1

2 MIRCEA ELIADE

Colec]ie coordonat\ de Tereza Culianu-Petrescu

Ioan P. Culianu, Mircea Eliade© Cittadella Editrice, Assisi, 1978© 2004 by Editura Polirom, pentru prezenta traducere

www.polirom.ro

Editura POLIROMIaşi, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506Bucureşti, B-dul I.C. Brătianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37;P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:

CULIANU, IOAN PETRU

Mircea Eliade / Ioan Petru Culianu; trad. de: Florin Chiriţescuşi Dan Petrescu; cu o scrisoare de la Mircea Eliadeşi o postf. de: Sorin Antohi. – Ed. a 3-a, rev. şi adăug. – Iaşi:Polirom, 2004

ISBN 973-681-687-7

ISBN ePub 978-973-46-2752-3

ISBN PDF 978-973-46-2753-0

I. Chiriţescu, Florin (trad.)II. Petrescu, Dan (trad.)

III. Antohi, Sorin (postf.)

821.135.1.09 Eliade, M.929 Eliade, M.

Printed in ROMANIA

3

Ediþia a III-a revãzutã ºi adãugitã

Traducere de Florin Chiriþescu ºi Dan PetrescuCu o scrisoare de la Mircea Eliade

ºi o postfaþã de Sorin Antohi

POLIROM2004

5

Profesorilor, prietenilor ºi studenþilor mei milanezi

6 MIRCEA ELIADE

7

Notã asupra ediþiei

Am grupat în acest volum urmãtoarele texte ale lui Ioan PetruCulianu:

� studiul monografic Mircea Eliade, scris în limba italianã ºi apãrut laCittadella Editrice, Assisi, 1978, în colecþia �Orizzonte filosofico�,îngrijitã de Italo Mancini; traducerea în limba românã îi aparþinelui Florin Chiriþescu;

� Mircea Eliade necunoscutul, studiu inedit scris în limba francezã în1982-1983 ºi reprezentînd partea introductivã a unei plãnuite cãrþide convorbiri (pentru colecþia �Est-Ouest� de la Hachette) ale luiCulianu cu Eliade: un text de sine stãtãtor, completînd studiulanterior printr-o mai mare insistenþã asupra perioadei româneºti alui Eliade; traducerea în limba românã îi aparþine lui Dan Petrescu(Addenda I);

� 21 de întrebãri adresate de Culianu lui Eliade în continuarea intro-ducerii la proiectatul volum de convorbiri ºi rãmase, din pãcate, fãrãrãspuns, dar importante în sine, pentru cã deseneazã centrele deinteres esenþiale din opera lui Eliade; traducerea în limba românã ̀ iaparþine lui Dan Petrescu (Addenda II);

� planul unei alte discuþii a autorului cu Mircea Eliade, preambul alunei cãrþi despre Eliade � scriitorul, important pentru felul precisºi succint în care aºazã subiectul (text scris în limba românã �Addenda III);

� Mah³parinirv³na, text scris de Culianu la dispariþia lui MirceaEliade, în aprilie 1986; acest text, redactat `n rom^ne[te, a fostpublicat pentru prima datã în revista Limite, Paris, 48-9 (1986), 2-3ºi reluat ulterior, în mai multe rînduri, în alte douã versiuni, francezãºi englezã (Addenda IV).

� textul inedit desemnat ca �Apendice 2�: �Mircea Eliade între«burghez» ºi «antiburghez»�, în douã variante distincte, I [i II;textul a fost scris în italianã, în ultimele zile ale anului 1977 �primele zile din ianuarie 1978, ca o completare la studiul monografic

8 MIRCEA ELIADE

Mircea Eliade, dar nu a mai fost inclus în volumul apãrut la Assisi,care se afla deja sub tipar; traducerea în limba românã îi aparþinelui Dan Petrescu (Addenda V);

� textul inedit, în româneºte, al unui interviu acordat de Mircea Eliadelui Ioan Petru Culianu pe 18 mai 1975, în timpul primei ºederi a luiCulianu la Chicago; este vorba despre 11 întrebãri ale tînãruluiCulianu, într-o primã variantã (A) ample ºi cu o pecete personalãapãsatã, în varianta a doua (B) rezumate, devenite extrem de suc-cinte, urmate de cele 11 rãspunsuri ale profesorului (Addenda VI).

Addenda V ºi Addenda VI îmbogãþesc astfel ediþia de faþã a cãrþii cuun important material inedit.

Dan Petrescu

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

9

În loc de prefaþã:O scrisoare de la Mircea Eliade

Chicago, 3 Mai 1977

Dragã Ioan Culianu,

Nu-þi mai cer iertare pentru întîrzierea cu care rãspund ultimelorscrisori!...

Am gãsit aici restul dactiloscriptului, pe care l-am aºteptat zadarnicla Paris. L-am rãsfoit pe loc, dar de-abia asearã l-am citit (�cu aten-þie�!), de la prima la ultima paginã. Mi-a plãcut, te felicit ºi îþi sîntrecunoscãtor! Cel puþin în Italia, voi fi mai puþin rãstãlmãcit ca pînãacum (sper sã aparã ºi în englezã sau francezã). Mi-a plãcut, întîi ºi-ntîi,pentru cã, deºi te ºtiu �eliadian�, n-ai cãzut în pãcatul hagiografiei (aºacum am fãcut eu, în Introducerea la ediþia Hasdeu, în 1936). M-auinteresat îndeosebi consideraþiile despre Istorie, pe care trebuie sã lemeditez mai pe îndelete într-o zi (ca ºi critica noþiunii de �arhetip�,termen impropriu pentru ce voiam eu sã indic: model exemplar).Excelentã interpretarea �irecognoscibilitãþii miracolului�. Sînt încîntatcã ai subliniat importanþa morfologiei lui Goethe. Pe Propp l-am desco-perit mai tîrziu, dar cu obsesiile morfologice ºi alchimice ale lui Goetheeram familiar din liceu. (Tot în liceu, dupã ce-am citit Originea speciilor,în franþuzeºte, ºi o biografie a lui Linnaeus � mi-am spus cã Darwinn-ar fi putut �vedea� istoria speciilor dacã n-ar fi existat morfologiaelaboratã de Linnaeus; ar fi mai exact sã scriu: fundatã axiomatic deL.; în fond, dacã L. n-ar fi definit insectele: toate speciile care pot fi,morfologic vorbind, �secþionate� în trei pãrþi: cap, corp, membre �cine ar fi �vãzut� asemãnarea între un fluture, o albinã, o ploºniþã ºi unþînþar? Dar sã nu crezi, ca Doeing, cã de la 13-14 ani n-am mai�descoperit� nimic!...)

Ar fi atîtea altele de spus� Mã bucur mult cã stãpîneºti deja toateinstrumentele care îþi vor permite sã �aperi ºi sã ilustrezi� nefericita

10 MIRCEA ELIADE

noastrã disciplinã. Personal, ca ºi Granet ºi Dumézil, n-am fost obsedatde metodologie � deºi, cred, toþi trei am încercat sã interpretãm sistema-tic documentele. Acum, însã, trãind momentul Crizelor (cu majusculã),istoricul (fenomenologul � etc.) religiilor trebuie sã înfrunte the metho-dological challenges. Dar sã le înfrunte ca istoric al religiilor, i.e.cunoscînd izvoarele ºi bibliografia a cel puþin trei religii primitive ºi aletuturor religiilor �istorice�. (�)

Întrebat cine este �maestrul� sau �modelul� meu, rãspund întot-deauna: R. Pettazzoni. ªi apoi explic: am învãþat de la el ce sã fac �nu cum sã fac (el este istoricist etc.). R.P. a încercat sã facã, toatã viaþa,istoria generalã a religiilor. Asta a fost marea lecþie; de aceea în Italiaexistã cîþiva istorici ai religiilor, pe cînd în Franþa, în Germania, înAnglia, nu mai existã nici unul. Din tînãra generaþie, deocamdatã, eºtiD-ta ºi Bruce Lincoln (Jonathan Smith are aproape 40 de ani�).

Îþi trimit tot astãzi, prin poºta aerianã, bibliografia criticã; dar nue nevoie sã complici bibliografia D-tale, care e destul de întinsã. Întîm-plãtor, la Paris, am aflat de cele vreo 6-7 teze despre M.E. la Louvain;iar aici, am identificat încã vreo 4-5, toate în USA (dar nu posed decîtpe cea din urmã, 15 Mai 1977: R.W. Kraay, Symbols in Paradise: ATheory of Communication based on the Writings of Mircea Eliade, IowaUniversity. Autorul, tînãr ºi f. simpatic, a studiat electronica ºi apoiteologia; e ºi poet�).

Cîteva observaþii: unele pagini sînt ca în Proust, fãrã paragrafe(�). Subsecþia despre alchimie mi se pare cea mai puþin reuºitã (dar numeritã sã-þi baþi capul, pentru cã nu e o problemã centralã). Miti, sognie misteri a apãrut anul trecut.

�Sper sã termin Historie II pînã la 15 iunie. Regret acum (dar eîntotdeauna prea tîrziu?) cã m-am înhãmat la aceastã carte, utilã (ca ºiSource-Book) profesorilor ºi studenþilor, dar mai puþin �personalã�.Dacã mã încãpãþînez s-o închei, e pentru cã, sînt sigur, este ultimaistorie universalã pe care a redactat-o cineva, fãrã colaboratori, ºi chiarfãrã secretari. Cum ar spune Cioran: �Atunci meritã s-o închei!�...

Te îmbrãþiºeazã cu prietenie,al D-tale

Mircea Eliade

ÎN LOC DE PREFAÞÃ: O SCRISOARE DE LA MIRCEA ELIADE

11

Avertisment

Cartea de faþã desãvîrºeºte un proiect conceput încã din 1973 ºiprinzînd sã se realizeze de la sfîrºitul lui �74, cînd profesorul Italo Mancinimi-a înlesnit posibilitatea de a-l publica în colecþia sa �Orizzonte filo-sofico�.

Am putut înregistra ultimele publicaþii ale lui Mircea Eliade (Occultism,HCIR) ºi despre Eliade (Saliba). Un comentariu al bibliografiei selectivedespre opera lui Eliade se aflã în Introducerea ºi în Apendicele cãrþiinoastre. Faptul cã cele douã volume succesive din HICR ºi numãrul dinCahiers de l�Herne dedicat lui Eliade n-au apãrut încã, nu prejudiciazãcîtuºi de puþin prezenta tentativã. Ne rezervãm dreptul de a comentanoile contribuþii în scrieri ulterioare.

Cartea noastrã este împãrþitã în capitole ºi capitolele în paragrafe.Notele cele mai importante sînt date în subsolul paginii. Pentru a facelectura mai lesnicioasã, am preferat sã inserãm direct în text simplelereferinþe bibliografice sau citatele din cãrþile deja amintite mai înainte.Am folosit un numãr de iniþiale pentru lucrãrile lui Eliade, pentru anu-mite lucrãri despre Eliade ºi pentru unele, puþine, reviste de specialitate.

În bibliografia finalã am dat lista cronologicã a volumelor lui Eliadeºi lista alfabeticã (dupã autori) a lucrãrilor mai importante despre acestautor. Lista volumelor este ulterior subdivizatã dupã limba primei ediþii(românã, francezã, germanã, englezã). Acolo unde existã, am indicat întot-deauna ediþia italianã. Referirile din text respectã paginile ediþiei italiene*,dar adesea am preferat traducerea noastrã din textul original, pentru anu fragmenta unitatea stilisticã a lucrãrii. Referirile la THR ºi HCIRprivesc numãrul paragrafului (nu al paginii), precedat de semnul: §.

* În afarã de referinþele la CTAE ºi la cãrþile ieºite doar mult mai recentîn traducere italianã (în special MRM ºi Fragments) (n.a.).În cazul citatelor din operele lui Eliade scrise în româneºte, tradu-cãtorul le-a reprodus întocmai, conform trimiterilor autorului, dinoperele originale aflate în Biblioteca Academiei Române. Toate celelaltecitate, din alte limbi, au fost traduse din italiana originalului (n. tr.).

12 MIRCEA ELIADE

Acest Avertisment precedã un scurt tabel care conþine informaþiibibliografice pentru o reconstituire ab intra ºi ab extra a vieþii luiEliade. Indicaþii biografice apar uneori ºi în text, numai acolo unde mis-au pãrut indispensabile.

*

Aceastã carte n-ar fi putut fi scrisã dacã n-aº fi avut posibilitatea dea sta aproape de M. Eliade timp de patru luni, în 1975, în calitate decercetãtor postdoctoral (pro forma) la Divinity School, Universitateadin Chicago .

Le sînt deosebit de recunoscãtor lui Mircea Eliade ºi doamneiChristinel Eliade pentru ajutorul ºi primirea lor întotdeauna cordialã.Datoriile mele de recunoºtinþã faþã de M. Eliade sînt profunde ºicomplexe. A le exprima aici ar depãºi scopul acestei note. Oricum, elenu au umbrit niciodatã aprecierea obiectivã pe care în paginile ceurmeazã am încercat s-o dau operelor sale ºtiinþifice.

Rãmînerea mea la Chicago a fost înlesnitã de prof. Mircea Marghescu,cãruia doresc sã-i mulþumesc aici.

Pentru posibilitatea de a-mi continua studiile de istoria religiilor îisînt extrem de recunoscãtor profesorului Ugo Bianchi de la UniversitàCattolica del Sacro Cuore, unde am fost bursier ºi apoi profesor înperioada 1973/74-1976/77. Dedicatã dascãlilor, prietenilor ºi studen-þilor mei din Milano, cartea aceasta a cîºtigat mult datoritã dezbaterilorinterdisciplinare care se þin acum la Departamentul de ªtiinþe Religioasede la Universitatea Catolicã.

Îi sînt în plus recunoscãtor colegului meu milanez Dr. M. V. Cerutti,care a avut rãbdarea sã revadã ºi sã corecteze textul meu italian.

Last but not least, datorez posibilitatea de a fi scris aceastã cartecomprehensiunii prof. Willem Noomen de la Universitatea din Groningen,care a inclus-o în programul meu de cercetare pe anul 1976/77.

Ioan Petru CulianuGroningen, 9 Martie 1977

AVERTISMENT

13

Sigle ºi abrevieri

a) Operele lui Eliade

AA Alchimia asiaticãCAB Cosmologie ºi alchimie babilonianãMR Mitul reintegrãriiCLMM Comentarii la legenda Meºterului ManoleIE Insula lui EuthanasiusAmintiri Amintiri I. MansardaYoga Le Yoga. Immortalité et libertéTY Techniques du YogaTHR Traité d�histoire des religionsMER Le Mythe de l�éternel retourCTAE Le Chamanisme et les techniques archaïques de l�extaseIS Images et symbolesFA Forgerons et alchimistesMRM Mythes, rêves et mystères*

NM Naissances mystiquesPY Patañjali et le yogaMA Mephistophélès et l�AndrogyneAM Aspects du mytheSP Le Sacré et le profaneZGK De Zalmoxis à Gengis-Khan*

NO La Nostalgie des originesRA Religions australiennesFragments Fragments d�un journal (I)*

Occultism Occultism, Witchcraft, and Cultural FashionsHCIR Historie des croyances et des idées religieusesMRS Beane & Doty (Eds.), Myths, Rites, SymbolsFPTZ From Primitives to Zen

* Nu am avut încã posibilitatea de a consulta recenta ediþie italianã aacestor cãrþi (n.a.).

14 MIRCEA ELIADE

b) Lucrãri despre Eliade

Dialectic Altizer, M.E. and the Dialectic of the Sacred

c) Reviste

RHR Revue de l�Histoire des ReligionsHR History of ReligionsSMSR Studi e Materiali di Storia delle ReligioniRHPR Revue d�Histoire et de Philosophie ReligieusesRSR Revue de Sciences Religieuses

SIGLE ªI ABREVIERI

15

Tabel bio-bibliografic

Izvoare autobiografice: ªantier (1935), Amintiri (1966), Fragments(1973). Acestea acoperã perioadele dintre 1907-1930/31 ºi 1945-1966.Memoriile despre India ºi despre perioada 1931-1945 sînt inedite. Oparte din jurnalul indian a fost publicat în volumul ªantier. Un rezumatal amintirilor indiene e accesibil în teza lui D.A. Doeing. Ne-au fostaccesibile ºi paginile manuscrisului privitor la perioada 1931-1945.Diverse lãmuriri ne-au fost date cu bunãvoinþã de însuºi M. Eliade, înunele discuþii ºi scrisori. Jurnale despre perioada care se întinde din1966 pînã astãzi au fost publicate episodic în diferite reviste româneºtide la Paris (cf. Culianu, 1978, ad finem).

Izvoare autobiografice secundare: Soliloquii (1932), Într-o mînãstiredin Himalaya (1932), Oceanografie (1934), India (1934), Fragmen-tarium (1939) ºi romanele Maitreyi (1933) ºi Forêt interdite (1935).

1907. 9 martie. Se naºte la Bucureºti Mircea, fiul cãpitanului de armatãGh. Eliade (mai înainte Ieremia). Tatãl îºi schimbase numele defamilie (din Ieremia în Eliade) din admiraþie pentru Ion Eliade--Rãdulescu, poet ºi lingvist italienizant, om politic moderat întimpul evenimentelor din 1848 în Valahia.

1917. Mircea Eliade devine elev al liceului �Spiru Haret� dinBucureºti. Citeºte mult, dar numai ceea ce-l stimuleazã. Matema-ticile nu-l prea intereseazã.

1919. Primele povestiri.

1921. Primul jurnal; primele articole de entomologie.

1922. Primele romane (inedite): Memoriile unui soldat de plumb ºiRomanul adolescentului miop*. Interese enciclopedice.

* Muzeul Literaturii Române a publicat în 1988 Romanul adolescentuluimiop, ca supliment al revistei Manuscriptum. Textul este stabilit deAdrian Bota ºi postfaþat de Mircea Handoca (n. tr.)

16 MIRCEA ELIADE

1924. Primele articole de orientalisticã.

1925. Se înscrie la Facultatea de Filozofie a Universitãþii din Bucureºti.

1926. Articole împotriva istoricului ºi omului politic Nicolae Iorga.Intrã ca redactor la ziarul Cuvîntul, condus de profesorul ºimaestrul sãu, Nae Ionescu.

1927. Cãlãtoreºte în Italia, unde se întîlneºte cu Giovanni Papini ºiV. Macchioro. Asistã la un curs al lui G. Gentile.

1928. O nouã ºedere în Italia de trei luni. Strînge material pentru tezade licenþã despre filozofia Renaºterii italiene, prezentatã în ace-laºi an la Universitatea din Bucureºti. Primeºte o bursã de studii(fãgãduitã pe cinci ani pentru studiul teoriei ºi practicii yoga) dela Maharajahul Manindra Chandra Nandi din Kassimbazar. Seîmbarcã spre India prin Egipt, în luna noiembrie.

1929. κi începe studiile la Calcutta, cu S.N. Dasgupta. În Româniaapare primul sãu roman: Isabel ºi Apele Diavolului.

1930. Universitatea din Calcutta se închide din cauza unor tulburãricivile. Eliade locuieºte acasã la Dasupta, cu care ajunge la orupturã. Tînãrul se duce în mînãstirile din Himalaya, Hardwar ºiRishikesh (în Svargashram-ul lui Shivananda). Pãrãseºte dinproprie iniþiativã Svargashram-ul, din cauza transgresãrii regu-lilor monastice în absenþa unui guru.

1931. Deziluzionat de India, M. Eliade se întoarce în Bucureºti dupãtrei ani de ºedere neîntreruptã în Orient, rãspunzînd chemãriitatãlui sãu, ofiþer în armata românã, care-i aminteºte de datoriade a-ºi face serviciul militar.

1932. κi dã doctoratul cu teza despre yoga la Universitatea din Bucureºti.Preºedintele comisiei, prof. P.P. Negulescu, un academic super-ficial, dar cu multã faimã localã, primeºte teza cu neîncredere.Puþini îºi dau seama cã în mica salã de la etajul al doilea alFacultãþii de Litere a fost consacratã naºterea unui mare om deºtiinþã, în vîrstã de numai 25 de ani.

1933. Eliade devine asistentul lui Nae Ionescu ºi suplinitor al cursuluiacestuia la Facultatea de Litere. Publicã primul sãu roman desucces: Maytreyi, roman parþial autobiografic ºi document inte-resant pentru reconstituirea perioadei indiene a lui Eliade.

1936. Apare la Editura P. Geuthner de la Paris cartea monograficãdespre yoga.

TABEL BIO-BIBLIOGRAFIC

17

1938. Editor al revistei Zamolxis (1938-1942), ale cãrei trei numere(acum extrem de rare) sînt difuzate de acelaºi P. Geuthner dela Paris. Printre numele care publicã aici: C. Clemen,A. Coomaraswami, C. Hentze, R. Pettazzoni, J. Przyluski etc.

1940. 15 martie. Moartea lui Nae Ionescu în circumstanþe destul deneclare.10 aprilie. M. Eliade pleacã la Londra, numit consilier culturalal ambasadei române (ministrul Culturii era C.C. Giurescu).

1941. 10 februarie. Anglia rupe relaþiile diplomatice cu România dincauza prezenþei masive a trupelor germane pe teritoriul româ-nesc. În aceeaºi zi, Eliade pãrãseºte Londra ºi e transferat laLisabona.

1942. În august se întoarce pentru zece zile la Bucureºti*, tot în misiunediplomaticã**. Se aflã sub observaþia Gestapo-ului ºi a serviciuluisecret român. Este mîhnit cã nu poate sã se întîlneascã cu niciunul dintre vechii prieteni.

1945. Se refugiazã la Paris. Dificultãþi �iniþiatice� ale exilului.

1946-48. Þine douã serii de cursuri la École Pratique des Hautes Études.

1949. O datã cu publicarea Tratatului de istorie a religiilor (la EdituraPayot) începe calea succesului internaþional al lui Eliade.

1950. 9 ianuarie. Se cãsãtoreºte cu cea care va rãmîne tovarãºa insepa-rabilã a exilului ºi a muncii sale.

1955. Este invitat sã þinã �Haskell Lectures� la Universitatea dinChicago.

1956. Îl înlocuieºte pe J. Wach, dupã decesul acestuia, la catedra deIstorie a Religiilor de la Divinity School, la Universitatea dinChicago. Va rãmîne în continuare la aceastã universitate, unde vaîndeplini diferite funcþii importante ºi va primi înalte distincþii.

1965 (aproximativ; ºi în anii care urmeazã). Faima internaþionalã alui Eliade este confirmatã de o lungã serie de distincþii, doctorate

TABEL BIO-BIBLIOGRAFIC

* În realitate, cercetãri ulterioare au stabilit cã Eliade stãtuse în Bucureºticel puþin o lunã de zile � vezi Florin Þurcanu, Mircea Eliade. Le pri-sonier de l�histoire, La Découverte, 2003, p. 235 (n. ed.).

** V. Dialoguri întrerupte. Corespondenþã Mircea Eliade � Ioan PetruCulianu, Polirom, 2004, pp. 90-92, nr. 3, 4 (n. ed.).

18 MIRCEA ELIADE

honoris causa etc., pe care nimeni nu poate prea lesne sã leenumere (probabil cã nici mãcar el însuºi...). Una dintre primeleeste DHC la Universitatea din Yale, în timp ce ultimele sîntDHC la Universitatea din Lancaster (conferit in absentia înaugust 1975), DHC la Sorbona (14 febr. 1976), catedra oferitãde Academia Regalã din Belgia (20 febr. 1977) ºi altele.

TABEL BIO-BIBLIOGRAFIC

19

Introducere

Faptele se referã toate numaila problemã, nu la rezolvare.

Wittgenstein,Tractatus logico-philosophicus 6.4321

Istoria religiilor este o disciplinã care, oricum ar fi consideratã,îºi construieºte conþinuturile pornind de la fapte. Faptele de carese ocupã istoria religiilor sînt fapte religioase. (Ea se ocupã îngeneral de toate faptele religioase înregistrate ºi eventual se poateocupa ºi de faptele care nu sînt explicit calificate drept �religi-oase�, atunci cînd ele prezintã analogii cu faptele definite astfel.)

Semnificaþia termenului de �religios� nu este uºor de explicat.Din motive lesne de înþeles însã, ne este cu neputinþã sã ne oprimacum asupra discutãrii acestui termen. O definiþie a religiei nepare cu totul improbabilã; toate definiþiile existente sînt insufi-ciente. Dar a cãuta cel mai bun concept ar însemna sã nu depãºimniciodatã punctul iniþial al unei cercetãri, adicã acela care aratãde ce anume se ocupã acea cercetare. În practicã, lucrurile sîntmult mai simple, pentru cã oricine moºteneºte materialul adunatºi elaborat de mii de cercetãtori autorizaþi (cel mai bun procedeuîn acest caz ar fi sã se enumere, mai înainte de orice altceva, oserie de definiþii eronate, cu scopul de a le declara ca atare; un altprocedeu ar fi sã se adere la definiþiile propuse de profesorii dealtãdatã ºi apoi ele sã fie folosite cu subtilitate în vederea transfor-mãrii lor). Nodul gordian, dacã nu dorim sã pierdem steril oîntreagã viaþã pentru dezlegarea lui, va fi astfel numaidecît tãiat.

Istoria religiilor nu e aproape niciodatã conceputã în acelaºifel de doi cercetãtori deosebiþi, deºi rãmîne de fapt, în modfundamental, un singur lucru: o disciplinã care are, sau ar trebui

20 MIRCEA ELIADE

sã aibã, datoria de a construi anumite conþinuturi pornind de lafaptele religioase. Venind în contact cu asemenea fapte, ea îºipune întrebãri istorice (pentru a le explica ºi a le ordona dupãcriterii genetice ºi cronologice), precum ºi alte întrebãri, care nupot fi numite istorice: ce anume este religia? (care este esenþaei?), care este originea religiei? ºi altele asemãnãtoare. Niciuna dintre aceste întrebãri nu a primit pînã acum rãspunsurisatisfãcãtoare. Totuºi, aceasta nu înseamnã cã trebuie sã încetãmde a ni le mai pune ºi de a mai cãuta rãspunsuri (o asemeneaacþiune de obicei nu este recomandatã).

În scurta, dar bogata sa existenþã, istoria religiilor a beneficiatde ajutorul altor discipline diferite care vin în contact cu faptelereligioase: sociologia, psihologia, antropologia socialã ºi cultu-ralã, etnografia ºi etnologia etc. Ea a fost tributarã diferitelor filo-zofii, poziþii culturale ºi religioase ºi diferitelor metode filozofice.Metodele care au susþinut-o ºi au îmbogãþit-o cel mai mult sîntcea fenomenologicã ºi cea structuralistã. Astãzi se simte totuºicarenþa tuturor acestor contribuþii culturale lato sensu care auinfluenþat cercetãrile istorico-religioase ºi se cautã cãi noi, aflarealor dovedindu-se un proces dificil.

Mircea Eliade este unul dintre �monºtrii sacri� ai istorieireligiilor de astãzi. Monstru, pentru cã erudiþia sa o depãºeºte pea celor mai mulþi cercetãtori din trecut ºi din prezent. Sacru,pentru cã operele sale s-au bucurat de o rãspîndire fãrã precedent.Se pare cã orice cale nouã este baratã de o fortãreaþã de nebiruit:Mircea Eliade. Nu toatã lumea va fi de acord cu mine. Socotesctotuºi foarte instructiv un articol al lui B. Ray (1975) care atingeaceastã problemã, cu referire specialã la Statele Unite: �Seadmite în general cã istoria religiilor în America de Nord nu vaputea continua sã existe mereu bazîndu-se pe vagile ºi ambigueleparadigme ale lui Wach ºi Eliade, ca dihotomia sacru/profan sauideea cã istoria religiilor este o disciplinã autonomã care trateazãun fenomen sau o «realitate» sui generis. Ceea ce dã în modcurent naºtere la lucrãrile cele mai îngrijite este un amestec demetode � textualã, istoricã, sociologicã ºi antropologicã � adãu-gate la paradigmele Wach-Eliade. Fenomenologia religiei, în sensriguros, a fost practic abandonatã�� (Ray, 82). De acelaºi neajunsvorbesc ºi cercetãtorii europeni: �Trebuie sã se gãseascã o nouã

21

metodã de comparaþie, care sã fie deosebitã de fenomenologie�1.ªi cînd se vorbeºte de fenomenologie, se înþelege cã e vorba deautori ca Otto, Van der Leeuw, Bleeker, dar ºi de Eliade, careeste îndatorat metodei fenomenologice.

Detractori pasionaþi (E. Leach, A.B.C. Wallace, J.A. Saliba)ºinu mai puþin pasionaþi apãrãtori (Altizer, Mac Linscott Ricketts etc.)împart scena anglo-saxonã în douã facþiuni: una anti-eliadianã ºiuna filo-eliadianã.

Este inutil sã mai spunem cã loviturile date de facþiunea con-trarã lui Eliade nu respectã întotdeauna fair-play-ul academic. Deo apreciere mai solidã (dar poate convenþionalã) pare el sã se bucureîn Franþa ºi în Italia (cf. Apendicele acestei cãrþi), dar ºi acolo sesimte exigenþa noului. În Italia, în timp ce categoriile eliadienecontinuã sã fie folosite de A. Brelich ºi de unii dintre elevii sãi,ba chiar ºi de savanþi de tendinþã istoricistã, ca A.M. Di Nola (înpofida criticilor acestuia, de stil demartinian2), U. Bianchi mãrtu-riseºte cã este pradã, în ceea ce-l priveºte pe Eliade, unor senti-mente contradictorii, iar formula folositã de el (odi et amo) estecea mai bunã dovadã pentru acest lucru. În Franþa, lucrãrile desintezã, ca recenta carte a lui M. Meslin, Pentru o ºtiinþã areligiilor, îi acordã un loc însemnat, în timp ce lucrãri dedicateunor probleme limitate îl citeazã cu un soi de teamã, de parcã araparþine preistoriei3.

Aparþine Eliade trecutului sau prezentului? Unii ar dori poatesã-l ºtie exilat în trecut, dar întrucît nu existã încã nimic preciscare sã-i poatã înlocui operele, el aparþine pe deplin prezentului.Pentru acelaºi motiv, Eliade este hotãrît incomod, ºi de aceea înmod acut prezent, chiar cînd nu se vorbeºte despre el.

ªi de fapt cum opereazã Eliade cu faptele religioase? El cautãstructurile de bazã ale religiei ºi de aceea ordoneazã faptele încategorii. Aceste categorii, rezultante ale descrierii fenomenologice,ar fi apriorice. Ele continuã sã funcþioneze în mod inconºtient în

1. Cf. Drijvers-Leertouwer, în Th. Van Baaren ºi alþii, Religion, Cultureand Methodology, p. 163.

2. Derivînd de la etnologul Ernesto De Martino.3. Cf. G. Galame-Griaule, introd. La vol. I din Le thème de l�arbre

dans les contes africains, Paris, 1969.

INTRODUCERE

22 MIRCEA ELIADE

momentul în care omul înceteazã de a mai trãi în orizontul lor.Un asemenea orizont, care constituie �ontologia arhaicã�, îi estedin nou propus ca meditaþie omului care nu se mai recunoaºte înel, cu intenþia de a-l ajuta sã depãºeascã criza provocatã de ideolo-giile istoriciste. Aceastã �îndatorire umanitarã� (humanitarianconcern) a lui Eliade s-ar cuveni discutatã în profunzime, dar înacest cadru nu am avut posibilitatea de a o face (cf. infra, cap. 5)1.

1. Ipoteza lui Eliade este cã, din punct de vedere cultural, evenimentulcel mai important al ultimelor douã secole a fost apariþia pe scenã acivilizaþiilor extra-occidentale. O sintezã, din care Occidentul arputea ieºi îmbogãþit, e pe cale de îndeplinire. Cu alte cuvinte,Occidentul ar putea asimila lecþia antiistoricistã a acestor civilizaþii.Eliade nu vorbeºte aici nici ca un creºtin, cum vrea (ºi nu se ºtie dece) J.A. Saliba, nici ca un anti-creºtin, aºa cum cineva mai legat deo interpretare non-ecumenicã a creºtinismului ar putea sã observe.El simte pur ºi simplu cã întîlnirea cu Orientul reprezintã o maresperanþã de �salvare� pentru Occidentul cufundat în disperareadiverselor istoricisme post-hegeliene. N-avem cum sã apreciemsuficient validitatea acestei speranþe, necesitatea ºi oportunitatea�reîntineririi� Occidentului, nici configuraþia ºi conþinutul �crizei�sale. O observaþie totuºi se impune: dacã într-adevãr întîlnirea cucivilizaþiile Orientului a fost un eveniment cultural important, deacum înainte cu greu se va mai putea vorbi despre �întîlnire�,pentru simplul motiv cã Orientul de acum un secol, sau mãcar deacum 50 de ani, nu mai existã. El s-a transformat radical în contactcu pragmatismul occidental sau cu sistemele totalitare orientale. Pebunã dreptate se întreabã D. Rei (1972: 561): �Oare «ceilalþi»,exaltaþi ca purtãtori de tradiþii autentice, ar ºti sã renunþe cu hotãrîrela dispreþuitul «materialism» al occidentalilor?� Faptele demon-streazã irevocabil cã nu. Astfel încît, cînd ºi Occidentul (ipotezãcomicã, ce e drept) va trebui sã asimileze lecþiile religiilor ºi filozo-fiilor celorlalte civilizaþii, acele alte civilizaþii vor fi devenit chiar ºimai materialiste decît Occidentul de astãzi, dacã într-un anumit sensºi în parte nu erau aºa mai dinainte.Pe plan cultural, este sigur în schimb cã diferitele istoricisme auprodus o reacþie contrarã, reprezentatã de fenomenologie, de neopo-zitivism, de structuralism ºi chiar de diferite �mode culturale� pecare Eliade însuºi le-a analizat în mod strãlucit (cf. Culianu, recenziela Occultism). Deºi aceste tendinþe au cucerit arena universitarã în

23

*

Cartea aceasta este prima care-ºi propune sã studieze siste-matic întreaga creaþie eliadianã, din 1921 pînã în 1976. Deºiscrisã de un istoric al religiilor, ea are ambiþia sã evalueze operelelui Eliade mai ales din punct de vedere al diferitelor influenþeculturale reflectate în ele ºi al efectelor pe care le-au provocat. Înacest sens este necesar sã amintim cã interpretarea lui M. Eliadeîn interiorul curentelor istoriei de astãzi a religiilor riscã sã fieprea îngustã ºi de aceea va fi evitatã cu grijã. Proiectul luiMircea Eliade nu se defineºte doar în termeni de istorie a reli-giilor. Pornind de la hermeneutica materialului istorico-religios,Eliade vrea sã ofere jaloanele pentru constituirea unei �antro-pologii filozofice�. E inutil sã-i apreciem strãdania dupã un altetalon, ºi e la fel de inutil sã-i preþuim rezultatele în lumina unordiscipline sectoriale, cum a fãcut recent J.A. Saliba (1976).Autorul acestei cãrþi a fost adesea expus riscului aceleiaºi erori,reuºind parþial sã se corijeze cu timpul, întrucît este departe de agãsi în opera lui Eliade o summa definitivã, abstrasã de oricecontingenþã ºi de aceea de neatins. Deºi o considerã importantãpentru lumea modernã � ºi fãrã îndoialã mult mai importantãdecît orice altã operã de istorie a religiilor, tocmai pentru cãtranscende cu mult limitele culturale ale acestui tip de opere �, el

aproape toate þãrile occidentale, ele n-au putut nici sã stãvileascã,nici sã combatã efectele practice ale curentelor istoriciste.Nu ºtim dacã analiza eliadianã ºi speranþele sale sînt bine funda-mentate. Ni se pare totuºi cã nici mãcar definiþia de �Occident� numai e acum atît de simplã ºi cã, dacã efectiv asistãm la un lungUntergang des Abendlandes, contururile a ceea ce se putea numiAbendland sînt atît de slab nuanþate, încît numai un singur lucru maiapare cu precizie simþurilor: lumina apusului.Dacã, în schimb, se mai poate pune ecuaþia Occident egal idealuriiluministe, Revoluþie francezã etc., lucrul acesta rãmîne fãrã îndoialãadevãrat în anumite þãri, dar nu mai este adevãrat, cred, în USA sauîn þãrile din Occidentul european unde protestantismul a stãvilitputernic influenþele Revoluþiei franceze. (Datorez aceastã ultimãobservaþie prietenului meu Th. E.H. Huÿgen de la Universitatea dinLeiden.)

INTRODUCERE

24 MIRCEA ELIADE

este convins ºi de necesitatea unei abordãri noi ºi mult maiexigente, ºtiinþific vorbind, decît cea eliadianã. În acest sens,autorul este complet de acord cu cercetãtorii care afirmã: �Fãrãa dori în nici un fel sã diminuãm meritele predecesorilor ºicontemporanilor (noºtri), sîntem de pãrere cã ºtiinþa sistematicãa religiilor trebuie sã urmeze cãi diferite de cele urmate pînãacum�1. Fireºte, nu este datoria noastrã de a preciza aici carecredem cã sînt aceste cãi (cf., totuºi, infra, cap. 4.3). E de ajunssã observãm cã istoria religiilor nu a reuºit sã rãspundã exigen-þelor aºteptate din partea unei ºtiinþe (de aceea am încercat sãeliminãm cuvîntul �ºtiinþific� referitor la aceastã disciplinã, saul-am folosit cu semnificaþia pragmaticã de �academic� sau �accep-tat în mediul universitar�). Pare obligatoriu sã acceptãm o partedin critica lui Saliba referitoare la metoda deductivã a lui Eliade(Saliba, 105-6 ºi urm.). Este bine cunoscutã afirmaþia lui K.R.Popper potrivit cãreia �este foarte nefiresc, din punct de vederelogic, sã considerãm justificatã formularea prin inferenþã a unorpropoziþiuni universale pornind de la propoziþiuni particulare,oricît de numeroase, pentru cã o concluzie la care se ajunge înacest mod ar putea sã fie falsã: nu importã numãrul de lebedealbe care au putut fi vãzute, fiindcã acesta nu justificã concluziacã toate lebedele sînt albe�2. Cu toate acestea, trebuie observat ºicã operaþiunea urmãritã de Eliade în unele din cãrþile sale (THR,SP etc.) se înscrie doar în parte sub metoda care s-ar putea numideductivism logic, ºi anume mai ales acolo unde vorbeºte cuimprudenþã de rãspîndirea �universalã� sau �aproape universalã�(ori ceva asemãnãtor) a unui motiv sau simbol religios. Dacã, înschimb, intenþia sa originarã este aceea de a ajunge la �arhetipu-rile� relevate printr-o descriere fenomenologicã, nu este, evident,de datoria sa sã fie exhaustiv ºi nici sã pretindã a deduce dinnumãr universalitatea unui fapt. Este totuºi adevãrat cã �e greusã deduci din operele sale o metodologie ºtiinþificã explicitã�(Saliba, 105). Cercetãtorul este adesea confruntat cu aceastã stîn-jenitoare distanþã dintre rezultatele fenomenologiei religioase ºi

1. H-J. Drijvers-L. Leertouwer, op.cit., p. 159.2. K.R. Popper, The Logic of Scientific Discovery, London, 1972, p. 27.

25

exigenþa de ºtiinþificitate. Dar, o datã eliminatã aceastã exigenþã,ce bogãþie ni se aºterne dinainte! Ar fi inutil sã urmãm calea luiSaliba, a cãrui încercare este, de altfel, mai curînd schematicã ºiºcolãreascã (cf. infra). Pe de altã parte, ar fi la fel de inutil sã nelãsãm orbiþi de comoara conþinutã în cãrþile eliadiene, cum i s-aîntîmplat occidentalului Altizer cînd a fãcut descoperirea acestuimiraculos Eldorado exotic. Consecinþele extreme ale unei aseme-nea poziþii se pot observa într-o lucrare a lui E. Velz, pe care ovom discuta pe scurt în paginile ce urmeazã. O datã fãcute acestenecesare precizãri, ºi înainte de a purcede la descrierea biblio-grafiei esenþiale cu privire la Eliade, ni se pare oportun sã lãmu-rim cititorului motivul pentru care am ales sã prezentãm lucrareanoastrã într-un context ideologic mai vast ºi nu am preferat oabordare mai umilã, poate mai potrivitã cu formaþia noastrãuniversitarã. Cartea de faþã este rodul unei ̀ ndelungi familiaritãþicu lucrãrile eliadiene, însoþit\ de o meditaþie uneori extrem decriticã. Înainte de a fi purces la lucrãri autonome suficient desolide, am voit în primul rînd sã ne lãmurim noi înºine cît dinperspectiva deschisã de Eliade rãmîne valid ºi cît este menit sãfie depãºit. A dovedi falsitatea unei teorii este la fel de dificil caºi a-i dovedi valabilitatea1. Aceastã relativã dificultate ne-a deter-minat sã privim în operele eliadiene numai ceea ce nu esteverificabil, nu ºi ceea ce ar putea fi demonstrat ca fals. Pe de altãparte, cum foarte bine observa Cl. Lévi-Strauss, raþiunea poateface orice: se poate demonstra cu uºurinþã superioritatea trolei-buzului asupra tramvaiului, ºi apoi viceversa. Asta nu înseamnãcã troleibuzul sau tramvaiul îºi sînt efectiv superioare pe rîndunul altuia. Adicã, în cazul nostru, pentru ca falsitatea unei teoriisã fie acceptatã în mod ºtiinþific, e nevoie de mult mai mult decîtde un sofism sau de o argumentaþie abilã, de o diatribã sau de oindiosincrazie. ªi multe dintre numeroasele tentative de a-l criticape Eliade cad sub aceastã specie. Am reþinut ca valide uneleobservaþii ale lui U. Bianchi ºi, uneori, ale lui J.A. Saliba, fãrãînsã sã împãrtãºim ºi poziþia ultimului. Astfel, de exemplu, ni s-a

1. Cf. J.J.A. Mooij, �Over de methodologie van het interpreteren vanliteraire werken�, în Forum der Letteren 4 (1936), p. 151.

INTRODUCERE

26 MIRCEA ELIADE

pãrut neverificabilã teoria eliadianã a �arhetipurilor�. Cum se vaobserva mai tîrziu (cap. 4.3), teoria jungianã a arhetipurilor edoar operaþionalã (o �ipotezã logicã�), dar are avantajul de a fiverificabilã. Aproape tot restul operei eliadiene este, dupã pãrereanoastrã, greu falsificabil (un dubiu se naºte în ceea ce priveºtesperanþele lui de �reîntinerire� a Occidentului în contact cuculturile extra-occidentale, dar aceasta iese de fapt din cadruladevãratelor reguli proprii cercetãrii). Tentativele fãcute pînãacum, ca aceea a lui G. Dudley III, rãmîn puerile.

Pentru perspectiva culturalã pe care o presupune ºi pentru ceape care o deschide, creaþia eliadianã s-a grefat profund pe lumeaintelectualã de astãzi. A o studia pentru �a încheia definitivsocotelile� cu ea, cum s-a fãcut, este doar dovada unei stãripsihologice de neputinþã. Cel mai mare elogiu i l-au adus luiEliade, în mod paradoxal, criticii lui, arãtînd cã el rãmîne, îndefinitiv, un bastion de neînvins. O asemenea perspectivã sim-plistã ne-a atras destul de puþin în prezenta lucrare. Dacã ne va fidat cumva sã reuºim a construi ceva, aceasta nu se va putea facefãrã o justã înþelegere ºi valorificare a lui Mircea Eliade.

*

Mircea Eliade a fãcut pînã acum obiectul a douã cãrþi, al uneiculegeri de texte, al unui volum omagial care în scurtã vreme vafi urmat de un al doilea (1969, 1978), a circa zece sau mai multeteze de doctorat (dintre care una, cea a lui D. Allen, va fipublicatã de E.J. Brill din Leiden) ºi al unei infinitãþi de eseuriºi articole.

Cu M. Eliade and the Dialectic of the Sacred (1963),Th. J.J. Altizer nu intenþiona sã prezinte o cercetare ºtiinþificãintegralã despre antropologia filozoficã ºi istoria religiilor elia-diene, ci lansa God-is-dead Theology inspirîndu-se din poziþiileeliadiene, pe care le interpreta în manierã liberã ºi creatoare pede-o parte, falsificîndu-le însã semnificaþia ºi îndrumînd-o sprescopuri strãine de ea, pe de altã parte. Unele sugestii ale cãrþiilui Altizer rãmîn totuºi utile, în ciuda finalitãþilor sale strãineobiectului de studiu ºi a informaþiei foarte incomplete. Asupra

27

calitãþilor ºi defectelor interpretãrii lui Altizer s-a pronunþatEliade însuºi, declinîndu-ºi orice responsabilitate personalã pentrudistorsionarea mesajului sãu1.

�Homo religiosus� in Mircea Eliade (1976) de J.A. Salibapoartã subtitlul: An Anthropological Evaluation ºi este într-ade-vãr o abordare din punctul de vedere al antropologiei anglo--saxone. În pãrþile sale evident antropologice, cartea este corectã,deºi inutil de plicticoasã ºi ºcolãreascã. Interpretarea lui Eliadeînsuºi cuprinde, din fericire, numai 54 de pagini din 210. Este ointerpretare nedreaptã, deformatã ºi deformantã. Unele observaþiiînsã sînt utile din punct de vedere epistemologic, altele sînt stimu-lante tocmai pentru cã sînt vãdit tendenþioase sau se datoreazãneînþelegerii.

Culegerea tematicã a lui Beane ºi Doty (1976) este un réper-toire extrem de comod de pasaje eliadiene ordonate dupã un planbine articulat. Printre eseurile ºi articolele publicate despre

1. M. Eliade, Notes for a Dialogue, în J.B. COBB (Ed.), The Theologyof Altizer: Critique and Response, The Westminster Press,Philadelphia, 1970, pp. 235-41. Articolul e foarte important pentruînþelegerea lui Eliade. Sînt respinse interpretãrile �intenþionale�altizeriene ºi se afirmã (p. 236) cã Eliade n-a dorit cîtuºi de puþin sãelaboreze o antropologie filozoficã personalã. Totuºi, aceastã afirmaþievine în contradicþie cu alte afirmaþii anterioare ale lui Eliade ºi cuceea ce vom expune infra, cap. 3 ºi 4.1. Dacã nu a elaborat-oefectiv, Eliade a indicat totuºi direcþia în care ar fi fãcut-o, folosindu-sede unele rezultate ale psihologiei analitice pe care a modificat-oadesea în sens metafizic (precum teoria arhetipurilor). Este desigurevident cã aluzia la o teorie ºi operarea cu elemente ale acestei teoriitranscend tãrîmul pur al hermeneuticii, chiar dacã ea ar fi �creativã�,urmãrind în schimb constituirea unei noi teorii sau elaborarea maicompletã a teoriei de bazã. Sîntem de pãrere cã nici interpretarea�intenþionalã� a lui Altizer nu trebuie înlãturatã ca izvor de infor-maþie asupra lui Eliade, pentru cã ea indicã maniera în care un cititormodern poate aplica principiile hermeneuticii �creative� eliadiene chiarºi operelor lui Eliade. Altizer greºeºte doar cînd îi atribuie luiEliade aceste intenþii, care nu sînt altceva decît prelungirea proprieilui lecturi, dar nu greºeºte cîtuºi de puþin cînd prezintã chiar acesteprelungiri (ar greºi, cu siguranþã, numai în cazul în care ar vrea sãenunþe o teorie).

INTRODUCERE

28 MIRCEA ELIADE

Eliade, trei par încã demne de atenþie, deºi primul, cel al luiG. Richard Welbon (1964), este acum depãºit. Articolul în douãpãrþi al lui F. Ricardi (1969-70) este foarte punctual, dar insufi-cient informat. Pãtrunzãtoarea analizã a lui D. Rei (1972) esteuneori inexactã ºi unele din aprecierile sale sînt grãbite. Amîncercat sã remediem lipsa de date despre primele lucrãri elia-diene ºi confuzia creatã în jurul celorlalte într-o serie de recenziipublicate în Aevum (1974-78) ºi în alte reviste italiene.

Materialul inedit îl depãºeºte cu mult, ca informaþie ºi capaci-tate interpretativã, pe cel care a fost deja publicat. Mã refer lateza de licenþã a lui Roberto Scagno (1973), indispensabilã pentruo încadrare istoricã a formãrii lui Eliade, ºi la disertaþia dedoctorat a canadianului D.A. Doeing (1975), care reprezintã ceamai documentatã lucrare despre perioada de tinereþe a lui Eliade,cel puþin pînã la apariþia prezentei cãrþi.

Alte douã cercetãri inedite formeazã o categorie aparte. Ambelede format impresionant, dacã dintr-un anumit punct de vedere seaseamãnã, din altul sînt radical opuse. Astfel, Ewald Velz (1974)are ambiþia sã ajungã la o filozofie personalã a culturii �luîndu-lca «model» pe F. Nietzsche interpretat mai ales în lumina operelorlui Eliade�, în timp ce întreprinderea eruditã a lui G. Dudley III(s.a.) nu e mai puþin incitantã. El comparã gîndirea lui Eliade,pe care-l cunoaºte prea puþin ºi-l valorizeazã ºi mai puþin, cu totceea ce a citit ºi a studiat pe tãrîm teologic ºi chiar filozofic(aceeaºi lipsã de program ºi de discernãmînt e discernabil\ ºi înopera lui Saliba, dar nu în egal\ m\sur\). Lucrarea lui DudleyIII are un caracter de work in progress, astfel încît se poate foarteuºor imagina cã ºi alþi autori îi vor ajunge la cunoºtinþã, iar el vasimþi o nevoie imperativã de a-i compara cu gîndirea lui Eliade.Cea mai recentã întreprindere a sa pe care o cunoaºtem constã,într-adevãr, dintr-o comparaþie între Eliade ºi� Michel Foucault(cf. Culianu-Cosi, 1976).

Gaia scienza a lui E. Velz nu mai meritã atenþie, dar ea arecel puþin unele atenuãri în entuziasmul ºi fervoarea intelectualãpe care autorul le demonstreazã.

Aceasta este bibliografia esenþialã despre istoricul religiilorMircea Eliade. Deºi în prezenta carte nu se va face nici o trimitere

29

la proza sa, vom indica cititorului care ar putea fi eventualinteresat studiile cele mai complete asupra acestui subiect. Eleaparþin lui Virgil Ierunca (1969), Sorin Alexandrescu (1969) ºiI.P. Culianu (1978). Ultimul eseu poate constitui un complementutil al cãrþii noastre de-acum (conþine bibliografia cea mai la zi).O excelentã încadrare istoricã ºi interpretativã se gãseºte înrecentul studiu al lui Sorin Alexandrescu, publicat împreunã cutraducerea olandezã a romanului Pe strada Mîntuleasa (1976).

În afarã de lucrãrile indicate, am folosit (sau am lãsat deo-parte) o mulþime de alte eseuri, articole ºi recenzii. Acest materialva fi amintit dupã cum se cuvine în note, acolo unde ni s-a pãrutoportun, cu intenþia precisã de a nu-l obosi prea mult pe cititor.O bibliografie selectivã se aflã la sfîrºitul cãrþii.

INTRODUCERE

30 MIRCEA ELIADE

31

Capitolul I

Piatra filozofalã (1921-1943)

Deºi nu este în intenþia noastrã sã urmãrim o ordine cronologicãîn prezentarea gîndirii lui Eliade, o excepþie se impune totuºi înceea ce priveºte �perioada româneascã� (1921-1943), întreruptãpentru trei ani (1928-1931) de �perioada indianã�. Putem con-sidera anii care urmeazã dupã publicarea primului articol deentomologie (1921) ºi pînã la apariþia cãrþii despre yoga (1936)ca ani de formare, în timp ce dupã 1936 avem de-a face cu unEliade matur, un Eliade care în scrierile sale româneºti, atît depuþin cunoscute, formuleazã pentru prima datã ideile ce-l vorface celebru dupã 1945, prin operele în limba francezã. Estepentru prima datã cînd o expunere sistematicã ºi � chiar fãrã sãexagerãm� destul de completã a scrierilor de tinereþe ale luiEliade vede lumina tiparului. Fundamentale pentru �perioadaromâneascã� rãmîn pînã acum lucrãrile, din pãcate inedite, alelui Doeing ºi Scagno, pe care nu intenþionãm totuºi sã le urmãmîn acest capitol. Avantajul nostru, dacã se poate spune aºa, e dea fi familiarizaþi de vreo zece ani, deja, cu aceste scrieri. Conºtientde valoarea tezei sale, Doeing afirmã cã �nu existã nici o cerce-tare [în afarã de a sa] care sã fi studiat atît de amãnunþit scrierile[eliadiene] dinainte de 1940. Explicaþia unei asemenea lipseconstã în faptul cã majoritatea documentelor dinainte de 1940 nuse gãsesc nicãieri, nici în America, nici în Europa occidentalã, cinumai în biblioteca personalã a lui Eliade ºi în [cea a lui Doeing]�(afirmaþie, de altfel, inexactã; ele se mai gãsesc ºi în cel puþinalte douã biblioteci, la Paris ºi la Roma). Adevãrat este însãcã scrierile de tinereþe sînt acum foarte rare, iar noi datorãm

32 MIRCEA ELIADE

posibilitatea de a ne împrospãta memoria bunãvoinþei lui M. Eliadeînsuºi ºi a doamnei Eliade.

Eliade este, desigur, integrat în istoria specificã timpului sãuºi chiar spaþiului geografic în care se naºte. Dincolo de asta, eldemonstreazã cu multã precocitate calitãþi excepþionale, apte sã-ltransforme, mãcar pe planul ideal, într-o personalitate care nunumai cã suportã istoria, ci o ºi creeazã. Analiza istoricã foartepertinentã a lui R. Scango (pp. 12-98) ne oferã doar cadrul anilorde formare eliadianã, cadru în care Eliade se înscrie pînã la unanumit punct, dar pe de altã parte (cel puþin dacã e sã credemspuselor sale ºi anumitor mãrturii) îl ºi depãºeºte. Nu avem de-aface, ca în atîtea alte cazuri, cu nici un fel de sentiment sau deatitudine de înstrãinare faþã de lume, cel puþin nu în sensulromantic sau existenþialist al cuvîntului. Un plan de �depãºire� alimitelor impuse omului de condiþia sa existã, fiind însã canalizatmai degrabã spre un activism nestãpînit dupã modelul lui Papini.Nu lipsesc nenumãrate atitudini de enfant terrible, care se potri-vesc de fapt cu acea vîrstã. Nu lipsesc nici crize profunde, depresiiºi tulburãri adolescentine, datorate firescului complex al cuiva care,în loc sã strãbatã drumuri deja bãtute, îºi pierde timpul ºi vedereacu paginile unor cãrþi cam ciudate, ca de exemplu tratatul lui PlutarhDe Pythiae oraculis (Amintiri, 93). Dupã lectura unui asemeneatratat, întreruptã de inevitabilul apus al soarelui, pe o bancã dinparcul central din Bucureºti, tînãrul se trezeºte din euforia sacognitivã ºi începe sã se întrebe la ce pot servi toate astea:

Parcã lumea întreagã se prefãcuse atunci în cenuºã, ºi mã aflamîntr-un univers de umbre ºi deºertãciuni, fãrã sens ºi fãrã spe-ranþe, un univers în care toate se revelau zadarnice ºi goaledinãuntru. În acele nesfîrºite clipe de deznãdejde, încercam sãmã regãsesc ºi sã gãsesc un rãspuns la întrebarea: La ce bun?La ce bun De Pythiae oraculis? (ibid.)

În acelaºi ritm cu creºterea setei de lecturã se producea ºislãbirea vederii. Probabil cã începînd din 1921 sau �22, ca sãizbuteascã sã citeascã mai mult, se obiºnuise sã doarmã doarpatru ore pe noapte. Începe sã publice, în 1921, primele articole

33

de entomologie. Interesele sale enciclopedice se concentreazã înMemoriile unui soldat de plumb (ibid., 71-75). Se �rãzbunã� pesingurãtate ºi pe timiditatea licealã scriind Romanul adolescentu-lui miop, unde recunoaºtem, chiar din titlu, una din caracteristi-cile tînãrului autor. Pentru a-ºi masca �slãbiciuni� ºi nesiguranþe,cultivã cu succes autoironia (ibid., 80-87). Atitudinile de enfantterrible sînt ºi ele de un tip special:

De mult mã învãþasem sã-mi domin dezgustul, izbutind sã mãnînc,pe rînd, pastã de dinþi, sãpun, cãrãbuºi, muºte, omizi. Cînd vedeamcã pot mastica ºi înghiþi o insectã sau o larvã, fãrã ca sã mai simtrepulsia normalã în stomac sau în gîtlej, treceam la un exerciþiuºi mai îndrãzneþ. Îmi spuneam cã o asemenea stãpînire de sinedeschide drumul cãtre libertatea deplinã. Lupta contra somnului,ca ºi lupta contra comportamantelor normale, însemna, pentrumine, o încercare eroicã de a depãºi condiþia umanã. Pe atuncinu ºtiam cã acesta era tocmai punctul de plecare al tehniciloryoga (ibid., 125).

Aºa cum descoperã experimental principiul tehnicilor yoga,descoperã ºi �piatra filozofalã�. ªi o descoperã, fireºte, prinlatura imaginarã a existenþei sale. Cum am descoperit piatrafilozofalã este titlul primei povestiri din tinereþe1. O asemeneadescoperire va fi mai tîrziu comentatã cu aceste cuvinte:

Mã gãseam în laborator ºi nu ºtiu datoritã cãrei împrejurãriam adormit (dar, evident, cititorul nu ºtia asta). Apare un per-sonaj ciudat care-mi vorbeºte despre Piatra Filozofalã, mã asigurãcã nu e o legendã, cã Piatra se poate dobîndi dacã cunoºti oanumitã formulã. Îmi povesteºte o sumã de operaþii cu alchimiºticelebri la care a asistat ºi-mi propune sã refacem împreunã expe-rienþa. Nu mã convinsese, dar am acceptat. Strãinul amestecãdiverse substanþe într-un creuzet, îl pune pe foc, apoi presarã unpraf ºi exclamã: Priveºte bine acum! Priveºte!... Într-adevãr,substanþele (�) se transformã sub ochii mei în aur. Emoþionat,

1. Cum am descoperit piatra filozofalã, în Ziarul ºtiinþelor populare,25 (1921), nr. 21, p. 215.

PIATRA FILOZOFALÃ (1921-1943)

34 MIRCEA ELIADE

fac un gest brusc ºi rãstorn creuzetul, care cade cu zgomot pepodea etc. (ibid., 64-65).

De cum s-a trezit, eroul povestirii descoperã cã aurul viselorera doar piritã. Dar amintirea lui Eliade dupã 35 de ani nu este,evident, exactã: povestirea publicatã la 14 ani era uºor diferitã.Pasiunea pentru chimie, ca ºi aceea pentru Balzac, care maitîrziu avea sã fie pe cale de-a se transforma într-o monografiedespre scriitorul francez1, începuse în anii 1919-1920 (ibid., 63),sau, ºi mai probabil, în anii 1920-1921, socotind diferenþa de unan dintre indicaþiile Memoriilor eliadiene ºi efectiva publicare aprimelor articole de entomologie. Pasiunea pentru alchimie, înschimb, dateazã din 19252, ºi putem spune cu siguranþã cã ideeaeliadianã, acum pe deplin acceptatã, despre originea chimiei�profane� în pierderea semnificaþiei spirituale a alchimiei estedin aceiaºi ani, dar va fi suficient documentatã doar într-ocãrticicã tipãritã în 1935 (AA). Tot din 1925 dateazã ºi primelearticole de orientalisticã3, interesul pentru enciclopedismul luiHasdeu4, începutul irevenþioasei polemici cu istoricul NicolaeIorga5. În 1926, interesul pentru istoria religiilor se precizeazã6.Eliade devenise student la Universitate în octombrie 1925 ºiurma cursurile lui Nae Ionescu. Profesorul de filozofie, legat demiºcarea tradiþionalistã, n-a întîrziat sã recunoascã însuºiriletînãrului Eliade ºi sã-i facã loc în redacþia ziarului Cuvîntul.Asupra personalitãþii de excepþie a lui Nae Ionescu a insistatdestul de mult Scagno (pp. 89-98: Nae Ionescu e la �giovane

1. Se pregãtea s-o scrie în 1947 (cfr. Fragments, pp. 77 sq.; 4-7 sept.)2. Primul articol: Alchimia, în Vlãstarul 2 (1925), nr. 6-7, pp. 12-6.

Urmat de articolele din Z. ªt. Pop. 29 (1925), nr. 31 ºi 32, pp.493-5 ºi 516-8.

3. În Orizontul 5 (1925), nr. 42-4; 47-52; ªtiu-tot 1 (1925), nr. 4;6-8; 11.

4. Naþionalismul creiator. Opera lui Hasdeu, în Curentul Studenþesc 1(1925), nr 5, p. 1 etc.

5. Iorga, în Vlãstarul 2 (1925), nr. 3, pp. 4-7.6. Cf. articolele despre mistere etc. în: Adevãrul Literar ºi Artistic, 7

(1926), nr. 293; 295; 297; 300; 303; 307 etc.

Dacă ți-a plăcut, intră pewww.elefant.ro/ebooks

descarcă volumul și citește mai departe!