Click here to load reader

Micul Print (ilustratii color) - Antoine De Saint-Exupery Print (ilustratii color) - Antoine De... · PDF filer'l ,ilt;:i1,1 ,r I Odat6, pe vremea cdnd aveam qase ani, am datpeste

  • View
    85

  • Download
    5

Embed Size (px)

Text of Micul Print (ilustratii color) - Antoine De Saint-Exupery Print (ilustratii color) - Antoine...

  • Antoine de Saint-Exup6ry

    MICULPRINT)

    REGIS

  • r'l ,ilt;:i1,1 ,r

    I

    Odat6, pe vremea cdnd aveam qase ani, am datpeste

    o pozd minunati, intr-o carte despre p[durile virgine numitd ,,intdmpldri treite", ce infbliqa un ga{pe boa care

    inghilea o fiari sdlbaticd. Iatd copia acestui desen. in cartea aceea se spunea: ,, $erpii boa iqi inghit

    prada dintr-odatd, frrd s-o mai mestece. Pe urmd nu mai sunt in stare s[ se migte gi dorm intruna, timp de gase luni, cdt line mistuitul".

    M-am g6ndit atunci indelung la peripeliile din jungld qi am izbutit sd fac la rdndu-mi, cu un creion colorat, primul meu desen. Desenul meu numdrul 1. Era aga:

    . r',li r,;i'p; =. r Le-am ardtat oamenilor mari capodopera mea qi

    i-am intrebat dacddesenul acesta ii sperie. Ei mi-au rdspuns:

    27

  • - De ce sd te sperii de o pdllrie? Desenul meu nu infrliga o pdllrie. infbliqa un $arpe boa, care mistuia un elefant. Am

    desenat afunci garpele boape dinduntru, pentru ca astfel sd poat5 pricepe gi oamenii mari. Ei au intotdeauna nevoie de ldmuriri. Desenul meu numdruI2 era aqa:

    ;;, i\o**. ., ****##****-lil-i**",,,*:s-,

    Oamenii mari m-au povdfuit si le las incolo de desene cu gerpi boa, fie intregi, fie spintecali, qi s6-mi vdd mai degrabi de geografie, de istorie, de aritmetic5 gi de gramaticd,. Aga s-a ficut c-am pdr6sit, la vdrsta de qase ani, o strdlucitd carierd de pictor. Nereugita cu desenul meu numdrul I gi cu desenul meu numdrul2 imi tdiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodat6 gi e obositor pentru copii sd le dea intruna l[muriri.

    Astfel cd a trebuit sd-mi aleg altd meserie gi am invdlat sd conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni in lume. Iar geografia, ce e drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam, dintr-o privire, s[ dcoscbesc China de Arrzona.Lucru foarte folosit, dacd tc-ai rdtdcitin timpul nopfii. Aqa cd eu, de-a lungul vic[ii mele, am avut o sumedie de legdturi cu o sumeclic clo oameni seriogi. Mi-am petrecut multd vreme printrc oarnenii mari. I-am

    cunoscut indeaproape. Ceea ce nu mi-a imbundLffiIit pdrerea despre ei. Cind intdlneam pe cineva care imi pdreamai dezghe[atla minte il puneam la incercare cu ajutorul desenului meu numdrul l, de care niciodatd nu m-am desp6(it. Voiam sd qtiu dacd avea o minte intr-adevdr pdtrunzdtoare. Numai cd rispunsul era mereu acelaqi: ,,E o pdIdtie". Atunci eu nu-i mai pomeneam nimic de gerpii boa, nici de pddurile virgine, nici de stele. C[utam si fiu pe in{elesul lui. Stdteam cu el de vorbd despre bridge, despre golf, despre politic6 qi despre cravate.Iar el era incdntat cd frcuse cunoqtin{[ cu un om atdt de aSezat.

    il

    Aga am trlit eu, stingher, frrd a avea cu cine sta intr-adevdr de vorbd, pdnd cdnd, odat6, acum qase ani, am rdmas in pan6 prin pustiul Saharei. Mi se stricase cevalamotor. $i cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici cdldtori, md pregdteam sd incerc de unul singur sd duc la bun sfdrqit o repara{ie anevoioasd. Era, pentru mine, o chestiune de via!6 gi de moarte. Apd de bdut, abia dacd aveatrrpentru opt zile.

    in prima noapte, deci, am adormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depdrtare de orice aqezare omeneascS. Eram mai singur chiar decdt e naufragiatul pe o plut6, in mijlocul oceanului. Aga cd,vd,inchipuili uimirea mea cdnd, deodatd, in revdrsat de zori, m-am pomenit cd mI trezegte un gldscior ciudat.n 28 29

  • - Te rog... deseneazd-mi o oaie! - Cum! - Deseneazd-mi o oaie... Am sdrit in picioare ca lovit de trdsnet. M-am

    frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte qi am vdzut un omule! cu totul nemaipomenit, care md scruta cu gravitate.

    Iatd cel mai bun portret pe care, mai tdrziu, am izbutit s6 i-l fac. Desenul meu e insd, binein{eles, mult mai pu{in fermecdtor decdt modelul. Nu e vina mea. Oamenii mari, pe cdnd aveam gase ani, md fbcuserd s6-mi pierd orice incredere la carieru mea de pictor gi,

    in afard de qerpi boa intregi qi de gerpi boa spintecafi, nu mai invSlasem sd desenez nimic altceva.

    Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la ardtarea aceea. Nu uitali cd, rn6, aflam la mii de leghe depdrtare de orice tdrdm locuit. Or, omuleful meu nu pdrea a fi nici rdtdcit, nici mort de obosealS, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de fric6. Nu avea deloc infbligarea unui copil pierdut in inima pustiului, la mii de leghe depdrtare de orice t[rdm locuit.

    CAnd, in sfhrqit, am fost in stare sE vorbesc, l-am intrebat:

    - Bine, dar... ce cauJi tu aici? Iar el rosti atunci din nou, incetigor, cerdndu-mi

    parcd un lucru foarte insemnat:

    - Te rog... deseneazS-mi o oaie! in falaunei taine prea coplegitoare nici nu mai cutezi

    sd te impotrivegti. Oric6t de nefiresc mi se pdrea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe depdrtare de orice aqezare omeneascS, gi cu toatd primejdia de moarte in caremdaflam, mi-am scos din buzttnar stiloul qi o foaie de hdrtie, insl mi-am adus atunci aminte cd studiasem indeosebi geografia, istoria, aritmetica qi gramatica qi i-am spus omulefului aceluia (cam posomordndu-md) cd nu md pricepeam si desenez. El mi-a rdspuns:

    - Nu-i nimic... Deseneaz[-mi o oaie... Cum eu niciodati nu mai desenasem o oaie, i-am frcut

    unul dintre desenele acelea doud, singurele de care md gtiam in stare. Cel cu qarpele boa intreg. $i-am incremenit, avzind, cd omuleful imi spune:

    31

  • - Nu! Nu! Nu vreau un elefant in pdntecele unui $arpe boa! Un $arpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te incurcd foarte mult. La mine acasi este loc pu{in. Eu de o oaie am nevoie. Deseneaz[-mi o oaie!

    Aga incdt am desenat:

    - Chiar aqa mi-o qi doream! Crezi cd oaia aceasta are nevoie de multd iarb6?

    - De ce md-ntrebi? - Pentru cd la mine acasd este loc pulin. - Negreqit ii va ajunge. fi-am dat o oaie mititicd. El s-a plecat asupra desenului:

    - Nu chiar aqa de mititicd... Ia te uitS! A adormit... $i iatd cum l-am cunoscut pe Micul Prin!.

    III

    Mi-a trebuit un timp indelungat pind cdnd sd pot pricepe dincotro venea. Micul Prin{, care imi punea o mullime de intrebdri,pdreacd niciodatd nu le aude pe ale mele. Nu m-am lbmurit deplin decdt incetul cu incetul gi asta datoritd doar unor cuvinte pe care le rostea intdmplitor. Aga, de pildd, cdnd a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea greu pentru mine), m-a intrebat:

    Ce bazaconte mai e gi asta?

    - nicio bazaconre. Asta zboard,. E un avion. Avionul meu.

    El s-a uitat cu luare-aminte, apoi: ! - Nu! Aceasta e foarte bolnav[. F6-mi alta!

    Am desenat alta. Prietenul meu a zdmbit, cu drdgdl[genie gi ingdduin![:

    - Numai cd... ot, vezi gi tu... aceasta -, t,::- . : nu e oaie, e berbec. \-." .,. "'

    Are coarne... Am frcut, prin urmare, desenul din

    nou. El insd mi I-a dat inapoi, ca gi pe cele de mai inainte:

    - Aceasta-i prea bdtritnl. Eu .' '\ vreau o oaie care s[ trdiasc[ mult.

    i .lt' ,' t',.. , ',Jn Atunci, pierzdndu-mi rdbdarea,

    ,' '.' i 4 .' deoarece md zorearfl sd m[,1 ;',' ', ., aPuc de demontatul motorului,'" ,.,u' i.am fbcut la repezeald desenul

    urmdtor:

    - Aceasta e lada! Oaia care-{i in6untru.

    insd am vdzul, cu uimire, cum chipul micului meu j udecdtor se lumineazd:

    trebuie lie se afli

    ,,,., :d!4!i4"

    4&' -.'".-' .l{

    *t s +i'l

    ;! 'i

    '' 4: lsdN'"_,i . i i./

    ' '!-.1 .t::\ni 1-, i 1 t'- Ii:C

    a;!i ., { { .1i11s"*.'. l ,\

    JJ

    !$'i;P "

    j;4d

    ^fl 32

  • $i i-am adus la cunogtin![, cu m6ndrie, cd, eu zbor. Atunci el a strigat:

    - Cum! Ai cdzut din cer? -Da, zisei eu; cu modestie. - O!Asta-i bund!... $i Micul Prin{ izbucni intr-un ,drdgdlag hohot

    de rds, care pe mine md supdr[ destul de mult. Mie nu-mi place sd rddb nimeni de nenorocirile mele. Apoi, addugd:

    -Atunci gi tu vii tot din cer! De pe ce planeti egti? Intrezdrind pe loc o licdrire in taina care il invdluia,

    l-am intrebat numaid ecdt

    - Va sd zicd,,tu vii de pe altdplanetb? El insd nu mi-a dat niciun rdspuns. A cldtinat incet

    din cap, uitdndu-se la avionul meu: * Ce e drept, cu 6sta nici nu poli s6 vii prea de

    departe...

    $i multd vreme se pierdu intr-o visare. Apoi igi scoase oaia din buzunar qi se cufund6 in contemplarea comorii sale.

    Vd inchipui{i cdt de mult m-a putut nedumeri crdmpeiul lui de mirturie in legdturd cu ,,celelalte planete". M-am strdduit, de aceea, sd aflu mai mult:

    - Dincotro vii tu, prichindelule? Unde e ,,acas6 la tine"? Unde vrei tu sd-mi duci oaia?

    El mi-a r[spuns, dupd o tdcere ing6ndurat[: - E bine cd mi-ai dat qi o lad[, astfel vaaveagi ea o

    casi peste noapte.

    34 35

    - Sigur cd da. $i, dacd egti cuminte, am si-fi dau qi-o funie, ca s-o legi in timpul zilei. $i un ldrug.

    Propunerea aceasta, dupd cdt mi se pdru, il mir[ pe Micul Prin!:

    - Sd o leg? Ce idee ndstrugnicd! - Pei, dacd nu o legi, se duce cine gtie unde gi se

    pierde...

    $i din nou prietenul meu izbucni intr-un hohot de rds:

    - $i unde-ai vrea tu sd se duc[? - Oriunde. Drept inainte... Micul Prin! rosti atunci cu multd serio"itate:

    - Nu-i nimic. La mine acasd e atdt de pu{in loc! $i, cuprins de-o ugoard melancolie, addug6:

    - Drept inainte nu poti merge prea departe...

Search related