MinorităţI Focşănene

Armenii

Liceul Pedagogic “Spiru Haret” Focşani

Prof. Agache Elena Corina

Coordonator Proiecte: Aharon Sara

Grupa Nr. 4: Croitoru CătălinIoniţă OanaManole Ionuţ EmanuelPerdum Diana

Scurt istoric al comunităţii Comunitatea armeană a apărut in jurul anilor 1400

impreună cu legiferarea de catre domnitorul Alexandru cel Bun a Episcopiei Ortodoxe Gregoriene, cu sediul la Suceava.

In aceasta perioada au populat o serie de oraşe, mai ales centrele comerciale, pentru că ei au venit ca şi comercianţi şi manufacturieri.

S-au constituit foarte repede comunităţi compacte şi au creat şcoli primare, biserici şi cimitire.

Comunitatea armeană se înrudeşte cu poporul român, acest popor provenind de pe lângă Dunăre, conform lucrării lui Dumitru Bălaşa, “Dacii de-a lungul mileniilor”, această precizare fiind atestată de documente.

Croitoru Cătălin şi Manole Ionuţ EmanuelSursa: Interviu cu Dr. Gurguţă

Cultură şi civilizaţie Sărbători: Foarte putine diferenţe există între calendarul armenesc şi calendarul

ortodox. Mâncaruri: Din nou, armenii au fost prezenţi pe teritoriul ţării noastre atât de mult încât

sunt puţine mâncaruri tradiţionale armeneşti. Exemple pot fi: pastrama şi ghiudemul ca mezeluri, harisa - un fel de ciulama din grâu şi carne de pasăre, anuşabur - un fel de colivă preparată de Anul nou, halva - preparat afânat din griş pentru parastase, aganciabur - supă din hurut (concentrat din verdeţuri muiate în lapte acru şi uscate) şi

cu urechiuşe (mici colţunaşi umpluţi cu carne) servită de Sfânta Maria la Hagigadar, mantă - mîncare din aluat cu carne şi ceapă, geagic - salată de castraveţi cu iaurt diluat şi cu mujdei de usturoi, cata - un fel de pâinişoare servite ca delicatesă de Paşte.

Croitoru Cătălin, Ioniţă Oana şi Manole Ionuţ EmanuelSursa: Interviu şi http://www.interactiunietnice.ro/articol.php?id=2

Cultură şi civilizaţie Trebuie avut în vedere că, aparţinînd unui neam străvechi, cu o cultură sedimentată, armenii au venit

cu această moştenire etnică, infiltrată în comportamentul lor civic. Sosiţi iniţial ca negustori, deci fiind oameni cu stare şi interesaţi de bunul mers al afacerilor lor, armenii duceau o viaţă îndestulată, îmbinând, însă, cumpătarea cu rafinamentul. În timp ce bărbaţii erau plecaţi după afaceri sau la ateliere, femeile îngrijeau de gospodăria curată şi bine înzestrată pentru un trai tihnit. De la ei a rămas obiceiul, , s-a păstrat până în ziua de azi de a strânge mâna vânzătorului sau cumpărătorului, şi a-i bate în palmă pentru a-şi câştiga prin aceasta bunăvoinţa muşteriului ,cu prilejul încheierii unei afaceri.

La moartea unui armean, slujba de înmormîntare era una de ritual ortodox obişnuit. Înmormântările nu se făceau lunea, în credinţa că, altfel, în toate zilele acelei săptămîni ar urma să se facă alte înmormântări. Primul parastas se făcea în prima sâmbătă, după înmormîntare. Sărbătorile religioase ale armenilor se ţineau duminica, întrucât se considera că nu trebuie perturbat ritmul activităţilor săptămînale, pe vremuri precumpănind lucrările agricole, care nu trebuiau întrerupte. Iar ziua de luni, după o sărbătoare bisericească, era consacrată pomenirii morţilor, când erau sfinţite mormintele, în prezenţa celor din familiile respective.

Când un armean pleacă într-o călătorie, se obişnuieşte ca acei din familie care rămân acasă să verse în urma lui apă, spunând: "Ca apa să te duci, ca apa să vii". Un alt obicei similar era acela de a se stropi reciproc cu apă, este, de altfel, specific sărbătorii religioase Vartavar (Schimbarea la faţă), din luna iulie. Armenii ţineau aceleaşi sărbători religioase principale ca şi românii ortodocşi. Excepţie făcea Crăciunul, care era serbat de armeni la 6 ianuarie, Biserica Armeană a rămânând consecventă sărbătoririi Naşterii lui Isus aşa cum ea se făcea pînă în sec. IV.

Ioniţă OanaSursa: http://www.interactiunietnice.ro/articol.php?id=2

Cultură şi civilizaţie Biserica Armeană a preluat din perioada precreştină obiceiul aşa-

numitului madagh, practicat la anumite sărbători, adică împărţirea unei pomeni prin jertfirea de vite sau ovine. Datina a fost menţinută de clerici, cărora le reveneau pielea şi grăsimea. Comunitatea armeană din Botoşani a continuat şi ea această tradiţie, mai ales cu ocazia sărbătoririi principalelor patronime din calendarul sfinţilor, în prezent, obiceiul fiind păstrat de Sfântul Iacob (Hagop) la biserica Adormirea Maicii Domnului din Botoşani. Pe lângă datinile şi obiceiurile din patria de obârşie, armenii au adus cu ei folclorul neamului lor, mai ales cântecele populare şi basmele, interpretate fie ocazional la unele evenimente şi sărbători din viaţa comunităţii, fie în procesul de educare a copiilor, fie pur şi simplu din plăcere.

Ioniţă OanaSursa: http://www.interactiunietnice.ro/articol.php?id=2

Portul naţional

Portul naţional armenesc:

Croitoru CătălinSursa: Google Images

Aspecte ale vieţii de zi cu zi Fiind pe teritoriul României de atâta timp, armenii

au exact aceleasi probleme şi duc acelaşi trai ca şi alţi cetăţeni români, mărturisind că nu sunt discriminaţi.

În prezent numărul armenilor din România e foarte scăzut. La ultimul recensământ(2002), numărul lor era de 1780 în toată ţara, în Focşani existând numai 50 de persoane.

Croitoru Cătălin şi Manole Ionuţ EmanuelSursa: Interviu cu Dr. Guruţă

Personalităţi

Poate cea mai cunoscută personalitate armeană, cel puţin pentru noi, este matematicianul Spiru Haret, nascut la Iaşi în sânul unei vechi familii de armeni.

Alte personalităţi: Varujan Pambuccian, Varujan Vosganian(politicieni), Anda Călugăreanu(cântăreaţă), Zareh Baronian(preot, doctor în teologie).


Aspecte religioase Pentru ca respectă vechile tradiţii, la armeni, Moş Craciun vine pe 6 ianuarie, odată cu Sfânta Bobotează. Toate

colindele armenilor sunt, de fapt, imnuri bisericeşti. În trecut, pe cînd în Focşani exista o comunitate armenească puternică, enoriaşii armeni treceau pe la casa fiecărei familii din comunitate si cîntau colinde. Dupa război, tradiţia s-a pierdut. Din lipsa unui preot armean, în acest an, armenii din Focşani nu au mai putut sărbatori nici Crăciunul si nici Boboteaza conform tradiţiei lor Apostolice. Armenii sunt printre puţinele comunităti care rezistă modernităţii şi, ca acum două milenii, sărbătoresc Crăciunul si Boboteaza împreuna la începutul noului an. Practic, sărbătorile armenilor încep cînd la noi se termină.

Dacă majoritatea focşănenilor a sărbătorit la sfărşitul săptămânii trecute Boboteaza si Sfântul Ioan, armenii din Focşani ar fi trebuit sa prăznuiasca în aceleaşi zile, Crăciunul şi Boboteaza. Datorită lipsei unui preot armean în oraş, comunitatea din Focşani nu a mai avut un serviciu religios conform tradiţiei apostolice armene. Epitropia armeană din Focşani depinde de Arhiepiscopia Armeană din Bucureşti. Nu ştim din ce motive, pentru acest Crăciun, cei din Bucureşti nu au trimis un preot. În acest an, in jurul Bisericii Sfânta Maria de langa sediul Epitropiei Armene, atmosfera nu era una de sărbatoare. Tristeţea care învaluia zidurile clădirilor armene (fostele Şcoli de Fete şi de Băieţi) sunt de fapt imaginea acestei comunităţi ce număra mai puţin de 50 de persoane, dintre care majoritatea de vârsta a treia. Faptul că, la o sărbătoare atăt de importantă, Arhiepiscopia Armeană din Bucureşti nu a trimis un slujitor la Focşani a fost, din punct de vedere moral, un semnal negativ dat acestei comunităţi care trăieşte mai mult din amintiri povestite la momente religioase importante, cum ar fi trebuit să fie Crăciunul şi Boboteaza.

Practica liturgică a armenilor nu este o invenţie, ea vine din secolele de început ale creştinismului, când Naşterea si Botezul lui Iisus Hristos se sărbătoreau în aceeaşi zi. În acea epocă, armenii aveau un stat puternic. Adoptând creştinismul, înainte ca acesta să devină religie oficială sub Teodosius I Cel Mare (375-395) ei s-au centrat pe religia crestină, devenind primul stat din istorie care a transformat Biserica in religie naţională, precedând cu mai bine de un mileniu si jumătate apariţia Bisericilor autocefale si a Bisericilor naţionale din epoca modernă si contemporană. Acest lucru a făcut ca armenii sa nu adopte schimbarea impusa de Biserică si Imperiu la jumătatea secolului al IV-lea, când Crăciunul s-a rupt de Botez, fiind mutat pe 25 decembrie. Nu întamplător, armenii numesc Biserica lor, Biserica Apostolica Armeană. Aceasta vrea să spună că armenii ţin tradiţiile moştenite de la Apostoli si de la creştinismul primelor secole şi nu au adoptat multe din modernismele care s-au grefat pe imaginea şi in cultul ortodox.

Ioniţă OanaSursa: http://www.ziaruldeiasi.ro/local/focsani/armenii-din-focsani-nu-au-avut-parte-de-un-craciun-dupa-traditie~ni3k0u

Biserica Armenească din Focşani

Manole Ionuţ EmanuelSursa: Aparatul Foto

Biserica Armeană de Rit Oriental din Bucureşti

Ioniţă OanaSursa: Wikipedia – “Armenii din România”

Biserica Armeană de Rit Oriental din Constanţa


Biserica Catolică Armenească din Dumbrăveni


Biserica Catolică Armenească din Ghierla


Biserica Armeană “Sfânta Maria” din Iaşi


Interviul original

Dr. Guruta


Harta etnică(2002)


Documents

MinorităţI Focşănene