MINISTERUL ADMINISTRA¥¢IEI ¥â€I INTERNE 2017-11-13¢  Simion Florea Marian, Dic¥£ionar topografic, S£¢nta

  • View
    5

  • Download
    3

Embed Size (px)

Text of MINISTERUL ADMINISTRA¥¢IEI ¥â€I INTERNE 2017-11-13¢  Simion Florea...

  • MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR SERVICIUL JUDEŢEAN SUCEAVA AL ARHIVELOR NAŢIONALE

    INVENTAR

    FOND COMUNITATEA ARMENEASCĂ SUCEAVA

    (1764-1930) Fond nr. 729

    Inventar nr. 475

  • 1

    PREFAŢĂ

    Descoperiri arheologice din vechiul cimitir al bisericii armeneşti „Sfânta

    Treime”, dispărută din Suceava atestă faptul că în Suceava a vieţuit de-a lungul

    secolelor o puternică comunitate armenească, având privilegii date de domnii

    Moldovei, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, în oraş fiind reşedinţa episcopului

    armean, iar unul dintre cei doi şoltuzi (voit pentru armeni) şi jumătate dintre cei

    doisprezece pârgari erau armeni1.

    Comunitatea armenească s-a distins prin spiritul gospodăresc,

    comercial, negustoresc, aducându-şi contribuţii benefice la sporirea economică a

    urbei. Existenţa armenilor în Moldova datează din sec. al XIV-lea, fiind atestaţi

    înainte de formarea statului feudal la Suceava, Siret, Iaşi, Botoşani, Roman, până la

    Focşani, având libertatea religiei.

    Vechile biserici armeneşti din Suceava sunt monumente istorice

    înscrise pe lista patrimoniului imobil naţional, veritabile capodopere de artă

    medievală: Mănăstirea Zamca (Biserica Sfântul Auxentie, fostă mănăstire de călugări,

    fostă reşedinţă a episcopului armean, ridicată, potrivit tradiţiei, de către Agopşa,

    înainte de 1551), Biserica Sfântul Simion (Turnu Roşu; după o inscripţie mai nouă ar

    fi fost zidită în 1513 de către armeanul Donig), Biserica Sfânta Cruce (ridicată de

    Cristea Hanco, în armeană Hacih Hancoian, în 1521, şi capela Sfântul Ioan), iar în

    afara oraşului, Mănăstirea Haci-Gadar (sau Hagiu-gadar = împlinirea tuturor

    dorinţelor), ctitorită la 1512 de către Dragan Donovac). Alte două biserici armeneşti

    din Suceava, Sfânta Treime şi una cu hramul necunoscut (amintită de tradiţia locală,

    amplasată în apropierea Bisericii Sfânta Cruce, pe locul halei de carne din piaţa mare

    a oraşului Suceava, unde, în sec. al XIX-lea, au fost găsite fundaţiile unei biserici şi

    pietre tombale armene) nu mai sunt.

    Datele referitoare la fosta Biserică Sfânta Treime sunt puţine, când şi de

    cine a fost ctitorită aceasta rămânând fără răspuns. Locaşul exista în sec. al XVII-lea,

    fiind dărâmat în sec. al XVIII-lea. Dintr-un raport întocmit la 9 martie 1768 de

    1 Ion Mareş, Din istoria mai puţin cunoscută a oraşului Suceava, în „Crai Nou”, nr. 5412 din 06.08.2010.

  • 2

    spătarul Iordache Cantacuzino, ispravnicul ţinutului Suceava, referitor la o pivniţă de

    piatră amplasată pe Uliţa boierească din oraş, aflăm că Aşa numita Uliţă Boierească,

    din contră, începe de la poarta bisericii Sfintei Treimi şi duce în sus pe lângă biserica

    armenească, care se află în mijlocul oraşului [Biserica Sfânta Cruce, n.n.] până iarăşi

    în cartierul armenesc, care uliţă a fost pavată cu piatră şi pe care uliţă se află casa

    postelnicului Ţica. Pivniţa lui e mai sus de dughenele lui Ioan Capri2.

    O descriere a Sucevei la 1693, consemnează că „Numărul armenilor din

    Suceava, cu copii cu totul, este trei mii şi ei au aice patru biserici, dintre care 3 sunt

    biserici parohiale şi anume:1) a s. Treimi, 2) a s. Cruci şi 3) a s. Simon. Fiecare dintre

    cei 3 pa-rochi este susţinut de 150 de familie. Episcopul arman îşi are reşedinţa afară

    de oraş [în Zamca]. Un pătrar de milă în sudul Sucevei se află o mănăstire [Hagiu-

    gadar] de călugăriţe din ale cărei venit se susţin în timpuri de pace cam 40 de fecioare

    sau de văduve. Toate vieţuiesc după vechiul uz fără de orişicari reguli mânăstireşti

    obligatorii şi fără de vreun jurământ formal, însă cu evlavie şi căstetate”3.

    Alte informaţii importante referitoare la Biserica armenească Sfânta

    Treime şi cimitirul din jurul ei se află într-o notă din lucrarea academicianului

    Simion Florea Marian, Dicţionar topografic, Sânta Treime, rămasă în manuscris:

    „Sânta Treime. Această Biserică a fost armenească. Ea s-a aflat în grădina actuală a

    societăţii Şcoala română. În anul… s-au aflat în apropierea acestei biserici mai multe

    petrii mormântale în limba armenească. Aceste petrii se mai păstrează şi astăzi. Tot

    în această grădină s-au mai aflat şi o groapă plină de meiu. Apoi trei cărămizi pe care

    se află nisce paseri gravate şi care se află în timpul de faţă în muzeul gimn. din

    Suceava. La ocuparea Bucovinei exista încă o ruină. La rasipirea ei a omorât pe soţia

    lui Capri, care era proprietarul grădinei în care se afla biserica. Din pietrile acestei

    biserici, urmaşii lui Capri au zidit o capelă alături de biserica Sfintei Cruci. Hramul

    acestei capele e Sf. Ioan Botezătorul. Hramul bisericei din grădina Şcoalei române a

    fost Sf. Treime. În apropierea acestei biserici încă s-au aflat un ţinterim. Când s-a

    făcut trenul local s-au desgropat mai multe morminte în cari se aflau oase de oameni.

    Dl. cav. de Pruncul a pus să strângă toate oasele acestea, şi le-au îngropat preotul

    armenesc lângă biserica Sf. Treimi. Când cu facerea trenului s-au aflat şi o alta groapă

    de mei. Astfeliu de gropi se află de-altmintrelea şi-n alte părţi ale Sucevii”4 (Casa

    2 Ibidem

    3 Dimitrie Dan, Armenii orientali din Bucovina, în „Candela”, nr. 9/1891, p. 532

    4 Ion Mareş, op. cit.

  • 3

    memorială Simion Florea Marian, Caietul Manuscrise S. Fl. Marian, vol. II, fascicula

    nr. 14, fila 15 / 318).

    Biserica Sfânta Cruce din Suceava este inclusă pe lista monumentelor

    istorice. Ea a fost ctitorită la 1521 de Cristea Hanco (în armeană Hacic Hancoian), pe

    timpul domnului Ştefăniţă (1517-1527), pe locul uneia mai vechi de lemn. Locaşul de

    cult se află pe Strada Armenească nr. 1, din Suceava, lângă el fiind adosată Capela

    Sfântul Ioan. În curtea bisericii se află câteva pietre de mormânt aduse în secolul al

    XIX-lea din vechiul cimitir al Bisericii armeneşti Sfânta Treime. Dimitrie Dan

    consemnează: „În curtea bisericei se află câteva petre mormântale cu următoarele

    înscripciuni: 1. Arhidiaconul Asvador Rertica il Giai, mort 997 (= 1528); 2. Preotul

    Grigorie, mort 1026 (= 1577); 3. Matei vameşul, mort 1061 (= 1612); 4. Grigore

    Nigora, baron von Capri 1731”5.

    Fondul Comunitatea Armenească Suceava a fost constituit din donaţii

    şi prin cumpărare de documente între 1954-1968, fiind luat în evidenţă la 3 aprilie

    1989. Fondul cuprinde în fapt foarte multe documente şi câteva dosare care se referă

    la diferite scutiri de dări acordate armenilor în sec. al XVIII-lea, delimitări şi

    administrări de proprietăţi, alegeri de epitropi şi numiri de preoţi, activitatea şcolii

    armeneşti, contribuţii ale comunităţii pentru construirea spitalului orăşenesc,

    repararea străzilor şi construirea unei şcoli armeneşti, extrase de stare civilă, ordine,

    instrucţiuni, corespondenţă privind epidemiile de ciumă şi holeră, probleme

    administrative, cartografii, jubileul împăratului, inventarierea bunurilor comunităţii

    armeneşti, etc. Dintre acestea menţionăm Catagrafia familiilor armeneşti din

    Suceava din 25 aprilie 1831, Memoriul de protest din 1913 al Comunităţii Armene din

    Suceava faţă de masacrarea armenilor din Turcia sau Telegramele din 1918 adresate

    de Vartires Pruncul prin care exprimă adeziunea armenilor din Suceava la Unirea

    Bucovinei.

    Documentele sunt scrise în paleografie germană şi în limbile germană,

    armeană, română, franceză şi rusă.

    Fondul este în cantitate de 1,60 ml şi cuprinde 455 u.a.

    10.02.2012

    5 Dimitrie Dan, Armenii orientali din Bucovina, în „Candela”, nr. 7/1891, p. 400

  • 4

    Nr.

    inv.

    Nr.

    vechi Cuprinsul unităţii arhivistice

    Data

    documentului

    sau datele

    extreme

    Nr.

    file Obs.

    1764

    1 Hrisov prin care Grigore Ghica, domnul

    Moldovei, acordă negustorilor armeni din

    Suceava scutire de dări, desetină şi lei.

    1764 septembrie 21

    2 Copie germană autentifica tă de Judecători a Suceava la 14 septembri e 1803

    1768

    1 Poruncă domnească prin care Grigore

    Callimachi, domnul Moldovei, scuteşte pe

    armenii din Suceava de desetină.

    1768 septembrie 9

    2 Copie germană autentifica tă de Judecători a Suceava la 14 septembri e 1803

    1782

    1 Protocol întocmit de Comisia de delimitare a

    Proprietăţilor din Bucovina pentru hotarnica

    moşiei Zamca, cu