UNIVERSITATEAOVIDIUSCONSTANTA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA

SPECIALIZAREA TEOLOGIE ASISTENTA SOCIALA

LUCRARE DE LICENTA

REGLEMENTARI ACTUALE IN DREPTUL FAMILIEI DIN ROMANIA

COORDONATOR STIINTIFIC ABSOLVENTA

LECT.DR GEORGETA STOICA GEORGETA VIOLETA F

2011

1

CUPRINS

INTRODUCERE . 3

I . NOTIUNI GENERALE PRIVIND FAMILIA SI DREPTUL FAMILEI ..5

II. ACTELE PREMERGATOARE SI PREGATITOARE PENTRU CASATORIE 9

2.1 LOGODNA CRESTINA.9

2.2 CASATORIA-TAINA SI CASATORIA CONTRACT ...13

III .PREVEDERI ALE DREPTULUI PRIVIND CASATORIA.....19

3.1 INSTITUTIA JURIDICA A FAMILIEI IN LEGISLATIA CIVILA.....20

3.2 ACTUL JURIDIC BILATERAL AL CASATORIEI SI CONDITII CANONICE

PENTRU CUNUNIE....21

3.3 VARSTA LEGALA LA CASATORIE 29

IV .RAPORTUL DINTRE CUNUNIE SI CASATORIA CIVILA.....36

V.ASPECTE NOI PRIVIND ABORDAREA CASATORIEI IN PERSPECTIVA NOULUI

COD CIVIL ................................................................................................................................41

CONCLUZII....55

BIBLIOGRAFIE .57

2

INTRODUCERE

Cstoria, ca instituie divin natural, a fost aezat n form monogam de Dumnezeu

n Rai, la crearea primilor oameni, Adam i Eva: Nu este bine s fie omul singur; s-i facem

ajutor potrivit pentru el (Facere 2, 18).

Dumnezeu a fcut-o pe femeie cu os din oasele lui Adam i carne din carnea lui, apoi i-a

unit aa nct s fie amndoi un trup: De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va

uni cu femeia sa i vor fi amndoi un trup (Facere 2, 24), i i-a binecuvntat spunndu-le: Cretei i v nmulii i umplei pmntul i-l supunei( Facere 2, 23).Dintru nceput s-a stabilit deci importana familiei ca celul a societii, numai n cadrul familiei viitorii membri ai

societii avnd cele mai bune condiii pentru a se forma. S-a considerat c este necesar, innd

seama de importana drepurilor pe care le au sotii fie in cstoriea cretine fie in casatoria civila

si sa , s alctuiesc o lucrare pe tema aceasta . Am pornit acest demers observnd faptul c muli

din cei ,care vor s ncheie o cstorie, nu tiu care sunt condiiile pe care trebuie s le

ndeplineasc pentru aceasta iar dup ncheierea cstoriei, care sunt obligaiile i drepturile lor

i mai precis care este statutul lor faa de Stat si fata Dumnezeu i al oamenilor, adic n

Biseric.

Instituia cstoriei a fcut obiectul unei deosebite atenii din partea tuturor legiuitorilor,

nc din timpurile anterioare cretinismului, chiar statele necretine au cutat ntotdeauna s dea

familiei o organizaie ct mai potrivit, pentru ca n acest fel, s corespund scopului i rolului ei

att de nsemnat. Pentru a reface caracterul monogam al cstoriei, disprut cu timpul,

Mntuitorul a ridicat n Biserica Sa cstoria la rang de Sfnt Tain, El nsui lund parte la

nunta din Cana Galileii, unde binecuvinteaz nunta i svrete minunea prefacerii apei n vin.

Sfntul Apostol Pavel numete nunta tain mare (Efeseni V, 32), i o aseamn cu

legtura dintre Hristos i Biseric, astfel subliniind c n cstorie legtura sufleteasc dintre

soi st pe primul plan, determinnd unitatea soilor i prelund nsoirea conjugal.

Sfnta Tain a Cununiei este lucrarea sfnt prin care se desvrete prin har

nelegerea dintre dou persoane, prin care acestea ncheie cstoria. Cstoria este deci legtura

i unirea monogam dintre un brbat i o femeie pentru toat viaa i o participare reciproc la

3

dreptul divin. Nici o instituie nu are un rol att de hotrtor pentru om i societate ca familia, cu

ea stnd sau pierzndu-i binele particular i cel public i de ea atrnnd, n mare msur, ruina i

prosperitatea naiunilor. Poate fi asemnat foarte bine cu o temelie i este lucru cunoscut c,

dac la o cas temelia este puternic, cldirea st neclintit, tot aa, dac ntr-o societate familia

este aezat pe idei sntoase, ntregul trup social progreseaz.

n primul capitol, intitulat:, Notiuni generale privind famila si dreptul familiei se va arta ,ce se nelege prin legislatia de stat si legislatia canonica , prin care definim i rolul legilor

si a canoanelor n viaa cretinilor i cine este autenticul interpret al acestora.

Capitolul al II-lea este intitulat Actele premergatoare si pregatitoare pentru casatorie , deoarece vor fi prezentate acele acte care ar trebui s premearg toate cununiile fie cele civile fie

cele religioase .

n al III-lea capitol, intitulat: Prevederi ale dreptului privind casatoria, vor fi prezentate institutia juridica a familei in legislatia civila i mprirea lor , actul juridic bilateral al casatoriei

si conditii canonice pentru cununie si varsta matrimoniala legala pentru ncheierea unei cstorii

valide .

Capitolul al IVlea este intitulat: Raportul dintre cununie si casatoria civila ,unde Statul trebuie sa accepte legislatia bisericeasca in materie matrimoniala, avandu-se in vedere faptul ca

Biserica este o institutie care se organizeaza si functioneaza in cadrul Statului, ca institutie

recunoscuta de Stat, dar, in acelasi timp, nu trebuie ignorat de Stat si caracterul Bisericii de

institutie divino-umana care se deosebeste fiintial de celelalte institutii laice ale Statului.

Capitolul al cincilea, este studiul de caz Aspecte noi privind abordarea casatoriei in perspectiva noului Cod civil , unde am pus accent pe o serie de nouti att de ordin material ct i procedural ale noului cod civil privnind casatoria .

n Concluzii, vor fi reamintite principalele idei ale celor cinci capitole i va fi fcut un ndemn pentru cei, care vor s ncheie o cstorie canonic.

CAPITOLUL I . NOTIUNI GENERALE PRIVIND FAMILIA SI DREPTUL FAMILIEI

4

Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comuniune umana, cea

care asigura perpetuarea speciei ,evolutia si continuitatea vietii siociale . Multe abodari inteleg

familia drept o forma de comunitate umana intemeiata prin casatorie ,care uneste sotii si

descendentii acestora prin relatii stanse de ordin biologic,economic,psihologic moral,afectiv si

spiritual .1 Conceptul de familie, provine conform Dicionarului etimologic al limbii

latine(1959), din famulus (servitor) i reprezint ansamblul sclavilor i servitorilor care triesc

sub acelai acoperi, iar apoi cas n ntregime, stpnul pe de o parte, soia, copiii, i servitorii

de pe alt parte.2

O. Badina i F.Mahler definesc familia ca un grup social realizat prin cstorie,

cuprinznd oameni care triesc mpreun, au o gospodrie casnic comun, sunt legai prin

anumite relaii natural-biologice, psihologice, morala i juridice i care rspund unul pentru altul

n faa societii. n aceste condiii, menioneaz cei doi autori, se poate afirma c, prin familie

se nelege nucleul social elementar, celula societii, care unete pe soi i pe descendenii

acestora.3

Familia n accepiunea cretin este o mic biseric, aa cum spune Sf. Apostol Pavel: Lui

Filimon, prea iubitului prieten i mpreun lucrtor i ctre biserica din casa.(Fil.1,2). Familia

este un spaiu de trire a lucrrii lui Dumnezeu, spre unirea celor doi i sfinirea rodului lor n

Iisus Hristos i pentru mprtirea luminii Sale celor din jur.4 Potrivit nvturii de credina

ortodoxa, familia este aezmntul divin, creat de nsui Dumnezeu in rai, pentru perpetuarea

neamului omenesc, pentru ajutorul reciproc si pentru cultivarea si dezvoltarea darurilor cu care

fiecare so este nzestrat, in atmosfera de comuniune si de dragoste, luminai si cluzii de harul

Duhului Sfnt, care binecuvnteaz si sfinete legtura dintre brbat si femeie. Familia se

bazeaz pe dorina lui Dumnezeu de a-l crea pe om brbat si femeie, deci pereche, pentru a se

completa sau ntregi reciproc.

Din punct de vedere sociologic ,famila apare ca un grup primar ,caracterizat prin puternice

relatii de tip face-to-face , prin asocierea si colaborarea intima a tuturor membrilor ei . Potrivit

unei astfel de viziuni , familia este un grup in care se naste o retea de relatii interindividuale

1 Prof .univ.dr Maria Voina , Sociologia familei ,Curs pentru invatamantul la distanta 2005-2006 p3

2 Lector Dr.Carmen Gabriela Mndril, Dinamica familiei i elemente de asisten social, Pim,Iai, 2003, p.12

3 Ovidiu Bdina, Fred Mahler, Tineretul i familia, Ed. Politic, Bucureti, 1970, p.36

4 P.S. Ep. Moussa, Tineretul i viaa de familie, Teologie i Via , Nr. 5-7, 1994

5

determinate atat de personalitatile membrilor ,cat si de unele fenomene exterioare grupului.

Aceste trasaturi ne permit sa apreciem , in consens cu sociologul francez H Mendras, ca familia este exemplul tipic de grup primar 5

In privinta dreptul familiei cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz

raporturile personale i patrimoniale ce izvorsc din cstorie, adopie i raporturile asimilate de

lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie .Dreptul familiei prezinta stranse legaturi cu

o serie de ramuri de drept, printre care putem aminti: dreptul civil si dreptul de procedure civila;

dreptul administrativ; dreptul protectiei sociale si dreptul muncii; dreptul penal si dreptul de

procedure penala etc. In cele ce urmeaza, vom puncta unele interference ale dreptului familiei si

alte ramuri de drept.Faptul ca dreptul familiei s-a desprins din ramura dreptului civil, devenind o

ramura de sine statatoare relativ recent (odata cu intrarea in vigoare a Codului casatoriei si

familiei al Republicii Moldova, adoptat la 26 decembrie 1969 si pus in aplicare de la 1 aprilie 1970), ne permite sa afirmam ca, intre aceste doua ramuri de drept exista legaturi reciproce, in

sensul ca normele de dreptul familiei se completeaza cu numeroase norme ale dreptului civil, pe

de o parte, iar pe de alta parte reglementarile codului civil se completeaza cu unele dispozitii ale

codului familiei. Astfel, in prima categorie putem include:

- calitatea de persoana fizica a subiectelor de drept familial , care este recunoscuta tuturor

fiintelor umane privite in mod individual si care se bucura in mod egal de posibilitatea de a

participa la raporturile juridice. Identificarea persoanei fizice se face prin nume, domiciliu, stare

civila. Starea civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care legea leaga anumite

consecinte juridice cu ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza. Ea cuprinde

urmatoarele elemente: nasterea, moartea, incheierea casatoriei, infierea, stabilirea paternitatii,

schimbarea numelui si prenumelui.

- capacitatea de folosinta a subiectelor de drept familial care reiese din prevederea dreptului

civil: Capacitatea de a avea drepturi si obligatii civile este recunoscuta in mod egal tuturor

cetatenilor Republicii Moldova. Capacitatea de folosinta incepe, de regula, de la data

nasterii, cu exceptia prevazuta in art. 564 C.C., cind capacitatea de

folosinta incepe de la data conceptiunii. Legislatia civila a Republicii

Moldova stabileste ingradiri cu caracter de protectie in domeniul dobandirii proprietatii si

dispunerea de proprietate de catre copii.

Capacitatea de folosinta inceteaza odata cu decesul persoanei fizice;

5 Prof .univ.dr Maria Voina , Sociologia familei ,Curs pentru invatamantul la distanta 2005-2006 p 6

6

- capacitatea de exercitiu a subiectelor de drept familial

- aptitudinea lor de a-si dobandi prin actiunile proprii orice drept personal nepatrimonial

ori patrimonial si de a-si asuma orice obligatie, adica de asi realiza capacitatea de folosinta care

ii apartine. Capacitatea de exercitiu deplina ia nastere la momentul atingerii varstei majoratului

18 ani. Copiii au capacitatea de exercitiu restransa. in numele minorilor pina la 15 ani actele

juridice le incheie parintii, infietorii, tutorii. De sine statator pot incheia mici acte juridice civile

ce tin de viata de toate zilele. Minorii intre 15 si 18 ani de regula incheie acte juridice civile cu

consimtamantul parintilor, infietorilor, curatorilor. Ca exceptie, pot de sine statator sa: dispuna

de salariul si bursa lor; sa exercite dreptul de autor si inventator; incheie mici acte juridice civile

ce tin de viata de toate zilele.

In a doua categorie putem include succesiunea legala. Mostenirea reprezinta ansamblul

normelor juridice care reglementeaza modul de transmitere a drepturilor fi obligatiilor

decedatului la mostenitorii acestuia. Mostenirea poate fi legala si testamentara. Legislatia civila

prevede urmatoarele clase de mostenitori legali: clasa I (copiii, sotul, parintii), clasa II (fratii si

surorile, bunicul si bunica), clasa III (nepotii si nepoatele de la frate si sore inapti de munca),

persoanele care au fost intretinute de defunct eel putin un an pina la deces.

Toate contractele incheiate de catre soti, inclusiv contractul

matrimonial si contractul privind plata pensiei de intretinere intocmesc in conformitate

cu normele codului civil. Cu toate ca dreptul civil si dreptul familiei au ca obiect de

reglementare atat raporturi patrimoniale cit si ne patrimoniale, relatiile familiale au unele

momente specifice.

In primul rand, daca raporturile de drept civil apar din fapte juridice obisnuite (conventii),

atunci relatiile de familie apar din fapte juridice speciale: de casatorie, de rudenie si adoptie.

Din aceste fapte apar atat relatii personale nepatrimoniale (de exemplu - de educatie a copiilor),

cit si patrimoniale, ca urmare a casatoriei (obligatia de intretinere a sotilor) sau a rudeniei

(obligatia de intretinere dintre parinti si copii, frati si surori, bunei si nepoti). Deci, relatiile

familiale apar Tntre persoane apropiate: soti, parinti, copii si alte rude.

In al doilea rand, in relatiile de familie prioritare sunt relatiile personale nepatrimoniale

(incheierea si desfacerea casatoriei, statutul de soti, drepturile si obligatiile parintilor pentru

educarea copiilor etc.) si apoi cele patrimoniale (proprietatea comuna si proprie a sotilor,

obligatia de intretinere), pe cind in dreptul civil situatia este alta -prevaleaza relatiile

patrimoniale in baza dreptului de proprietate si a relatiilor de marfa - bani, iar cele personale au

7

un rol nesemnificativ. In al treilea rand, drepturile si obligatiile familiale sunt legate de titularii

lor si nu pot fi cedate persoanelor terte. Drepturile si obligatiile civile, insa, pot fi transmise

persoanelor terte cu intoarcere sau fara.

Dreptul familiei prezinta legaturi si cu dreptul penal. Astfel, Codul penal in partea generala cuprinde prevederi speciale referitoare la: raspunderea minorilor; decaderea din

drepturile parintesti; aplicarea fata de minori a masurilor de constrangere cu caracter educativ;

absolvirea de raspunderea penala si incredintarea pe chezasie; privatiunea de libertate a

minorului ce nu a Tmplinit 18 ani; circumstante atenuante si agravante la stabilirea pedepsei

pentru savarsirea infractiunii de catre un minor sau o femeie gravida si respectiv, fata de un

copil, batran, etc.

De asemenea, partea speciala a Codului penal prevede dispozitii privitoare la: omorul

premeditat savarsit asupra unei femei care era gravida; omorul pruncului de catre mama; viol;

tortura; raportul sexual cu o persoana care n-a implinit 16 ani; pervertirea unor persoane care nu

au implinit 16 ani; sustragerea de la plata pensiei alimentare sau de la intretinerea copiilor;

sustragerea de la acordarea ajutorului material parintilor si sotului; abuzul de drepturile sau

obligatiile de tutore; abuzul parintilor si altor persoane la infiere si transmiterea ilegala a

copiilor; divulgarea secretului adoptiei; scoaterea ilegala a copiilor de pe teritoriul Republicii

Moldova; rapirea sau sustragerea unui copil strain; vinzarea si traficul de copii; traficul ilicit de

fiinte umane; atragerea minorului la betie si la consumare nemedicinala a medicamentelor si a

altor mijloace cu efect narcotic etc.

CAPITOLULII ACTELE PREMERGATOARE SI PREGATITOARE PENTRU CASATORIE

2.1 Logodna Crestina Biserica cretin a folosit de la nceput logodna ca un act premergtor cstoriei, fiindc

ea era practicat fiind chiar legiferat att n Vechiul Testament ct i n dreptul roman.

Definiia logodnei - sponsalia a adoptat-o Biserica din dreptul roman ca promisiunea

8

reciproc a unui brbat i a unei femei c se vor cstori n viitor6 Importana i consecinele

logodnei Biserica i le-a nsuit ns din Vechiul Testament, n care logodnica era socotit ca

soie a logodnicului, iar acesta ca so al logodnicei lui . Prinii Sinodului VI ecumenic, n

canonul 98, socotesc ca vinovat de adulter pe cel care va lua n cstorie pe o femeie logodit cu

altul, fiind nc n via logodnicul ei.

Sfntul Vasile cel Mare, n canonul 69, rnduiete ca logodnicul care ar fi avut raporturi

de intimitate cu logodnica sa nainte de ncheierea cstoriei, s fie sancionat numai cu oprire de

la Sfnta mprtanie, aplicnd pedeapsa menionat numai pentru nenfrnare, iar nu pentru

desfrnare, socotind c, n realitate, el a pctuit cu o femeie care nu era cu totul strin de

dnsul.

n dreptul roman, logodna nu avea urmri de drept, dei se ncheia printr-un contract

verbal sau scris, iar mirele ddea o arvun 7, ca semn c logodna s-a ncheiat. Cei logodii nu

erau ns obligai s-i in promisiunea dac ntre timp se rzgndeau. Singura consecin la

care se putea expune brbatul vinovat de nerespectarea logodnei, era restituirea darurilor pe care

le primise cu prilejul logodnei, uneori chiar dublul acestor daruri.8 La greci, tinerii mergeau la

templu, aduceau sacrificii i fceau rugciuni.9

Deoarece logodna este un act premergtor al cstoriei, ea lovete, ntr-o oarecare

msur, n consensul liber necesar cstoriei (consens liber qui facit nuptias), oblignd la

cstorie.10 Biserica a intervenit la ncheierea logodnei cu binecuvntare, ca i la ncheierea

cstoriei, logodna devenind astfel obligatorie ca act premergtor al cununiei, act ndeplinitor al

cstoriei cretine. ncheiat naintea episcopului sau a preotului, dup o form anumit

(rugciuni, schimbarea inelelor), logodna are aproape un caracter n toate egal cstoriei.

ntruct logodna se putea ncheia i la o vrst mai mic dect cea prevzut pentru

ncheierea cstoriei (7 8 ani) cnd cei n cauz nu-i puteau da seama de importana i

implicaiile actului pe care l ncheiau, s-a apreciat c obligaia care rezult pentru logodnici din

6 Prof.Iorgu D.Ivan, op.cit., p.738

7 Dr.Dr.Valerian esan, op.cit., p.193.

8 Prof.Iorgu D.Ivan, art.cit., p.738.

9 Pr.Dr.D.G.Boroianu, Dreptul bisericesc. Principii de drept, Organizaiunea Bisericii Romne, vol.III, Tipografia

Dacia, P.Iliescu i D.Grosu, Iai, 1899, p.206.

10 Dr.Dr.Valerian esan, op.cit., p.194.

9

binecuvntarea Bisericii, de a se considera ca i cstorii, era n contradicie cu libertatea pe care

o acordau legile statului celor logodii de a nu-i respecta promisiunea fcut prin logodn, dac

nu mai doreau s ntemeieze mpreun o familie, prin cstorie. Efectele logodnei precum i

raportul ei cu cununia le-a fixat mpratul Leon Filosoful (886 912), care a stabilit etatea pentru

logodn , precum i condiiile desfacerii ei.

Prin Novela 74 mpratul a confirmat punctul de vedere al Bisericii, asimilnd logodna cu

cstoria n privina consecinelor i a interzis ca Biserica s mai binecuvinteze logodna celor

care nu au mplinit vrsta cerut pentru ncheierea cstoriei 14 (18) ani la brbat i 12 (15) ani

la femeie.11 La puin timp, Leon Filosoful a intervenit cu o nou lege Novela 109 prin care a

meninut interdicia ca logodna s fie binecuvntat nainte ca logodnicii s fi mplinit vrsta

prevzut de Novela 74, i ea s nu dezlege cu uurin, dac a fost binecuvntat de Biseric. n

acelai timp, mpratul i-a rezervat dreptul de a acorda dispens att pentru vrst ct i pentru

binecuvntarea religioas celor logodii cu dispens de vrst dat de el. mpratul Alexie I

Comnenul prin bula de aur din anul 1084, prevede ca la logodn s se fac rugciuni i cntri,

hotrnd c numai atunci logodna va avea putere iar dac s-ar strica o logodn, nebinecuvntat

de Biseric, persoana care a stricat-o nu este supus amenzii12 n novela din 1092 mpratul a

rennoit msurile din 1084 i declar c prile care se logodesc trebuie s-i in cuvntul.13

Urmrile logodnei, dup canonistul Valerian esan, sunt: oprirea logodnicilor de a se

logodi cu alte persoane; obligaia moral de a ncheia cstoria cu cel logodit; produce o rudenie

ntre cei logodii i neamurile de snge ale lor; pe candidaii la preoie i oprete de la hirotonie n

urmtoarele cazuri: dac dup desfacerea legal a logodnei s-a cstorit cu alta (fiind privit ca

brbatul femeii a doua) i dac s-a cstorit cu logodnica altuia (fiind considerat drept cstorit

cu una quasidivorat; can. 98 Trulan)14. Dup canonistul Balsamon acest efect l are nu numai

logodna bisericeasc ci i cea civil, dar Matei Vlastare i Pidalianul l restrng numai la logodna

bisericeasc.15

11 Ibidem.

12 Pr.Dr.D.G. Boroianu, op.cit., p.206.

13 Ibidem, p.207.

14 Dr.Dr.Valerian esan, op.cit., p.195.

15 Ibidem.

10

n imperiul bizantin i ali mprai au ntrit asimilarea logodnei cu cstoria, dar dup ce

au luat natere state naionale cu Biseric Ortodox autocefal, asemenea dispoziii au putut fi

respectate numai n statele n care jurisdicia asupra cstoriei a fost ncredinat Bisericii. n

statele n care logodna nu a mai fost legiferat, iar efecte juridice s-au recunoscut numai

cstoriei civile, respectarea rnduielilor bisericeti, referitoare la logodn i cstorie, a devenit

tot mai dificil. De aceea, pentru a fi evitate inconvenientele ce ar fi rezultat dac fiecare Biseric

autocefal ar fi aplicat legislaia proprie, fcnd abstracie de legislaia statului respectiv,

Sinodul fiecrei Biserici autocefale a luat hotrrea ca logodna religioas s nu se mai oficieze

separat, ci numai odat cu Sfnta Tain a Cununiei i Taina Cununiei s se svreasc numai

celor ce fac dovada c au ncheiat n prealabil cstoria civil.

Biserica Ortodox Romn s-a confruntat cu aceast situaie ncepnd cu 1 decembrie

1865, cnd a intrat n vigoare Codul Civil. Caracterul exclusiv civil al cstoriei l-a pstrat i

Codul Familiei care a intrat n vigoare de la 1 februarie 1954.

Prin articolul 3 acest Cod prevede: Numai cstoria ncheiat n faa delegatului de stare

civil d natere drepturilor i obligaiilor de soi16, iar n articolul 18 se precizeaz: Cstoria

nu poate fi dovedit dect prin certificatul de cstorie eliberat pe baza actului ntocmit n

registrul actelor de stare civil.17

ntruct Constituia Romniei garanteaz tuturor cetenilor libertatea de contiin i

libertatea religioas iar Cultele religioase recunoscute au libertatea de a se organiza i funciona

liber, credincioii pot cere binecuvntarea religioas a cstoriei lor. Sfntul Sinod a luat

hotrrea ca logodna religioas s se svreasc odat cu Taina Cununiei, pentru a-i feri pe

credincioi de situaia ce li s-ar crea din punct de vedere bisericesc, de a fi socotii ca ncheind a

doua cstorie dac s-ar ntmpla ca unul dintre logodnici s moar nainte de a fi ncheiat

cstoria sau nu ar mai vrea s se cstoreasc cu logodnicul su.

Desfacerea logodnei bisericeti este admis, ca nefiind chiar o cununie deplin i aceasta

se face, n afar de motivele pentru desfacerea cununiei (pe care le vom prezenta ntr-un capitol

urmtor) i n urmtoarele cazuri, cnd: unul dintre logodnici trece la o confesiune eterodox,

cade n erezie sau se constat c este eterodox; este imoral; din cauza bolii cununia ar trebui

amnat mai mult de 4 ani; e condamnat la nchisoare mai mult de 4 ani; pleac ntr-o cltorie

16 Prof.Iorgu D.Ivan, Codul familiei, n Revista Biserica Ortodox Romn, LXXII (1954), nr.4, p.472.

17 Ibidem.

11

urgent pentru timp ndelungat; sufer o nsemnat schimbare a strii sale personale sau sociale;

ncheie o cstorie cu o alt persoan; mbrieaz viaa monahal; ajuns la pubertate nu vrea s

mai ncheie cstoria fgduit; afl c logodnica este nsrcinat de altcineva; n caz de

epilepsie, nsntoirea nu survine pn n trei ani; pctuiete cu sora, nepoata sau vara celuilalt

logodit 18.

Desfacerea ilegal sau nendeplinirea desfacerii logodnei n cazuri date, se pedepsete iar

cel care se cstorete cu logodnica altuia, ct timp aceste este n via, iar logodna nu a fost

desfcut n mod legal, e pedepsit ca un adulter, iar nu numai ca un desfrnat .19

2.2 Casatoria-taina si casatoria-contract

In Biserica Ortodoxa, unirea barbatului cu femeia in casatorie este definita ca taina a

Bisericii.20 Dar, " aceasta definitie poate sa para bizara, casatoria fiind contractata (sic, incheiata)

de crestini, precum si de necrestini, de atei si de generatii de fiinte umane pentru care cuvantul

18 Dr.Dr. Valerian esan, op.cit., p.195.

19 Dr.Nicodim Mila, op.cit., p.484.

12

"sacrament" este vid de sens "21.Totusi, casatoria ocupa un loc important in Biserica, iar

binecuvantarea lui Dumnezeu pentru femeile si pentru barbatii care se casatoresc este numita "

taina "22.

"Taina Nuntii este un act sfant, de origine dumnezeiasca, in care, prin preot, se

impartaseste harul Sfantului Duh, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, care

sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti

dintre Hristos si Biserica"23. Astfel, putem afirma inca de la inceput ca maniera in care Biserica

Ortodoxa intelege Sfanta Taina a Cununiei este singura atitudine posibila astazi, diferita atat de

traditia Bisericii Romano-Catolice 24 , precum si de Protestantismul Occidentului25 .

Casatoria ca taina presupune ca omul este cetatean al Imparatiei lui Dumnezeu, nu numai

o fiinta cu simple functiuni fiziologice, psihologice s.a., adica viata omului antreneaza valori

vesnice, pe Dumnezeu Insusi.26 "Cand barbatul si femeia se unesc in casatorie - afirma Sfantul

Ioan Hrisostom - ei nu formeaza o imagine a ceva terestru, ci a lui Dumnezeu Insusi", barbatul

si femeia unindu-se in Dumnezeu, asa cum cele doua firi, divina si umana, se unesc in ipostasul

20 Casatoria este taina (mysterion) a Bisericii, "Taina aceasta mare este; iar eu zic: in Hristos si in Biserica" (Efeseni V, 32), Al. Schmemann afirmand: "Atata timp cat privim casatoria numai in legatura cu aceia care se

casatoresc si nu o raportam la Biserica intreaga, si prin aceasta la lumea intreaga, nu vom intelege niciodata

caracterul sacramental al ei, acea mare Taina de care vorbeste Sfantul Apostol Pavel...", apud Razvan

CODRESCU, Teologia sexelor si taina nuntii, Editura Christiana, Bucuresti, 2002, pp. 160-161. In toate

Marturisirile Ortodoxe, Cununia este considerata Taina (cu exceptia Marturisirii lui Lucaris), a se vedea Pr.

Magistrand Mihai COLOTELO, Importanta Marturisirilor Ortodoxe pentru studiul dreptului bisericesc, in rev.

O, XI (1959), nr. 2, p. 260. In Marturisirea Ortodoxa a lui Petru Movila, Cununia este numita Taina, nu o simpla

invoire intre cei doi soti, Taina care are ca scop: "a) evitarea pacatului desfranarii, prin legatura legiuita dintre

cei doi soti; b) nasterea de prunci si c) intrajutorarea reciproca", cf. Pr. Prof. Constantin CORNITESCU,

Sfintele Taine in Marturisirea Ortodoxa a lui Petru Movila, in rev. ST, XXXII (1980), nr. 7-10, p. 718; Mgr J.

TOMKO, Quelques aspects de la theologie du mariage partir de la vision paulinienne, in vol. " Lacs

aujourd'hui ", Bulletin du " Consilium de Lacs ", (1974), nr. 17-18, p. 12.

21 Jean MEYENDORFF, Le Mariage dans la perspective orthodoxe, trad. din limba engleza de Lucette Marais, Paris, 1986, p. 7.

22 Ibidem

23 H. ANDRUTSOS, Dogmatica, trad. rom., p. 420, apud Pr. Prof. Dr. Dumitru STANILOAE, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, EIBMBOR, Bucuresti, 1997, p. 118.

13

unic al lui Hristos, asa cum Tatal si Fiul se unesc in Duhul Sfant 27. Prin unirea cu Dumnezeu si

cunoasterea Lui, omul poate sa actualizeze darul sau divin, chipul lui Dumnezeu, care poate fi

definit si prin capacitatea de cunoastere, asa cum arata Sfantul Atanasie cel Mare 28, o cunoastere

a modului de curatire a pacatelor prin virtute , el tinzand spre asemanarea cu Hristos, "pentru ca

omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, poate deveni dumnezeu prin libera

alegere si prin har"29 , prin Duhul Sfant Cel care-i uneste pe oameni cu Hristos. Tocmai prin

chipul lui Dumnezeu din el, "chip care nu este intinat prin faptul ca natura umana este impartita

in doua sexe sau intr-o multime de individualitati, adica prin functiile sale spirituale care-l

diferentiaza de celelalte creaturi, omul poate sa ajunga la implinirea scopului existential,

24 Vezi Catechisme de l'Eglise Catholique, Libreria Editrice Vaticana, Vatican, 1992, pp. 340-353. Sublinierea aspectului strict juridic, identificarea casatoriei-taina cu casatoria-contract, pastrata in mod neasteptat in CIC din

1983 si gasirea unui compromis casatoria-alianta (a se vedea aici numeroasele curente de doctrina), accentuarea

extrema a consimtamantului mutual suficient (contractul matrimonial) pentru a face casatoria, interesul pentru

formalism si mai putin pentru fond, sustinut si de actualul Cod de drept canonic din 1983, fac din conceptia

romano-catolica despre casatorie, o conceptie straina de sensul autentic al unirii barbatului cu femeia in

comuniunea dragostei familiale. Biserica Romano-Catolica s-a indepartat de traditia autentica, in ciuda

preocuparilor intense ale teologilor si canonistilor catolici actuali (vezi de ex. " Revue de droit canonique " de la

Strasbourg, revista foarte bogata in literatura de specialitate, in drept matrimonial ) de a reface adevaratul sens

al casatoriei si aceasta din cauza permanentei lupte de jurisdictie pentru casatorie cu Statul. Preocuparile

canonico-juridice vadite ale Bisericii Romano-Catolice, de remarcat interesul sau pentru cele doua codificari

(1917 ; 1983) in urma celor doua Concilii de la Vatican (1870 ; 1962-1965), n-au avut numai un aspect pozitiv

de cristalizare a diverselor aspecte canonice in domeniul matrimonial, dar si unul negativ, dand nastere la

confuzii si dispute neintrerupte, facandu-i pe canonistii catolici sa se intrebe daca nu cumva cea de-a doua

codificare nu a complicat mai mult lucrurile decat le-a lamurit, fiind izvor nesecat de discutii si pozitii contrare

in acest domeniu (vezi lucrarea lui Jean-Pierre BAUD, L'Affaire de la main volee. Une histoire juridique du

corps, Seuil, Paris, 1993, pp. 120-121, referindu-se la definirea dreptului sotului asupra corpului celuilalt si

combaterea sa de catre Profesorul Eduardo DIENI de la Universitatea Insubria, Come (Italia) in art. Apories

persistantes dans le droit matrimonial canonique, in RDC, 50/1, 2000, pp. 171-196). Asadar, caracterul juridic al

casatoriei in Biserica Apusului se legitimeaza in usurinta de justificare a competentei in domeniul matrimonial a

Bisericii, Biserica Romano-Catolica sustinand fervent casatoria religioasa cu efecte civile si preluarea acesteia

din competenta Statului.

25Henry LEENHARDT, Le mariage chretien, Delachaux & Niestle, Neuchatel, 1946, p. 37.

26 Jean MEYENDORFF, op. cit., p. 8

27 Paul EVDOKIMOV, L'Orthodoxie, Delachaux et Niestle, Paris, 1959, p. 295.

14

indumnezeirea, prin iubire si manifestarea acesteia in relatia personala cu aproapele sau si cu

Dumnezeu, dar si prin comuniunea euharistica, pentru ca "numai prin impartasire se restaureaza

chipul lui Dumnezeu din noi si numai aceasta ne face sa devenim asemenea Lui" . Astfel, omul

tinde prin impartasirea iubirii spre modelul sau, spre Dumnezeu 30.

Daca in Biserica Ortodoxa unirea barbatului cu femeia in casatorie este o taina, fiind

recunoscuta sub aspect juridic drept un act juridic bilateral si nu casatorie-contract pentru

legislatia de stat din Romania, in Biserica Romano-Catolica o astfel de unire, "alianta

matrimoniala", este privita nu numai ca sacrament, recunoscut in Ortodoxie prin iconomie

bisericeasca, ci si drept contract (can. 1055). Constatam accentuarea aspectului juridic, formal, al

casatoriei si astfel s-a ajuns, cu numeroase argumentari, unele mai putin teologice, nu numai la

sustinerea casatoriei ca un contract incheiat intre doua parti pe baza de consimtamant mutual

liber, ba mai mult, la identificarea casatoriei-taina cu casatoria-contract 31.

Capitolele Codului de drept canonic actual al Bisericii Romano-Catolice din 1983

privind casatoria sunt foarte importante, intalnindu-se trei curente diferite: legislatia existenta

dupa codificarea din 1917 ; doctrina Conciliului II Vatican ; precum si aprofundarea problemei

matrimoniale prin jurisprudenta ultimilor ani . Canoanele preliminarii privind casatoria expun

principiile teoretice si doctrinare asupra carora se va pune un accent deosebit in noul Cod

canonic: natura casatoriei; proprietatile esentiale ale casatoriei; competenta Bisericii in domeniul

matrimonial 32. In timp ce Codul de drept canonic din 1917 afirma ca " Hristos Domnul a ridicat

la demnitatea de sacrament contractul matrimonial intre botezati " (can. 1012 cap.1), actualul

Cod canonic din 1983 defineste casatoria ca alianta intre barbat si femeie, prin aceasta

28 Sfantul ATANASIE cel Mare, Tratat despre Intruparea Cuvantului, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, in PSB, vol. 15, Bucuresti, 1987, p. 92.

29 Dr. Irineu SLATINEANUL, In Duhul sfinteniei lui Hristos, Editura Universitaria, Craiova, 2001, p. 15.

30Arhimandrit Hristofor STAVROPULOS, Dumnezeiasca Euharistie. Taina Tainelor, trad. rom. de Pr. Dr. Constantin I. Bajau, Ed. Apostoliki Diakonia, Atena, f.a., p. 149.

31 Pr. Prof. Dr. Dumitru STANILOAE, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, ed. a III-a, EIBMBOR, Bucuresti, 2003, p. 411.

32Roger PARALIEU, Guide pratique du Code de Droit canonique - notes pastorales -, Ed. Tardy, Bourges, 1985, p. 315.

15

constituindu-se o comuniune pentru toata viata randuita prin natura ei spre binele sotilor si spre

nasterea si educarea copiilor. In acelasi paragraf al canonului 1055 se face precizarea ca aceasta

alianta matrimoniala a fost ridicata de Domnul Hristos la demnitatea de sacrament, dar numai

intre botezati , continuandu-se in al doilea paragraf, identic celui din vechiul Cod canonic din

1917, cu urmatoarea precizare: " De aceea, intre botezati, nu poate sa existe contract matrimonial

valid care sa nu fie, prin insusi acest fapt, un sacrament ".

Astfel, Biserica Romano-Catolica a sustinut in timp doctrina conform careia nu poate sa

existe o separatie intre casatoria ca sacrament si casatoria-contract, consolidandu-si aceasta

pozitie la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand se intensificasera casatoriile civile, casatorii

sustinute de legislatiile civile ale statelor 33. Asadar, canonul 1055 cap.1 face mentiunea ca

"alianta matrimoniala [...] a fost ridicata intre botezati prin Hristos Domnul la demnitatea de

sacrament". Aceasta alianta umana si naturala primeste, ca sacrament al Bisericii, harul lui

Hristos care-i confera demnitate si un spirit supranatural . Casatoria - sacramentum magnum -

este o unire intima de viata si de dragoste conjugala intre barbat si femeie, simbolizand prin

angajamentul sau continuu unirea lui Hristos cu Biserica Sa. Notiunea de sacrament pentru

casatorie a inceput sa se dezvolte in secolul al XII-lea, spre 1140, in aceeasi perioada cu

impunerea termenului de contract pentru unirea matrimoniala. In aceasta perioada, mijlocul

secolului al XII-lea, casatoria a fost definita ca sacrament, iar la Conciliul Tridentin s-a

oficializat aceasta notiune.

Asa cum mentionam mai sus, primul paragraf al canonului 1055 numeste aceasta Sfanta

Taina drept o alianta, termenul definind just natura unirii dintre soti. Conceptul biblic de

"alianta" este aplicat de teologie casatoriei, fara a raspunde exigentelor de precizie tehnica cerute

de terminologia juridica. In consecinta, Codex Iuris Canonici (CIC) prefera conceptul de

"contract" , mai putin bogat sub aspect semantic (can. 1055 cap. 2). Astfel, comisia care a lucrat

pentru innoirea Codului canonic din 1917 a dorit sa arate ca cei doi termeni "contract"

(contractus) si "alianta matrimoniala" (foedus matrimoniale) pot fi utilizati in acelasi sens,

dorindu-se sa se mentioneze foarte clar ca un pact matrimonial nu poate fi incheiat intre doua

persoane botezate decat printr-un contract asa-zis special.

33 Astazi, in Biserica Romano-Catolica exista o problema pastorala a celor care doresc casatoria religioasa, logoditi fiind, dar care nu cred sau nu mai cred (casatoriile necredinciosilor).

16

Remarcam faptul ca Biserica Romano-Catolica pastreaza si astazi prin noul Cod canonic

notiunea de contract pentru casatorie, incercand sa o apropie de casatoria-sacrament, chiar sa

identifice cele doua notiuni distincte. Notiunea de contract pentru casatorie provine din dreptul

roman, desi la romani nu intalnim casatoria definita ca un contract . Acest drept a cunoscut doua

forme de casatorie, casatoria cu manus si casatoria fara manus, Gaius, in Institutiile sale,

mentionand cele trei formalitati de realizare a casatoriei cu manus: confarreatio, usus si coemptio 34 . Daca spre secolul al X-lea s-a format in Biserica Occidentului doctrina juridica privind

casatoria, numai in secolul al XII-lea s-a afirmat si s-a impus notiunea de contract pentru

casatorie , acum fiind pentru prima data cand casatoria este definita ca un contract cu toate

consecintele juridice pe care aceasta notiune le implica .

Astazi, in legislatiile civile ale unor state, casatoria nu mai este definita drept un contract,

ci ca un act juridic, asa cum este cazul Italiei (negozio giuridico, iar in limba germana

Rechtsgeschaft) sau al Romaniei. Cu toate acestea, legea si doctrina canonica au stabilit aceeasi

identitate terminologica intre contract si sacrament (cf. can. 1055 cap. 2) pe care o afirmase

Codul canonic din 1917 (cf. can. 1012 cap. 2). Noul Cod canonic din 1983 a pastrat aceiasi

termeni si a mentinut specificatia eo ipso prin care se doreste sublinierea absolutei necesitati de

identitate in plan juridic intre contract si sacrament pentru casatoria celor botezati.

O explicatie pentru care Biserica Romano-Catolica pastreaza si astazi notiunea de

contract pentru casatorie, sustinand necesitatea identificarii cu notiunea de sacrament in plan

juridic, o gasim la Profesorul Emmanuel Tawil de la Institutul de drept canonic de la Strasbourg,

acesta invocand in sprijinul pozitiei canonice catolice actuale numeroasele revendicari de

competenta in materie matrimoniala intre Biserica si Stat . Aceste revendicari sunt relativ

recente, neexistand in primele secole crestine o diferenta de natura sau de forma intre casatoria

crestina si cea civila, dar nici o supunere fata de forme speciale de a caror respectare sa depinda

validitatea insasi a casatoriei La Conciliul Tridentin s-a hotarat impunerea respectarii formei

canonice a casatoriei pentru validitatea acesteia si astfel, existand posibilitatea ca unele casatorii

recunoscute ca valide de catre dreptul de Stat sa fie invalide dupa dreptul bisericesc .

Prin consacrarea casatoriei civile in Franta prin Codul civil din 1804, deosebirea

conceptuala intre casatoria religioasa si civila a stat chiar la baza dreptului matrimonial francez,

34 Teodor SAMBRIAN, Drept roman, Editura Helios, Craiova, 2001, p. 80. " Olim itaque tribus modis in manum conveniebant : usu, farreo, coemptione ", cf. GAIUS, Institutes 2, 110.

17

aceasta din urma nefiind recunoscuta de Biserica Romano-Catolica drept o adevarata casatorie.

Acest conflict s-a nascut tocmai din autonomia celor doua institutii, diferite ca natura si scop, de

a legifera in materie matrimoniala. Daca Biserica Romano-Catolica justifica propria competenta

in materie matrimoniala prin faptul ca aceasta este dupa vointa divina de la Mantuitorul Hristos,

ca Intemeietor Divin al ei si nu provine din vreun drept pozitiv bisericesc, in acelasi timp Statul

este suveran determinandu-si singur propria competenta, stabilind unde este competent si unde

nu, existand totusi posibilitatea de a accepta consecintele civile ale deciziilor bisericesti . Privind

dreptul canonic actual catolic, observam importanta acordata competentei bisericesti in domeniul

matrimonial in raport cu jurisdictia proprie Statului in acest domeniu. Biserica Romano-Catolica

are o competenta proprie si exclusiva in materie matrimoniala, recunoscandu-se si Statului un

anumit domeniu de competenta . Competenta proprie si exclusiva a Bisericii este numai pentru

cei botezati catolici , nu si pentru cei nebotezati sau care fac parte din alte Biserici crestine. In

sprijinul acestei competente, Biserica Apusului invoca sacramentalitatea casatorieacesta fiind un

puternic argument impotriva pretentiei Statului de a legifera in acest domeniu pe care Biserica

dorea sa si-l rezerve 35

CAPITOLUL III. PREVEDERI ALE DREPTULUI PRIVIND CASATORIA

Dreptul familiei din Romania este "acea ramura a sistemului national de drept care cuprinde

totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile personale si patrimoniale care izvorasc

din casatorie, rudenie, adoptie si raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile

de familie, in scopul ocrotirii si intaririi familiei" 36.

35 Jean WERCKMEISTER de la Institutul de drept canonic din Strasbourg si director al RDC, in Droit matrimonial, cours I.D.C, Strasbourg, 2000, pp. 22-23.

36 I. DOGARU, S. CERCEL, Elemente de dreptul familiei, Editura Themis, Craiova, 2001, p. 8.

18

In literatura de specialitate din Romania au existat numeroase pozitii privind locul pe care

trebuie sa-l ocupe dreptul familiei in sistemul national de drept, unii apreciind ca dreptul familiei

este institutie de drept civil, iar altii au calificat dreptul familiei ca ramura distincta de drept . A

se sustine teza conform careia dreptul familiei este o institutie de drept civil, nu putem afirma ca

este fundamental gresita, avand in vedere ca institutia casatoriei este o problema privata, iar

istoricul dreptului familiei vine in sustinerea acestei teze. Prin Legea nr. 429 din 4 iunie 1945,

care abroga art. 277 din Codul civil, care interzicea recasatorirea sotilor divortati, se face

inceputul noului regim matrimonial 37

Atat Constitutia din 1948, cat si cea din 1952 au conturat noul stadiu al dreptului familiei.

Dreptul familiei s-a constituit ca ramura distincta de drept in urma desprinderii de dreptul civil

prin adoptarea Legii nr. 4 din 4 ianuarie 1954, intrata in vigoare la data de 1 februarie 1954.

Astfel, dreptul familiei din Romania era parte a dreptului civil inainte de adoptarea Codului

familiei, asa cum sunt sistemele de drept din alte tari (ex. Franta, Grecia) si spre care se tinde si

in tara noastra prin proiectul Noului Cod civil. In prezent, ne aflam in fata unei ramuri de drept

de sine statatoare, contribuind la aceasta vointa legiuitorului care, printr-o serie de acte

normative, a reusit desprinderea dreptului familiei de dreptul civil. O astfel de desprindere se

poate explica prin complexitatea relatiilor de familie care se cereau a fi reglementate distinct si

nu pentru a se promova o reglementare de tip sovietic 38, ramanand si in continuare o stransa

legatura intre dreptul familiei si dreptul civil. Privind obiectul de reglementare al normelor de

dreptul familiei, observam ca acesta este format din " raporturile de familie " , delimitate de

relatiile de drept civil, punandu-se accent pe relatiile de natura afectiv-morala si mai apoi pe cele

de natura juridica .

3.1 Institutia juridica a familei in legislatia civila Notiunea de familie este folosita in mod curent in limbajul cotidian,desi aflata in uzul

cotidian, din perspectiva juridica notiunea de familie este greu de definit39 , ea aflandu-se in

37 Miron MIHUT, Legislatia romana cu privire la casatorie si familie in ultimii douazeci de ani, in rev. BOR, LXXXV (1967), nr. 1-2, p. 212.

38 V. D. ZLATESCU, Consideratii cu privire la institutia prescriptiei, in rev. Dreptul, (1999), nr. 2, p. 15.

39Marieta Maria SOREATA, Dreptul familiei, Ed. Universitaria, Craiova, 2005, p. 16

19

cercetarea multor stiinte precum sociologia, psihologia, medicina, stiintele istorice, dreptul, etc.,

fiecare punand in lumina aspectele caracteristice fiecarei stiinte.

Casatoria constituie izvorul de capetenie al legaturilor dintre membrii unei familii , sub

aspect juridic, notiunea de familie putand fi definita ca o forma de relatii sociale intre persoane

apropiate prin legaturi bazate, in principal, pe casatorie sau rudenie 40inclusiv adoptia). Familiile

sunt constituite din soti, parinti si copii, precum si din alte persoane intre care exista relatii de

rudenie . Dar, in sens restrans, notiunea de familie desemneaza sotii si copiii lor minori cat timp

acestia se afla sub ocrotirea parinteasca (notiunea de drept comun), in sens larg, potrivit

doctrinei, pe langa parinti si copii alaturandu-se si alte categorii de persoane . Dreptul familiei

dinRomania reglementeaza relatiile de familie, relatii care se intemeiaza pe prietenie si iubire in

primul rand, iar nu pe lege , in cazul concubinajului, chiar daca exista o iubire reciproca si o

viata comuna, neputandu-se vorbi de existenta unei familii .

Ne-am propus sa punem in evidenta in cele de mai jos unele din aspectele juridice privind

familia si casatoria in legislatia din Romania , importante si pentru dreptul bisericesc, avand in

vedere obligativitatea casatoriei civile pentru primirea Sfintei Taine a Cununiei, pentru a ne

contura cu o mai mare usurinta imaginea familiei si casatoriei crestine in acest context, retinand

si faptul ca legislatia in domeniu este determinanta in viata comuniunii familiale crestine.

Familia, fiind un mod de viata in societate, este in egala masura atat un fenomen social, cat si o

institutie juridica. In societate, familia se manifesta ca un grup natural, ca realitate sociologica,

economica si juridica 41. Pe parcursul istoriei, unitatea familiei este regasita in toate societatile,

chiar daca grupul familial a fost mai putin structurat. Astazi, in societatile moderne, importanta

familiei ramane considerabila. Sub aspect sociologic, familia se afirma ca o forma specifica de

comunitate umana, ea unind persoane prin casatorie, filiatie sau rudenie, constituind o

comunitate de viata, interese si intrajutorare . Importanta familiei reiese si din aspectul vietii

economice, constituind o unitate de productie, dupa doctrina juridica.

Desi aceasta unitate economica (puternica in societatile primitive) este mai putin vizibila,

totusi ea nu a disparut in contextul profesiilor salarizate, ajutorul familial ramanand in continuare

de prima importanta . Colaborarea in sanul familiei este un fapt real, des intalnit sub aspect

economic . Desi grupul familial este recunoscut, totusi nu i s-a acordat personalitate juridica,

40 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat de dreptul familiei, Edit. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 1

41 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat de dreptul familiei, Edit. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 1

20

familia nefiind un subiect de drept, legea conferind familiei diferite drepturi, fara sa i se

recunoasca in acelasi timp si personalitatea juridica autonoma. Impedimentul principal reiese

tocmai din schimbarile frecvente care apar in componenta familiei 42.Doctrina juridica subliniaza

importanta familiei, intemeind pe aceasta nevoia unei reglementari speciale. O astfel de

reglementare riguroasa s-a impus datorita importantei si complexitatii relatiilor de familie care

fac obiect de cercetare pentru multe stiinte. Retinem in doctrina trei functii ale familiei: functia

de perpetuare a speciei, functia educativa si cea economica , formularea acestora fiind influentata

de conceptiile celorlalte stiinte (sociologia, pedagogia, psihologia, etc.) 43 .

3.2 Actul juridic bilateral al casatoriei si Conditii canonice pentru cununie . Jurisconsultul roman Herenius Modestinus a dat o definitie completa casatoriei 44 , ea

fiind citata ulterior de numerosi specialisti in drept: "Nuptiae sunt conjunctio maris et feminae et

consortium omnis vitae, individuae vitae consuetudo, divini et humani juris comunicatio" .

Putem observa in aceasta definitie cele doua dimensiuni ale legaturii dintre barbat si femeie, atat

cea civila, punandu-se bazele institutiei familiei bazata pe casatoria civila, cat si cea divina, prin

celebrarea religioasa a casatoriei. Modestinus a subliniat sensul moral religios al casatoriei,

vizibil influentat de crestinism, aceasta observandu-se si la Justinian, mai tarziu, care a definit

astfel casatoria: "Nuptiae sive matrimonium est viri et mulieris conjuctio individuam, vitae

consuetudinem continens" . Astfel, atat Modestinus, cat si Justinian definisc casatoria ca unire a

barbatului cu femeia pentru toata viata, ceea ce intareste conceptia crestina despre casatorie,

facandu-ne sa acceptam teza conform careia nu numai Justinian, dar si Modestinus ar fi cunoscut

Noul Testament si disciplina bisericeasca .

In decursul vremii, casatoria a fost definita in chip diferit, plecandu-se de la conceptii diferite . In

vechile noastre legiuiri, Pravila lui Matei Basarab si a lui Vasile Lupu definesc unirea barbatului

cu femeia in casatorie cu caracter religios crestin, iar Codul Calimach exprima mult mai concret

42 Ion DOGARU, Sevastian CERCEL, Elemente..., p. 7; Alain BENABENT, Droit civil, p. 4.

43 Marieta Maria SOREATA, Dreptul familiei, p. 10; I. ALBU, Casatoria in dreptul roman, ed. cit.

44Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox. Legislatie si administratie bisericeasca, vol. II, EIBMBOR, Bucuresti, 1990, p. 67.

21

legatura de iubire a sotilor in casatorie, acestia unindu-se prin vointa libera, traind in comuniunea

dragostei familiale cu frica de Dumnezeu si cu cinste, implinind scopurile casatoriei (art. 63) .

Actualmente, Codul familiei din Romania nu defineste casatoria 45, dar acest termen este folosit

in doua sensuri : ca act juridic incheiat intre cei ce se casatoresc, fiind un act bilateral si ca

situatie juridica a celor ce se casatoresc . Doctrina a definit casatoria ca o uniune dintre un barbat

si o femeie , intemeiata pe consimtamantul celor ce se casatoresc, cu scopul de a intemeia o

familie si reglementata prin norme legale, aplicabile pe temeiul consimtamantului. O astfel de

definitie o gasim in dictionarul de dreptul familiei46. Pe baza acestei definitii mentionam

caracterele casatoriei : casatoria este o uniune dintre un barbat si o femeie; casatoria este liber

consimtita; casatoria este monogama; casatoria se incheie in formele cerute de lege; casatoria are

un caracter civil; casatoria se incheie pe viata; casatoria se intemeiaza pe deplina egalitate in

drepturi dintre barbat si femeie; casatoria se incheie in scopul intemeierii unei familii.

In secolul al XX-lea, unii autori au definit casatoria 47 ca fiind "un contract solemn, prin care

barbatul si femeia stabilesc intre ei o uniune sanctionata de lege, cu scopul de a trai impreuna",

definitie care a fost acceptata drept completa prin generalitatea termenilor folositi .

Dar, privind natura juridica a casatoriei, putem afirma ca actul juridic prin care se incheie

casatoria nu poate fi numit contract civil, ci este un act juridic bilateral prin care viitorii soti

consimt liber si deplin egali sa se supuna statutului legal al casatoriei, in acelasi timp existand

deosebiri intre contract si actul juridic al casatoriei , mentionate de Profesorul Ion Filipescu.

Dupa acest autor, al carui Tratat de dreptul familiei este de referinta in literatura de specialitate

din Romania, deosebirile intre contract si actul juridic al casatoriei sunt urmatoarele:

1. daca in cazul contractului cele doua parti au scopuri diferite, in cazul casatoriei ambele parti

au un scop comun, adica intemeierea unei familii;

2. efectele contractului sunt determinate de parti, in anumite limite legale, pe cand efectele

casatoriei sunt prestabilite de lege;

45Codul familiei din Romania, precum si legislatia civila din alte tari (ex. Republica Moldova, Federatia Rusa), nu definesc casatoria, asa cum n-au definit-o nici Codul civil francez din 1804 si nici Codul civil roman

din 1865. Juristii au considerat ca incercarile de a gasi o definitie completa casatoriei, risca sa duca la cautari

fara sfarsit. Emese FLORIAN, Veaceslav PINZARI, Casatoria..., p. 7; I. CHELARU, Casatoria si divortul.

Aspecte juridice civile, religioase si de drept comparat, Editura A92 Acteon, Iasi, 1992, pp. 45-51.

46 Ghe. TOMSA, G. GRIGORE, C. PARLEA, D. SERBAN, Dictionar de dreptul familiei, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984, p. 34.

22

3. in principiu, un contract poate fi susceptibil de modalitati, casatoria nefiind afectata de astfel

de modalitati;

4. contractul fiind stabilit mutuus consensus, poate inceta prin vointa comuna a contractantilor,

pe cand casatoria nu poate inceta prin acordul de vointa al sotilor;

5. in cazul contractului, daca una dintre parti nu-si executa obligatiile, cealalta parte poate cere

rezolutiunea, pe cand casatoria poate fi desfacuta prin divort in conditii legale;

6. diferentele sunt vizibile si in ceea ce priveste nulitatile 48.

Studiind aceste aspecte ale dreptului familiei din Romania privind actul juridic al casatoriei,

putem constata neimplicarea factorului religios , laicismul fiind bine determinat intr-o lume

secularizata, iar contradictiile sunt vizibile mai ales cu privire la dimensiunea morala a familiei ,

sustinuta numai formal in legea de stat, precum si privind modalitatea de procedura a

47 Iata cateva dintre definitii : 1. "Casatoria este actul juridic cu caracter civil, incheiat pe viata intre un barbat si o

femeie (celibatari, vaduvi, divortati), prin liberul lor consimtamant, manifestat - in conditiile cerute de lege -

personal si neconditionat, in scopul intemeierii unei familii de tip nou, in care se infaptuieste si deplina egalitate in

raporturile juridice dintre soti", cf. Tr. IONASCU, s. a., Casatoria in dreptul R.P.R., Editura Academiei, Bucuresti,

1964, p. 18; 2. "Casatoria este uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea

dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei familii", cf. T. R. POPESCU, Dreptul familiei, tratat, vol. I, p. 83; 3.

"Casatoria este uniunea - incheiata in principiu pe viata, in forma solemna prevazuta de lege - intre un barbat si o

femeie, in scopul crearii unei familii", cf. V. URSA, Casatoria, baza juridica a familiei, in A. IONASCU, s. a.,

Familia si rolul ei in societatea socialista, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, p. 23; 4. "Casatoria este uniunea dintre

un barbat si o femeie, incheiata potrivit legii, in scopul de a intemeia o familie", cf. I. ALBU, Dreptul familiei, p. 27;

5. "Casatoria constituie o juxtapunere de acte juridice unilaterale, care da nastere raporturilor de casatorie, in

conditiile legii", cf. M. TOMESCU, Calificarea casatoriei in dreptul international privat roman, in Analele

Universitatii Bucuresti, XLIV, 1995, pp. 71-78; 6. "Casatoria reprezinta actul juridic solemn, prin care un barbat si o

femeie incheie intre ei o uniune, in scopul crearii unei familii, uniune careia legea ii reglementeaza imperativ

conditiile, efectele si desfacerea", cf. G. LUPSAN, Dreptul familiei, p. 15; 7. "Casatoria este o uniune liber

consimtita dintre un barbat si o femeie incheiata cu respectarea dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei

familii", cf. E. FLORIAN, Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 11. Se poate constata din

definitiile casatoriei mentionate, ca sintagma "uniune" a barbatului cu femeia arata starea juridica a casatoriei, iar

sintagma "incheiata potrivit legii" indica actul juridic si celebrarea casatoriei, sintagma "in scopul de a intemeia o

familie" indicand scopul juridic al casatoriei. A. R. IONASCU, Curs de drept civil roman, partea I, vol. II, Dreptul

familiei, Libraria Cartea romaneasca, Sibiu, 1941, pp. 9-11; Emese FLORIAN, Veaceslav PINZARI, Casatoria..., p.

10.

48 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat..., p. 14.

23

reglementarii incheierii casatoriei si a vietii de familie. Astfel, vom pune in evidenta unele dintre

slabiciunile actualei legislatii privind dreptul familiei din Romania, uneori si prin concurenta

legislatiei internationale in materie (unele deja mentionate mai inainte), pentru a sesiza

consecintele aplicarii legislative si pentru a avansa unele mijloace care pot influenta pozitiv

perspectivele familiei crestine in contextul actual. Facem mentiunea inca de la inceput ca in

dreptul familiei se vorbeste foarte putin de iubire, ca prima conditie pentru incheierea casatoriei

si cu atat mai putin de obligatia de fidelitate a sotilor. De aici si lipsa de precizare in chip pozitiv

a obligatiei de coabitare pentru soti, toate acestea avand ca efect incurajarea concubinajului care

nu este incriminat de legea penala, actualul cod penal nemaiincriminand adulterul.

Astfel, infidelitatea sotilor sta la baza destramarii familiei si a sporirii divorturilor. Este

de apreciat faptul ca exista si specialisti in domeniul dreptului care, observand lipsa acestor

prevederi in Codul familiei, au subliniat importanta obligatiei de coabitare, de fidelitate si de

sprijin moral si material, sustinand in acelasi timp ca lipsa sau ignorarea lor de catre soti

"genereaza imprejurarile ce se vor circumscrie institutiei divortului . Daca sotii, pe baza iubirii

reciproce si a consimtamantului liber au dorit intemeierea unei familii bazate pe casatorie, acestia

in mod obligatoriu trebuie sa convietuiasca, altfel ar fi in contradictie cu scopurile casatoriei si cu

caracterul ei de uniune intre soti, mentionate chiar de legea civila. Cu toate acestea, Codul

familiei nu are o prevedere expresa pentru aceasta, invocandu-se ca acest fapt se desprinde

indirect din dispozitiile articolului 26: "Sotii hotarasc de comun acord in tot ceea ce priveste

casatoria", implicit asupra locuintei . Asadar, sotii au obligatia de coabitare, cu exceptia cazurilor

speciale , numai asa se pot implini indatoririle reciproce intre soti.

Legat de obligatia de coabitare se afla si obligatia sotilor la fidelitate reciproca, obligatie care

asigura consolidarea familiei. Codul familiei actual nu face vreo mentiune expresa privind

fidelitatea, asa cum se gasea in Codul civil din 1865: "sotii isi datoresc unul altuia credinta" (art.

194, C. civ.). Dar, caracteristicile casatoriei sustin obligatia de fidelitate, insa aceasta se deduce,

nu se si reglementeaza pozitiv, explicatia fiind ca este o obligatie morala a sotilor si aceasta tine

de propria constiinta a lor. Constitutia Romaniei din 2003 a consacrat egalitatea deplina intre

barbat si femeie (art. 48, alin. 1), aceasta implicand si obligatia la fidelitate, atat pentru barbat,

cat si pentru femeie. O consecinta fireasca era articolul 304 din Codul penal care incrimina

adulterul sotilor: "Fapta persoanei casatorite de a avea relatii sexuale afara de casatorie se

pedepseste cu inchisoare de la o luna la sase luni, sau cu amenda". In noul Cod penal acest

articol a fost abrogat, in contradictie cu reglementarea constitutionala in materie, fiind inca un

24

motiv in plus pentru divort si pentru distrugerea familiei, omul aflandu-se intr-o societate

romaneasca in deruta sub aspectul moralitatii ei si care sta cu ochii indreptati spre

"imbelsugarea" lumii occidentale, de fapt prospera material, dar saracita spiritual. In plus, Codul

familiei face unele precizari importante: "copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul

mamei" (art. 53, alin. 1) si "copilul conceput in timpul casatoriei, are ca tata pe fostul sot al

mamei, daca nasterea sa a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie" (art. 53,

alin. 2). Asadar, prezumtiile legale de paternitate isi au originea in obligatia de fidelitate,

presupunandu-se ca sotii si-au indeplinit datoriile fizice in timpul casatoriei, in timpul legal de

conceptie a copilului si ca sotia a fost fidela sotului sau .Influentele occidentale sunt vizibile, mai

ales acum cand Romania este membra cu drepturi depline a Uniunii Europene, profilandu-se si la

noi cu tarie institutia concubinajului si uniunile de lesbiene si de homosexuali care-si cer in mod

inevitabil drepturile la casatorie si aceasta ca o urmare "fireasca" a abrogarii articolului 200 din

Codul penal, acum prezenta acestor cupluri fiind licita. Facem aici unele precizari privind

concubinajul, institutie consolidata astazi prin indiferentismul religios al omului aflat intr-o

societate secularizata, dar si din cauza unei legislatii ingaduitoare din ratiuni politice, precizari

deosebit de importante in contextul incercarii noastre de a reconsidera institutia casatoriei din

perspectiva legislatiei bisericesti intemeiate pe normele religios-morale. Astfel, uniunea liberala

sau concubinajul se intalneste frecvent in societatea contemporana, acesta asemanandu-se in

anumite aspecte statutului legal al casatoriei (existenta sentimentelor, a iubirii reciproce si a

solidaritatii morale si materiale), fara sa i se aplice prin analogie normele juridice care

guverneaza casatoria. Desi concubinajul se deosebeste esential de casatoria reglementata legal,

totusi el se infatiseaza aparent apropiat de casatorie, fiind prezentat uneori chiar ca o alternativa

cu efecte similare . Din pacate, o astfel de uniune liberala nu este interzisa de lege, dezvoltandu-

se chiar unele curente care incurajeaza un statut juridic pentru aceasta stare de fapt si

recunoasterea unor anumite efecte juridice. Statisticile actuale arata o amploare a concubinajului

in dauna institutiei casatoriei, generand o modificare a raportului concubinajului cu ordinea

publica. Importanta acordata concubinajului in unele state a determinat aparitia unor modificari

legislative, cum ar fi asa-zisele pacte de solidaritate sau clauza de acrescamant 49, care au dus la

o liberalizare a moravurilor cu consecinte grave nebanuite la nivelul moralitatii in societate.

49 Fr. TERRE, D. FENOUILLET, Droit civil. Les Personnes. La famille. Les incapacites, Dalloz, Paris, 1996, p.

533

25

In prezent, in tara noastra, intre concubini nu exista drepturi si obligatii asa cum exista

intre soti: "numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila da nastere drepturilor si

obligatiilor de soti" (cf. art. 3, C. fam.). In schimb, statutul copilului nascut in afara casatoriei

este egal cu cel al copilului din casatorie. Pentru a se putea discuta de concubinaj, trebuie sa fie

vorba de o legatura stabila si fara existenta impedimentelor pe care legea le mentioneaza pentru

casatorie, casatoria fiind posibila numai prin exprimarea vointei celor doi. Precizam aici ca in

conceptia Curtii Europene a Drepturilor Omului, concubinajul poate produce efecte juridice,

chiar in concurenta cu casatoriile incheiate formal . Referindu-se la anumite cazuri cu privire la

incalcarea articolului 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor

fundamentale : "Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a

domiciliului si a corespondentei sale", Curtea a precizat notiunea de "viata de familie",

intelegandu-se prin aceasta nu numai relatiile bazate pe casatorie, dar si "alte legaturi de familie"

de facto , atunci cand persoanele convietuiesc in afara casatoriei. Prin urmare, convietuirea in

concubinaj, precum si alti factori, pot fi suficienti pentru ca aceasta relatie sa creeze "legaturi de

familie" de facto . Insa, concubinajul nu se confunda cu casatoria, concubinii neavand obligatiile

si drepturile specifice sotilor, cei ce se invoiesc sa traiasca intr-o asemenea stare de pacat, cu

mare usurinta nu-si datoreaza fidelitate si nici sprijin moral si material, neavand nici vocatie

succesorala.

Biserica Ortodoxa, precum si Biserica Romano-Catolica, nu accepta starea de imoralitate,

de pacat a concubinajului, caci "pentru Biserica, orice legatura in afara celei binecuvantate de ea,

in vederea intemeierii unei familii si a nasterii de prunci este faradelege, pacat sau traire in

faradelege si nu este acceptata de invatatura si de morala crestina" 50. Biserica nu poate

binecuvanta o astfel de desfranare , iar cei ce traiesc intr-o astfel de legatura, care nu este nunta,

mai bine sa se desparta asa cum prevad canoanele Bisericii Ortodoxe. Sfantul Vasile cel

Mare are in vedere concubinatul, un fel de concubinaj al lumii moderne, convietuirea unui barbat

liber cu o femeie libera caracterizata prin stabilitate si lipsa intentiei partenerilor de a se

considera soti, considerandu-l desfrau in canonul 26: "Desfraul nu este nunta, si nici inceput de

nunta; drept aceea, de-ar fi cu putinta sa se desparta cei ce se impreuna prin desfrau, aceasta este

mai bine. Iar daca cu tot dinadinsul le va placea impreuna vietuirea, apoi sa cunoasca epitimia

pentru desfrau, dar sa se permita ca sa vietuiasca laolalta ca sa nu se intample ceva mai rau" (can.

50 Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA, Poate fi de acord Biserica Ortodoxa Romana cu legalizarea prostitutiei ?, in

"Traditie si innoire in slujirea liturgica", vol. 3, EIBMBOR, Bucuresti, 2004, p. 323

26

4, 21, 22, 34, 37, 38, 48, 58, 59, 77, 79, 80 Vasile cel Mare) 51. Vadita toleranta a Parintelui

capadocian fata de convietuirea in concubinat, ca o exceptie de la doctrina canonica a Bisericii,

si aceasta numai daca cei doi nici nu se despart, nici nu se casatoresc, se poate explica prin

contextul istoric al secolului al IV-lea in cadrul Imperiului roman.

Legislatia romana permitea pe langa casatoria legala si institutia concubinatului care este

specifica dreptului roman, fara corespondent in dreptul modern si fara sa fie asimilat cu termenul

de "concubinaj" . In timp, aceasta stare de pacat a concubinatului roman (prin comparatie, putem

afirma intr-o oarecare masura concubinajul actual) si-a pierdut din importanta spre sfarsitul

secolului al VIII-lea, cand imparatii Leon Isaurul si Constantin Copronimul, in Ecloga lor, iar

mai tarziu, imparatul Vasile I Macedoneanul (sec. IX), in Prohiron, au hotarat ca nimeni nu poate

tine concubina in casa sa, unii ca acestia trebuind ori sa se casatoreasca, ori sa se desparta.

Imparatul Leon al VI-lea, prin novela 89, a randuit numai casatoria binecuvantata de Biserica

drept casatorie legala 52. Astfel, prin legislatia civila, exceptia canonului 26 al Sfantului Vasile

cel Mare si-a pierdut valabilitatea, incat concubinatul a fost interzis.

In zilele noastre, prin actuala legislatie din Romania, concubinajul nu este interzis, dar

exista toate premisele necesare ca aceasta stare de desfrau sa fie legalizata ca o stare paralela

institutiei casatoriei. Ar trebui sa privim situatia concubinajului in alte tari ale Uniunii Europene

si nu numai. Numeroase state europene au legiferat concubinajul si aceasta mai ales din cauza

numarului mare de copii nascuti din cupluri necasatorite. Pe primul loc se afla Islanda cu 65%

dintre copii proveniti din relatii de concubinaj, urmata de Danemarca si Suedia cu 55%, iar in

Marea Britanie proportia este de 40%. Si in Romania, desi aceasta proportie este mai scazuta

datorita mentalitatilor si educatiei religios-morale, totusi din ce in ce mai multi tineri romani

prefera concubinajul din cauza conditiilor economice si socio-culturale, multi preferand sa evite

responsabilitatile pe care le presupune viata de familie.

Biserica Ortodoxa Romana, pe baza invataturii sale religios-morale si a prevederilor canonice, nu

poate accepta starea de desfrau a concubinilor, ei neputand fi cununati, nu numai pentru starea

lor de pacat, dar si pentru faptul ca numai cei casatoriti civil pot fi cununati in Biserica 53 si daca

indeplinesc conditiile impuse de legislatia bisericeasca. Biserica recunoaste efectele civile ale

casatoriei, aceasta fiind tot concubinaj fara a primi binecuvantarea Bisericii prin Sfanta Taina a

51 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii, Bucuresti, 1991, p. 339.

52 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele..., ed. cit., p. 340.

27

Cununiei 54. Asadar, Sfanta Taina a Cununiei urmeaza casatoriei civile, concubinajul fiind

combatut de invatatura crestina, prin acesta alterandu-se adevaratul sens al familiei care este

bazata pe casatorie. Sub aspect juridic, casatoria nu este un act juridic obisnuit, ci el are o natura

juridica deosebita, iar pentru ca o casatorie sa fie valida trebuie sa fie indeplinite conditiile

legale, atat cele de fond, cat si cele de forma. Conditiile de fond sunt: diferenta de sex, varsta

legala pentru casatorie, consimtamantul si comunicarea reciproca a starii de sanatate a celor doi

viitori soti. Lipsa acestor conditii impiedica incheierea casatoriei, impedimentele la casatorie

fiind: existenta unei casatorii nedesfacute a unuia din viitorii soti, rudenia, adoptia, tutela,

alienatia si debilitatea mintala. Prin conditii de forma intelegem formalitatile premergatoare sau

anterioare casatoriei si formalitatile privind insasi incheierea casatoriei, care trebuie sa fie

indeplinite in momentul incheierii casatoriei. Vom mentiona aici unele aspecte privind diferenta

de sex si varsta legala - conditii de fond la casatorie, pentru a pune in evidenta diferentierile

existente intre cele doua legislatii, de stat si a Bisericii Ortodoxe.

3.3 Varsta legala la casatorie (varsta matrimoniala)

Prin varsta legala la casatorie sau varsta matrimoniala se intelege varsta minima de la

care se poate incheia o casatorie in mod valid 55. In toate legislatiile, din trecut si din prezent, se

constata existenta unor dispozitii prohibitive, care impiedica incheierea unei casatorii inaintea

implinirii unei anumite varste si aceasta pe baza unor considerente de ordin biologic, psihic,

53 Cf. art. 48, alin. 2, Constitutia Romaniei, 2003; art. 45, Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane , in "Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane" - extras -,

2003, p. 66.

54 Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA, Poate fi de acord Biserica Ortodoxa Romana cu legalizarea prostitutiei ?, in

"Traditie si innoire in slujirea liturgica, vol. 3, ed. cit., p. 323

55 Marieta Maria SOREATA, Dreptul familiei, p. 46; T. BODOASCA, Dreptul familiei, Editura Burg, Sibiu, 2003.

28

moral etc56 . Din punct de vedere biologic, viitorii soti trebuie sa aiba capacitatea fizica de a se

casatori, ei trebuind sa ajunga la varsta pubertatii. Numai persoanele pubere au dreptul de a

incheia o casatorie legal, considerandu-se ca la aceasta varsta ele pot procrea copii sanatosi si

normali, in acelasi timp avandu-se in vedere si sanatatea personala a sotilor 57. Pentru faptul ca

varsta pubertatii difera intre persoane, s-a stabilit o varsta minima pentru casatorie, superioara

varstei pubertatii reale 58. In dreptul roman 59, daca pentru fata s-a stabilit varsta de 12 ani, pentru

stabilirea varstei barbatului au existat controverse intre sabinieni si proculieni, primii avand in

vedere dezvoltarea fizica a tanarului, iar ultimii stabilind-o la 14 ani, aceasta varsta impunandu-

se si in dreptul lui Justinian.

In tara noastra, in vechiul drept romanesc, s-a pastrat aceasta varsta (art. 70, Codul Calimach) ,

impunandu-se ulterior prin Codul civil roman (art. 127) varsta de 15 ani pentru femeie si 18 ani

impliniti pentru barbat, fara a se aplica maxima "annus inceptus pro completo habetur". Din

punct de vedere moral si psihic, viitorii soti trebuie sa dispuna de capacitatea de a constientiza

insemnatatea unei casatorii si sa-si poata asuma drepturile si obligatiile ce decurg din casatorie.

In acelasi timp, varsta minima pentru casatorie este determinata si de "consideratii privind

comuniunea spirituala care trebuie sa existe intre soti" 60, fiind impusa si in scopul asigurarii

consimtamantului constient, liber si personal al viitorilor soti.

Prin urmare, legea civila din Romania a stabilit varsta de 18 ani impliniti pentru barbat si

de 16 ani impliniti pentru femeie: "barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de

optsprezece ani, iar femeia numai daca a implinit saisprezece ani" (art. 4 alin. 1, C. fam.),

existand astazi propuneri la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii de a se scadea varsta

casatoriei pana la 16 ani pentru minori in noul Cod al familiei, dar numai cu aprobari si pentru

56 Ion DOGARU, Sevastian CERCEL, Elemente..., pp. 22-23; G. BOROI, Drept civil. Persoanele, Editura All, Bucuresti, 2001; Pr. Traian COSTEA, Casatoria..., p. 59.

57 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat..., p. 18; Sfantul Sinod al Bisericiide Constantinopol a precizat in 1882 varsta casatoriei, hotarand 18 ani pentru barbat si 14 ani pentru femeie; cf. Paul

EVDOKIMOV, Sacrement de lamour, p. 256.

58 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat..., p. 18; I. ALBU, Dreptul familiei, p. 59.

59 C. St. TOMULESCU, Varsta minima ceruta, in dreptul roman, pentru casatoria fetelor, in Analele Universitatii Bucuresti, Stiinte Juridice, XVIII (1969), nr. 1.

60 Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat..., p. 18.

29

"motive temeinice". De fapt, Conventia O.N.U. privind consimtamantul la casatorie, varsta

minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor, adoptata de Adunarea generala a

Organizatiei Natiunilor Unite la New York in data de 10 decembrie 1962 si ratificata de

Romania prin Legea nr. 116/1992 61mentioneaza in articolul 2 ca: "Statele-parti la prezenta

conventie vor lua masurile legislative necesare, spre a specifica o varsta minima pentru casatorie.

Nu vor putea incheia legal casatoria persoanele care nu vor fi implinit aceasta varsta, in afara

unei dispense de varsta, incuviintata de autoritatea competenta, si anume pentru motive grave si

in interesul viitorilor soti" .

In tarile in care s-a introdus sistemul casatoriei civile, aceasta varsta variaza mai mult in

functie de natura, decat de legislatia civila, adica in raport cu locul, tara, clima etc. Astfel, in

tarile Orientului, acolo unde clima este mult mai calda, iar maturizarea precoce, casatoriile sunt

incheiate la varste mult mai fragede, 12 si chiar 9 ani pentru tanara, care la aceasta varsta poate fi

si mama .

In Romania, femeia care nu a implinit varsta de 16 ani poate obtine dispensa pentru

incheierea casatoriei (art. 4 alin. 2, C. fam.), fie de la primarul general al municipiului Bucuresti,

fie de la presedintele consiliului judetean unde locuieste femeia, bineinteles daca sunt indeplinite

anumite conditii, cum ar fi: varsta de 15 ani impliniti; existenta unor motive temeinice (ex.

graviditatea, boala) sau prezentarea unui aviz din partea medicului oficial. Daca aceasta casatorie

ar urma sa se incheie intre cetateni romani pe o nava romana in afara granitelor, dispensa este

acordata de comandantul navei 62.De remarcat este faptul ca legea civila nu impune o varsta

maxima pana la care sa se poata incheia casatorii. Astfel, se pot incheia casatorii pana la extrema

batranete, chiar in extremis vitae, in cele mai multe cazuri pentru a se legaliza o stare de fapt

preexistenta. Se poate observa aici o contradictie intre scopurile casatoriei mentionate de legea

civila si lipsa unei mentiuni privind varsta maxima la casatorie, fiind de le sine inteles ca o

persoana aflata la o varsta foarte inaintata nu mai poate sa implineasca toate conditiile cerute

pentru incheierea valida a unei casatorii.

Cu privire la diferenta de varsta maxima intre viitorii soti, legea nu stabileste o astfel de

diferenta, putandu-se incheia casatorii civile indiferent de existenta unei diferente foarte mari de

varsta. Totusi, existenta unei astfel de diferente poate fi un indiciu ca se doreste incheierea unei

61 Legea nr. 116/1992 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 330 din 24 decembrie 1992.

62 Legea nr. 119/1996, art. 8, cu privire la actele de stare civila.

30

casatorii fictive, pentru anumite interese, bineinteles total straine de scopurile casatoriei. Iata si

aici o noua contradictie intre cele doua realitati (scopurile casatoriei in legislatia civila si

inexistenta unei diferente de varsta maxima la casatorie in legea de stat).In Biserica Ortodoxa se

respecta varsta impusa de legea civila pentru administrarea Sfintei Taine a Cununiei si pentru

faptul ca urmeaza casatoriei civile, majoratul matrimonial fiind o conditie fizica 63.

Insa, atunci cand logodna, ca prima parte a casatoriei, se savarsea independent de

cununie, se ajunsese pana la acceptarea varstei de 7 ani si chiar sub aceasta varsta, considerandu-

se ca de la aceasta varsta se dezvolta facultatile spirituale ale copilului. In dreptul bizantin

primitiv, logodna se putea incheia cu consimtamantul parintilor, dupa constientizarea importantei

actului, iar Ecloga stabilea posibilitatea desfacerii logodnei tinerilor pana la varsta de 15 ani

pentru baieti si 13 ani pentru fete, fara sa se supuna pedepselor. Ulterior, imparatul Leon al VI-

lea Filosoful a abrogat aceasta dispozitie, impunand si pentru logodna varsta casatoriei .

Varsta legala a logodnei a fost ridicata la 14 ani pentru baieti si 12 ani pentru fete, atat

prin decizia sinodala din timpul patriarhului Alexie al Constantinopolului, cat si prin novela

imparatului Alexie Comneanul din 1092. Aceasta varsta legala fiind stabilita si de sinoade, atat

pentru logodna, cat si pentru casatorie, a fost acceptata de dreptul bisericesc, cat si de dreptul

roman si bizantin. Imparatul Justinian a mentinut hotararile lui Octavian August, adica varsta

pubertatii, 12 ani impliniti pentru fete ("puelae usque ad duodecem annos non nubant") si pentru

baieti 14 ani ("pubertas in masculis post decimum quartum annum complectum") 64,aceasta

varsta mentinandu-se si dupa domnia lui Leon Isaurul, care ridicase cu un an varsta minima

legala pentru casatorie impusa prin cele doua texte din Digeste ale lui Justinian, adica 15 ani

pentru tanar si 13 ani impliniti pentru tanara. In schimb, Pravila de la Targoviste prevedea:

"Nunta ce nu e de varsta, acea fara de nici o socoteala sa se disparta, si nevarsta se cheama cand

nu este barbatul de patrusprezece ani si muierea de doisprezece ani cel putin" .

In timp, Biserica a respectat legislatia civila a statelor privind varsta minima legala,

prevazand pedepse bisericesti atat pentru clericii care nu respectau dispozitiile civile in materie,

cat si tinerilor in cauza Asadar, Biserica, in acest sens, respecta legislatia civila, lipsa conditiei de

varsta fiind considerata un impediment absolut pentru cununie, pentru faptul ca nu se poate

63 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox..., vol. II, p. 70.

64 Pr. Traian COSTEA, Casatoria..., p. 61; Prof. Constantin ERBICEANU, Casatoria..., p. 18; Jean DAUVILLIER, Carlo DE CLERCQ, Le mariage..., p. 158.

31

atinge scopul fizic si moral al casatoriei. Dar, spre deosebire de legislatiile civile actuale din

numeroase tari europene si nu numai, prin care nu se prevede diferenta de varsta maxima pentru

incheierea casatoriei, precum si inexistenta varstei maxime pana la care se poate incheia o

casatorie 65, canoanele Bisericii Ortodoxe prevad o astfel de diferenta maxima, precum si varsta

maxima pentru casatorie, prevederi necunoscute in Biserica Occidentului.

In acest sens, Clement Alexandrinul afirma: "Sa aiba varsta dispusa spre reproducere, ca

si animalele necuvantatoare. Iar a se casatori nu pentru castigarea de prunci este a insulta natura,

care trebuie sa ne invete a pazi pedagogia cea inteleapta a timpului, vorbesc de varsta batrana si

tanara a celor ce se casatoresc. Celor dintai niciodata nu li s-a ingaduit, iar pe cei tineri nu-i lasa

inca a se casatori", iar canoanele 24 si 88 ale Sfantului Vasile cel Mare prevad ca barbatul ajuns

la varsta de 70 de ani si femeia vaduva ajunsa la 60 de ani n-ar mai trebui sa aiba dreptul de a

incheia o casatorie . Iata textul canonului 24: "Apostolul a hotarat ca daca vaduva, cea socotita in

numarul vaduvelor, adica cea primita in slujba de Biserica, se casatoreste, sa se treaca cu

vederea. Iar in privinta barbatului vaduv nu este pusa nici o lege, ci pentru unul ca acesta este de

ajuns epitimia celor care se casatoresc de doua ori. Insa vaduva care a ajuns saizeci de ani, de ar

voi iarasi sa vietuiasca cu barbat, nu se va invrednici de impartasirea celui Bun, pana ce nu va

inceta de patima necuratiei. Iar daca o vom primi pe ea inainte de saizeci de ani, vina va fi a

noastra, nu a femeii" 66. Sfantul Vasile cel Mare prevede prin canonul mentionat interzicerea

vaduvei de peste 60 de ani de a se casatori, oprind-o pe aceasta de la impartasanie pana cand nu

paraseste "nebunia sa" si pana cand "nu se vindeca de patima sa necurata" . Cu privire la partea

barbateasca, marele Parinte capadocian, mentiona intr-o scrisoare adresata unui oarecare episcop

Grigorie: "...Caci nu cred nici ca cel ce a ajuns de 70 de ani sa vietuiasca in patimi cu o femeie,

nici nu am poruncit, cele ce le-am poruncit, ca si cum s-ar fi intamplat vreo fapta

necuviincioasa... si stim ca ceea ce la unii este folositor, pentru altii devine prilej de pacat, din

care cauza am poruncit, urmand randuielii Sfintilor Parinti, sa te desparti de femeie... Alung-o

deci pe ea din casa ta si aseaz-o in manastire..." (can. 88) 67, intelegandu-se aici atitudinea ferma

65 Marieta Maria SOREATA, Dreptul familiei, p. 48.

66 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele..., p. 338. Vezi si canoanele 3 IV ec.; 40 Trul.; 38 Cartagina; 11 Teof. Alex.; 4, 41 Vasile cel Mare.

67 Ibidem, p. 365.

32

a Sfantului Vasile cel Mare fata de episcopul de 70 de ani care era invinuit ca avea relatii cu o

femeie introdusa pe furis in casa sa pe motiv ca-l ingrijeste.

In acest caz, Sfantul Parinte invoca autoritatea Sfintilor Parinti ai primului Sinod

ecumenic de la Niceea (325), care prin canonul 3 au interzis prezenta femeilor introduse pe furis

in casa clericilor si in consecinta, il sfatuieste pe batranul episcop s-o trimita la manastire si sa fie

servit de barbati pentru a nu fi sminteala pentru pastoritii sai.

Cu toate acestea, persoanele ajunse la astfel de varste inaintate nu mai pot ajunge la