Upload
alejandra-gheorghiu
View
51
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
ist
Citation preview
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
Tema 3. Arhitectura şi artele plastice în Grecia
antică şi în lumea elenistică
Modalităţi de exprimare a idealului de frumuseţe in
Grecia clasică
1
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
Introducere
Arhitectura şi artele plastice au jucat un rol important în Grecia antică, atingând
apogeul mai ales în secolul V î.e.n., dar şi în secolul al IV-lea î.e.n, schimbând atât
din punct de vedere ideologic cât şi practic cultura greacă, şi din această cauză
merită amintită.
În această epocă se afirmă teoria proporţiilor a lui Policlet, şi şcoala de artă a
acestui artist, dar şi cea a lui Lisip.
Aflăm tot din această epocă despre ordinile de arhitectură, despre pictura
desăvârşită, despre ceramica pictată într-o manieră nouă, şi nu în ultimul rând
despre sculptură, fiind una dintre cele mai importante componente ale artei
greceşti, căci ea se îmbină cu arhitectura (Ex. Frontoanele de est şi de vest ale
templului din Olimpia1)
Aflăm despre Scopas, despre Fidias, Myron şi Praxitele, fiind câţiva dintre cei mai
renumiţi sculptori ai vremii.
1 Buttin, A.-M., Grecia clasică, traducere de L. Decei, Ed. Bic All , Bucureşti, 2002, p.195
2
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
Ideal de frumuseţe
Pentru greci, idealul de frumuseţe este exprimat prin proporţii, utilitate, eficacitate,
armonie, plăcere şi simetrie. Artistul este cel care are puterea de a transpune în opera sa,
frumuseţea sufletească, folosind o metodă nouă, pentru că vorbim de Grecia clasică, prin care
sugerează “mişcarea în imobilitatea lucrării sale”2 adaptând figurile oamenilor sau ale celorlaltor
vietăţi la cadrul geometric (metopă sau fronton).
Arta greacă a rămas un punct de referinţă în cultura universală până în ziua de astăzi. O legendă
care face şi mai credibilă măreţia artei greceşti este un “aforism astrologic”3, în care se face
legătura dintre semnul zodiacal al Balanţei, care după tradiţia astrologică este guvernată de
planeta Venus, iar Venus numită de greci Afrodita , era zeiţa frumuseţii. De aici pornim de la
ideea că arta greacă are pe de o parte frumuseţea, simţul estetic al vechilor greci, iar pe de
cealaltă parte, Balanţa, aduce cu ea echilibrul, proporţionalitatea. Grecii aveau de asemenea
calitatea de a îmbina influenţele străine (cele din Asia dar şi cele aduse de civilizaţia egeeană)
“întreaga lor activitate creatoare în domeniul arhitecturii şi în cel al artelor plastice era dominată
de secţiunea de aur .” 4
În perioada clasică a artei greceşti, corpul omenesc nu mai era creat ca operă de artă după
regulile tradiţionale, religioase (canoane), ci invers, sculptura grecească definea regula, stilul
creator. Un exemplu potrivit în acest sens este Policlet care spre deosebire de contemporanii săi,
Praxitele, Fidias sau Lisip, şi-a ales ca model Omul, „omul, aşa cum este, dar şi cum ar trebui să
fie.”5 Pentru că este greu să găsească un om fără cusur, artistul, caută să îmbine părţile frumoase
din mai mulţi oameni, creând astfel o întruchipare a idealului, de aici şi idealul de frumuseţe.
2Ginouves, R., Arta greacă, traducere de A. Calangiu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1992, p.1163 Radian, H.R., Cartea proporţiilor. Principii şi aplicaţii în arhitectură şi în artele plastic, Ed Meridiane, Bucureşti, 1981, p.1214 Ibidem, p. 1225 Ibidem, p. 220
3
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
Şcolile de artă
1. Şcoala lui Policlet
Curentul reprezentat de Policlet, a definit figura umană, cunoscut în arta plastică sub numele de
„omul de 7 capete înălţime”6(înălţimea capului Doriforului este egală cu1/7 din înălţimea figurii
personajului)7. Doriforul, este materializarea regulilor, a canoanelor, care până la Policlet, nu au
fost combinate în sculptură, şi care are o însuşire puţin văzută până atunci şi anume, mişcarea.
(„Doriforul e în mers, cu piciorul drept înainte, cu un braţ ridicat pentru a susţine lancea, cu
întregul trup curbat în formă de S, datorită mişcării.”)8 Deşi sculptura este în mişcare, ea nu îşi
pierde simetria. Doriforul, a rămas astfel un model pentru sculptorii de după Policlet, „care au
creat, după aceasta regulă, numeroase trupuri de atleţi: alergători, luptători, etc.”9
2. Şcoala lui Lisip
Cel mai mare artist al şcolii noi a artei greceşti a fost Lisip –sculptorul lui Alexandru cel Mare
(370?- 324 î.e.n). El a creat un nou curent, “omul de 8 capete înălţime ( întruchipat în statuia
Kairos )”10, elaborând teoria conform căreia artistul nu trebuie să transpună omul aşa cum este, ci
aşa cum dă el impresia că este. Pliniu relatează în “Istoria Naturală” că Lisip a creat capetele
statuilor sale mai mici, iar trupurile mai “delicate şi mai seci”, făcând să pară că personajele sale
sunt mai înalte de statură, respectând simetria predecesorilor săi. 11
După Lisip, arta proporţiilor nu mai cunoaşte la greci, curente importante sau idei noi.
6 Ibidem, p.2227 Ibidem, p.2228 Ibidem, p.2229 Ibidem, p.22210 Ibidem, p.22311 Ibidem, p.223
4
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
Stiluri Arhitectonice
Arhitectura la greci înseamnă preocuparea în mod special de proporţii, de ornamentaţii, de
calităţile vizuale ale edificiului, mai mult decât de structura sa.
Ordinile de arhitectură
“Ordinile de arhitectură au fost inventate de greci pentru a stabili numărul, mărimea şi modul
cum sunt dispuse coloanele în ansamblul clădirii, folosite mai ales pentru construirea templelor.
Ordinul exprimă așezarea într-un raport armonios a platformei, coloanei, antablamentului și
frontonului, raportându-se în permanență la dimensiunile omului. Sunt trei componente: doricul,
ionicul, și corinticul.”12 Acestea au apărut în perioade diferite, în locuri diferite și au trăsături
diferite, de aceea ele nu se amestecă niciodată.
Stilul Doric a apărut în epoca arhaică şi exprimă robusteţe, prin forme puternice, şi decoraţii
sobre. El se instalează în Pelopones, Grecia continental şi Grecia Mare.
Stilul Ionic se diferenţiază de cel doric prin elementele decorative şi prin proporţiile mai
elegante. Această artă se instalează mai ales în Asia Mică şi în insulele Mării Egee.
Stilul Corintic se aseamănă în mare parte cu ionicul dar capitelul este mai bogat decorat şi mai
înalt. Stilul apare la sfârşitul perioadei clasice în Asia Mică.
Templele
Templul reprezintă cea mai importantă construcţie din arta greacă. Este simplu, nu are secrete,
sanctuarul unde se păstrează statuia zeului este o cameră luminoasă și ușor de găsit.
Marea majoritate a templelor care au rezistat timpului sunt cele dorice. Avem şi cateva exemple
de temple încă din secolul VI î.e.n: Teplul lui Zeus din Olimpia, primul templu al zeiţei Atena ,
care avea picturi ce reprezentau cocori în zbor, etc.
12 http://ro.wikipedia.org/wiki/Art%C4%83_antic%C4%83#Arta_greac.C4.83
5
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
Mijlocul secolului V se caracterizează prin splendidele monumente din marmură de pe Acropole:
Parthenon, Propilee, şi templul Atenei Nike, chiar dacă niciunul nu este în întregime doric.
În secolul al IV-lea, arhitectura este mai mult civilă.
-Porticurile (stoa), pe unde se plimbau filosofii (stoicii în special), şi serveau ca prăvălii, ca
adăpost pentru vizitatori şi bolnavi.
-Clădirile destinate atletismului şi jocurilor (palestre), cu terenuri de sport, stadioane pentru
alergări.
-Clădirile administrative
-Arhitectura militară şi funerară
-Teatrele (Teatrul de la Priene, Teatrul clasic şi elenistic de la Epidaur).
Sculptura greacă
La mijlocul secolului al V-lea, arta clasică atinge apogeul. Myron este este reprezentantul
începutului clasicismului (Discobolul sau Războiul de la Riacci). La el, faţa rămâne idealistă şi
liniştită, dar sentimentele sunt exprimate de gesturi.
Un alt artist al epocii este, aşa cum am văzut mai sus este Policlet, care a creat codul proporţiilor
ideale. Operele lui Fidias sunt capodopere ale artei clasicede exemplu statuia lui Zeus din Olimp,
din aur și fildeș, care avea o înălțime de 12 m și era considerată una dintre cele șapte minuni ale
lumii antice. Alte lucrări celebre au fost "Athena Promachos" și "Athena Parthenos".
Secolul al IV-lea a fost marcat de sculptori importanţi precum Scopas (395- 350 î.e.n.). Scopas a
realizat în friza mausoleului din Halicarnas, o serie de cupluri de personaje reprezentând lupta
dintre greci și amazoane. Sculptorul reflectă sentimentele, pasiunile sufleteşti. Se remarcă şi prin
celebra lucrare „Menadă dansând”.
Sculptura lui Praxitele (370 –330 î.e.n) se caracterizează prin graţie. El realizează o serie de
nuduri feminine, reprezentări ale zeiţei Venus.
6
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
Pictura
Vasele pictate
O altă modalitate de exprimare a artiştilor greci este pictura, în special pictura pe vase. Cea mai
folosită tehnică este cea a lekythosului cu fond alb, care permite o pictură bogată. „Pictorii
introduc elemente din viaţă, reprezentate cu realism.”13 Temele sunt inspirate din mituri sau din
epopei, scenele sunt sobre, stilul abordat este liber sau pe teme florale (ceva mi târziu).14
Ceramica ateniană dispare înainte de sfârşitul secolului IV. Cei mai reprezentativi pictori de vas
sunt Duris, Brygos, Macron şi Cleophrades.
Pictura
Marea pictură a apărut, după Pliniu, în epoca arhaică, de unde ne-au rămas panouri de lemn
pictate în culori vii , provenind din Corint.15
Polignot din Thasos a decorat templul lui Hefaistos şi stoa poikile, a pictat sala de întruniri din
Delfi (cucerirea Troiei şi lumea morţilor)
Mikon, la începutul secolului al V-lea, a fost elevul lui Polignot, l-a ajutat să decoreze stoa
poikile, a pictat lupta de la Maraton, lupta dintre Tezeu şi amazoane.
Apollodor subliniază figurile, pictând umbre şi culori în degrade.
Zeuxis (464-394 î.e.n) a fost cel mai important pictor al epocii. Este renumit pentru subiectele
mitologice pe care le abordează, dar şi pentru abordarea figurilor feminine. A decorat palatul lui
Arhelau. Se spune despre el că a pictat atât de bine un ciorchine de struguri, încât o pasăre a
încercat să îl ciugulească.
Parasios, execută tablouri de şevalet.
13 Buttin, A.-M., Grecia clasică, traducere de L. Decei, Ed. Bic All , Bucureşti, 2002, p. 198-19914 Ibidem, p.19915 Ibidem, p.199
7
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
Concluzii
Din punctul meu de vedere, Grecia antică este plină de curente şi idei, este un
model demn de urmat pentru popoarele ce vor urma, pentru că are o arhitectură
deosebită ce se îmbină cu sculptura şi pictura, acestea fiind nişte elemente esenţiale
în viaţa de zi cu zi. Măreţia Greciei antice nu se vede numai în arhitectură sau în
artă, ci şi în literatură, de unde reies mentalitatea şi valorile grecilor antici, dar şi
din religie, sau viaţa privată, din societatea greacă în sine.
8
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
9
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
10
Dolineanu Alexandra-Elena Grupa H112
Bibliografie
BUTTIN, A.-M., Grecia clasică, traducere de L. Decei, Ed.Bic All, Bucureşti,2002
GINOUVES, R., Arta greacă, traducere de A. Calangiu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1992
RADIAN, H.R., Cartea proporţiilor. Principii şi aplicaţii în arhitectură şi în artele plastice, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1981
http://ro.wikipedia.org/wiki/Art%C4%83_antic%C4%83#Arta_greac.C4.83
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Attica_06-13_Athens_35_Parthenon.jpg
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:PrieneTeatrul.JPG
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Epidaurus_Theater.jpg
http://www.clopotel.ro/enciclopedia/Minunile_Statuia_lui_Zeus_din_Olimpia-19.html
http://www.rufon.org/forum/index.php?topic=1880.15
http://ro.wikipedia.org/wiki/Venus_(zei%C8%9B%C4%83)
http://hot-183651.blogspot.ro/2012/04/ruotare-nell-iliade.html
http://www.oliveoilsource.com/olive-art/lekythos
http://artindex.ro/2011/06/20/frumusetea-ideala/
11