Educaţie şi formare

Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură Eurydice and Policy Support Avenue du Bourget 1 (BOU2) B-1140 Brussels Tel. +32 2 299 50 58 Fax +32 2 292 19 71 E-mail: eacea-eurydice@ec.europa.eu Website: http://eacea.ec.europa.eu/educaţie/eurydice

O prezentare generală Eurydice

Mobilitatea personalului din învăţământul superior Politici şi programe naţionale

Introducere

Istoric

Promovarea mobilităţii personalului a devenit un element de o importanţă din ce în ce mai mare în politica europeană care se adresează învăţământului superior. Mobilitatea şi internaţiona-lizarea învăţământului superior reprezintă aspecte cheie ale procesului Bologna, iar mobilitatea personalului constituie o parte integrantă a obiectivelor generale. Cel mai recent, aceste teme au fost exemplificate în „Strategia 2020 privind mobilitatea pentru Zona Europeană a Învăţământului Superior“, adoptată de miniştri de resort din ţările care fac parte din Spaţiul European al Învăţământului Superior. Cu toate acestea, în ciuda atenţiei politice acordate acestui subiect, există surprinzător de puţină inpentrumaţie la nivel european privind mobilitatea personalului academic şi non-academic.

O parte a motivelor acestei lipse de inpentrumaţii este de natură conceptuală. Ce înseamnă de fapt, mai exact, „personal“ din învăţământul superior şi care sunt pentrumele de mobilitate avute în vedere pentru aceste categorii de personal? La o primă vedere, aceste aspecte par a fi lipsite de complicaţii, dar lucrurile sunt departe de a fi atât de simple. Sintagma „mobilitatea personalului academic“ ar putea fi evaluată, de exemplu, după durata timpului petrecut într-o altă ţară – considerându-se astfel perioade „scurte“ sau „lungi“ de mobilitate. Cu toate acestea, ar fi indiscutabil mult mai util să avem în vedere o clasificare a perioadelor de mobilitate în

Autor Cornelia Racké Contribuţii Bernadette Forsthuber David Crosier Contact Wim Vansteenkiste, Comunicare şi publicaţii: +32 2 299 50 58

2

funcţie de destinaţia şi scopul intervalelor de timp petrecute în străinătate. Astfel, personalul academic poate dispune de perioade de mobilitate pentru a participa la conferinţe internaţionale, la vizite de studiu, pentru a fi implicate în activităţi de predare sau în schimburi la nivel academic, pentru a rezerva studiului o perioadă mai lungă de timp (an sabatic) cu scopul de a atinge o serie de obiective specifice etc. Mobilitatea poate fi finanţată prin granturi şi burse de stagiu sau poate fi susţinută printr-un contract de muncă. De asemenea, o perioadă de mobilitate poate face parte dintr-un proces de dezvoltare profesională continuă sau se poate materializa ca urmare a nevoilor identificate de o instituţie de învăţământ superior care se decide să şi le acopere prin importul de pentruţă de muncă ce dispune de pregătire la nivel academic, vizând astfel piaţa internaţională a muncii. În discuţiile politice europene, aceste întrebări încă îşi aşteaptă răspunsurile şi, de aceea, nu se poate spune că există reglementări generale cu privire la tipurile de date care ar trebui să fie culese pentru a surprinde inpentrumaţii relevante.

De aceea, acest scurt raport urmăreşte să ofere o serie de inpentrumaţii în timp ce discuţiile politice continuă să definească obiective mai concrete la nivel european.

Obiectivele şi sfera de cuprindere a raportului

Obiectivul acestui scurt raport comparativ este de a furniza o imagine de ansamblu asupra politicilor şi măsurilor luate la nivel naţional cu privire la mobilitatea personalului din învăţământul superior.

Conţinutul se bazează pe datele extrase din Aria tematică 13 din Eurypedia (Mobilitate şi internaţionalizare), mai specific din Articolul 13.2 (Mobilitatea în învăţământul superior), concentrându-se pe politici şi programe naţionale. Subiectele cărora urmează să ne adresăm au fost definite printr-un ghid privind conţinutul precum şi printr-o listă de întrebări suplimentare, trimise către toate Unităţile Naţionale Eurydice, în octombrie 2012, şi care s-au referit la:

• obiective ale politicilor naţionale privind mobilitatea personalului din învăţământul superior;

• programe naţionale de mobilitate pentru personalul din învăţământul superior.

Reflectând răspunsurile colectate, acest scurt raport realizează o distincţie între programele naţionale, cele bilaterale şi regionale (guvernamentale) care se adresează mobilităţii personalului din învăţământul superior.

Programele naţionale sunt organizate nivel naţional şi responsabilitatea finanţării şi a coordonării programului cade în sarcina unei singure ţări. În cazul Belgiei, sistemele de învăţământ superior ale Comunităţii franceze, ale Comunităţii vorbitoare de limba germană şi ale Comunităţii flamande sunt tratate separat şi „programele naţionale“ sau „politicile naţionale“ se apreciază la nivelul Comunităţilor. Aceeaşi abordare este valabilă şi pentru Marea Britanie, pentru care sistemele de învăţământ superior din Anglia, Ţara Galilor, Irlanda de Nord şi Scoţia sunt tratate distinct.

Programele bilaterale se bazează pe cooperarea interguvernamentală între două ţări, ambele contribuind la finanţarea şi organizarea programului comun.

Programele regionale implică mai mult de două ţări situate într-o regiune europeană. Acestea pot presupune schimburi bilaterale, dar acele schimburi au loc într-un cadru de cooperare mai larg şi se realizează între membrii unui grup mai numeros de ţări.

În acest context, Programul Erasmus şi alte programe finanţate din fonduri ale Uniunii Europene, nu sunt analizate în prezentul raport.

3

1. Politici naţionale

În timp ce pare să existe o susţinere generală privind internaţionalizarea învăţământului superior, inclusiv în ceea cee priveşte mobilitatea personalului, mai puţin de jumătate din numărul ţărilor pentru care există date disponibile au politici naţionale care caută să promoveze explicit mobilitatea personalului din învăţământul superior.

Figura 1.1: Existenţa unor politici naţionale care se adresează explicit promovării mobilităţii personalului din învăţământul superior, 2012/13

O politică naţională:

există

nu există

Nu există date disponibile.

Trei ţări au adoptat politici naţionale în asociere cu obiective cantitative:

Programul privind internaţionalizarea învăţământului superior în Lituania, 2011-2012, înscrie promovarea mobilităţii personalului academic printre obiectivele sale şi identifică un număr de ţări ca fiind prioritare ca destinaţie pentru mobilitatea personalului academic: ţările Uniunii Europene, ţările nordice, Australia, Japonia şi Statele Unite. Obiectivele cantitative stabilite se referă la o creştere anuală pentru mobilitatea de trimitere a personalului academic de cel puţin 8 % şi către centrele din Lituania/Ţările Baltice din Europa de cel puţin 15 %. Pentru mobilitatea de primire, obiectivele prevăd atingerea unei rate de cel puţin 5 %.

În Slovenia, Programul Naţional 2011-2020 pentru Învăţământul Superior se adresează cadrelor didactice din învăţământul superior, altor categorii de personal şi cercetătorilor urmărind ca aceştia să fie implicaţi în programe de pentrumare, de predare şi de cercetare în instituţii de învăţământ superior din alte ţări. În acelaşi timp, ponderea reprezentanţilor altor naţionalităţi în rândurile cadrelor didactice, asistenţilor şi cercetătorilor din instituţiile slovene de învăţământ superior ar trebui să crească semnificativ până în 2020. Pentru mobilităţile de primire, ca şi pentru programele doctorale, ţintele cantitative stabilite sunt: până în anul 2020, cel puţin 10 % din personalul academic ar trebui să provină din altă ţară şi cel puţin 20 % dintre candidaţii la doctorat ar trebui să fie implicaţi în programe doctorael de studiu derulate în parteneriat cu universităţi din alte ţări.

În Finlanda, Ministerul Educaţiei şi Culturii a publicat, în 2009, o Strategie pentru internaţionalizarea instituţiilor de învăţământ superior, în care se subliniază importanţa extinderii mobilităţii personalului şi care include obiectivul ca, în 2015, 4.000 decadre didactice şi experţi din domeniul politehnic vor petrece o perioadă de cel puţin o săptămână în străinătate, iar 4.000 de cadre didactice universitare şi cercetători vor petrece o perioadă de cel puţin două săptămâni în străinătate. Ţintele coreespunzătoare pentru mobilităţile de primire sunt de 3.000 şi, respectiv, 4.000 de persoane.

4

Alte unsprezece ţări dispun de politici naţionale care urmăresc atingerea unor obiective specifice privind mobilitatea personalului din învăţământul superior, fără a fi asociate şi obiective cantitative. Mobilitatea personalului are tendinţa de a fi privită ca un element de dezvoltare a resurselor umane şi ca o modalitate de îmbunătăţire a calităţii învăţământului superior şi a activităţilor de cercetare organizate în instituţiile naţionale de învăţământ superior. De aceea, politicile naţionale au destinaţia de a încuraja personalul din instituţiile naţionale de învăţământ superior să petreacă o anumită perioadă în străinătate (după care să se întoarcă în ţara de origine) şi/sau să faciliteze recrutarea unor lectori şi cercetători străini, înalt calificaţi.

În Republica Cehă, Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sporturilor a inclus mobilitatea personalului academic din instituţiile publice de învăţământ superior printre priorităţile sale din Planul Strategic, care are în vedere programe de sprijin pentru mobilitatea personalului, precum şi stabilirea unor condiţii adecvate pentru angajarea permanentă a unor experţi străini. Planul Strategic mai conţine şi o serie de indicaţii pentru instituţiile de învăţământ superior: acestora li se recomandă să susţină mobilitatea internaţională în ambele sensuri a cercetătorilor; pentru personalul academic, mobilitatea pe termen lung ar trebui să constituie o parte a programului de dezvoltare profesională; de asemenea, şi pentru alte categorii (administrativ) de personal, mobilitatea ar trebui să devină o activitate normală. Strategia pentru învăţare pe tot parcursul vieţii în Republica Cehă se referă la mobilitatea personalului academic ca la un mijloc de dezvoltare a calităţii în domeniul predării predare şi cercetării. În contextul Politicii Naţionale privind Cercetarea, Dezvoltarea şi Inovaţia în Republica Cehă, a da posibilitatea personalului academic să se implice în activităţi de cercetare în instituţii importante la nivel european şi mondial este privită ca o contribuţie în sensul furnizării de resurse umane de calitate pentru domeniul cercetării şi dezvoltării.

În 2008, guvernul Germaniei a adoptat o „Strategie pentru internaţionalizare în domeniului ştiinţei şi al cercetării“, care accentuează nevoia de întărire şi extindere a mobilităţii internaţionale a oamenilor de ştiinţă şi a cercetătorilor germani şi subliniază obiectivele Germaniei privind atragerea unor cercetători excelenţi din toate ţările lumii.

În Spania, obiectivele politicii naţionale privind mobilitatea personalului sunt definite prin Planul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică, Dezvoltare şi Inovaţie Tehnologică prevăzut de Ministerul Economiei şi Competitivităţii şi implementat în cooperare cu Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sporturilor. Unul dintre obiectivele primordiale este acela de „a se dezvolta pe plan internaţional, ca bază a unui pas înainte calitativ pentru ştiinţa şi tehnologia spaniolă“. Pentru atingerea acestui obiectiv, se solicită extinderea gradului de participare a cercetătorilor spanioli la programele şi organismele internaţionale, cum ar fi coordonarea agenţilor care implementează activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare, în diferite ţări. În 2001, prin Legea Organică privind Universităţile (LOU) şi în 2007, prin Legea Organică care modifică Legea Organică privind Universităţile (LOMLOU) au fost stabilite modalităţi de stimulare a mobilităţii studenţilor, cadrelor didactice şi ale cercetătorilor în cadrul sistemului educaţional spaniol, european şi internaţional, ca obiectiv esenţial şi prioritar al Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sporturilor.

Ministerul italian caută, de asemenea, să crească numărul cadrelor didactice din domeniul academic cu experienţă de predare şi/sau cercetare în străinătate, mai specific, să încurajeze persoanele care activează în domeniul academic din Italia să se implice în activităţi de predare/cercetare într-o altă ţară, după care să se întoarcă în instituţiile italiene de învăţământ superior sau în institutele de cercetare, să promoveze recrutarea internaţională a tinerilor cercetători, a cercetătorilor de orice vârstă şi a profesorilor. Mai mult decât atât, ministerul italian urmăreşte să promoveze mobilitatea academică în contextul acordurilor de cooperare cu alte ţări sau între instituţii individuale de învăţământ superior şi să crească numărul participărilor italiane la iniţiativele de cercetare din Uniunea Europeană.

Planul Naţional de Dezvoltare, 2014-2020, din Letonia se referă la mobilitatea personalului academic şi de cercetare şi la atragerea lectorilor din alte ţări, ca instrumente pentru atingerea obiectivului privind funcţionarea în învăţământul superior leton a unui personal calificat şi competitiv pe plan internaţional. Pentru atragerea personalului academic din străinătate (atât din ţările UE cât şi din afara spaţiului Uniunii Europene), Planul de Acţiune al guvernului propune o serie de măsuri ca, de exemplu, facilitarea utilizării limbilor străine în instituţiile publice de învăţământ superior, minimizarea cerinţelor privind cunoaşterea limbii locale şi simplificarea procedurilor de obţinere a vizei şi permisiunii de rezidenţă. Pentru atingerea obiectivului de politică naţională privind îmbunătăţirea calităţii în învăţământul superior, mobilitatea personalului academic este susţinută nu numai în ceea ce priveşte dimensiunea sa academică sau ştiinţifică, dar şi în ceea ce priveşte dezvoltarea aptitudinilor şi competenţelor profesionale, de exemplu, prin înlesnirea derulării unor programe de perfecţionare profesională în întreprinderi care activează în domeniul corespondent de activitate al instituţiei de învăţământ superior.

Polonia nu dispune încă de o politică naţională, dar are un proiect al unei „Strategii pentru dezvoltarea capitalului uman“. ConPentrum acestuia, mobilitatea este un element constant pentru dezvoltarea personală. Este prevăzută, de asemenea, creşterea numărului cadrelor didactice din mediul academic polonez care se deplasează la instituţii de învăţământ superior din străinătate, precum şi a numărului de cadre didactice din alte ţări care se deplasează către Polonia, cu scopul desfăşurării unor activităţi de predare şi cercetare. În mod asemănător, se prevede creşterea numărului cadrelor didactice care îşi petrec o parte a perioadei alocate carierei academice într-o instituţie de învăţământ superior dintr-o altă ţară.

În Portugalia, programul guvernului recunoaşte importanţa mobilităţii personalului academic şi include pe lista obiectivelor sale menţinerea programelor de mobilitate şi încurajarea internaţionalizării activităţii studenţilor şi a cadrelor didactice. Fundaţia pentru

5

Ştiinţă şi Tehnologie, o instituţie publică integrată în Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, susţine mobilitatea şi cooperarea internaţională şi aplică „gradul de internaţionalizare a echipei“ drept criteriu de selecţie la finanţarea proiectelor de cercetare.

România raportează că politica educaţională curentă susţine mobilitatea şi schimburile de studenţi şi personal academic la toate nivelurile educaţionale, ca o contribuţie importantă la dezvoltarea dimensiunii europene în educaţie şi a calităţii educaţiei, precum şi la îmbunătăţirea relaţiilor de colaborare şi a deschiderii sistemului educaţional. În mod asemănător, Ungaria caută să internaţionalizeze învăţământul superior şi să realizeze un schimb de cunoştinţe prin intermediul mobilităţii personalului.

Republica Slovacă a adoptat un plan pe termen lung, care se va derula până în anul 2014, în domeniul educaţiei, cercetării, dezvoltării, care include domeniul artistic şi alte activităţi creative din învăţământul superior, şi care se adresează şi mobilităţii cadrelor didactice. La alocarea de fonduri pentru instituţiile de învăţământ superior, Ministerul Educaţiei insistă pe "reflectarea în mod pozitiv" a activităţilor privind mobilitatea cadrelor didactice. Mai mult decât atât, ministerul va promova mobilitatea cadrelor didactice ca pe una dintre condiţiile necesare obţinerii poziţiei de conferenţiar universitar sau de profesor.

În 2008, guvernul Suediei a adoptat proiectul de lege „Cunoaştere fără frontiere – învăţământul superior în era globalizării“, cu scopul de a promova internaţionalizarea în învăţământul superior, în care se accentuează importanţa mobilităţii cadrelor didactice. Proiectul de lege solicită universităţilor să extindă mobilitatea personalului prin iniţiative locale, iar guvernul suedez a alocat fonduri speciale instituţiilor de învăţământ superior pentru a stimula mobilitatea cadrelor didactice (un total de 20 milioane SEK pentru anul universitar 2010/11). Sprijinul financiar includea şi posibilitatea de a finanţa suplinitori pentru cadrele didactice, dar aceasta nu a mai fost extins după 2011.

În Carta Albă privind cercetarea, publicată în Martie 2013, guvernul Norvegiei subliniază necesitatea creşterii ratelor de mobilitate increase atât la nivel internaţional cât şi inter-sectorial. Norvegia apare ca fiind o destinaţie foarte atractivă pentru cercetătorii străini şi Centrele of Excelenţă, printre altele, au devenit arene importante ale colaborării internaţionale. O provocare care persistă este aceea de a-i stimula pe cercetătorii norvegieni să se folosească de oportunităţile existente şi să meargă în străinătate. În particular, candidaţii la doctorat sunt încurajaţi să petreacă în alte ţări o parte a perioadei de studii.

În câteva sisteme de învăţământ superior, promovarea internaţionalizării şi extinderea mobilităţii personalului academic sunt recunoscute ca fiind obiective importante dar nu există o conexiune între acestea şi politicile naţionale concrete cu privire la mobilitatea personalului din învăţământul superior.

În Declaraţia Politică a guvernului din Comunitatea franceză din Belgia (2009-2014), mobilitatea personalului este tratată ca unul dintre elementele principale ale internaţionalizării învăţământului superior. Similar, în Comunitatea flamandă din Belgia, internaţionalizarea este considerată a fi un element important pentru misiunea fiecărei institutii de învăţământ superior, ceea ce implică, cel puţin indirect, creşterea mobilităţii personalului, şi este reflectată, de asemenea, de Cadrul pentru Evaluarea Internaţionalizării, dezvoltat de Organizaţia pentru Acreditare Olandezo-Flamandă (NVAO). În plus, internaţionalizarea este şi unul dintre subiectele care urmează să fie tratate în rapoartele anuale pe care instituţiile de învăţământ superior trebuie să le prezinte autorităţilor flamande. Estonia se referă la mobilitatea lectorilor ca la un element cheie al strategiei privind învăţământul superior, care urmăreşte îmbunătăţirea calităţii precum şi a credibilităţii şi competitivităţii internaţionale a învăţământului superior estonian. Franţa raportează că promovarea mobilităţii personalului din învăţământul superior şi internaţionalizarea activităţii în instituţiile de învăţământ superior fac parte dintr-o strategie mai cuprinzătoare care se adresează dezvoltării învăţământului superior şi cercetării. Chiar dacă nu există nicio politiăa explicită care să se adreseze direct mobilităţii personalului din învăţământul superior, Franţa susţine mobilitatea personalului prin alte canale care au ca scop promovarea internaţionalizării instituţiilor de învăţământ superior. În Austria, Legea Universităţilor, din 2002 tratează mobilităţile naţionale şi internaţionale ale studenţilor, absolvenţilor şi ale personalului din universităţile ştiinţifice şi artistice ca pe unul dintre principiile călăuzitoare pe care universităţile trebuie să le aibă în vedere, cu scopul de a-şi îndeplini misiunea care le revine.

În sfârşit, în Comunitatea vorbitoare de limbă germană din Belgia, Irlanda, Luxemburg, Ungaria, Olanda, Marea Britanie (Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord) şi în Islanda se apreciază explicit că nu există obiective de politică naţională privind mobilitatea personalului din învăţământul superior.

6

2. Programe şi măsuri naţionale, bilaterale şi regionale

Aşa cum se arată şi în introducere, în acest scurt raport se face o distincţie între programele naţional, bilaterale şi regional (guvernamentale) care sprijnă mobilitatea personalului din învăţământul superior, cu scopul de a obţine o imagine mai detaliată asupra diferitelor tipuri de programe oficiale disponibile în diferite ţări. Această distincţie nu implică niciun fel de clasificare sau de ierahizare, toate cele trei tipuri de programe având meritele lor.

2.1. Programe naţionale de mobilitate pentru personalul din învăţământul superior

În cele mai multe dintre ţările în care există politici şi reglementări naţionale care se adresează mobilităţii personalului din învăţământul superior (vezi Figura 1.1), există şi programe naţionale de mobilitate care se adresează personalului din învăţământul superior. În total, aproximativ jumătate dintre sistemele de învăţământ superior care participă la prezentul studiu dispun de programe naţionale de mobilitate pentru personalul din învăţământul superior.

În cele mai multe cazuri, astfel de programe sunt concepute pentru a sprijini atât mobilităţile de trimitere, cât şi pe cele de primire.

Luxemburgul face o distincţie între două mari categorii de mobilităţi ale personalului: (a) mobilitatea pe termen scurt a personalului angajat la Universitatea din Luxemburg, care poate merge într-o ţară străină, pentru o experienţă de învăţare de câteva zile, săptămâni sau luni, în cadrul contractului personal de muncă şi (b) mobilitatea pe termen lung a rezidenţilor care lucrează în universităţi din străinătate sau a personalului de altă naţionalitate din învăţământul superior, care lucrează la Universitatea din Luxemburg. În ceea ce priveşte mobilitatea pe termen scurt a personalului din învăţământul superior, Luxemburgul nu dispune de niciun fel de obiective de politică naţională sau de programe naţionale de mobilitate. Mobilitatea personalului este coordonată de instituţia de învăţământ superior (Universitatea din Luxemburg). Numărul relativ redus de măsuri luate pentru sprijinirea mobilităţii pe termen scurt este explicată prin importanţa care se acordă mobilităţii pe termen lung la Universitatea din Luxemburg: aproximativ 75 % din personalul academic provine din străinătate, astfel încât activitatea depusă la Universitatea din Luxemburg constituie deja o experienţă de mobilitate.

Figura 2.1: Existenţa unor programe naţionale privind mobilitatea personalului din învăţământul superior, 2012/13

Un program naţional

există

nu există

Nu există date disponibile

Slovenia constituie un caz special prin aceea că dispune de obiective de politică naţională şi chiar şi de ţinte concrete, dar nu implementează programe naţionale de mobilitate. Cea mai mare parte a mobilităţii personalului academic este susţinută prin fonduri provenind de la Uniunea Europeană, prin programul Erasmus. Un sprijin suplimentar se mai primeşte şi prin programul regional

7

CEEPUS (Central European Schimb Program Pentru University Studies – Programul de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală), prin sistemul de burse oferite de Spaţiul Economic European şi din cooperarea bilaterală cu Statele Unite (prin programul Fulbright). Pe lângă acestea, schimburile individuale de cadre didactice au loc pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale de cooperare între instituţiile de învăţământ superior.

În general, finanţarea este furnizată prin intermediul ministerelor educaţiei, cercetării sau afacerilor externe şi/sau al consiliilor/fundaţiilor cu activitate în domeniul cercetării. În unele cazuri, administrarea programului cade tot în sarcina ministerelor relevante ministere dar, de multe ori, aceasta este delegată către o agenţie naţională.

Durata perioadelor de mobilitate, susţinute prin programe naţionale, variază de la câteva zile, la doi ani. În cele mai multe cazuri, membrii personalului primesc finanţare pentru a merge într-o ţară străină pentru o perioadă scurtă de timp, de obicei de doar câteva zile sau săptămâni.

Grupurile de personal cărora li se adresează programele naţionale de mobilitate nu sunt întotdeauna diferenţiate – unele ţări se referă pur şi simplu la programe pentru personalul academic sau pentru personalul din învăţământul superior, în general. În cazurile în care se face o diferenţiere, cele două grupuri menţionate cel mai frecvent sunt: personalul didactic şi personalul implicat în activităţi de cercetare. Un al treilea grup pentru care există programe specifice, într-un număr substanţial de ţări sunt candidaţii la doctorat sau cercetătorii juniori. Cu toate acestea, candidaţii la doctorat nu sunt întotdeauna angajaţi ai instituţiilor de învăţământ superior şi sunt trataţi ca studenţi, caz în care, strict vorbind, mobilitatea acestora nu va fi luată în considerare la evaluarea şi analiza mobilităţii personalului.

Doar un număr redus de ţări menţionează explicit şi alte „categorii de personal“, personal non-didactic, personal administrativ sau artistic. Totuşi, susţinerea financiară pentru mobilitatea personalului administrativ pare să vină aproape exclusiv prin intermediul programului Erasmus.

Figura 2.2: Categorii de personal din învăţământul superior cărora li se adresează programele naţionale de mobilitate, 2012/13

Cercetători

Cadre didactice/lectori

Alte tipuri de personal

Personal post-doctoral

Candidaţi la doctorat

Nu există programe naţionale de mobilitate Nu au luat parte la studiu Sursa: Eurydice.

Mobilitatea cercetătorilor joacă un rol important şi este deseori finanţată prin consiliile sau fundaţiile naţionale de cercetare, fie prin programe special de mobilitate sau ca parte a programelor naţionale de cercetare. În cele mai multe cazuri, se acordă o atenţie particulară cercetătorilor juniori (candidaţi la doctorat şi/sau cercetători post-doctorali).

În Comunitatea franceză din Belgia, FRS-FNRS (agenţia care finanţează cercetarea în Comunitatea franceză/Federaţia Wallonia-Bruxelles) oferă o gamă variată de instrumente care susţin mobilitatea cercetătorilor, pe diferite paliere ale evoluţiei acestora în carieră, printre care se numără granturi de mobilitate pe termen lung, instrumente pentru mobilitatea pe termen scurt şi sesiuni de formare în străinătate. De asemenea, pentru mobilităţile de primire, există bursele de mobilitate pe termen lung şi Programul Ulysses care se adresează în special încurajării cercetătorilor belgieni sau străini cu înaltă calificare, care lucrează în prezent în străinătate, să-şi dezvolte cariera în cadrul unei universităţi din Comunitatea franceză din Belgia. Mai mult decât atât, toate granturile naţionale

8

sau bursele de stagiu au un caracter deschis şi pot fi accesate şi de non-rezidenţi, cu condiţia ca aceştia fie să trăiască în Belgia sau să promoveze activităţi de colaborare între Belgia şi ţara lor de origine. De asemenea, Wallonia-Brussels Internaţional oferă granturi specifice pentru sponsorizarea activităţilor de cercetare în afara Belgiei.

În Comunitatea flamandă din Belgia, Fundaţia Flamandă pentru Cercetare (FWO Vlaanderen), o agenţie independentă care susţine cercetarea fundamentală în toate disciplinele, oferă de asemenea finanţare pentru mobilitatea ştiinţifică, atât de trimitere cât şi de primire. Bursele pentru vizite postdoctorale permit cercetătorilor străini să se implice în activităţi de cercetare în universităţi flamande; în schimb, cercetătorii flamanzi pot primi finanţare pentru realizarea unor mobilităţi, de scurtă sau de lungă durată, în alte ţări. Mai mult decât atât, echipele flamande de cercetare îşi pot depune candidatura pentru a primi spijin logistic şi instituţional pentru colaborarea cu colegii din străinătate.

În Republica Cehă, mobilitatea personalului academic este inclusă de obicei în programele de dezvoltare anunţate anual de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sporturilor şi sunt incluse de multe ori în granturile pentru proiecte de cercetare specifică, principalii furnizori de fonduri fiind Fundaţia Cehă pentru Ştiinţă (GACR), Agenţia pentru Tehnologie a Republicii Cehe şi diferite ministere.

Prin intermediul programului Zhang Heng, Franţa oferă tinerilor cercetători (cu vârste de până la 40 de ani) posibilitatea de a petrece o săptămână în China, pentru a le oferi şansa de a se informa cu privire la activităţile de cercetare derulate acolo, în domeniul bolilor contagioase. Programul este finanţat şi organizat de Ambasada Franţei în China (în cooperare cu Academia pentru Ştiinţe a Chinei). Administrarea programului a fost delegată către Agenţia Campus din Franţa.

În Lituania, există un program naţional care oferă sprijin pentru efectuarea unor vizite de cercetare de maximum 30 zile sau a unor vizite de scurtă durată, de maximum 5 zile, pentru participarea la conferinţe internaţionale pe teme ştiinţifice. Grupurile ţintă sunt formate din personal didactic, doctoranzi, tineri cercetători, oameni de ştiinţă şi alte categorii de cercetători din instituţiile lituaniene de învăţământ superior şi din institutele de cercetare. Programul este finanţat de la bugetul de stat şi/sau din fondurile Uniunii Europene şi sunt organizate de Consiliul Cercetării din Lituania .

Prin intermediul Institutului Balassi, Biroul Consiliului pentru Burse din Ungaria oferă burse lectorilor precum şi cercetătorilor bursieri care intenţionează să-şi continue studiile şi să acumuleze experienţă profesională în instituţii de învăţământ superior sau în institute de cercetare din Ungaria. Există burse pentru studii postuniversitare sau de cercetare (de 3-21 zile sau de 1-10 luni), pentru programe de doctorat (36 luni), pentru studii parţiale de doctorat (10 luni), pentru studii postdoctoral sau de cercetare (1-10 luni), şi pentru stagii de cercetare (3-21 zile sau 1-10 luni). Ultimele sunt disponibile pentr profesori asociaţi sau pentru personal academic de nivel superior, ca şi pentru cercetătorii care au deja un doctorat sau un alt grad echivalent.

În Austria, Ministerul Federal al Ştiinţei şi Cercetării oferă burse candidaţilor la doctorat pentru a efectua în strainătate o parte din perioada alocată studiului, cuprinsă între 6 şi 12 luni. În funcţie de domeniul lor de studiu, absolvenţii străini pot candida pentru diverse tipuri de granturi care le permit să se implice în activităţi de cercetare, în Austria. Programul este finanţat şi coordonat de the Ministerul Federal al Ştiinţei şi Cercetării. Administrarea a fost delegată către Agenţia Austriacă pentru Cooperare Internaţională în Educaţie şi Cercetare (OeAD-GmbH). De asemenea, Academia Austriacă pentru Ştiinţe şi Fondul Austriac pentru Ştiinţă (FWF) oferă burse cercetătorilor. În Austria s-a realizat şi o bază de date pentru burse şi cercetare (www.grants.at) pentru a facilita accesul studenţilor şi cercetătorilor la informaţia care le permite să acceseze astfel de scheme de finanţare.

Fundaţia pentru Ştiinţă şi Tehnologie, principala agenţie guvernamentală pentru finanţarea cercetării în Portugalia, oferă fonduri pentru burse doctorale şi post-doctorale, pentru cercetare atât în Portugalia cât şi în străinătate, prin intermediul unor apeluri anuale la candidatură.

Consiliile pentru cercetare din Marea Britanie, cu Consiliile Cercetării UK (RCUK) ca organism central, derulează mai multe scheme de finanţare care urmăresc susţinerea colaborării internaţionale. Acestea îi încurajează, de asemenea, pe cercetătorii independenţi din străinătate să se implice în activităţi de cercetare în instituţii din Marea Britanie şi pe cercetătorii britanici să petreacă o perioadă de mobilitate în străinătate. Alte organizaţii care promovează parteneriatele de cercetare cu instituţii din străinătate includ Societatea Regală şi Academia Britanică. Societatea Regală este o societate cu auto-guvernare fellowship ai cărei membri sunt distinşi oameni de ştiinţă din întreaga lume şi care au o activitate substanţială în toate domeniile ştiinţei, ingineriei şi medicinei. În Marea Britanie, Societatea Regală este reprezentată de Academia Naţională. Schema sa de schimburi internaţionale sprijină oamenii de ştiinţă din Marea Britanie care doresc să dezvolte activităţi de cercetare în colaborare cu oamenii de ştiinţă din alte ţări pe parcursul fie al unei singure vizite, fie în cadrul unei vizite bilaterale. Academia Britanică reprezintă organismul naţional reprezentativ pentru ştiinţele umane şi sociale în Marea Britanie. Parteneriatele sale internaţionale şi schemele de mobilitate urmăresc să susţină dezvoltarea parteneriatelor între Marea Britanie şi alte zone ale lumii, unde se poate atinge un nivel de excelenţă în cercetare, consolidat prin iniţiative şi prin stabilirea unor legături noi.

Norvegia raportează că finanţarea pentru mobilitate este inclusă în cele mai multe dintre instrumentele financiare ale Consiliului Norvegian al Cercetării (inclusiv în programele de cercetare, programele strategice, programele individuale, programele dedicate mobilităţilor). Programele dedicate mobilităţilor pentru mobilitatea de trimitere a personalului în instituţii norvegiene de învăţământ superior se adresează în special cercetătorilor juniori şi, într-o măsură mai redusă, şi cercetătorilor mai experimentaţi. Consiliul Cercetării primeşte finanţare de la majoritatea ministerelor, în special de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Comerţului şi Industriei şi de la Ministerul Afacerilor Externe.

De asemenea, există un număr de ţări care raportează cu privire la programele naţionale care sprijină mobilitatea cadrelor didactice, atât cea de trimitere cât şi cea de primire. Un caz special al mobilităţii cadrelor didactice, susţinut de mai multe ţări (de exemplu,

9

Estonia, Grecia sau Republica Slovacă), este mobilitatea care are ca scop predarea limbii şi/sau a culturii unei ţări în străinătate. În mod similar, mai multe ţări asigură finanţare pentru mobilitatea internă, permiţând personalului străin din învăţământul superior să studieze limba şi cultura ţării gazdă (de exemplu, Lituania sau Portugalia).

În Estonia, programul de burse Kristjan Jaak acoperă cheltuielile de transport şi cazare pentru mobilităţile de scurtă durată (3-21 zile) ale lectorilor cu vârste de până la 35 de ani, care doresc să studieze într-o altă ţară. În cadrul Programului academic de studiu al limbii şi culturii estoniene în străinătate, Estonia trimite lectori către 10 universităţi din alte ţări şi oferă cadrelor didactice care predau limba şi cultura estoniană sprijin financiar pentru vizite de studiu de scurtă durată.

În Lituania , există program naţional pentru sprijinirea vizitelor de predare (de la 2 săptămâni la 2 luni) pentru lectorii din alte ţări şi pentru cercetătorii din instituţiile lituaniene de învăţământ superior. Predarea ar trebui să constituie o parte a programului de studiu, a cursului sau a modulului(modulelor), cu un minimum de 3 credite ECTS şi 10 ore de lucru cu studenţii, pe săptămână. Ministerul Lituanian al Educaţiei şi Ştiinţei poartă responsabilitatea organizării apelurilor la propuneri de candidaturi şi a selecţiei candidaţilor; Fundaţia pentru susţinerea schimburilor în educaţie (o instituţie aflată în subordonarea ministerului) este responsabilă cu administrarea programului.

Finlanda raportează existenţa unei serii de programe care vin în sprijinul mobilităţii cadrelor didactice: programul FIRST – promovează mobilitatea cadrelor didactice din învăţământul superior între Finlanda şi Russia. Programul Asian Network – oferă finanţare pentru schimbul de cadre didactice din învăţământul superior între Finlanda şi China, India şi Corea de Sud. Programul reţelei de instituţii din învăţământul superior Nord-Sud-Sud finanţează schimburile de cadre didactice între instituţii de învăţământ superior din Finlanda şi ţări în curs de dezvoltare. În toate cele trei cazuri, Centrul pentru Mobilitate Internaţională CIMO este responsabil pentru administrarea programului, în timp ce instituţiile finlandeze de învăţământ superior răspund de coordonarea reţelelor şi implementează proiectele împreună cu partenerii lor instituţionali. Programele sunt finanţate de Ministerul Educaţiei şi Culturii sau (în cazul programului Nord-Sud-Sud) de Ministerul Afacerilor Externe.

Suedia implementează o serie de programe naţionale care se adresează susţinerii mobilităţii personalului din învăţământul superior. Programul Linnaeus-Palme, de exemplu, caută să stimuleze cooperarea între instituţiile de învăţământ superior din Suedia şi cele aflate în ţări în curs de dezvoltare şi oferă finanţare pentru mobilitatea (atât de primire cât şi de trimitere, pe o perioadă de 3-8 săptămâni) a personalului didactic. Programul este administrat de Consiliul suedez pentru învăţământul superior şi este finanţat de Agenţia Internaţională Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare.

Mai multe ţări dispun şi de programe naţionale care se adresează atât cadrelor didactice din şi cercetători.

Comunitatea franceză din Belgia, prin intermediul biroului internaţional Wallonia-Brussels, oferă diverse oportunităţi de finanţare pentru studenţii la doctorat, studenţii înscrişi într-un program post-doctoral şi profesori/lectori, inclusiv granturi sau burse de mobilitate, pe o perioadă de un an, într-o ţară parteneră (de exemplu, Austria, Bulgaria, China, Egipt, Germania, Israel, Japonia, Tunisia şi Statele Unite ale Americii). Recent, a apărut o nouă oportunitate de finanţare pentru mobilitatea personalului în ţările din America Latină şi din Comunitatea franceză. Sunt vizate acţiuni de mobilitate a personalului în relaţie cu Argentina, Brazilia, Chile, Columbia şi Mexic şi se vor acoperi cheltuielile de transport ale personalului către aceste ţări.

În Germania, există diverse programe de finanţare atât pentru mobilităţile de primire cât şi pentru cele de trimitere ale lectorilor şi ale altor categorii de personal din învăţământul superior (de exemplu, pentru participarea la conferinţe/cursuri, participarea la sesiuni de predare de scurtă şi/sau de lungă durată), organizate predominant de Serviciul german pentru schimburi la nivel academic (DAAD) şi finanţate de Guvernul Federal.

În Grecia, IKY (Fundaţia de stat pentru burse) oferă finanţare studenţilor străini pentru studii postuniversitare şi postdoctorale şi pentru formare profesională continuă în Grecia. Pentru anul academic 2012/13, IKY a acordat un număr de 25 de burse pentru studii postdoctorale şi 10 burse pentru formarea profesională continuă a personalului didactic angajat în Grecia, în cadrul departamentelor de studii of străini instituţii de învăţământ superior.

În Spania, principalul program naţional pentru mobilitatea personalului din învăţământul superior este Programul naţional pentru mobilitatea resurselor umane, finanţat de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sportuluiului. Programul sprijină cadrele didactice şi cercetătorii spanioli caer petrec o perioadă de mobilitate în străinătate, în instituţii de învăţământ superior, precum şi cadrele didactice şi cercetătorii de altă naţionalitate care petrec o perioadă sabatică într-o instituţie spaniolă de învăţământ superior. În ambele cazuri, programele sunt diferenţiate pe categorii de personal: cadre didactice sau cercetători seniori şi tineri doctori (juniori). În funcţie de specificul sub-programului, perioadele de mobilitate pot avea o durată între 3 şi 24 luni.

Deşi nu este un program dedicat susţinerii acţiunilor de mobilitate, Programul naţional pentru formarea resurselor umane oferă de asemenea finanţare pentru perioade scurte de mobilitate (cuprinse între 2-6 luni) în instituții de cercetare de renume din Spania și din străinătate, care se adresează cercetătorilor stagiari. Ambele programe sunt coordonate, administrate şi finanţate de Ministerul Economiei şi Competitivităţii şi de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sportuluiului.

Italia aduce în acest peisaj o imagine suplimentară, deoarece dispune de asemenea de un program care încurajează cadrele universitare de origine italiană care lucrează în străinătate să se întoarcă în instituţiile italiene de învăţământ superior. Programul Rita

10

Levi Montalcini se adresează cercetătorilor juniori şi urmăreşte să atragă absolvenţii italieni şi străini de studii postdoctorale, care lucrează în străinătate, să se implice în proiecte de cercetare în instituţii italiene de învăţământ superior.

Pentru a promova recrutarea internaţională de cercetători şi profesori, a fost lansat un alt program naţional prin care se cofinanţează contractele care permit cercetătorilor sau profesorilor din întreaga lume aflaţi în instituţii de învăţământ superior din alte ţari, să predea sau să se implice în activităţi de cercetare în instituţii italiene de învăţământ superior. Mai mult decât atât, programele naţionale de cercetare oferă sprijin pentru mobilităţile internaţionale ale cercetătorilor şi personalului academic. Programele sunt organizate, coordonate şi finanţate de Ministerul Educaţiei, Universităţilor şi Cercetării. Mai specific, ministerul defineşte priorităţile de finanţare, alocă resursele, decide cu privire la activităţile şi participanţii eligibili, publică apelurile la propuneri de proiecte şi selectează beneficiarii.

În Republica Slovacă, în 2005, a fost lansat un Program Naţional pentru Burse care are ca obiectiv susţinerea mobilităţii studenţilor, doctoranzilor, cadrelor didactice din învăţământul superior şi cercetătorilor şi care urmăreşte să sprijine atât mobilitatea de primire cât şi pe cea de trimitere. Cadrele didactice din universităţile din alte ţări sunt eligibile să primească sprijin financiar pentru a efectua o mobilitate într-o instituţie din Slovacia, cercetătorii sau artiştii pot fi invitaţi de o universitate publică, privată sau de stat, de o instituţie de cercetare eligibilă, să desfăşoare un program de studiu doctoral, sau de o organizaţie non-guvernamentală să susţină o prelegere, să participe la activităţi de cercetare sau la un sejur artistic în Republica Slovacă (bursele se acordă pe o perioadă de 1 până la 12 luni). Pe lângă aceasta, Ministerul Educaţiei, Ştiinţei, Cercetării şi Sportului din Republica Slovacă promovează un sistem de burse pentru programele acreditate de studiu în universităţile publice, precum şi pentru stagiile cu scop academic în universităţile publice din Republica Slovacă sau din institutele academice ale Academiei Slovace de Ştiinţe. Pentru aceste burse, oferite de Ministerul Educaţiei, sunt eligibili doar absolvenţii studiilor univeristare cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani. Ambele programe sunt finanţate de Ministerul Educaţiei, Ştiinţei, Cercetării şi Sportului din Republica Slovacă. Agenţia Slovacă pentru Informare Academică (SAIA) a fost delegată să organizeze, să coordoneze şi să administreze aceste programe.

În Suedia, programul Visby sprijină schimburile de cadre didactice şi colaborarea în domeniul cercetării între instituţii de învăţământ superior sau facultăţi din Suedia şi una sau mai multe instituţii provenind din Ţările Baltice, Polonia, Rusia, Bielorusia şi Ucraina. Programul se adresează universităţilor sau colegiilor universitare care pot candida pentru finanţare pentru un seminar de contact meetings sau o vizită de pregătire a unui proiect într-una dintre ţările eligibile. Se mai adresează doctoranzilor, cercetătorilor sau cadrelor didactice din instituţiile de învăţământ superior care pot candida pentru granturi care să finanţeze vizite de scurtă durată pentru participarea la conferinţe. Un doctorand, un cercetător sau un cadru didactic pot fi de asemenea invitaţi de o universitate sau de un colegiu universitar să participe la o vizită de studiu sau de cercetare, pe o perioadă cuprinsă între două săptămâni, până la o lună. Programul Visby este administrat de Institutul Suedez şi este finanţat de Ministerul pentru Afaceri Externe.

2.2. Întreruperea activităţii (perioadă sabatică sau întreruperea activităţii pentru un scop ştiinţific)

Deşi nu este neapărat necesar să se realizeze prin intermediul unui program naţional, în sensul îngust al cuvântului, o altă modalitate de promovare a mobilităţii personalului academic pe care îl menţionează un număr de ţări este aceea de a oferi membrilor corpului academic posibilitatea de a petrece în străinătate o perioadă sabatică (concediu de studii) sau a-şi întrerupe activitatea pentru a desfăşura activităţi ştiinţifice într-o altă ţară. În cele mai multe cazuri, membrii corpului academic au posibilitatea de a petrece o perioadă plătită de până la 12 luni, o dată la fiecare 5 sau 6 ani. Perioadele sabatice tind să se concentreze pe cercetare; în unele cazuri, acestea pot fi utilizate de asemenea pentru scopuri legate de dezvoltarea profesională sau pentru predare în alte instituţii de învăţământ superior. În cele ce urmează, vom da câteva some exemple privind modul în care astfel de perioade sabatice sunt reglementate în diferite ţări:

În Comunitatea franceză din Belgia, cele mai multe niversităţi oferă posibilitatea profesorilor de a petrece o perioadă sabatică în străinătate, cu scopul de a-şi îmbunătăţi competenţele legate de cercetare sau de predare. Atât în Comunitatea franceză din Belgia, cât şi în Portugalia, agenţiile care finanţează activitatea de cercetare oferă granturi pentru concedii de studii, pentru ca beneficiarii să poată petrece într-o instituţie din străinătate, o perioadă în care să se implice în activităţi de cercetare de până la un an.

Grecia raportează că profesorii au dreptul de a-şi întrerupe activitatea până la un an, la fiecare şase ani de serviciu, sau până la şase luni, pentru fiecare trei ani de serviciu, pentru a participa la activităţi ştiinţifice şi de a fi plătiţi integral în această perioadă, . Profesorii care, pe parcursul întreruperii activităţii, cooperează cu instituţii de învăţământ superior din alte ţări fără a fi plătiţi, au dreptul să primească, pe lângă salariul integral, şi un bonus egal cu 80 % din valoarea salariului. La sfârşitul perioadei sabatice, aceştia sunt obligaţi să rămână în instituţia de origine pentru cel puţin încă trei ani.

În Spania, legislaţia permite profesorilor universitari şi cercetătorilor să beneficieze de licencia de estudios (concediu de studii). Decizia de a acorda această perioadă cu scopul de a fi folosită pentru predare sau pentru cercetare într-o altă instituţie, din ţară sau din străinătate, este luată de universitate care decide şi în privinţa nivelului remuneraţiei, în corelaţie cu durata întreruperii. Pentru o întrerupere mai mică de trei luni, personalul poate primi o sumă egală cu salariul obişnuit; pentru o întrerupere cuprinsă între trei luni şi un an, se acordă până la 80 % din

11

salariu, în funcţie de relevanţa ştiinţifică şi academică a activităţii care urmează să fie depusă. Perioadele care depăşesc un an (acumulate pe parcursul a cinci ani şi fără să se aibă în vedere întreruperile mai scurte de două luni) nu sunt remunerate.

În Franţa, membrii personalului academic (enseignants-chercheurs) au de asemenea posibilitatee de a beneficia de o perioadă sabatică, de la 6 la 12 luni, la fiecare şase ani de serviciu, cu scopul de a le dedica cercetării. Pe durata perioadei sabatice, care poate fi petrecută şi în altă ţară, aceştia continuă să primească salariul obişnuit.

În Italia, legislaţia permite de asemenea profesorilor şi cercetătorilor să petreacă o perioadă sabatică într-o altă ţară (sau să meargă în străinătate în cadrul unor acorduri stabilite între instituţiile de învăţământ superior). Întreruperea poate dura până la cinci ani, iar salariul profesorilor și al cercetători italieni care petrec un concediu sabatic în străinătate este plătită de către țara gazdă şi nu de universitatea italiană sau de Ministerul Educației, Universității și Cercetării.

Şi în Letonia, la fiecare şase ani de serviciu, membrii personalului academic sunt eligibili pentru şase luni de întrerupere sabatică plătită, pentru cercetare ştiinţifică. Mai mult decât atât, cu aceeaşi periodicitate, profesorii, conferenţiarii şi profesorii asistenţi sunt eligibili pentru un concediu fără plată pe o perioadă de doi ani, pentru a lucra ca lectori invitaţi la o altă instituție de învățământ superior, din străinătate.

În Lituania, în conPentrumitate cu Legea privind Învăţământul Superior şi Cercetarea, din 2009, la fiecare cinci ani, cadrele didactice pot fi detaşate de la catedră şi de la activitatea pedagogică, pe o perioadă de până la un an, pentru a conduce activităţi de cercetare şi de a-şi îmbunătăţi competenţele ştiinţifice şi pedagogice. Membrii personalului vor fi remuneraţi cu salariul lor mediu pe parcursul acestei perioade. Procedurile pentru activitatea sabatică sau ştiinţifică pe care personalul o va derula în străinătate sunt stabilite de instituţiile de învăţământ superior.

În Luxemburg, membrii personalului didactic care au desfăşurat o activitate de minimum şapte ani în cadrul universităţii sau care au ocupat poziţia de rector sau de decan pot solicita o întrerupere cu scop ştiinţific, pe perioada căreia sunt detaşaţi pentru şase luni de la atribuţiile pe care le desfăşoară în cadrul universităţii pentru a conduce activităţi de cercetare în străinătate. Pe parcursul întreruperii, aceştia continuă să-şi primească salariul de bază sau primesc 50% din veniturile anuale de bază şi continuă să beneficieze de sistemul de securitate socială din Luxemburg. Întreruperea trebuie să fie aprrobată de Consiliul guvernatorilor, la propunerea Rectoratului, pe baza unui proiect de cercetare înaintat de candidat.

În Slovenia, legislaţia permite cadrelor didactice din învăţământul superior şă beneficieze de o întrerupere sabatică/ştiinţifică, după fiecare şase ani de predare. Pe durata întreruperii, cadrul didactic este eliberat de obligaţiile legate de activitatea de predare şi ete remunerat. Cu toate acestea, deşi este prevăzută în legislaţie şi în statutul universităţilor, din cauza lipsei de resurse financiare şi umane, această posibilitate este utilizată doar foarte rar.

În Islanda, acordurile privind întreruperea sabatică sunt limitate la cercetători (profesori, conferenţiari, profesori asistenţi şi, cu reguli şi mai stricte, la adjuncţii acestora). Alte categorii de personal din instituţiile de învăţământ superior pot candida pentru întreruperi ale activităţii cu scop educaţional. Personalul academic are tendinţa sa-şi petreacă întreruperea sabatică în străinătate, participând la studii de specialitate sau proiecte de cercetare, pentru care pot primi sprijin suplimentar.

În Norvegia, în mod normal, personalul academic din universităţi şi colegii universitare poate candida pentru întreruperi sabatice plătite, la fiecare cinci, şase sau şapte ani, care să le permită concentrarea coerentă pe cercetare; unele instituţii permit întreruperi sabatice mai frecvente pentru personalul feminin decât pentru personalul masculin.

2.3. Programe bilaterale şi regionale

Toate sistemele de învăţământ superior la care se face referire în acest studiu dispun de programe de burse stabilite pe baza unor acorduri bilaterale cu alte ţări. Un astfel de program, care implică toate aceste sisteme, este bine-cunoscutul program Fulbright, care oferă sprijin pentru mobilitatea cercetătorilor din şi către Statele Unite ale Americii. Mai multe exemple se menţionează de diferite ţări, astfel:

În Republica Cehă, bursele bazate pe acorduri internaţionale se publică pe website-ul Agenţia pentru Informare Academică (AIA). Bursele pot fi alocate în două moduri: fie instituţiilor individuale de învăţământ superior li se alocă un anumit număr de burse şi studenţii sunt selectaţi direct de instituţiile de învăţământ superior, fie există o competiţie iar bursele sunt disponibile pentru toate instituţiile de învăţământ superior din Republica Cehă şi AIA organizează procedura de selecţie.

În Germania, Serviciul German pentru Schimburi Academice (DAAD) derulează, împreună cu organizaţii partenere dn diferite ţări, schimburi bilaterale şi finanţează programe cu scopul intensificării cooperării ştiinţifice. În cadrul acestor programe este susţinută mobilitatea cercetătorilor şi a cercetătorilor juniori.

Grecia sprijină perioadele de mobilitate, de 7 zile de predare, în medie, pentru personalul din cercetare, studenţii înscrişi la doctorat şi personalul administrativ senior, în contextul acordurilor educaţionale bilaterale şi al programelor de schimburi culturale bilaterale cu alte ţări. Programul este organizat, coordonat şi finanţat de Ministerul Afacerilor Externe, ambasadele Greciei în străinătate, Ministerul Educaţiei şi Cultelor, Culturii şi Sporturilor, şi de Fundaţia de Stat pentru Burse. În plus, Fundaţia de Stat pentru Burse şi Serviciul German pentru Schimburi Academice (DAAD) derulează un program comun de schimburi şi oferă finanţare pentru proiecte de cercetare care urmăresc să consolideze cooperarea ştiinţifică între Grecia şi Germania.

12

Spania derulează un program bilateral împreună cu Franţa, cu scopul de a sprijini mobilitatea cadrelor didactice (pe o perioadă de 1-4 săptămâni) în contextul unui program comun de masterat care are loc în universităţi franceze şi spaniole. Similar, ministerele educaţiei din Brazilia şi Spania au semnat un acord de cooperare având ca scop dezvoltarea unor programe pentru formarea, dezvoltarea profesională şi actualizarea competenţelor absolvenţilor şi cadrelor didactice din universităţile din cele două ţări. În concordanţă cu acest acord, Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sporturilor oferă anual subvenţii pentru derularea unui proiect de cooperare cu universităţi din Brazilia.

Franţa dispune, de asemenea, de un număr de programe de mobilitate bazate pe cooperarea bilaterală cu alte ţări, programe finanţate şi organizate de Ministerul Afacerilor Externe şi de Ministerul Învăţământului Superior şi Cercetării. Administrarea programelor a fost repartizată Agenţieei Campus din Franţa. Parteneriatele Hubert Curien (PHC), de exemplu, oferă finanţare pentru mobilitate în contextul proiectelor comune de cercetare conduse de două echipe de cercetare, una din Franţa, iar cealaltă dintr-o altă ţară.

Italia dispune de câteva acorduri culturale de cooperare cu alte ţări, coordonate de Ministerul Afacerilor Externe şi care oferă sprijin personalului academic italian pentru a petrece o scurtă perioadă de predare sau de cercetare în respectiva ţară parteneră.

Programul de burse al guvernului Letonian se bazează pe acorduri de cooperare interguvernamentală, iar Ministerul Letonian al Educaţiei şi Ştiinţei oferă în general fonduri pentru mobilitatea în Letonia şi în ţările partenere pentru mobilităţile din Letonia către celelalte ţări. Grupurile ţintă sunt definite prin fiecare acord interguvernamental de cooperare, pe baza unei analize de la caz la caz, dar cu tendinţa de a se adresa cadrelelor didactice, cercetătorilor şi studenţilor doctoranzi. Programul este administrat de Agenţia de Stat pentru Educaţie şi Dezvoltare.

Pe baza unor acorduri internaţionale şi a unor programe de schimburi bilaterale, Lituania oferă burse de stat doctoranzilor, lectorilor şi cercetătorilor lituanieni şi străini pentru vizite de cercetare (de până la 10 luni) şi cursuri intensive de vară (de 3-4 săptămâni sau 1-3 luni) în instituţii de învăţământ superior şi de cercetare din Lituania sau din alte ţări. Bursele sunt finanţate din bugetul lituanian de stat, iar procesul este organizat de Fundaţia pentru Susţinerea Schimburilor în Educaţiei. Programe bilaterale specifice se derulează pe baza unor acorduri semnate cu Bielorusia şi Ucraina pentru finanţarea vizitelor de cercetare cu o durată de până la o lună. Aceste programe sunt derulate de Consiliul Cercetării din Lituania şi de organismele echivalente din Bielorusia şi Ucraina.

Austria organizează programe bilaterale (“Programe de Acţiune“) cu Republica Cehă, Ungaria şi Republica Slovacă pentru cooperare în domeniul educaţiei şi ştiinţei prin care se oferă şi finanţare pentru mobilitatea personalului.

Portugalia raportează cu privire la existenţa unor programe comune („Acţiuni Integrate“) cu Spania, Germania şi Franţa pentru promovarea cooperării ştiinţifice între mediul academic şi de cercetare.

În Republica Slovacă, Agenţia Slovacă pentru Informare Academică (SAIA), prin finanţarea primită de la Ministerul Educaţiei, derulează Programul de Mobilitate Academică. Pe baza unor acorduri bilaterale şi prin oferte directe primite din partea unor alte guverne, agenţia organizează procesul de selecţie pentru burse în 30 ţări, precum şi procesul de admitere a bursierilor străini în instituţii slovace.

The Marea Britanie (Scoţia) raportează că cercetare links with alte ţări oferă opportunities pentru mobilitatea personalului. The two examples menţioneazăed are the Scottish guvern’s Plan pentru Engagement în the USA şi the Scottish guvern’s China Strategie.

Pe lângă programele bilaterale, mai multe sisteme de învăţământ superior sunt implicate de asemenea şi în programe de cooperare multilaterală/regională, de multe ori bazate tot pe schimburi bilaterale. Prin comparaţie cu programele naţionale sau bilaterale de mobilitate, majoritatea programelor regionale se concentrează pe mobilitatea cadrelor didactice.

Figura 2.3: Programe regionale de mobilitate, 2012/13

Erasmus Belgica

Programul de burse SEE

Sciex-NMSch

CEEPUS

CEI

Nordplus

Nu există programe regionale Nu au luat parte la studiu Sursa: Eurydice.

Prin intermediul Programului de burse SEE şi Norvegiene, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia urmăresc să contribuie la reducerea decalajelor sociale şi economice între Spaţiul Economic European (SEE), care reuneşte cele trei ţări şi state membre UE într-o

13

singură piaţă. Sunt eligible să primească sprijin financiar 12 State Membre UE, care s-au alăturat Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European între 2004 şi 2007, precum şi Grecia, Spania şi Portugalia. Proiectele impun de multe ori existenţa unui partener provenind dintr-una dintre ţările donatoare. Granturile SEE sunt finanţate de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, în concordanţă cu puterea lor economică (Norvegia acoperă aproximativ 94 %, Islanda aproape 5 % şi Liechtensteinul doar puţin peste 1 %). Granturile Norvegiene sunt finanţate integral de Norvegia. În domeniul învăţământului superior s-au stabilit programe de burse cu 11 ţări, prin care se promovează schimburile de studenţi şi personal academic cu Islanda, Liechtenstein şi Norvegia.

Un program asemănător Programului de granturi SEE este finanţat de Elveţia: Program Schimb Ştiinţifice Sciex-NMSch. Acesta oferă burse, la nivel doctoral şi postdoctoral, cercetătorilor din Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovenia şi Republica Slovacă care sunt implicaţi în proiecte de cercetare în cooperare cu cercetători elveţieni, în instituţii elveţiene de cercetare. La nivel postdoctoral, cercetătorii pot petrece între 6 şi 18 luni într-o instituţie elveţiană, iar la nivel doctoral, până la 24 de luni. Cercetătorii seniori (provenind dintr-o ţată membră UE sau din Elveţia), care sunt implicaţi în proiecte ca mentori, pot primi finanţare pentru până la trei vizite de scurtă durată cu scopul de le susţine participarea la întâlniri cu alţi mentori, implementarea proiectului comun de cercetare sau sprijinirea cercetătorilor juniori. Programul este coordonat de Conferinţa Rectorilor din Universităţile Elveţiene (CRUS).

CEEPUS, „Programul Central European de Schimburi pentru Studii Universitare“ (CEEPUS) a fost fondat în 1994. Ţările participante la program sunt: Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Ungaria, Austria, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia (vezi Figura 2.3), precum şi Albania, Bosnia şi Herţegovina, Moldova, Muntenegru, Serbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Kosovo, cu un statut special. Programul este coordonat de Biroul Central CEEPUS. Birourile Naţionale CEEPUS sunt responsabile pentru implementarea programului la nivel naţional şi, în mai multe cazuri, acestea sunt integrate în cadrul unor agenţii deja existente. O caracteristică specială a programului CEEPUS este aceea că nu există un transfer de fonduri, dar fiecare ţară contribuie financiar pentru mobilităţile de primire ale studenţilor şi cadrelor didactice. Mobilitatea cadrelor didactice are loc în principal în cadrul unor reţele de instituţii de învăţământ superior înfiinţate sub umbrela CEEPUS. Perioadele de mobilitate pot dura de la 5 zile la 10 luni şi pot include activităţi de cercetare şi participarea la conferinţe ca activităţi suplimentare, dar accentul cade pe activităţi de predare şi bursierii trebuie să aloce predării sau supervizării cel puţin 6 ore pe zi, timp de 5 zile lucrătoare, la instituţia gazdă.

Reţeaua Universitară CEI (CEI UniNet) este o contribuţie a Iniţiativei Central Europene cu scopul de a promova cooperarea între instituţii de învăţământ superior din Europa Centrală, de Est şi Sud Est prin intermediul mobilităţii studenţilor şi cadrelor didactice. Ţările participante la reşea sunt: Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Italia, Ungaria, Austria, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia (vezi Figura 2.3), precum şi Albania, Bielorusia, Bosnia şi Herţegovina, Moldova, Muntenegru, Serbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Ucraina. Mobilitatea cadrelor didactice are loc în contextul unor programe comune de doctorat sau masterat, finanţate prin apeluri anuale la propuneri de proiecte. Finanţarea este de asemenea disponibilă şi pentru şcoli de vară, seminare şi ateliere, dacă acestea includ şi un element de predare, o durată minimă de o săptămână şi se finalizează cu atribuirea unui certificat.

Pentru promovarea cooperării şi schimburilor în domeniul învăţământului superior, the Consiliul Nordic de Miniştri a înfiinţat programul Nordplus pentru învăţământul superior, care promovează şi mobilitatea personalului academic în rândul ţărilor participante (Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, Suedia, Islanda şi Norvegia). Pentru a fi eligibile pentru finanţare, cel puţin trei instituţii (dintre care, cel puţin două instituţii de învăţământ superior) din trei ţări, trebuie să Pentrumeze o reţea sauun parteneriat şi să numească o instituţie coordonatoare, care este responsabilă să depună candidatura, să administreze fondurile şi să scrie raportul final. Cadrele didactice individuale din instituțiile nordice și baltice de învățământ superior, indiferent de naționalitatea lor, pot primi finanțare pentru o perioadă de mobilitate care implică cel puțin 8 ore de predare/lucrul într-una sau în mai multe dintre instituțiile partenere.

Deşi nu promovează mobilitatea internaţională, Erasmus Belgica merită totuşi menţionat, deoarece oferă finanţare pentru mobilităţile personalului din cele trei Comunităţi Belgiene. Programul este modelat după programul Erasmus al Uniunii Europene şi funcţionează pe baza acordurilor bilaterale stabilite între colegii universitare şi universităţi participante din diferitele Comunităţi Belgiene. Lectorii participanţi primesc o sumă fixă pe zi, până la un maxim de cinci zile, pentru participarea la cursuri sau pentru susţinerea de cursuri în alte instituţii de învăţământ superior din Belgia.

14

3. Rate de participare şi de monitorizare

Datele privind participarea la programele de mobilitate sunt colectate de obicei de autoritatea responsabilă cu administrarea programului. Informațiile privind rata de participare efectivă sunt incluse în acest capitol, pentru cazurile în care astfel de date au fost disponibile. În unele cazuri, aceeaşi autoritate răspunde şi de monitorizarea implementării şi/sau de impactul programului, iar în alte cazuri această sarcină revine unei agenţii separate. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, impactul programelor de mobilitate nu este monitorizat sistematic.

În Comunitatea flamandă din Belgia, Fundaţia pentru Cercetare colectează datele privind participarea la programele de mobilitate pe care le administrează. În 2011, s-au acordat aproximativ 1.000 burse cercetătorilor flamanzi, din care 195 pentru mobilitate pe termen lung, şi au fost finanţate 19 burse pentru vizite postdoctorale.

Pentru Germania, statisticile privind mobilităţile internaţionale ale oamenilor de ştiinţă şi cercetătorilor sunt incluse anual în publicaţia Wissenschaft weltoffen editată de Serviciul German pentru Schimburi Academice şi HIS – Institutul pentru Cercetare în Învăţământul Superior (www.wissenschaft-weltoffen.de). În 2010, mai multe organizaţii finanţatoare au oferit fonduri pentru ca un număr de 30.781 cadre didactice universitare şi cercetători străini să participe la o mobilitate în Germania, precum şi un număr de 8.083 burse pentru cadre didactice universitare şi cercetători germani, care au beneficiat de mobilităţi în străinătate.

În Grecia, Departamentul pentru of Relaţii Interuniversitare colectează date statistice şi datele privind mobilitatea personalului din învăţământul superior în cadrul acordurilor şi programelor educaţionale. Între 2007 şi 2012, s-au totalizat 273 vizite ale oamenilor de ştiinţă greci în 36 de ţări şi 67 de vizite ale oamenilor de ştiinţă din alte 14 ţări către Grecia. Fundaţia de Stat pentru Burse colectează datele privind programul său de schimburi, derulat în colaborare cu Serviciul German pentru Schimburi Academice (DAAD), însumând 567 persoane care au vizitat Germania ca membri ai unor echipe de cercetare, între 2000 şi 2012.

În Spania, datele privind participarea la cele două programe naţionale de mobilitate sunt colectate şi publicate de Ministerul Economiei şi Competitivităţii şi Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sportului. În 2010, Programul Naţional pentru Mobilitatea Resurselor Umane (care se adresează în mod specific mobilităţii personalului din învăţământul superior) a acordat un număr de 4.464 granturi.

În Italia, culegerea datelor este coordonată de Ministerul Educaţiei, Universităţilor şi Cercetării. Informaţia este disponibilă pe paginile personale ale cadrelor didactice universitare şi este coordonată de minister şi prin intermediul instrumentelor de raportare ale diferitelor iniţiative.

În Letonia, Agenţia de Stat pentru Dezvoltarea Educaţiei colectează informaţii privind implementarea programelor de mobilitate pentru care este responsabilă. Pentru anul academic 2012/13, programul de burse al guvernului letonian, de exemplu, a primit 11 candidaturi pentru burse de cercetare.

În Ungaria, Institutul Balassi colectează datele privind ratele de participare la programele sale de mobilitate: prin programele bilaterale, bursele Eötvös State şi bursele pentru Collegium Hungaricum din Viena, aproximativ 290 de cercetători au primit finanţare pentru a merge în aproximativ 40 de ţări, în anul universitar 2011/12 şi 220, în anul universitar 2012/13. Cifrele pentru mobilitatea de primire au fost de 115 persoane, în 2011/12 şi de 100 persoane, în 2012/13.

În Republica Slovacă, agenţia responsabilă pentru administrarea programelor naţionale de mobilitate, Agenţia Slovacă pentru Informare Academică (SAIA), pregăteşte rapoarte anuale privind aceste programe care includ informaţii despre ratele anuale de participare pentru fiecare program, fără să se facă vreo diferenţiere între personalul universitar şi studenţi. În conPentrumitate cu listele de burse aprobate şi cu granturile alocate pentru fiecare program, pe parcursul anului academic 2011/12, au participat la programele de mobilitate de trimitere derulate de SAIA, 226 post-doctoranzi, candidaţi la doctorat, cadre didactice, cercetători şi alte categorii de personal .

În Finlanda, Centrul pentru Mobilitate Internaţională (CIMO) produce statistici anuale privind mobilităţile internaţionale.

Autoritatea Suedeză pentru Învăţământ Superior colectează datele privind mobilitatea personalului din învăţământul superior şi le publică într-o bază de date online (disponibilă doar în suedeză). Datele includ informaţii cu privire la instituţiile de învăţământ superior, tipul contractului de muncă, destinaţia mobilităţii etc. Instituţiile de învăţământ superior produc rapoarte detaliate cu privire la mobilitatea personalului. În numele Consiliului Suedez pentru Învăţământul Superior, instituţiile de învăţământ superior colectează rapoartele participanţilor, care sunt apoi analizate de către agenţie.

În Norvegia, Consiliul Cercetării, care este responsabil pentru derularea câtorva dintre programele naţionale de mobilitate, pregăteşte rapoartele anuale privind aceste programe. Rapoartele includ informaţii cu privire la ratele anuale de participare. Numărul candidaturilor este fix. Toate instituţiile raportează datele legate de mobilitatea personalului către „Baza de date privind statisticile în învăţământul superior (DBH)“ administrat de Serviciile norvegiene privind datele cu caracter social-ştiinţific (NSD). Baza de date are acces deschis şi este disponibilă doar în limba norvegiană.

15

În afara colectării datelor privind ratele de participare, nivelul monitorizării programelor naţionale privind mobilitatea personalului din învăţământul superior este foarte redus. Câteva ţări în care există astfel de programe, declară explicit că impactul programelor naţionale de mobilitate asupra personalului din învăţământul superior nu este monitorizat (de exemplu, Italia, Letonia, Republica Slovacă). Dacă se aplică vreun tip de monitorizare, aceasta este făcută fie de autorităţile responsabile cu administrarea programului, fie de agenţii externe.

În Comunitatea flamandă din Belgia, Departamentele pentru Relaţii Internaţionale, Educaţie şi formare precum şi Fundaţia Flamandă pentru Cercetare poartă responsabilitatea monitorizării programelor, dar nu există o evaluare specifică a impactului privind mobilitatea personalului academic.

În Republica Cehă, ca şi în Austria, instituţiile de învăţământ superior produc rapoarte anuale cu privire la activităţile lor, iar acestea trebuie să acopere de asemenea şi implicarea în programele internaţionale din domeniul educaţiei sau cercetării şi mobilitatea personalului academic.

În Germania, programele internaţionale de schimburi sunt evaluate de agenţii sau experţi independenţi.

În Spania, Ministerul Economiei şi Competitivităţii monitorizează Programul Naţional pentru Mobilitatea Resurselor Umane dar şi Programul Naţional pentru formarea Resurselor Umane prin intermediul unui Sistem Integrat de Monitorizare ş Evaluare (SISE), dezvoltat cu scopul de a analiza (şi îmbunătăţi) administrarea programelor public în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovaţiei (http://www.idi.mineco.gob.es/portal/site/MICINN/menuitem.7eeac5cd345b4f34f09dfd1001432ea0/?vgnextoid=7141f1f53c82d210VgnVCM1000001d04140aRCRD).

În Franţa, monitorizarea internaţionalizării instituţiilor de învăţământ superior, inclusiv a parteneriatelor internaţionale şi oferta de burse pentru mobilitatea cercetătorilor este o parte a evaluării generale a fiecărei instituţii de învăţământ superior în contextul asigurării calităţii de către Agenţia pentru Evaluarea Cercetării şi Învăţământului Superior (AERES).

În Finlanda, Programul reţelei de instituţii din învăţământul superior Nord-Sud-Sud a fost evaluat în 2009, iar în 2012, un alt studiu a analizat impactul cursurilor intensive organizate în contextul programelor Erasmus, Nordplus, FIRST şi Nord-Sud-Sud .

Norvegia raportează că toate programele şi instrumentele financiare sunt evaluate în mod regulat. Nu există o monitorizare directă a programelor dedicate mobilităţilor în ceea ce priveşte efectele activităţilor de mobilitate. Există încercări de evaluare a efectelor mobilităţilor prin prisma relaţiei cu valoarea ştiinţifică adăugată, dar este dificil de stabilit o corelaţie foarte precisă.

Restul ţărilor care dispun de programe naţionale nu au oferit nicio informaţie despre modalitatea de monitorizare a programelor de mobilitate şi nici nu au specificat dacă acestea se supun unor proceduri de monitorizare. În ansamblu, monitorizarea sistematică a impactului programelor naţionale privind mobilitatea personalului din învăţământul superior pare să fie mai degrabă o excepţie decât o regulă.

16

4. Salarii, compensaţii financiare şi reglementări privind asigurările sociale

În această secţiune se prezintă modul în care sunt abordate salarile, compensaţiile financiare (sumele alocate pentru cazare, cheltuieli de transport, costul vieţii etc.) şi reglementările privind asigurările sociale (de exemplu, pensia, asigurarea de sănătate) în cadrul programelor naţional, bilaterale sau regionale de mobilitate. În cele mai multe cazuri, astfel de reglementări sunt incluse direct în programele naţionale sau sunt acoperite prin alte categorii de reglementări, la nivel naţional. Cu toate acestea, chestiunea pensiilor este abordată doar de un număr mic de ţări.

4.1. Programe naţionale privind mobilitatea Pentru mobilitatea de trimitere, Comunitatea flamandă din Belgia are două tipuri de reglementări privind salariile şi securitatea socială: (1) Dacă un membru al personalului academic ocupă o poziţie într-o instituţie de învăţământ superior din străinătate şi acea instituţie îi rambursează remuneraţia către instituţia flamandă de origine, membrul personalului este considerat a fi încă în serviciul instituţiei naţionale de origine şi îşi păstrează toate drepturile legate de vechime şi pensie care decurg din acest statut. (2) Dacă membrul personalului este remunerat numai de către instituţia gazdă din străinătate şi direct din fondurile acesteia, fără nicio implicare din partea instituţiei flamande de origine, persoana respectivă este considerată ca având o ocupaţie separată pentru care nu poate acumula vechime şi nici nu poate beneficia de pensie din partea instituţiei naţionale de origine.

În Germania, pentru a oferi un sistem echitabil şi oamenilor de ştiinţă care se află în situaţia specială de a fi foarte mobili şi de a fi angajaţi cu contracte de muncă pe durată determinată, Instituţia care administrează pensiile şi care funcţionează la nivelul Republicii Federale a Germaniei şi la nivelul landurilor (VBL) a introdus posibilitatea scutirii cercetătorilor angajaţi în universităţi sau în instituţii de cercetare de la plata contribuţiilor obligatorii de asigurare ale VBL (conPentrum căruia este nevoie de o contribuţie pe o perioadă de 60 de luni înainte de a se putea solicita vreun beneficiu). În schimb, cercetătorii se pot înregistra voluntar într-o schemă de asigurare (prin depunerea unui capital de finanţare), care exclude anumite componente (de exemplu, concediul pentru creșterea copilului), dar care oferă persoanei asigurate flexibilitate şi retragerea imediată şi fără pierderi a creanţelor, conPentrum termenilor contractuali conveniţi. Prin intermediul acestui instrument, VBL a stabilit o variantă operaţională pentru conservarea drepturile care le revin tinerilor oameni de ştiinţă, din Germania şi din alte ţări, care sunt foarte mobili şi sunt angajaţi cu contracte de muncă pe durată determinată .

În Spania, Ministerul Educaţiei, Culturii şi Sportului acoperă asigurările în caz de accidente, iar pentru bursierii care provin din ţări din afara spaţiului UE/SEE sau din Elveţia se acoperă şi asigurările de sănătate. Programul Naţional privind Mobilitatea Resurselor Umane sprijină cadrele didactice şi cercetătorii spanioli, care petrec o perioadă de mobilitate în instituţii de învăţământ superior din străinătate, alocându-le sume cuprinse între 1.800 şi 3.100 euro pe lună, precum și cadrele didactice și cercetătorii străini care petrec o perioadă sabatică în instituțiile spaniole de învățământ superior, alocându-le sume cuprinse între 2. 000 şi 2 450 euro pe lună (în funcţie de vechime). În plus, pot fi alocate pentru acoperirea cheltuielilor pentru transport şi cazare, până la 3.450 euro pe persoană.

Sprijininul financiar oferit de Franţa în contextul programului Zhang Heng ia forma granturilor prin care se acoperă cheltuielile de transport şi includ o diurnă pentru cheltuielile personale pe durata săptămânii de mobilitate petrecute în China.

În Italia, autonomia instituţională se aplică şi managementului resurselor umane (într-un cadru stabilit la nivel naţional). În consecinţă, salariul, compensaţiile financiare şi reglementările privind asigurările sociale se negociază la nivel instituţional. În mod similar, şi în Finlanda cade în sarcina instituţiilor de învăţământ superior să aloce resursele necesare din fondurile de finanţare de care dispun.

Letonia raportează că pentru diferitele programe de mobilitate există diferite reglementări financiare şi de asigurări sociale care depind de acordurile interguvernamentale care stau la baza lor şi care pot avea un conţinut diferit (de exemplu, dacă asigurarea de sănătate este inclusă sau nu).

Pentru mobilităţile de primire, prin programul naţional lituanian pentru vizite de predare se alocă o sumă Pentrufetară pentru fiecare vizită individuală, iar suma depinde de nivelul de calificare a lectorului invitat. În cazul vizitelor de scurtă durată în străinătate, instituţiile de învăţământ superior continuă să plătească salariul şi din finanţarea oferită prin program se acoperă cheltuielile suplimentare, cum ar fi cheltuielile de transport şi subzistenţa. În alte cazuri, membrii personalului primesc burse de stat. Pentru perioadele de mobilitate de până la un an, cadrele didactice din instituţiile de învăţământ superior primesc o sumă egală cu media salariului luor luna pe parcursul perioadei de mobilitate. Pentru vizitele de cercetare, fondurile alocate pot fi utilizate pentru a acoperi transportul, cazarea, taxele de viză sau cheltuielile pentru asigurări, taxele de participare la conferinţe internaţionale, cheltuielile legate de copierea şi arhivarea documentelor, precum şi cheltuieli privind participarea la expediţii ştiinţifice.

În Ungaria, bursele acordate de Biroul Consiliului Ungar pentru Burse nu fac obiectul taxelor pe venit. Aceeaşi abordare este valabilă pentru Estonia, prin bursele alocate în cadrul programului Kristjan Jaak (şi care acoperă cheltuielile de transport şi cazare

17

ale tinerilor lectori, care pot petrece o perioadă cuprinsă între 3 şi 21 de zile în străinătate). Când lectorii beneficiază de o mobilitate în străinătate, prin intermediul Programului academic de studiu al limbii şi culturii estoniene în străinătate, statul estonian plăteşte salariile, cheltuielile de transport precum şi taxele naţionale.

În Austria, granturile oferite prin intermediul principalelor agenţii de finanţare acoperă şi asigurările sociale. Unele programe (de exemplu, programele de burse pentru candidaţii la doctorat şi la programe postdoctorale administrate de Academia Austriacă de Ştiinţe) oferă contracte pe termen determinat prin care se acoperă integral asigurările sociale sau cu auto-asigurare. Orice beneficiar de grant din partea Fondului Austriac pentru Ştiinţă (FWF) este finanţat prin intermediul unui contract de muncă, ceea ce include şi asigurările sociale (contribuţii la fondul de pensii, asigurări de sătătate şi în caz de accidente, concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului etc.). Această procedură se aplică şi doctoranzilor şi bursierilor care beneficiază de o mobilitate de primire. Fondul Austriac pentru Ştiinţă începuse deja să evite finanţarea cercetătorilor pe bază de subvenţii chiar înainte de a semna „Carta Europeană pentru Cercetători“ şi „Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor“, în 2006. Singura excepţie o constituie subvenţiile pentru cercetătorii care merg într-o altă ţară. În aceste cazuri, nu intervine un contract de muncă şi se acoperă doar contribuţiile la fondul de pensiii.

În Republica Slovacă, cei care deţin o bursă din partea Ministerul Educaţiei (mobilitate de primire) primesc suma de 550 euro lunar, la care se adaugă cazarea într-un colegiu şi masa, în cadrul organizaţiei de primire. Bursele acordate prin Programul Naţional de Burse (cel de-al doilea program care sprijină mobilitatea de primire) variază între 670 şi 1.000 euro pe lună (în funcţie de vechimea beneficiarului) şi au destinaţia de a acoperi cheltuielile zilnice (cazare, masă etc.) pe parcursul perioadei de studiu sau cercetare, al perioadei în care beneficiarul participă la prelegeri sau la reuniuni artistice în universităţi, instituţii de cercetare sau organizaţii non-guvernamentale din Slovacia. Pentru mobilitatea de trimitere, cadrele didactice din universităţi şi cercetătorii de la Academia Slovacă de Ştiinţe, care au statutul de rezidenţi permanenţi în Republica Slovacă, pot candida pentru un grant care să le acopere cheltuielile de transport corespunzătoare perioadei de studiu sau de cercetare petrecută în străinătate şi care trebuie să dureze minim o lună.

Suedia raportează că, pe parcursul perioadei de mobilitate, personalul din instituţiile de învăţământ superior continuă să îşi primească salariul şi i se acopere drepturile care decurg din participarea la schemele de pensii, împreună cu asigurările sociale, acestea fiind acoperite de respectivele instituţii de învăţământ superior. Mai mult decât atât, beneficiarilor li se acoperă cheltuielile legate de mobilitate, inclusiv cheltuielile de transport şi cazare, şi primesc o alocaţie pentru hrană. Participanţii la programul Linnaeus-Palme pot primi o finanţare suplimentară pentru un curs de pregătire lingvistică de două săptămâni, înainte de începerea efectivă a programului.

În Norvegia, se disting trei tipuri de finanţare: (a) se acordă un salariu integral, cu condiţia ca beneficiarul să participe la mobilitate şi să petreacă în străinătate toată perioada alocată; (b) finanţare pentru acoperirea cheltuielilor direct legate de mobilitate, la care se adaugă salariul integral; (c) finanţare pentru acoperirea cheltuielilor direct legate de mobilitate, fără să se adauge şi sprijinul salarial. Toate tipurile de finanţare care acoperă cheltuielile direct legate de mobilitate se dublează de la 2.000 la 4.000 de euro pe lună, dacă cercetătorul beneficiar al mobilităţii este însoţit de familie. Niciuna dintre schemele de finanţare nu include şi asigurările de sănătate şi contribuţia la sistemul de pensii.

4.2. Programe bilaterale şi regionale Spania oferă următoarele detalii privind programele bilaterale: în contextul programelor de masterat franco-spaniole, mobilitatea cadrelor didactice este susţinută cu maximum 1.200 euro pe săptămână şi un maxim de 500 euro pentru acoperirea cheltuielilor de transport. Programul bilateral între Spania şi Brazilia prevede trei tipuri de subvenţii: (1) Pe parcursul perioadei pe care o petrec în Brazilia, personalul din cercetare aflat într-un program de formare pre-doctorală poate primi o alocaţie lunară de 550 euro, care se adaugă remunerației plătite în temeiul contractului din Spania, precum şi până la 2.500 euro pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare şi de instalare. (2) Cercetătorii cu contracte post-doctorale pot primi, de asemenea, o sumă unică de 2.500 euro şi un grant lunar de 1.800 euro. (3) Pentru cadrele didactice şi pentru cei care au titlul de doctori, cu statut de funcționar public sau angajaţi pe baza unui contract, sprijinul financiar este limitat la rambursarea cheltuielilor reale, justificate prin documente.

În Franţa, în general, sprijinul financiar ia forma granturilor care acoperă cheltuielile de transport şi poate include, de asemenea, o diurnă pentru acoperirea cheltuielilor, în perioada petrecută în străinătate.

În cazul burselor lituaniene de stat, bazate pe acorduri bilaterale, candidaţii lituanieni la doctorat primesc aproximativ 750 euro pe lună, iar cercetătorii şi lectorii primesc aproximativ 1.130 euro. Acestora li se acoperă asigurările de sănătate precum şi cheltuielile de transport. Cetăţenii străini care participă la mobilităţi în Lituania primesc o bursă lunară de aproximativ 750 euro.

Pentru vizitele de studiu de scurtă durată sau pentru întâlnirile cu colegii din ţările partenere, Acţiunea Austria-Slovacia oferă burse de 90 euro pe zi (pentru un maximum de 3 zile). Bursierii post-doctorali pot primi sume lunare de 1.500 euro pentru perioade de cercetare cuprinse între 3 şi 6 luni. Bursa acoperă, de asemenea, cheltuielile în caz de accidente şi asigurarea de sănătate, precum şi cheltuielile de cazare. Cheltuielile de transport vor fi acoperite din resursele proprii ale cercetătorilor. Acţiunea Austria-Republica Cehă oferă, printre altele, burse pentru o lună pentru lectorii universitari. Dispunând de un grant de 1.040 euro, beneficiarii trebuie să îşi acopere cheltuielile pentru asigurare şi cazare, ambele putând să fie oferite de OeAD-GmbH la rate preferenţiale. Aceleaşi condiţii sunt valabile pentru granturile de studii postdoctorale, cu o sumă lunară de 1.200 euro acordate bursierilor post-doctorali pentru o perioadă de 6 luni. Reglementări similare există şi pentru Acţiunea Austria-Ungaria.

18

România raportează că pe parcursul perioadelor de mobilitate, personalul academic este remunerat de statul Român state sau de ţara gazdă, în funcţie de durata şi tipul activităţii precum şi în funcţie de datele specifice ale acordului care stă la baza programului.

Bursele pentru stagii acoperite prin programul elveţian Sciex-NMSch includ un salariu anual sau 50.000 CHF pentru candidaţii la doctorat (55.000 CHF în cel de-al doilea an) şi 80.000 CHF pentru cercetătorii la nivel postdoctoral, precum şi taxele sociale, care trebuie plătite de angajator (în conformitate cu reglementările elveţiene) şi alocaţii suplimentare pentru acoperirea cheltuielilor de transport sau pentru participarea la conferinţe, însumând un maximum de 2.500 CHF. Pentru vizitele de scurtă durată, mentorii pot primi burse în valoare de maximum 2.500 CHF pentru o vizită, pentru participarea la cel mult 3 vizite. Costurile legate de munca stagiarului nu sunt acoperite prin programul Sciex Fellowship şi trebuie să fie acoperite de instituţia gazdă din Elveţia.

Pentru mobilitatea cadrelor didactice în contextul CEEPUS, Slovenia raportează că aceasta nu are niciun impact asupra salariilor şi a asigurărilor sociale ale cadrelor didactice. Aceştia continuă să îşi primească salariul normal şi li se acoperă asigurările sociale. În plus, cadrele didactice primesc un grant de la ţara gazdă pentru acoperirea cheltuielilor de mobilitate. De asemenea, cadrele didactice din alte ţări care vin în mobilitate în Slovenia pot beneficia de cazare gratuită la Căminul Absolvenţilor sau în alte spaţii similare.

Bursele Nordplus pentru mobilitatea cadrelor didactice se ridică la un maximum de 355 euro pe săptămână plus un grant pentru acoperirea cheltuielilor de transport. Fiecare reţea decide cu privire la suma exactă a bursei, în funcţie de mijloacele financiare de care dispune.

5. Mecanisme de recompensare

Mecanisme prin care membrii personalului sunt recompensaţi pentru participarea la programe de mobilitate există doar într-un număr mic de ţări. În cazurile în care există, mecanismele de recompensare sunt predominant integrate în sistemele naţionale sau instituţionale de dezvoltare profesională. Câteva ţări (de exemplu, Italia, Slovenia şi Republica Slovacă) raportează că decizia privind aplicarea mecanismelor de recompensare rămâne la latitudinea fiecărei instituţii de învăţământ superior. Italia adaugă faptul că, dacă sunt acordate de instituţiile de învăţământ superior, recompensele tind să ia forma unor beneficii financiare sau se concretizează în reducerea volumului de muncă sau a gradului de implicare în anumite activităţi. În Slovenia, există tendinţa ca personalul didactic din instituţiile de învăţământ superior să fie recompensat prin „puncte în procesul de promovare“. Planul strategic al Ministerului Ceh al Educaţiei, Tineretului şi Sporturilor recomandă de asemenea instituţiilor de învăţământ superior ca mobilitatea pe termen lung să facă parte din sistemul de dezvoltare profesională pentru personalul academic.

În Spania, participarea cadrelor didactice universitare la programele de mobilitate poate fi recompensată în contextul unor evaluări regulate: la fiecare cinci ani are loc o evaluare a activităţii de predare în cadrul universităţii ceea ce poate conduce la primirea unei „remuneraţii suplimentare pentru merite deosebite în activitatea de predare“. La fiecare şase ani, Comisia Naţională pentru Evaluarea Activităţii de Cercetare (CNEAI) efectuează o evaluare a activităţii de cercetare, ceea ce poate conduce la poate conduce la primirea unei „remuneraţii suplimentare pentru productivitate în activitatea de cercetare“. Ambele evaluări iau în considerare realizările obţinute în universităţile sau instituţiile de cercetare din străinătate. Mai mult decât atât, participarea la programele de mobilitate este luată în considerare în contextul „Acreditării Naţionale“ de care cadrele didactice universitare au nevoie pentru a avea acces la organismele de predare din universităţi sau pentru a deveni funcţionar public. Agenţia Naţională pentru Evaluarea Calităţii şi Acreditare (ANECA) a dezvoltat o scală de merit pentru evaluare, care include explicit categoriile de merit legate de diferitele forme ale mobilităţii internaţionale.

În Franţa, profesorii care who have worked în that capacity at least two years abroad – sau at least one year în another EU/EEA country – are granted, upon request, an additional year of seniority to be taken into account pentru advancement în step. The same holds pentru cercetători who have spent at least two years at a învăţământ superior sau cercetare instituţie, a public authority, a public sau private enterprise abroad.

În Letonia, personalul academic trebuie să parcurgă o procedură prin care să fie reales (pe baza unei competiţii deschise), o dată la fiecare şase ani. În prezent se dezvoltă criterii de calitate reglementate legal pentru dezvoltarea carierei personalului academic, prin prisma cărora mobilitatea este unul dintre criteriile care va fi avut în vedere.

La trimiterea cadrelor didactice în străinătate, în scopul de a participa la activităţi de predare sau formare, este de aşteptat ca instituţiile de învăţământ superior din Lituania să recunoască într-un anumit fel perioada de predare sau vizita de studiu petrecută în străinătate, de exemplu ca parte a procesului de dezvoltare profesională continuă. Mai mult decât atât, în funcţie de reglementările specifice ale fiecărei instituţii de învăţământ superior, cercetătorii şi cadrele didactice pot fi remunerate în plus faţă de salariile oficiale, pot primi bonusuri pentru diseminarea experienţei lor educaţionale în străinătate sau pentru participarea la proiecte internaţionale.

19

Rezumat

Acest scurt raport comparativ subliniază faptul că în majoritatea ţărilor pentru care există date disponibile, mobilitatea personalului este considerată un element important pentru internaţionalizarea activităţii în învăţământul superior. Cu toate acestea, o serie de politici naţionale care caută explicit să promoveze mobilitatea personalului din învăţământul superior există în mai puţin jumătate dintre ţări şi doar în trei ţări politicile sunt susţinute de ţinte cantitative.

În majoritatea ţărilor unde există politici naţionale, există şi programe naţionale care promovează mobilitatea personalului din învăţământul superior. În total, astfel de programe exist în aproape jumătate dintre sistemele de învăţământ superior la care face referire prezentul raport. În regiunea nordică, în Belgia şi în special în Europa Centrală şi de Est au fost lansate câteva programe regionale de mobilitate care se adresează de asmenea personalului din învăţământul superior. Dintre sistemele de învăţământ superior acoperite prin acest studiu, aproximativ două treimi sunt implicate în programe regionale de mobilitate. Nu lipsit de importanţă este faptul că toate ţările şi-au dezvoltat programele de mobilitate pe baza unor acorduri bilaterale cu alte ţări, fie că este vorba de alte ţări europene sau neeuropene. Deşi nu face obiectul prezentului raport, din răspunsurile primite din partea participanţilor la studiu, se arată că există şi o încredere puternică în programele europene de mobilitate şi/sau de cooperare între instituţiile individuale de învăţământ superior.

Acolo unde există programe naţionale, organizarea şi finanţarea cade în principal în sarcina unor ministere naţionale (de educaţie, cercetare şi/sau afaceri externe) sau a unor consilii de cercetare. În majoritatea cazurilor, există agenţii specializate cares e ocupă de administrarea programelor. În cele mai multe cazuri, autorităţile responsabile cu administrarea colectează şi date privind participarea la programele de mobilitate. Cu toate acestea, monitorizarea sistematică a impactului acestor programe lipseşte în cele mai multe dintre ţări.

Perioadele de mobilitate sprijinite prin programe naţionale, regionale sau bilaterale variază de la doar câteva zile, până la câteva luni, extinzându-se în unele cazuri până la doi ani. Cel mai des întâlnite sunt perioadele de mobilitate de numai câteva zile sau săptămâni.

În timp ce programele naţionale de mobilitate se adresează în cele mai multe cazuri, în primul rând, cercetătorilor şi cercetătorilor juniori şi, într-un al doilea rând, şi cadrelor didactice, programele bilaterale şi regionale tind să se concentreze în principal pe mobilitatea cadrelor didactice. Finanţarea pentru mobilitatea personalului administrativ pare să provină aproape exclusiv din programul Erasmus. Reglementările privind salariile, recompensele financiare sau asigurările sociale diferă de la o ţară la alta, de multe ori chiar de la un program la altul. În cele mai multe cazuri, astfel de reglementări sunt incluse direct în programele naţionale, regionale sau bilaterale, dar ele pot fi, de asemenea, abordate şi la nivel instituțional. Există o abordare comună în privinţa fondurilor care trebuie să acopere cheltuielile legate de transport şi cazare, o bursă sau un salariu lunar şi, de asemenea, o asigurare de sănătate. Cu toate acestea, problema pensiilor este avută în vedere doar într-un număr redus de cazuri.

Există doar un număr redus de ţări care raportează despre existenţa unor mecanisme de recompensare, iar acestea au tendinţa de a fi integrate în sistemele naţionale sau instituţionale de progres în carieră.

Traducerea a fost realizată de către Mircea Ștefan RACOVICEANU

EC-02-13-329-RO-N ISBN 978-92-9201-471-1 doi:10.2797/32232 © EACEA, 2013.