Moartea luiTarelkin

8/19/2019 Moartea luiTarelkin

1/49

Moartea lui Tarelkin de A.V. Suhovo-Kobilin

Am hotărât!

Nu mai vreau să trăiesc!...

M-au copleşit nevoile, creditorii

mi-au scos sufletul,şefii mă bagă în mormânt!...

Voi muri.

Dar nu aşa cum moare oricemârţoagă ± hodoronc-tronc ± ca unprost, după legile naturii.

Nu!Voi muri în pofida legilor şi-n ciudanaturii,pentru desfătarea şi plăcerea meaaşacum n-a mai murit nimenipână acum!...

Ce este moartea?

Sfârşitul suferinţelor.

Ei bine, voi pune capăt suferinţelormele!...Ce este moartea? Încheiereatuturor socotelilor.Deci și eu mi-am încheiatsocotelile, mi-am soldat datoriile,m-am răfuit cu protectorii meişi am scăpat de prieteni!

Ce întâmplare: într-o casă staualături doi inși ±

Tarelkin şi Kopâlov.Tarelkin e îngropat până în gât îndatorii, iar Kopâlov nu este datornimănui.Soarta zice: să mori tu, Kopâlov,iar tu să trăiești, Tarelkin.

Ho-ho-ho! Zic eu: ho-ho-ho, tu,soartă, tu, găină oarbă!


2/49

Mai bine să moară Tarelkinşi să trăiască fericit Kopâlov!

Am hotărât! Tarelkin a murit!...Jos cu otrepele cele vechi! Jos cuotrepele cele vechi! Jos cu toatăminciuna asta!Să ne întoarcem la natură!

Trăiască natura!

Adio, adio, adio!

Adio, voi toi!

Adio, Șefi! Adio, trădători!

Adio, prieteni! Îmi sap o groapă,

voi, trădători josnici!

Adio, creditori,

hoi,lipitori,

crocodili!

Adio!

Tarelkin nu mai există!

Nu mai am nevoie de priviri

curioase, mirosul trebuieintensificat.

În faţa mea se deschid alteperspective, alte dorinţe,altă lume, alte ceruri!

Am onoarea să mă prezint: consilierde curte în retragere, Sila SîliciKopâlov, consilier de curte înretragere. Iată şi cartea mea de

vizită. Necăsătorit.

Rude n-am,

copii n-am,

familie n-am,

nu depind de nimeni,


3/49

nu vreau să cunosc pe nimeni,

sunt propriul meu stăpân.

Dar să trecem de la teorie lapractică. Abia am sosit dinSchlüsselburg. Am îngropat acolorămăşiţele lui Kopâlov. Am aranjattot, după cuviinţă, am primit hârtiile± acolo deci s-a terminat.Acum, aici, la Petersburg, trebuie

să-mi pun la cale moartea meaproprie, de netăgăduit din punct devedere oficial.

În acest scop, a fost anunţată poliţia,invitaţi colegii de birou.

În casă domneşte o penumbrămisterioasă şi o duhoare denesuferit....

Mavrușa! Mavrușa!

Am onoarea să mă prezint.Sila Sîlici Kopâlov.Necăsătorit.

Rude n-am,

copii n-am,

familie n-am,

nu depind de nimeni,

nu vreau să cunosc pe nimeni,

sunt propriul meu stăpân.

Înţelegi, credincioasa mea prietenăMavruşa,Ce nemuritoare farsă suntpe cale să joc?Ce fel de farsă?Ah, nu vei pricepe, degeaba aș

explica. Ajută-mă!

Mavrușa, Mavrușa, Mavrușa!

Cât de serios şi plin de demnitate.

Du-te! Grăbeşte-te! Fă să disparăacestea!Du-te, du-te!


4/49

Pe toate l-am aranjat cum trebuie...Uite, așa!...

Vreau ca mirosul să-i trăsnească!...

Nu! E prea puţin.

Vreau cu şefii mei să măînmormânteze pe socoteala lor!Vreau ca această nemuritoare

moarte să nu mă coste nici un ban!Aşa va fi. O să meargă ca peroate ± numai să potrivesc lucrurilecum trebuie...

De o lună de zile, toatăcorespondenţa intimă a lui Varravine aici, deasupra inimii!

i-ai dat seama de dispariţia ei, ocaui şi ești furios pe mine,și mă urăști.Aşadar, la prima înştiinţare despre

moarte mea, se va repezi aici şi vazori înmormântarea ca, apoi,să percheziţioneze neîntârziatapartamentul meu.Stai, tâlharule! Tu m-ai băgat de viuîn mormânt! Tu m-ai făcut să crăpde foame. Faţă de tine, nu existăîndurare! Luptăm pe viaţă şi pemoarte! Scrisorile acestea le veirăscumpăra cu preţ de sânge,cu preţul propriului tău sânge.

O, doamne, nesfârşit de dulce e

răzbunarea!Balsam răcoritor pentru o ranăînveninată!...Iată scrisorile!

Stau ascunse pe inima meaşi o încălzesc!Sunt trupul şi sângele meu!

Suntem de nedespărit, un buchetpe care ai putea să-l oferi, în semnde dragoste şi respect,lui Satana în persoană.

Mai repede, mai repede, Mavruşa,n-avem timp de pierdut...Mavrușa! La dracu!

Ia vezi, nu care cumva să te ia gurape dinainte! Vorbeşte cât mai puţin.Şezi acolo şi boceşte, îndrugăîntruna:


5/49

¹Nimic n-a lăsat răposatul,cinstit a trăit, sărac a murit!ºÎnţelegi?

Să spui: ¹N-am nici cu ce-lîngropa!ºA şi început să miroasă, simţiţi ceputoare!Lui Varravin să-i spui aşa:¹Are să vină poliţia să cotrobăiascăprin casă.º

Au rămas ceva hârtii şi le ia şi pealea.Ai înţeles? Ai îneles?Ai îneles tot?Am înţeles,... am înţeles.

Doamne sfinte!

Mavrușa, ei, bine,noi suntem mori!

La naiba! Ce putoare!Pi-i-i! De nesuportat!

Dar ce miroase aşa îngrozitor?Cum să nu miroasă...Că doar a murit....

Coşciugul i l-am cumpărat, dar deîngropat, n-am cu ce să-l îngrop!Oare într-adevăr n-a lăsat nimic?Nici cu ce să-l îngroapă?Nimic, drăguilor, nimic.

De unde să aibă? Are să vie poliţia,de o să pună mâna pe toate, toatehârtiile dar hârtii sunt nu ştiu,....Că el săracu, le ascundea...Of, of, of!

Spui că au rămas oarecare hârtii?Au rămas, drăguţele, cum de nu.Arată-mi!

Acum? E momentul potrivit?Întâi să-l îngropăm.

Pute, sărăcuţul, pute rău.

Într-adevăr, trebui să-lînmormântăm.Mi-au dispărut hârtii din cele maisecrete ± furate, desigur. Şi de cine?De el. Şi, pe negândite, a murit.N-o fi iar vreo porcărie de-a luila mijloc?


6/49

Nimic de făcut. Să-l înmormântăm,pe urmă să caut şi să găsesc,să găsesc cu orice preţ, hârtiile!...

Domnilor, ce-i de făcut?

Vedeţi şi dumneavoastră!E aproape un scandal. N-are cu cesă-l înmormânteze pe defunct.Te pomeneşti că se zvonește în oraşşi se pornesc bârfele:

a murit de foame, colegii l-aupărăsit, şefii nu i-au purtat de grijă.Nu-i prea-i frumos!Lumea n-are să ne aprobe.

Aşa-i

Asta, cu siguranţă.

Atunci, uite ce zic eu, domnilor.

Să facem o faptă creştinească, săvenim în ajutorul unui coleg.

Ce ziceţi?Fapta aceasta va fi bine privită şi deşefii noştri.În ziua de azi, e la modă tot ce-iobştesc.Iar dacă ar fi să privim lucrurile dinpunct de vedere filozofic, ce este oobşte? Atunci când pui de la mânăla mână...

Da, așa e, așa e!

Trăiască obștea!

Trăiască fraternitatea!

Da, da, aşa e.Da, aşa e!Dumnezeu iubeşte pe cel darnic.Da, da, așa e.

Minunat!E spus minunat şi cu toată căldura!

Să dăm cu toţii din inimă!

Dar din dar se face rai.Interesant, foarte interesant.Domnilor,

Ce faceţi?... Staţi puţin. Nu aşa!Nu, nu merge aşa!


7/49


8/49

Să nu te laşi prea uşor.Pe urmă, să i le dai, să le ia dracul.

Tot nu fac două parale. Pe celeimportante, le-am pus de o parte.Tu să te juri pe ce ai mai sfânt căafară de hârtiile ce le va găsi, altelenu mai sunt!... Că ştii bine că numai sunt!Pricepi?

Pricep.

Du-te, vezi, cine e..

A murit. Numai încape îndoială

Da, s-a şi împuţit!...

Nici o altă veste nu putea să-mi facăatâta plăcere, atâta bucurie...

Parcă mi s-a luat de pe inimă unmunte întreg de noroi, de gunoaie şitot felul de mortăciuni.

Creatura cea mai netrebnică şi maineastâmpărată din lume s-a mistuit,în sfârşit, în vizuina ei.

Cel mai putred suflet din lume azburat din trupul cel mai împuţit!Cum era să nu pută?

După părerea mea, puea chiar prea

puţin... Ar fi trebuit săpută şi mai tare...

Oare unde a ascuns hârtiile?

Nu îneleg. Odată chiar mi-atrecut-o pe la nas cu obrăznicie, aspus: ¹Poate prinde bine pentruîncălzitul viitorului meuapartamentº.Ce zici de asta?Era un pungaş nemaipomenit, bunde sfâşiat în bucăţi de viu.

Hei, femeie!

Nu tu!

Haide, vino!

Nu tu!


9/49

Vin' aici, dacă spun eu!

Poruncii!Ştii cine sunt eu?Nu ştiu.Sunt general.Am înţeles!Ştii tu ce înseamnă să fi general?Nu ştiu.Înseamnă că pot să te distrug.Fie-vă milă!

Arată-mi numaidecât unde-şi ţinearăposatul hârtiile!Poftiţi! Vă arăt tot ce doriţi.

N-am găsit nimic!... E de neînţeles!Ştiu, cu toate astea, ştiu precis că ele cel care mi-a furat anumite hârtii.

Unde au intrat?Nu mă pot dumeri deloc.

Este capabil de orice.Trebuie să fiu pregătit pentru toate.

Aţi pierdut vreun servitor,pe cineva de-aproape?Da. Am pierdut un tovarăş,un coleg de serviciu.L-aţi cunoscut?Da, desigur, îmi era vecin.Binevoiţi să căutaţi ceva?Nu cine ştie ce... Nişte fleacuri...În viaţă se întâmplă să prindă bine

orice fleac.Ei şi, aţi găsit?N-am găsit.Foarte regretabil. Se întâmplă.Uneori, un lucru ţi se pare aproapeşi când colo e departe, iar un altul îlcrezi departe, în timp ce e aproape.

De un singur lucru mie frică: să nule fi expediat excelenei sale cuscrisoare recomandată...Mă aştept la orice din partea lui.

Cinstit a trăit, sărac a murit...

Am onoarea să mă prezint.Ce binevoiţi să-mi porunciţi?Cine eşti dumneata?

Șatala, Șatala.Ivan Raspliuev. Îndeplinesc


10/49


11/49

Acum zice că n-a văzut,nici n-a auzit.

Aşa-i neamul ăsta prost.Minte de stinge.Dar dacă le tragi la început una lamoacă. Bună, Amalia....Schimbă cântecul...

Ciudat lucru...

Şi scoateţi odată mortul mai repede.Ce aşteptaţi?Îl scoatem într-o clipă, excelenţă.

Șatala!

Reprezentanţi ai ordini publice,opriţi-vă!Îmi permiteţi excelenţă, să ţin unmic discurs funebru în cinstea uneivechi cunoștine.

Duceţi-l.Onorată adunare, excelenţă!Tarelkin nu mai este! Abisul mut almormântului şi-a căscat în faţanoastră gura lui neagră în careTarelkin a dispărut.

A dispărut.

S-a topit.

S-a volatilizat

Nu mai este!

Şi ce avem în faţa noastră?

Un sicriu gol şi atâta tot...

O enigmă nedescifrată,

O întâmplare de neînţeles!

Vouă vă vorbesc, vouă, celor caredescoperiţi planete nevăzute şisocotiţi constelaţii nenumărate.

Spuneţi-mi

Unde a Tarelkin?

Asta-i asta! Asta-i!


12/49

Să ne îndoliem inimile, gândindu-nela Tarelkin! Luptătorul aprig,conducătorul oştirii înaintate nu maieste!Tarelkin a stat totdeauna şi oriundeîn frunte! Peste tot auzea vuietulunei prefaceri pe cale de înfăptuire,ori bubuitul stârnit de desăvârşireaîn mers, Tarelkin era de faţă şistriga: ¹Înainte!ºCând s-a decretat progresul s-a

avântat şi a pornit în frunteaprogresului.

Așa încât Tarelkin era înainte.

Iar progresul ± în urmă!

Tarelkin nu mai este.

Tarelkin nu mai este. Şi un frig s-alăsat peste lume.Mă veţi întreba: cu ce l-au răsplătitoamenii pentru o asemenea

activitate înflăcărată?...Răspunsul...

Adică nu răspunsul, ci ironia soartei± e în faţa voastră!Un sicriu sărac, şi un mormântde mizerie!...

Ce-s astea? Lacrimi?

Plângei și voi! Plângei și voi!

Abia acum pricep, simt cu inima,adulmec cu nasul fericirea.Iat-o!...

Linişte, pace, libertate!

Ce fericire!

N-am şef, n-am creditori, n-am nicimăcar prieteni care să-mi otrăvească

clipele de odihnă.

Am dat lovitura, m-am lepădatdintr-o dată de toate păcatele vechi,am azvârlit înlături lanţurile.Datoriile sunt plătite.Însăşi natura pare să fi semnat actuldecesului meu:


13/49

Hârtii scrise cu mâna proprie a luiVarravin... E ştreangul prin care şi-atrecut gâtul blestemat. Un an, doi vafi linişte, iar apoi voi protesta poliţaşi o voi protesta fără pic deîndurare! Nici prin cap nu-i trece cămai sunt în viaţă! Ha-ha-ha!Îţi mulţumesc, o, providenţă! Cât deuşor şi sub ce auspicii favorabile adecurs tot!

Acum, mai trebuie un singur lucru:înţelepciune.Să plec de aici! Chiar mâineînchiriez apartamentul şi plec!Intru în pământ! Plec la Moscova!Acolo stau ascuns până cândlucrurile se liniştesc definitiv şi nuse va mai vorbi despre asta...

Chiar aşa, bine aţi spus, domnulmeu.Sufletul e nemuritor.

E nemuritor, domnule, e nemuritor.

Întocmai! Nu moare!

Întocmai, nu moare!

Adică cum vine asta, nu moare?!Întocmai! Departe de aici!

Trăiesc mai departe... însă, ştiţi,dincolo... departe!

Bine aţi venit!

Respectele mele!De ce aţi zăbovit atât?

N-am putut mai curând. A trebuit sămă car până la cimitir.Însuşi generalul Varravin l-a condusla groapă.

Nu poftiţi?

Cu plăcere, domnule, cu cea maimare plăcere.

Să ne-nfruntă, şi noi din ce dăDumnezeu.Nu dă tocmai rău. Of, of, of, ce ţi-eşi cu slăbiciunile omului!Ia spuneţi-mi: ce grad avearăposatul?Destul de onorabil: consilier de


14/49

colegiu.Ştiţi, îi făcea toate treburile luiVarravin.

Ia te uită! Atunci, de ce oareînmormântarea e... să zicem... atâtde sărăcăcioasă? Nu văd măcar... ogustărică...

Ce să-i faci? Era un om plin devirtuţi, cu gusturi simple.Întocmai! Înţeleg... Să vă spun unlucru: pe lumea asta, nimeni nu-şivede virtutea răsplătită.

Da, aşa-i! Virtutea nu e răsplătită.

Cine s-o răsplătească? Oamenii?I-aţi văzut?I-am văzut.Aţi văzut ce inimă au?Am văzut. De lup.

Chiar că de lup.

Cașcaval nu doriţi?Cașcaval. Cu plăcere!Nu, nu. Aici e paharul.

E votcă...Fie şi votcă!Cum vă simii?

La drept vorbind, nu simt încănimic.

Ce butoi fără fund. Cum o fi intrândîn el atâta mâncare?Ce butoi fără fund. Tot maiînfulecă?... Unde-or mai fi intrând?

Căutaţi ceva?

Mă uitam să văd: poate ţi-a căzutfundul şi trec toate prin dumneata...

Nu, domnul meu.La mine, toate sunt construite denădejde. Nu se întâmplă aşa ceva.Aţi auzit de Paganini?Avea sau n-avea un instrument bun?


15/49


16/49

Spălătoreasă? Nu cunoscnici o spălătoreasă.Dar inima nu-ţi zice nimic?

Nu, nu-mi zice nimic.

E un monstru! Du-te naibii!Nu-mi plac asemenea femei.Asta sunt eu. Dar pe copilaşinu vrei să-i vezi?Care copilaşi? Ce vorbeşti?

N-am avut niciodată copii.Aşa sunt ei toi! Dintâi îţi fac plozi,iar apoi nu vor să ştie de tine.Ce-i asta? Doamne!

Copii, veniţi încoa'!Dumnealui e tăticul vostru...Vai, ce-i asta? Doamne!

Ce vă holbai așa? Nu-i așa, că-ifrumos? Vă place, nu vă place,n-ai ce face! Asta e! Sărutaţi-l!

Fugiţi, fugiţi!Lăsaţi-mă, drăcuşorilor!Cum vine asta?Cu o spălătoreasă?

Nu!

Pentru nimic în lume!

Hai, Sâlici, să ne împăcăm, că doarnu e pentru întâiaşi dată!

Vai, Sâlici! Ai îmbătrânit iubitule...Tare ai mai îmbătrânit. Nici nu temai recunoaşte omul: ai chelit detot. Cum să se îngraşe omul ori săîntinerească?

Ştii, Sâlici, când te văd, ba mi-ecald, ba mi-e rece: când mă ardefocul din mine, când mă-ngheaţărăceala ta neîndurată. Vai, Sâlici!Ieşi afară, muiere scârboasă ± afară!Nu te cunosc.Cară-te! Ia-ţi şi plozii!

Auzit-aţi, domnule? Aţi fost martor!Poftim cum îşi alungă odraslele.O să vă înaintez o plângere, ca să-lmai învăai minte, nemernicul!O să-l învă eu minte, nemernicul!

Vino la secţie! Înaintezi acolo o


17/49

plângere comisarului-şef.Atunci, rămâneţi cu bine! Mă duc săînaintez...Să-l mai învăai minte!

Vă rog să-mi spuneţi unde eKandid Tarelkin?

Unde-i consilierul de colegiuTarelkin?

Unde-l găsim pe escrocul deTarelkin?Ăştia sunt creditorii mei.A murit, dragii mei, a murit.Chiar a murit, se pare!

Ne-a făcut-o tâlharul!

Nu sunt de acord. Protestez.M-a omorât! Mi-a înfiptcuţitul în spate!Aşa merge?... Dar ce păzesc legile?E un adevărat jaf?

Este... necinstit!

A murit!

Vă afirm că am să-l găsesc şi înfundul iadului!Ce spui prostii? Care iad?Cum vrei să alergi după el prinfundul iadului?Am dreptul să-mi caut ce-i al meuunde-mi place!

Poftim, caută! Mă doare-n cot de...ce-i al dumitale...Iar mie de al dumitale. Ptiu!Uite-aşa!

Care! Care! Cum! D-apoi eu... eu!

Staţi domnilor!Nu se procedează aşa!Daţi-ne încoace averea lui!Aşa! Da! Daţi-ne averea lui!

Poliţia a ridicat tot, tot ce a mai

rămas.Va să zică nu mai există nici oavere? E... e o catastrofă!

Vă întreb: ce păzesc legile noastre?

Este... ne-cin-stit!

Să mergem la poliţie! La poliţie!


18/49

E singura cale.La poliţie! La poliţie!La poliţie! La poliţie!

Mergei, mergei la poliie!

Ce poftiţi, stimabile?

Spuneţi-mi: e adevărat că a murit

Tarelkin?A murit.A murit? A murit într-adevăr?Dar cum a fost cu putinţă?

Conform legilor naturii şi din voinţazeilor.

Vai, vai, vai!

L-aţi cunoscut cumva pe răposatul?

± fie-i ţărâna uşoară.

Cine e?

Cum de nu? L-am cunoscut.Mare porc a fost!Cu alte cuvinte, l-aţi cunoscut deaproape?Desigur. Am fost prieteni.

Oricum, stimate domn, aş îndrăznisă vă amintesc că nu se cade săvorbiţi astfel despre un mort.Amin.

Aşadar, închipuiţi-vă, domnulesubcomisar că acest ticălos deTarel...

Daţi-mi voie...

Cum aţi zis? Ce să dau voie?

Sunt lovit, lovit în ce am mai scumppe lume, iar dumneavoastră nici nu-mi permiteţi să-mi descarc puţinsufletul? Atunci dumneavoastrăcine sunteţi? Daţi-mi voie să văîntreb: cine sunteţi? Ai?

Cine sunt eu? Întrebaţi-l pe dânsul.

Dar dumneavoastră cine sunteţi?


19/49

Un creditor al răposatului.

N-a avut niciodată asemeneacreditor!Cum îndrăzniţi, domnule?

Sunt... sunt...

Sunt căpitanul Polutatarinov.Nu vedeţi?Doamne sfinte!

Sunt eroul din războiul din Caucaz.Eu l-am prins pe conducătorulpoporului caucazian.

Asta nu mă împiedică să...

Şşşşt, domnilor! Fără gălăgie...

Continuaţi...

Aşadar, închipuiţi-vă,stimate domn:Nemernicul

Mi-a sustras în cel mai perfid modcu putinţă un ceas de buzunar şiîncă cel mai bun ± unul care arătaorele, dar și zilele.Minte!

Mi-a luat ceasul, zicând: ¹Mă duc lateatru, frate dragă. Am un lanţ, darîmi lipseşte ceasul.Împrumută-mi-l pe al tău, te rogº.Iar eu, din prietenie, credeţi-mă,numai din prietenie...Va să zică, i-aţi împrumutat...?

Da,l-am împrumutat.Şi ştiţi ce a făcut canalia asta,tartorul celor mai scârboase canaliidin lume?

A luat ceasul şi a murit! Iar eu amrămas cu buzele umflate!Îmi datorează suma de două sute deruble, în bani de argint.

Dar unde o fi acum ceasul meu?

La poliţie, nu l-am găsit; trebuie,prin urmare, să fie aici,fără doar şi poate.


20/49


21/49

până la vârful degetelor, eraacoperită cu o sudoare vâscoasă,respingătoare.Mirosul ± pentru că duhnea a carneîmpuţită...Minciuni, domnul meu! Niciodată!

Ba a mirosit, domnul meu,a mirosit!

Ce pui de satană mai e și ăsta?De unde a apărut?Staţi puţin! Semnele acesteaparticulare pe care le-aţi înşirat cuatâta precizie se potrivesc tocmaibine lui Sila Kopâlov.Cum vine asta, venerabile domn?

Mi se potrivesc mie?Cum aţi îndrăznit?Vă rog gura mică, nu mai ?ipa?i a?a!

Ia te uită! Daţi-mi voie, domnul

meu! Daţi-mi voie să cercetez.Am o presimţire că-mi găseschârtiile...

Adică ceasul... Găsesc negreşit.

În primul rând ± faa. După mineare o faă hidoasă!Hm! Asta-i faă? Spuneţi mai binemutră, rât de porc ± numai faă sănu-i spuneţi, nici figură de om!

Altfel mă scoateţi din sărite!Cam aşa! Cam așa e!

Nu este încă o dovadă. Parcă nuexistă atâţia şi atâţia oameni cuînfăţişare neplăcută?

Dar glasul? Îi auzi glasul?

O balalaică spartă. Da, da!

Aşa e, chiar aşa!

Nici Rafael, cu penele lui, nu-lzugrăvea mai minunat!

Mulţumesc.

Daţi-mi voie! De ce judecaţi cuatâta uşurinţă?


22/49


23/49

Ce-i asta?

Nu-mi vine să cred ochilor!

E Tarelkin!

Adevărat? Cum poate să fieTarelkin? Îl cunoaşteţi?Ce grozăvie! Staţi puţin! N-aţi auzitcă Tarelkin e mort dea-binelea şi a

fost îngropat de mine?La înmormântare a asistat însuţigeneralul Varravin.Nu există nici o îndoială!El e! El e, vă spun eu!

Domnilor, ce-aveţi cu mine?Vă rog foarte mult.Dezlegaţi-mă, vă rog!

E o asemănare întâmplătoare.Ce importanţă are?

Raspuiev, să trăiţi,domnule subcomisar.O hârtie de la secţie.

Aşteaptă o clipă. Uite ce scrie!Consilier de curte în retragere, SilaKopâlov. Aşa e... Exact!...

Dă-mi hârtia! Ce-i asta? Nu înţeleg!Nu mai înţeleg nimic.

Dragul meu Șatala, când neplimbam sub lună, când buzelenoastre s-au întâlnit și când tu mi-aicerut mâna, iar eu am răspuns..

Să se sigileze averea consilieruluide curte cu domiciliul în a treiastradă, decedat subit, Sila... Sila...Kop... Kop... Kopâlov.Cum? Cum vine asta?

Păi, a murit şi dânsul, domnule

subcomisar.Cum? Ce tot îndrugi?

A murit la Schlüsselburg.A trăit cât a trăit şi pe urmăa dat ortu' popii!

Iată-l! În faţa noastră, aici!

Asta nu pot pentru ca să ştiu,


24/49

domnule subcomisar.Aaaa, escrocul! El e!

Băgaţi de seamă!Este... este ceva îngrozitor!Ce să fie? Ce? Nu mai înţelegnimic...Ţine-l, ţine-l bine pe nemerniculăsta!Nu mai încape nici o îndoială.Kopîlov a murit ± de dambla.

A murit în satul Razghildeavka, is-a făcut autopsie şi a fost îngropat.E îngrozitor!

Nemernicule, scoate hârtiile!

Nu le scot!

Bagă de seamă!

Atunci, cum rămâne?Tarelkin a murit. A murit şi a fostîngropat chiar de mine! De mine!

Dar ăsta de cine, cine mai e?!Tarelkin sau Kopâlov?

Stai puţin!

Ştiu cine e!

Este... este cea mai mare primejdiepentru viaţa noastră...

Ce spuneţi?Doamne, dumnezeule, apără-neşi ne mântuieşte!Ascultaţi-mă, dar să vă ţineţicumpătul.Ştiţi ce este un vârcolac?

Nu.

Un vampir?

Nu.

Un strigoi?

Nu.

Un pricolici?

Nu! Nu! Nu!Dar văd că e ceva îngrozitor!


25/49

Nu-l vezi: în primul rând, e mort.

Înţeleg.

Mort şi îngropat.

Înţeleg.

Dar, bineînţeles, vrea să trăiască.

Bineînţeles.Şi atunci, îşi părăseşte domiciliulactual, adică mormântul, şi începesă se plimbe.

Doamne sfinte!

Errrr....

Nu poate însă să se hrănească cupâine ori cu alt soi de alimente,întrucât asta ar însemna digestie.

Dar ce fel de digestie poate să maiaibă un strigoi?De aceea, se şi hrăneşte cu...sângele omenesc cald ± fiind omâncare gata!O, doamne! E peste puterile mele...Credeţi-mă, mă trec fiorii!Are deci o trompă...

Ptiu, drace!

O trompetă ca un ac de scorpion şitare ca diamantul...

Brrrr!....

De cum ocheşte omul, alegepe capul lui un loc anume.., apoiciocneşte o dată cu trompa...Nenorocitul cade în nesimţire...Auzi? În nesimţire!Şi atunci începe să sugă din el...Şi-i suge tot sângele!...Ţine-l şi păziţi-l bine: e o mareraritate. Nu s-a mai văzut aşa ceva

de la facerea lumii!... Ce onoare, cemare cinste pentru poliţie, pentrudumneata...

Veţi căpăta negreşit o decoraţie, o cruce de merit!

Voi căpăta negreşit o decoraţie,


26/49

o cruce de merit!

Și eu?

Tu nu! Doar eu!

Dar vreau și eu!

Eu voi căpăta o cruce de merit!

Primul interogatoriu trebuie făcut.Strângeţi-l! Strângeţi-l bine!Strângeţi de nădejde! Mai mult!

Ce faceţi, tâlharilor? Of, of!

Aha, ai deschis pliscul! Spuneodată, blestematule,cine eşti?Hai, vorbeşte!

Ce să vorbesc?V-am spus că sunt Kopâlov.Minţi, fir-al dracului să fii!Kopîlov a murit.Strânge!Au, au, au! Ei bine, da, suntTarelkin. Sunt Tarelkin.Minţi... Pe Tarelkin... însuşigeneralul Varravin...Ce mă prosteşti, blestematule?

Strânge!

Aoleu, aoleu!... Sunt... sunt...şi unul, şi altul...Iar amândoi sunt morţi.

E... e... îngrozitor! E o crimăla mijloc!Ba nu: chiar două crime!

Ba nu, chiar trei crime!Să-l predăm forurilor superioare.

Da.

Da! Să-l predămforurilor superioare!

Strânge-l, Șatala!

Strâng!


27/49

Voi căpăta negreşit ce maimare cruce de merit!

Unde-i domnul comisar? Unde?Voi căpăta negreşit ce maimare cruce de merit!

Unde-i domnul comisar?Sunt aici. Aici!

Am... onoarea să mă prezint.

Zii!

Sunt întors pe dos.

Cum?

Ard ca în foc.

Spune odată!

Într-un apartament din circa noastrăau locuit doi inşi.Şi pe urmă?

Au trăit ce au trăit, au murit şiau fost îngropaţi.Ducă-se.

Aceştia doi sunt unu!

Şi acest unu trăieşte.Ce tot îndrugi la verzi şi uscate?

Te-ai năucit de tot.

Pe cuvântul meu!

Poate că vorbeşti aşa, fiindcă n-ailuat încă nimic în gură.Dă şi tu nişte votcă pe gât.

Care votcă?Sunt ameţit şi fără votcă.

Şi fără votcă?! Atunci cu adevăratcă e o întâmplare neobişnuită!Închipuiţi-vă numai: am arestat unins venit din lumea ailaltă, unstrigoi, un vârcolac.

Pricolici şi vampir.

Eu l-am arestat! Ard ca în foc.


28/49

Unde l-ai arestat?

În apartamentul răposatuluiTarelkin şi al răposatului Kopîlov.

Dar de unde a ieşit strigoiul?

A răsărit ca din pământ, a căzut dincer, a ieşit din găoacea a doi morţi...

Îmi pierd şirul, mi se întunecămintea: parc-aş pluti în ceaţă...

Şi unde l-aţi arestat?

E aici, legat cobză şi ridicat pe sus!Uite aici e, aici.L-am băgat la zdup!.. Vă puteţiînchipui ce onoare... ce onoare mise cuvine... mie, poliţiei:

decoraţii, crucii...

Voi primi cea mai mare decoraie,și nu doar una.Pare-mi-se că ai luat-o razna.

Eu l-am arestat, eu ! Cu toate că aopus cea mai înverşunată rezistenţă.Cu primejdia vieţii l-am arestat.

Stai jos.

L-am prins pe conducătorulpoporului caucazian.Stai odată jos! Ai căpiat?

O să-mi dea o crrruce de merit...O crruce... a Sfântului Gheorghe...Du-te dracului!

Aceasta este convingerea mea!...

Acum raportează superiorului tău.

Azi, la data curentă a lunii, am

arestat un vagabond, un vârcolacfără acte de identitate, care o opuscea mai dârză rezistenţă...L-am arestat cu primejdia vieţii.Toate precauţiile au fost luate.La început, i-am prins mânuşiţeleprintr-un vicleşug şile-am legat cu un cătu?e; mai apoii-am aruncat un lanţ de gât şi l-amstrâns până a prins să urle.


29/49

Cât e el de fioros, şi tot a urlat.Vârcolacul s-a despărţit acum îndouă jumătăţi ± una fiind Tarelkin,iar cealaltă ± Kopîlov.

Cee?

De unde ai mai scos toate prostiileastea?

În urma anchetei făcute.

Depoziţiile martorilor arată că aceştifuncţionari n-au murit niciodată,cu..

Au fost omorâţi sugându-li-se cu ocruzime înspăimântătoare totsângele!

Sugându-li-se tot sângele?

Cum vine asta?

Chiar aşa.

Vorbeşte.

Binevoiţi să luaţi loc.

Vă explic toate cu de-amănuntul.

Să vedeţi: în primul rând, are otrompă, o trompă nemaipomenit delungă, iar în vârful acestei trompeeste un sfârc.

Un sfârc, întocmai ca aculscorpionului şi tare ca diamantul.De îndată ce-şi zăreşte victima, îşiscoate trompa, cu o nemaipomenităcruzime, pe mânecă ori prin batistă

± tot una e ± apoi încet, încet, alegepe capul dumneavoastră locul celmai slab şi apoi, deodată ± love?te!Şi atunci începe să sugă sângele cuo nemaipomenită ferocitate!...

Îl suge până ce urmează moartea!

E destul de clar.


30/49


31/49

vârcolac, care le-a supt sângeleacestor doi funcţionari pentrusubzistenţa sa proprie!Ce trebuie să fac acum?Dumneata l-ai arestat?

Eu, excelenţă, întocmai. Eu l-amarestat, mie să-mi dai decoraia!Bravo, Raspliuev.

Prizonierul dumitale e un caz rar, şi

ceea ce e mai important e că dupăce l-ai prins, nu l-ai scăpat.

Excelenţă, l-am ţinut cu dinţii, pecuvântul meu! I-am zis: întâmplă-secu mine ce s-o întâmpla, numai şefiisă fie mulţumiţi!E o faptă eroică.

Rămâne la apreciereadumneavoastră!Eu, unul, ştiu că răspund cu capul!

Bine domnul meu, prilejuri ca celde azi se aşteaptă cu secole.E o bucată de caşcaval care prindebine oricui.De aici trebuie să iasă decoraţii,cruci de merit şi grade...

Excelenţă, părintele nostru,învăţaţi-ne ce să facem!

Întâi şi întâi să nu stârniţizarvă mare.Toată chestiunea să rămână secretă.

Înţelegeţi?

Înţeleg.

Să raportaţi aşa... cu ocoluri, cum căaţi dat peste o persoană camsuspectă la înfăţişare de origină

necunoscută, cu un buletin deidentitate fals. O să vă porunceascăsă faceţi cercetări ± faceţi-le.Să începeţi cu faptele mărunţele şineînsemnate ± luaţi-o cătinel...cătinel... pe urmă le dezvoltaţi,mergeţi mai departe, mai sus...Iar după ce chestiunea va fi luatproporţii şi se va fi încurcat atunci eatunci! Atunci, să întinzi mâna şi să


32/49

apuci ± să alegi ce-ţi place:onoruri ori profituri!

Onoruri și profituri!Onoruri și profituri!Of... ce frumos aţi vorbit!Să vă fie gura de aur!Onoruri și profituri!Aţi judecat lucrurile cât se poate debine.Nu care cumva să vă trădaţi de la

început.Şi, mai cu seamă, ascultaţi-mă.Feriţi-vă de apă.

De apă? Cum aşa?

Așa! De apă...

Da, așa cum v-am spus!Pentru asemenea criminali, apacapătă o putere de explozibil; nu-imai rezistă nici un fel de lacăte, nicide cătuşe. S-ar putea întâmpla o

nenorocire... Vă scapă din gheare!

Nu va scăpa! Mai bine mor!

De aceea, să nu-i daţi nici o picăturăde apă.Am înţeles. Va să zică aşa,excelenţă. Ei bine, nu va căpăta niciun strop de apă.

Perfect! Atunci, acest vârcolac, careprin însăşi natura sa e greu să

moară, o să tânjească întruna...Îl lăsăm să tânjească!...

Totuşi excelenţă, cât să-l lăsăm sătânjească astfel?Mai vedem noi..

Ce vă tot frământaţi atât, AntiohElpidiforîci? Îi arăt eu criminalului!Dacă-mi porunciţi, îl trimit pelumea ailaltă.

Bravo!Ești un bărbat în toată firea!La ordinele și serviciiledumneavoastră, excelenţă!Bravo, băiete! Eu, dinspre parteamea, vă promit să vă ajut în sarcinavoastră şi să potrivesc lucrurile înaşa fel, încât ancheta să fie dusănumai de voi doi şi de nimeni altul.


33/49

Ne-am înţeles?

Onoruri ori profituri!Onoruri ori profituri!Începeţi cu amănuntele neînsemnateşi să sfârşiţi printr-un triumf!La revedere

Ei, Raspliuev, bravo ţie!Ai făcut o ispravă grozavă.

Fraţilor, lăsaţi-mă să-mi descarcsufletul! Uite, simt că mă furnicăceva pe dinăuntru ± când se maiastâmpără, când se porneşte iar...L-aţi auzit?Aţi auzit ce-a spus generalul?Nu-mi vine a crede!...Ce-ar fi să mă decoreze cu o crucede merit?

Ştii tu ce puteri are unjude-instructor?De unde să ştiu ce puteri are?

Inspectorul poate să ridice peoricine şi să-l bage la zdup!

Of, tu mândră-mândruliţă, dragamea, sprâncenată şi

frumoasă-mândra mea! Ura!A noastră-i viaţa!... Acum pot săumflu pe oricine şi la zdup cu el!...Foarte bine!... S-a înţeles!

Antioh Elpidiforîci, ce-o săle facem!

Ce-o să le facem!...

Întâi şi întâi, îl apucăm de guler pe

negustorul Popugaicikov şi-l băgămla răcoare! Bestia nu mai are nici oruşine, zice: ¹Lăsaţi glumele, că atrecut timpul vostru!º Cum să treacătimpul nostru, Antioh Elpidiforîci?

Ei bine nu, domnule negustorPopugaicikov.Timpul nostru n-a trecut încă!


34/49

Părerea mea-a-a este acum că toatăpatria noastră e o haită de lupi, deşerpi şi de iepuri, care, dintr-o dată,s-au prefăcut în oameni!Bănuiesc pe oricine!Regulă generală: toată lumeatrebuie arestată!

Ce spui, frate!

Mai mult chiar, înaintăm guvernuluio propunere: cum că, aşa şi pedincolo, să organizăm în ţaranoastră un control general.Să-i vedem pe toţi ce le zace în burtă.De unde vin? Dacă s-au prefăcutvreodată în ceva? Dacă nu posedăvenin ori limbă de şarpe? Dacă nusunt printre ei unii care s-ar părea cătrăiesc, însă, în realitate, au murit ±ori din cei care au murit şi totuşitrăiesc, în pofida legilor.

Te pomeneşti că găsim din ăştia!Ce vânătoare s-ar porni, mamă-mamă! Aici avem de-a face cuvârcolaci, vampiri, strigoi ± într-uncuvânt: crime.Aşadar ± cătuşele şi Siberia!Toată Rusia la interogatoriu!

Lanuri și cătușe!Toată Rusia la interogatoriu!

E o zi mare!Iată şi ordonanţa...!

Sunt instructor! Eu şi instructor!

Voi instrui afacerea cu toatăseveritatea! Voi face cercetările celemai amănunţite. Scotocesc toategăurile de şobolani, toatecrăpăturile. Hm... Şi când mi-aduc

aminte că nu e mult de când măascundeam chiar eu prin asemeneacrăpături şi găuri!... Când tremuramde frica acestor petliţe. Acum, alţiivor tremura de frica mea!...Se vor ploconi în faţa mea!Se vor ploconi! Se vor ploconi!

Ei, ce mai zici?


35/49

Iată, Antioh Elpidiforovîci, acum căm-am învrednicit de,atâta cinste, de un asemenea titlu,stau şi eu şi cuget Ia vezi, poţi săcugeţi cât pofteşti, numai nu carecumva să ţi se suie la cap!Ai înţeles?

Vai de mine! Nici gând!

Ţi-am spus: pentru mine nupreţuiesc decât activitatea şisupunerea,supunerea şi activitatea.Înelegi?

Îneleg, Antioh Elpidiforovîci!

I-ai luat interogatoriul?

M-am exersat puţin.

Ei şi?

La început, a încercat să scape, darmai apoi a mărturisit.Zice: ¹Dintâi am murit, dar acumtrăiesc din nouº.Apoi, mi-a mai spus: ¹Aş muribucuros, dar nu pot!º

Şi ce crezi? Vorbeşte sincer?

Cum să nu vorbească sincer.Doar e a doua zi de când nu i-am

dat pic de apă.Neavând încotro, trebuie să-lrăzbească sinceritatea! A arătat, însfârşit, că sunt o bandă întreagă, căsunt mulţi de tot, chiar şi¼

Generalul Varavin tot dintre strigoiface parte.

Cum se poate?

Pe cinstea mea ± aşa a declarat

strigoiul. Cică, generalul a fostcândva şarpe. Că are o limbă deşarpe şi o otravă de o puterenemaipomenită. Cică să-l luăm lapurificat ± adică pe general!...Prin urmare...

O să-l cercetăm şi pe general!Ha, ha, ha!


36/49


37/49

cei chemai?

Șatala! Când te văd, ba mi-e cald,ba mi-e rece: când mă arde foculdin mine, când mă-ngheaţă răcealata neîndurat.

Șatala!

Târgoveaţa Brandahlîstova,domn' subcomisar.Cum te cheamă?

Liudmila Spiridonovna.

Ei bine, Liudmila Spiridonovna,

L-ai cunoscut pe Sila Kopâlov?

L-am cunoscut!Dar pe Kandid Tarelkin?

Nu l-am cunoscut!

Începem?

Putem să începem dansul.Din partea mea poate să se șiîntoarcă. Ne-nvârtim, ne-nvârtimîmprășitai, fugim după el turbai!

Apă, apă, apă!

Îl recunoşti?

Recunosc.

Va să zică, el e?

E şi nu e, excelen?ă!

Apă, apă, apă!

Întrebarea e: cum îl cheamă?

Sila Sîlici Kopâlov

Atunci el e!

Dar la înfăţişare?După înfăţişare, nu e el.Atunci cine-i?


38/49

Apă, apă, apă!

Porunciţi-i să scrie.

Negreşit. Scrie!

Bine, porumbiă!

Acum, ia seama: avem bănuiala căSila Sîlici Kopîlov ar fi strigoi.Se prea poate, mărite domn, de la

dumnealui, la orice te poţi aştepta.Deunăzi, nu şi-a recunoscut copiii.Care va să zică, e un ticălos.Iar de la un ticălos, te poţi aşteptala orice.

Bună, Antioh Elpidiforîci!

Ai trăit cu el?

Am trăit.Dar cu el?

Am trăit.

Şi se prefăcea câte o dată?Se întorcea?Întruna!

La ce?

La perete, ca o stană de piatră.

Cum aşa? Am mai auzit ca unii săse transforme în iepure, lup sau șarpe.

Dar să se întoarcă la perete...Ia spune, pe asta cum a făcut-o?Păi, să vedeţi: cum mă urcam în pat,se şi întorcea netrebnicul, cu nasulla perete şi aşa m-am canonit cu elunşpe ani de zile. Multe lacrimi ammai vărsat! Uneori, nu puteamînchide ochii, stăteam şi plângeam.Acu' s-a lepădat de mine, ticălosul!

Nici de copiii lui nu vrea să ştie ±nici pomeneală să le dea bani!Cică, nu-s ai lui!¹Ai cui vrei să fie?Spune-mi: ai cui?ºLa asta nu vrea să răspundă!

Dar bine, nu ţi-a fost frică să teculci într-un pat cu el, când îl vedeaicum se preface în stană de piatră?


39/49

Mi-a cam fost frică, mărite domn.Numai că ce era să fac?Asta e destinul femeilor.

S-a încurcat în depoziţii, a trăit înconcubinaj cu criminalul.Ce ziceţi? O arestăm?

O arestăm! Aruncai-o la zdup!

Vai de mine, drăguţilor, bunilor,fie-vă milă de mine: am copii.N-are cine-i hrăni...

Satala!

Nu-i nimic, drăguţă: le dă vecinade mâncare.Vecina? Apoi, vecina meae o ticăloasă de n-are pereche.Mai curând, îi lasă să crape...

Câi ani ai?

Patru.

L-ai cunoscut pe nenea Kopâlov?

Nu

Dar pe nenea Tarelkin?Nu.

șatala!

Moșierul Civankin.

Ce-i asta? Ce înseamnă...Vă rog să-mi spuneţi:cine-i mai mare aici?

Eu sunt. Comisar de poliţie.

(Text în limba rusă)

Aha! Comisarul de poliţie!Va să zică el e! Şi cum de aîndrăznit comisarul acesta depoliţiei să mă deranjeze?Ai? Cum a îndrăznit?

Poftiţi de vă explicaţicu dumnealui.(Text în limba rusă)


40/49

Vă întreb: cum de aţi îndrăznit?

Ştii cine sunt eu, ai?


Amalia, Kapalia, Rozalia, Natalia șitu, și tu, și tu. Si noi, și voi....(Text în limba rusă)

Sunt moşierul Civankin!

Am două sute de suflete în guberniaSaratov! Şi încă două sute îngubernia Simbirsk, și la Vlasivostocmai am două sute suflete și înSiberia.

Am dracu ştie câte suflete în dracuştie câte locuri! Sunt... sunt... iar

dumnealui...Ce-i de făcut cu ăștia?Nu-mi dă în gând, zău aşa?Pofteşte-i la răcoare.E voie?Este.


Aleksandr Sergheievici Pușkin.

Satala, bagă-i la răcoare!

Popugaicikov?

Numele dumneavoastră?Flegont Egorîci.Numele de familie?Popugaicikov.

Ocupaţia?Negustor.Ce vinzi?Băuturi spirtoase.

Ştii ori ba de ceam pornit cercetările?


41/49

A fost arestat un strigoi, unvârcolac, un pricolici, un vampir,care a fost pus în lanţuri şi amărturisit... Iar dumneata ne înşiriverzi şi uscate...

Ce-i asta?

În semn de recunoștină...

Cât?

Douăzeci şi cinci de ruble.

Nu pot primi.

Vă rog frumos...

Nu pot.

Nu mă supărai domnule comisar....

Ţi-am spus că nu pot. Aş primi cutoată plăcerea, dar nu se poate...

Cum poruncii.

Ascultă, Flegont Egorîci!

Tu, tu, tu negustorule, tu.

Mă cunoşti?

Vai de mine!

Atunci, află frate drag, îţi spunde la obraz!De ce mă jignii,Antioh Elipidiforîci?

Cum aşa?

Zău. Vrei că mă jignii?

Spune-mi: crezi în Dumnezeu?Crezi ori ba?

Cred.

Înţelege că nu pot primi.

Cu ce v-am greşit, de mă jigniiaşa?Unde vezi tu jignire?Nu-i nici o jignire!Dacă ar fi să te jignesc, aş săvârşi osamavolnicie!


42/49

Iar aici nu-i o samavolnicie... e onecesitate...

Fie şi cum ziceţi dumneavoastră.

Nu pot primi.

Se poate?

Se poate!

Voi, lipitoare, bandii, păduchi,vânători de bakșiș!Hai spune, ploşniţa nesătulă, undesă iscălesc?

Măi, negustorule, măi!Măi, Popugaicikov, măi!Vremea noastră n-a trecut!

Șatala!

Lipitoare, bandii, păduchi

Voi, lipitoare, bandii, păduchi!

Acum, introdu-i pe moşieri ...

Domnilor, am ceva important

de raportat.

Să-mi fi spus de la început şi vărăspundeam cu plăcere...Dacă doriţi să-mi puneţi întrebări,sunt la ordinele dumneavoastră.V-aş ruga...

L-ai cunoscut pe Kopâlov?

Pe Kopâlov?Nu, nu l-am cunoscut.

Dar pe Tarelkin?Pe Tarelkin? Pe Tarelkin da!Haide, spune în amănunte, frate,spune nu l-ai văzut cumva peTarelkin prefăcându-se în vreunanimal sau dobitoacă?

Vă rog, să aveţi în vedere că, încalitate de martor, pot să vă fac o


43/49


44/49

Eşti ori ba martor?

Sunt excelena voastră, sunt.

D-abia acum încep să-misimt puterea!Acum să-mi spui tu mie: ai băgat deseamă dacă numitul Sila SâliciKopîlov se schimba la înfăţişare?Da ori ba?

Pofti?i?

Bestie, canalie, păcătosule! Mult osă mă mai perpeleşti aşa? Să-ţi intreîn căpăţână că trebuie să iauinterogatoriul la vreo douăzeci şicinci dobitoci ca tine. Şi atunci,răspunde, canalie: mă vor ţinăbalamalele? N-or să mă ţină!

Domnule comisar, părintele nostru,fie-vă milă! Vă spun şi aşa tot, jurpe dumnezeu! Iacă, nici capul nupot să mi-l mai întorc.Vă spun tot ce poftiţi.

Acum, spune: l-ai văzut vreodată peKopîlov prefăcându-se în vreo fiarăori în altă arătare?

Zău că nu s-a prefăcut.Puteţi să-mi faceţi orice, dar una ca

asta nu pot spune.Minţi!

Puteţi să-mi faceţi orice, dar una caasta nu pot spune.

De prefăcut... doar atât se prefăceacă nu mă vede... când se-ntorcea cufaţa la perete...

Se întorcea la perete.

Aha!... Va să zică aşa!...

Cum, aşa?

Apoi, când cobora pe scară, se maiîntâmpla...Să se întoarcă către perete!

Va să zică, tu vedeai...


45/49

Cum de nu, domnule subcomisar.Fireşte că vedeam.

Şi ce anume vedeai?

Că nu i se vedea faţa.

Va să zică vedeai că nu i se vedeafaţa?

Da.Şi unde era faţa?

La perete.

Aşa! Aşa! Şi era mare peretele?

Păi, cât zidul nostru. Cel de la casanoastră, construită de răposatul meubunic, săracul! Din cărămidă roșie...Îmi amintesc și acum mirosulvarului... Cu toate că... În copilărie

mă tot întrebam: ce ar putea să fiepe partea cealaltă a zidului? Cândam mai crescut, am luat o scarălungă și am sprijinit-o de zid.M-am urcat pe ea, m-am căărat pezid și am tras cu ochiul pe parteacealaltă a zidului.Și ce văd acolo, domnule?!

Încă un zid.

Și după el încă un zid, și după elîncă un zid,

Și după el încă un zid!După cum vedeţi, domnule comisar,e ceva nemaipomenit.

Și după el încă un zid!

Mă trec fiori reci prin tot trupul.


Şi ce bine se loveşte cu depoziţiileBrandahkîstovei!...


Avem două depoziţii de martori ±dovadă deplină!

Și după el încă un zid!Și după el încă un zid!


46/49

Raspuliev!

Aşadar, l-ai cunoscut pe Kopâlov?

Nu.

Dar pe Tarelkin?

Nu.

Ce se petrece aici, domnilor?

Suntem în curs de anchetă,excelenţă. Am şi luat depoziţia a doimartori.

Şi ce au spus?

Că s-a transformat.Așa cum am presupus.Bine. El ce face?

Tânjeşte rău, rău de tot.Nu i-aţi dat apă?

Nici o picătură.

Va să zică, tânjeşte rău... nu mai areputere...

În ultima vreme, toată-nverşunarealui s-a mai muiat. A început să aratecă a fost în serviciul dumneavoastră.Numai că vorbeşte tare încurcat şi

minte întruna. Legea spune că orecunoaştere proprie constituiedovada cea mai bună din lume.

Aşadar, procesul e pe calea ceabună! Acum, trebuie să-l întrebnegreşit într-o chestiune.

Porunceşte să-l aducă încoace.Îndată, excelenţă.Hei, Kaciala, aduceţi-l pe arestat.

Negreșit voi primi o decoraie!

Apă, apă, apă...

Pune-i întrebări...

Spune deschis: cine eşti?Sunt Kopîlov... Apă!


47/49

Povești!

Sunt Tarelkin...

Nu te cred. Nu credem nimic.

Spun tot ce doriţi, numaidaţi-mi apă...!Spune: eşti pricolici?Sunt.

Eşti vârcolac, vampir?Sunt vârcolac, vampir.

Care sunt complicii tăi?

Tot Petersburgul, şi-ntreaga Moscovă.Arată-i nominal cine anume.

Sunt destui!

Ţi-am spus să-i numeşti! Cel puţin

căpeteniile ± cei mai de seamă!

Șatala

Vanicika.

Vanicika, fiule!

Comisarul de poliţie Oh,

Am știut eu!Maxim Varravin,

Subcomisarul Raspliuev.

Fac tot ce mi se porunceşte, doarsă-i mulumesc pe șefi!Voi primi o decoraie!Voi primi o decoraie!

Ieşiţi puţin afară.

Continui eu interogatoriul.Vreau o decoraie!

Șatala, apă!

Apă, apă, apă!

Uite-mă, om de nimic ce ești!...


48/49

S-a descoperit tot, ştiu tot.

Apă, apă! Dai-mi apă!

Mașele mele mârșave!

Ce-i asta? Ce-i căldura asta?

Mă arde soarele Africii?

Sau călătoresc în Algeria?La Timbuktu?

Peste tot e numai deșert, niciun puide om..

doar niște arătări groaznice!Plânsete, gemete și scrâșnete dedini. Pământul se învârte în jurulmeu, toate prădătoarele lumiimormăie și urlă: moartea

lui Tarelkin, moartea lui Tarelkin.

Îngropai-mă, îngropai-mă!

Viaa mea e fără rost, sunt un om denimic, o creatură amărâtă, corcită șideplorabilă! Soartă, fii blestematăde o mie de ori!Nu există dreptate, nici compasiunepe lume.Cei puternici îi sugrumă pe ceislabi, cei sătuli îi mănâncă pe cei

înfometai, cei bogai îi jefuiesc pecei săraci! Aș da foc la lumea astanenorocită! De la un capăt la altul.Așa ne plimbăm noi prin cenușalumii. Poftim, lume nebună!Asta merii!

Pentru mine e tot una.

Dă-mi-le! Că de nu, ajungi înSiberia!

Știu tot!

Tocmai ca să nu ajungîn Siberia, nu le dau!Vei muri.

Mor, dar nu le dau!


49/49

Documents

Moartea luiTarelkin