22
Mierea si produsele apicole Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii - medicament si aliment pretios in acelasi timp - sint cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie. Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman. Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila in bronsite si boli de stomac. Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative. Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii - un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva. Produsele apicole - mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si ceara - contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune. Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna. Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile. Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala.

Mierea Si Produsele Apicole

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Mierea Si Produsele Apicole

Citation preview

Page 1: Mierea Si Produsele Apicole

Mierea si produsele apicoleMierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii - medicament si aliment pretios in acelasi timp - sint cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie.Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.

Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila in bronsite si boli de stomac.

Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative. Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii - un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.

Produsele apicole - mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si ceara - contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune.

Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.

Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.

Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.

Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.

Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica. Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.

Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi

Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i

Page 2: Mierea Si Produsele Apicole

venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv.

Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli. In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.

Produsele epocii contemporane

In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).Cum este fabricata miereaMierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in

plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.

Compozitie si actiune terapeutica

Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie. 100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta). Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.

Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni

- Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte. Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.- In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii. -In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit. - Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara). - In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.

Page 3: Mierea Si Produsele Apicole

- In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.

Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.- In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.

Acest articol a aparut in revista Leacuri si terapii

MIEREA SI PRODUSELE APICOLE

Ca medicament, mierea reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii – medicament si aliment pretios in acelasi timp – sint cunoscute inca din antichitate. Nu intimplator a fost denumita “hrana vie”.

Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici – lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului – in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.

Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de menta este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui – utila in bronsite si boli de stomac.

Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative.

Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii – un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide.Luind in mod regulat miere – cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina – se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.

Produsele apicole – mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si ceara – contribuie la intarirea organismului, astfel incit

Page 4: Mierea Si Produsele Apicole

persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune.

Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.

Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen – anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.

Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente – cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.

Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.

Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica.

Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile.

Desigur, mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.

     Pagina principala

LUCRARI DE TOAMNA IN STUPINA

Page 5: Mierea Si Produsele Apicole

     Vine toamna,mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari,carora trebuie sa le faca fata.Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol,toamna reprezentand un nou debut si un prilej de a pune stupina pe o alta treapta a performantei.Sa trecem iarasi la treaba:lucrarile de toamna demareaza la inceputul lunii august si se impart in trei mari categorii:  - lucrari de intensificare a cresterii puietului; asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare; pregatirea cubului familiilor de albine in vederea unei iernari de calitate.      Intensificarea cresterii puietului     Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai puternice din iarna,trebuie ca inca din toamna sa asiguram o populatie numeroasa,bine hranita si intr-o stare de sanatate perfecta.Acest lucru nu este usor de obtinut,stuparul fiind foarte solicitat,atat ca timp,cat si ca volum de munca.Ce masuri trebuie avute in vedere:       Asigurarea de matci tinere si viabile:     S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere a puietului.In acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in decursul verii sa facem inlocuirile necesare.Biologic matcile batrane isi limiteaza depunerea puietului atunci cand in natura nu mai exista un cules bogat de nectar si polen,pe cand cele tinere se comporta altfel:isi mentin ritmul bun chiar daca resursele nectarifere si cele proteice sunt mult mai mici(intr-un cuvant valorifica mai bine culesurile de intretinere).Un alt avantaj al matcilor tinere este acela ca in primavara vom gasi un procent redus de familii ramase orfane(dupa unii autori procentul este de 0,5%).Cu toate astea nu se recomanda ca schimbarea sa se fraca toamna daca folosim botci sau matci neamperecheate decat in cazuri de urgenta.      Deblocarea cuiburilor    O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere sau pastura.Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu, instinctiv,albinele blocheaza cuibul,cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de hrana.Practic se intampla ca matca sa nu mai aiba unde depune oua,numarul celulelor libere scazand drastic.    Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se introduc periodic in mijlocul cuibului faguri claditi(recomandati cei in care s-au crescut cateva generatii de puiet).Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea fagurilor marginasi.La stupul multietajat lucrarea este mult mai simpla si se realizeaza prin inversarea periodica a corpurilor.Atentie insa,pentru ca trebuie sa avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu fie corpul care gazduieste rezervele de hrana     Asigurarea cu faguri de calitate    Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti,fara celule de trantori sau alte defecte.Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea mult pe ganduri.Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona fierbinte" a cuibului,adica acea zona in care primavara se vor creste noile generatii.      Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare    Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua.Prelungirea acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei,albinele recapatand starea febrila care caracterizeaza un bun cules.Stuparii pot pune familiile in aceasta stare favorabila fie prin deplasarea in pastoral la locatiile care ofera culesuri tarzii,fie prin incercarea de asigurare a unei baze de de cules prin alegerea unei vetre permanente adecvate.    Ce putem spune despre culesurile tarzii? Cert este faptul ca prezenta lor are un impact mult mai mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare.Cand stuparii nu pot oferi albinelor aceste culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin oferirea catre familii a merii descapacite sau a inlocuitorilor acesteia(sirop de zahar).Despre eficienta acestor hraniri de stimulare o sa discutam cu alta ocazie,aici limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe moduri:descapacirea a 2-3 dm patrati de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la marginea cuibului;hraniri cu sirop de zahar concentratie 1/1,cate 200-300 g la interval de 2-3 zile;deasemeni o alta metoda este stimularea cu zahar tos,umectat putin cu apa sau miere.    Nu trebuie sa ignoram un fapt:hranirile glucidice trebuie completate si cu cele proteice,prin asigurarea polenului livrat in mod natural sau artificial.In lipsa unui cules se administreaza ca turtite(pregatite in acelasi mod ca in primavara)deasupra cuibului.     Reducerea si impachetarea cuiburilor    Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o stramtorare a cuibului;in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de albine,marginiti de faguri cu miere si pastura.Fagurii scosi se trec dincolo de diafragma si prin descapacirea lor mierea v-a fi carata de albine in cuib.Atentie:nu se lasa pana tarziu in toamna fagurii dupa diafragma,asta pentru a impedica o formare gresita a ghemului de iernare.    Tot in aceasta perioada se face o impachetare sumara(a nu se comfunda cu impachetarea finala din toamna).Din fericire pentru posesorii de stupi multietajati,aceste operatiuni nu sunt necesare decat in cazuri putine,cand familiile nu ajung la nivelul de dezvoltare cerut.Reducerea cuiburilor va creea in familie o crestere a populatiei si in unele cazuri este nevoie de o noua largire.       Asigurarea rezervelor de hrana    Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o miscare continua a lor.Cand

Page 6: Mierea Si Produsele Apicole

conditiile externe permit,familia de albine demareaza cresterea puietului- la inceput timid,pe suprafete mici de fagure- urmand ca odata cu imbunatatirea vremii,inspre primavara,cresterea sa fie accelerata.Dupa cum bine stiti albinele ce ierneaza(datorita conditiilor specifice)traiesc aprox.5-6 luni,deci asigurarea rezervelor pana la aparitia primelor culesuri este o lucrare foarte importanta.    Aceste rezerve sunt folosite la autointretinere si pentru cresterea puietului.O familie fara prea multa hrana risca sa se piarda in iarna,asta fara sa vorbim de cantitatile mici de puiet crescute.Ce trebuie sa avem in vedere pentru a rezolva problema hranei?Cateva deziderate de atins:      Calitatea hranei    Mierea din faguri sa fie numai miere florala.Ca o prima conditie ar trebui sa mentionam ca mierea de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi.Daca iernam familiile cu aceasta miere in faguri riscam sa pierdem albinele(acestea neputand face zboruri de curatire).O alta conditie ar fi aceea ca mierea din faguri sa fie capacita.Mierea este un produs hidroscopic si prin ramanerea libera pe faguri(fara a fi capacita) se poate deteriora.Consumata de albine, mierea alterata produce boli grave.Deasemeni se prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere care nu cristalizeaza.In special mierea de rapita,prin puterea mare de cristalizare,este foarte daunatoare si trebuie inlaturata.        Ramele de miere si pastura    De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara.O rama corect aleasa este aceea care cuprinde miere pe ambele fete cam 2/3 din suprafata.Cantitativ asta inseamna ca o rama standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar una de multietajat 1,8-2 kg.Se accepta ca o ultima optiune si rame cu 1,5 kg miere,dar acestea trebuie folosite cu multa precautie.Bineinteles acesti faguri vor fi foarte bine construiti.Ca rezerva de pastura,fiecare familie trebuie sa aiba min. 1 fagure cu pastura,fiind si pentru acest fagure valabile recomandarile(privind calitatea lui)facute la cei cu miere.       Hranirile de completare     Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare.Sunt cazuri cand familiile nu pot strange mierea necesara datorita conditiilor meteo;apoi cand mierea de mana trebuie inlocuita,sau cand s-au facut greseli de ordin tehnic in intretinere.In cazul stupului vertical cu magazine sunt probleme care apar din insasi constructia lui(mierea este depozitata in fagurii de stransura) si care reprezinta un caz aparte.    Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu,adica imediat dupa ce s-au terminat culesurile de vara.Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si hranirile de stimulare,fiecare avand rolul si scopul sau.In cazul in care hranirea de completare se face cu sirop de zahar trebuie ca la aceasta sa participe in principal albinele care nu vor intra in iarna.Daca nu respectam recomandarea atunci albina din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata normala in stup(ele vor muri inainte de a creste generatiile noi de puiet).Ca un principiu general,hranirea de completare o facem dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe care se va face iernarea.Cantitatea de miere din faguri trebuie sa fie cea indicata,iar mierea completata sa aiba timp pentru a fi capacita.     La completare se va folosi un sirop de zahar,1/1,cu un adaos de 1 gr acid citric(sare de lamaie),la litru.Administrarea hranei se face in portii medii sau mari(2-3 kg),seara,cu luarea de masuri stricte de prevenire a furtisagului.O sa observam ca nu toate familiile ridica siropul de zahar peste noapte si in acest caz devine necesara micsorarea portiilor.Cand timpul este inaintat,siropul de zahar se poate inlocui cu serbet.Trebuie sa remarcam insa ca cea mai eficienta metoda de completare este cea cu miere,pe care o descapacim de pe faguri si o administram dupa diafragma.       Pregatirea cuibului familiilor de albine    Cu ce am putea compara aceasta lucrare?Poate cu aranjarea spatiului locuibil intr-o casa,pentru ca toata lumea sa se simta bine.Aranjarea cuiburilor familiilor de albine se face in functie de terminarea culesurilor,starea vremii si prezenta puietului.Timpul acestei aranjari difera de la an la an,iar stuparul trebuie sa aprecieze foarte bine momentul ales.In principiu in cuib se lasa atatia faguri cat sa fie ocupati de albine,iar acestea sa aiba acces la hrana toata iarna.Sunt trei metode de aranjare a fagurilor:  - amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda,si consta in aranjarea fagurilor mai plini cu miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine descrescanda.  - amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un stup.Fagurii se randuiesc de o parte si de alta a diafragmei.Langa diafragma se aseaza fagurele cu cea mai mare cantitate de miere,urmand fagurii cu cantitati descrescatoare.  - amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de miere,urmatorii(asezati simetric)fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.    La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg miere si sa fie bine construiti(mai ales cei din cuibul efectiv).La stupii multietajati iernarea trebuie facuta de regula pe doua corpuri,in corpul superior trebuind sa existe 14-15 kg de miere.In corpul de jos mierea se gaseste doar pe fagurii laterali.In cazurile cand familia ierneaza pe un singur corp(situatie care nu e de dorit)se va prefera o asezare centrala a fagurilor.

Page 7: Mierea Si Produsele Apicole

Sortimente MIEREA POLIFLORA - este o miere cu aspect limpede, cu nuante de chihlimbar. Mirosul foarte expresiv denota un buchet nuantat de arome, bine echilibrat, care scoate in evidenta multitudinea de flori care il compun.

MIEREA DE TEI - este o miere cu puternica aroma de tei, cu reflexe luminoase galbene - portocalii. Este fluida, iar la gust are un parfum proaspat.

MIEREA DE SALCAM - este usor de recunoscut dupa culoarea sa alba-galbuie, deosebit de frumoasa, luminoasa si transparenta. Mirosul sau subtil, putin persistent denota acelasi gust rafinat si elegant, usor de floare de salcam.

TERAPII

Apiterapia utilizeaza mierea si complexa alchimie a stupului , in mod traditional , in vederea mentinerii sanatatii organismului.Proprietatile mierii, atat de binecunoscute, o fac atat de necesara in alimentatia adultilor si a copiilor.Ea se poate consuma ca atare sau ca adaos la ceai, lapte, etc.In functie de tip, ea este calmanta, decongestioneaza ficaul, sedativa, tonica , antiseptica.Are un rol deosebit in reglarea functiilor metabolice si este un aphrodisiac natural.

Polenul – este un excellent supliment nutritiv , un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare organismului.Unul dintre acestea este ritinul (vitamina P) , un element necesar prevenirii accidentelor vasculare de la nivelul creierului, iar anevrina, o alta substanta continuta in polen, are un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos.

Propolisul – cunoscut inca din antichitate datorita proprietatilor sale curative, este compus sin rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, cupru, zinc, mangan, cobalt la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor.Propolisul este un excellent biostimulator, marind rezistenta fizica si inlaturand oboseala.El a demonstrate o puternica actiune antibacteriana si antifungica, cicatrizanta, antioxidanta.

Laptisorul de matca – este o sursa naturala de substante nutritive esentiale, de care organismul are nevoie pentru a-si mentine starea de sanatate .El este si unica sursa naturala de scetilcolina pura necesara influxului nervos.Introdus in formule de suplimente nutritive, laptisorul de matca contribuie la intarirea sistemului imunitar, a rezistentei organismului la efectele secundare nocive ale chimioterapiei.

Veninul de albine – are actiune antiinflamatoare, imunostimulatoare, activatoare a circulatiei sangvine.Este recunoscut pentru efectele sale benefice in bolile somatice. Principalul mechanism de actiune este de stimulare a secretiei endogene de cortizon.

Ceara de albine – este un ingredient folosit in produsele farmaceutice si cosmetice.Proprietatile emoliente si regenerative

Albinele.Stupina de langa casa 169.000Lei

Page 8: Mierea Si Produsele Apicole

   In stup, în cutie, în lada, în butoi, în scorbura, albina traieste , produce si se înmulteste.ALBINARITUL nu necesita asistenta zilnica!

   Produsele apicole  sunt folosite în diverse TRATAMENTE: anemie, stimulent de crestere, revitalinat, afrodiziac, tratamente interne (ciroza, ulcer, gastrita, etc..), tratamente externe (negi, reumatism, cataplasme, împachetari, masti cosmetice, rani, arsuri…).Capitolul 1: CRESTEREA ALBINELOR (cuibul, hrana, activitatea si diviziunea muncii la albine, viata familiei de albine în cursul anului).Capitolul 2: Inventarul si constructiile apicole;Capitolul 3: Cresterea si îngrijirea albinelor:- îngrijire în perioada pregatitoare a culesului;- îngrijire în perioada culesului;- roirea naturala si artificiala;- producerea mierii în sectiuni;- sporirea productiei de ceara în stupine;- îngrijirea familiilor de albine în perioada de pregatire pentru iernare;- mentinerea puterii familiilor de albine si cresterea de albine tinere în vederea iernarii;- iernarea matcilor de rezerva;- întretinerea familiilor de albine în diferite sisteme de stupi (orizontali, corpuri suprapuse, verticali cumagazie, multietaj);- ameliorarea albinelor;- cresterea matcilor ( pe cale naturala sau artificiala, împerecherea matcilor);Capitolul 4: PRODUSE APICOLE ( mierea, ceara, veninul, laptisor de matca, propolis, polenul);Capitolul 5: Bolile albinelor (masuri de prevenire si tratament).

Acest articol a aparut in revista "Leacuri si terapii"

"MIEREA ca medicament reprezinta doar o parte a APITERAPIEI. Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.

Orice tip de miere are proprietati specifice: MIEREA de levantica lecuieste tusea si durerile de git, MIEREA de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza;  mierea de salcim este un bun calmant si tonic, MIEREA de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila in bronsite si boli de stomac.

MIEREA de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. MIEREA de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative. MIEREA este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii - un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.

PRODUSELE APICOLE - MIEREA, LAPTISORUL DE MATCA, POLENUL, PROPOLISUL, VENINUL DE ALBINE SI CEARA DE ALBINE - contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune.

LAPTISORUL DE MATCA se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.

POLENUL - Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.

PROPOLISUL este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale

Mareste imaginea

Page 9: Mierea Si Produsele Apicole

antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.

VENINUL DE ALBINE se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.

CEARA DE ALBINE se foloseste la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica. "

Page 10: Mierea Si Produsele Apicole

Albinele

Dintre toate insectele, albinele sunt printre putinele despre care s-ar putea spune ca au fost “domesticite” si de pe urma carora omul trage foloase insemnate. Aceste vietati harnice, care traiesc in comunitati bine organizate, sunt cunoscute inca din antichitate ca furnizori de miere, ceara si alte substante folositoare.

Dar sunt oare albinele cunoscute cu adevarat? Se pare ca micutele insecte nu si-au dezvaluit inca toate tainele si ne rezerva, in continuare, multe surprize...

Albina este o insecta himenoptera (ordin de insecte dotate cu doua perechi de aripi membranate, din care mai fac parte viespile si furnicile). Sunt sociabile si traiesc in comunitati mari (roiuri) numarand cateva zeci de mii de indivizi, alcatuite din trei “caste”: regina (numita si matca), trantorii si albinele lucratoare (acestea din urma constituind marea majoritate a grupului).

Regina este mama tuturor albinelor, traind si cel mai mult (in jur de patru ani). Atunci cand devine matura si iese din fagurele in care a crescut, regina le ucide pe celelalte posibile rivale, dintre care majoritatea nu au iesit inca din celulele de ceara in care s-au dezvoltat. Pe masura ce acestea ies, se lupta cu matca, iar in final ramane una singura, care este intotdeauna cea mai puternica. In lunile primaverii, regina face intre 1500 si 3000 de oua pe zi! In acest timp, albinele lucratoare o ingrijesc, ii aduc hrana si se ocupa si de ouale depuse in fagurii de ceara. Regina este mai mare si mai zvelta decat celelalte albine, fiind astfel usor de recunoscut.

Trantorii sunt albinele-mascul si traiesc doar vreo trei saptamani. Dupa ce si-au indeplinit rolul in perpetuarea speciei, ei sunt vanati de albinele lucratoare, care ii omoara. Ei nu se pot apara de acestea, caci nu pot intepa.

Albinele lucratoare sunt albinele cele mai active si cele mai numeroase din stup. Vara traiesc doar o luna si jumatate, dar iarna, cand nu sunt active, ajung pana la varsta de sase luni. Ele sunt si “gardienii” stupului, contra oricarui intrus: viespi, furnici, albine din alta colonie (uneori albine salbatice) sau chiar pradatori mai mari, cum ar fi mici rozatoare sau mici reptile. Un soarece sau o soparla, omorati de albine, vor fi inveliti in propolis si conservati astfel, “mumificati”, neputrezind timp de cativa ani, desi uneori temperatura in stup ajunge la peste 300 C! Tot albinele lucratoare au grija si de larvele din stup, pana ce acestea ajung la varsta adulta, transformandu-se in albine. Desigur, principala lor functie este insa aceea de a aduce nectarul si polenul florilor, precum si propolisul.

Albinele “domestice”, cele cunoscute cel mai bine de om si crescute in stupi, fac parte din genul Apis si sunt singurele care construiesc faguri hexagonali din ceara, care sunt folositi apoi in mod repetat, pentru cresterea larvelor si pentru depozitarea mierii.

O curiozitate o reprezinta modul in care albinele comunica intre ele. Pentru acestea, ele folosesc un fel de “limbaj”, exprimandu-se prin miscari diverse si printr-o vibratie a aripilor. De exemplu, atunci cand o albina lucratoare descopera o zona cu multe flori, le anunta astfel pe celelalte albine din stup. Albina executa atunci niste miscari asemanatoare unui dans, o rotire in forma cifrei opt, indicand prin pozitia corpului si directia spre care trebuie sa zboare celelalte albine. In acest timp, ea emite si niste sunete, care sunt auzite de

Page 11: Mierea Si Produsele Apicole

suratele ei.

Entomologii (adica zoologii care se ocupa cu studierea insectelor) au ajuns la concluzia ca si regina emite unele sunete, care reprezinta un fel de provocare la lupta pentru rivalele ei.

Se pare ca aceste insecte folositoare omului au evoluat, in timpul a milioane de ani, din viespi salbatice si exista pe planeta noastra din Cretacic, atunci cand au aparut si primele flori, acum circa 100 de milioane de ani! Cea mai veche albina fosilizata dateaza de acum aproximativ 90 de milioane de ani si nu era diferita in nici un fel de albina de astazi.

Albinele au un rol foarte important in viata plantelor, favorizand polenizarea florilor. Ele sunt utile si pentru om, apicultura (cresterea albinelor) fiind practicata de multe popoare inca din antichitate. Ceara era de pe atunci foarte folosita pentru fabricarea lumanarilor, iar mierea era consumata cu placere. De pilda, grecii obisnuiau sa bea vinul rosu amestecat cu miere. Si pe teritoriul tarii noastre, apicultura a fost o ocupatie practicata neintrerupt inca din vremea dacilor, pana in zilele noastre. Multa vreme, stupii au fost construiti rudimentar, din buturugi scobite in interior. Astazi, stupii sunt fabricati din tablii de lemn, iar apicultorul are un costum special de protectie, pentru a nu fi intepat de albine.

Mierea si ceara au fost folosite in scopuri terapeutice inca din antichitate, ca si alte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, propolisul (folosit si in industrie, la lacuirea celebrelor viori Stradivarius). Veninul de albine este foarte folositor, de asemenea, in tratarea unor boli (pentru obtinerea unui singur gram de venin este nevoie de cateva mii de albine).

Anumite populatii primitive se hranesc chiar si cu albine vii, sau preparate ca un fel de “omleta”.

Se pare ca sunt gustoase!

Page 12: Mierea Si Produsele Apicole

le miel pour notre santé

le miel est 100 % naturel,un des rares produits naturels et vivants où l'homme n'intervient pas dans la fabrication.

Le miel est un aliment naturel depuis 7000 ans avant J-C.

Miel liquide ou solide

Sachez qu'au moment où les abeilles transforment le nectar en miel, il est liquideet ne subit aucun mélange ; aprés sortie de la ruche et extraction à froid, il est directement mis en

pot par l'apiculteur.Extrait, le miel se transforme et subit une cristallisation plus ou moins rapide.

C'est le cas du miel de printemps qui contient beaucoup de glucose.Une exception : le miel d'accacia, riche en lévulose peut rester liquide indéfiniment.

Contrairement aux opinions, la consistance d'un miel n'a donc rien à voir avec sa qualité ; mais si vous êtes un inconditionnel du miel liquide vous pouvez tiédir votre pot doucement au bain-marie

(pas plus de 30°C)

Une palette de teintes différentes

Ambré, doré ou translucide, le miel n'a jamais de la même teinte.Ne vous laissez pas influencer dans votre choix et ne vous étonnez pas si votre miel n'a pas la

couleur habituelle d'un pot à l'autre.Sa coloration dépend du nectar des fleurs butinées par les abeilles, des terrains sur lesquels ont

poussé les végétaux et également de la météo.

Les propriétés thérapeutiques du miel

Riche en glucides (3/4 de son poids), le miel procure de l'énergieet se digère bien, beaucoup mieux que le sucre. Pauvre en saccharose, son assimilation ne produit

aucune toxine dans l'organisme.Le miel est une source de longévité,

il active la cicatrisation des brulûres et des blessures en application externe,et atténue les irritations de la gorge

Les différents types de miel

2 récoltes par an

Miel de printempsRécolte fin mai - début juin

Page 13: Mierea Si Produsele Apicole

toutes les fleurs de l'AvesnoisArbres fruitiers, saule, sainfoin, luzerne, colza, aubépine, pissenlits

Miel d'étéRécolte fin juillet - début Aoûttoutes les fleurs de l'Avesnois

Accacia, trèfle, phacélie, mûrier, trèfle blanc

Une petite comparaison pour vous aider

sucre BlancIssu du monde industriel

en morceau, en poudre ou cristallisé,c'est le sucre que 90% des gens consomment.

Il se compose de saccharose à 100%dénaturé, dévitalisé, raffiné outre mesure et de plus blanchi au bleu d'idantrène RS.

ou mielest issu du nectar des fleursriche et vivant composé de :

Fructose, glucose, vitamines, sels minéraux, oligo-éléments, hormones, diastases, substances aromatiques produit par les abeilles

le pain d'épices

INGRÉDIENTS

500 g de farine de blé (ou 300 g et 200 g de farine de seigle) 3 cuillères à soupe de sucre brun 500 g de miel liquide (ou tiédir) 1 sachet de levure chimique 2,5 dl de lait 1 orange épices (1/2 cuillère à café) :

anis, gingembre, clous de girofle, cannelle, noix de muscade,

une cuillère à soupe d'eau de fleur d'oranger

Faire bouillir le lait avec une pincée de sel, mettre à feu doux

ajouter le miel puis laisser tiédir.

Dans un récipient, tamiser la farine, la levure, le sucre brun et les épices, bien mélanger.

Raper le zeste de l'orange et l'eau de fleur d'oranger

ajouter le mélange lait et miel

bien mélanger, mettre dans un moule beurré

Page 14: Mierea Si Produsele Apicole

laisser reposer une heure

faire cuire le pain d'épices au milieu du four préchauffé

pendant 1h30 à 130°C

démouler, faire refroidir sur une grille

Miels et miellats - Le miel est la substance sucrée produite par les abeilles, à partir du nectar des fleurs. Le miellat et un miel très parfumé produit à la suite d'une parfaite collaboration dans le monde des insectes. Certain pucerons sont capables de sucer les sucs des jeunes pousses. Ils n'utilisent, pour leurs besoins qu'une partie des sucs ponctionnés. Le superflu, ils l'excrètent sur les branches, c'est le miellat qui fait le ravissement des abeilles et des apiculteurs. Parmi les différents miellats, certains sont très connus comme par exemple le miel de sapin.La couleur - La couleur du miel varie en fonction des nectars que les abeilles récoltent. Elle varie du brun foncé à rouge-brun au jaune clair à blanchâtre. Les 5 pots ci-dessus montrent des miels monofloraux: 1. de châtaignier, 2. d'acacia, 3. de colza, 4. de pissenlit et 5. de rhododendron.Le goût - Chaque miel, en fonction des nectars récolté possèdent un goût caractéristique. Pour n'en citer que quelques-uns, comme exemple, il y a les miels d'acacias ou de fleurs d'oranger, que je trouve très doux et délicats, et pour un miel ayant un goût nettement prononcé, le miel de châtaignier. Tous les miellats ont une saveur prononcée.Valeur nutritive - Le miel est constitué en grande partie de glucides (75%-80%) et d'eau. Les principaux glucides sont représentés par le glucose et la fructose. C'est donc avant tout un aliment énergétique. Les autres substances du miel, telles que les vitamines, sels minéraux, protéines, enzymes sont présentes en faible quantité. Réf. : Journal Suisse d'Apiculture 1992 - 1993 et CARI (B)

Miel

Il est très apprécié dans la cuisine complète bien qu’il soit principalement composé d’hydrates de carbone (une «bombe de calories») et ne contienne que peu de vitamines, de minéraux et d’enzymes. Si le miel est composé à 80% de sucre et, pour le reste, d’eau surtout, il possède par opposition au sucre industriel quelques avantages; il a aussi en commun avec lui beaucoup de défauts! Par exemple, il attaque les dents plus encore que le sucre industriel. Etant donné que ce dernier ne contient ni minéraux, ni enzymes ni vitamines, le miel (naturel, non chauffé) est dans cette perspective supérieur, mais il ne devrait jamais être chauffé à une température plus élevée que 40 degrés. Il ne convient par conséquent pas pour faire la cuisine et la pâtisserie. Qu’en est-il de l’aspect éthique? Le miel, considéré sous l’angle du végétarisme, est-il acceptable?

Le miel étant à présent produit en grandes quantités, les problèmes qui en découlent sont similaires à ceux posés par tous les autres produits qui proviennent de l’utilisation massive d’animaux: Il y a

Page 15: Mierea Si Produsele Apicole

entre 30’000 et 40’000 sortes d’abeilles. Toutefois, seule l’une d’entre elles répond à tous les critères pour une utilisation commerciale, il s’agit de l’Apis melifera. C’est à partir de cette dernière qu’ont été développées 20 nouvelles sous-espèces. La signification pour l’écosystème est claire: une seule espèce d’abeille supplante rapidement toutes les autres, d’où résulte un appauvrissement génétique. Les conséquences en sont visibles depuis longtemps déjà. Des maladies frappent de plus en plus fréquemment les populations d’abeilles, et ces maladies se propagent sous forme d’épidémies. La résistance des abeilles aux maladies décline de plus en plus. Il est particulièrement frappant de constater qu’au cours de l’année passée, du miel étranger importé en Suisse contenait des antibiotiques. Les autorités suisses ont alors réagi immédiatement en accordant tout simplement une plus large tolérance, et il est à présent officiellement autorisé que le miel contienne des antibiotiques (voir le Vegi Info 2/98f). Puisque l’administration d’antibiotiques à titre préventif aux abeilles est déjà « normal » à l’étranger, comme c’est déjà le cas pour les animaux détenus dans les élevages intensifs, les autorités n’ont ainsi plus à intervenir.  En septembre 1998, l’Institut Robert Koch a alerté davantage encore le consommateur de miel en rendant public un nouveau cas de bébé victime, après avoir mangé du miel, d’une infection de botulisme, qui avait provoqué une paralysie et d’autres symptômes mettant gravement sa vie en danger. L’Institut Robert Koch a rappelé une fois encore que la consommation de miel par des bébés de moins d’un an était à proscrire; mais que, pour les enfants plus âgés, les dangers étaient moins prononcés. Le fait que ces maladies soient estimées rares vient du fait qu’elles n’ont pas encore été bien étudiées. En revanche, les conséquences de l’apiculture sur la nature sont claires: dans beaucoup de régions à forte concentration de populations d’abeilles, beaucoup d’insectes butinant et se nourrissant des mêmes nectars sont refoulés. Les abeilles sont généralement considérées comme de bonnes butineuses, fécondant les plantes. Il s’avère cependant que ceci n’est pas exact. Il y aurait en effet pas mal d’autres insectes qui seraient meilleurs encore s’ils se reproduisaient en masse. A présent, pour des raisons commerciales, des quantités si abondantes de miel sont retirées des abeilles que, pour les aider à passer l’hiver, il faut les nourrir avec de l’eau sucrée. Cette pratique est évidemment plus rentable que de leur laisser au moins une partie de leur miel, mais elle entraîne des répercussions négatives pour leur santé. Lors du «printemps des abeilles», beaucoup d’œufs, de larves et souvent aussi d’abeilles adultes sont anéantis. A ce problème, il existe déjà quelques solutions possibles, mais elles n’ont trouvé que peu d’écho jusqu’à présent. Le pire se produit lors de la récolte du miel provenant de populations d’abeilles sauvages: généralement, pas plus d’un quart de cette population d’abeilles ne survit à un tel «printemps». La plupart des protecteurs des animaux ne se préoccupent pas de ce problème, n’ayant pas de relation de proximité avec les abeilles. Ces dernières sont toutefois des êtres dignes d’intérêt, possédant une vie sociale complexe. Elles sont aussi capables d’échanger entre elles des informations détaillées sur leur situation (exemple, un village de champ de fleurs). Bien entendu, le miel n’est pas, de loin, le seul produit sucrant, et ci-après des informations sur d’autres produits de ce type sont fournies, aptes à adoucir les rigueurs de l’hiver.

Sucre industrielLe miel est produit par les abeilles à partir du nectar des fleurs, ou de miellat fourni par d'autres espèces animales ( pucerons,

papillons …) qu'elles butinent et transforment.

La récolte de miel a lieu en général après une miellée (qui correspond à la production de nectar par la flore susceptible d'en produire) en une ou plusieurs fois, entre avril et novembre dans le

 ESPACE MEMBRES 

Page 16: Mierea Si Produsele Apicole

midi de la France. Dans les autres régions, la première récolte ne débute habituellement que fin mai.

On récolte de 10 à 15 kg de miel, par ruche et par an, miel dont la consistance et la couleur sont variables en fonction surtout de l'origine florale.

La connaissance et l'utilisation du miel par l'homme remonte aux temps les plus reculés. On lui reconnaît depuis la plus haute antiquité des vertus préventives et curatives .

Composition .

. Eau, entre 15 et 20 %.

. Glucides, entre 70 et 80 %

. Protides.

. Minéraux et oligo-éléments.

. Vitamines, du groupe B essentiellement.

. Substances antibiotiques.

  Adresse email Mot de passe

Nous rejoindre Mot de passe oublié?

 NOS DOSSIERSL’HOMÉOPATHIEGROS PLANSPSY, DOULEUR et BIEN ÊTREFEMMEUROLOGIEORL et OPHTALMO BRONCHES ET POUMONSCIRCULATIONENFANTSGASTROENTÉROLOGIERÉGIMES ET NUTRITIONDIVERSDERMATOLOGIERHUMATOLOGIELES VACANCESALLERGIESMÉDECINES DOUCESRUBRIQUE DU DR MARCEL

Le pouvoir sucrant du miel est supérieur à celui du sucre.

Propriétés.

. Le miel est naturellement riche en sucres simples directement assimilables et possède un haut pouvoir énergétique (100 g de miel apportent 300 calories).. États de fatigue, convalescence.. Pertes d'appétit.. Constipation.. Affections ORL.. Troubles du sommeil.

Avant l'ère des antibiotiques, les médecins l'utilisaient en applications locales pour ses propriétés cicatrisantes et antiseptiques.

Précautions.

Attention à l'usage du miel chez le tout petit. Il est encore d'usage de rajouter un peu de miel dans le biberon du soir. L'effet est dévastateur sur la dentition à venir.

Propriétés spécifiques à certains crus.

Miel d'Acacia : calmant, reconstituant, régulateur intestinal. Miel de bourdaine : améliore le transit, soulages les gastrites.Miel de Bruyère : antianémique, diurétique, antirhumatismal, conseillé en cas d'état de fatigue, de convalescence ou d'affections des voies urinaires.Miel de Châtaignier : améliore la circulation sanguine.Miel d'Eucalyptus : antiseptique général des voies respiratoires et urinaires.Miel de Garrigue : tonique et fortifiant.Miel d'Oranger : sédatif nerveux, calmant pour les enfants, antispasmodique.Miel de Romarin : cholagogue, stimule les fonctions hépatiques, conseillé aussi en cas d'asthme, de difficultés digestives.Miel de Thym : antiseptique général, stimule les fonctions digestives, tonifiant, facilite la récupération physique. Excellent en cas de grippe.

Page 17: Mierea Si Produsele Apicole

Miel de Tilleul : sédatif nerveux, favorise le sommeil, calme les migraines et les douleurs diverses.

   

"homeophyto.com, la formation et l'information pour comprendre et apprendre la prescription en homéopathie". Copyright Homeophyto.com 1999-2005