1.3.1 Mobilitatea

Se apreciaza ca 20 – 25 % din populatia actuala are mobilitatea diminuata (afectata).

Nu toti oamenii cu disabilitati folosesc fotolii rulante. Persoanele care folosesc cârje

sau bastoane trebuie sa beneficieze de balustrade si pardoseli antiderapante.

Pentru rezolvarea problemelor de mobilitate ale acestora, se impune urmarirea a

doua tipuri de obiective:

a. Obiective care trebuie avute in vedere la exterior:

- Distantele mari

- Suprafetele instabile

- Scarile si bordurile

b. Obiectivele de la interior:

- Modul de functionare si dimensiunile usilor

- Schimbarile de nivel la acelasi etaj

- Finisajul pardoselii.

84

9.1.3.2 Auzul

Oamenii difera foarte mult in ceea ce priveste abilitatea lor auditiva. Unii oameni

folosesc cititul de pe buze si/sau limbajul semnelor. Cel care nu aude, trebuie sa il

vada clar pe “vorbitor” iar pentru a putea citi de pe buze, trebuie sa fie foarte

aproape. Acolo unde se impune, oamenii care folosesc aparate auditive personale

pot beneficia de instalarea unor sisteme, fie audio fie in infrarosu, care pot fi

interceptate de acestia.

Puncte de urmarit:

- Este preferabil ca mesajele sa fie transmise in acelasi timp atat vizual cat si

auditiv.

- Alarma de incendiu, soneriile, telefoanele etc., in plus fata de semnalul audio

normal, pot sa fie prevazute cu lumini intermitente, vibratii pentru a putea fi

detectate prin cat mai multe simturi.

9.1.3.3 Vazul

Traditionalul baston alb nu va detecta obstacolele aflate la nivelul terenului si altele

ca: usi de masina lasate deschise, geamuri deschise spre exterior sau parti

neprotejate ale casei scarilor. De un plan inclinat pot sa beneficieze toate persoanele

dintr-o cladire, nu doar cei partial vazatori. Aceasta regula se aplica si in ceea ce

priveste eficienta indicatoarelor.

Puncte de urmarit:

- Iluminare adecvata, care sa nu deranjeze, la nivelul poardoselii, la

butoane/intrerupatoare si indicatoare.

- Se va folosi finisajul pardoselii pentru a diferentia zonele.

- Se vor folosi contraste in culori vii pentru butoanele de comanda,

intrerupatoare, si mânerele usilor.

9.1.3.4 Inaltimea

Interiorul cladirilor si dotarile din mediul inconjurator trebuie sa poata fi utilizate in

egala masura de oameni, indiferent de inaltimea lor, atunci cand acestia se

deplaseaza.

Puncte de urmarit:

- Inaltimea la care sunt amplasate contoarele si a spatiului liber de dedesubt.

85

- Inaltimea la care se afla accesoriile sanitare.

- Inaltimea intrerupatoarelor, butoanelor de comanda si manerelor de usi.

9.1.4. MANAGEMENT SI BENEFICII

9.1.4.1 Beneficii

Facand cladirile si mediul inconjurator accesibile tuturor oamenilor, se realizeaza o

serie de beneficii cum sunt:

- Cresterea duratei de utilizare a cladirilor

- Imagine publica favorabila

- Cresterea numarului de vanzari sau valoarea de inchiriere

- Cresterea sigurantei locatarilor

- Accesibilitatea imbunatatita face sa se consolideze traditia.

9.1.4.2 Un management bun

Managementul bun poate sa treaca peste proiectele depasite si nu trebuie sa se

opuna abordarii proiectelor care au ca scop accesibilitatea.

Managerii trebuie sa urmareasca:

- sa se familiarizeze cu probleme ca accesibilitatea si folosinta,

- sa familiarizeze personalul cu aceste probleme,

- sa organizeze impartirea in plan a nivelului astfel incat sa faciliteze

accesibilitatea,

- sa organizeze expuneri care sa promoveze accesibilitatea,

- sa instruiasca personalul sa faca fata evacuarilor de urgenta,

- sa efectueze periodic revizii de intretinere.

9.1.5. CONTEXTUL EUROPEAN

Carta verde a UE despre egalitate si nediscriminare intr-o Uniune Europeana largita

- Cuvant inainte

- Aparitia nediscriminarii ca o competenta a Comunitatii Europene

86

- Construirea unui cadru legal

- Principiile nediscriminarii si drepturile sociale fundamentale - Nediscriminarea si agenda Uniunii Europene pentru largire, locuri de munca si

coeziune sociala

9.1.6. MEDIUL INCONJURATOR

9.1.6.1 Accesul in spatiul exterior

Persoanele cu disabilitati vor, in mod firesc, sa aiba acces la cat mai mult spatiu

exterior posibil. Luand in considerare chiar si cele mai inguste vederi despre

accesibilitate, oamenii trebuie sa fie in stare sa calatoreasca si sa se miste prin

spatiul exterior pentru a avea acces si pentru ca sa foloseasca cladirile. In cadrul

proiectarii prin care trebuie sa se raspunda principiilor “Drepturilor Universale de

Acces” intr-un mediu urban, vor fi realizate trei obiective importante:

1. Mai multi oameni se vor putea bucura de ceea ce ofera mediul inconjurator.

2. Mai multi oameni vor putea sa se descurce independent in mediul

inconjurator.

3. Va fi prevenita ranirea inutila a mai multor oameni din cauza riscurilor sau a

proiectarii prost gandite a mediului exterior.

9.1.6.2 Peisajul natural Trebuie sa se ia in considerare toti potentialii utilizatori si sa se urmareasca

realizarea accesibilitatii maxime pentru persoane cu diferite niveluri de

abilitati.Trebuie efectuat un audit pentru acces. Accesul partial este mai bun decat

lipsa lui. Siguranta este cea mai importanta.

In zonele protejate, se afiseaza planul aleilor care definesc si totodata limiteaza

miscarea, asigurand si indicatoare care sa ajute la intelegerea habitatelor sensibile.

Trebuie folosite la maximum materialele locale, pentru ca interventia asupra mediului

sa nu fie distructiva si pentru a simplifica intretinerea. Se face o prioritate din

asigurarea zonelor de parcare pentru persoanele cu disabilitati. Hartile si

indicatoarele trebuie sa includa trasee marcate clar, sublinind obstacolele si

precizand timpul mediu de parcurgere al traseului. Se prevad zone de odihna si

adapost mai ales dupa pante abrupte sau dupa portiuni lungi de traseu. Se intretin si

87

se repara periodic suprafetele, vegetatia cataratoare, modificarile facute de mana

omului la nivelul terenului si dispozitivele cu care sunt prevazute portile (barierele).

9.1.6.3 Parcurile

Parcurile sunt adeseori asociate cu cladiri istorice, cu arborete si gradini, sau peisaje

pitoresti. Masini si vehicule special proiectate si parcari la standarde de accesibilitate

trebuie sa le permita vizitatorilor cu disabilitati sa coboare aproape de punctele de

acces. Indicatoarele pot sa fie singurele elemente importante care sa-i ajute pe

vizitatori sa se bucure si sa inteleaga ce se intampla si trebuie sa fie clare si

eficiente. Indicatoarele prost proiectate ii vor dezorienta pe vizitatori, obligandu-i sa

se reintoarca. Tot din aceasta cauza, sau s-ar putea sa aiba dificultati in intelegerea

corecta a ceea ce vad, sau sa nu inteleaga deloc si sa devina frustrati.

9.1.6.4 Peisajul urban

Se proiecteaza zone temporare si permanente pentru accesul universal. Se

elaboreaza planuri pentru drumuri de acces spre si dinspre parcari, cu indicatoare

clare pentru circulatie. Trebuie folosite rational materiale care sa reflecte modificarile

locale ale peisajului .

Se proiecteaza constructii, ansambluri si mobilier auxiliare, cum sunt: toaleta,

cismeaua, clanta pentru usi si scaune pentru un acces universal. Trebuie prevazute

dotari specifice in zonele unde oamenii isi scot cainii la plimbare. Zonele de odihna si

cele pentru picnic trebuie proiectate in microclimate adapostite. Aleile pentru

circulatia de serviciu pot fi adaptate cu usurinta pentru accesul universal.

Acolo unde este necesar, se poate face o ierarhizare a drumurilor. Se prevede o

suprafata solida, plana, si cu canalizare pe toate aleile. O suprafata solida, plana, si

cu canalizare lata de 1500 mm trebuie prevazuta in jurul meselor de picnic.

Toate mijloacele de transport trebuie sa fie universal accesibile. Se va prevedea o

semnalizare adecvata si clara pentru avertizarea riscurilor si pentru directionare.

88

9.1.6.5 Proiectarea in detaliu a exteriorului: Parcari

Se vor prevedea intrari convenabile in parcari, precum si un numar adecvat de locuri

de parcare. Se vor prevedea indicatoare de directionare spre parcari si indicatoare

linga si pe suprafata parcarii, pentru o desemnare clara a acestora.

Suprafetele locurilor de parcare vor fi rigide si netede. Drumul de la parcare pana la

intrarea in cladire trebuie sa fie accesibil. Locurile de parcare trebuie verificate pentru

a-i impiedeca pe cei care parcheaza neregulamentar. Bicicletele sau alte vehicule nu

trebuie sa blocheze accesul si iesirile de siguranta. Drumul de acces se pastreaza

curat fara frunze cazute, zapada sau gheata.

9.1.7. LUCRARILE DE CONSTRUCTII

9.1.7.1 Generalitati

Lucrarile de constructii, atat de intretinere, reparatie cat si cele pentru executarea

unei constructii noi, pot fi periculoase pentru trecatori daca nu sunt luate masuri

adecvate.

Lucrarile la cladiri situate pe terenuri particulare pot necesita construirea de schele

sau folosirea temporara a trotuarului sau a partii carosabile a strazii pentru

depozitare.

Lucrarile de intretinere si de reparatie la retelele subterane de canalizare, conducte

de apa, conducte de gaze naturale, cabluri de telefon si cabluri electrice implica

excavari ale drumului public si deseori depozitarea materialului excavat si a

materialului de constructie in vecinatatea lucrarii. In special persoanele cu vederea

slabita sunt in pericol de a se accidenta in zonele cu lucrari de constructii temporare.

9.1.7.2 Santierul de constructii

Daca o zona publica se invecineaza cu un santier de constructii, aceasta trebuie

protejata cu panouri. In zonele circulate, inaltimea libera a schelelor trebuie sa fie de

minimum 2200 mm. Panourile trebuie sa aiba culorile contrastante cu imprejurimile si

sa fie iluminate noaptea. Schelele trebuie sa fie bine sprijinite pe pamant. Se

pastreaza o latime de 1800 mm pentru trotuar si se vor prevedea balustrade pentru

ghidaj de-a lungul oricarui obstacol. La executarea imbracamintilor rutiere sau in

cazul lucrarilor de intretinere, santierul va fi dotat cu o bariera rigida in culori

89

contrastante. Numele si adresa antreprenorului si a autoritatii care a aprobat

reparatia strazii sau licenta panoului trebuie afisate.

9.1.8. CLADIRI IN EXPLOATARE - Managementul de zi cu zi

- Adaptare si restaurare

- Cerinte detaliate

- Proceduri de expertiza

- Revizii (Verificare de intretinere)

9.1.9. REVIZII

9.1.9.1 Obiectul reviziei la exterior:

Se verifica daca:

- locurile de parcare special indicate sunt rezervate pentru soferii cu disabilitati;

- rampele si caile de circulatie nu sunt obstructionate de biciclete parcate si alte

obstacole, caile de circulatie si caile de evacuare din cladire in zonele de siguranta

sunt pe suprafete sigure, lipsite de obstacole si bine iluminate;

- zonele care sunt in lucru sau sunt reparate, sunt protejate corespunzator si

obligatoriu se prevad cai alternative bine marcate;

- suprafetele drumurilor sunt bine intretinute, curate, fara pietris, nisip, noroi, gheata,

zapada sau muschi;

- rezervele de baterii pentru platformele lifturilor sunt intotdeauna incarcate;

- mijloacele ajutatoare pentru evacuare sunt la locul lor.

9.1.9.2 Intrari

Se verifica daca:

- zonele de intoarcere de la capatul de sus al rampei sunt fara obstacole;

- in apropierea soneriilor, cutiilor postale, manerelor de usi etc. nu sunt obstacole;

- usile sunt usor de deschis si mecanismele de inchidere sunt reglate la forta minima

necesara pentru a inchide usa;

90

- holurile intrarilor sunt fara obstacole, atat permanente cat si temporare, ca de

exemplu marfuri livrate.

9.1.9.3 Circulatia pe orizontala prin cladire

Se verifica daca:

- stergatoarele de picioare sunt asezate in lăcaşe speciale si impreuna cu covorasele

sunt bine fixate, pentru ca oamenii sa nu se impiedice;

- rezistenta la alunecare a finisajului pardoselii este mentinuta la nivelul antiderapant

acceptabil, scurgerile sunt curatite prompt si sunt folosite substante potrivite

(specifice) de curatit si slefuit;

- finisajele uzate ale pardoselii sunt schimbate;

- iluminatul artificial este la un nivel adecvat;

- usile sunt usor de deschis si mecanismele de inchidere sunt reglate la forta minima

necesara pentru a inchide usa;

- usile sunt inchise atunci cand nu sunt folosite;

- zonele pentru fotoliile rulante in camerele de asteptare si in alta parte sunt libere de

obstacole;

- zonele de circulatie sunt fara obstacole temporare sau permanente (de exemplu,

cutii de scule, fisiere, automate, fotocopiatoare);

- adaposturile sunt pastrate fara obstacole;

- inaltimea constructiva a tavanului este pastrata in intreaga cladire, fara cabluri

suspendate pe nivele sau la inaltimi libere sub 2200mm;

- in apropierea scarilor si la iesirea din lifturi nu sunt obstacole;

- suprafetele care ajung la temperaturi ridicate (de exemplu foc deschis, radiatoare,

incalzitoare portabile, vatra, aragaz etc.) sunt protejate;

- alarmele de incendiu, atat cele vizuale cat si cele auditive sunt functionale, iar

indicatoarele pentru alarmele vizuale nu sunt obstructionate;

- zonele periculoase ca instalatiile si camera masinilor sunt pastrate inchise.

9.1.9.4 Circulatia pe verticala

Se verifica daca:

- scarile si rampele sunt libere de obstacole, atat permanente cat si temporare, in

special la podeste si la varful si baza rampelor;

91

- finisajele casei scarii sunt mentinute curate si antiderapante si sunt inlocuite cand

sunt uzate sau tocite;

- balustradele casei scarii sunt solid fixate;

- pe muchiile treptelor se pot distinge clar fasii vizibile (colorate) fata de suprafetele

adiacente;

- zonele tangibile la scari si fasiile cu culori contrastante de pe prima si ultima treapta

sunt intretinute;

- casele scarilor sunt iluminate adecvat fara umbre confuze;

- lifturile functioneaza si nivelul pardoselii cabinei liftului este acelasi cu nivelul

pardoselii etajului respectiv;

- actionarea liftului se face fara obstacole.

9.1.9.5 Semnalizarea

Se verifica daca:

- semnalizarea este clara si lizibila si este adaptata astfel incat sa se potriveasca cu

orice schimbare a planului cladirii;

- indicatoarele sunt schimbate dupa fiecare redecorare (renovare);

- becurile din indicatoarele iluminate sunt schimbate atunci cand performantele lor

sunt reduse si nu numai atunci cand se ard;

- accesul la indicatoarele tactile este mentinut.

9.1.9.6 Facilitatile sanitare

Se verifica daca:

- zonele de transfer la toalete sunt fara obstacole;

- dispozitivele de alarma sunt functionale si orice coarda de tractiune care se extinde

pana la 100mm de la pardoseala toaletei folosite de persoanele cu disabilitati sunt

pastrate foarte curate, deoarece acestea se folosesc de suprafata WC – ului pentru

sprijin;

- sa fie prevazute cu cosuri de gunoi sanitare, golite regulat si pozitionate in asa fel

incat sa poata fi accesate de la toaleta.

92

9.1.9.7 Mobilierul

Se verifica daca:

- mobilierul liber si accesorile de mobilier sunt astfel asezate incat sa nu incurce

circulatia;

- adaposturile si iesirile de siguranta sunt fara obstacole;

- scaunele au spatare si suporturile pentru brate sunt in stare buna de functionare;

- magaziile (elementele de depozitare) sunt accesibile si sunt bine fixate;

- lucrurile din magazie sau cele din mobilier sa nu fie usor de rasturnat iar obiectele

grele sa fie depozitate la nivelurile inferioare.

9.1.9.8 Dispozitive de comunicatie

Se verifica daca:

- sistemele de comunicare sunt pastrate in stare buna de functionare iar pozitia lor

este semnalizata;

- sistemele de comunicatie (de exemplu sistemele de asteptare si alarmele) sunt atat

audio cat si vizuale si sunt in stare buna de functionare.

9.1.9.9 Curatenia si lucrarile de intretinere

Se verifica daca:

- curatenia si lucrarile de intretinere sunt facute in afara perioadelor de varf sau cat

timp cladirea este inchisa;

- podelele ude si alte riscuri asemanatoare sunt delimitate cu cordoane si/sau sunt

semnalizate cu indicatoare;

- echipamentele, cablurile suspendate etc. nu constituie obstacole sau riscuri in

timpul operatiilor de curatenie;

- lustrul aplicat pe suprafata podelelor nu reduce rezistenta la alunecare;

- slefuirea suprafetelor nu are ca efect o stralucire orbitoare si nu reduce contrastul

acestora;

- ferestrele, lampile si dispozitivele pentru iluminat difuz sunt curatite regulat;

- solutiile de curatat si modul lor de utilizare nu sunt toxice, iar odorizantele nu sunt

de tipul celor care agraveaza problemele respiratorii;

93

- saltelele si pernele sunt curatate pentru a impiedeca aparitia germenilor si sunt

schimbate regulat.

9.1.9.10 Pregatirea personalului

Se verifica daca:

- intreg personalul stie care-i este rolul in asigurarea functionarii eficiente a cladirii,

atat in viata de zi cu zi cat si in situatii de urgenta;

- sunt incluse in formarea si perfectionarea personalului aptitudinile necesare si o

buna pregatire privind drepturile celor cu disabilitati;

- pregatirea personalului este reinnoita periodic;

- angajatii sunt evaluati periodic privind cunostintele referitoare la protectia muncii si

cele privind responsabilitatile care le revin inaintea inceperii oricarei activitati;

94

CAP.9.2 ACCES PENTRU PERSOANE CU DISABILITATI

(Capitolul M – Norme Constructive [11])

9.2.1. SCOPUL

9.2.1.1 Acces si exploatare

Regulamentul M1 prevede necesitatea luarii de masuri adecvate pentru persoanele

cu disabilitati, cu privire la accesul si exploatarea cladirilor.

9.2.1.2 Utilitati sanitare

Regulamentul M2 prevede necesitatea luarii de masuri adecvate privind dotarea cu

utilitati sanitare pentru persoanele cu disabilitati.

9.2.1.3 Auditie/facilitati pentru spectatori

Regulamentul M3 prevede masurile care trebuie luate in cladirile continand sali cu

scaune fixe pentru public sau spectatori, in vederea asigurarii unor conditii adecvate

pentru persoanele cu disabilitati.

9.2.1.4 “Persoane cu disabilitati”

Regulamentul M4 defineste termenul de “persoane cu disabilitati” .

9.2.1.5 Aplicarea capitolului M

Regulamentul M5 afirma ca prevederile capitolului M se aplica la extinderi si

transformari materiale in cladirile de locuit existente, cu conditia ca asemenea lucrari

sa nu echivaleze cu creerea unei noi cladiri de locuit.

9.2.2. CE INSEAMNA “PERSOANE CU DISABILITATI”?

Regulamentul M4 defineste termenul de “persoana cu disabilitati”. Sunt definite cele

trei caracteristici care stabilesc daca o persoana este sau nu considerata a avea o

disabilitate.

95

Gradul de disabilitate cuprins in aceasta definitie se extinde peste opinia adesea

limitata ca persoanele restrictionate de o disabilitate sunt exclusiv acelea care

folosesc fotolii rulante. Persoanele cu deficiente de auz, de vedere sau cu deficiente

motorii sunt definite de asemenea ca fiind persoane cu disabilitati.

Implicatiile acestei definitii merita luate in considerare intr-o anumita masura. De

exemplu, procesul natural de imbatranire poate ridica probleme de deteriorare sau

deficiente auditive, vizuale sau motorii, asadar se poate ajunge ca un numar

semnificativ al populatiei sa intre treptat in categoria persoanelor cu disabilitati.

Implicatiile sunt prevazute in mod implicit in prevederile si recomandarile Documentul

Tehnic de Instructiuni (DTI) – M [11].

In cladiri de locuit si blocuri de apartamente, spre exemplu, procesul de imbatranire,

dezvoltarea sau aparitia disabilitatii nu trebuie in mod necesar sa impiedice o

persoana sa ramana domiciliata acolo, sau sa restrictioneze excesiv persoana in

accesul sau folosirea locuintei.

De asemenea, cladirile de locuit trebuie sa fie usor de vizitat de persoane cu

disabilitati, asa cum este prevazut in DTI - M (editia 2000). Trebuie obsevate de

asemenea insemnarile referitoare la problemele de acces universal:

“Acest document prevede Instructiuni cu un nivel minim de masuri pentru a

indeplini aceste cerinte. Cu toate acestea, filozofia de baza ale acestor cerinte este

ca, cladirile trebuie sa fie accesibile si folosite de toata lumea, incluzand persoanele

cu disabilitati. Cei implicati in proiectarea si construirea cladirilor trebuie sa aiba in

vedere filozofia accesului universal, si trebuie sa ia masuri suplimentare acolo unde

este realizabil si potrivit.”

Punctul de vedere sustinut de asociatiile care se ocupa de masurile pentru persoane

cu disabilitati este ca proiectarea si construirea cladirilor trebuie sa ia in considerare

“media largita”, si ca proiectarea caselor rezidentiale trebuie sa contina conceptul de

“casa pentru toata viata”.

96

9.2.3. APLICAREA CAPITOLULUI M [11]

9.2.3.1 Cladiri noi, inclusiv cladiri de locuit

Capitolul M al normelor de constructie se aplica, la fel ca si celelalte parti, la cladirile

noi inclusiv case si apartamente.

9.2.3.2 Extinderi (la M5)

Capitolul M se adreseaza extinderilor vizand aceleasi obiective ca si celelalte parti

ale “Normelor Constructive”. Toate extinderile trebuie sa se supuna prevederilor

Capitolului M si pe langa aceasta, asemenea lucrari nu trebuie sa aiba rezultate care

sa contravina normelor.

9.2.3.3 Schimbarea (modificarea, transformarea) materialului (M5)

In cazul modificarii materiale Capitolul M se aplica in acelasi fel ca si celelalte parti

ale normelor de constructie. Unde se fac modificari materiale la o cladire existenta,

acestea trebuie sa tina cont de prevederile Capitolului M. Pe langa aceasta,

efectuarea modificarilor materiale nu trebuie sa duca la incalcarea normelor.

9.2.3.4 NU schimbarii destinatiei

Capitolul M este una dintre cele cinci parti ale normelor de constructie, care nu este

aplicabil in cazul schimbarii destinatiei. De exemplu, transformarea unei cladirii cu

alta destinatie intr-o cladire de apartamente, nu atrage si necesitatea de a prevedea

ascensoare pentru transportul persoanelor cu disabilitati la etaje superioare. Cu toate

acestea trebuie acordata o atentie deosebita la schimbarea destinatiei, deoarece

asemenea modificari implica aproape inevitabil “modificarea materiala” a cladirii a

carei destinatie a fost schimbata. In asemenea cazuri “modificarea materiala” trebuie

sa se supuna cerintelor paragrafului precedent.

Utilizatorii sunt sfatuiti sa revada textul de la sectiunea “Generalitati”, pagina 3 si 4,

DTI - M (editia 2000).

97

9.2.4. ACCESIBILITATE SI EXPLOATARE 9.2.4.1 Intrare accesibila pentru fotoliul rulant

Acest capitol ilustreaza prevederile principale pentru accesul persoanelor cu

disabilitati la intrarile in cladiri (altele decat cele de locuit), care constau in

urmatoarele:

- Se vor evita pericolele reprezentate de deschiderea in exterior a geamurilor si

usilor care obstructioneaza calea de acces, sau care pot cauza ranirea

persoanelor cu disabilitati; in particular a celor cu deficiente de vedere.

- Sub balcoane sau sub alte proeminente se va prevedea o inaltime libera de

2,2 m.

- Accesul, unde este posibil, trebuie sa fie nivelat. Termenul “nivelare” se

considera ca include o panta usoara cu scopul de a permite scurgerea apei de

pe suprafata.

- Este indicata o panta de maximum 1:50. Unde panta este mai abrupta decat

1:20, trebuie prevazut de asemenea si accesul pe scari cu trepte, cat mai usor

posibil.

- Suprafata libera din fata intrarii trebuie sa fie de minim 1500 x 1500 mm.

- Se prevede o latime minima de acces la intrare de 1000 mm. Aceasta se

impune pentru a facilita accesul persoanelor care folosesc fotolii rulante sau

bastoane.

- Forma intrarii descrisa mai sus

trebuie sa corespunda (acolo

unde este posibil) cu intrarea

principala in cladire. Nu este de

dorit ca pentru persoanele cu

disabilitati sa fie prevazuta o usa

secundara, fapt care ar sugera o

discriminare, gen “cetatenie de

mana a doua”.

Fig.4.1 a

98

Fig.4.1 b

Acces (acolo unde accesul pe acelasi nivel nu este posibil)

Asa cum este ilustrat in figura 4.1 a, acolo unde este posibil, accesul in cladiri al

persoanelor cu disabilitati trebuie sa se faca pe acelasi nivel, cu cel al terenului

exterior.

Sunt cazuri unde nivelul terenului si unele aspecte inevitabile ale proiectarii cladirii

dau nastere la diferente de nivel intre cota terenului exterior si intrarea in cladire. In

aceste cazuri, pentru accesul persoanelor cu disabilitati trebuie prevazute atat o

rampa cat si o scara exterioara, asa cum este aratat in figurile 4.1 b si 4.2. Anumite

parti din balustradele rampei si scarii au fost omise pentru claritatea figurii.

Dimensiunile sunt detaliate in continuare in figurile 4.3 si 4.4. In cazul tuturor cailor

de acces de la intrarea cladirii, prevazute sa fie in concordanta cu Capitolul M,

suprafetele trebuie sa fie adecvate circulatiei cu fotolii rulante, iar pericolul alunecarii

sa fie redus.

99

Fig.4.2

Fig.4.3

100

9.2.4.2 Scari exterioare

Recomandarile Documentului Tehnic de Instructiuni M pentru scari de acces in cladiri

(altele decat cladirile de locuit), unde nivelul terenului exclude posibilitatea unui

acces la acelasi nivel din exterior in interior, sunt ilustrate in cele ce urmeaza.

Observatiile principale despre scarile prevazute in exteriorul cladirii pentru a facilita

accesul in cladire sunt:

- Trebuie prevazuta o suprafata tactila de avertizare a pericolului la podestul

superior si inferior (de minim 800 mm) pentru a preveni utilizatorul despre

schimbarea de nivel. Aceasta prevedere este conceputa pentru siguranta si

facilitarea accesului persoanelor cu deficiente de vedere. Asemenea suprafete

trebuie sa fie retrase cu 400 mm fata de la treptele de la capatul superior si

respectiv inferior al rampei. Acolo unde accesul pe scari nu se poate face

frontal, dimensiunea suprafetei tactile de avertizare se poate reduce la 400

mm.

- Primele si ultimele trepte de pe fiecare rampa de scara trebuie sa aiba

contrast vizual permanent. Din nou, aceasta este facuta pentru a ajuta

persoanele cu deficiente de vedere si contribuie la iluminarea partii superioare

si bazei rampelor. In practica, aceasta prevedere este deseori executata prin

vopsirea treptelor in cauza cu un strat de acoperire superficiala lucioasa,

rezistenta la uzura. Contrastul vizual prevazut consta dintr-o banda lata de 50

– 75 mm care se extinde pe intreaga latime a treptei.

- Latimea libera a rampelor si a podestelor trebuie sa fie de minim 1000 mm.

- Diferenta maxima de nivel dintre podeste sa fie de 1500 mm.

- Lungimea podestului trebuie sa fie de cel putin 1000 mm, fara obstacole si

deschideri de usi.

- Scari – inaltimea maxima a contratreptei: h=150 mm; latimea minima a treptei:

b=280 mm.

- Contratreptele si treptele sa fie uniforme, iar valoarea (2h + b) sa nu

depaseasca 630 mm.

- Nu se vor folosi scari balansate sau contratrepte deschise (goluri).

- Trebuie evitate profilaturile (“ciubucul” treptei) proeminente.

Prevederile pentru balustrade sunt detaliate in Figura 4.3.

101

9.2.4.3 Rampe exterioare de acces

Rampele de acces ale cladirilor trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

- Suprafata trebuie sa fie potrivita pentru circulatia fotoliilor rulante si trebuie sa

aiba o buna rezistenta la alunecare.

- Latimea libera (neobstructionata) a rampei de acces si a podestului trebuie sa

fie de minim 1 m.

- Panta maxima a rampei sa fie de 1:20. Lungimea maxima a rampei este de 9

m.

- In cazuri exceptionale, unde conditile de teren / amplasament o cer, panta

rampei poate sa creasca pana la maxim 1:12 avand o lungime maxima de 4.5

m; ea trebuie sa aiba acces la scari si fie prevazuta lateral cu balustrade pe

ambele laturi.

- Lungimea podestului sa fie de minim 1000 mm. Podestele superioare sa fie de

1500 x 1500 mm pentru a permite intoarcerea carucioarelor.

- Zona libera pana la limita oricarei raze de deschidere a usilor trebuie sa fie de

minimum 1300 mm.

- Sunt necesare borduri inalte de minimum 75 mm spre laturile deschise.

Vezi figura 4.3 pentru indicatii referitoare la balustrade.

9.2.4.4 Balustrade – scari si rampe

Figura 4.4 pune in evidenta prevederile pentru balustradele indicate a fi folosite de

catre persoanele cu disabilitati. In general, trebuie sa fie proiectate balustrade pe

ambele parti ale rampelor si podestelor. Balustradele trebuie fixate la o inaltime de

840 – 900 mm deasupra scarilor sau rampelor si de 840 – 1000 mm deasupra

suprafetei podestului. Balustradele trebuie extinse cel putin la 300 mm dincolo de

capatul superior si respectiv baza scarilor (sau rampei), terminate intr-un capat inchis

care nu intra intr-o cale de acces, iar profilul balustradei si proiectia ei sa fie

convenabile. Asa cum s-a aratat la paragraful Scari, Rampe si Balustrade, Capitolul

M tinde sa nu tina seama de cateva dintre prevederile capitolului K al aceluiasi

normativ. Se va reaminti de exemplu ca in capitolul K se permite ca balustradele sa

se termine inaintea bazei scarilor si sa nu deserveasca ultimele doua trepte.

102

Fig.4.4

Prevederile capitolului M contravin acestor prescriptii acolo unde scarile sunt folosite

si de catre persoane cu disabilitati.

Prevederile Documentului Tehnic de Instructiuni M pentru inaltimea balustradelor nu

trebuie confundate cu prevederile Documentului Tehnic de Instructiuni K pentru

inaltimea parapetului. De exemplu, la cladiri altele decat cele de locuit, cerinta este

ca parapetul la podeste sa aiba inaltimea de minim 1100 mm, pe cand indrumatorul

arata o inaltime intre 840 si 1000 mm pentru o balustrada a podestului. In asemenea

situatii, poate sa fie necesar ca parapetul sa se extinda deasupra nivelului

balustradei, iar detalierea relatiei dintre balustrada si parapet trebuie sa ia in

considerare acest aspect.

Documentul Tehnic de Instructiuni K permite o singura balustrada pentru scari si

rampe a caror latime este mai mica de 1000 mm. Documentul Tehnic de Instructiuni

M pe de alta parte, recomanda ca fiecare scara si rampa prevazute pentru folosirea

103

lor de catre persoanele cu disabilitati, indiferent de latime, sa fie prevazute cu

balustrade pe ambele parti.

9.2.4.5 Suprafete tactile Suprafetele tactile pot fi realizate in mai

multe moduri. Figura 4.5 arata o astfel

de suprafata. Aceasta este formata din

placi de beton prefabricat prevazute cu

amprente. Alte optiuni, la fel de potrivite,

presupun includerea unor nervuri

transversale sau inserarea unor bare in

elementele prefabricate sau executate in

situ. Fig.4.5

9.2.4.6 Usi – externe, interne

Figura 4.6 rezuma recomandarile Documentului Tehnic de Instructiuni M pentru usile

de la intrare si usile interioare ale cladirilor, altele decat cele de locuit. Principalele

recomandari sunt:

- Trebuie sa se asigure o latime minima libera de 800 mm pentru usile

exterioare si de 750 mm pentru usile interioare (Fig.4.6). Usile duble trebuie sa

incorporeze cel putin un canat de latime potrivita.

- Trebuie sa existe un spatiu minim liber de 300 mm invecinat muchiei

principale a oricarei usi cu un singur canat (fig.4.6).

- Usa trebuie prevazuta cu feronerie potrivita. Multi producatori de feronerie

fabrica produse specifice pentru folosul persoanelor cu disabilitati. Un alt

aspect important este inaltimea de montare a feroneriei. Trebuie avut grija ca

mânerele, care asigura deschiderea etc. sa fie montate la o inaltime la care o

persoana cu disabilitate poate ajunge cu usurinta. Acesta include, bineinteles

si pe cineva care sta intr-un fotoliu rulant.

- Auto-inchizatoarele montate la usi trebuie sa fie convenabile folosirii de catre

persoanele cu disabilitati. In multe cazuri forta necesara operarii

inchizatoarelor, impreuna cu existenta in jurul usilor a garniturilor de etansare

impotriva fumului, ingreuneaza deschiderea usilor. Se va tine cont de aceasta

104

in cladiri, altele decat cele de locuit, folosite de persoane cu disabilitati. In

cladiri, altele decat cele de locuit, care sunt probabil folosite de multe

persoane cu disabilitati, o practica obisnuita de proiectare este folosirea de-a

lungul cailor de acces a usilor prevazute cu mecanisme electromagnetice

automate, in locul inchizatorilor conventionale. Efectul acestora este de a

asigura, in timpul exploatarii normale a cladirii, accesibilitatea usoara pe

coridoare, fara bariere, impunandu-se totodata si o divizare satisfacatoare a

coridoarelor si a altor cai de circulatie.

Fig.4.6

- In general usile turnante nu sunt

potrivite pentru a fi folosite de

persoane cu disabilitati. Orice cladire

care este prevazuta cu usi turnante

pentru acces, trebuie sa aiba in plus

o usa conventionala, pentru a usura

accesul persoanelor cu disabilitati.

9.2.4.7 Usi cu geamuri

Figura 4.7 ilustreaza recomandarile Documentului Tehnic de Instructiuni M pentru

geamurile prevazute atat la usile de acces in cladiri (altele decat cele de locuit) cat si

la usile interioare. Ideile principale sunt:

• Persoanele cu disabilitati si alti utilizatori, apropindu-se de usa trebuie sa aiba

posibilitatea de a vedea clar prin usa respectiva, pentru a reduce la minimum

riscul de a fi lovite la deschiderea acesteia. Acolo unde este realizabil si

practicabil, usile de la intrare si usile de la coridoare sau pasaje trebuie sa

aiba incorporate geamuri corespunzatoare.

• Acolo unde exista suprafete mari de geam fara stinghii intermediare, sticla

trebuie marcata pentru evitarea “intrarii” in suprafata vitrata. Acesta este un

risc major pentru persoanele cu deficiente de vedere.

105

Recomandarile din Documentul Tehnic de Instructiuni pentru usi cu geam sunt:

• Unde este realizabila si practicabila incorporarea geamului in usa, o zona

minima de geam trebuie prevazuta la o inaltime cuprinsa intre 900 si 1500 mm

deasupra nivelului pardoselii. Acest geam nu trebuie extins pe toata latimea

usii, dar poate sa ia forma unei deschizaturi inguste.

Fig.4.7

• Acolo unde usa este in intregime din sticla, sau in cazul unui panou fix de

geam asociat cu usa, astfel de geamuri trebuie sa fi prevazute cu un mijloc de

identificare a sticlei. In practica acest mijloc de identificare este adesea

prevazut prin aplicarea pe sticla a unor marcatoare adezive, aproximativ la

nivelul ochiului (intre 1200 si 1500 mm deasupra nivelului pardoselii). Alte

tehnici folosite includ gravarea sticlei pentru a fi vizibila, care poate fi sub

forma unor marcaje clare, desene imprimate, numele si/sau logoul cladirii sau

al companiei care ocupa cladirea.

9.2.4.8 Holurile de la intrare

In Figura 4.8 sunt ilustrate o serie de optiuni pentru proiectarea holurilor de la intrare

usor utilizabile de catre persoanele cu disabilitati si in special de persoanele care

folosesc fotolii rulante. Dimensiunile indicate sunt minime si esentiale pentru

utilizarea holurilor si accesul in cladiri, (exceptandu-le pe cele de locuit) de catre

106

persoanele neinsotite care folosesc fotolii rulante. Figura 4.8 (A, B si D) indica usi cu

un singur canat. Figura 4.8 (C, E) arata diverse aranjamente in care sunt implicate

usi duble. Figura 4.8 (E) arata usi duble cu deschidere intr-o singura parte iar Figura

4.8 (C) prezinta usi duble cu deschideri in ambele directii.

Fig. 4.8

9.2.4.9 Holurile interioare

In Figura 4.9 sunt ilustrate cateva aranjamente potrivite pentru holurile interioare din

cladiri, (exceptandu-le pe cele de locuit), pentru a permite accesul unui fotoliu rulant.

Toate configuratile aratate sunt pentru usi cu un singur canat. Aceasta binenteles ca

nu exclude folosirea usilor duble, acolo unde holurile au dimensiuni potrivite. Pentru

holurile de la intrare care sunt prevazute cu usi duble se poate face raportarea la

dimensiunile din Figura 4.7.

107

Fig.4.9

9.2.4.10 Ascensoare pentru persoane

a. Cladiri:

- cu 2 etaje; sau cu orice numar de niveluri avand aria neta/niv > 280 m2. - cu 3 etaje; sau cu orice numar de niveluri avand aria neta/niv >200 m2.

Aria utila a nivelului nu include circulatia pe verticala, dotarile sanitare, zonele de

intretinere, dar include suprafata de locuit (apartamentele).

Multe dintre cladirile etajate (altele decat cele de locuit), necesita prevederea

ascensoarelor pentru a facilita accesul persoanelor cu disabilitati la etajele

superioare. Indicatile principale date in Documentul Tehnic de Instructiuni sunt:

- In cazul oricarei cladiri cu doua etaje (alta decat o cladire cu apartamente – vezi

mai jos), trebuie sa fie prevazut un ascensor de persoane la oricare nivel deasupra

sau dedesubtul nivelului intrarii, care are aria utila a nivelului mai mare de 280 m2.

108

- In cazul cladirilor avand trei sau mai multe etaje (altele decat cele de locuit sau o

cladire cu apartamente – vezi mai jos), trebuie prevazut un ascensor de persoane la

fiecare nivel la care aria utila este mai mare de 200 m2.

Termenul de “aria utila a nivelului” in acest context este definita ca fiind aria tuturor

partilor unui etaj, la care se poate ajunge de la aceeasi intrare a etajului. Aria

suprafetelor de circulatie pe verticala (casa scarii, putul ascensorului etc.), grupurile

sanitare comune si zonele de intretinere, nu sunt incluse in calcularea ariei utile a

nivelului.

b. Apartamente

- 8 apartamente pe etajele superioare sau inferioare. - 2 apartamente la 10 m sau mai mult deasupra nivelului intrarii.

In cazul cladirilor cu apartamente, se impune prevederea unui ascensor atunci cand:

- sunt mai mult de opt apartamente in total pe orice nivel deasupra sau dedesubtul

nivelului intrarii, sau

- sunt mai mult de doua apartamente pe orice nivel cu intrarile la peste 10 m

deasupra nivelului intrarii principale.

Acolo unde numarul de etaje dintr-o cladire, precum si aria utila a fiecarui etaj, sau

numarul de apartamente justifica un ascensor, atunci ascensorul de persoane

prevazut trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici de proiectare:

- Cabina ascensorului si butoanele de apel de la etaje sa aiba indicatoare tactile

pentru a facilita utilizarea lor de catre persoanele cu deficiente de vedere.

- Ascensoarele care deservesc mai mult de 3 etaje sa fie prevazute cu

indicatoare vizuale si auditive.

- Durata deschiderii usii de minim 8 secunde.

- Dimensiunile cabinei ascensorului sa fie de minim 1100 mm × 1400 mm.

- La intrarea in lift sa existe o suprafata libera de 1500 × 1500 mm. Pentru

deschiderea usii ascensorului sa se asigure o suprafata libera de minim

800mm.

- Butoanele de comanda (ale ascensorului si cele de la etaje) sa fie intre 900 –

1200 mm deasupra pardoselii (Fig.4.10).

109

- Butoanele de comanda nu trebuie sa fie asezate in colturi si trebuie sa fie la

cel putin 500 mm distanta fata de orice usa.

Fig.4.10

- Trebuie prevazuta o oglinda

cu inaltimea egala cu jumatate

din inaltimea peretelui din

spate al cabinei liftului, pentru

a facilita iesirea cu spatele a

unui fotoliu rulant.

9.2.4.11 Scari interioare

Fig.4.11

Daca o cladire nu are

ascensor pentru folosinta

persoanelor cu disabilitati

(datorita dimensiunilor

reduse sau al numarului

mic de apartamente),

atunci trebuie prevazuta

cel putin o scara potrivita

(Fig.4.11).

Asemenea scari trebuie sa indeplineasca recomandarile de proiectare date in figura

4.11:

- Contratreptele sa nu depaseasca 175 mm.

- Latimea treptelor sa nu fie mai mica de 250 mm.

- (2h + b) sa nu depaseasca 630 mm.

- Inaltime maxima de 1800 mm intre podeste.

110

- Profilul treptei („ciubucul”) sa nu fie proeminent.

- Trebuie prevazute balustrade – recomandarile standard sunt identice cu cele

prezentate deja pentru scari exterioare ale cladirilor (altele decat cele de locuit).

9.2.4.12 Rampe interne

In unele cladiri, exceptand cladirile de locuit, poate sa fie adecvat sau convenabil sa

se prevada rampe pentru a facilita circulatia interna intre etaje a persoanelor cu

disabilitati. Acolo unde se iau astfel de masuri, principalele caracteristici de

proiectare, dupa cum se poate observa, sunt identice cu cele tratate deja la rampele

de acces externe.

Regulile sunt ilustrate in Fig.4.12 si in cele ce urmeaza.

Fig.4.12

111

9.2.4.13 Elemente de protectie (apărătoare, borduri)

Tabelul 4.1 Prevederi normative pentru balustrade

BALUSTRADE

CLADIRE LOCALIZARE REZISTENTA INALTIME SCHITA

Casa scarii,

rampa

840 mm

Podest 900 mm

Cladiri de locuit

pentru o

singura familie

Etaj, balcon,

acoperis

Vezi BS2 6399

Partea I

1100 mm

Casa scarii,

rampa

900 mm Fabrici &

depozite

(trafic usor) Podestele si

marginile libere

ale planseului

Vezi BS 6399

Partea I 1100 mm

Alte cladiri

rezidentiale,

institutionale,

educationale,

birouri si cladiri

publice

Peste tot

Vezi BS 6399

Partea I

- 900 mm

pentru rampe;

- 1100 mm in

rest

530 mm in fata

scaunelor fixe

800 mm (h1)

Zona de

asamblare

In rest peste tot

Vezi BS 6399

Partea I

- 900 mm

pentru rampe;

- 1100 mm (h2)

in rest

Magazin cu

amanuntul

Peste tot

Vezi BS 6399

Partea I

- 900 mm

pentru rampe;

- 1100 mm in

rest

Documentul Tehnic de Instructiuni K se ocupa si de problema prevederii protectiei

adecvate impotriva caderii de pe scari si rampe – aceasta masura generala este

2 British Standard

112

denumita “guarding”. Evident, casa scarilor si rampele prevazute in concordanta cu

Capitolul M trebuie sa aiba balustrade adecvate.

Instructiuni detaliate pentru proiectarea si constructia elementelor de protectie sunt

date in Documentul Tehnic de Instructiuni K si in paragraful referitor la Casa scarilor,

Scari, Rampe si Balustrade. Acestea contin recomandarile detaliate referitoare la

scari si rampe. In Tabelul 4.1 este reprodusa diagrama 5 din Documentul Tehnic de

Instructiuni K. Trebuie retinut faptul ca elementele de protectie pot sa ia diferite

forme, incluzand pereti, paravane, bariere, parapeti si balustrade. In Documentul

Tehnic de Instructiuni K sunt precizate prevederile care trebuie luate in considerare

la proiectarea elementelor de protectie care trebuie sa reziste la incarcari specifice.

In plus, aceste elemente trebuie sa fie proiectate in asa fel incat sa nu aiba goluri mai

mari de 100 mm iar copiii sa nu se poata catara usor pe ele, in cladirile (altele decat

cele de locuit) care pot sa fie utilizate si de catre copii sub 5 ani.

9.2.4.14 Schimbarea de nivel la acelasi etaj

Documentul Tehnic de Instructiuni M cere ca fiecare etaj al unei cladiri sa fie

proiectat si construit in asa fel incat sa permita circulatia independenta a persoanelor

cu disabilitati si accesul acestora la gama de servicii si facilitati prevazute la nivelul

respectiv. In cladirile (altele decat cele de locuit) care au schimbari de nivel pe etaj,

sunt oferite trei optiuni pentru a asigura accesul adecvat al persoanelor cu disabilitati:

- In cazul schimbarilor minore de nivel, prin nivelare, de exemplu rampe care

indeplinesc in general prevederile analizate la paragrafele precedente.

- Prevederea unui ascensor pentru persoane sau a unei platforme - lift.

- Prevederea aceleiasi game de servicii si facilitati care sunt disponibile pentru

celelalte persoane din cladire, la un nivel usor accesibil persoanelor cu

disabilitati.

Un exemplu al unei asemenea situatii ar fi o casa publica cu o schimbare de nivel la

un etaj, prevazuta cu scari pentru accesul la un nivel superior. Daca singura toaleta

adecvata se afla la nivelul superior, trebuie prevazut accesul la acel nivel pentru

persoanele cu disabilitati. Daca nivelul superior contine doar scaune, accesul pentru

persoanele cu disabilitati nu este considerat necesar, cu conditia sa fie prevazute

scaune si la nivelul la care aceste persoane au acces.

113

9.2.4.15 Folosirea comoda a:

- Feroneriei;

- Robinetilor;

- Intrerupatoarelor, prizelor

- Mijloacelor de comunicare.

Dispozitivele si accesorile trebuie selectionate atent si amplasate astfel incat sa

usureze folosirea lor de catre persoanele cu disabilitati. Trebuie luati in considerare

toti factorii pentru a minimiza nedoritele eforturi fizice exagerate.

9.2.4.16 Camerele de cazare din hoteluri si pensiuni

Documentul Tehnic de Instructiuni M recomanda ca, in cazul hotelurilor si al altor

unitati de cazare pentru oaspeti, sa fie luate urmatoarele masuri pentru persoanele

cu disabilitati:

• Cate un dormitor la fiecare 20 de dormitoare, sau cateva dintre acestea,

trebuie sa fie amenajate pentru folosirea lor de catre o persoana care

utilizeaza fotoliul rulant. De exemplu, la proiectarea unui hotel nou cu 12

dormitoare pentru oaspeti, un dormitor trebuie sa fie proiectat pentru o

persoana care foloseste un fotoliu rulant. In cazul unui hotel cu 95 de

dormitoare, trebuie sa fie prevazute 5 astfel de dormitoare, proiectate special.

• Planul camerelor trebuie sa fie in concordanta cu datele din Figura 4.13

Observatile principale sunt:

o Latimea adecvata a usilor de acces in camera si baie.

o Dimensiuni adecvate in general si spatiu de intoarcere / manevra

pentru un fotoliu rulant.

Unde se prevad mai multe dormitoare pentru persoane cu disabilitati, Documentul

Tehnic de Instructiuni M recomanda ca baile apartinand unor astfel de dormitoare sa

fie proiectate astfel incat sa ofere alternative.

114

Fig.4.13

Aceasta reflecta faptul ca anumite tipuri de disabilitati fac ca folosirea căzii de baie sa

fie mai dificila decat folosirea dusului.

In conformitate cu aceasta, la cladirile care sunt dotate cu mai multe camere de

dormit pentru cazarea persoanelor cu disabilitati, este de dorit sa existe

disponibilitatea de a avea alternative.

115

Camerele de cazare din hoteluri si pensiuni (continuare)

Fig.4.14 Amenajarea baii cu dus

A Corpul WC – ului (cu inaltimea de 450 – 460 mm)

B Spatar / Rezervor; C Chiuveta avand dimensiuni

normale; D Bara de sprijin orizontala; E Bara de sprijin pliabila (optional); F Bara de sprijin verticala;

G Bara de sprijin verticala; H Usa; J Suport pentru hartia igienica; K Suport pentru prosoape; L Actionarea dusului; M Facilitate la nivelul podelei dusului N Scaun rabatabil

9.2.4.17 Accesul la cladirile rezidentiale

• Latime minima libera de 800 mm la intrarea pe lot.

• Intrarea principala sa fie accesibila pentru fotoliul rulant, avand in fata ei o

zona libera de 1.2 x 1.2 m. Daca nu este posibil, atunci se prevede o intrare

alternativa accesibila pentru fotoliul rulant, la intrarea pe lot.

• Se prevede o cale de acces alternativa pentru fotoliul rulant, de la locul de

parcare convenabil ales in cadrul lotului, unde:

o Traseul de la limita de proprietate pana la intrarea in cladire depaseste

30 m, sau

o Profilul terenului nu faciliteaza accesul de la marginea lotului pana la

intrare.

• Latimea minima a caii de acces sa fie de 900 mm;

116

• Suprafata sa fie rigida, antiderapanta, orizontala sau cu o usoara panta;

• Pantele sa fie cat mai mici posibil. Unde panta este mai mica de 1:15, distanta

dintre podestele de nivel va fi de maximum 10 m. Pentru pante cuprinse intre 1:12

si 1:15, aceasta distanta va fi de maximum 6 m;

• Calea de acces poate fi incorporata in suprafata carosabila daca acesta are o

latime minima de 3 m.

• Orice margine de pe lungimea caii de acces, pe care exista deschideri spre

diferente de nivel, trebuie sa fie prevazute cu borduri de (minim) 75 mm.

• Vezi Capitolul K pentru indicatii referitoare la elemente (borduri) de protectie.

• Se accepta accesul pe scari acolo unde accesul pe rampe nu este realizabil,

adica in conditiile in care:

o panta rampei de acces la cladirea de locuit din cadrul lotului de teren ar

depasi 1:15;

o nu este spatiu suficient intre cladire si limita de proprietate;

o intrarea nu este la nivelul parterului (de exemplu la cladirile duplex) –

vezi Capitolul M - sectiunea 1a, referitoare la apartamente.

• Proiectarea accesului pe scari:

o Latime minima libera de 800 mm;

o Inaltime maxima a rampei intre podeste de 1800 mm;

o Podeste de minim 900 mm;

o Fara “ciubucuri” (profile) proeminente ale treptelor;

o Contratrepte egale, de maxim 150 mm inaltime;

o Trepte avand latimi egale, de minimum 280 mm.

9.2.4.18 Accesul in interiorul locuintelor

• Se prevede o intrarea la nivel (inaltimea maxima a pragului de 15 mm) cu o

latime minima de 775 mm la toate locuintele unde accesul nu se face pe scari

(toate apartamentele sunt deservite de ascensoare), acolo unde exista cel

putin o camera de locuit la nivelul la care se afla intrarea.

• Pentru detalii legate de efectele agentilor atmosferici vezi “Praguri accesibile

in cladirile noi de locuit”.

117

• Unde conditiile impuse de teren permit accesul pe scari sau acolo unde la

nivelul la care se afla intrarea nu exista camere de locuit, se admit una sau

doua trepte la intrare (care trebuie sa fie in concordanta cu prevederile

Documentului Tehnic de Instructiuni M – Reguli pentru scari).

• Accesoriile de la intrare (sonerii, telefoane etc.) sa fie amplasate la o inaltime

de 900 – 1200 mm deasupra nivelului pardoselii.

9.2.4.19 Circulatia in interiorul locuintei

Proiectarea accesului se refera la urmatoarele aspecte:

• Se prevad coridoare, cai de circulatie avand o latime suficienta (minim 900

mm), fara scari, spre camera(-ele) locuibila(-e) la nivelul la care este

amplasata intrarea, sau spre camera de zi, acolo unde nu exista camere

locuibile la nivelul corespunzator intrarii.

• Se accepta reduceri locale ale latimii, la minim 750 mm, de exemplu in zona

radiatoarelor.

• Acolo unde conditiile de teren impun accesul in trepte la nivelul intrarii, cel

putin o camera locuibila trebuie sa fie accesibila, fara trepte, de la intrarea

care este de asemenea accesibila.

• Latimea usilor de acces la camerele locuibile accesibile (1) raportate la

latimea coridorului alaturat se prezinta in tabelul de mai jos:

• (1) Camerele la care se poate ajunge doar pe trepte/scari pot sa aiba usi cu o

latime minima de deschidere de 750 mm;

• (2) Lungimea minima a coridoarelor care au latimea minima admisibila sa fie

de 1200 mm;

• (3) Lungimea poate fi redusa la 900 mm daca accesul prin usa respectiva se

face frontal;

Latimea minima libera

de deschidere a usii (mm)

Latimea minima libera

a coridorului (2) (mm)

750 1200 (3)

775 1050 (3)

800 900

118

• Mânerele usilor, intrerupatoarele si alte accesorii asemanatoare sa fie situate

la o inaltime cuprinsa intre 900 si 1200 mm deasupra nivelului pardoselii;

• Se prevad scari in locuintele care nu au o camera locuibila la nivelul de acces,

in urmatoarele conditii:

○ Latimea minima libera sa fie de 800 mm;

○ Diferenta maxima de nivel intre podeste sa fie de 1800 mm;

○Lungimea minima a podestului sa fie de 900 mm;

○ Inaltimea maxima a contratreptelor sa fie de 175 mm;

○ Latimea minima a treptei sa fie de 250 mm;

○ La scarile balansate (trapezoidale), latimea treptei masurata la partea

ingusta sa fie de 270 mm;

○ Balustrade continue pe ambele parti, daca rampa are mai mult de

doua trepte.

Comparatie cu Normativul NP 051/2001

Obiectiv / caracteristica Capitolul M a

normelor Europene Normativ NP 051/2001

Accesibilitate si exploatare Intrarea in cladiri

- inaltimea libera de trecere pe sub obstacole izolate

- minim 2,20 m - minim 2,10 m

- panta trotuarului

1:50

- max. 1:50 in sens transversal;

- max. 1:20 in sens longitudinal

- pante mai abrupte de 1:20 - se prevede si accesul pe scari

-

- latimea minima de acces la intrare

1000 mm 1500 mm

119

Scari exterioare

- suprafata tactila de avertizare la treptele din varf si baza

- minim 800 mm -

- benzi directoare contrastante la prima si ultima treapta

50 – 75 mm latime pe toata lungimea treptei

-

- diferenta maxima de nivel dintre podeste

1500 mm -

- contratreapta hmax = 150 mm h = 130 – 150 mm - latimea treptei lmin = 280 mm lmax = 340 mm

Rampe exterioare de acces

- latimea libera a rampei si a podestului

- minim 1000 mm - minim 1200 mm

- panta rampei

- maxim 1:20 avand lungime max. de 9m; - maxim 1:12 avand

lungime max. de 4,5m.

- maxim 8% pentru denivelari > 20 cm; - maxim 15% pentru denivelari < 20 cm.

- lungimea podestului - minim 1000 mm - minim 1200 mm - zona libera pana la limita de deschidere a usilor

- minim 1300 mm -

- borduri spre laturile deschise hmin = 75 mm hmax = 100 mm

Camere de cazare in hoteluri si pensiuni - numarul de dormitoare pentru persoane cu dizabilitati

- 1 dormitor pentru persoane cu dizabilitati la maxim 20 dormitoare

- 1 dormitor la 20 camere; 2 dormitoare

la 50 camere si cate un dormitor la fiecare alte

50 de camere

Accesul la cladiri rezidentiale - zona libera in fata intrarii 1,2 m x 1,2 m 1,5 m x 1,5 m - cale de acces alternativa pentru fotoliu rulant

- latime min. 900 mm - latime min. 1000 mm

- borduri la caile de acces h = 75 mm h = 100 mm - accesul pe scari unde accesul pe rampe nu este realizabil

- se accepta -

Accesul in interiorul locuintelor

- intrare la nivel

- inaltimea max. a pragului 15 mm;

- latime min. 775 mm

-

- amplasare accesorii la intrare (sonerii, interfon, telefon)

h = 900 – 1200 mm 1,2 m – 1,4 m

Circulatia in interiorul locuintelor

- latimea minima a coridoarelor l = 900 mm - - lungime minima a coridoarelor cu latime minima admisibila

L = 1200 mm -

120

9.2.5. UTILITATI SANITARE

9.2.5.1 Prevederi

• Similare cu cele pentru ceilalti utilizatori;

• Minimum un WC unisex;

• Acces separat;

• Convenabil si accesibil;

• Hoteluri, pensiuni– la fel ca si pentru celelate camere.

Regulamentul M2 afirma ca “daca exista utilitati sanitare intr-o cladire atunci trebuie

luate masuri rationale pentru persoanele cu disabilitati”. Documentul Tehnic de

Instructiuni (DTI), Capitolul M completeaza aceasta afirmatie sustinand ca pentru

persoanele cu disabilitati trebuie luate masuri echivalente cu cele luate pentru toti

utilizatorii cladirii. Trebuie observat ca Documentul Tehnic de Instructiuni sustine ca

daca utilitatile sanitare sunt prevazute doar pentru personal, masuri similare trebuie

luate si pentru personalul cu disabilitati.

Este important de subliniat ca aceste prevederi se aplica chiar si acolo unde nu sunt

angajate in mod curent persoane cu disabilitati si trebuie aplicate la constructia

oricarei cladiri noi, unde sunt prevazute utilitati sanitare pentru personal. De

asemenea, acolo unde prin natura cladirii sunt prevazute utilitati sanitare pentru

utilizatorii cladirii (public, vizitatori, etc.), asemenea facilitati trebuie extinse si pentru

persoanele cu disabilitati. In cazul locurilor de munca, sunt relevante prevederile

Regulamentului de Protectie, Sanatate si Bunastare la Locul de Munca (Aplicatie

Generala), 1993 (S.I. No. 44 of 1993).

Nivelul prevederii va fi determinat de tipul cladirii si de numarul probabil de persoane

care urmeaza sa o foloseasca. DTI-Capitolul M recomanda sa se prevada cel putin

un WC unisex pentru accesul cu fotoliul rulant, care sa aiba acces corespunzator.

Aceasta inseamna ca un asemenea WC nu trebuie sa fie amplasat in cadrul

grupurilor sanitare pentru femei sau barbati si trebuie sa fie accesibil fara a se trece

prin acele spatii.

121

Fig.5.1 WC pentru persoane cu disabilitati, care se deplaseaza

Masurile pentru personalul cu disabilitati

pot fi realizate fie impreuna cu facilitatile

pentru restul personalului, fie ca o facilitate

unisex separata. Ca o regula generala,

grupurile sanitare pentru persoanele cu

disabilitati trebuie amplasate in locurile

potrivite, accesibile ale cladirii la care au

acces persoanele in fotolii rulante.In

cladirile unde utilizatorii fotoliilor rulante nu

au acces independent la alte etaje cu

exceptia celui de la intrare, (in general

cladirile fara lift) o toaleta unisex va fi

prevazuta la nivelul la care este amplasata

si intrarea. O exceptie de la aceasta

regula o constituie cazul in care nivelul

intrarii contine doar intrarea propriu zisa si

zonele de circulatie pe verticala (scarile,

etc.). In acest caz prevederea cu toalete

pentru fotolii rulante nu este obligatorie.

Aceasta nu elimina necesitatea de a

prevedea toalete adecvate pentru

persoane cu disabilitati care se pot

deplasa (Fig.5.1).

In cazul hotelurilor si al altor locuri de cazare, grupurile sanitare pentru persoane cu

disabilitati trebuie amenajate in acelasi fel ca si pentru celelalte dormitoare.

Cu alte cuvinte, daca toate unitatile (camerele) de cazare au bai, si cele proiectate

pentru persoane cu disabilitati trebuie sa fie similare. In cazul in care baile nu sunt

impreuna cu camera, pentru persoanele cu disabilitati trebuie prevazute toalete

corespunzatoare, cu acces din zona de circulatie - hol sau coridor. In Fig.4.13 si 4.14

sunt prezentate detaliile referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca

atat camerele de hotel cat si baile. Celelalte zone ale cladirilor hotelurilor trebuie

prevazute cu dotari sanitare in conditiile descrise mai sus.

122

Fig.5.2 Dimensiuni si gabarite ale cabinelor de

WC

9.2.5.2 Cabina WC – pentru persoane cu disabilitati (TLPD=transfer lateral pe partea

dreapta) Figura 5.2 detaliaza recomandarile

DTI – Cap. M referitoare la

compartimentele speciale de WC

pentru utilizatorii de fotolii rulante.

Aceasta figura ilustreaza in termeni

generali caracteristicile unui WC

tipic pentru cei care folosesc fotolii

rulante. Aceasta deriva din

diagrama 13 a DTI - M iar utilizatorii

trebuie sa faca referiri la aceasta

diagrama pentru a asigura

continutul complet al indrumatorului.

Punctele principale care trebuie remarcate aici sunt: prevederea cu bare de sprijin

care sa permita transferul din fotoliul rulant pe vasul WC si invers si prevederea de

spatiu adecvat care sa permita utilizatorului de fotoliu rulant sa paraseasca si

respectiv sa intre in compartiment. Dimensiununea minima finisata sa fie de 2 m x

1.5 m impreuna cu o latime libera a usii de 750 mm.

Aceasta indica un transfer lateral pe partea dreapta, de unde rezulta si literele

TLPD din titlu. In cladirile unde sunt prevazute mai multe asemenea compartimente,

trebuie asigurata atat o versiune de transfer pe dreapta cat si una de transfer pe

stanga.

O manevrare asemanatoare trebuie sa includa atat pozitia usii cat si balansarea

acesteia. Figura 5.3 ilustreaza un aranjament corespunzator, exemplificand cu un

plan de transfer lateral pe stanga.

123

Fig.5.3 Fig.5.4

9.2.5.3 Cabina WC – pentru persoane cu disabilitati (TLPS = transfer lateral pe

partea stanga)

Acolo unde sunt prevazute doua sau mai multe cabine de WC pentru persoanele

care folosesc fotolii rulante, fiecare cabina trebuie sa permita un transfer lateral pe

partea stanga (TLPS), asa cum se arata in Figura 5.4.

Se proiecteaza cabine WC:

• La nivelul la care se afla intrarea, cu intrare accesibila si cel putin o camera

locuibila pe nivel, sau

• La nivelul hall-ului/camerei de zi, in locuintele care nu au camere locuibile la

nivelul intrarii.

Proiectarea cabinelor de WC:

• WC-ul se amplaseaza in bai sau in cabine separate;

• Plasarea in plan astfel incat accesul/exploatarea sa fie usoare;

• Prevederea unui spatiu liber de 750 x 1200 mm pentru a facilita transferul –

vezi Figurile 5.5 a si 5.5 b;

124

• In locuinte mai mici (< 45 m2 la nivelul considerat), se accepta dimensiuni

reduse – vezi Figurile5.6 si 5.7;

• Zona minima libera la usi sa fie de 750 mm – sau mai mare;

• In cazul usilor de la toalete care se deschid in exterior, se pliaza sau gliseaza,

trebuie luate masuri din considerente de siguranta.

a.

Fig.5.5

Fig.5.6 Fig.5.7

b.

125

9.2.5.4 Toalete pentru locuinte vizitabile – Varianta A si B (Fig.5.5 a si b)

NOTA: Chiuveta poate fi amplasata fie in spatiul in care este montat vasul de WC, fie

intr-un spatiu alaturat acestuia. Chiuveta trebuie sa fie montata astfel incat sa nu

impiedice accesul (v. Fig.5.5).

(a) Zona libera pentru fotoliul rulant - perpendiculara pe linia centrala a cabinei de

WC

Tabelul 5.1 Gabarite impuse la proiectarea cabinelor WC

Distanta de la cadrul usii pana la

fata WC – ului Latimea minima de deschidere a usii

250 900

200 850

150 800

100 775

0 750

Nota: Latimea libera de deschidere a usii trebuie sa fie in concordanta

cu prevederile de la pct.4.19.

Comparatie cu Normativul NP 051/2001

Obiectiv / caracteristica Capitolul M a normelor Europene Normativ NP 051/2001

Utilitati sanitare - la locuri de munca si in cladiri administrative

- cel putin un WC unisex separat de grupurile sanitare pentru femei si barbati

-

- la hoteluri - grupuri sanitare pentru persoanele cu dizabilitati amenajate in acelasi fel ca si la celelalte dormitoare

-

Figura 5.6 ilustreaza o varianta pentru planul unui compartiment de WC intr-o

locuinta unde aria nivelului la care este amplasat WC – ul este mai mica de 45 m2.

(b) Zona libera pentru fotoliul rulant - la un unghi oarecare fata de linia centrala a

cabinei de WC

Figura 5.7 ilustreaza o alta varianta pentru planul unui compartiment de WC intr-o

locuinta unde aria etajului la care este proiectat WC – ul este mai mica de 45 m2.

126

9.2.6. AUDITIE SI FACILITATI PENTRU SPECTATORI

• Acces la toate nivelurile pentru persoanele cu disabilitati care se pot deplasa.

• Persoanele care folosesc fotolii rulante sa aiba:

o Zone selectate, cu conditii bune de vizibilitate;

o Servicii, facilitati – ca peste tot in cladire;

o Sa fie integrate intre celelalte zone (nu izolate);

o Sa fie in vecinatatea insotitorului;

o Spatiu de 1400 mm x 900 mm.

Regulamentul M3 afirma ca “daca o cladire contine scaune fixe pentru auditie sau

spectatori, trebuie satisfacute cerinte rezonabile si pentru persoanele cu disabilitati”.

Acest regulament vizeaza in principal cladiri ca: teatre, cinematografe, sali de

concerte si stadioane si urmareste sa asigure ca persoanele cu disabilitati sa nu fie

dezavantajate in privinta accesului in asemenea locuri.

Sectiunea 3 a Documentului Tehnic de Instructiuni, precizeaza ce se considera a fi

prevedere rezonabila in asemenea circumstante.

O regula generala in cazul persoanelor cu disabilitati care se pot deplasa, o

constituie prevederea accesului lor la toate nivelurile cladirii. In cazul persoanelor

care folosesc fotolii rulante, un astfel de acces s-ar putea sa nu fie usor de realizat

sau sa nu fie practic la cladirile cu mai multe etaje. Pentru cazul persoanelor care

folosesc fotolii rulante, in Documentul Tehnic de Instructiuni M sunt facute

urmatoarele recomandari:

• Trebuie sa fie prevazut accesul fotolilor rulante spre zonele selectate, care

permit conditii bune de vizibilitate.

• Servicile si facilitatile utilizabile, in zonele spre care accesul fotolilor rulante

este disponibil, trebuie sa fie echivalente cu cele disponibile in alte parti ale

cladirii (de exemplu toalete, facilitati de odihna etc.).

Spatiile pentru fotolii rulante trebuie sa fie integrate in zonele generale de scaune

astfel incat sa nu apara ca un loc izolat. Persoanele care folosesc fotolii rulante

trebuie sa poata sa stea in locul respectiv impreuna cu persoanele insotitoare. In

127

unele cazuri, un spatiu pentru fotoliul rulant se poate crea prin inlaturarea scaunului

conventional. Spatiul necesar acomodarii confortabile a unui fotoliu rulant trebuie sa

fie de minim 1400 mm x 900 mm.

Auditie si facilitati pentru spectatori

Prevederi minimale

Prevederea cu spatii pentru fotolii rulante in

cladiri cu scaune fixe pentru auditie sau

spectatori trebuie sa fie facuta in

concordanta cu criterile indicate in tabelul

alaturat, referitoare la numarul locurilor ce

trebuie asigurat, in functie de numarul total

de spectatori.

Nota: Aceste prevederi se aplica la toate salile dintr-un complex cu mai multe sali, ca

de exemplu: cinematografe de tip multiplex, teatre cu mai multe scene, sali de

concerte.

9.2.7. SISTEME DE COMUNICARE

- Sisteme de inductie;

- Sisteme bazate pe radiatii infrarosii.

Sectiunea 3 a Documentului Tehnic de Instructiuni M formuleaza prevederi pentru ca

persoanele cu deficiente de auz sa se poata bucura de spectacolele in locurile

publice, recomandand ca dispozitivele ajutatoare (sisteme bazate pe diferite tehnici)

sa fie incorporate in facilitatile respective. Aceste recomandari se vor aplica acolo

unde reprezentatia sau evenimentul are loc in spatii deschise (in natura), de exemplu

teatre, cinematografe, sali de concerte, sali de conferinte sau lacasuri de cult.

Nr. locuri<300 minim 6

300-1000 minim 2%

1000-2000 minim 20

>2000 minim 1%

Se aplica la orice sala de spectacole.

128

9.2.8. ACCESUL LA ZONE CARE NU SUNT DESTINATE PUBLICULUI

Pe langa accesul in zonele publice ale cladirilor care au sali de auditie si facilitati

pentru spectatori, trebuie luate masuri pentru ca persoanele cu disabilitati sa aiba

acces si in alte zone ale unor asemenea cladiri, cum sunt scena si vestiarele.

Comparatie cu Normativul NP 051/2001

Obiectiv / caracteristica Capitolul M a normelor Europene Normativ NP 051/2001

Auditie si facilitati pentru spectatori - pentru persoanele cu dizabilitati care se pot deplasa

- acces la toate nivelurile -

- pentru persoanele din fotolii rulante

- zone selectate cu conditii bune de vizibilitate; - servicii, facilitati ca peste tot in cladire; - sa fie integrate (nu izolate); - sa fie in vecinatatea insotitorului

-

- dimensiunea spatiului pentru fotoliu rulant

1400 x 900 mm 1400 x 1100 mm

- numarul de spatii pentru fotolii rulante

- min. 6 locuri pentru < 300 locuri; - min. 2% pentru 300 – 1000 locuri; - min. 20 locuri pentru 1000 – 2000;

- min. 1% pentru > 2000 locuri.

- cate un loc la 50 de spectatori dar nu mai putin de 2 locuri.

129

ANEXE

TABELE SINTETICE privind masuri de protectie pentru persoane cu handicap

conform Normativului NP 051/2001

TABEL 1 – Masuri generale TABEL 2 – Masuri cu privire la SPATIUL URBAN

TABEL 3 – Masuri cu privire la CLADIRI CIVILE –prevederi comune TABEL 4 – Masuri cu privire la CLADIRI CIVILE –prevederi specifice

130

131

132

133

134

B I B L I O G R A F I E

ACTE SI PUBLICATII OFICIALE

IRLANDA

[1] Building Control Act, 1990

[2] Building Control Regulations, 1997, SI 496 of 1997

[3] Building Regulations (Amendment) Regulations, 2000, SI 179 of 2000

[4] Code of Practice for the Management of Fire Safety in Places of Assembly, 1989

[5] Employment Equality Act, 1998

[6] Equal Status Act, 2000

[7] Fire Services Act, 1981

[8] National Development Plan, 1999

[9] Safety, Health and Welfare at Work Act, 1989

[10] Safety, Health and Welfare at Work (Signs) Regulations, 1995 SI 132 of 1995

[11] Technical Guidance Documents to the Building Regulations, 2000, especially to

Part K, Stairways, Ramps and Guards, and Part M, Access and facilities for disabled

persons.

UNIUNEA EUROPEANA

[12] COM (2000) 284 final, May 2000: Communication from the Commission to the

Council, the European Parliament, the Economic and Social Committee and the

Commission of the Regions: Towards a barrier-free Europe for people with

disabilities

[13] Council decision (2000/750/EC), November 2000:

[14] Council decision establishing a Community action programme to combat

discrimination (2001-2006).

STANDARDE SI NORME BRITANICE

[15] BS 4467: 1991: Anthropometric and ergonomic recommendations for

dimensions in designing for the elderly

[16] BS 5378: Part 1: 1980: Safety signs and colours: Part 1: Specification for colour

and design

[17] BS 5499: 1990: Fire safety signs, notices and graphic symbols

135

[18] BS 5588: Part 8: 1999: Fire precautions in the design and construction of

buildings: means of escape for disabled people

[19] BS 5655: 1986: Lifts and service lifts

[20] BS 5776: 1996: Specification for powered stair lifts

[21] BS 5810: 1979: Code of practice for access for the disabled to buildings

[22] BS 5839: Part 1: 1988: Code of practice for system design, installation and

servicing

[23] BS 5887: 1980: Specification for mobile, manually operated patient lifting

devices

[24] BS 5900: 1991: Specification for powered domestic home lifts

[25] BS 6034: 1990: Specification for public information symbols

[26] BS 6083: Part 4: 1981: Specification for magnetic field strength in audio-

frequency induction loops for hearing aid purposes

[27] BS 6130: 1993: Code of practice for powered lifting platforms for use by people

with disabilities

[28] BS 6206: 1981: Specification for impact performance requirements for flat safety

glass and safety plastics for use in buildings

[29] BS 6259: 1982: Code of practice for planning and installation of sound systems

[30] BS 6262: 1982: Code of practice for glazing for buildings

[31] BS 6418: 1989: Specification for cordless audio transmission devices using infra-

red radiation

[32] BS 6440: 1983: Code of practice for powered lifting platforms for use by disabled

persons

[33] BS 7036: Code of practice for safety at powered doors for pedestrian use

[34] BS 7443: 1991: Specification for sound systems for emergency purposes

[35] BS 7594: 1993: Code of practice for audible frequency induction loop systems

[36] BS 8300: 2001: Design of buildings to meet the needs of disabled people

ROMANIA Normativul NP 051/2001 privind masuri de protectie pentru persoane cu handicap