Click here to load reader

Mihai Eminescu -

  • View
    10

  • Download
    1

Embed Size (px)

Text of Mihai Eminescu -

7 / Românii Peninsulei Balcanice
10 / „Politische Correspondenz” public...
12 / Românii, întemeietorii Imperiului al doilea Bulgar al Asanizilor, 1186-1257
21 / „Rsritul Europei...”
43 / „Gguzi se numete...”
50 / Românii din Moravia
52 / „De la o vreme ncoaci”ncoaci”ncoaci”
53 / „Un cuvânt la vreme...”
„Din marea unitate etnic a Tracilor...”*
Din marea unitate etnic a tracilor romanizai care ocupa în veacul de mijloc aproape întreg teritoriul Peninsulei Balcanice, începînd de sub zidurile Constantinopolei, a Atenei si a Triestului si ajungînd pîn la Nistru spre miaznoapte i rsrit, pîn-n esurile Tisei spre apus, n-a mai rmas decît mîna aceasta de popor românesc liber pe petecul de pmînt dintre Prut, Dunre i Carpai, i pentru posesiunea acestui petec se vor arunca sorii ca asupra cmii lui Hristos, de astdat nu în strintate, ci în chiar Camerele României. Nu e într-adevr un popor megie care s n-aib români sub jugul su: sîrbi, bulgari, greci, turci, unguri, muscali, nemi fiecare are, unii milioane, alii sute de mii de suflete din acest popor osîndit de Dumnezeu spre nefericire i robie, numai pmîntul acesta era de sine stttor în urma vitejiei si prevederii înelepilor btrîni si acesta e acuma amerinat a devenit prada tuturor adunturilor fr de patrie din cîtei patru colurile lumii. Înfiortoare într-adevr sînt amnuntele aduse de noi în numrul de ieri în privirea purtrii evreilor din Galiia i Bucovina fa cu populaiunile autohtone, i s nu uitm c acela soi de oameni, gonit de mizerie i de noile legi restrictive, s-au pripit într-un numr zdrobitor pe pmîntul nostru, c de la trecerea ruilor încoace au umplut toate mahalalele Bucuretilor, c au prins rdcini chiar în Craiova, în ara Oltului, unde locuiesc cei mai harnici si mai strîngtori români, c pretutindenea unde-i întorci ochii îi zreti ca i cînd ar fi rsrit din pmînt, toate acestea în perspectiva realizrii articolului 44 a Tractatului de la Berlin. Aflm asemenea c Rusia, precum închiderea mai alaltieri graniile contra întoarcerei rublelor ei, le-a închis de ast dat contra întoarcerii ovreilor ei. Fa cu aceast cestiune de via i de moarte i înc de moarte la i continu, fr meritul de-a fi luptat cu brbie, fr contiina de a fi fost învins, care va fi atitudinea Camerelor române? Clri-vor deputaii iari pe teorii umanitare i juridice? Confirma-vor minciuna obraznic c ovreii au fost la noi persecutai din cauze religioase, la noi, unde se grmdesc cum nu s-au mai grmdit niciri? Cînd vedem rezultatele fioroase a dominaiunii jidoveti în Galiia, cînd gazeta oficial a regatului arat c în cinci ani numai s-a publicat vînzarea silit a 800 000 imobile rneti, cînd socotim c populaia întreag a acelei ri e de vro trei milioane cu ovrei cu tot i c acea cifr înspimînttoare reprezint totalitatea capilor de familie cretine de prin sate, cînd vedem un întreg popor dezmotenit pe cale de a-i prsi vetrele strbune spre a emigra în ... America, oare mai e îndoial c aceleai elemente de corupie i spoliarea tind a uza de aceleai mijloace, a ajunge la aceleai scopuri pe cari le-au atins în acea parte a nefericitei Polonii? Dac astzi, cînd n-au plenitudinea drepturilor civile i nici pe cele politice, au pus mîna pe tot negoul i pe toat industria mic din Moldova, dac astzi se lesc înspimînttor asupra esului rii Româneti, dac azi se încuib în vatra harnicilor olteni ce va fi oare mîne, cînd vor avea drepturi egale, cînd vor avea putina de a-i zice români, cînd vor avea înscris în legi dreptul formal c patria aceasta este a lor tot deopotriv cu noi? Pe cît vreme cestiunea era pendent, am promis a ne feri de ea ca de-o arm electoral,
* Publicat în Timpul, , nr. , Mai 8, p. -.Timpul, , nr. , Mai 8, p. -.Timpul, , nr. , Mai 8, p. -. , nr. , Mai 8, p. -. , nr. , Mai 8, p. -.
4 ROMÂNII
PENINSULEI
BALCANICE
numai pentru c sttea prezumpiunea c guvernul va lsa alegerile libere, pentru ca cel puin în aceast unic cestiune ara aceasta s poat rosti ce voiete. Dar nu. S-au încrcat listele electorale a colegiului i al [-lea] cu funcionari i arendai în restan, s-au fcut din alegeri cestiune de familie, de postomanie si de interes, s-au falsificat în ora suprem voina naiei cum nu s-au mai falsificat niciodat. Numai Moldova pmînt înzecit de nefericit si înzecit de sfînt, ai crei eroi dorm somnul de veci în umbra pajurilor strine, pe a crei moate sfinte calc picior strin, numai Moldova s-a scuturat ca un leu, menit spre junghiare o dat, poate pentru cea din urm dat. Astzi au trecut timpul tcerii i putem espune limpede întreaga primejdie ce ne amenin. Prezidentul Consiliului, organul su ,,Românul, în fine mesajul domnesc însui repet aceeai întrebare, naiv, dac e din netiin, culpabil, daca, e fcut în cunotin de cauz. Putei crede d-lor, zicea ministrul, c Europa vrea, poate s vrea nimicirea noastr? ar mesajul zice: În regularea cestiunilor de detaliu (puterile) n-au cugetat, ele nu puteau cugeta a ne impune condiiuni absolute contrarie intereselor noastre celor mai vitale. Oare daca prezidentul Consiliului tie ce voiete Europa de ce nu ne-o spune i nou? Noi, din nefericire, sîntem convini c Europa oficial tie întreaga stare de lucruri de la noi, c cunoate din fir în pr toate relaiile noastre dinluntru, c agenii consulari au date statistice mai exacte decît noi înine, c diplomaia european tie c noi sîntem cei ameninai i persecutai i evreii cei amenintori i persecutori sau pentru a vorbi ca deputatul din Silezia, Cianciola, ovreii sînt îmbltitorii, noi îmbltiii (die Juden die Drescher, wir die Gedrosschenen). De aceea, înainte de a ne dovedi ziarul guvernamental contrariul, nu prin fraze ci în realitate, pîn atunci susinem c Europa e pe deplin informat în privirea strii noastre i în cunotin de cauz ne-a dictat art. 44. inem deci ca orice iluzie s dispar în privirea aceasta, s ne înfim înaintea ochilor primejdia în toat întregimea ei si s lum hotrîri conforme cu gravitatea suprem a momentului. Oricît de puine ar fi glasurile care ne vor sftui s nu ne ucidem cu chiar mînile noastre, acelea vor trebui ascultate. Deocamdat, pentru a arta cum Românul trateaz cestiunea, vom reproduce urmtoarea lecie de umanitarism cosmopolit pe care ne-o d în numrul de la 8 (0) Mai; Adec articolul ! În contrazicere flagrant cu spiritul de dreptate i de înfrire general care a inspirat legile noastre, organice, lsînd într-o fatal prsire deprinderile ospitaliere ce disting dintre toi vecinii si pe poporul nostru, noi ne -am apucat atunci orbete s rdicm, chiar pe pragul pactului nostru social, un fel de meterez neesplicabil, care - drept s vorbim - nu avea, cînd s-a fcut, nici o raiune plauzibil de a fi i care, în riguroasa lui form, nu era nici prudent, nici românesc, nici nu ddea vro garanie. ertai-ne, milostivi stpîni roii, cel puin dac vom dovedi c lipsa noastr de ospitalitate o pltim cu viaa noastr. D-rul Flailen — care desigur numai vrun uuian fanatic de la rancea nu poate fi — ne spune în raportul general al consiliului de igien c în anul 88 în ai au murit 44 cretini i s-au nscut 0, adec au murit cu 6 mai muli decum s-au nscut, pe cînd din mult persecutaii evrei s-au
5 ROMÂNII
PENINSULEI
BALCANICE
nscut 60 i au murit 48 adec s-au nscut cu l4 mai muli decum au murit. Fiecrui suflet de evreu în plus au trebuit s-i fac loc în lume doi cretini cari au murit. Noi credem c ospitalitatea aceasta e atît de mare i de întins încît nu numai alturi li se face loc evreilor, dar românii se cur în genere de pe faa pmîntului, doi pentru unul, ca s-i lase noului cetean în perspectiv dou pîni, nu una. Noi credem c înainte de discutarea articolului Camerele de revizuire ar trebui s gîndeasc la îmbuntirea strii românilor. Neînstrinarea absolut i indivizibilitatea pmînturilor rneti, motenirea imobilului indivizibil de ctre primul sau ultimul nscut, împroprietrirea celorlali fii pe moiile parcelate sistematic ale statului sub aceeai lege de motenire, iat msuri ultraretrograde, dar româneti, care ar asigura sporirea populaiei i existena mcar a unei singure clase puternice, a ranilor. Dup ce prin sporirea suficient a populaiei, cultura pmîntului, din estensiv cum este, ar avea brae destule pentru a deveni intensiv, am avea timp a ne gîndi i la regularea poziiei noilor ceteni de rît mozaic. În orice caz de la rezolvarea cestiunii sociale i economice atîrn existena poporului românesc. Cine cu ocazia aceasta nu se va arta cu inima brbat, asupra aceluia cad cuvintele lui asile Lupu . Cine-i viclenete moia i neamul, mai ru decît ucigaii de prini s se certe.
6 ROMÂNII
Românii Peninsulei Balcanice*
Unul din defectele cele mari ale noastre e c, departe de a ne ocupa cu fondul lucrurilor, credem c (e) deajuns s avem numai forma lor, asemenea copiilor cari, voind a-i face o florrie, smulg plante din câmp i le aeaz fr rdcini în straturi, improvizându-i pentru câteva ceasuri o grdin, în aparen frumoas, îns fr de trinicie. Nerbdtori cum suntem, nu ne-am deprins a cunoate cum c lucrurile luate din temei ar fi i mai trainice i mai folositoare i tototad cu mult mai ieftine decât mulimea de forme goale care, neavând îneles i vitalitate, cer mereu munc de Sizif de a fi reînnoite. Nestatornicia noastr, iubirea de schimbri, deasa rsturnare a tuturor temeliilor statului i rivalitatea copilreasc de a întrece pe toat lumea a fcut, atât în trecut, cât în prezent, ca s irosim o mulime de puteri vie, care se puteau utiliza pe un teren folositor, pe lucruri de nimic sau de-a dreptul striccioase. Aceste defecte mari ale caracterului nostru naional sunt, pe lâng împrejurrile de dinafar, cauza pentru care un element etnic atât de rspândit ca al nostru s nu ajung la nici o însemntate în lume, ci, bucit între zeci de stpâni, s reziste ici i colo, s fie absorbit îns în multe locuri. Nu exist un stat în Europa oriental, nu exist o ar de la Adriatic pân la Marea Neagr care s nu cuprinz buci din naionalitatea noastr. Începând de la ciobanii din stria, de la morlacii din Bosnia i Eregovina, gsim pas cu pas fragmentele acestei mari uniti etnice în munii Albaniei, în Macedonia i Tesalia, în Pind ca i în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia pân sub zidurile Atenei, apoi, de dincolo de Tisa începând, în toat regiunea Daciei Traiane pân dincolo de Nistru, pân aproape de Odesa i de Kiev. Pe când ruii au cea mai mare îngrijire pentru triburile cele mai neînsemnate chiar care se in de marea familie slav, pe când germanii struiesc prin autoritile lor consulare pentru cele mai neînsemnate colonii ale lor din Orient i pe când fiecare popor apusan dezvolt o deosebit îngrijire pentru naionalii si din aceste locuri, singuri noi ne zbuciumm în lupte interne pentru cea mai bun form posibil a organizrii omeneti, neavând un ideal de cultur, ci cel mult idealuri politice cari nu stau în proporii cu puterile noastre i cari, în loc de a da natere la fapte, vor fi cel mult cauza unor aventuri periculoase. Cu ocazia Congresului de la Berlin aproape toate popoarele Peninsulei Balcanice au dat semne de via, numai românii transdanubieni nu. Cauza e lesne de îneles. Toate celelalte fragmente de populaiuni stau în legturi de cultur cu acele centre politice create de naionalitile lor. Grecii din Turcia european citesc i scriu limba care se vorbete la Atena; sârbii din Turcia îneleg foarte bine instituiile i cultura confrailor lor liberi; numai noi, cu maniera noastr de a vedea, suntem strini în Orient i rmânem neînelei chiar pentru cei de un neam cu noi. Cum ne-am putea esplica în alt mod fenomenul întru adevr ciudat ca fragmente atât de însemnate de strveche populaie precum sunt românii din Tesalia i Macedonia s nu dea absolut nici un semn de via, cu tot trecutul lor cel strlucit, cu toate c pân astzi i-au pstrat i aprat limba i datinele mai bine decât slavii, dintre cari muli s-au grecit, decât albanejii, dintre cari asemenea muli s-au fcut turci.
* Publicat în Timpul, , nr. , 6 Septembrie 88, p. -.Timpul, , nr. , 6 Septembrie 88, p. -.Timpul, , nr. , 6 Septembrie 88, p. -. , nr. , 6 Septembrie 88, p. -. , nr. , 6 Septembrie 88, p. -.
7 ROMÂNII
PENINSULEI
BALCANICE
lahii Tesaliei, zice Fallmerayer în Fragmentele sale asupra Orientului, se numesc români, ca i conaionalii lor din Principatele dunrene, vorbesc o italieneasc stricat i locuiesc în creierii munilor Pindului i pe cele dou laturi ale lui, în popoarele din care izvorte Peneios i râurile afluente, pe unde îi pomenete pentru întâia dat istoria bizantin a sutei a unsprezecea. Fie rmie a coloniilor militare romane, fie barbari autohtoni latinizai, ei se întind i se ramific de-a lungul irului de muni prin Macedonia Superioar pân sus în Balcani i au stat odat în legtur cu conaionalii lor de pe malul stâng al Dunrii. Ei pzesc i domin porile dintre Tesalia i Albania, iar Mezzovo, ora zidit din piatr tocmai în creierul munilor, acolo unde dintr-o parte i dintr-alta trectoarea se coboar în direcii opuse, este locul de cpetenie al românilor tesalieni. Malacai, Lesinia, dar în deosebi Kalarites, Kalaki i Klinovo i douzeci i câteva sate în ponoarele Pindului i pe lâng ele sunt asemenea ale acestui popor, care, din cauza temperaturii aspre a patriei sale, se ocup puin cu agricultura, dar cu atât mai mult cu cultura vitelor i cu câlile, aceasta într-un stil mare i cu succes însemnat, încât, prin bogia turmelor lor de oi, sunt vestii în Rumelia toat. În vremea iernii, când omtul acoper înalimile munilor, ei (î)i mân turmele în vile cu o clim mai blând i le pasc, nomadizând pe esurile pline de iarb, pân chiar înluntrul Greciei libere, iar, când se întoarce primvara, negrile sate de corturi ale pribegilor ciobani români dispar din câmpie, cci ei se întorc la munte. Sobri, având instinct de csnicie i industrie, românii sunt în privirea acestor caliti cu mult superiori celora ce vorbesc grecete; sunt îns inferiori greco-slavilor în spirit i în iretic. Totui aceti ciobani, simpli i de rând, au o eminent aptitudine pentru lucrri în metal. Armele i armturile lucrate în aur i argint pe cari le admirm la arnui i palicari au ieit din atelierile vlahilor. Asemenea mantalele cu glug neptrunse de ploaie i foarte bine cunoscute în toate oraele de port ale Mrii Mediterane sub denumirea de cappa, greco i marinero sunt în cea mai mare parte un product al industriei postvarilor vlahi. Bcani i breslai vlahi se afl în toate oraele Turciei europene, ba chiar i în Ungaria i în Austria îi duce iubirea de câtig. C se pricep i la negustorie în mare o dovedete bogatul Sina din iena, vlah nscut, de nu ne înelm, în Klinovo, sau totui în una din localitile Pindului numite mai sus. Din aceast via cltoare se esplic familiarizarea general a vlahilor cu dialectul neogrecesc, dialect pe care-l întrebuineaz i în biseric, care formeaz mijlocul comun de înelegere i de legtur a diverselor naionaliti din laturile amândou ale Mrii Egeice. Femeile în multe sate nu pricep decât românete. Ca toi locuitorii de munte, vlahul nu-i poate uita patria nici în rile cele mai deprtate chiar i se întoarce adesea la btrânee în Pind cu ceea ce a agonisit, prin osteneala unei viei întregi, pentru a fi înmormântat în acelai pmânt în care odihnesc strmoii si. Dar poporul vlahilor, atât de pacinic astzi i dedat numai la munc i câtig, n-a fost însufleit întotdeauna de un spirit atât de linitit, nici a fost strâmtorat i mrginit la aezrile sale prezente prin munii apuseni ai Tesaliei. lahii tesalieni, ca i mai târziu vecinii lor albanejii, au avut periodul lor de strlucire i de mrime politic, scurt i trector ca mrimea tebanilor; dar, în epoca bizantinilor, nu fr însemntate. Lâng comunele laho-Libadi i laho-ani, cari exist înc astzi în promontoriile de sud ale munilor Cambunici, nu departe de Târnova, Ana Comnena (08) pomenete un târg de vlahi, Exebas, în vile muntelui Pelion, la marginea
8 ROMÂNII
PENINSULEI
BALCANICE
rsritean a Tesaliei; iar Beniamin de Tudela, care în suta a dousprezecea a cltorit prin Grecia, spune cum c, la sud, Zitum era oraul de margine i intrare în ara vlahilor. Ca i Peloponezul, pierduse i Tesalia în veacul de mijloc numele ei vechi i s-a numit, mai multe sute de ani dupolalt, numai Meyàly Blahia, adec alahia Mare, spre a se deosebi de Acarnania i Etolia care, dup bizantinul George Phrantzes, se numea alahia Mic. George Pachymeres, istoricul de curte al întâiului Paleolog Mihail, zice lmurit c tesalienii, comandai odat de Achil i numii în vechime elini, se numesc în vremea lui vlachii mari (G. Pachymeres în Mich. Paleol(og), , 0). Nicetas din Chonae mrginete Megale lachia la inelul de muni i la ara de coline care se rdic deasupra esului, iar esul central, locuit de fricoii i nerzboinicii greco-slavi, îi place s-l numeasc Tesalia. Dar oare rabinul Beniamin nu spune lmurit cum c vlahii locuiesc la muni i se coboar în regiunea grecilor pentru a-i prda? În sprintenie, cltorul acela îi compar cu cprioarele, curajul lor rzboinic e neînfrânat, i nici un rege nu a fost în stare de a-i domoli. Omul din Tudela pricepuse bine impresiele veacului su, cci, curând dup cltoria rabinului Beniamin (86), toi românii din lanul de muni al Pindului, pân sus în vile Balcanilor, se ridicar sub conductorii lor Petru i Asan contra domniei apstoare, neoneste i tâlhreti a Curii bizantine, fondar un regat cu capitala Târnova pe clina nordic a Emului (Balcan). Marginea cea mai în spre sud a regatului româno-bulgar erau munii Tesaliei, sub un cpitan neatârnat care se numea (Megas) lachos (adic Marele Român) i strlucete sub acest nume în cronicele contimporane ale francilor i bizantinilor. Astfel vorbete Fallmerayer. Noi mai tim c tot aceti români luase Tracia, Macedonia i Tesalia, c au biruit de nenumrate ori otirile greceti i pe acelea ale Împriei latine din Orient, c au prins pe Baldovin , c au rpus floarea cavalerilor apuseni, c Asanizii au fost recunoscui de papa ca dinastie regal a Europei, ca domni legitimi Blacorum et Bulgarorum, cu un cuvânt c acest fragment de popor, atât de nebgat în seam astzi, când nici în ziaristic, nici la congres nu s-a pomenit de el, are îndrtul lui un trecut strlucit câtigat prin proprie vitejie fa cu nite dumani cu mult superiori în cultur i în arta rzboiului. i cu toate astea aceti oameni, la noi în ar chiar adec între conaionalii lor, n-au fost cunoscui decât sub porecla ridicol de cuovlahi. ar pe când averile boierilor notri i ale monastirilor se închinau fr scrupul la biserici greceti i se esploatau pentru scopuri greceti, nu se gsea în tot largul acelei regiuni o singur biseric mcar în care s se fi auzit graiul românesc. Astzi, când acele averi, închinate totui unei misiuni de cultur, s-au luat de ctre statul român, pentru ca s stârneasc aviditatea acelei clase de hoi semidoci carii stpânesc România, astzi sperana unei întrebuinri raionale a acelor bunuri pentru deteptarea risipitelor pri ale poporului românesc e mai mic decât oricând. Pe când sute de mii de oameni ce fac parte din neamul nostru sunt coprinse de un adânc întuneric, pe când mintea lor natural, curajul lor înnscut i iubirea lor de munc îi face vrednici pentru un viitor mai mare, tot pe atuncea noi nu micm nici degetul cel mic mcar în favorul lor, ci ne frmântm în turburri interne, ameii de orgia palavrelor…