MINERALELE CRISTALINE

MINERALELE CRISTALINE

ELEMENTE DE CRISTALOGRAFIE

Elevi: Anton AlexandraBucur Ana

Chiru Elena Serban Marinela

Cojocaru Cristian

Cristalografia este disciplina care se ocupa cu studiul corpurilor solide cu structura cristalina.

Mineralogia are drept obiect studiul mineralelor sub toate aspectele, inclusiv a modului de formare si de acumulare în natura.

Cristalul - un solid cu forma exterioara geometrica si având o structura reticulara interna.

Starea solida cuprinde doua stari: amorfa si cristalina. – Starea amorfa consta în

dispunerea haotica a particulelor minerale.

– Starea cristalina prezinta o aranjare periodica.

Formula de simetrie

Cristalografia geometrica este acea parte a cristalografiei care se ocupa cu studiul formei exterioare sau a morfologiei care caracterizeaza mineralele cristalizate. Materia cristalina poate fi limitata de fete plane alcatuind o forma poliedrica regulata = CRISTAL.

Un cristal are : - fete - muchii - colturiElementele de simetrie ale unui cristal sunt:

1. Axul de simetrie (A) si rotirea2. Planul de simetrie (P) si oglindirea3. Centrul de simetrie (C) si inversiunea

Sisteme de cristalizare

Cele 7 sisteme cristalizare,acestea se impart in 3 categori:

I. - singonie inferioara; II. - singonie medie; III. - singonie superioara

1. Sistemul triclinic

Cristalele din acest sistem nu

poseda nici un element de simetrie,

cu exceptia centrului, care sa permita

directia unei axe de referinta. Prin

urmare toate directiile sunt unice.

a,b,c sunt date de o fata parametrala

care intersecteaza cele 3 axe X,Y,Z.

2. Sistemul monoclinic- numar redus de elemente de simetrie A2,

P

A2 ^P;

- n directii unice în P si A2;

- n directii simetrice egale fata de P si A2;

- A2 se ia întotdeauna paralel cu OY [010];

- celelalte axe de simetrie sunt cuprinse în P

3. Sistemul rombic sau ortorombic - 2 clase prezinta 3A2 perpendiculare între ele; - aceste axe reprezinta axele celor trei zone ortogonale. - pentru clasa nr. 3, A2 = Z; 2P = X,Y.- se alege ca fata parametrala, fata cea mai apropiata detriunghiul sferic format de urmele axelor de coordonate peproectie (Wulf), în asa fel încât distantele la care suntintersectate axele cristalografice sa fie inegale ll. Singonia medie4. Sistemul patratic: 1. Singurul ax A4 sau A-4 coincide cu directia unica fiind siaxul unei zone tetragonale. 2. Axul de ordin superior se alege totdeaunacorespunzator axului Z. 3. La clasele de simetrie unde apar A2 ^ A4, douadintre acestea se aleg ca axe de coincidenta cu X si Y 4. Daca aceste axe lipsesc, se considera drept axecristalografice X si Y normalele a 2 plane perpendiculare carese întretaie dupa directia lui Z. 5. Daca lipsesc si aceste plane de simetrie axele X si Y sunt

considerate doua muchii perpendiculare între ele si perpendiculare pe A4

5. Sistemul romboedric sau trigonal 6. Sistemul hexagonal- În cadrul acestor sisteme se recurge la unsistem de referinta cu 4 axe cristalografice (X, Y, Z,U), deoarece daca s-ar folosi numai 3 axe, feteleunei forme simple pot capata indici care variaza nunumai ca semn si pozitie, ci si ca valoare - Axul Z vertical, va corespunde totdeauna axului de simetrie de

ordin superior A3, A6, sau A-6, care coincide cu directia unica care determina o singura zona hexagonala.

- Axele X, Y, U aflate în acelasi plan orizontal, corespund la 3A2. - Daca nu exista astfel de axe, se iau normalele a trei plane de

simetrie verticale sau distantele a trei muchii corespondente.- X, U sunt catre observator.

lll. Singonia superioara: 7. Sistemul cubic - Toate clasele acestui sistem poseda treiaxe de simetrie perpendiculare între ele (3A4sau 3A-4, 3A2). Acestea se pot lua drept X, Y,Z, indiferent care dintre ele este verticala. - Sunt prezente permanent 4A3 (sau 4 A-6).

Anizotropia cristalelor

Habitusul unui cristal defineste suprafata unei fatete a cristalului raportat la suprafata celorlalte fatete, astfel se pot distinge 3 categorii mari de habitus:

– izometric– planar (tabular)– prismatic (acicular)

Pentru precizări se mai folosesc termenii de definire ca habitus:– tabular gros,– coloane scurte,– granular– cubic – radial fibros– romboedric – pseudocuburi, etc.

prismatic, coloane Cuarţ tabular, Autunit

Acicular, Aragonit izometric, Pirita

Clivajul este denumită tendinta intalnita la minerale sau cristale de a se sparge, despica paralel cu reteaua structurii cristaline. Clivajul este de fapt o formă aparte de spărtură. Suprafata clivajului este netedă în general cu o reflectare bună a razelor luminoase. Clivajul se poate prezenta diferit, având diferite grade de clivaj:

Clasificarea clivajului

Carbonaţii au ponderea cea mai mare în această clasă prin răspândirea lor la suprafaţa scoarţei terestre.

Sunt săruri ale acidului carbonic H2CO3 cu metale alcalino-pământoase (Mg, Ca, Sr, Ba) sau cu metale tranziţionale (Fe, Mn, Ni, Cu, Zn).

Radicalul anionic (CO3)2-se caracterizează prin legături covalente între atomii de oxigen şi atomul de carbon.

În scimb legăturile dintre cationii metalici şi anionul (CO3)2- sunt de tip ionic. Rezultă astfel o structură de tip anizodesmic, caracterizată prin mai multe tipuri de legături chimice.

Carbonaţii cristalizează în sistemul trigonal sau rombic după cum raza ionică a metalului este mai mică, respectiv mai mare, decât cea a ionului Ca2+.

CLASA CARBONATI

Calcit

Calcitul Formulă chimică: CaCO3 Sistem cristalin: trigonal Duritate: 3 Culoare: alb sau incolor Calcitul este unul dintre cele mai răspândite

minerale din scoarţa Pământului. Apare sub formă compactă, granulară sau cristalină. Calcitul se găseşte în roci sedimentare precum calcarul,în marmură şi în rocile vulcanice. Cristalele de calcit se pot forma în condiţiile de la suprafaţa scoarţei şi se dizolvă rapid în apă uşor acidă. Deci, calcitul poate fi solubilizat cu uşurinţă din roci, transportat în formă de soluţie şi depus în altă parte. La suprafaţă acest rezultatul acestui proces este creşterea stratelor de calcar şi formarea reţelelor de peşteri. Apele bogate în carbonat de calciu depun calcitul sub forma stalactitelor, stalagmitelor şi a coloanelor.

Cea mai mare parte din calcit este prezent în sedimentele marine, formate din cochiliile şi scheletele vieţuitoarelor marine, în special în zonele cu recife de corali.

Dolomitul Formulă chimică: CaMg(C03)2 Sistem cristalin: trigonal Duritate: 3-4 Culoare: alb, cenuşiu până la negru Dolomitul este un mineral important din

alcătuirea rocilor şi s+a format în mase de dimensiunea munţilor. Magneziul din compoziţia sa creează mici diferenţe între dolomite şi calcite, de exemplu dolomitul nu se dizolvă uşor în apa de adâncime acidă, iar relieful alcătuit din dolomite nu prezintă grote şi peşteri ca cel alcătuit din calcit. Rocile dolomitice sunt folosite la pavări, ca pietre decorative şi la fabricarea cimentului.

Rodocrozit Formulă chimică: MnCO3 Sistem cristalin: trigonal Duritate: 3-4 Culoare: roşu-roz Numele acestui carbonat de mangan,

care are adesea o minunată culoare trandafirie, provine din grecescul rhodokhros (de culoarea trandafirului). Rodocrozitul apare sub formă de cristale, de granule, compact şi uneori globular, cu strate concentrice colorate. Se găseşte în filoane hidrotermale, împreună cu minereuri de cupru, argint, plumb. Rodocrozitul din Argentina este folosit pentru bijuterii.

CLASA SULFATI

Mineralele acestei clase reprezinta combinatii ale metalelor cu radicalii anionici sulfat (SO4)2-

Formarea sulfaţilor este legată de prezenţa sulfului în medii puternic oxigenate care favorizează apariţia acidului sulfuric. Metalele mono şi bivalente formează sulfaţi anhidrii, în schimb metalele trivalente, în special Al3+ şi Fe3+ formează sulfaţi hidrataţi. Duritatea scăzută este caracteristică tuturor sulfaţilor.

Minerale reprezentative– BARITINA– ANHIDRITUL– GIPSUL

BARITINA

BARITINA~ Formula chimica : BaSO4~ Sistem de cristalizare : rombic (ortorombic) ~ Culoare variabila alba, cenusie, rosiatic , galbui, brun-negru ~ Stralucire : sticol~ Transparenta : transparent, translucid-opac~ Clivaj : perfect~ Duritate : 3-3,5 pe scara Mohs. ~ Se gaseste in carbune si calcar~ Apare in Romania, Cehia, Rusia, Georgia etc

Anhidritul

~ Formula chimica : CaSO4

~ Sistem de cristalizare : rombic

(ortorombic)

~ Culoare alba dar alteori aceasta poate

aparea in culori ca :gri , albastru- blue sau

purpuriu

~ Luciul :perlat sau vitros

~ Clivaj : bun

~ Duritate : 3,5 pe scara Mohs.

~ Anhidritul se găsește frecvent în

roci evaporitice, cu depozite de gips

Gips~ Formula chimica : CaSO4 • 2 H2O

~ Sistem de cristalizare : monoclinic

(clinorombic)

~ Culoare :incolor, alb

~ Luciu: sticlos și mătăsos ~ Transparenta : transparent,

~ Clivaj : perfect

~ Duritate : 1,5 - 2 pe scara Mohs.

~ Se afla in Mexic , Algeria, Spania si Germania

~ Aparitii: depozite sedimentare evaporitice

CLASA SILICATI

Sunt săruri ale acidului ortofosforic H3PO4, arsenic H3AsO4•½H2O sau compuşi ai metalelor cu anionul (VO4)3-. Anionii (PO4)3-, (AsO4)3- şi (PO4)3- au dimensiuni mari ale razelor ionice şi formează săruri stabile cu cationi trivalenţi de dimensiuni mari, în special cu Bi şi cu lantanidele. Metalele bivalente formează fie săruri acide fie săruri care conţin anioni suplimentari (OH)-, F-, O2-.

Numărul de minerale din această clasă este deosebit de mare. Acest lucru se explică prin existenţa seriilor de minerale cu variabilitate chimică limitată sau continuă. Cu toate acestea, în afara fosfaţilor care formează unele acumulări importante, prezenţa acestor minerale în natură este rară.

Sunt săruri ale acidului ortofosforic H3PO4, arsenic H3AsO4•½H2O sau compuşi ai metalelor cu anionul (VO4)3-. Anionii (PO4)3-, (AsO4)3- şi (PO4)3- au dimensiuni mari ale razelor ionice şi formează săruri stabile cu cationi trivalenţi de dimensiuni mari, în special cu Bi şi cu lantanidele. Metalele bivalente formează fie săruri acide fie săruri care conţin anioni suplimentari (OH)-, F-, O2-.

Numărul de minerale din această clasă este deosebit de mare. Acest lucru se explică prin existenţa seriilor de minerale cu variabilitate chimică limitată sau continuă. Cu toate acestea, în afara fosfaţilor care formează unele acumulări importante, prezenţa acestor minerale în natură este rară.

CLASA FOSFATI

Apatit

Apatitul Formula chimică : Ca5(PO4)3(F,Cl,OH)Ca minerale, aparțin de clasa fosfaților, arsenațilorși vanadaților, fiind fosfați anhidrici cu anioni străini,ce cristalizează în sistemul hexagonal

Culoare : cristal incolor, alb, verde, brunDuritate : 5Luciu : sticlos, gras Transparenta : transparent, translucid, opac Clivaj : imperfect Apatitul este întâlnit în roci vulcanice (pegmatite), în roci metamorfice sau înroci sedimentare (calcare), luând naștere dinmaterii organice. Cel mai des este întâlnit în Brazilia, ChinaMarile Lacuri,Madagascar, Maroc, Mexic, Pakistan,

etc.

Vanadinitul Vanadinitul este un mineral din clasafosfaților cu anioni străini. El cristalizează

însistemul hexagonal cu agregate de culoarealb-gălbuie, portocalie, până la brun.

Formula chimica:Pb5(VO4)3ClSistemul de cristalizare :hexagonal Culoare: galben, portocalie, brună mai rar

roșieUrma: albă, galben deschisă, brun-gălbuieDuritate: 3Luciu: diamantinClivaj: lipsa

ROCILE SEDIMENTARE CLASTICE (DETRITICE)

Rocile sedimentare clastice

Rocile epiclastice (detritice) s-au format ca urmare a acumulării în bazine de sedimentare a clastelor provenite sub acțiunea proceselor fizico- mecanice asupra rocilor preexistente (magmatice, sedimentare, metamorfice), în ariile sursă.

La rândul lor acestea sunt

Clasificate după dimensiunile

componenţilor (clastelor) şi după

gradul de consolidare (cimentare)

Dezagregarea rocilor preexistente1.Procese de meteorizaţie

Procesul de fragmentare al substratului geologic fără modificarea compoziţiei chimice este denumit, generic, dezagregare.

Dezagregarea în acest caz este produsă de procese exogene, rezultând fragmente, denumite claste sau galeti.

Eroziunea fluvială, abraziunea marină, coraziunea eoliană si eroziunea glaciară, au rol major în distrugerea substratului preexistent. La procesele de eroziune enumerate se adaugă un set de procese fizice, chimice şi biotice care contribuie la producţia primară de claste (Fig. 4.12).http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_20102011/INTRODUCERE%20IN %20GEOLOGIE%20-%20CAP.%2004%20-%20PETROLOGIE%202.pdf

Termoclastia este produsă de insolaţia diferenţiată a rocilor alcătuite din elemente închise şi deschise la culoare

In regiunile deşertice diferenţele de temperatură de la zi la noapte pot ajunge la peste 40°C, astfel încât prip alternanţa dilatării rocilor (ziua) şi contractării lor (noaptea) se produce distrugerea materialului. După înlăturarea gravitaţionala a fragmentelor procesul se reia pâna la dezagregarea definitivă (Fig. 4.13) http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_20102011/INTRODUCERE%20IN%20GEOLOGIE%20-%20CAP.%2004%20-%20PETROLOGIE%202.pdf

Crioclastia este specifică regiunilor cu îngheţ şi dezgheţ unde apa pătrunsă în fisurile şi crăpăturile rocilor îngheaţă mărindu-şi volumul de până la 11 ori, producând o presiune de cca. 890 kgf/ cm2 asupra pereţilor fisurilor şi deter minând lărgirea lor şi fragmentarea rocilor (Fig. 4.14). http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_20102011/INTRODUCERE%20IN%20GEOLOGIE%20-%20CAP.%2004%20-%20PETROLOGIE%202.pdf

Haloclastia este rezultatul lărgirii

crăpăturilor şi fisurilor din roci ca urmare a

cristalizării diferitelor soluţii ce circulă prin

acestea. Prin hidratarea unor săruri

precipitate din aceste soluţii se nasc

tensiuni foarte mari, capabile să

fragmenteze rocile (Fig. 4.15)

Fitoclastia apare ca urmare a presiunii

exercitate asupra pereţilor fisurilor şi

crăpăturilor din roci prin creşterea în

volum a rădăcinilor diverşilor arbori şi

arbuşti care trăiesc pe stânci sau formează

întinse păduri pe soluri subţiri cu substrat

pietros (Fig. 4.16).

Keraunoclastia, mai frecventă în zonele muntoase, este datorată descărcărilor electrice (trăsnetelor) care produc fisurări în rocile masive sau, în unele cazuri, chiar topirea acestora pe mici porţiuni. În special în gresii şi nisipuri se formează mici tuburi dintr-un material sticlos denumite fulgurite

Dezagregarea fizico-mecanică a rocilor de pe versanţi conduce la formarea de blocuri şi fragmente de diferite dimensiuni şi acumularea gravitaţională a acestora la baza pantei, unde formează conuri de grohotiş.

Prin unirea mai multor conuri de grohotiş rezultă pânze de grohotiş, aşa cum se întâmplă în vestul Masivului Piatra Craiului, în Munţii Retezat, Godeanu, Făgăraş, etc.

Materialul detritic rezultat în urma dezagregării rocilor preexistente este alcătuit

din fragmente (claste) de diferite dimensiuni, de la blocuri metrice, până la

dimensiuni submicroscopice.

Granulometric clastele se clasifică în: psefite (rudite), psamite (arenite), aleurite (silturi) pelite (lutite)

Rezultatele analizelor granulometrice se reprezintă pe grafice speciale prin

curbe ganulometrice.

Rocile rezultate din acumularea clastelor se numesc detritice sau epiclastice

(de ex. conglomeratele şi gresiile). În decursul transportului, materialul detritic se

fărâmiţează şi mai mult, se sortează granulometric din ce în ce mai bine şi se

rotunjeşte (rulează) datorită frecării particulelor detritice între ele, sau de rocile

apărute în calea agentului transportor.

Transportul din aria sursă în bazinul de sedimentare poate fi efectuat de unulsau mai mulţi agenţi de transport, dintre care trebuiesc amintiţi. Apele curgătoare (pâraie, râuri şi fluvii) au o acţiune de eroziune, transport şidepunere a materialului detritic în funcţie de capacitatea de transport, proporţionalăcu viteza lor: mare pe cursul superior (bolovăniş, pietriş şi nisip), mai mică pe celmijlociu (pietriş mărunt şi nisip) şi redusă pe cel inferior (nisip şi mâl). Clasteletransportate de apele curgătoare se depun acolo unde viteza acestora se reduce sicapacitatea de transport scade (Fig. 4.21). http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_20102011/INTRODUCERE%20IN%20GEOLOGIE%20-%20CAP.%2004%20-%20PETROLOGIE%202.pdf

Apele lacustre constituie arii de depunere a materialului pelitic argilos, sau,în condiţiile unui aport fluvial, în lacuri ajung nisipuri şi chiar pietrişuri. Înlacurile situate în zonele aride, endoreice se pot for ma roci evaporitice.

Apele marine în mişcare (valuri, maree şi curenţi) transportă materialuldetritic adus de fluvii sau rezultat din abraziunea ţărmurilor, iar depunereaacestuia are loc acolo unde agitaţia apelor marine se reduce sau încetează,ceea ce determină o sortare cu descreşterea dimensiunii clastelor de la ţărm spre larg.

Gheţarii au o acţiune erozivă şi de transport. Au capacitatea de a

transport simultanmaterial clastic de dimensiuni variabile, de la blocuri metrice la pelite,formându-se roci specifice domeniilor glaciare denumite tilite. Materialul transportatşi depus degheţari formează morene; în funcţie de poziţia lor morenele se clasifică în: de fund, frontale, laterale si mediane (Fig. 4.22). http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_20102011 /INTRODUCERE%20IN%20GEOLOGIE%20-%20CAP.%2004% 20-%20PETROLOGIE%202.pdf

Vânturile produc coraziunea şi transportă prin rostogolire pietriş mărunt, prin saltaţienisip şi în suspensie praf. Elementele mai mari de roci, desprinse din substratul pietrossunt şlefuite pe trei părţi .

Componenţii rocilor sedimentare Nisipurile transportate de vânt formează dune mari

în deserturi şi altele de

dimensiuni mai reduse pe ţărmul mărilor, fluviilor şi râurilor mari (Fig. 4.23) http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_20102011/INTRODUCERE%20IN%20GEOLOGIE%20-%20CAP.%2004%20-%20PETROLOGIE

%202.pdf La alcătuirea rocilor sedimentare contribuie un mare număr de componenţi care pot fi grupaţi în multe categorii distincte, în funcţie de o serie de criterii:

A. În funcţie poziţia ariei de for mare, raportată la

bazin: - alogeni - componenţi care iau naştere în afara

bazinului de sedimentare şi ulterior sunt transportaţi în bazin

- autigeni - formaţi în bazinele de sedimentare în special prin precipitare din soluţii

B. În funcţie de natura clastelor: - claste monominerale, alcătuite dint-un

singur mineral, în principal din cele rezistente la eroziunea mecanică şi alterare: cuarţ, minerale grele (tur malina, zirconul, sfenul, ilmenit, rutil, etc.), feldspaţi potasici, feldspaţi sodici, etc. (Fig. 4.24);

- litoclaste, fragmente poliminerale (alcătuite

din două sau mai multe minerale) (Fig. 4.25); - bioclaste, fragmente provenite din părţile

minerale ale organismelor; de ex. corali, alge calcaroase, care au rolul cel mai important în formarea rocilor de bioconstrucţie

C. În funcţie de natura procesului de fragmentare:

- epiclaste, fragmente provenite prin procese mecanice exogene;

- piroclaste, fragmente provenite în urma proceselor endogene (erupţiilor vulcanice) (Fig. 4.25 B )

http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_20102011/INTRODUCERE%20IN%20GEOLOGIE%20-%20CAP.%2004%20-%20PETROLOGIE%202.pdf

Diageneza sedimentelor Indiferent de originea sedimentelor după depunere acestea suferă o seriede procese fizice şi chimice Aceste procese numite de diageneză cuprind:

a. Tasarea consta în micşorarea volumului unui sediment, in urma tasării are locrearanjarea particulelor ce alcătuiesc sedimentul.

b. Cimentarea constă în dizolvarea unor componenţi ai sedimentului în apa din poriiacestuia şi precipitarea lor în jurul granulelor detritice ca liant.

c. Formarea concreţiunilor reprezintă un proces de precipitare a unor substanţe dinsoluţiile care circulă prin porii şi fisurile unui sediment şi formează nodule sferoida

d. Carbonificarea propriu-zisă sau carbonificarea geochimică este un procescomplex în urma căruia turba după acoperirea ei cu sedimente, este supusă unortemperaturi şi presiuni care determină creşterea conţinutului în carbon şitransformarea ei în cărbuni (cărbune brun, huilă şi antracit).

e. Bituminizarea este procesul de îmbogăţire în carbon şi hidrogen a sapropelului şi transformarea acestuia în hidrocarburi lichide (petrolul) şi hidrocarburi gazoase (gazele naturale).

Sisteme și domenii depoziţionale Acumularea sedimentelor se produce în bazine de sedimentare, definite ca

depresiuni în care se realizează condiţiile gravitaţionale de acumulare şi stocare a sedimentelor şi au loc procese diagenetice. Bazinele de sedimentare pot fi continentale sau marin-oceanice.

În toate domeniile depoziţionale se acumulează, în proporţii diferite,depozite clastice şi bioclastice, alături de depozite de precipitaţie şibioconstrucţie. Foarte schematic, domeniile de poziţionale pot fi caracterizateîn felul următor: - în domeniul glaciar se acumulează tilite, morene, mâluri glaciare, loessul; - în domeniul arid (deşerturi) se acumulează bolovănişuri, pietrişuri, nisipuri,iar în lacurile efemere pot să precipite gipsul şi sarea gemă (Fig. 4.27);


- domeniul fluviatil transportă şi depuneroci detritice de toate tipurile şigranulometriile (Fig. 4.28; 4.29);

- în domeniul lacustru pe lângă rocidetritice, în special pelitice, mai rar seacumulează oolite feruginoase, falune

- domeniul deltaic conţine acelaşi tip dedepozite ca şi sistemul fluviatil care l-agenerat, deosebirea constă în prevalențaclaselor granulometrice medii şi fine(nisipuri şi argile). În delte se pot forma şiturbării.


- domeniul lagunar se instalează în ariile de tranziţie (paralice) dintre continent şi mare. Înlagune caracterul acumulării depinde de climat. În climatele aride este posibilă precipitareasărurilor (dolomit, gips, sare gemă, etc.), iar în cele umede sepot acumula turbe şisapropeluri

- în domeniul litoral se mai pot acumula: nisipuri, gipsuri, calcare algale, falun şi turbe;

- în domeniul neritic depozitele detritice sunt frecvente, dar se mai pot acumulaşi carbonaţi, fosfaţi, sare gemă, gips şi clacare recifale.

- în domeniul bazinelor adânci sedimentele pot cuprinde blocuri (olistolite)desprinse din ţărmuri. Aici se formează depozitele de fliş caracterizate prinritmicitate şi granoclasare.

Rocile epiclastice se clafisifaca in:1. Conglomerate2. Brecii3. Gresii, arcoze4. Silitit5. Argile, marne

Rocile chimice si biochimice se clasificaastfel :1. Calcar sparitic 2. Falune3. Lumasel,calcare fosilifere4. Creta5. Dolomite6. Chert (culorii deschise)7. Selix (culorii inchise)8. Roci gipsifere9. Roci solofere10. Carbuni

BIBLIOGRAFIE

http://www.scritube.com/geografie/geologie/CRISTALOGRAFIE54429.php http://ro.wikipedia.org/wiki/Clivaj http://ro.wikipedia.org/wiki/Calcit http://ro.wikipedia.org/wiki/Dolomit_(mineral) http://ro.wikipedia.org/wiki/Rodocrozit http://ro.wikipedia.org/wiki/Baritina http://ro.wikipedia.org/wiki/Anhidrit http://ro.wikipedia.org/wiki/Gips http://ro.wikipedia.org/wiki/Apatit http://ro.wikipedia.org/wiki/Vanadinit http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_20102011/INTRODUCERE%20IN

%20GEOLOGIE%20-%20CAP.%2004%20-%20PETROLOGIE%202.pdf

Documents

MINERALELE CRISTALINE