Metodologie pentru soluţionarea problemei lipsei actelor ...RO).pdf · 1.4.1 Frecvenţa lipsei actelor în rândul populaţiei de etnie rom

Metodologie pentru soluţionarea problemei

lipsei actelor de stare civilă, de identitate şi

locative

Lucrarea a fost realizată de un colectiv de autori din cadrul Componentei de cercetare a Asistenţei Tehnice pentru Programul PHARE RO 2004/016-772.01.01.01: Ioana Florea Marian Mandache Cătălin Manea Cosima Rughiniş Adrian Vasile Daniel Vasile

Cu sprijinul lui Florin Moisa Sub coordonarea lui Gabor Fleck În realizarea cercetării şi în redactarea textului, echipa a beneficiat de sprijinul tuturor celor care au oferit comentarii şi informaţii, precum şi ajutorul celor care au participat la discuţiile şi interviurile individuale şi de grup. Mulţumim tuturor celor care au contribuit la îmbunătăţirea acestui material.

Cuprins

1 INTRODUCERE......................................................................................................................................... 7 1.1 STRUCTURA LUCRĂRII.......................................................................................................................... 8 1.2 CLASIFICAREA PROBLEMELOR............................................................................................................ 11 1.3 EFECTELE LIPSEI ACTELOR DE STARE CIVILA, DE IDENTITATE SI LOCATIVE ........................................ 12

1.3.1 Înregistrarea naşterii, certificatul de naştere şi alte acte de stare civilă ..................................... 12 1.3.2 Actele de identitate........................................................................................................................ 12 1.3.3 Lipsa actelor locative.................................................................................................................... 12

1.4 EFECTELE LIPSEI ACTELOR ASUPRA ACCESULUI LA SERVICIILE SOCIALE ............................................ 13 1.4.1 Frecvenţa lipsei actelor în rândul populaţiei de etnie romă......................................................... 14

2 REZUMAT PRACTIC PENTRU ELABORAREA PROIECTELOR DE INTERVENŢIE ............. 17 2.1 PAŞI ÎN ELABORAREA UNUI PROIECT DE INTERVENŢIE ........................................................................ 17 2.2 OBSERVAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA ACŢIUNILE ÎN INSTANŢĂ ........................................................ 18

2.2.1 Reprezentarea si asistenta juridica............................................................................................... 18 2.2.2 Cererea de chemare în judecată ................................................................................................... 18 2.2.3 Citarea şi comunicarea actelor de procedură .............................................................................. 19 2.2.4 Costuri .......................................................................................................................................... 20 2.2.5 Prima zi de infatisare.................................................................................................................... 20 2.2.6 Probe ............................................................................................................................................ 20 2.2.7 Etapa deliberarii si pronuntarii.................................................................................................... 21

2.3 OBSERVAŢII PRIVIND ÎNREGISTRAREA TARDIVĂ A NAŞTERILOR ......................................................... 21 2.3.1 Dificultăţi posibile ........................................................................................................................ 22 2.3.2 Taxe şi amenzi............................................................................................................................... 22

2.4 OBSERVAŢII PRIVIND ELABORAREA ACTELOR DE IDENTITATE............................................................ 23 2.4.1 Dificultăţi posibile ........................................................................................................................ 23 2.4.2 Taxe şi amenzi............................................................................................................................... 24

2.5 OBSERVAŢII PRIVIND PUNEREA ÎN LEGALITATE A SITUAŢIEI LOCATIVE .............................................. 25 2.6 BUNE PRACTICI IN PROIECTELE DE INTERVENTIE................................................................................ 25

3 CODUL NUMERIC PERSONAL: ÎNREGISTRAREA NAŞTERII ŞI OBŢINEREA UNUI CERTIFICAT DE NAŞTERE........................................................................................................................... 28

3.1 OBŢINEREA UNUI COD NUMERIC PERSONAL ....................................................................................... 28 3.1.1 Înregistrarea naşterii.................................................................................................................... 28 3.1.2 Înregistrarea naşterii pentru copilul găsit sau părăsit ................................................................. 29 3.1.3 Înregistrarea tardivă a naşterii .................................................................................................... 29 3.1.4 Obţinerea unui duplicat după certificatul de naştere ................................................................... 32 3.1.5 Cazuri speciale de probleme......................................................................................................... 32

3.2 REZUMAT AL PROCEDURILOR DE INTERVENŢIE .................................................................................. 34 3.3 RECOMANDǍRI ŞI DEZBATERI............................................................................................................. 35

3.3.1 Recomandări................................................................................................................................. 35 3.3.2 Dezbateri ...................................................................................................................................... 36

4

4 ACTELE DE IDENTITATE.................................................................................................................... 37 4.1 PROBLEME REFERITOARE LA ACTELE DE IDENTITATE......................................................................... 37 4.2 PROCEDURILE DE EMITERE A UNUI ACT DE IDENTITATE...................................................................... 37

4.2.1 Punerea în legalitate a persoanelor fără acte locative................................................................. 39 4.2.2 Campanii cu camera mobilǎ ......................................................................................................... 42 4.2.3 Facilitǎți financiare (scutirea de taxe) ......................................................................................... 42 4.2.4 Amenzile aplicate în legătură cu actele de identitate ................................................................... 43

4.3 RECOMANDĂRI ŞI DEZBATERI............................................................................................................. 44 5 ALTE PROBLEME REFERITOARE LA STAREA CIVILĂ ............................................................. 47

5.1 RECUNOAŞTEREA PATERNITĂŢII......................................................................................................... 47 5.1.1 Prezumtia de paternitate fata de cazul tatului din casatorie ........................................................ 47 5.1.2 Copii care beneficiaza de prezumtia de paternitate. .................................................................... 47

5.2 ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI .................................................................................................................... 48 5.2.1 Conditiile de fond ale casatoriei .................................................................................................. 48 5.2.2 Impedimente la casatorie.............................................................................................................. 49 5.2.3 Actele necesare încheierii căsătoriei ............................................................................................ 49

5.3 ÎNCREDINŢAREA MINORULUI CĂTRE UNUL DINTRE PĂRINŢI ............................................................... 50 5.4 ÎNREGISTRAREA DECESULUI ............................................................................................................... 50

6 ACTELE LOCATIVE.............................................................................................................................. 51 6.1 TIPURI DE PROBLEME ......................................................................................................................... 53

6.1.1 Probleme speciale......................................................................................................................... 54 6.2 LIMITE ALE PUNERII ÎN LEGALITATE ALE PERSOANELOR FĂRĂ ACTE LOCATIVE ................................. 55 6.3 AUTORIZATIA DE CONSTRUIRE SI AUTORIZATIA DE DEMOLARE / DESFIINTARE................................... 57

6.3.1 Certificatul de urbanism ............................................................................................................... 58 6.3.2 Întocmirea proiectului tehnic........................................................................................................ 59 6.3.3 Obţinerea Autorizatiei de Construire ........................................................................................... 60

6.4 ALTE PREVEDERI LEGISLATIVE REFERITOARE LA ACTELE LOCATIVE.................................................. 61 6.4.1 Prioritatea politică a punerii în legalitate a aşezărilor informale ............................................... 61 6.4.2 Punerea în proprietate cu teren agricol ....................................................................................... 62

6.5 STRATEGII DE SOLUŢIONARE .............................................................................................................. 63 6.5.1 Statutul juridic al terenului........................................................................................................... 64 6.5.2 Statutul juridic al locuintei ........................................................................................................... 65 6.5.3 Precizari cu privire la actiunile in instanta .................................................................................. 65 6.5.4 Procedura publicitatii imobiliare si a cadastrului........................................................................ 68 6.5.5 Probleme legate de statutul de proprietar .................................................................................... 69 6.5.6 Probleme legate de statutul de chiriaş.......................................................................................... 71

6.6 RECOMANDǍRI ŞI DEZBATERI............................................................................................................. 82 7 OBSERVAŢII GENERALE .................................................................................................................... 84

7.1 RAPORTAREA LA DREPTURILE OMULUI .............................................................................................. 84 7.1.1 Colectarea datelor statistice referitoare la minorităţile naţionale ............................................... 85

7.2 CITIREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR DE SONDAJ .............................................................................. 86 7.3 OBSTACOLE SI RESURSE IN PROCESUL DE PUNERE IN LEGALITATE ..................................................... 87

7.3.1 Excluziunea socială ...................................................................................................................... 87 7.3.2 Resurse şi obstacole instituţionale................................................................................................ 87

8 REFERINŢE ............................................................................................................................................. 89

5

9 ANEXE....................................................................................................................................................... 90 9.1 ANEXA 1 – PREVEDERI LEGISLATIVE.................................................................................................. 90

9.1.1 Prevederi ale Legii 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii........................................... 90 9.1.2 Prevederi din Contractul – cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2007, aprobat prin HG 1842 / 2006 ................... 91 9.1.3 Protectia impotriva discriminarii ................................................................................................. 92

9.2 ANEXA 2 – ASPECTE TEORETICE PRIVIND DREPTUL LA PROPRIETATE ŞI ALTE NOŢIUNI ...................... 92 9.2.1 Conditiile de validitate ale contractului ....................................................................................... 96 9.2.2 Incheierea contractului prin reprezentant .................................................................................... 96 9.2.3 Posesia........................................................................................................................................ 100 9.2.4 Proba actelor juridice................................................................................................................. 101 9.2.5 Mijloacele de probă .................................................................................................................... 102

9.3 ANEXA 3 – JURISPRUDENŢĂ ............................................................................................................. 105 9.3.1 Tacita relocaţiune. Proba. Proces verbal de predare preluare a spaţiului. Despăgubiri. Justificare.................................................................................................................................................. 105 9.3.2 Contract de locaţiune. Anunţarea concediului. Tacita relocaţiune. Imposibilitate ................... 106 9.3.3 Acţiune în constatare. Acţiune în realizarea dreptului pretins. Prioritate.................................. 107 9.3.4 Acţiune în constatarea proprietăţii construcţiilor edificate fără autorizaţie de către proprietarii terenului. Admisibilitate............................................................................................................................ 108 9.3.5 Contract vânzare-cumpărare. Antecontract. Acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Prescripţie ..................................................................... 109 9.3.6 Acţiune pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate. Încălcarea de către instanţa de judecată a principiului disponibilităţii. ......................................................................... 110 9.3.7 Calitatea procesuală pasivă. Acţiune pentru prescripţia achizitivă/uzucapiune. Proprietar/pârât decedat anterior datei acţiunii. ................................................................................................................. 113 9.3.8 Prescripţia achizitivă. Teren, atribuit, în fapt, de administraţia locală, pe care persoana a edificat o locuinţă...................................................................................................................................... 115

9.4 ANEXA 4 – LISTA CU INTERVIURILE INDIVIDUALE SI DE GRUP CU EXPERTI REALIZATE IN SPRINIJUL

ELABORARII PREZENTEI METODOLOGII........................................................................................................... 117 9.4.1 Interviuri individuale .................................................................................................................. 117 9.4.2 Interviuri telefonice – cu reprezentanţi ai Direcţiilor judeţene şi locale de Evidenţă a Persoanelor............................................................................................................................................... 117 9.4.3 Interviu de grup (focusgrup)....................................................................................................... 118

6

1 Introducere

Aceastǎ metodologie urmǎreşte analiza problemei lipsei actelor şi certificatelor de

stare civilǎ, de identitate şi de proprietate, precum şi discutarea posibilelor soluţii conform legislaţiei în vigoare. Scopul metodologiei este de a facilita consilierea şi asistenţa persoanelor afectate de această problemă, precum şi de a aduce în atenţia autorităţilor publice informaţii relevante cu privire la situaţia actuală a problemei.

Lucrarea este construită ca un instrument de lucru pentru autorităţile publice centrale

şi locale, precum şi pentru asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale sau comunitare implicate în activităţi de dezvoltare.

Metodologia a fost elaborată în cadrul programului PHARE “Consolidarea Capacitaţii

Instituţionale şi Dezvoltarea de Parteneriate pentru Îmbunataţirea Percepţiei şi Condiţiilor Romilor”, PHARE RO 2004/016-772.01.01.01. Programul urmăreşte promovarea integrării sociale a romilor prin consolidarea, la nivel naţional, regional, judeţean şi municipal, a capacităţii şi pregătirii instituţiilor publice de a colabora cu reprezentanţii romilor pentru soluţionarea problemelor specifice cu care se confruntă comunităţile de romi. Metodologia urmează să folosească în special aplicanţilor pentru granturi în cadrul programului PHARE.

Prezentul document este construit ca un instrument atât pentru Birourile Judeţene

pentru Romi cât şi pentru alte structuri cu atribuţii specifice în implementarea unui set coerent de măsuri care să răspundă prevederilor Strategiei Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor. Astfel metodologia propusă poate reprezenta un punct de referinţă în elaborarea planurilor judeţene/locale de acţiune pentru romi pe componenta: „acte de identitate si de stare civila, punerea în legalitate, evidenţa populaţiei”.

Strategia Guvernului pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor a fost adoptata de Guvernul României in aprilie 2001. Trebuie reamintit faptul că unul dintre criteriile politice de aderare ale Romaniei la structurile Uniunii Europene l-a reprezintat protecţia minorităţilor naţionale. În ultimele rapoarte de monitorizare ale României privind stadiul aderării, Comisia Europeană a alocat un capitol distinct protecţiei minorităţii rome. Problemele semnalate de către această instituţie europeană făceau referire strictă la starea de fapt a comunităţilor de romi, caracterizată prin saracie, excludere socială, încălcarea repetată a drepturilor omului, lipsa actelor de identitate şi implicit lipsa accesului la serviciile publice, nivelul scăzut de ocupare a forţei de muncă precum şi discriminarea la toate nivelurile. În anii 2005-2006 ca urmare a presiunilor produse de problemele rămase nesoluţionate, a rapoartelor elaborate de Comisia Europeana, a luărilor de poziţie ale unor state membre faţă de fenomenul migraţionist, s-a impus din ce în ce mai mult necesitatea îmbunătăţirii strategiei. Ca atare, în luna aprilie 2006, Guvernul a elaborat Hotărârea 522/2006 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor. Această hotărâre aduce o serie de modificări capitolelor legate de: obiective, durată, domenii sectoriale, direcţii de acţiune, finanţare şi structuri. Astfel s-a elaborat un nou plan de măsuri pentru perioada 2006-2008, iar scopul propus se defineşte ca fiind: “îmbunătăţirea semnificativă a situaţiei romilor din România, prin promovarea unor măsuri de incluziune socială”.

7

8

Obiective specifice ale H.G522/2006 au în vedere următoarele domenii sectoriale de acţiune: A. Administraţie publică şi dezvoltare comunitară, comunicare şi participare civică B. Locuinţe C. Sănătate D. Justiţie şi ordine publică E. Economie, securitate socială F. Protecţia copilului, educaţie, cultură şi culte.

Deşi cercetarea care a fundamentat metodologia a pus un accent special pe problemele

cu care se confruntă persoanele de etnie romă, este important de subliniat că toate concluziile cercetării se aplică şi cetăţenilor de alte etnii confruntaţi cu dificultăţi similare. Procedurile legale de soluţionare a problemelor sunt independente de etnia solicitanţilor. Totuşi, situaţia cetăţenilor romi care nu au astfel de acte este agravată de lipsa frecventă a resurselor materiale, umane şi relaţionale, precum şi de riscul de discriminare.

1.1 Structura lucrării

Problemele analizate în metodologie au fost structurate în funcţie de criteriul principal al priorităţii problemelor. Putem deosebi astfel trei categorii de situaţii problematice legate de lipsa actelor:

Tabelul 1. Clasificarea problemelor în funcţie de prioritatea intervenţiei şi de instituţiile

implicate

Prioritate: Prima prioritate A doua prioritate A treia prioritate Probleme:

Obţinerea unui CNP (actul de naştere) Obţinerea dovezii CNP (certificatul de naştere)

Obţinerea unui act de identitate, pentru persoanele peste 14 ani (carte de identitate sau carte de identitate provizorie)

Punerea în legalitate a situaţiei locative Abordarea altor probleme care ţin de starea civilă

Instituţii implicate: Birourile de stare civilă din cadrul Primăriei Poliţia şi instanţa de judecată pentru înregistrarea tardivă

Direcţiile comunitare de evidenţă a persoanelor Poliţia, în cazul unor verificări suplimentare

Instanţa de judecată Autorităţile locale, pentru problemele care necesită decizii administrative

Figura 1. Structura lucrării pe capitole

Detalii privind codul numeric personal - înregistrarea naşterii - înregistrarea tardivă

Detalii privind actele de identitate - carte de identitate - carte de identitate provizorie

Detalii privind actele locative: - dobândirea dreptului de proprietate - reglementarea statutului de chiriaş - relocarea, etc

Alte probleme de stare civilă - recunoaşterea paternităţii - încheierea căsătoriei - înregistrarea decesului

Observaţii generale: raportarea la drepturile omului; obstacole şi resurse instituţionale; observaţii generale cu privire la proiectele de intervenţie

Introducere: utilitatea metodologiei; structurarea lucrării; analiza problemelor

Ghid practic pentru elaborarea proiectelor: recomandări practice, schimbări legislative, bune practici în domeniu

9

10

Dacă persoana este proprietar ►pag. 67

Lipsa actelor locative (de spaţiu) ►pag.24 (pe scurt), 51 (detalii)

Figura 2. Citirea lucrării în funcţie de problema vizată

Copii sub 1 an neînregistraţi: înregistrarea naşterii ►pagina 27

Lipsa certificatului de naştere ►pag. 17 (pe scurt), pag.27 (detalii)

Lipsa actului de identitate ►pag. 22 (pe scurt), pag.37 (detalii)

Copii peste 1 an sau adulţi neînregistraţi: înregistrarea tardivă ►pagina 17 (pe scurt), 28 (detalii)

Certificat pierdut, deteriorat, furat ►pagina 31

Dacă persoana nu are certificat de naştere

Dacă persoana nu are dovada adresei de domiciliu ►pagina 39

Dacă persoana nu are act de identitate

Dacă persoana este chiriaş ►pag. 69

1.2 Clasificarea problemelor

În funcţie de urgenţa intervenţiei şi de relevanţa actului respectiv pentru soluţionarea altor tipuri de probleme, putem distinge trei categorii de priorităţi:

1. Neînregistrarea naşterii în registrele stării civile (lipsa codului numeric personal), sau lipsa certificatului de naştere pentru persoanele a căror naştere a fost înregistrată. Persoanele aflate în această situaţie nu sunt formal cetăţeni ai statului român, iar rezolvarea acestei probleme este absolut prioritară. Înregistrarea naşterii este demonstrată prin certificatul de naştere. Fără a avea naşterea înregistrată, individul nu îşi poate dovedi identitatea şi desigur nu poate intra în nici un fel de relaţii contractuale, fiind deci exclus accesul său la acte locative de vreun fel sau altul. Înregistrarea naşterii este prima prioritate în rezolvarea problemelor cu care se confruntă o persoană. Este posibil ca o persoană să aibă naşterea înregistrată dar să nu aibă certificatul de naştere cu care să dovedească acest lucru – atunci când certificatul a fost pierdut, furat sau distrus, de exemplu. În acest caz persoana va solicita obţinerea unui duplicat după certificat.

2. Lipsa actului de identitate. Actul de identitate poate avea trei forme: buletinul de identitate, cartea de identitate şi cartea de identitate provizorie. Toate trei sunt echivalente, din punct de vedere legal, în ceea ce priveşte drepturile pe care le certifică cetăţeanului. Obţinerea unui act de identitate presupune rezolvarea prealabilă a problemelor actelor de stare civilă (certificat de naştere mai ales), dar precede soluţionarea problemei actelor locative. Chiar şi persoanele fără dovada domiciliului pot obţine un act de identitate valabil (respectiv, o carte de identitate provizorie), urmând să facă ulterior demersuri în vederea soluţionării situaţiei lor locative, dacă doresc obţinerea unei cărţi de identitate care are o perioadă de valabilitate mai mare şi un alt format. Diferenţele dintre cartea de identitate provizorie şi cartea de identitate ţin 1) de perioada de valabilitate şi 2) de credibilitatea pe care o dau posesorului în relaţia cu potenţiali angajatori, de exemplu. Interviurile au indicat faptul că persoanele care au cărţi de identitate provizorii sunt mai frecvent discriminate în acordarea unui loc de muncă.

3. Lipsa actelor locative (de proprietate, de chirie sau dovada luării în spaţiu). Deşi această problemă are consecinţe serioase asupra vieţii individului, ea nu poate fi soluţionată decât după ce persoana a obţinut întâi certificatul de naştere (dacă lipsea) şi apoi actul de identitate.

Problemele legate de actele de stare civilă şi de identitate sunt în principal domeniul Direcţiilor comunitare de evidenţă a persoanelor şi a Birourilor de stare civilă din cadrul autorităţilor locale. În cazurile mai complexe este necesară colaborarea Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, a Poliţiei sau rezolvarea pe calea instanţei judecătoreşti competente - pentru înregistrarea tardivă a naşterii.

Reglementarea situaţiei locative ţine în primul rând de instanţă, acolo unde există o soluţionare pur juridică, iar unde nu, devine o problemă care ţine de voinţa şi competenţa autorităţilor locale. O abordare sistematică a acestei probleme depinde de punerea în aplicare a unor programe la nivel naţional.

11

1.3 Efectele lipsei actelor de stare civilă, de identitate şi locative

1.3.1 Înregistrarea naşterii, certificatul de naştere şi alte acte de stare civilă Persoanele care nu au fost înregistrate la naştere nu existǎ din punct de vedere

administrativ în relaţie cu autoritǎţile statului român, şi ca atare nu pot intra în nici un fel de relaţii oficiale sau autorizate nici cu parteneri publici, nici cu parteneri privaţi. Ele nu sunt cetǎţeni ai statului român şi nici ai altui stat din punct de vedere legal, fiind astfel lipsite de cetǎţenie şi de drepturile asociate. Aceste persoane nu dispun de un cod numeric personal – CNP.

Persoanele a căror naştere a fost înregistrată dispun de un CNP; totuşi, dacă nu au un certificat de naştere (datorită deteriorării, furtului sau pierderii acestuia etc) ele se pot afla în imposibilitatea de a dovedi către autorităţi sau alte părţi interesate identitatea lor.

1.3.2 Actele de identitate Persoanele care au fost înregistrate la naştere dar, din diferite motive, nu posedǎ un

buletin / carte de identitate şi / sau certificat de naştere sunt cetǎţeni ai statului roman din punct de vedere legal, dar nu pot dovedi acest lucru în faţa unei terţe pǎrţi. Prin urmare, lipsa actului de identitate duce la imposibilitatea exercitării drepturilor civice şi sociale fundamentale, precum şi la imposibilitatea relaţionării corecte cu autorităţile statului, fiind astfel o problemă urgentă de interes public.

1.3.3 Lipsa actelor locative Lipsa actelor locative se referă la imposibilitatea de dovedire a unei adrese de

domiciliu. Aceastǎ problemǎ are douǎ dimensiuni importante: Dimensiunea administrativǎ: lipsa dovezii adresei de domiciliu şi / sau a adresei de

reşedinţă conduce la dificultǎţi în relaţionarea cu instituţiile publice, deoarece (1) multe dintre acestea au autoritate definitǎ local, cetǎţenii fiind repartizaţi în interacţiunea cu ele pe baza adresei din actul de identitate şi (2) deşi reglementată legal, lipsa dovezii unui domiciliu stabil continuă să fie o problemă în obţinerea actelor de identitate, cu consecinţe asupra integrării sociale a persoanelor respective;

Dimensiunea socială: deseori persoanele care nu pot face dovada unei adrese de domiciliu sau a unei adrese de reşedinţă se află în această situaţie deoarece locuiesc în condiţii ilegale, temporare, sau improvizate, în condiţii improprii. În cazul persoanelor care nu au acces legal la o locuinţǎ adecvatǎ, problema nu este doar una administrativǎ, ci este în sens larg socială, datorită imposibilităţii exercitării unui drept social – respectiv dreptul la o locuinţă adecvată (prevăzut de Art. 11 al Convenţiei Internaţionale privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale). În multe alte cazuri o soluţionare prin mecanisme pur legale este imposibilǎ, fiind necesare decizii administrative ale autoritǎţilor locale – de exemplu, hotǎrâri de schimbare a destinaţiei terenurilor, de concesiune sau de împroprietǎrire, sau decizii de construire a unor locuinţe sociale etc (Rughiniş 2004, Berescu şi Celac 2006) etc. În toate situaţiile punerea în legalitate a unor aşezări umane are implicaţii urbanistice şi de amenajare a teritoriului, care trebuie de asemenea avute în vedere (Berescu şi Celac 2006). In repetate randuri, politicile autoritatilor locale in materie de urbanism si amenajare a teritoriului afecteaza in mod disproportionat romii (vezi centrul istoric Bucuresti, Bistrita, si evacuarile ilegale). Pana in prezent nu au existat modele, solutii coerente pentru solutionare unor astfel de cazuri. În aceastǎ metodologie vom discuta şi structura generalǎ a problemelor care necesitǎ decizii politice, dar ne vom concentra prioritar asupra soluţionǎrii situaţiilor ce pot fi abordate direct prin metode juridice şi administrative.

12

1.4 Efectele lipsei actelor asupra accesului la serviciile sociale

Cercetǎri sociologice calitative, de diagnozǎ a problemelor sociale, au indicat faptul cǎ lipsa actelor de stare civilǎ, de identitate şi de proprietate este un factor care agraveazǎ substanţial riscul de excluziune socialǎ (vezi de exemplu Noica şi Niţulescu 2004, Stǎnculescu 2004). Lipsa actelor este un risc cu care se confruntǎ în special anumite categorii sociale vulnerabile. Cele mai multe studii în România se referǎ la populaţia de etnie romǎ (precum Preda 2002, Burtea 2002, Cace şi Vlǎdescu 2004) – dar este posibil ca alte categorii, precum copiii abandonaţi, vârstnicii sau imigranţii sǎ sufere de asemenea un risc crescut de excluziune formalǎ şi de lipsǎ a actelor locative.

În lipsa actelor de stare civilǎ şi de identitate, cetǎţenii nu pot beneficia de nici un fel de serviciu social – educaţie, asistenţǎ medicalǎ, asistenţǎ socialǎ – cu excepţia asistenţei medicale de urgenţă. De asemenea, ei nu se pot angaja legal şi nu pot încheia nici un tip de contracte formale, dat fiind cǎ nu îşi pot stabili identitatea. Nici dreptul la vot nu poate fi exercitat în lipsa actului de identitate. De exemplu, ancheta sociologică din 1998 realizată de ICCV în cazul populaţiei de romi indicǎ faptul cǎ aproximativ 10% dintre romi nu aveau actele necesare pentru a depune dosarul de ajutor social (Duminicǎ 2006, p. 24).

Copiii fǎrǎ certificat de naştere deseori nu pot fi înscrişi în sistemul educaţional – deşi legea nu prevede necesitatea certificatului de naştere. De asemenea, copiii ai căror părinţi posedă cărţi de identitate provizorii cu menţiunea „lipsă dovada adresei de domiciliu” sau „lipsă locuinţă” pot avea dificultăţi la înscrierea în sistemul educaţional, dat fiind că şcolile şi grădiniţele înscriu cu prioritate copiii dintr-o arie geografică din vecinătate. În cazul grădiniţelor, această practică nu are nici un temei legal; însă, în cazul ciclului şcolar primar şi gimnazial, elevii sunt repartizaţi în funcţie de domiciliu (adresa pe care o dovedesc părinţii). Această problemă este mai gravă în cazul grădiniţelor din mediul urban, pentru care deseori se realizează liste de aşteptare datorită insuficienţei locurilor.

Interviurile realizate au indicat absenţa constrângerilor legale în privinţa înscrierii la grădiniţă a copiilor fără certificat de naştere; copiii cu vârsta între 3 si 7 ani pot fi înscrişi în sistemul educaţional chiar dacă nu au certificate de naştere (Legea 84/1995, art.18, pct.1). Legea nu prevede însă obligativitatea înscrierii lor, nici nu prevede măsuri pentru sesizarea autorităţilor competente în astfel de cazuri.

In ceea ce priveşte asistenţa medicalǎ, există mai multe categorii de persoane care beneficiază de asigurare medicală, fără plata contribuţiei, conform Legii 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (vezi Anexa 1 – Prevederi legislative).

Totuşi, în practică, persoanele fǎrǎ cod numeric personal sau fǎrǎ act de identitate nu pot avea calitatea de asigurat. Pe de o parte, ele nu pot obţine adeverinţa de asigurat fără plata contribuţiei (conform L 95 / 2006, art. 213 (3)), deoarece nu pot prezenta documentele justificative în faţa Casei de Asigurări de Sănătate. Pe de altă parte, Contractul cadru de furnizare a asistenţei medicale din anul 2006 prevede obligaţia furnizorilor de a acorda asistenţǎ de urgenţǎ oricǎrei persoane care o solicitǎ, inclusiv femeilor gravide – dar condiţioneazǎ decontarea cheltuielilor de prezentarea codului numeric personal. În aceste condiţii, interviurile realizate (de exemplu, cu referire la asistenţa medicală pentru locatarii coloniilor din Pata Rât, Cluj-Napoca) arată faptul că unii medici sau instituţii medicale sǎ ezite în acordarea asistenţei de urgenţǎ, datoritǎ faptului cǎ aceastǎ asistenţǎ, deşi obligatorie, nu poate fi decontatǎ. În cadrul fiecărui Centru Maternal din Direcţiile de Protecţia Copilului este un medic care se ocupă de cazurile speciale; acesta trebuie să acorde copiilor asistenţă medicală, chiar dacă nu au CNP; totuşi, accesul la acest medic este limitat de accesul redus la informaţie şi dificultăţile de transport ale familiilor care se confruntă cu astfel de probleme.

13

1.4.1 Frecvenţa lipsei actelor în rândul populaţiei de etnie romă

1.4.1.1 Cercetări anterioare

O serie de cercetǎri cantitative anterioare au inclus întrebǎri cu privire la integrarea formalǎ a cetǎţenilor romi şi la situaţia actelor de proprietate.

Pe baza datelor anchetei la nivel naţional realizatǎ de Institutul de Cercetare a Calitǎţii Vieţii şi Fundaţia pentru o Societate Deschisǎ din 1998, Preda (2002) ajunge la urmǎtoarele estimări:

Tabelul 3. Excluziunea formalǎ a persoanelor rome. Source: Preda 2002b, p. 288

Sursa excluziunii sociale (1998) % din... Nu au nici un document de identitate 3.1% din totalul populaţiei de romi Nu au act de identitate, deşi au certificate de naştere şi au împlinit 14 ani

5.7% of persoanele rome de peste 14 ani

Nu sunt cǎsǎtoriţi legal 39.4% dintre persoanele rome care trăiesc în cuplu

Nu au mers niciodatǎ la şcoalǎ 24.4% dintre persoanele de peste 10 ani Cace şi Vlǎdescu (2004) oferǎ urmǎtoarele estimări referitoare la excluziunea

formalǎ: - 97.6% din totalul persoanelor rome au un certificate de naştere; - 89.1% din persoanele rome de 14 ani şi peste au acte de identitate Cele douǎ cercetǎri indicǎ faptul cǎ aproximativ 3% din populaţia romǎ nu au

certificat de naştere, iar aproximativ 6 – 10% dintre cei peste 14 ani nu au acte de identitate.

1.4.1.2 Date ale Barometrului de Incluziune a Romilor, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, noiembrie 20061

Conform datelor din Barometrul Incluziunii Romilor, lipsa actelor locative este o problemă cu care se confruntă 20% dintre romii din mediul urban şi 30% dintre romii din mediul rural. Deşi în mai mică măsură, aceasta este o problemă şi pentru locatarii de alte etnii, care nu au un contract valabil de chiriaş sau de proprietar în aproximativ 10% din cazuri în mediul urban, şi 20% în mediul rural (Tabelul 4).

Tabelul 4. În gospodăria Dvs. aveti în prezent un contract valabil de chirias sau de proprietar pentru locuinta în care stati? (%)

Urban Rural Alta

etnie Etnic rom/tigan

Alta etnie

Etnic rom/tigan

Da, avem un contract valabil 87 74 79 67 Nu, avem un contract dar nu mai e valabil 1 4 2 4 Nu, nu avem nici un fel de contract 12 22 20 29 Total 100 100 100 100

Aproximativ 3% dintre subiecţii romi nu au avut niciodată certificat de naştere, fiind

prin urmare neînregistraţi în registrul de stare civilă – situaţia cea mai gravă de excluziune formală. În cazul acestor persoane, soluţionarea problemei implică procedura înregistrării tardive a naşterii, prin realizarea unei expertize medico-legale de confirmare a identităţii şi prin apelul la instanţă – procedură ce poate dura până la un an. De asemenea, aproximativ 3%

1 Date preluate din Rughiniş (2007).

14

dintre subiecţii romi declară că nu au avut niciodată buletin sau carte de identitate. Proporţiile corespunzătoare subiecţilor români sunt semnificativ mai mici, de sub 1%.

Tabelul 5. Dvs. aveti sau ati avut vreodată… (% răspunsuri negative)

Alta etnie

Etnic rom/tigan

certificat de nastere? „Nu” 0,9 3,0buletin / carte de identitate?

„Nu” 0,3 3,0

Aproximativ 14% dintre subiecţii romi declară că şi-au pierdut la un moment dat

certificatul de naştere, şi 16% şi-au pierdut buletinul; în cazul persoanelor de altă etnie, proporţiile sunt de 8% în cazul certificatului de naştere, respectiv 12% în cazul buletinului. Referitor la situaţia prezentă, 6% dintre romi nu au un act de identitate valabil, iar 5% nu au certificat de naştere. Este important de observat că în cazul persoanelor care au avut certificat de naştere şi, dintr-un motiv sau altul, nu îl mai au, eliberarea unui nou certificat este un proces simplu şi rapid – spre deosebire de situaţia celor care nu au avut niciodată certificat de naştere.

Tabelul 6. Dar în prezent, aveti… (%)

Alta etnie

Etnic rom/tigan

certificat de nastere „Nu” 0,9 4,9buletin / carte de identitate valabil(ă) „Nu” 1,5 6,0

Lipsa actelor este asociată cu lipsa şcolarizării, cu sărăcia şi cu locuirea într-un oraş

mare. De exemplu, în cazul persoanelor rome fără şcoală, aproximativ 10% nu au certificat de naştere şi o proporţie chiar mai mare nu au buletin de identitate – faţă de aproximativ 3% dintre cei care au absolvit o şcoală profesională sau mai mult (Tabelul 7).

Tabelul 7. Dar în prezent, aveti… (% din totalul subiecţilor romi)

Nivel de şcolarizare Fara scoala Primara Gimnaziala Profesionala,

liceu, universitara certificat de nastere „Nu” 9 5 3 4buletin / carte de identitate valabil(ă)

„Nu” 12 6 3 3

Dacă aproximăm nivelul de trai al familiei printr-un indicator simplu, şi anume

posesia unui televizor color, putem observa o diferenţă clară, similară ca amploare cu cea indusă de educaţie, între situaţia celor care nu au un televizor color (şi anume 36% dintre romi) şi situaţia celor care au (64% dintre romi). Persoanele rome care locuiesc în gospodării fără televizor color nu au acte de identitate şi certificat de naştere în proporţie de aproximativ 10-12%, faţă de 3% în cazul persoanelor din gospodării mai înstărite (Tabelul 8).


Aveti în gospodărie în stare de functionare, televizor color?

Da Nu certificat de nastere „Nu” 2 9 buletin / carte de identitate valabil(ă) „Nu” 3 12

15

Lipsa actelor este mai frecventă în oraşele mari decât în cele mici şi decât în sat – o posibilă consecinţă a schimbărilor mai frecvente de domiciliu şi a dificultăţilor sporite de interacţiune cu funcţionarii publici (Tabelul 9). Această diferenţă este interesantă şi în contextul în care în mediul rural este mai ridicată proporţia persoanelor care nu au acte locative (vezi Tabelul 4) şi prin urmare nu pot face dovada adresei de domiciliu, ceea ce reprezintă un obstacol semnificativ în calea obţinerii unei cărţi de identitate.


Tipul localităţii Oras

mare Oras mic

Sat

certificat de nastere „Nu” 11 5 4 buletin / carte de identitate valabil(ă) „Nu” 12 7 5

Putem observa din Tabelul 10 că 8% dintre romii romanizaţi şi 20% dintre ceilalţi

romi nu sunt înscrişi la un medic de familie, spre deosebire de doar aproximativ 4% din persoanele de altă etnie.

Tabelul 10. Sunteti înscris la un medic de familie? (în funcţie de etnie) (%)

Rom romanizat

Alt fel de rom/tigan

Alta etnie (roman, ungur etc)

Da 92 80 96Nu 8 20 4 Total 100 100 100(Cazuri) (617) (755) (1288)

În cazul persoanelor rome care nu au certificat de naştere sau buletin de identitate,

aproximativ jumătate nu sunt înscrise la un medic de familie (Tabelul 11) Tabelul 11. Înscrierea la un medic de familie, în funcţie de starea actelor de identitate şi stare

civilă (% din totalul subiecţilor romi)

Dar în prezent, aveti buletin / carte de identitate valabil(ă)?

Dar în prezent, aveti certificat de nastere?

Da Nu Da Nu Da 88 53 87 52Nu 12 47 13 49 Total 100 100 100 100Cazuri (1294) (83) (1321) (68)

16

2 Rezumat practic pentru elaborarea proiectelor de intervenţie

Această secţiune include informaţiile de maximă relevanţă pentru cei interesaţi de elaborarea unor proiecte de intervenţie în problema actelor de stare civilă, de identitate şi locative. Discuţii mai detaliate cu privire la subiectele tratate pot fi găsite în capitolele ulterioare.

2.1 Paşi în elaborarea unui proiect de intervenţie

Planificarea unei intervenţii presupune mai mulţi paşi, printre care: 1. Identificarea problemelor specifice în comunitatea vizată: ce tip de acte lipsesc? De

exemplu, câţi cetăţeni nu au certificate de naştere, şi câţi dintre aceştia nu au nici naşterea înregistrată în registrele stării civile? Câţi cetăţeni de peste 14 ani nu au acte de identitate? Care este situaţia terenului pe care se află comunitatea (cine este proprietarul acestuia)? Care este situaţia locuinţelor? (există autorizaţii de construcţie, pentru casele construite după 1990? Există acte de proprietate?). Acest pas necesită o investigaţie detaliată în comunitate, pornind de la o schemă clară de culegere a datelor.

2. Ierarhizarea problemelor în funcţie de prioritatea lor, ţinând cont de: – prioritatea lor pentru comunitatea vizată, impactul pe care îl au asupra calităţii vieţii

persoanelor; – prioritatea lor în raport cu agenda organizaţiei; – procesul efectiv de soluţionare: actele de identitate sunt necesare pentru punerea în

legalitate a situaţiei locative, şi actele de stare civilă sunt necesare pentru obţinerea actelor de identitate;

3. Estimarea duratei de soluţionare a acestor probleme, prin discuţii cu autorităţile competente sau cu experţi în această problemă; identificarea demersurilor ce pot fi realizate simultan. Este important de diferenţiat între problemele care au o soluţie administrativă cu o durată clar stabilită, problemele care se rezolvă pe calea instanţei judecătoreşti (caz în care durata precisă este mai greu de anticipat) şi problemele a căror rezolvare implică decizii administrative ale autorităţilor locale (caz în care durata este de asemenea mai dificil de estimat).

4. Familiarizarea cu legislaţia relevantă şi cu problemele practice care apar în încercarea de a soluţiona problemele respective, aşa cum reies acestea din experienţele altor organizaţii sau persoane care s-au confruntat cu acestea.

5. Selectarea acelor probleme prioritare care pot fi rezolvate în limitele de timp, resurse financiare, umane, organizaţionale etc. disponibile.

6. Elaborarea proiectului propriu-zis, în conformitate cu Ghidul aplicantului.

17

2.2 Observaţii generale cu privire la acţiunile în instanţă

2.2.1 Reprezentarea si asistenta juridica Partile in procesul civil, persoane fizice, pot sta in procesul civil personal sau printr-

un reprezentant conventional. Reprezentantul conventional poate fi un avocat ori o persoana care nu are aceasta

calitate. Este in mentionat, insa, urmatorul fapt : mandatarul neavocat nu va putea pune concluzii personal, ci doar prin intermediul unui avocat. De la aceasta regula sunt cunoscute o serie de exceptii, in sensul ca mandatarul poate pune concluzii numai in cazul in care reprezinta pe sotul sau ori pe o ruda pana la gradul al IV –lea inclusiv.

Calitatea de reprezentant, mandatar, se probeaza prin intermediul procurii care se va da unei persoane cu capacitate de exercitiu deplina. Aceasta procura se va prezenta sub forma unui inscris sub semnatura legalizata.

De asemenea, dreptul de reprezentare va putea fi dat si prin declaratie verbala facuta in fata instantei de judecata de catre partile din proces, iar aceasta declaratie se consemneaza in incheierea de sedinta.

Este important de observat şi faptul că apelul la un avocat impune costuri suplimentare şi uneori lipsite de necesitate. Organizaţiile ne-guvernamentale cu experienţă juridică asistă persoane în diferite probleme care necesită apelul la instanţă (cum ar fi înregistrarea tardivă a naşterii), fara a apela la serviciile unui avocat.

Cetăţeanul sau avocatul care îl reprezintă poate solicita în scris instanţei ca procesul să se desfăşoare şi în condiţiile în care el / ea nu este prezent/a. De exemplu, un parinte poate obtine confirmarea identităţii pentru înregistrarea tardivă a naşterii in instanta chiar daca acesta nu se prezinta. Este necesar sa depuna dosarul si inscrisurile necesare judecarii cauzei. Singura conditie (esenţială) este ca in cererea catre judecatorul de serviciu sa faca referire la art. 242 aliniat 2 din codul de procedura civila (judecarea in lipsa).

2.2.2 Cererea de chemare în judecată Cererea de chemare in judecata, potrivit dispozitiilor art.109 C.proc.civ, reprezinta

actul de procedura prin care reclamantul se adreseaza instantei competente pentru a invoca aplicarea dispozitiilor legale intr-unn caz determinat.

Potrivit dispozitiilor art.112 C.proc.civ., cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda :

-numele, domiciliul sau resedinta partilor -numele si calitatea juridica in care partile stau in judecata, atunci cand nu stau in

numele lor propriu -obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea

este cu putinta -aratarea motivelor de fapt si de drept pe care seintemeiaza cererea -aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecarea capat de cerere -semnatura -prin cererea de chemare in judecata trebuie sa se arate instanta careia i se adreseaza

cererea. Art.133 C.proc.civ. sanctioneaza cu nulitate lipsa, din continut cererii de chemare in

judecata, a urmatoarelor elemente : numele, obiectul si semnatura.

18

Astfel, persoana care are calitatea de parte intr-un proces, potrivit dispozitiilor art.93 C.proc.civ. are posibilitatea de a fi citata la domiciliul unei terte persoane si totodata are dreptul de a solicita instantei de judecata sa i se comunice actele de procedura la aceasta adresa. In concret, persoana care solicita inregistrarea tardiva poate solicita instantei expedierea corespondentei la orice adresa doreste.

Cererea de chemare in judecata se depune la instanta competenta, alaturandu-se atatea copii de pe cerere in raport cu numarul paratilor, la care se adauga exemplarul adresat instantei de judecata.

Cererea de chemare in judecata este, de regula, insotita de inscrisurile prin care reclamantul intelege sa dovedeasca cele solicitate prin aceasta cerere. De asemenea, in cererea de chemare in judecata, de regula, reclamantul trebuie sa indice mijloacele de proba prin care intelege sa argumenteze juridic solicitarile adresate instantei de judecata.

Reclamantul va descrie, mai intai, in cererea sa, situatia de fapt, de regula, in ordinea desfasurarii evenimentelor, si va indica, totodata, dispozitiile legale, pe care isi fundamenteaza cererea.

Introducerea cererii se face, de regula, personal de catre reclamant, care se prezinta la judecatorul de serviciu, in vederea depunerii cererii sale. Cererea de chemare in judecata se va putea depune si prin mandatar avocat ori neavocat (procurator).

Precizam ca reclamantul va putea trimite cererea sa de chemare in judecata si prin posta si, in acest sens, recomandam, din motive de siguranta, ca trimiterile postale sa se faca prin intermediul sistemului intitulat “scrisoare cu valoare, nota de inventar si confirmare de primire.” Acest sistem este foarte eficient, in sensul ca el confirma ca scrisoarea, care contine cererea de chemare in judecata si actele anexate acesteia, a ajuns la sediul instantei de judecata, iar nota de inventar reprezinta un fel de borderou care enumera actele care se afla in plicul adresat instantei de judecata.

Sunt insa anumite cereri care nu pot fi trimise prin posta, ele presupunand ca reclamantul sa se prezinte personal la judecatorul de serviciu. Cu titlu de exemplu, mentionam cererea de divort. Sotul reclamant nu va putea depune cererea de divort prin posta.

La primirea cererii, judecatorul de serviciu o verifica, in special, sub aspectul competentei, sub aspectul timbrajului si sub aspectul legalitatii si da lamuriri reclamantilor cu privire la completarile pe care acestia le au de facut pana la comunicarea cererii, cand este cazul.

In mod obisnuit, la data depunerii cererii de judecata, reclamantul afla numarul sau de dosar si primul termen de judecata. Acesta este motivul pentru care el nu va mai fi citat, deoarece el a luat la cunostinta despre acest termen de judecata, sub semnatura, in fata judecatorului de serviciu.

2.2.3 Citarea şi comunicarea actelor de procedură In procesul civil, judecata se face de regula cu citarea partilor, iar legea prevede in

mod expres exceptiile de la aceasta regula. De asemenea, pentru ca judecarea procesului civil sa aibe loc este obligatoriu ca partile sa fie legal citate si nu ca ele sa fie prezente la instanta.

Citarea are loc prin intermediul citatiei, iar aceasta din urma reprezinta actul procedural prin care o persoana este chemata ori invitata sa se prezinte la instanta de judecata.

Inmanarea citatiei si a actelor de procedura se face, prin agent procedural, la domiciliul sau resedinta celui citat. Inmanarea, insa, se poate face oriunde, cand cel citat primeste citatia.

Citarea se va face prin afisare atunci cand cel citat nu doreste sa primeasca citatia sau prin mica publicitate atunci cand reclamantul demonstreaza instantei ca nu a izbutit sa afle domicliul paratului, desi a facut tot ce i-a stat in putinta in acest sens.

19

Un lucru important, pe care orice persoana care are calitatea de parte intr-un dosar este bine sa-l cunoasca este urmatorul : daca partea, care nu a fost legal citata, afla din alte surse despre termenul de judecata si, la acea data, se prezinta la instanta, atunci viciul de procedura al citarii va fi acoperit, in sensul ca nu se va da un nou termen de judecata, pentru citare, ci procesul va continua ca si cum citarea s-a facut in mod corespunzator.

2.2.4 Costuri Declansarea unui proces civil necesita unele cheltuieli, un loc important ocupandu-l

taxele de timbru, pe care aceia care introduc cereri la instantele judecatoresti sunt obligati sa le plateasca.

Art. 21 din Constitutia Romaniei consacra accesul liber la justitie; textul nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, considerandu-se legal ca justitiabilul care trage un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de instantele judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.

Accesul liber la justitie nu insemna neaparat si acces gratuit. Astfel, regula o reprezinta timbrarea actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de catre legiuitor. In acest sens, potrivit dispozitiilor art.74 din Codul de procedură civilă, persoana care nu poate suporta cheltuielile unei judecati poate solicita asistenta judiciara.

Asistenta judiciara cuprinde acordarea de scutiri de taxe, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare si a timbrului judiciar. De asemenea, ea se refera si la asigurarea dreptului la aparare si asistenta gratuita prin delegarea unui avocat de catre Baroului Avocatilor.

Trebuie precizat ca, de aceste beneficii legale, cei interesati se pot bucura pe tot parcursul judecatii, in tot sau numai in parte.

Acordarea de scutiri de taxe, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare si a timbrului judiciar precum si delegarea unui avocat de catre Baroului Avocatilor se solicita, printr-o cerere scrisa, adresata instantei de judecata.

2.2.5 Prima zi de infatisare Solutionarea unui proces civil presupune mai multe termene de judecata. Prima zi de

infatisare prezinta o importanta practica deosebita si este acel termen la care partile, legal citate, pot pune concluzii. Reclamantul si paratul, in prima zi de infatisare, pot savarsi anumite acte de procedura, cum ar fi intregirea si modificarea cererii de chemare in judecata.

De asemenea, reclamantul va putea propune probele ce le considera necesare, daca nu le-a indicat in cererea de chemare in judecata.

Paratul, daca are pretentii in legatura cu cererea reclamantului poate sa faca cerere reconventionala, iar aceasta trebuie sa indeplineasca conditiile indeplinite si de cererea de chemare in judecata.

Cererea reconventionala a paratului se poate judeca odata cu cererea principala a reclamantului si de depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

2.2.6 Probe Litigiile nu pot fi solutionate numai pe baza afirmatiilor partilor; acestea trebuie sa

dovedeasca ceea ce afirma. Hotararea care se va pronunta se va intemeia pe probele administrate in cauza, rezulta deci ca probele prezinta interes atat pentru parti cat si pentru judecator.

Proba reprezinta mijlocul legal prin care se poate stabili faptul care trebuie dovedit.

20

Notiunea de proba este folosita in sensul de mijloc de proba si desemneaza : inscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea unei parti, expertiza, cercetarea la fata locului.

In ce priveste admisibilitatea probelor, trebuie precizat ca exista anumite conditii pe care trebuie sa le indeplineasca orice mijloc de proba :

- proba sa fie legala, adica sa nu fie oprita de lege; - proba trebuie sa fie verosimila, sa tinda la dovedirea unor fapte reala; - proba trebuie sa fie pertinenta, adica sa nu fie inutila, fara legatura cu raportul dintre

parti; - proba sa fie concludenta, adica sa tinda la rezolvarea cauzei. Referitor la administrarea probelor, trebuie examinate trei aspecte : 1. Propunerea probelor; 2. Incuviintarea probelor; 3. Administarea propriu-zisa a probelor. 1.Propunerea probelor – se face de catre reclamant prin cererea de chemare in

judecata, iar de catre parat prin intampinare. Partile pot propune probe pana la prima zi de infatisare. In situatia in care nu au

propus probe, prin cererea de chemare in judecata sau prin intampinare, partile o pot face la prima zi de infatisare. In cazul in care nu au respectat dispozitiile mai sus-enuntate se aplica sanctiunea decaderii partilor din dreptul de a cere probe, afara de cazul in care nevoia dovezii reiese din dezbateri si partea nu o putea prevede ori administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea.

In practica, se intalnesc situatii in care dovada nu a fost ceruta in termen din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a partii. In aceasta situatie, instanta trebuie sa-si exercite rolul activ, in sensul ca poate incuviinta probele astfel solicitate si dupa prima zi de infatisare.

2.Incuviintarea probelor – se face printr-o incheiere motivata pronuntata de catre instanta de judecata, in care se arata faptele ce vor trebui dovedite precum si mijloacele de proba incuviintate pentru dovedirea faptelor.

3.Administrarea propriu-zisa a probelor – se face in fata instantei de judecata si in ordinea stabilita de catre aceasta.

2.2.7 Etapa deliberarii si pronuntarii Deliberarea si pronuntarea hotararii au loc dupa ce dezbaterile cu privire la cauza s-au

inchis, judecatorii deliberand in secret asupra solutiei care urmeaza a fi data in cauza. Hotararea se defineste ca fiind actul final al judecatii, intrucat ea reprezinta actul de

dispozitie al instantei cu privire la litigiul dintre parti. Hotararile pot fi nedefinitive sau definitive si irevocabile. Hotararile nedefinitive sunt hotararile data de prima instanta, care pot fi atacate cu

apel. Hotararile definitive sunt nesusceptibile de apel, dar pot fi atacate cu recurs.

2.3 Observaţii privind înregistrarea tardivă a naşterilor

Procesul de înregistrare tardivă a naşterilor, pentru copiii de peste 1 an sau adulţii a căror naştere nu a fost înregistrată în registrele stării civile, este în practică un proces de durată. Organizaţiile care intenţionează să demareze proiecte în acest domeniu trebuie să ţină cont că obţinerea de rezultate concrete (şi anume, înregistrarea naşterii şi certificatul de naştere) poate dura intre 3 si 12 luni, în funcţie de complicaţiile cazului şi de eficienţa comunicării dintre diversele instituţii implicate. Pentru a „scurta” durata procesului de

21

obtinere a CN este bine ca persoana sa procedeze astfel: Pasul 1: sa depuna la Judecatoria pe raza careia locuieste reclamantul (cel care

doreste sa dea autoritatea/primaria in judecata pt. obtinerea certificatul de nastere.) o cerere. Cererea se depune la judecatorul de serviciu in 3 exemplare. In cerere se poate face referire la inscrisurile pe care le detine reclamantul, aceste inscrisuri pot fi: bilete de externare din maternitate; bilet constatator al nasterii; expertiza medico-legală (masuratoarea antropologica), sau alte documente care pot demonstra ca nasterea a avut loc intr-un anumit loc, intr-o anumita perioada.

Pasul 2: In cazul in care nu detine alte inscrisuri (bilet constatator al nasterii sau masuratoare antropologica) este bine ca la primul termen sa aiba aceste inscrisuri pentru a le depune la dosar. Depunerea documentelor /inscrisurilor la dosar reduce timpul de solutionare a cazului.

Dacă persoana/familia solicitantului se află în dificultate, Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are datoria de a o consilia pe toată durata procesului, de a întocmi un dosar cu informaţii care să uşureze verificările, de a suporta toate costurile ce-i revin solicitantului.

Procedura de înregistrare tardivă a naşterii este detaliată în secţiunea 3.1.3.

2.3.1 Dificultăţi posibile Dificultăţi speciale pot apărea dacă solicitantul major sau părinţii copilului minor care

trebuie înregistrat nu mai au actele de identitate valabile şi nici nu au acte doveditoare ale domiciliului. În general, solicitanţii se adresează judecătoriei de pe raza domiciliului efectiv, chiar dacă e nedovedit. Dificultatea apare pentru că, pentru a putea înainta o acţiune în instanţă, o persoană trebuie să prezinte un act de identitate valabil. De cele mai multe ori, instanţa sesizată acceptă cazul, urmând ca părinţii sau solicitantul major să solicite eliberarea unei cărţi de identitate provizorii (cu menţiunea „lipsă acte spaţiu” şi înscrierea ultimei adrese dovedite), pentru a putea ridica certificatul de naştere al copilului, la finalul procesului. Există însă şi cazuri în care instanţa sesizată iniţial consideră că, de fapt, competenţa soluţionării cazului îi revine judecătoriei de pe raza locului de naştere al copilului/solicitantului major. Asemenea delegări ale competenţei judecătoreşti se produc mai ales atunci când familia a migrat de mai multe ori de la naşterea copilului; iar părinţii / solicitantul major trebuie să se întoarcă în acea localitate, pentru a iniţia procesul, pentru a informa Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor în legătură cu datele copilului, pentru a se prezenta la termenele procesului şi pentru a ridica certificatul.

Solutia într-o astfel de situaţie este ca unul din parinti/sau tutorele sa aiba un document de identitate valid. Chiar daca beneficiarul este major, nu are legatura nasterea copilului cu locul unde trebuie sa inainteze parintele actiunea in instanta. Parintele se adreseaza judecatoriei pe raza teritoriala unde are domiciliul.

O problema majora cu care asistenţii sociali se întâlnesc in asistarea persoanelor in procesul de înregistrare tardivă a naşterii este faptul ca multi copii sunt crescuti de bunici, sau rude apropiate care nu sunt reprezentanti legali ai copiilor. Parinti sunt plecati din tara sau in diverse localitati din tara si nu au posibilitatea de a inainta actiunea in instanta. In astfel de situatii un rol important il au cei de la DASPC.

2.3.2 Taxe şi amenzi Nedeclararea naşterii în termenele prevăzute de lege constituie contravenţie şi se

sancţionează cu amendă de la 50 la 150 lei. În ceea ce priveşte expertiza medico-legală, persoanele aflate în dificultate sunt scutite

de plata taxei (indiferent de vârstă), taxă ce va fi suportată de către Direcţia Generală de

22

Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului responsabilă (conform L272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului). În majoritatea cazurilor, minorii sunt scutiţi de taxe. De asemenea, când persoana este asistată de o organizaţie, aceasta preia responsabilitatea acoperirii sumei sau solicitării scutirii de taxă. În alte condiţii, taxa este de 85 RON.

In consilierea persoanei care solicită înregistrarea tardivă a naşterii trebuie sa se explice in ce consta aceasta expertiza medico-legala (masuratori antropologice). Trebuie explicat faptul ca se va completa o cerere in care solicitantul va scrie cand s-a nascut copilul. si alte informatii. Exista cazuri in care in acte, copii sunt mai mari sau mai mici decat varsta biologica, datorita completarii eronate a cererii catre IML. Durata de eliberare a documentelor dureaza intre 14 zile in Bucuresti si 5-7 zile in provincie.

O alta problema importantă consta in faptul ca deseori un parinte, atunci cand solicită masuratoarea antropologica la IML, nu poate obtine aceasta masuratoare gratuit chiar daca copilul este minor si acesta beneficiaza de gratuitate conform Legii de protectie a copilului.

Aceiasi problema o are un parinte in momentul in care solicita o copie dupa constatatorul nasterii copilului. Ambele institutii sustin ca ofera aceste documente numai la cererea instantei. Aceste „conditionari”sau refuzuri, sunt facute fara acoperire legala ingreunand (lungind perioada nejustificat) procesul de inregistrare tardiva a nasterii.

2.4 Observaţii privind elaborarea actelor de identitate

Eliberarea actelor de identitate se realizează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, aprobată cu modificări prin Legea nr.290/2005, cu completările ulterioare şi ale Normelor Metodologice de aplicare unitară a dispoziţiilor legale privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1375/2006.

Actul de identitate se eliberează de către serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă al persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia.

Pentru a obţine un act de identitate este necesară rezolvarea în prealabil a problemei certificatului de naştere, dacă este cazul. De asemenea, persoanele care nu dispun de act de spaţiu pot obţine doar o carte de identitate provizorie – cu exepţia situaţiei în care pot apela la dovedirea domiciliului lor prin declaraţia poliţistului de proximitate (vezi detalii în secţiunea 4.2.1).

Cetăţenii care doresc obţienerea unui act de identitate trebuie să se prezinte la serviciile comunitare de evidenţă a persoanelor şi să solicite acest lucru. Ca urmare a sesizărilor făcute de poliţie, de organizaţii nonguvernamentale, de autorităţile locale etc., direcţiile judeţene şi locale de evidenţă a persoanelor pot iniţia campanii cu camera mobilă în comunitate, pentru a pune în legalitate persoanele lipsite de mijloace de transport. Această soluţie este aplicată frecvent în cazul comunităţilor de romi, ceea ce facilitează considerabil procesul de emitere de acte de identitate. Nu sunt însă definite legal precis condiţiile în care trebuie făcute aceste campanii.

2.4.1 Dificultăţi posibile Cele mai frecvente dificultăţi în obţinerea cărţilor de identitate apar în situaţiile în

care cetăţenii nu dispun de dovada adresei de domiciliu. În aceste condiţii ei pot obţine cărţi de identitate provizorii, valabile cel mult un an. Pentru a obţine cărţi de identitate solicitanţii trebuie să fie luaţi în spaţiu de un proprietar, ceea ce, conform interviurilor, poate fi realizat de exemplu prin următoarele strategii:

23

- Revenirea în localitatea de naştere/localitatea în care locuieşte familia, unde rudele pot da declaraţie de luare în spaţiu;

- Luarea în spaţiu de către liderul local sau o altă persoană activă în domeniul dezvoltării comunitare.

Legislaţia actuală prevede faptul că, în anumite situaţii excepţionale, şi cetăţenii care nu dispun de acte pentru a-şi dovedi domiciliul pot obţine cărţi de identitate, în următoarele condiţii:

- dacă este luat în spaţiu de găzduitor şi acesta dă o declaraţie în acest sens, însoţită de actul de proprietate;

- dacă încheie un contract de comodat cu găzduitorul; contractul de comodat nu este supus fiscalitatii, asa cum este supus contractul de inchiriere;

- în anumite condiţii speciale, prin declaratia pe propria raspundere a solicitantului, insotita de nota de verificare a politistului de proximitate (vezi OUG 97/2005, Art. 27c).), prin care se certifica existenta unui imobil şi faptul ca solicitantul locuieste efectiv la adresa declarata; este esenţial ca adăpostul / imobilul să aibă o adresă (ceea ce nu se întâmplă pentru unele construcţii improvizate, de exemplu) şi să nu aibă un alt proprietar;

- în mediul rural documentul eliberat de primarii, din care sa rezulte ca solicitantul sau, dupa caz, gazduitorul acestuia figureaza inscris in Registrul agricol, poate tine loc de dovada spatiu.

Multe persoane, inclusiv romi, care locuiesc in mediul rural nu au acte de proprietate asupra imobilele unde locuiesc si solicita de la primarie o adresa prin care sa se specifice ca figureaza in Registrul Agricol. In multe localitati eliberarea acestor documente este conditionat de plata taxelor si impozitelor locale, conform datelor de interviu şi a experienţei practice a organizaţiilor care au asistat cetăţeni în aces domeniu - fapt care nu are însă acoperire legala si incalca flagrant drepturile solicitantului.

Unele dintre aceste soluţii pot fi greu de pus în practică deoarece cetăţenii nu ştiu de

existenţa lor, sau apar diferenţe de interpretare a situaţiei între funcţionarii de la evidenţa persoanelor şi solicitanţi.

2.4.2 Taxe şi amenzi OUG 97/2005 prevede în Art. 40 că: (2) Pentru eliberarea actelor de identitate persoanelor retinute sau arestate care nu poseda asemenea documente si care nu dispun de mijloace financiare, precum si persoanelor cu handicap si celor fara venituri, seful serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate. (3) Se excepteaza de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate persoanele care sunt victime ale calamitatilor naturale, incendiilor sau ale altor dezastre si care declara pe propria raspundere, la serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor in a carui raza teritoriala domiciliaza ori isi au resedinta, faptul ca actul de identitate a fost pierdut, distrus sau deteriorat ca urmare a producerii unei astfel de situatii.

De asemenea, datele de interviu precum şi analiza proiectelor organizaţiilor

neguvernamentale în domeniul eliberării actelor de identitate (Moisa) arată că în practică nu sunt aplicate amenzi contravenţionale pentru depăşirea termenului de solicitare a unui act de identitate, în cazul cetăţenilor lipsiţi de mijloace materiale pentru a le achita.

24

2.5 Observaţii privind punerea în legalitate a situaţiei locative

Intervenţiile de punere a legalitate a persoanelor fără acte locative diferă în funcţie de situaţia particulară în care se află terenul (tipul de proprietate, încadrarea în intravilan / extravilan), locuinţa (tipul de acte disponibile) şi locatarul (chiriaş / proprietar).

Problemele locatarilor care au calitatea de proprietar pot fi rezolvate, în anumite condiţii clar specificate de lege, prin prescripţia achizitivă, numită şi uzucapiune.

Aceasta constituie un mod de dobandire a dreptului de proprietate prin exercitarea posesiei asupra unui bun imobil in decursul unei perioade anume prevazute de lege.

Uzucapiunea nu opereaza daca bunul imobil supus uzucaparii face parte din domeniul public al statului. Uzucapiunea operează doar in cazul in care bunul este proprietate privata sau apartine domeniului privat al statului.

Posesia trebuie sa indeplineasca unele conditii, si anume sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.

In practica, uzucapiunea poate fi un instrument deosebit de util. Astfel, in situatia in care este dificil de facut dovada dreptului de proprietate, invocarea uzucapiunii poate inlocui aceasta procedura anevoioasa, avand in vedere faptul ca uzucapiunea constituie o dovada absoluta a dreptului de proprietate. Codul civil prevede doua moduri de uzucapare, anume uzucapiunea de 30 de ani si uzucapiunea de 10-20 de ani (uzucapiunea prescurtata).

Pentru a putea fi recunoscut drept proprietar, este necesara inaintarea unei actiuni catre instanta de judecata in circumscriptia careia se situeaza imobilul, pentru ca instanta sa constate faptul ca posesorul a indeplinit conditiile impuse de lege in privinta uzucapiunii, si pe cale de consecinta, pentru a transforma pe posesor in proprietar cu efect retroactiv, chiar din ziua in care a inceput sa posede.

Problemele locatarilor care au calitatea de chiriaş pot fi rezolvate în funcţie de situaţia chiriaşului (dacă are contract scris sau nu) şi de tipul locuinţei (cazurile speciale se referă la locuinţele sociale şi la locuinţele revendicate şi retrocedate).

2.6 Bune practici în proiectele de intervenţie

În cadrul programului „Fondul pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor”, Phare RO 0004.02.02, au fost finanţate şase proiecte care vizau direct elaborarea de acte de identitate, stare civilă şi locative (F. Moisă – vezi şi Tabelul 12).

Este interesat de observat că cinci dintre cele şase proiecte nu au cheltuit integral bugetul disponibil, în principal datorită (1) neaplicării amenzilor şi taxelor şi (2) datorită reducerii cheltuielilor de transport prin organizarea de campanii cu camera mobilă de către direcţiile de evidenţă a persoanelor (idem). Desigur, practicile din proiectele sus-menţionate nu pot fi generalizate absolut – este posibil ca solicitanţii individuali sau chiar anumite organizaţii să nu obţină astfel de scutiri. Datele de interviu arată totuşi că, în general, participarea unui ONG sau a autorităţilor în soluţionarea problemelor actelor de identitate facilitează procesul.

25

Tabelul 12. Proiecte în domeniul actelor de identitate şi stare civilă. Sursă: Moisă, fişele proiectelor

Proiect Organizaţie / durata proiectului

Metode şi rezultate în domeniul actelor de identitate % cheltuieli din bugetul UE

FISR/025 Prefectura Brăila / 11 luni

Identificarea şi formarea unui număr de 46 de lucrători comunitari romi (41 – Brăila şi câte unul din judeţele Tulcea, Buzău, Constanţa şi Vrancea). 4 lucrători comunitari romi au fost angajaţi de către consiliile locale în comunele Viziru, Suteşti, Galbenu şi Bărăganu ►Elaborarea a 200 de cărţi de identitate 100,00%

FISR/034 Prefectura Giurgiu / 8 luni

În scopul rezolvării operative a cererilor, Judecătoria Giurgiu a înfiinţat un complet de judecată special, care a colaborat eficient cu partenerii, în special cu echipa de lucru din partea asociaţiei romilor. De asemenea, s-au găsit soluţii prin care SEIP nu a aplicat amenzi, ci avertismente, acelor persoane care au pierdut sau deteriorat actele. ►Elaborarea a 750 de cărţi de identitate ►Demararea procedurilor de înregistrare tardivă pentru 86 de persoane; 40 de cazuri au fost soluţionate favorabil 88,24%

FISR/093

Alianţa pentru Unitatea Romilor Galaţi / 10 luni

Implicarea voluntară în proiect a 21 de mediatori de etnie romă, care trăiesc în comunităţile din judeţul Galaţi Implicarea în proiect a circa 25 de angajaţi a Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Cu acordul Serviciului de Stare Civilă din Primărie şi în conformitate cu legea în vigoare, s-a procedat la neaplicarea măsurii de sancţionare cu amendă a persoanelor fără certificat de naştere. ►Elaborarea a 2900 de cărţi de identitate ►Elaborarea a 1300 de certificate de naştere prin procedura înregistrării tardive 86,13%

FISR/104

Primaria Oraşului Cugir / 9 luni

►77 de familii de etnie romă au primit acte de proprietate si extrase de carte funciara (47 extrase funciare şi 30 titluri de proprietate)

91,50%

FISR/112 Fundatia "Tudor" / 9 luni

Consiliul Judeţean a dispus închirierea unui spaţiu necesar creării Centrului de coordonare şi monitorizare a proiectului, spaţiu ce a fost dotat cu mobilier şi un sistem de calcul. La finalul proiectului, Consiliul Judeţean l-a atribuit, pe bază de contract, pentru o perioadă de 2 ani, Centrului de sprijin şi consultanţă pentru cetăţenii romi, organism nou înfiinţat. Implicarea a 36 de consilieri locali pe problemele romilor şi a 12 voluntari ►Elaborarea a 700 de cărţi de identitate ►Emiterea a 100 de certificate / duplicate după certificatele de naştere 84,60%

FISR/265

Fundatia Comunităţii Sibiu / 10 luni

Pregătirea unui număr de 10 funcţionari ai Birourilor de Evidenţă a Persoanei de pe raza judeţului Sibiu. Aceştia au participat la două cursuri specializate, iar timp de 8 luni au deservit exclusiv persoane de etnie romă, respectiv au acordat asistenţă juridică şi consiliere, în limita competenţelor. ►Identificarea a 788 de persoane rome fără acte de identitate ►Elaborarea a 657 de cărţi de identitate temporare sau permanente 52,39%

26

Bune practici în programul Phare “Fondul pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor”, 2003-2004.

Sursă: Moisă şi Băican

„Proiectele care şi-au propus ca obiective rezolvarea actelor de identitate/ proprietate pentru etnicii romi au depăşit în cele mai multe cazuri realizările în ce priveşte numărul de persoane planificate a fi incluse în proiecte şi prin aceasta au obţinut un impact consistent în comunităţi.(...) Inovativă este abordarea parteneriatelor de către Prefectura Judeţului Giurgiu, în FISR / 034, unde Judecătoria Giurgiu a înfiinţat, pe perioada implementării proiectului, un complet de judecată special pentru rezolvarea cererilor romilor, în vederea eliberării de acte; aceasta a asigurat o performanţă crescută în activitatea pomenită. Abordarea în cauză constituie un model de bună practică, de diseminat. De notat şi rezolvarea, în cele mai multe cazuri pe cale amiabila, a nesancţionării cu amenzi contravenţionale a romilor care ar fi trebuit sancţionaţi, în contextul întârzierii peste limita legală a depunerii cererilor pentru eliberarea actelor.”

27

3 Codul numeric personal: înregistrarea naşterii şi obţinerea unui certificat de naştere

3.1 Obţinerea unui cod numeric personal

3.1.1 Înregistrarea naşterii Înregistarea naşterii se face la Oficiul Stării Civile, la biroul de înregistare a naşterilor

din localitatea în care se află maternitatea unde s-a născut copilul. Înregistarea se va face pe baza declaraţiei verbale cu prezentarea urmatoarelor acte:

- Certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip având un număr de înregistrare, data certă, sigiliul unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului; - Certificatul de naştere şi actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă; - Certificatul de căsatorie al părinţilor copilului, dacă sunt căsătoriţi; - Declaraţie scrisă, semnată de ambii părinti, din care să rezulte numele de familie al copilului (în cazul în care parintii au nume de familie diferit) si prenumele (în cazul în care exista neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator si declaratia verbală a declarantului).

Înregistrarea nasterii se face la serviciul de stare civila al primariei pe raza careia s-a produs.

Termenul pentru declararea si înregistrarea nasterii copilului este:

- 15 zile de la data nasterii, pentru copilul nascut viu si aflat în viata; - 3 zile de la data nasterii, pentru copilul nascut mort; - 24 de ore de la data decesului, pentru copilul nascut viu, dar decedat înauntrul termenului de 15 zile.

Nedeclararea naşterii în termenele prevăzute de lege constituie contravenţie, în conformitate cu prevederile art.62 alin. (1) lit.b) din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă cu modificările şi completările ulterioare şi se sancţionează cu amendă de la 50 la 150 lei.

„Art. 62. - (1) Constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infracţiuni: a) deţinerea fără drept a certificatului de stare civilă aparţinând altei persoane; b) nedeclararea naşterii sau decesului în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege” Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Daca declaratia a fost facuta dupa expirarea termenelor prevazute de lege, dar înauntrul unui an de la data nasterii, înregistrarea nasterii se face cu aprobarea primarului si se va mentiona motivul întarzierii.

Daca declaratia a fost facuta dupa trecerea unui an de la data nasterii, actul de nastere se întocmeste în baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, privind încuviintarea înregistrarii tardive, care trebuie sa contina toate datele necesare înregistrarii.

28

3.1.2 Înregistrarea naşterii pentru copilul găsit sau părăsit Intocmirea actului de nastere al copilului gasit se face in termen de 30 de zile de la

data gasirii acestuia, de catre serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor in a carui raza administrativ-teritoriala a fost gasit copilul, pe baza unui proces-verbal intocmit si semnat de reprezentantul serviciului public de asistenta sociala, de reprezentantul unitatii de politie competente si de medic.

In procesul-verbal, care se intocmeste in termen de 3 zile de la data gasirii copilului, trebuie sa se mentioneze data, locul si imprejurarile in care a fost gasit copilul, sexul si data presupusa a nasterii acestuia, stabilita de medic.

Obligatia de a face demersurile necesare in vederea inregistrarii nasterii copilului revine serviciului public de asistenta sociala in a carui raza administrativ-teritoriala a fost gasit acesta.

Intocmirea actului de nastere in cazul copilului parasit de mama in maternitate se face la implinirea termenului de 30 de zile de la intocmirea procesului-verbal de constatare a parasirii copilului, semnat de reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, de reprezentantul politiei si de cel al maternitatii.

Daca identitatea mamei nu a fost stabilita in termenul prevazut la alin. (1), serviciul public de asistenta sociala in a carui raza administrativ-teritoriala a fost gasit copilul, pe baza documentatiei transmise de directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, are obligatia ca in termen de 5 zile sa obtina dispozitia de stabilire a numelui si prenumelui copilului si sa faca declaratia de inregistrare a nasterii la serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor.

Intocmirea actului de nastere se face pe baza procesului-verbal prevazut la alin. (1), a certificatului medical constatator al nasterii, a dispozitiei de plasament in regim de urgenta, a raspunsului politiei cu privire la rezultatul verificarilor privind identitatea mamei, a dispozitiei de stabilire a numelui si prenumelui copilului si a declaratiei de inregistrare a nasterii.

3.1.3 Înregistrarea tardivă a naşterii Procedura de înregistrare tardivă a naşterii presupune certificarea identităţii

persoanei respective, urmată de înregistrarea propriu-zisă a naşterii. Complexitatea procedurilor creşte odată cu vîrsta persoanei, datorită dificultăţii sporite a certificării identităţii – mai ales în funcţie de pragurile administrative – 14 ani, vârsta eliberării primului act de identitate, şi 18 ani, vârsta majoratului. Dacă o persoană este majoră, responsabilitatea efectuării demersurilor îi revine ei înseşi; dacă o persoană este minoră, responsabilitatea revine părinţilor sau tutorelui legal.

Paşii necesari în procedura de înregistrare tardivă a naşterii sunt: (1) Persoana în cauză trebuie să depună cererea de înregistrare tardivă a

naşterii, la judecătoria pe a cărei rază administrativ-teritorială locuieşte; în acest moment nu trebuie să depună nici un alt act de justificare a cererii sau de dovedire a identităţii. Dacă persoana/familia solicitantului se află în dificultate, Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are datoria de a o consilia pe toată durata procesului, de a întocmi un dosar cu informaţii care să uşureze verificările, de a suporta toate costurile ce-i revin solicitantului.

29

(2) Instanţa va solicita serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor efectuarea de verificări pentru a stabili dacă naşterea persoanei în cauză a fost înregistrată în registrele de stare civilă sau în Registrul naţional de Evidenţă a Persoanelor.

(3) Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei coordonează cercetările asupra identităţii, a „istoriei personale” a solicitantului şi întocmeşte tot materialul doveditor. Se caută înregistrările, dacă naşterea a fost înregistrată la maternitate; dacă naşterea a avut loc la domiciliu, se iau declaraţiile martorilor. La solicitarea Direcţiei de Evidenţa Persoanei, Poliţia comunitară face investigaţii în vecinătăţile succesive în care a locuit familia şi persoana în cauză (conform interviurilor realizate, a reieşit faptul că poliţia de proximitate are liste aproximativ complete cu persoanele care locuiesc pe teritoriul de responsabilitate, chiar dacă acestea nu au acte de stare civilă sau identitate). Se culeg documentele de la Primăria pe raza căreia a avut loc naşterea şi de la Primăria pe teritoriul căreia locuieşte solicitantul. Această procedură nu implică în nici un fel eforturile solicitantului – acesta trebuie doar să-i ofere Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei, la începutul investigaţiilor, toate datele pe care le ştie despre naşterea sa/ respectiv a copilului său şi despre istoria sa formală (de exemplu, despre schimbări de domiciliu, înscrieri la diverse instituţii, înregistrări la poliţie, apelul la servicii medicale).

După efectuarea tuturor verificărilor, serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor va întocmi un referat pe care îl va înainta instanţei, cu propunere de admitere sau respingere a cererii, după caz (în funcţie dacă s-a stabilit că naşterea a fost sau nu înregistrată).

(4) În paralel, timp de aproximativ 2 săptămâni, se desfăşoară expertiza medico-legală, care, la rândul ei, va constitui o probă în procesul înregistrării tardive.

Persoanele aflate în dificultate sunt scutite de plata taxei pentru expertiza medico-legală (indiferent de vârstă), taxă ce va fi suportată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului responsabilă (conform L272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului). În majoritatea cazurilor, minorii sunt scutiţi de taxe. De asemenea, când persoana este asistată de o organizaţie, aceasta preia responsabilitatea acoperirii sumei sau solicitării scutirii de taxă. În alte condiţii, taxa este de 85 RON.

Tabelul 13. Tarife ale expertizelor medico-legale (selecţie). Sursă: Site-ul Reţelei Naţionale de

Medicină Legală2, 29 ianuarie 20073

Tarife ale expertizelor medico-legale, în funcţie de tipul lor RONAnaliza pentru identificare de persoană având la bază cariotipul 98,40Analiza pentru stabilirea paternităţii pe baza testului ADN la cupluri de 3 persoane 2648,80Prima expertiza de cercetare a filiatiei - mama,copil si presupus tata (serologica) 170,30Noua expertiza de cercetare a filiatiei - mama, copil si presupus tata (serologica ) 624,40Expertiza filiatiei pe baza testului HLA 5.00Expertiza medico-legala de cercetare a paternitatii la cererea Comisiei Superioare 624,40Expertiza privind identificarea unei persoane 75,70Expertiza comparativa antropologica in diagnosticul filiatiei pentru mama, copii si barbatul in cauza

75,70

2 http://www.legmed.ro/servicii-tarife.php 3 Tarifele se pot schimba în timp. Valoarea lor exactă trebuie confirmată la momentul în care se doreşte realizarea expertizei.

30

http://www.legmed.ro/servicii-tarife.php

(5) pe parcursul procesului, au loc aproximativ trei înfăţişări succesive la instanţă, la care solicitantul trebuie să fie prezent (sau se poate solicita, în scris, „judecarea în lipsă”, conform articolului 242 din codul de procedură civilă); se analizează dosarul cu probele de identificare a persoanei fără certificat de naştere;

(6) După analizarea dosarului complet şi acceptarea acestuia, se emite hotărârea judecătorească prin care se dispune înregistrarea tardivă a naşterii. După 15 zile, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei, se vor pune în aplicare prevederile acesteia prin înregistrarea naşeterii în registrele de stare civilă.

(7) Dacă persoana este majoră, i se eliberează un act de identitate provizoriu, pentru câteva zile, pentru a-şi putea ridica certificatul de naştere.

Procedura se complică în următoarele cazuri: (1) Dacă părinţii copilului minor care trebuie înregistrat nu mai au actele de identitate

valabile şi nici nu au acte doveditoare ale domiciliului. În general, părinţii se adresează judecătoriei de pe raza domiciliului efectiv, chiar dacă e nedovedit. Dificultatea apare pentru că, pentru a putea înainta o acţiune în instanţă, o persoană trebuie să prezinte un act de identitate valabil. De cele mai multe ori, instanţa sesizată acceptă cazul, urmând ca părinţii să solicite eliberarea unei cărţi de identitate provizorii (cu menţiunea „lipsă acte spaţiu” şi înscrierea ultimei adrese dovedite), pentru a putea ridica certificatul de naştere al copilului, la finalul procesului. Dar (conform interviului luat doamnei Director Pârvu Nicoleta) există şi cazuri în care instanţa sesizată iniţial consideră că, de fapt, competenţa soluţionării cazului îi revine judecătoriei de pe raza locului de naştere al copilului; asemenea delegări ale competenţei judecătoreşti se produc mai ales atunci când familia a migrat de mai multe ori de la naşterea copilului; iar părinţii trebuie să se întoarcă în acea localitate, pentru a iniţia procesul, pentru a informa Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor în legătură cu datele copilului, pentru a se prezenta la termenele procesului şi pentru a ridica certificatul.

O dificultate în plus apare pentru că migraţia succesivă de la locul naşterii neînregistrate aduce cu sine îngreunarea verificărilor pentru stabilirea identităţii.

(2) Dacă persoana este majoră. Şi în acest caz, prezenţa şi ajutorul părinţilor sunt esenţiale. Dacă domiciliul coincide cu locul naşterii nu apar probleme în atribuirea competenţei instanţei judecătoreşti; în caz contrar, persoana va sesiza judecătoria pe a cărei rază administrativ-teritorială locuieşte. În lipsa dovezii adresei de domiciliu este posibil ca instanţa sesizată iniţial să considere că, de fapt, competenţa soluţionării cazului îi revine judecătoriei de pe raza locului de naştere. Verificările identităţii durează mult mai mult (pot depăşi un an, în cazurile complicate, de exemplu în care naşterea nu a fost deloc înregistrată), mai ales dacă persoana a migrat de multe ori.

(3) Dacă mama copilului nu are ea însăşi certificat de naştere. În acest caz, va trece întâi ea prin procedura înregistrării tardive. Este nevoie de sprijinul părinţilor mamei, pentru întocmirea actelor acesteia. Dacă mama reprezintă un caz de înregistrare tardivă mai dificil, procedura obţinerii unui certificat de naştere şi apoi a unui act de identitate pentru ea poate dura mai mult de 1 an. Aceasta conduce la riscul întârzierii înregistrării copilului; dacă se depăşeşte termenul de un an de la naşterea copilului, timp în care înregistrarea putea fi făcută mai uşor, doar cu aprobarea primarului, atunci va trebui îndeplinită procedura înregistrării tardive şi pentru copil.

Conform datelor de interviu, la maternitatea Panait Sârbu din Bucureşti, sectorul 6, săptămânal se internează 2-4 (viitoare) mame fără acte – dintre care aproximativ un caz pe săptămână fără certificat de naştere. Dintre aceste cazuri, doar aproximativ jumătate pot fi rezolvate de asistenţii sociali din maternităţi, cealaltă jumătate din cazuri putând fi soluţionată doar la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Competenţa asistenţilor sociali din maternitatea în care a născut o mamă fără CNP este depăşită, fiind

31

nevoie de investigaţii şi consiliere amănunţite, dacă 1) naşterea mamei nu a fost înregistrată la nici un spital, 2) mama mamei nu vrea să colaboreze (colaborarea este vitală pentru întocmirea actelor mamei nou-născutului), 3) naşterea mamei a avut loc în altă localitate decât cea în care locuieşte actualmente, fără forme legale – motiv pentru care ar putea fi nevoie de întoarcerea mamei la locul naşterii, pentru a înainta cererea de înregistrare tardivă.

Dacă mama fără certificat de naştere este ea însăşi minoră, beneficiază şi ea de asistenţa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

Cele mai multe dificultăţi apar atunci când se adună toţi factorii următori: mama

copilului nu are ea însăşi certificat de naştere, naşterea ei nu a fost înregistrată nicăieri, ea nu mai locuieşte la locul naşterii şi nici nu are posibilitatea de a-şi dovedi domiciliul (nu are acordul proprietarului sau sprijin de la cunoştinte pentru a declara un domiciliu de referinţă).

Durata medie a procedurii de înregistrare tardivă a naşterii este, conform interviurilor realizate, de aproximativ 6 – 12 luni. Prelungirea procesului se datorează mai ales întârzierii corespondenţei poştale între instituţiile implicate în verificări, anchetelor poliţieneşti îndelungate, termenelor „rarefiate” de înfăţişare la judectorie. De asemenea, apar întârzieri datorită faptului că solicitanţii nu dispun de resurse pentru a se întoarce la locul naşterii sau locul naşterii copilului, după caz. Direcţiile generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului încearcă să suplinească lipsa acestor resurse (conform interviurilor, solicitanţii sunt adesea duşi în localitatea de naştere cu maşinile Direcţiilor sau sunt însoţiţi acolo de un asistent social şi li se decontează cheltuielile). Ca alternativă, serviciului de stare civilă de la locul naşterii îi poate fi solicitat să trimită actele necesare către Direcţia de Evidenţă a Persoanelor care a investigat cazul – dar atunci durata corespondenţei lungeşte şi mai mult procedura.

3.1.4 Obţinerea unui duplicat după certificatul de naştere Următoarele acte sunt necesare pentru obţinerea unui duplicate după certificatul de

naştere: - Cerere - Taxa extrajudiciara de timbru (0,5 RON) - Actul de identitate al solicitantului. Duplicatul se elibereaza numai titularului - O copie a certificatului anterior eliberat, in cazul in care exista. În conformitate cu prevederile art.62 alin.(1) lit.j) din Legea nr.119/1996 cu privire la

actele de stare civilă cu modificările şi completările ulterioare, constituie contravenţie, pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare civilă. Se poate acorda avertisment, în cazul în care titularul pierde certificatul de stare civilă pentru prima dată. Pierderea, deteriorarea, distrugerea certificatelor de stare civila atrage sanctionarea cu amenda de la 1.000.000 la 2.000.000 lei, conform Legii 479/2002.

În cazul în care certificatul de naştere a fost furat, nu se plăteşte amendă.

3.1.5 Cazuri speciale de probleme Copii nǎscuţi în strǎinǎtate În cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate, dar nu a fost

înregistrată la autorităţile străine, procedura înregistrării va fi aceeaşi ca şi pentru copiii născuţi în România. Astfel, până la împlinirea vârstei de un an a copilului, înregistrarea

32

33

naşterii se face cu aprobarea primarului, în cuprinsul declaraţiei de naştere se va menţiona motivul întârzierii, conform art.31 alin. (1) din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Dacă declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, actul de naştere se întocmeşte în baza hotărârii judecătoreşti, definitive şi irevocabile, privind încuviinţarea înregistrării tardive, care trebuie să conţină toate datele necesare înregistrării, conform art.31 alin.(2) din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Organizaţia RomaniCRISS, în cadrul programelor pe care le-a desfăşurat pentru punerea în legalitate a persoanelor de etnie romă, a întâlnit cazuri de copii născuţi în afara ţării, a căror naştere nu a fost nicăieri înregistrată. Problema punerii acestor copii în legalitate cu certificate de naştere a apărut atunci când familiile lor s-au întors în ţară (fie pe căi ilegale – caz în care copiii nu au fost luaţi în atenţia nimănui, la acel moment – fie pe căi legale – poliţia de frontieră luând în evidenţă cazul acestor copii). Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are responsabilitatea de a consilia familiile aflate în asemenea situaţii (cu domiciliul în localiltatea/sectorul de competenţă), de a întocmi dosare cu toate datele ştiute în legătură cu naşterea copilului şi „istoria personală” a familiei acestuia, pentru a lucra în paralel cu formaţiunea de Stare Civilă din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor. Se fac verificări în ţara în care a avut loc naşterea, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe – Direcţia Generală Afaceri Consulare. Procedura de înregistrare a naşterii nu este una diferită, dar verificările sunt mult mai elaborioase şi îndelungate.

34

3.2 Rezumat al procedurilor de intervenţie

Tabelul 14. Tipologia problemelor referitoare la CNP şi certificatul de naştere

Descrierea problemei

Strategia de soluţionare şi observaţii speciale Efecte speciale asupra drepturilor persoanei

A1. Lipsa actului de naştere (persoana nu are cod numeric personal şi nu a avut niciodată certificat de naştere)

Înregistrare tardivă a naşterii, prin dispoziţia primarului (până la vîrsta de 1 an) sau prin adresare la instanţă

- pentru persoanele a caror nastere a fost inregistrata la spital

Certificatul constatator al naşterii este o probă care uşurează verificarea identităţii şi procedura de întocmire a actului de naştere

- pentru persoanele a caror naştere nu a fost inregistrata la spital

Sunt colectate declaraţiile şi mărturiile celor care au asistat la naştere. În acelaşi timp, în vederea întocmirii certificatului e naştere sau al actului de identitate, sunt verificate registrele din alte localităţi, ca nu cumva naşterea să fie, de fapt, declarată şi să se înregistreze de două ori.

- pentru copii până la 1 an

Înregistrare tardivă prin dispoziţia primarului. Cererea se depune la Structura de stare civilă din cadrul Serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, pe raza căruia s-a produs evenimentul, nu în instanţă. Procedura este mult mai uşoară şi rapidă, pentru că „istoria personală” a nou-născutului este mult mai uşor de urmărit.

- pentru copii peste 1 an

Înregistrare tardivă prin adresare la instanţă

- pentru persoanele care au peste 18 ani

Înregistrare tardivă prin adresare la instanţă Problema certificării identităţii este mai complicată şi necesită verificări suplimentare

Lipsa cetăţeniei şi a tuturor drepturilor civice şi sociale asociate. Persoana are dreptul la asistenţă medicală de urgenţă. Copiii pot fi înscrişi la şcoală sau grădiniţă, cu acordul directorului.

A2. Persoana are CNP dar certificatul de naştere este pierdut / deteriorat

Solicitarea emiterii unui alt certificat de naştere (duplicat). Dacă persoana nu are un act valid de identitate, va obţine o carte provizorie de identitate în vederea ridicării certificatului de naştere, urmând ca ulterior să îşi obţină şi un act de identitate cu o valabilitate mai lungă.

Dacă are un act valid de identitate, persoana poate avea acces la servicii medicale şi sociale, dreptul la vot etc. Situaţii în care este necesar certificatul de naştere: - înregistrarea căsătoriei - înregistrarea nou-născuţilor - refacerea cărţii de identitate

3.3 Recomandǎri şi dezbateri

3.3.1 Recomandări În ceea ce priveşte accesul la servicii sociale pentru persoanele fără acte de naştere

sau identitate, există două posibile abordări: 1. condiţionarea accesului de prezenţa actelor – soluţie ce poate avea, teoretic, un

efect motivator, de stimulare a persoanelor să îşi rezolve situaţia. Totuşi, în practică, persoanele excluse de la serviciile sociale de mult timp se adaptează la această situaţie şi nu mai resimt nevoia presantă de a-şi rezolva problema. Ele ajung astfel să fie izolate de interacţiunea cu instituţiile statului, ceea ce scade şansele remedierii problemei.

2. acordarea accesului şi persoanelor care ar fi îndreptăţite dacă ar avea acte dar care în prezent nu au cod numeric personal şi / sau acte de identitate, în paralel cu monitorizarea acestora şi punerea lor în legătură cu serviciile publice comunitare, judeţene şi locale şi alte instituţii şi organizaţii care le pot acorda consiliere şi asistenţă. Această soluţie, deşi este mai complicată în aplicare, are avantajul de a permite exercitarea drepturilor sociale ale tuturor persoanelor îndreptăţite în spiritul legii, precum şi sesizarea autorităţilor competente pentru punerea lor în legalitate. Această abordare facilitează incluziunea socială a cetăţenilor care se confruntă cu probleme multiple şi implică autorităţile publice în monitorizarea situaţiei lor şi în sesizarea autorităţilor competente. Prin urmare, date fiind avantajele comparative ale celei de-a doua abordări, prezenta metodologie recomandă adoptarea acesteia, prin măsuri precum:

- Decontarea cheltuielilor pentru serviciile medicale de urgenţǎ şi pentru mǎsurile de control epidemiologic (vaccinǎri, controluri preventive) etc pentru pacienţii fǎrǎ acte de stare civilǎ şi / sau identitate, aceste persoane urmând să fie raportate către direcţiile locale de evidenţă a persoanelor în vederea punerii lor în legalitate.

- Decontarea cheltuielilor medicale şi prevederea obligativităţii înscrierii pe listele medicilor de familie şi a acordării asistenţei medicale femeilor gravide şi a copiilor care nu au cod numeric personal şi / sau acte de identitate, aceste persoane urmând să fie îndrumate către serviciile comunitare de evidenţă a persoanelor în vederea punerii lor în legalitate.

- Obligativitatea acceptării înscrierii la grădiniţă şi la şcoală a copiilor fără certificat de naştere, însoţită de sesizarea autorităţilor competente şi de soluţionarea ulterioară a cazurilor.

Procedura de înregistrare tardivă a naşterii poate fi simplificată prin prelungirea

posibilităţii de a solicita înregistrarea tardivă a naşterii copilului, fără adresare în instanţă, prin hotărârea primarului – până la vârsta de 18 luni. Avantajele acestei prelungiri ar consta în evitarea complicaţiilor care apar în acele cazuri în care mama nou-născutului nu are ea însăşi naşterea înregistrată şi trebuie să treacă întâi prin procesul de înregistrare tardivă a naşterii ei – să obţină un certificat de naştere, apoi un act de identitate, pentru ca abia apoi să poată înregistra nou-născutul; au existat cazuri când, datorită întârzierii procesului în cazul mamei, a fost necesară procedura de înregistrare tardivă şi pentru copil. Dezavantajul ar consta, pe de o parte, în riscul întârzierii mobilizării părinţilor nou-născutului, sau neglijarea urgenţei problemei; pe de altă parte, după un an, istoria copilului devine mai bogată în evenimente şi mai greu de documentat – pentru Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei care coordonează investigaţiile.

O prelungire suplimentară, până la vârsta de doi ani sau mai mult, este mare în raport cu termenul pentru stabilirea paternităţii (1 an) şi cel pentru acţiunea în tăgada paternităţii (6 luni).

35

3.3.2 Dezbateri Codul numeric personal pentru nou-născuţii ai căror mamă nu are act de

naştere Pentru a pune în legalitate copiii a căror mamă nu are act de naştere, este posibilă

găsirea unei soluţii tehnice pentru înregistrarea acestora cu un cod numeric personal, pornind de la premisa bunei-credinţe a mamei.

Acest CNP poate avea o menţiune specială, care să îi dea posibilitatea de a fi schimbat dacă este necesar, în cazul constatării erorilor - odată cu înregistrarea mamei şi obţinerea de către aceasta a actului de identitate.

Avantajele acestei soluţii sunt că (1) permite evitarea adresării la instanţă, în măsura în care copilul va obţine codul

numeric personal provizoriu înainte de împlinirea vârstei de un an, iar înlocuirea acestuia cu un cod numeric personal definitiv nu mai necesită confirmarea identităţii acestuia;

(2) permite accesul facil al copilului la drepturile sale sociale (alocaţii, servicii medicale, educaţionale etc);

(3) facilitează monitorizarea copilului de către autorităţile statului. Un posibil risc este permanentizarea statutului de provizorat a stabilirii identităţii

părinţilor, în condiţiile în care părinţii nu sunt motivaţi să îşi reglementeze situaţia actelor de identitate. Totuşi, dată fiind înscrierea minorului, monitorizarea acestuia este facilitată, astfel autorităţile având o mai mare posibilitate de intervenţie decât în cazul lipsei oricărui act.

Legat de semnificaţia condului numeric personal - CNP, trebuie să tinem cont de următoarele observaţii. CNP este alcatuit din 13 cifre, avand urmatoarea structura: I. o parte semnificativa, alcatuita din 7 cifre, care exprima sexul, secolul si data nasterii, sub forma SAALLZZ, avand urmatoarea semnificatie ) AALLZZ reprezinta data nasterii si cuprinde ultimele doua cifre ale anului nasterii (AA), luna nasterii, cu valori intre 01 si 12 (LL), si ziua nasterii, cu valori intre 01 si 28, 29, 30 sau 31, dupa caz (ZZ); II. o parte secventiala, formata din 5 cifre sub forma JJNNN, cu urmatoarea semnificatie: a) JJ reprezinta secventa atribuita judetului sau sectorului in care s-a nascut persoana ori in care avea domiciliul sau resedinta in momentul acordarii C.N.P.; b) NNN reprezinta un numar de secventa (intre 001 si 999), repartizat pe puncte de atribuire, prin care se diferentiaza persoanele de acelasi sex, nascute in acelasi loc si cu aceeasi data de nastere (an, luna, zi); III. o cifra de control (C) atribuita de calculator, care permite depistarea eventualelor erori de inlocuire sau inversare a cifrelor din componenta C.N.P.(art. 14 1375/2006) Art. 15 din HG 1375/2006 prevede acordarea unui nou CNP aceleiaşi persoane în una dintre urmatoarele situatii: “a) actul de nastere a fost rectificat, fiind modificate datele care intra in structura C.N.P.; b) rubrica din certificatul de nastere in care se inscrie C.N.P. a fost completata eronat; c) C.N.P. a fost atribuit gresit; d) solicitantul si-a schimbat sexul; e) exista neconcordante privind C.N.P”.

36

4 Actele de identitate

4.1 Probleme referitoare la actele de identitate

Tabelul 15. Tipologia problemelor referitoare la actele de identitate

Descrierea problemei: lipsa...

Procedura de soluţionare (principii)

Efecte speciale asupra drepturilor persoanei

B1. Cărţii de identitate

Trebuie prezentate documentele prevăzute de legislaţia în vigoare. Printre altele, trebuie făcută dovada identităţii şi a domiciliului sau a rezidenţei. Părinţii sunt responsabili pentru certificarea identităţii minorului. Persoanele majore sunt responsabile pentru dovedirea propriei identităţi.

Persoana majoră nu îşi poate dovedi identitatea în relaţiile cu alţi cetăţeni şi cu autorităţile statului, deoarece certificatul de naştere nu este considerat suficient. Prin urmare, individul se află în imposibilitate de a-şi accesa drepturile politice şi sociale, de a intra în relaţii contractuale private Apare riscul unor sancţiuni contravenţionale datorate neprezentării actelor de identitate.

B2. Cărţii de identitate provizorii

Se eliberează în cazurile în care cetăţeanul nu poate prezenta unul din documentele prevăzute de lege pentru cartea de identitate. Trebuie făcută dovada identităţii persoanei. Se eliberează şi în cazurile în care dovada domiciliului nu poate fi făcută de solicitant.

Cartea de identitate temporară este, conform legii, un act de identitate care conferă cetăţeanului aceleaşi drepturi şi îndatoriri precum posesorilor de carte de identitate obişnuită. Totuşi, termenul scurt de valabilitate constituie o problemă pentru solicitanţi.

4.2 Procedurile de emitere a unui act de identitate

Actele necesare emiterii actului de identitate sunt prezentate în tabelul de mai jos, în funcţie de situaţia solicitantului.

Tabelul 16. Acte necesare emiterii unui act de identitate. Sursă: site-ul INEP

Tip situaţie Acte necesare Eliberarea actului de identitate la împlinirea vârstei de 14 ani

• cerere pentru eliberarea cartii de identitate, semnata atât de minor, cât si de parinte (reprezentant legal);

• certificatul de nastere (în original si copie xerox); • actul de identitate al unuia dintre parinti, al tutorelui sau al

reprezentantului legal, cu care se face si dovada domiciliului; • chitanta reprezentând contravaloarea cartii de identitate (7 lei) ; • timbru fiscal în valoare de 1 leu. • Certificatul de căsătorie al părinţilor în original şi copie sau hotărârea

judecătorească de divorţ în original şi copie dacă e cazul; • Actul prin care se face dovada spaţiului de locuit în original şi copie;

37

Tip situaţie Acte necesare • Persoanele care au depasit vârsta de 18 ani vor da o declaratie din care

sa rezulte motivele nepunerii în legalitate pâna la aceasta vârsta, la care vor anexa 3 fotografii tip B.I. si vor prezenta documentele cu care fac dovada domiciliului (în original si copie xerox).

Pierderea, furtul, deteriorarea sau distrugerea actului de identitate

• cererea pentru eliberarea actului de identitate pe care cetateanul va mentiona ca, în termen de 48 ore de la gasirea actului, se obliga să se prezinte pentru reglementarea situatiei;

• în cazul furtului, dovada eliberata de sectia de politie unde s-a reclamat furtul;

• certificatele de nastere si de casatorie (daca este cazul), în original si copie xerox;

• hotarârea de divort, definitiva si irevocabila (daca este cazul), în original si copie xerox;

• documentele cu care se face dovada domiciliului, în original si copie xerox;

• În cazul în care solicitantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă originale sau actul de spaţiu cu care face dovada spaţiului de locuit asigurat, sunt necesare patru fotografii tip act de identitate (30 x 40 mm, cu banda alba de 7 mm in partea de jos a fotografiei)

• un document cu fotografie emis de M.A.I. (pasaport, permis de conducere, carte de alegator), în original si copie xerox, sau o fotografie tip B.I.;

• chitanta reprezentând contravaloarea cartii de identitate (7 lei); • timbru fiscal în valoare de 4 lei. (Amenda în cazul pierderii cărţii de identitate este stabilită de către şeful Serviciului de Evidenţă a Persoanelor – care poate opera scutirile de taxă)

Expirarea termenului de valabilitate, modificarea datelor de stare civilă, anularea documentului sau schimbarea fizionomiei

• cererea pentru eliberarea cartii de identitate; • actul de identitate si cartea de alegator (daca este cazul); • certificatul de nastere, certificatul de casatorie (daca este cazul), în

original si copie xerox; • hotarârea de divort, definitiva si irevocabila (daca este cazul), în original

si copie xerox; • documentele cu care se face dovada domiciliului, în original si copie

xerox; • Certificatul de deces al soţului, soţiei (original şi copie) • chitanta reprezentând contravaloarea cartii de identitate (7 lei) ; • timbru fiscal în valoare de 1 leu.

Schimbarea domiciliului, schimbarea denumirii străzii sau renumerotarea imobilelor

• cererea pentru eliberarea cartii de identitate; • actul de identitate anterior şi cartea de alegător; • certificatele de nastere si de casatorie (daca este cazul), în original si

copie xerox; • hotarârea de divort definitiva si irevocabila (daca este cazul), în original

si copie xerox; • certificatul de deces al sotului (daca este cazul),în original si xerox; • certificatele de nastere ale copiilor sub 14 ani (daca este cazul),în

original si xerox; • documentele cu care se face dovada domiciliului, în original si copie

xerox; • declaraţie tip de primire în spaţiu, în cazul în care imobilul nu este

proprietate personală, semnată de proprietarul imobilului, în faţa lucrătorului de la ghişeul Serviciului de Evidenţă a Populaţiei, iar în cazul persoanelor din mediul rural, în faţa şefului de post din comună;

38

Tip situaţie Acte necesare în cazurile când persoana nu se poate deplasa de la domiciliu, se întocmeşte o declaraţie notarială.

• în cazul domiciliului rural se prezintă adeverinţa de luare în evidenţă în registrul agricol, eliberată de primăria de la locul de domiciliu.

• livretul militar sau alta dovada legala, cu viza de luare în evidenta la noul domiciliu, daca solicitantul este supus obligatiilor militare;

• chitanta reprezentând contravaloarea cartii de identitate (7 lei) ; • timbru fiscal în valoare de 1 leu.

Cartea de identitate provizorie

Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri: • cetateanul nu poseda toate documentele necesare eliberarii cartii de

identitate; • solicitantul locuieste într-un imobil aflat în litigiu; • când nu functioneaza echipamentele pentru producerea cartilor de

identitate. Acte necesare:

• fotografii 3x4 cm, cu banda de 7 mm la baza; • documentele pe care le poate prezenta, din categoria celor cu care,

potrivit legii, se poate face dovada numelui, starii civile, cetateniei, a domiciliului (în original si copie xerox);

• contravaloarea cartii de identitate provizorii (1 leu); • timbru fiscal (1 leu), iar în cazul în care vechiul act de identitate este

pierdut, furat, deteriorat sau distrus, valoarea este de 4 lei.

Actele se depun la serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor pe raza caruia solicitantul are domiciliul sau resedinta. In conformitate cu prevederile legale, cetatenii sunt obligati sa se prezinte, in termen de 15 zile de la implinirea varstei de 14 ani sau inainte cu cel putin 15 zile de la expirarea valabilitatii actului de identitate detinut, la serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor la care sunt arondati cu domiciliul (resedinta), pentru a solicita punerea in legalitate cu un act de identitate. Nerespectarea acestor prevederi atrage raspunderea contraventionala, care se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 40 lei (RON) si 80 lei (RON), fara a exista posibilitatea achitarii, in 48 de ore, a jumatate din minimul sumei prevazute. Contravaloarea cartii de identitate este de 7 lei (RON), iar a cartii de identitate provizorii este de 1 leu, aceste sume fiind actualizate in functie de rata inflatiei, cu avizul Consiliului Concurentei.

Procedura de emitere a primului act de identitate este mai complicată în cazul

persoanelor majore, datorită problemei certificării identităţii. In astfel de cazuri, conform datelor de interviu, procedura poate dura pînă la 2-3 luni, datorită verificărilor pe teren.

4.2.1 Punerea în legalitate a persoanelor fără acte locative Legislaţia românească actuală se bazează pe principiul corespondenţei dintre cetăţean

şi domiciliul sau rezidenţa sa; situaţiile de lipsă a locuinţei sau a actelor locative sunt tratate ca excepţii.

Astfel, OUG 97 / 2005 prevede în Art. 2 faptul că „Evidenţa cetatenilor romani se tine dupa principiul locului de domiciliu al acestora, de catre Ministerul Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, impreuna cu serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, in Registrul national de evidenta a persoanelor din cadrul Sistemului national informatic de evidenta a populatiei”. Locul de domiciliu serveşte pentru alocarea solicitanţilor de acte de identitate unui anumit serviciu public

39

comunitar de evidenţă a persoanelor. Conform OUG 97/2005, persoanele al căror act de identitate a expirat şi nu pot face

dovada unui act de proprietate sau contract de închiriere pentru locuinţă, pot solicita eliberarea unei cărţi de identitate dacă sunt luate în spaţiu (pe baza declaraţiei pe proprie răspundere a proprietarului locuinţei); pentru cele mai multe persoane aflate în asemenea situaţii, aceasta înseamnă revenirea în localitatea de naştere/localitatea în care locuieşte familia, unde rudele pot da declaraţie de luare în spaţiu. Dacă locuinţa nu are un proprietar privat, persoana care face dovada cu doi martori şi cu constatarea poliţiei de proximitate ca locuieşte la adresa respectivă, va primi cartea de identitate. Ca alternativă, aceste persoane pot obţine cartea de identitate provizorie – cu menţiunea „lipsă act spaţiu”, înscrierea adresei declarate pe verso, înscrierea ultimei adrese dovedite (înregistrată în ultima carte de identitate) pe faţa cărţii; cartea provizorie este solicitată la şi eliberată de Serviciul Public Local Comunitar de Evidenţă a Persoanei responsabil pentru adresa la care solicitantul locuieşte efectiv.

Conform OUG 97 / 2005, art. 35, „persoana care gazduieste o alta persoana, in mod

neintrerupt, pe o perioada mai mare de 30 de zile, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 31 alin. (2) lit. a), are obligatia de a anunta politia sau serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor de la locul unde este situat imobilul.”. Această obligaţie nu este însă respectată în practică. Proprietarii şi chiriaşii nu doresc în general să încheie un contract formal de chirie, datorită implicaţiilor financiare ale acestuia. De asemenea, mulţi proprietari sunt reticenţi în a da o declaraţie de luare în spaţiu, deoarece se tem de riscuri imaginare sau reale implicate de faptul că locuinţa şi adresa lor este folosită de chiriaş. Procedura de evacuare din spatiu necesita timp si se solutioneaza pe calea instantei judecatoresti competente. De asemenea, dacă chiriaşul acumulează datorii sau amenzi, toate somaţiile vor sosi pe adresa proprietarului. Deşi proprietarul nu este responsabil de datoriile unei alte persoane, este posibil să se confrunte cu dificultăţi în relaţie cu autorităţile statului până la lămurirea situaţiei. Conform datelor de interviu, deseori proprietarii sunt de acord să dea o declaraţie de luare în spaţiu contra unei sume de bani, de aproximativ 200-300 RON.

Legislaţia actuală prevede faptul că, în anumite situaţii excepţionale, şi cetăţenii care nu dispun de acte pentru a-şi dovedi domiciliul pot obţine cărţi de identitate, în următoarele condiţii:

- să locuiască efectiv într-un imobil cu destinaţia de locuinţă, şi să poată dovedi aceasta prin prezenţa a doi martori;

- imobilul respectiv să aibă o adresă; - imobilul respectiv să nu aibă un proprietar legal (cu excepţia cazului în care acesta

din urmă consimte să îl primească în spaţiu pe aplicant sau să încheie cu acesta un contract de închiriere, ceea ce de altfel rezolvă complet problema lipsei actelor de domiciliu);

Aceste persoane pot să îşi dovedească domiciliul printr-o declaraţie pe proprie răspundere însoţită de nota de verificare a poliţistului de proximitate (vezi OUG 97/2005, Art. 27c).

Prin urmare, următoarele tipuri de situaţii nu pot fi rezolvate prin acordarea de carte de identitate, necesitând în ultimă instanţă eliberarea unei cărţi de identitate provizorii:

40

Tabelul 17. Situaţii în care solicitantul nu poate primi o carte de identitate

Persoane care nu pot primi o carte de identitate

Soluţii posibile

Persoane care stau cu chirie, dar fără contract, iar proprietarul locuinţei refuză să dea o declaraţie prin care îi primeşte în spaţiu sau să încheie un contract formal de închiriere Persoanele care stau în casa unui proprietar care este plecat sau, din alte motive, nu pot da o declaraţie prin care îi primeşte în spaţiu

1. Convingerea proprietarului să îl primească oficial în spaţiu sau să încheie un contract de închiriere, urmată de obţinerea unei cărţi de identitate Atât în cazul declaraţiei de primire în spaţiu, cât şi în cazul contractului de închiriere, adresa solicitantului va fi a) cea a proprietarului locuinţei – dacă solicitantul îşi face carte de identitate nouă; b) adresa anterioară a solicitantului, cu viză de flotant – dacă vechea carte de identitate este încă validă. 2. Obţinerea unei cărţi de identitate provizorii, cu menţiunea ”lipsă act spaţiu” – ca motiv al eliberării – cu înregistrarea ultimei adrese dovedite

Persoanele care locuiesc într-o construcţie care nu are adresă poştală

Aceste situaţii apar cel mai frecvent în cazul dezmembrărilor de teren, neînregistrate oficial. 1. Convingerea proprietarului care a vândut parcele din teren să înregistreze dezmembrarea acestora; astfel, parcelele obţin număr de stradă şi adresă – iar locatarii îşi pot face acte de identitate pe aceste adrese 2. Obţinerea unei cărţi de identitate provizorii, cu menţiunea „lipsă act spaţiu”, cu înregistrarea ultimei adrese dovedite

Persoanele care locuiesc într-o construcţie care nu are destinaţia de locuinţă (baracă, bordei, improvizaţie etc)

Obţinerea unei cărţi de identitate provizorii, cu menţiunea „lipsă act spaţiu” sau „lipsă locuinţă” (în funcţie de decizia Direcţiei de Evidenţă a Persoanei), cu înregistrarea adresei la care se află această construcţie (ca reprer) şi a ultimei adrese dovedite (pentru trecerea în registrul de evidenţă)

Persoane fără adăpost Obţinerea unei cărţi de identitate provizorii, cu menţiunea „lipsă locuinţă” şi cu menţionarea localităţii/sectorului pe raza căreia/căruia poate fi localizată această persoană (indiferent de locul naşterii)

OUG 97 / 2005 stipulează faptul că: Art. 27. Dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul dintre urmatoarele documente: a) acte incheiate in conditiile de validitate prevazute de legislatia romana in vigoare, privind titlul locativ; b) declaratia scrisa de primire in spatiu a gazduitorului, insotita de actul de proprietate al acestuia, pentru persoanele care solicita schimbarea domiciliului la o alta persoana fizica; c) declaratia pe propria raspundere a solicitantului, insotita de nota de verificare a politistului de ordine publica, prin care se certifica existenta unui imobil, faptul ca solicitantul locuieste efectiv la adresa declarata, pentru persoana fizica ce nu poate prezenta documentele prevazute la lit. a) si b); pentru minorii si persoanele fizice puse sub interdictie, declaratia se da si se semneaza de catre parinti sau de catre reprezentantii lor legali; d) documentul eliberat de primarii, din care sa rezulte ca solicitantul figureaza înscris în "Registrul agricol".

41

De asemenea, normele metodologice aprobate prin HG nr. 1.375 din 4 octombrie 2006 prevăd că: ART. 73 : (1) Pentru a se evidentia situatia de fapt, in cartea de identitate provizorie, rubricile "Motivul eliberarii" sau, dupa caz, "Domiciliu" se completeaza dupa cum urmeaza: a) "lipsa certificat de nastere", "lipsa certificat de casatorie" sau "lipsa dovada divort" - pentru persoanele care nu pot prezenta dovada numelui, a prenumelui, a datei de nastere ori a starii civile; b) "lipsa locuinta" - pentru persoanele din categoria celor lipsite de adapost, care nu pot declara adresa unui imobil cu destinatie de locuinta; c) "lipsa dovada adresei de domiciliu" - pentru persoanele care locuiesc intr-un imobil cu destinatie de locuinta si nu pot prezenta documentul cu care sa faca dovada adresei de domiciliu. (2) Pentru situatia prevazuta la alin. (1) lit. b), la rubrica "Domiciliu" se inscrie localitatea sau, dupa caz, sectorul municipiului Bucuresti, unde a fost identificata persoana, la data eliberarii actului de identitate, ca urmare a solicitarii celui in cauza, a institutiilor cu atributii in domeniul protectiei sociale sau a politiei. (3) Pentru situatia prevazuta la alin. (1) lit. c), in cartea de identitate provizorie, la rubrica "Domiciliu", se inscrie adresa la care solicitantul declara ca locuieste efectiv.

Cărţile de identitate provizorii prezintă următoarele dezavantaje pentru posesorii

lor: - trebuie refăcute frecvent (ele se acordă pe operioadă de maximum un an, dar uneori

pe mai puţin); - angajatorii le consideră un indiciu al lipsei de seriozitate a celui care aplică pentru

un loc de muncă; - interviurile realizate indică faptul că unele servicii publice de evidenţă a persoanelor

refuză să elibereze acest tip de acte, solicitând toate actele necesare pentru cărţile de identitate.

4.2.2 Campanii cu camera mobilǎ Ca urmare a sesizărilor făcute de poliţie, de organizaţii nonguvernamentale sau a altor

informaţii, direcţiile judeţene şi locale de evidenţă a persoanelor pot iniţia campanii cu camera mobilă, pentru a pune în legalitate persoanele lipsite de mijloace de transport. Această soluţie este aplicată frecvent în cazul comunităţilor de romi, ceea ce facilitează considerabil procesul de emitere de acte de identitate.

4.2.3 Facilitǎți financiare (scutirea de taxe) OUG 97/2005 prevede în Art. 40 că: (2) Pentru eliberarea actelor de identitate persoanelor retinute sau arestate care nu poseda asemenea documente si care nu dispun de mijloace financiare, precum si persoanelor cu handicap si celor fara venituri, seful serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate. (3) Se excepteaza de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate persoanele care sunt victime ale calamitatilor naturale, incendiilor sau ale altor dezastre si care declara pe propria raspundere, la serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor in a carui raza teritoriala domiciliaza ori isi au resedinta, faptul ca actul de identitate a fost pierdut, distrus sau deteriorat ca urmare a producerii unei astfel de situatii.

42

De asemenea, datele de interviu precum şi analiza proiectelor organizaţiilor neguvernamentale în domeniul eliberării actelor de identitate (Moisa) arată că în practică nu sunt aplicate amenzi contravenţionale pentru depăşirea termenului de solicitare a unui act de identitate, în cazul cetăţenilor lipsiţi de mijloace materiale pentru a le achita.

Copii trecuţi de vârsta de 14 ani, fără cărţi de identitate, ai căror părinţi sunt

plecaţi în străinătate Primul act de identitate poate fi carte de identitate sau carte de identitate provizorie, în

funcţie de documentele prezentate, iar potrivit prevederilor art.26 alin.(2) din O.U.G. nr.97/2005 domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic, ori după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredinţat în plasament.

Conform prevederilor art.13 alin.(2) din O.U.G. nr.97/2005 minorul depune cererea pentru eliberarea actului de identitate, însoţit de unul dintre părinţi sau, după caz, de reprezentantul său legal, de persoana desemnată din cadrul centrului specializat aflat sub autoritatea serviciului public de asistenţă socială sau de persoana căreia i-a fost încredinţat în plasament.

Dacă părinţii nu pot însoţi minorul, aceştia pot fi reprezentaţi de o altă persoană, pe care o împuternicesc pe bază de procură. Se poate institui tutela de catre o persoana apropiata iar tutorele sa urmeze calea legala pentru obtinerea cărţii de identitate.

4.2.4 Amenzile aplicate în legătură cu actele de identitate Amenzile sunt stipulate prin L 290 / 2005, iar cuantumul lor variază în funcţie de

articolele din OUG 97 / 2005 care sunt încălcate, astfel: - Amenda 25-50 RON dacă sunt încălcate prevederile Art. 22 sau 14:

ART. 22 (1) Titularii actelor de identitate, precum si autoritatile publice prevazute la art. 21 sunt obligati sa ia masuri pentru a evita deteriorarea, distrugerea, pierderea sau furtul acestora. ART. 14 (1) In termen de 15 zile de la implinirea varstei de 14 ani, minorul are obligatia sa solicite serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor eliberarea actului de identitate, prezentand, dupa caz, documentele mentionate la art. 13 alin. (3) si (4).

- Amenda 40-80 RON dacă sunt încălcate prevederile Art. 18, 38 sau 39:

ART. 18 (1) Serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor elibereaza o noua carte de identitate in urmatoarele cazuri: a) la expirarea termenului de valabilitate a actului de identitate care urmeaza a fi preschimbat; b) daca s-a modificat numele sau prenumele titularului, prenumele parintilor, data ori locul nasterii; c) in cazul schimbarii domiciliului; d) in cazul schimbarii denumirii sau a rangului localitatilor si strazilor, al renumerotarii imobilelor sau rearondarii acestora, al infiintarii localitatilor sau strazilor; e) in cazul atribuirii unui nou C.N.P.; f) in cazul deteriorarii actului de identitate; g) in cazul pierderii, furtului sau distrugerii actului de identitate; h) la expirarea sau revocarea interdictiei titularului de a se afla in anumite localitati; i) cand fotografia din cartea de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului; j) in cazul schimbarii sexului;

43

k) in cazul anularii; l) pentru preschimbarea buletinelor de identitate. (2) In termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situatiile prevazute la alin. (1) lit. b)-k), titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat sa solicite serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor eliberarea unei noi carti de identitate, prezentand documentele prevazute la art. 13 alin. (3), (4) sau (5). (3) Cu cel putin 15 zile inainte de expirarea termenului de valabilitate a actului de identitate, titularul sau reprezentantul legal al acestuia are obligatia sa solicite serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor eliberarea unei noi carti de identitate, prezentand documentele prevazute la art. 13 alin. (3), (4) sau (5). ART. 38 (1) Persoanele care isi schimba domiciliul sau isi stabilesc resedinta sunt obligate sa ceara inscrierea in cartea de imobil la noua locuinta in termen de 15 zile de la mutare. (2) Persoanele care locuiesc in imobil sunt obligate sa prezinte actul de identitate responsabilului cartii de imobil, la solicitarea acestuia, pentru actualizarea cartii de imobil. ART. 39 La hoteluri si in alte locuri de cazare in comun, inscrierea in cartea de imobil se face la sosire, prin grija proprietarului sau a administratorului acestora, dupa caz.

- Amenda 75-150 RON în cazul în care sunt încălcate prevederile Art. 24 sau 35:

ART. 24 (1) Actul de identitate al unei persoane fizice nu poate fi retinut in afara cazurilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta. (2) Este interzisa darea, primirea sau solicitare actului de identitate drept garantie pentru prestarea unor servicii, pentru incredintarea unor bunuri si valori, pentru plata datoriilor sau in alte scopuri, de catre persoanele neautorizate. ART. 35 Persoana care gazduieste o alta persoana, in mod neintrerupt, pe o perioada mai mare de 30 de zile, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 31 alin. (2) lit. a), are obligatia de a anunta politia sau serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor de la locul unde este situat imobilul.

4.3 Recomandări şi dezbateri

În ceea ce priveşte problema eliberării actelor de identitate pentru persoanele care locuiesc fără forme legale sau în condiţii improprii, următoarele consideraţii trebuie avute în vedere:

1. Conform principiului corespondenţei dintre cetăţean şi domiciliul sau reşedinţa sa, este în interesul statului român şi al cetăţeanului ca actul de identitate să reflecte situaţia reală a locuirii acestuia. Din acest punct de vedere, emiterea cărţilor de identitate la localitatea ultimului domiciliu dovedit sau în localitatea de naştere nu serveşte nici interesul autorităţilor, nici interesul cetăţeanului, fiind doar o măsură utilă pe termen scurt pentru gestionarea informaţiilor în condiţiile accesului limitat la baza de date naţională.

2. Prin urmare, cărţile de identitate precum şi cărţile de identitate provizorii trebuie să conţină indicaţii reale despre domiciliul şi posibilitatea de contact a posesorului.

Potrivit prevederilor art.12 din Hotărârea de Guvern nr.839/2006 privind forma şi conţinutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reşedinţei şi ale cărţii de imobil, actul de identitate are ca rubrică obligatorie de completat «domiciliul», care constă în localitate, stradă, număr, (dacă este cazul bloc, scară, etaj, apartament) sector sau judeţ. Ca urmare, în actul de identitate nu poate fi înscrisă decât o adresă determinată cel puţin prin stradă şi număr.

44

În cazul persoanelor care locuiesc fără forme legale sau în condiţii improprii, este

posibil ca menţiunea domiciliului să se refere la adresa unei fundaţii sau organizaţii cu care acesta se angajează să păstreze legătura.

3. În prezent există practica eliberării cărţii de identitate conform cu declaraţia de luare în spaţiu dată de un cetăţean, chiar dacă aceasta nu corespunde realităţii – adică persoana luată în spaţiu nu locuieşte efectiv la respectiva adresă. Această practică poate fi considerată ilegală, constituind fals în acte, şi de asemenea nu serveşte pe termen lung nici intereselor statului, nici intereselor solicitantului, servind doar la rezolvarea problemei cărţii de identitate. Este preferabil ca în locul acestei soluţii să fie încurajată, prin practica autorităţilor, afilierea reală cu o organizaţie care poate servi realmente ca punct de primire a corespondenţei şi de contactare a persoanei respective.

Falsul in declaratii este definit conform ART. 292, Cod Penal: Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cind, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Prin urmare, eliberarea actelor de identitate poate fi simplificată, respectând

principiul corespondenţei dintre cetăţean şi domiciliu, prin măsuri precum: - Stipularea obligaţiei realizării actului de identitate în cadrul secţiei

corespunzătoare locuinţei actuale a solicitantului, chiar dacă aceasta este fără acte sau în condiţii improprii; de asemenea, eliminarea obligaţiei solicitanţilor de a se întoarce la locul naşterii sau de a solicita cartea de identitate la secţia corespunzătoare ultimulu domiciliu etc. Astfel (1) se obţine o recunoaştere administrativă a locuinţei reale a persoanei, indiferent de statutul legal a acesteia sau de calitatea locuirii sale, (2) se evită tergiversarea procesului prin mutarea responsabilităţii de la o secţie la alta şi (3) se evită solicitarea unor drumuri costitisoare din partea cetăţeanului.

- Schimbarea legislaţiei pentru a permite posibilitatea declarării ca „adresă de contact” a cetăţenilor fără dovada domiciliului adresa unei organizaţii (ONG sau chiar instituţie publică) cu care cetăţenii respectivi îşi asumă obligaţia de a menţine un contact periodic, eventual pe baza unui contract.

- Posibilitatea acordării statutului de flotant pe baza unui contract de închiriere neînregistrat fiscal. Obligaţia înregistrării fiscale trebuie să fie independentă de recunoaşterea domiciliului real al chiriaşului.

4. Eliminarea din procedurile diverselor instituţii a penalizărilor asociate cu proprietarii pe a căror adresă locuiesc persoane îndatorate, etc. Problemele pe care le pot avea cei care iau alte persoane în spaţiu sunt multiple. Conform interviurilor realizate, s-a constatat că au fost cazuri în care după ce persoanele luate în spaţiu s-au mutat, pe adresa proprietarului începeau să sosească amenzi şi facturi. Cu toate că erau pe numele celor găzduiţi, faptul că adresa era cea a proprietarului a avut următoarele consecinţe: proprietarul, deşi nevinovat, nu şi-a putut elibera cazierul fiscal, nu a putut lua credit bancar, a suportat dificultăţi la cumpărarea în rate.

Inconvenientele legate de cartea de identitate provizorie pot fi remediate prin măsuri

precum: - Prelungirea valabilităţii acesteia, până la o perioadă de doi ani, pentru persoanele

care nu pot obţine o carte de identitate datorită lipsa dovezii adresei de domiciliu – cu obligaţia acestora de a-şi anunţa orice schimbare reală a domiciliului;

45

- Cărţile de identitate eliberate pentru o perioadă de minimum şase luni să aibă acelaşi format cu cărţile de identitate, diferind doar prin perioada de valabilitate şi prin menţiunea din cadrul rubricii domiciliu. Menţiunea „provizorie” ar trebui să fie eliminată – datele cu caracter provizoriu care fac diferenţa să fie stabilite de către Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei şi să aibă relevanţa doar pentru acestă instituţie. Astfel pot fi reduse cazurile de discriminare datorată lipsei unei cărţi de identitate permanente.

Persoanele care stau în chirie, cu contract pe o perioadă limitată îşi pot face cărţi de

identitate obişnuite, valabile pe 10 ani – deşi aceste contacte/declaraţii au, de obicei, termene reduse, de aproximativ 1 an; deci nici aceste contracte/declaraţii nu garantează domiciliul fix pentru viitorii 10 ani. Dacă garanţia domiciliului stabil este principalul criteriu pentru care se dau cărţi de identitate şi nu cărţi provizorii, ar trebui ca doar proprietarii şi persoanele luate în spaţiu pe o perioadă nedeterminată să beneficieze de cele valabile timp de 10 ani.

Alte dezbateri apărute pe parcursul cercetării se referă la: - Posibilitatea renunţării la menţionarea adresei în toate actele de identitate, prin

reformarea sistemului actual de elaborare a actelor de identitate după un model alternativ (de exemplu, cazul Ungariei);

- Efectul aplicării amenzilor pentru cei care locuiesc fără forme legale, sau pentru cei care iau în gazdă fără forme legale: este aceastǎ abordare de natură să îmbunătăţească sau nu situaţia socială şi legală a chiriaşilor?

46

5 Alte probleme referitoare la starea civilă

5.1 Recunoaşterea paternităţii

Legatura juridica dintre un copil si tatal sau se numeste filiatie fata de tata ori paternitate. Deosebim paternitatea din casatorie si accea din afara casatoriei. In mod corespunzator exista copilul din casatorie si cel din afara casatoriei.

Modul in care se stabileste paternitatea din casatorie difera de cel pentru stabilirea paternitatii din afara casatoriei.Astfel paternitatea din casatorie se stabileste prin prezumtia de paternitate, iar paternitatea din afara casatoriei se poate stabili fie prin recunoasterea voluntara din partea pretinsului tata, fie prin actiune in justitie pentru stabilirea paternitatii.

5.1.1 Prezumtia de paternitate fata de cazul tatului din casatorie4 In acest caz, pentru dovedirea filiatiei fata de tata este suficient sa se stabileasca

filiatia fata de mama si casatoria acesteia la data nasterii ori conceptiei copilului. In stabilirea prezumtiei de paternitate legea a avut in vedere ceea ce exista in regula in

cazul casatoriilor, ca sotii au avut relatii de genul acelora din care ar putea rezulta copii si ca sotia si-a respectat prezumtia de fidelitate. Aceste prezumtii ca fundament al paternitatii copilului din casatorie se considera ca exista si in cazul separatiei in fapt a sotilor, indiferent care este motivul acestei stari de fapt precum si cel al disparitiei sotului.

In cazul copilului conceput inainte de incheierea casatoriei, dar nascut in timpul acesteia nu se mai poate vorbi de prezumtia de fidelitate a viitorilor soti

5.1.2 Copii care beneficiaza de prezumtia de paternitate. 1) Copilul care este nascut in timpul casatoriei. Nu prezinta interes daca sotii traiesc

sau nu despartiti in fapt. Pentru a se aplica prezumtia de paternitate este suficient ca la data nasterii copilului mama acestuia sa fie casatorita; sotul mamei este considerat tatal copilui. In aceasta prima categorie se afla atat copilul conceput in timpul casatoriei cat si cel conceput inainte de data casatoriei daca in ambele cazuri copilul este nascut in timpul casatoriei.

2) Copilul care este conceput in timpul casatoriei si este nascut dupa incetarea ori desfacerea casatoriei. Copilul conceput in timpul casatoriei se considera acela care este nascut la cel mult 300 de zile de la incetarea, desfacerea sau anularea casatoriei (cf. art 61 din Codul Familiei).

In aceasta situatie, daca nasterea copilului a avut loc inainte ca mama acestuia sa fi intrat intr-o noua casatorie, copilul are ca tata pe fostul sot al mamei. Copilul nascut dupa constatarea sau anularea casatoriei se considera conceput in timpul casatoriei.

Prezumtia de paternitate opereaza independent de indicatiile actului de nastere al copilului care ar putea sa arate de exemplu ca tata al copilului pe altcineva decat sotul mamei sau ca tatal copilului este necunoscut. In practica5 s-a decis ca beneficiaza de prezumtia de paternitate copilul nascut in timpul casatoriei, chiar daca tatal nu a fost trecut in actul de nastere si dacă acesta nu a introdus actiunea in tagada partenitatii.

4 Ion Filipescu Tratat de dreptul familiei editura All 5 Decizia civila nr 899 din 4 aprilie 1973 a Tribunalului Suprem

47

In cazul in care sotul mamei nu este trecut in registrul de stare civila ca tata al copilului se poate introduce o actiune prin care sa se constate aplicabilitatea dispozitiilor art 53 din Codul Familiei, care prevede prezumtia de paternitate si sa se ceara rectificarea actului de nastere.

Filiatia fata de tatal copilului din afara casatoriei se poate stabili prin recunoastere voluntara, prin inscris autentic sau prin testament (cf. art.57 din Codul familiei).

Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul legal, in termen de un an de la nasterea copilului.

5.2 Încheierea căsătoriei

Intelesul termenului de casatorie are două sensuri. In primul rand casatorie inseamna actul juridic pe care il incheie cei care vor sa se casatoreasca. Pentru incheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar odata incheiata ea devine independenta de acest acord de vointa pentru a fi reglementata in intregime de normele legale.

In al doilea rand, casatoria inseamna situatia juridica in principiu permanenta a celor casatoriti. Aceasta situatie juridica determinata de reglementarea legala privind casatoria care devine aplicabila prin incheierea actului juridic al casatoriei,si exista pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie.

5.2.1 Conditiile de fond ale casatoriei 6 a)Varsta minima pentru casatorie este de 18 ani impliniti pentru barbat si 16 ani

împliniţi pentru femeie (Art. 4 Codul Familiei). In anumite imprejurari femeia care nu a implinit 16 ani poate obtine dispensa pentru

incheierea casatoriei. Dispensa se acorda de catre Prefectura Bucuresti sau a judetului in care femeia isi are domiciliul daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

-femeia a implinit varsta de 15 ani -exista motive temeinice care justifica dispensa ( graviditatea, boala) -exista un aviz dat de un medic oficial b) Consimţământul la casatorie -Necesitatea existentei consimţământului liber (art.1 alin.3, art.16 si 17 C.fam.si

48,pct.1 din Constitutia Romaniei). Consimtamantul la casatorie este considerat liber, daca au fost inlaturate limitarile de casta, rasiale, religioase si juridice in ceea ce priveste libera alegere intre viitorii soti.

Consimtamantul se manifesta de obicei prin raspunsul afirmaativ al celor doi soti la intrebarile adresate fiecaruia dintre soti in sensul daca vor sa se casatoreasca unul cu altul. Cand unul din soti este in imposibilitate de a vorbi ( de exemplu, este surdomut), consimţământul se poate da prin orice mod insa el trebuie sa fie neindoielnic. In acest scop consimţământul surdomutilor ca si cel al celor vorbesc o limba pe care nu o cunoaste delegatul de stare civila se da in prezenta unui interpret incheindu-se un proces –verbal.

c) Viciile de consimţământ ale casatoriei - eroarea constituie viciu de consimţământ numai daca vizează identitatea fizică a

celuilalt sot – este aproape cu neputinta de intalnit -dolul viciaza consimţământul viitorului sot prin eroarea provocata ca urmare a

mijloacelor viclene folosite impotriva sa. Spre exemplu, in practica judiciara, dolul a fost intalnit si sub forma reticentei, in cazul in care unul din viitorii soti a prezentat un certificat

6 idem

48

prenuptial emis pe numele unei rude pentru a ascunde, celuilalt viitor sot, faptul ca sufera de o boala grava de durata.

-violenta viciaza consimţământul viitorului sot prin teama ce i-a fost provocata ca urmare a constrangerii fizice sau morale exercitate impotriva sa.

d) Consimtamantul este actual. Consimtamantul se exprima personal de catre

fiecare dintre soti si in mod simultan, in sensul ca ambii soti, pentru a-si putea da consimtamantul la casatorie, trebuie sa fie prezenti impreuna in fata delegatului de stare civila.

e) Viitorii sotii trebuie sa-si comunice reciproc starea de sanatate. Aceasta comunicare se realizeaza prin certificatele medicale pe care acestia le

anexeaza la declaratia de casatorie.

5.2.2 Impedimente la casatorie A. Existenta unei casatorii nedesfacute a unuia din viitorii soti. Legea romana reglementeaza, in art 4. Codul familiei, principiul monogamiei

conform caruia o persoana nu se poate casatori valabil decat daca la momentul incheierii casatoriei nu este casatorita legal cu alta persoana. In caz contrar, cel care nu respecta aceste dispozitii savarseste infractiunea de bigamie si va fi sanctionat penal.

B. Rudenia este un impediment pentru incheierea casatoriei între rudele apropiate, art. 6 alin.1 din Codul familiei aratand ca este oprita casatoria :

-intre rudele in linie directa, indiferent de grad de rudenie; -intre rudele in linie colaterala pana la gradul patru inclusiv. C. Adoptia este un impiediment pentru incheierea casatoriei art 7 din Codul.familiei

aratand ca este oprita casatoria: -intre adoptator sau ascendentii lui pe de o parte si adoptat pe de alta parte - intre copii adoptatorului pe de o parte si copii acestuia pe de alta parte D. Tutela. In timpul tutelei este oprita casatoria intre tutore si persoana aflata sub

tutela sa potrivit articolului 8 din codul Familiei. Acest impediment se refera la tutore si femeia minora ce se afla sub tutela sa, caci

barbatul minorul nu se poate casatori cu tutorele sau deoarece nu are varsta legala pentru casatorie

5.2.3 Actele necesare încheierii căsătoriei Actele necesare încheierii căsătoriei între cetăţenii români sunt: 1. Declaratia de casatorie; 2. Actul de identitate; 3. Certificatul de nastere, în original si copie; 4. Certificatul medical privind starea sanatatii (valabil 14 zile de la data emiterii si cu

mentiunea expresa ca persoana se poate casatori); 5. Acte, în original si în copie, traduse si legalizate din care sa rezulte desfacerea

casatoriei anterioare: − certificatul de deces al fostului sot; − certificatul de despartire sau de divort; − certificatul de nastere sau de casatorie, cu mentiunea de desfacere a casatoriei; − sentinta de divort ramasa definitiva si irevocabila. Casatoria se închie la primaria locului de domiciliu sau de resedinta al unuia dintre

soti. Costuri: analizele medicale costă aproximativ 150-200 RON; taxe notariale.

49

5.3 Încredinţarea minorului către unul dintre părinţi

Încredinţarea minorului către unul dintre părinţi poate apărea într-una din următoarele situatii posibile :

1. Moartea unuia dintre parinti ; 2. Decaderea unuia dintre părinţi din drepturile parintesti (care însă nu scuteşte

pe cel decazut de obligatia de a da intretinerea copilului (art.110 din Codul familiei);

3. Punerea sub interdictie a unuia dintre părinţi, cu obligatia de intretinere a copilului;

4. Desfacera casatoriei prin divort ; 5. Incredintarea copilului din afara casatoriei unuia dintre părinţi; 6. Nulitatea casatoriei.

In toate cazurile instanta, cu ascultarea autoritatii tutelare, va hotari contributia fiecaruia dintre părinţi. Data de la care se datoreaza obligatia de intretinere este in principiu, data introducerii cererii de chemare in judecata. Cuantumul obligatiei de intretinere poate fi acordat pana la :

A) 1/4 din castigul de munca al debitorului cand intretinerea se datoreaza pentru un copil;

B) 1/3 din acelasi castig, cand intretinerea se datoreaza pentru 2 copii; C) 1/2 din castigul de munca cand intretinerea se acroda pentru 3 sau

mai multi copii.

5.4 Înregistrarea decesului

Actele necesare pentru înregistrarea decesului sunt: 1. Certificatul medical constatator al decesului, semnat de medicul sau cadrul mediu

sanitar care a facut constatarea; 2. Actul de identitate al decedatului; 3. Livretul militar sau adeverinta de recrutare, dupa caz, pentru persoanelor supuse

obligatiilor militare; 4. Pasaportul, carnetul de identitate sau legitimatia provizorie în cazul cetateanului

strain; 5. Dovada eliberata de politie au de parchet din care sa rezulte ca una dintre aceste

autoritati a fost sesizata despre deces (cand decesul se datoreaza unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum si cazul gasirii unui cadavru);

6. Dovada eliberata de parchet în cazul în care decesul nu a fost declarat si înregistrat în termenele legale;

7. Hotarare judecatoreasca de declarare a decesului ramasa definitiva si irevocabila în cazul persoanelor pentru care s-a declarat judecatoreste disparitia.

Declaratia de deces se face, verbal, în termen de trei zile de la data încetarii din viata a persoanei. În acest termen se cuprinde atat ziua în care s-a produs decesul, cat si ziua în care se face declaratia.

Înregistrarea decesului se face la serviciul de stare civila al primariei în raza careia s-a produs.

50

6 Actele locative

In ceea ce priveste legalizarea asezarilor un numar mare de familii de romi nu sunt

proprietare ale terenurilor pe care le sunt construite casele si nici ai caselor. In plus, deseori nu exista nici autorizatii de constructie.7 Aceasta situatie se intalneste in special in mediul rural dar exista asemenea cazuri si in mediul urban, in special in ceea ce priveste romii care migreaza de la sate spre marile orase, unde ei isi construiesc imobile, de multe ori in conditii foarte precare, pe terenul apartinand statului sau unor persoane private, sau cumpara imobile pe chitante de mana care nu sunt recunoscute in legislatia actuala a Romaniei si care practic sunt nule in plan juridic, sub aspectul transferului de proprietate8.

In ceea ce priveste problemele intalnite in mediul urban, romii locuiesc in imobile in

care nu au contracte de inchiriere, pentru care termenul de inchiriere a expirat sau pe care le-au ocupat fata titlu. Statutul legal precar ii face deosebit de vulnerabili la evacuari fortate si demolari.

Situaţia locativă a chiriaşilor din imobilele naţionalizate ridică probleme de fond şi

procedurale deosebite. Imobilele restituite foştilor proprietari se află în prezent în etapa procesuală a acţiunii în evacuare, prin care proprietarii solicită instanţei de judecată să admită acţiunea în evacuare şi, pe cale de consecinţă, să dispună evacuarea locatarilor din imobil. Din punct de vedere procesual soluţiile pronunţate de către instanţele de judecată nu au creat însă o practică unitară.

O situatie speciala o reprezinta romii care locuiesc in casele nationalizate ce au fost

revendicate de catre vechii proprietari si retrocedate acestora prin intermediul instantei de judecata. In acest caz, dupa expirarea contractului de inchiriere intre noul proprietar si romi, acestia din urma sunt obligati sa paraseasca imobilul.

Un alt tip de situatie intalnit in practica il reprezinta cazul famiilor de romi care

locuiesc in locuinte de serviciu si sunt evacuati deoarece le-a incetat contractul de munca incheiat cu societatea comerciala care este propietarul locuintei (acest lucru este prevazut de art 51 alin 2 din legea 114/1996).

Saracia continua si evacuarile fortate au ca rezultat şi „ghetorizarea” populatiei de

romi.9 Din motive de dificultate a accesului operatorilor de cercetare în zonele cu locuinţe

improvizate şi ilegale, este greu de realizat o diagnozǎ precisǎ a acestui fenomen în populaţia României. Cercetǎrile cantitative aratǎ indicǎ însǎ cǎ acest fenomen este semnificativ: Dan (2002) observǎ cǎ aproximativ 6% din persoanele rome intervievate în ancheta naţionalǎ ICCV – FSD din 1998 locuiesc fǎrǎ acte de proprietate sau de chirie, în forme precum:

7 Ina Zoon-La periferia Societatii pag 118. 8 În cazul acţiunii în constatarea uzucapiunii, dovada scrisă a elementului posesie poate fi realizată şi cu înscrisul sub semnătură privată – intitulat “chitanţă de mână”. Acest element dovedeşte buna-credinţă a posesorului şi face dovada că posedă pentru sine şi sub nume de proprietar. 9 Ina Zoon-La periferia Societatii pag 118.

51

locuinţe pǎrǎsite, case construite pe pǎmântul primǎriei, în spaţiile comune ale blocurilor de locuinţe (clandestin), în barǎci sau bordeie, în locuinţe improvizate sau locuinţe ocupate abuziv.

Existǎ multiple procese care au dus la lipsa actelor de proprietate pentru populaţia de

romi. De exemplu, Burtea (2002) discutǎ, printre altele, procesul de sedentarizare din anii 1958-1965, care a dus în multe cazuri la construirea de locuinţe fǎrǎ acte de proprietate corespunzǎtoare şi problemele ulterioare legate de procesul de restituire al caselor şi terenurilor naţionalizate (p. 198), deficienţele în aplicarea legislaţiei privind împroprietǎrirea foştilor lucrǎtori la CAP (p. 180-181 şi 202)

In prezent, legislaţia ce reglementeaza sistemul locativ, cuprinde, inter alia, Legea

locuinţei nr.114/1996 cu modificările si completarile ulterioare,10 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile de locuit. Legea 114/1996 produce efecte in materia bunurilor imobile, in acest sens fiind relevante institutia inchirierii, procedura evacuarii, distribuirea locuintelor sociale si de urgenta. Dreptul la locuinta este consacrat in Constitutia Romaniei11, cum sunt si dreptul la libera circulatie,12 dreptul de alegere libera a domiciliului/resedintei şi dreptul la proprietate privată13.

10 Publicata initial in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I, nr. 254/21.10.1996 si republicata in M. Of. Partea I, nr.393/31.12.1997. 11 Modificata si completata prin legea de revizuire a Constitutiei nr.429/2009, aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003 si care a intrat in vigoare in data de 29 octombrie 2003. 12 Consitutia Romaniei: Articolul 25 - Libera circulatie: “(1)Dreptul la libera circulatie in tara si in strainatate este garantat (2)Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara,de a emigra precum si de a reveni in tara.” 13 Conform articolul 44, Constitutia Romaniei.

52

6.1 Tipuri de probleme

Un prim aspect relevant constă în calitatea pe care o are locatarul – şi anume, dacă este proprietar sau chiriaş. Tabelul de mai jos ilustrează aceste două situaţii:

Tabelul 18. Tipologia statusului locatarilor de fapt

Calitatea locatarului Situaţia actelor (posibilităţi) Proprietar Definiţie: nu există un alt proprietar asupra locuinţei şi nu există un proprietar privat asupra terenului

Nu detine documente Chitanta de mana (transferul de proprietate a operat inainte de Revolutie) Chitanta de mana (transferul de proprietate a operat dupa Revolutie) Contract de proprietate dar nu e transcris Contract de proprietate dar nu e intabulat Succesiune nerealizată Ocupă terenul neîntrerupt de peste 30 de ani

- asupra terenului

Ocupă terenul neîntrerupt de mai puţin de 30 de ani Nu detine documente Chitanta de mana (transferul de proprietate a operat inainte de Revolutie) Chitanta de mana (transferul de proprietate a operat dupa Revolutie) Ocupă locuinţa neîntrerupt de peste 30 de ani Ocupă locuinţa neîntrerupt de mai puţin de 30 de ani Succesiune nerealizată Contract de proprietate dar nu e transcris Contract de proprietate dar nu e intabulat Lipsa autorizaţiei de construcţie

- asupra locuinţei

Lipsa certificatului de urbanism Contract de închiriere valabil Contract de închiriere expirat

Chiriaş Definiţie: există un alt proprietar – privat sau public – asupra locuinţei

Nu detine un titlu pentru ocuparea spatiului. În această situaţie chiriaşul poate fi considerat mai degrabă o persoană tolerată. Persoana care nu are nici un titlu pentru ocuparea suprafetei locative si poate fi evacuata oricand la cererea propietarului sau locatarului (in cazul subinchirierii).

53

6.1.1 Probleme speciale

6.1.1.1 Contractele cu furnizorii de utilităţi

În cazul în care o persoană locuieşte fără forme legale, aceasta nu are dreptul să

încheie nici un fel de contract cu furnizorii de utilităţi. De asemenea, chiar dacă o persoană este chiriaş cu forme legale într-o locuinţă în proprietate privată, de asemenea nu are dreptul să încheie contracte de utilităţi, deoarece doar proprietarul are acest drept. În cadrul locuintelor sociale sau ANL persoanele care locuiesc in aceste imobile au dreptul de a incheia contracte de utilitati. În aceste condiţii, pentru mulţi locatari ai unor imobile al căror proprietar nu este dornic sau capabil de a încheia contracte de furnizare a utilităţilor (datorită absenţei, a unor relaţii conflictuale etc) accesul la apă curentă, electricitate, gaz etc poate fi problematic, cu consecinţe serioase asupra calităţii locuirii.

6.1.1.2 Evacuări şi relocări ale cetăţenilor romi prin decizii administrative de nivel local

In ceea ce priveste evacuarile locatarilor romi din locuinţele sau de pe terenurile pentru care nu dispun de acte de proprietate sau alte contracte valabile, deseori autoritatile locale nu au respectat intocmai procedura legala14 conform Legii 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor. In plus, in ultimii ani, putem identifica un rasism de mediu la care sunt supusi cetăţenii romi prin intermediul evacuarilor si al amplasarii acestora in conditii inumane in imediata apropiere a gropilor de gunoi, a statiilor de epurare sau a zonelor industriale aflate la marginea oraselor. Situatia incerta din punct de vedere juridic permite adoptarea unor initiative ale autoritatilor publice locale de a intreprinde astfel de evacuari şi relocări. In toate aceste cazuri, cele mai afectate categorii sunt copiii (sute de copii ajung sau continuă sa traiasca in conditii inumane, desi ei ar trebui sa se bucure de o atentie si o protectie speciala din partea statului), sau persoane vârstnice care nu au nici un instrument de îmbunătăţire a propriei situaţii.

Autoritatile publice, cum ar fi Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, nu au, pana in momentul de fata, nici un instrument eficace de actiune care sa previna sau să remedieze eventualele decizii discriminatorii adoptate de consiliile locale privind demolarea locuintelor periferice ale romilor sau evacuarea romilor din cartierele locuite de acestia in diferite orase in Romania.

Desi atat Strategia Guvernului Romaniei pentru imbunatatirea situatiei romilor, adoptata in 2001, cat si alte documente relevante prevedeau sau recomandau implementarea de politici si programe care sa faciliteze accesul nediscriminatoriu la locuinte si servicii al populatiei rome, la nivel local nu a existat nici un model de transpunere in practica a acestor masuri.

Mai mult, cu toate ca organismele internationale au semnalat Romaniei faptul ca la nivel local exista practici discriminatorii fata de romi in ceea ce priveste accesul la locuinte15, textul modificat al Strategiei nu a preluat nici una dintre aceste recomandari. Strategia face referire la imbunatatirea accesului romilor la o locuinta decenta, reabilitare, etc., fara a fi inclus nici un paragraf referitor la segregarea rezidentiala, interzicerea rasismului de mediu, sau interzicerea plasarii romilor in zone izolate.

14 Pentru detalii, vezi www.romanicriss.org. 15 Vezi Al treilea Raport al Comisiei Europene impotriva Rasismului si Intolerantei privind Romania.

54

http://www.romanicriss.org/

6.2 Limite ale punerii în legalitate ale persoanelor fără acte locative

Formularea unei soluţii pentru aşezările fără acte de identitate este inevitabil dependentă de caracteristicile particulare ale situaţiei. Din punct de vedere etic şi legal, legitimitatea locatarilor în a solicita o punere în legalitate, din punct de vedere a proprietăţii sau a folosirii locuinţei şi terenului, a situaţiei lor de fapt, diferă. De exemplu, locatarii care plătesc chirie fără să aibă un contract legal sunt pe deplin îndreptăţiţi la o legalizare a situaţiei lor, dat fiind faptul că situaţia în care se află contravine obligaţiei legale de a incheia contractul in forma scrisa, deseori datorita proprietarului care nu declara veniturile realizate prin inchiriere. În ceea ce priveşte situaţia locatarilor care au locuinţe construite pe domeniul privat al statului, legitimitatea lor în a solicita recunoaşterea legală a situaţiei lor locative depinde de factori precum:

- vechimea ocupării terenului (în legătură cu prevederile legale referitoare la intrarea în proprietate prin uzucapiune);

- adecvarea terenului pentru locuire; - consideraţii urbanistice, legate de planificarea generală a localităţii; - capacitatea comunităţii de a articula un punct de vedere în dialogul cu autorităţilor

locale, şi de a demara un proiect de punere în legalitate a aşezării, etc. Potrivit legii 50/1991 este interzis sa se construiasca pe domeniul public al

statului, astfel ca nu se pune problema legalizarii unei asezari care a fost construita pe terenul public al statului – cu excepţia situaţiilor în care încadrarea terenului poate fi schimbată.

Pasii ce trebuiesc urmati pentru obtinerea autorizatiei de constructie a unui imobil aflat pe terenul privat al statului sunt urmatorii:

1. hotarare a Consiliului local de concesionare a terenului afllat pe domeniul privat si intravilan al statului

2. incheierea contractelor individuale de concesionare a terenului 3. realizarea schitei cadastrale care presupune

- realizarea schitei casei - 2 planuri cadastrale cu cota de 1:500 respecctiv 1:2000 - confirmarea de numar postal care se obtine odata cu incheierea

contractelor individuale de concesionare a terenului - intabularea care presupune inscrierea acelui teren in cartea funciara

4. obtinerea certificatului de urbanism cu avizele necesare de la gaze,apa, canalizare, pompieri, telefon, electricitate

5. obtinerea autorizatiei de constructie 6. inscrierea noii asezari in Planul Urbanistic General 7. eliberarea certficatului fiscal de la serviciul taxe si impozite pe baza caruia se

poate elibera cartea de identitate cu noul domiciliu Trecerea a unui teren din extravilan in intravilan este de compententa autoritatii

locale. In acest sens, prezinta relevanta urmatoarele doua aspecte: a) Daca terenul este in intravilan in proprietatea privata a Primariei, atunci este nevoie de o hotarare de Consiliu prin care terenul sa fie concesionat catre solicitant. Odata cu Hotararea de Consiliu se trece din extravilan in intravilan. b) Daca terenul este in proprietate privata, solicitantul cu titul de proprietate merge la serviciul de urbanism pentru a cere certificatul de urbanism. Odata cu obtinerea acestuia, se obtin si avizele necesare pentru eliberarea lui. De asemenea, se solicita si trecerea terenului din extravilan in intravilan, fara a fi nevoie de Hotararea Consiliului local.

55

De asemenea, este important de observat că punerea în legalitate nu este sinonimă cu dobândirea statutului de proprietar. Există numeroase soluţii de reglemetntare a situaţiei locative în ceea ce priveşte locuinţa sau terenul, precum cele prezentate în Tabelul 19:

Tabelul 19. Strategii de legalizare a folosirii locuinţei şi terenului

Reglementarea legală a folosirii locuinţei Reglementarea legală a folosirii terenului Dobândirea statutului de proprietar Împroprietărirea locatarilor Dobânirea statutului de chiriaş al unei persoane fizice

Concesionarea terenului către persoanele fizice care îl ocupă

Dobândirea statutului de chiriaş al unei asociaţii comunitare, organizaţii neguvernamentale etc

Concesionarea terenului către o asociaţie sau organizaţie neguvernamentală

Dobândirea statutului de chiriaş al unei instituţii publice (precum în cazul locuinţelor sociale, pentru tineri sau publice)

Păstrarea terenului în proprietatea autorităţilor publice, în condiţiile construirii unor locuinţe sociale etc

Tabelul 20. Strategii de punere în legalitate a aşezărilor fără acte

Tip de situaţie Soluţii posibile Obstacole Chiriaşi fără contract Locatari care nu sunt declaraţi de persoana care i-a luat în spaţiu

Recunoaşterea situaţiei de fapt prin încheierea unui contract de chirie, sau printr-o declaraţie de luare în spaţiu

Reticenţa proprietarilor de a lua în spaţiu chiriaşi Evitarea contractelor ca procedură de evaziune fiscală

Aşezări istorice constituite din case, fără acte legale de proprietate, pe domeniul privat al statului Case individuale construite izolat, în urmă cu mai mulţi ani, pe domeniul privat al statului.

(1) Recunoaşterea situaţiei de fapt prin - reglementarea situaţiei terenului, dacă este cazul (pentru teren extravilan, sau cu altă destinaţie etc) - concesionarea terenului - elaborarea autorizaţiilor de construcţie - elaborarea actelor de proprietate si/sau de chirie

O serie de condiţii trebuie să fie satisfăcute: - terenul să nu se afle în domeniul public, ci în domeniul privat al statului - condiţii de planificare urbanistică a aşezării - terenul să fie potrivit locuirii - autorităţile locale să fie de acord cu concesionarea terenului În cazul locuinţelor construite pe domeniul public al statului, opereaza principiul accesiunii imobiliare artificiale – proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei. Bunurile din domeniul public al statului nu pot fi instrainate; sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Daca bunul se afla in domeniul privat al statului, autoritatea publica locala de pe raza teritoriala a bunului il poate instaina

56

Tip de situaţie Soluţii posibile Obstacole (2) Demolarea totală sau

parţială a aşezărilor şi relocarea totală sau parţială a locatarilor în locuinţe sociale, sau alt tip de proiect locativ

Soluţia implică - alocarea de resurse publice pentru rezolvarea situaţiei locative a familiilor respective -angajarea participării comunităţii locale în acest proiect

Locuinţe construite pe terenuri improprii (inundabile, gropi de gunoi etc) Locuinţe construite pe terenuri cu altă destinaţie

Demolarea aşezărilor şi relocarea totală sau parţială a locatarilor în locuinţe sociale, sau alt tip de proiect locativ

Soluţia implică - alocarea de resurse publice pentru rezolvarea situaţiei locative a familiilor respective -angajarea participării comunităţii locale în acest proiect

Dat fiind că un scop al metodologiei de faţă este să faciliteze punerea în legalitate a

cetăţenilor de etnie romă pentru care lipsa actelor de proprietate este un factor de excluziune socială, este important să luăm în considerare complexitatea administrativă şi politică a problemelor şi, respectiv, a soluţiilor. Putem evalua această complexitate în funcţie de două criterii importante:

- Este ocupantul de fapt îndreptǎţit sau nu, în spiritul legislaţiei române şi europene, sǎ devină proprietar sau chiriaş cu forme legale?

- Soluţionarea situaţiei implicǎ sau nu decizii administrative (de exemplu, schimbarea destinaţiei terenului, împroprietǎrire, construcţie de locuinţe sociale etc)?

În ceea ce priveşte strategiile de punere în legalitate, această metodologie urmăreşte în detaliu abordarea problemelor în care ocupantul de fapt este îndreptăţit să devină proprietar sau chiriaş legal şi în care soluţionarea situaţiei nu implică decizii administrative majore la nivel local.

6.3 Autorizaţia de construire şi autorizaţia de demolare / desfiinţare

Inainte de a cumpara un teren, orice persoana va trebui sa-si ia o serie de garantii, in sensul ca va trebui sa testeze potentialul terenului in vederea realizarii de constructii pe acesta.

In acest scop, viitorul cumparator va trebui sa solicite proprietarului actual sa obtina de la primaria de sector Certificatul de Urbanism in vederea vanzarii. Pe acesta, persoana interesata in cumpararea terenului va vedea atat parametrii tehnici ai terenului (inaltimea maxima a cladirii, procentul de teren ce poate fi ocupat de cladire, etc) cat si destinatiile admise (locuinta, birouri, comert, etc). Daca acestea coordonate nu-l satisfac pe cel interesat, atunci va trebui sa nu cumpere terenul, intrucat sansele de a obtine ulterior conditii mai bune (inaltime mai mare, ocupare mai mare a terenului, alte destinatii, etc) sunt practic inexistente.

Etapele pe care trebuie sa le parcurga proprietarul unui teren pentru a construi o

cladire sunt urmatoarele : a. Obtinerea unui Certificatul de Urbanism in vederea construirii; b. Gasirea unui proiectant (arhitect autorizat) pentru intocmirea Proiectului Tehnic

(PT) care sta la baza dosarului pentru Autorizatia de Construire c. Obtinerea Autorizatiei de Construire

57

http://www.ad4u.ro/arhitectura/legislatie.html#cu

http://www.ad4u.ro/arhitectura/legislatie.html#pt

http://www.ad4u.ro/arhitectura/legislatie.html#ac

d. Sa apeleze la un proiectant pentru detalierea Proiectului Tehnic (PT) la faza de Detalii de Executie (DDE)

e. Pe baza DDE-ului, se va apela la un executant (constructor) pentru realizarea constructiei.

Pentru a intelege cum se deruleaza intreg mecanismul obtinerii autorizatiei de construire este necesar sa detaliem, pentru cei interesati in a construi, notiunile intalnite in cadrul acestui proces. In acest sens, din motive practice, vom folosi notiunea de “proiectant”, atunci cand ne vom referi la societatea care se va ocupa de proiect si de obtinerea autorizatiei de construire, si pe cea de “beneficiar”, atunci cand il vom avea in vedere pe cel care doreste sa construiasca si care, pentru aceste motive, apeleaza la proiectant.

6.3.1 Certificatul de urbanism Obtinerea unui certificat de urbanism in vederea construirii reprezinta prima etapa in

anevoiosul drum al obtinerii, ulterioare a autorizatiei de construire. Bineinteles ca procedura de obtinere ar putea fi cu mult simplificata, daca ar fi

respectate normele de prudenta mai sus-mentionate de catre viitorul constructor. Certificatul de Urbanism in vederea construirii (CU) se obtine de la primaria localităţii sau de sector, directia de urbanism. CU contine "regulile" pe care trebuie sa le urmeze proiectantul pentru realizarea unei constructii pe terenul in cauza. Mai exact, CU stabileste anumiti parametri tehnici ai terenului (inaltimea maxima a cladirii, procentul de teren ce poate fi ocupat de cladire, pozitia pe teren, etc) destinatii admise ale cladirii (locuinta, birouri, comert, etc) precum si avizele necesare pentru Autorizatia de Construire (apa, canalizare, gaze, pompieri, mediu, etc). Avizele necesare difera de la o zona la alta si de la un teren la altul.

In mod obisnuit, cei interesati in a construi se adreseaza inca de la inceput unui proiectant, care se ocupa si de obtinerea Certificatului de Urbanism. Motivatiile acestora sunt cat se poate de simple :

A) Obtinerea unui Certificat de Urbanism presupune formularea unei cererii de catre cel interesat in a construi – in speta, proprietarul terenului – la care se anexeaza planuri de situatie 1:500 si 1:2000, care identifica terenul, dar si un memoriu tehnic intocmit de catre un arhitect. Este evident ca intocmirea acestui memoriu reclama cunostinte de specialitate, pe care nu le detine o persoana obisnuita. Ori daca Beneficiarul lucrarii apeleaza la arhitect pentru a-i intocmi memoriul, pe care nu-l poate face personal beneficiarul, atunci se gandeste ca arhitectul ar putea sa-i obtina si planurile 1:500 si 1:2000 de la Oficiul de cadastru si sa indeplineasca si procedura pentru obtinerea Certificatului de Urbanism.

Am sustinut ca beneficiarul nu-si poate intocmi singur memoriul si am sa explic si de ce : in primul rand, numai cel care face, in mod obisnuit, asemenea memorii stie ce date tehnice ar trebui sa cuprinda acesta si, totodata, ce alte componente sau in ce ordine trebuie sa fie acestea asezate pentru ca Primaria sa nu respinga aceasta cerere; in al doilea rand, memoriul va trebui sa fie semnat de catre un arhitect si sa poarte amprenta unei societati de proiectare, adica stampila.

B) Un al doilea motiv pentru care o persoana apeleaza inca de la inceput la un proiectant autorizat il constituie faptul ca acesta, facand aceste operatiuni in mod obisnuit, el deja stie cui trebuie sa se adreseze si in ce mod si este deja cunoscut de cei care lucreaza pe probleme de autorizatie la primarie. Mai mult, toate aceste demersuri necesare obtinerii certificatului de urbanism pot parea dificile omului de rand, care are nevoie de consiliere si de timp ca sa se ocupe, pentru ca va trebui, in mod evident, sa se prezinte de mai multe ori la primarie ca sa constate daca dosarul este complet, daca autoritatile au dispus completarea acestuia, daca certificatul de urbanism este gata etc.

58


In mod curent, obtinerea Certificatului de Urbanism este o procedura simpla. Uneori, in anumite zone, este necesara intocmirea in prealabil a unui Plan Urbanistic de Detaliu (PUD), care complica aceasta procedura si face mai mult decat necesara participarea unui proiectant (arhitect urbanist).

In Romania, reglementarea activitatii in constructii se face atat la nivel national (prin legi, normative, etc) cat si la nivelul administratiei locale. Primariile (sau consiliile locale) coordoneaza realizarea a trei tipuri de "norme" numite PUG (Plan Urbanistic General) PUZ (Plan Urbanistic Zonal) si PUD (Plan Urbanistic de Detaliu). Ele constituie trei niveluri de complexitate si scara de abordare: la nivelul orasului, la nivelul unei zone (insula, cartier) si la nivel de vecinatate (cateva terenuri, o strada, o piata).

Asadar, PUD-ul stabileste norme la nivelul unei strazi, unei piete sau a unui grup de terenuri si este documentul care specifica parametrii in care se poate construi. PUD-ul este documentul consultat de comisia de urbanism atunci cand este cerut un Certificat de Urbanism sau o Autorizatie de Construire. Daca nu exista PUD pentru terenul respectiv, primaria cere mai intai intocmirea lui, pe baza de PUG si PUZ.

PUG-ul este un proiect deosebit de complex, care contine prevederi la scara intregului oras. PUG-ul stabileste norme generale, pe baza carora se elaboreaza, la scara mai mica, PUZ-urile si apoi PUD-urile. PUG-ul Bucurestiului este publicat pe site-ul primariei. In forma tiparita, el este un dosar de sute de pagini, continand text, planuri, scheme, tabele.

PUZ-ul stabileste norme mai detaliate decat PUG-ul, pentru o anumita zona a orasului. In Bucuresti, in prezent intreaga zona centrala, precum si zonele cu potential imobiliar sunt "acoperite" de PUZ-uri. PUZ-ul este si el un proiect complex, scump, care necesita studii diverse, avize si echipe de specialisti.

6.3.2 Întocmirea proiectului tehnic Următorul pas necesar constă în gasirea unui proiectant (arhitect autorizat) pentru

intocmirea Proiectului Tehnic (PT) care sta la baza dosarului pentru Autorizatia de Construire Beneficiarul va putea gasi un proiectant apeland la mica publicitate, intrucat, in mod obisnuit, proiectantii dau anunturi privind serviciile pe care le ofera. Binanteles ca beneficiarul poate apela si la un proiectant recomandat de catre cineva.

In acest scop, beneficiarul se va prezenta la biroul societatii de proiectare pentru a constata in ce masura ideea sa de a construi va putea fi pusa in aplicare, tinandu-se seama de parametrii tehnici stabiliti de legislatie. In urma discutiei purtate cu proiectantul, beneficiarul va trebui sa opteze daca doreste ca acesta sa se ocupe doar de proiect ori va avea grija de intreg procesul de obtinere a autorizatiei, inclusiv a avizelor/preavizelor premergatoare obtinerii autorizatiei de construire.

Proiectul Tehnic (PT) este piesa principala din dosarul depus pentru obtinerea Autorizatiei de Construire. PT-ul se realizeaza urmand specificatiile din Certificatul de Urbanism.

Arhitectul autorizat realizeaza proiectul impreuna cu un inginer de rezistenta autorizat si cu unul sau mai multi ingineri instalatori autorizati (sunt trei proiecte de instalatii: electrice, sanitare si termo-ventilare). Astfel proiectul unei constructii va fi alcatuit dintr-o serie de proiecte mai mici, la intocmirea carora vor participa specialistii enuntati mai sus, si va fi insotit de avize, studii topo si geotehnice.

Proiectul trebuie sa fie stampilat de un numar de "verificatori" stabiliti prin lege: verificatorul de arhitectura (arhitect), verificatorul de rezistenta (inginer constructor) si verificatorul de pompieri. Acestia nu pot fi si autori ai proiectului (verificatorii sunt profesionisti aparte, numarul lor fiind extrem de limitat).

59

http://www.ad4u.ro/arhitectura/legislatie.html#pud

http://www.ad4u.ro/arhitectura/legislatie.html#pud

http://www.ad4u.ro/arhitectura/legislatie.html#pt




Avizele care trebuie sa insoteasca proiectul sunt cele mentionate prin Certificatul de Urbanism (apa, canalizare, mediu, pompieri, etc). In general, tot proiectantul este cel care se ocupa si de obtinerea acestor avize, desi legea prevede ca aceasta obligatie cade in sarcina proprietarului.

6.3.3 Obţinerea Autorizatiei de Construire Autorizatia de Construire (AC) este actul absolut necesar pentru inceperea oricarei

lucrari de constructii. Autorizatia de Construire se obtine de la primaria de sector, directia de urbanism.

Fiecare primarie stabileste continutul dosarului depus pentru obtinerea autorizatiei. Acest dosar trebuie sa cuprinda : cererea de autorizatie, certificatul de urbanism,

proiectul pentru obtinerea autorizatie de construire, avizele prevazute in Certificatul de Urbanism, referatele de verificare ale proiectelor, acte de proprietate asupra terenului/constructiei (atunci cand autorizatia de construire vizeaza o extindere a unei constructii deja existente), studii geotehnice si topometrice si alte documente in functie de specificul fiecarei constructii in parte ori de natura juridica a terenului pe care se construieste.

Obtinerea autorizatiei de construire este obligatorie pentru orice lucrare de constructie, cu exceptia celor mentionate la art. 11 din Legea 50/1991, privind autorizarea lucrarilor de constructii, republicata, care se refera la lucrari de constructii care nu modifica structura de rezistenta.

Autorizatia de construire are o valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval in care solicitantul este obligat sa inceapa lucrarile. In acest sens, autorizatia va fi valabila pe toata durata de executare a lucrarilor prevazute de autorizatie, in conformitate cu proiectul tehnic.

In situatia in care, in mod justificat, lucrarile de constructie nu pot fi incepute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, beneficiarul este obligat sa solicite autoritatii emitente prelungirea valabilitatii autorizatiei, formuland o cerere cu cel putin 15 zile inaintea expirarii acesteia.

Dupa eliberarea autorizatiei de construire, beneficiarul are obligatia sa instiinteze autoritatea publica emitenta si Inspectoratul in Constructii pe raza caruia exista constructia asupra datei la care vor incepe lucrarile autorizate.

Trebuie retinut ca atat constructorul, cat si beneficiarul au obligatia de a nu incepe executarea lucrarilor fara a avea eliberata autorizatia de construire, Certificatul de Urbanism netinand locul Autorizatiei de Construire.

Constituie contraventie atat executarea, cat si desfiintarea totala sau partiala a lucrarilor/constructiilor fara autorizatie de construire, iar constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara.

Este bine de stiut, insa, faptul ca nu numai realizarea de constructii presupune existenta unei Autorizatii de Construire, ci si desfiintarea lor presupune o Autorizatie de Demolare/Desfiintare emisa de catre Primarie.

Pentru obtinerea acestei autorizatii de desfiintare se va intocmi un dosar care se va depune la Primarie si care va avea un continut asemanator cu cel prin care se urmareste obtinerea autorizatiei de construire.

60




Vom enumera in cele ce urmeaza, cu titlu exemplificative care sunt documentele necesare emiterii Autorizatiei de desfiintare :

a) Cerere tip pentru emiterea autorizatiei de desfiintare - inclusiv anexa, completata cu elemente de identificare si datele tehnice conform P.A.D.;

b) Actul doveditor al titlului asupra imobilului, care sa-i confere solicitantului dreptul de executie al lucrarilor de constructii (in copie legalizata);

c) Certificatul de urbanism (in copie); d) Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de desfiintare - P.A.D.,

intocmit in baza prevederilor anexei nr. 1 la lege, inclusiv referatele de verificare si, dupa caz, referatul de expertiza tehnica - semnate si stampilate in original (doua exemplare);

e) Avizele si acordurile obtinute de solicitant stabilite prin certificatul de urbanism (in copie);

f) Declaratie pe propria raspundere privind inexistenta unor litigii asupra imobilului; g) Certificat de atestare fiscala privind valoarea de impozitarea a imobilului (in

copie); h) Documentul de plata a taxei de emitere a autorizatiei de desfiintare (in copie).

6.4 Alte prevederi legislative referitoare la actele locative

6.4.1 Prioritatea politică a punerii în legalitate a aşezărilor informale Hotararea de Guvern nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului Romaniei

de imbunatatire a situatiei romilor, cu modificările şi completările ulterioare, prevedea:

Capitolul VII. Directii de actiune Punctul B - Locuinte: „1. Rezolvarea problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor si locuintelor detinute de romi, a problemelor legate de aplicarea actelor normative privind constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate funciara, inclusiv prin promovarea unor initiative legislative in domeniu 2. Conceperea si implementarea unor programe de reabilitare a locuintelor si mediului inconjurator in zonele locuite de romi 3. Dezvoltarea unor programe de finantare guvernamentala sau in parteneriat, pentru asigurarea conditiilor minime de locuit in comunitatile de romi (energie electrica, apa potabila, canalizare, gaz metan, salubrizare) 4. Dezvoltarea programului de locuinte sociale pentru familiile numeroase si lipsite de mijloace de subzistenta 5. Implicarea directa a etnicilor romi in programele guvernamentale de construire si reabilitare a locuintelor.” Punctul 24. Planul general de masuri: Prezentarea unui plan naţional de rezolvare în cel mult 4 ani a problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor şi locuinţelor deţinute de romi şi de reconstituire a dreptului de proprietate funciară”.

61

http://www.primaria-constanta.ro/PrimariaConstanta/RelatiiCuPublicul/formulareTip/CerereAutDesfiintare.doc

Ulterior insa, prin H.G. 522/2006, se modifica prevederile H.G. 430/2001, continutul directiei de actiune referitoare la Domeniul „Locuinţe” fiind dupa cum urmeaza:

B. Locuinţe „1. Îmbunătăţirea accesului romilor la o locuinţă decentă şi la servicii publice de tip apă, electricitate, canalizare şi sisteme de încălzire 2. Alocarea resurselor financiare locale destinate construcţiilor de locuinţe pentru grupurile dezavantajate, inclusiv pentru persoanele aparţinând minorităţii romilor 3. Elaborarea unei baze de date şi a unei strategii privind reabilitarea locuinţelor deteriorate în urma calamităţilor naturale 4. Implementarea strategiei de construcţie/reabilitare a locuinţelor” (art. unic, pct. 4).

Prin urmare, punerea în legalitate a stării locative a cetăţenilor de etnie romă nu mai

este considerată o prioritate – în ciuda implicaţiilor pe care această problemă le are asupra drepturilor sociale ale persoanelor.

6.4.2 Punerea în proprietate cu teren agricol Hotarirea Guvernului nr.256 din 04.03.2003 pentru aprobarea Programului privind

elaborarea actelor normative necesare atribuirii în proprietate a unor terenuri agricole pentru romi contine următoarele masuri:

- infiintarea comisiei judetene - identificarea familiilor de etnie rome din mediul rural care nu detin teren agricol - identificarea suprafetelor de teren disponibile la nivelul fiecarei localitati - stabilirea modului de asigurare a terenului agricol,in functie de numarul de familii de

etnie roma identificate si disponibilul de teren agricol - punerea la dispozitia comisiei a terenurilor necesare impropietaririi - punerea in posesie - emiterea titlului de propietate - incheierea unei conventii privind conditiile de exploatare a terenurilor intre primar,

Agentia Domeniilor Statului si noul propietar al terenului Aceste măsuri urmeaza a fi realizate prin: - intocmirea tabelelor cu familiile de etnie roma nu detin teren agricol - identificarea terenurilor aflate in rezerva primariilor - identificarea terenurilor aflate in propietate privata aflate la vanzare - asigurarea de fonduri pentru cumpararea terenurilor oferite la vanzare - achizitionarea terenurilor oferite la vanzare - punerea la dispozitie a comisiei a terenurilor disponibile. Este important de observat că legea prevede improprietarirea cu terenuri agricole,

ceea ce inseamna cu nu se pot construi pe aceste terenuri facilitati cu destinatie de locuinte. Cu toate acestea, improprietarirea cu teren agricol poate constitui, indirect, o resursa

eficienta si sub aspectul imbunatatirii situatiei locative, avand in vedere ca poate genera venituri, iar pe de alta parte, in anume situatii, urmand procedura aratata pentru trecerea din extravilan in intravilan, poate chiar devini teren pentru constructie. Asadar, implementarea efectiva a prevederile actului normativ poate avea efecte si sub aspectul locuirii.

62

6.5 Strategii de soluţionare

In ceea ce priveste legalizarea sub aspectul dreptului de proprietate apar o varietate de situatii litigioase, practica dovedind ca aceste situatii sunt, in scopul prezentei lucrari, cele mai des intalnite si cele mai dificil de solutionat. Astfel, in solutionarea acestor probleme trebuie avute in vedere situatia de fapt, starea de drept precum si costurile financiare.

Reglementarea legala a dreptului de proprietate este data in primul rand de Codul

Civil (art.480 art. 644) si urmatoarele legi (cu modificarile si completarile ulterioare) care statueaza regimul juridic al imobilelor, precum:

- Legea nr 18/1991 privind fondul funciar; - Legea nr.50/1991 privind regimul juridic al constructiilor; - Legea 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei,

precum si unele masuri adiacente; - Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia; - Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod

abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; - Legea 7/1996 cadastrului si publicitatii imobiliare; - Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul etc.

In primul rand, trebuie clarificate aspectele referitoare la:

- statutul juridic al terenului; - statutul juridic al locuintei.

In acest sens, prezinta relevanta unele proceduri speciale, cum ar fi:

- procedura autorizarii construirii; - procedura trecerii terenului din extravilan in intravilanul localitatii; - procedura concesiunii.

In functie de statutul juridic al imobilelor in cauza diferentiem urmatoarele solutii:

- procedura constatarii judecatoresti a transferului de proprietate; - procedura uzucapiunii;

Finalitatea procesului de legalizare o reprezinta procedura publicitatii imobiliare, ceea

ce presupune ca dupa ce imobilul (terenul sau casa, de regula) a fost dobandit in mod valabil sub aspect legal, dreptul de proprietate va fi inscris (intabulat) in cartea funciara, la Oficiul pentru Cadastru si Publicitate Imobiliara, astfel incat va deveni opozabil tertilor.

Opozabilitatea fata de terti inseamna faptul ca efectele actului juridic care a intervenit intre cumparator si vanzator, vor putea fi valorificate si contra altor persoane. Intre partile care au incheiat un act juridic, inscrierea nu are nici o importanta16.

Orice act juridic produce efecte numai intre partile care l-au incheiat. Pentru ca el sa poata fi opozabil unei alte persoane, si astfel sa produca efecte si fata de acestea, este necesar sa actul sa fie inscris in cartea funciara. Acest lucru este posibil numai in materie de bunuri imobile.

In ceea ce priveste terenul si locuinta, acestea sunt deseori in stransa legatura, atat in practica dar si sub aspect legal, avand in vedere, spre exemplu, unele situatii practice

16 Cristina Cucu, Legislatia cadastrului si a publicitatii imobiliare – Comentarii si explicatii, Editura All Beck, Bucuresti 2005, pag. 99.

63

reglementate printr-o serie de institutii juridice, cum ar fi dreptul de superficie, dreptul de accesiune.

De mentionat faptul ca, pe cale de exceptie, nu este necesara indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara in cazul succesiunii, accesiunii, vanzarii silite si uzucapiunii17. In mod evident, va fi necesara indeplinirea formalitatilor de publicitate atunci cand dobanditorul (de exemplu cela care a uzucapat) va dori sa transmita imobilul catre o alta persoana ( de exemplu, prin vanzare).

6.5.1 Statutul juridic al terenului Cu privire la statutul juridic al terenului putem analiza urmatoarele tipuri de situatii, in

functie de inscrisurile (documentele) existente: - ocuparea unui teren fara a avea nici un inscris in acest sens; - dobandirea in proprietate a unui teren prin vanzare-cumparare, cu “chitanta

de mana”; In conjunctie cu cele aratate anterior, trebuie avute in vedere si urmatoarele aspecte:

- tipul de proprietate, respectiv proprietate publica (domeniul public sau privat al statului) sau proprietate privata;

- perioada in care a fost posedat terenul. Cu privire la statutul juridic al terenului, se impune o prima observatie, si anume ca

transmiterea dreptului de proprietatea asupra terenului (fie prin vanzare-cumparare, fie schimb, fie donatie), in toate cazurile, trebuie sa respecte anumite conditii de forma, ad validitatem18. Acest lucru presupune faptul ca pentru a putea vinde un teren, contractul de transmitere a dreptului de proprietate (contract de vanzare-cumparare, schimb sau donatie) trebuie sa fie autentificat (de regula, de catre notarul public).

In ceea ce priveste ocuparea unui teren fara a detine nici un fel de documente, in acest sens, procedura ce poate fi urmata este aceea a uzucapiunii de 30 de ani, fiind necesare indeplinirea conditiilor legale19. Uzucapiunea opereaza in cazul in care terenul este proprietate privata, sau proprietate publica apartinanad domeniul privat al statului. In cazul in care terenul se gaseste in domeniul public al statului, uzucaparea nu este posibila, deoarece, bunurile apartinand domeniului public al statutului sunt inalienabile, adica nu pot fi instrainate20.

In cazul in care un teren a fost ocupat, in baza unui inscris sub semnatura privata prin care se stramuta proprietatea (“chitanta de mana”), transferul de proprietate nu poate opera, intrucat nu sunt respectate conditiile de forma, cerute ad validitatem. Insa “chitanta de mana” se constituie intr-un inceput de dovada scrisa21. In acest caz, se poate invoca, pe de o parte uzucapiunea (fie in forma lunga de 30 de ani, fie in forma prescurtata de 10-20 de ani, dupa cum sunt indeplinite conditiile cerute de lege). O alta posibilitate este intentarea unei actiuni pentru ca instanta sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare22.

17 Conform art. 26, alin1, din legea 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara, cu modificarile si completarile ulterioare. 18 Conform legii 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, Titlul X, art 2: “Terenurile cu sau fara constructii, situate in intravilan si in extravilan, indiferent de destinatia si de intinderea lor, pot fi instrainate si vandute prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute”. 19 Pentru detalii legate de procedura uzucapiunii, vezi anexa. 20 Conform art. 1844, Cod civil. 21 Inscrisurile sub semnatura privata sunt valabile, numai in situatia in care au fost incheiate inainte de intrarea in vigoare a legii 18/1991 – Legea fondului funciar (respectiv in data de 20 februarie 1991). Pentru detalii cu privire la forta probanta a inscrisurilor sub semnatura privata, vezi anexa. 22 In temeiul art. 1073-1077, Cod civil.

64

6.5.2 Statutul juridic al locuintei Spre deosebire de instrainarea terenului, o locuinta poate fi instrainata (prin vanzare-

cumparare sau schimb)23 doar prin acordul de vointa al partilor (respectiv vanzatorul si cumparatorul), fara a fi necesare conditii specifice referitoare la forma. Asadar, o locuinta poate fi vanduta, valabil sub aspect legal, printr-un inscris sub semnatura privata (ex. Chitanta de mana). Insa, transferul de proprietate este opozabil numai partilor (vanzator si cumparator, de regula), insa nu si tertilor. Pentru a fi opozabil tertilor, transferul de proprietate trebuie sa fie supus regimului de publicitate imobiliara (prin inscrierea sa in cartea funciara). Astfel pentru a dovedi transferul de proprietate cu privire la o locuinta in fata instantei de judecata este suficienta existenta unui inscris sub semnatura privata, ceea ce evident nu e cazul pentru teren.

In cazul in care o constructie a fost edificata de proprietarul terenului, fara insa a

detine autorizatie de constructie si celelalte documente administrative aferente, proprietarul contructiei poate intenta o actiune in constatare. Daca insa acesta nu detine titlu de proprietate in forma autentica, este necesara reglementarea statutului juridic al terenului, iar ulterior sau concomitent poate fi invocata actiunea in constatare.

In situatia in care locuinta este construita de o persoana pe terenului altei persoane, se distinge dupa cum proprietarul terenului a acceptat acest lucru sau nu.

Astfel, in situatia in care constructia a fost edificata cu acordul proprietarului, constructorul (cel care a ridicat constructia) devine proprietarul locuintei si dobandeste un drept de superficie asupra terenului.24

In cazul in care proprietarul terenului nu a cunoscut sau nu si-a dat acordul pentru realizarea constructiei, acesta devine, in temeiul dreptului de accesiune, si proprietar al constructiei realizate, avand obligatia de a-l despagubi pe cel care a realizat constructia.25

6.5.3 Precizari cu privire la actiunile in instanta

Utile lucrarii de fata sunt unele precizari referitoare la intentarea unor actiuni in instanta, cum ar fi actiunea in evacuare, actiunea in constatarea ori actiunea in uzucapiune.

6.5.3.1 Acţiunea în evacuare

In ceea ce priveste actiunea in evacuare, aceasta trebuie sa fie indreptata impotriva tuturor persoanelor ce ocupa imobilul, ceea ce inseamna ca in cererea de chmare in judecata trebuie nominalizate toate persoanele care se doresc a fi evacuate. In cazul in care actiunea este admisa, nu vor putea fi evacuate decat persoanele mentionate in hotararea judecatoreasca. Actiunea in evacuare, poate fi pusa in executare, fie dupa ce devine definitiva si irevocabila (daca persoanele ce urmeaza a fi evacuate au calitatea de chirias), fie dupa ce ramane definitiva (daca persoanele ce urmeaza a fi evacuate nu au calitatea de chirias)26.

Orice litigiu, cu privire la aplicarea dispozitiilor legale referitoare la evacuarea persoanelor din imobilul in care acestea locuiesc, se solutioneaza de catre instantele judecatoresti.

23 In cazul instrainarii unei locuinte prin donatie, este necesara respectarea formei autentice, avand in vedere dispozitiile art. 813 din Cod Civil: “Toate donatiunile se fac prin act autentic.” 24 Pentru detalii cu privire la dreptul de superficie, vezi anexa. 25 Pentru detalii cu privire la dreptul de accesiune, vezi anexa. 26 Pentru detalii privind procedura evacuarii, vezi sectiunea privind inchirierea.

65

Litigiile aparute se solutioneaza de catre instantele de judecata potrivit normelor de drept comun, asfel legiuitorul a instituit o competenta si o procedura unitara.

Evacuarea poate fi dispusa numai pe baza unei hotarari judecatoresti definitive, nunmai dupa ce instanta a verificat indeplinirea conditiilor prevazute de lege cu privire la dreptul de folosinta.

In practica, este cunoscuta o varianta a actiunii in evacuare, si anume evacuarea pe calea ordonantei presidentiale prevazuta de art.581 – 582 C.proc.civ.

Vom examina in continuare cele trei conditii de admisibilitate ale ordonantei presedintiale :

I) Urgenta. Se apreciaza ca exista urgenta cand masura solicitata este necesara pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru inlaturarea piedicilor ocazionate cu prilejul unei executari.

II) Caracterul vremelnic al masurii. In acest sens, instanta de judecata nu poate dispune o masura definitiva, masura care sa rezolve in fond litigiul dintre parti.

III) Conditia de a nu prejudeca fondul dreptului decurge din cea anterioara. In materie locativa, in practica, s-a considerat admisibila evecuarea pe calea

ordonantei presedintiale in vederea costatarii starii locuintei inchiriate, pentru asigurarea folosintei pasnice, pentru a se permite efectuarea unor reparatii necesare si urgente cat si pentru reprimarea abuzurilor de folosinta. Aceasta actiune poate fi utilizata atat de catre locatar cat si de locator.

Facem precizarea ca acest tip de actiune, in practica, este o actiune cu un profund caracter exceptional si limitat in sensul ca instantele de judecata dispun evacuarea din imobil, pe calea ordonantei presedintiale, numai in situatii exceptionale.

Evacuarea persoanelor care ocupa fara contract de inchiriere o locuinta din fondul locativ de stat se realizeaza pe cale judecatoreasca potrivit dreptului comun sau pe cale de ordonanta presedintiala.

Legea nr.114/1996 nu prevede evacuarea pe cale administrativa a persoanelor ce ocupa in mod abuziv si fara titlu o locuinta din fondul locativ de stat.

In aceste cazuri, sanctiunea civila a evacuarii este dublata de o sanctiune cu caracter penal, in sensul ca, potrivit Decretului nr. 24/1990, ocuparea unei locuinte din fondul locativ de stat, inainte de incheierea contractului de inchiriere constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 3 ani.

6.5.3.2 Acţiunea în constatare

In ceea ce priveste actiunea in constatare, prezinta relevanta faptul ca aceasta actiune confera posibilitatea unei persoane care este titulara a unui drept (cum ar fi dreptul de proprietate asupra unei locuinte dobandite prin contract de vanzare-cumparare) de a solicita in instanta constatarea existentei dreptului său, in cazul in care nu este posibila realizarea dreptului in alta forma27.

Cu titlu de exemplu, actiunea in constatare poate fi invocata de o persoana care a edificat, pe terenul proprietate personala pentru care detine titlu de proprietate in forma autentica, o locuinta, fara a detine insa autorizatie de constructie. In acest caz persoana in cauza intenteaza o actiune in constatare impotriva Municipiului (sau localitatii) reprezentat prin Primar, si solicita instantei constatarea dreptului sau preexistent de proprietate asupra constructiei (invocand in favoarea sa si prezumtia de proprietate asupra constructiei, intrucat

27 In acest sens, art. 111 din Codul de procedura civila prevede: ”Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.”

66

detine calitatea de proprietar al terenului). Astfel, instanta, si in baza expertizei tehnice, constata existenta dreptului de proprietate asupra locuintei. De mentionat faptul ca hotararea instantei nu exclude raspunderea contraventionala pentru edificarea constructiei fara autorizatie.

Actiunile in constatarea unui drept pot fi pozitive sau negative, dupa cum reclamantul tinde la recunoasterea dreptului (de exemplu, sotul doreste a dovedi care sunt bunurile sale proprii) , ori urmareste constatarea inexistentei dreptului invocat de catre parat ( de exemplu, proprietarul constructiei vrea sa vanda si nu poate din cauza paratului, care pretinde si el un drept asupra constructiei).

Reclamantul, care are interesul sa introduca actiunea, trebuie sa formuleze o cerere scrisa, potrivit dispozitiilor art.112 C.proc.civ., prin care precizeaza dreptul a carei existenta sau inexistenta cere a se constata.

In cazul in care obiectul actiunii in constatare il reprezinta un bun imobil, reclamantul trebuie sa indice locul unde se afla acesta precum si vecinatatile imobilului.

Dovada actiunii se poate face prin orice mijloc de proba admis de lege. Daca dovada se face prin inscrisuri, acestea se vor alatura la cererea de chemare in judecata, toate copiile trebuind sa fie certificate de catre reclamant cu mentiunea „conform cu originalul” si depuse la instanta intr-un numar de exemplare raportat la numarul paratilor, la care se ataseaza si exemplarul adresat instantei de judecata.

Hotararile instantei de judecata prin care se solutioneaza actiunea in constatare sunt definitive si, in consecinta, nu au un caracter provizoriu, hotararile avand autoritate de lucru judecat.

6.5.3.3 Actiunea prin care instanta de judecata pronunta o hotarare ce tine loc de act de vanzare-cumparare

Aceasta presupune ca o persoana care dobandeste proprietatea asupra unui imobil, solicita, in baza unor probe28, pronuntarea unei hotarari de catre instanta de judecata care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.

Astfel, in cazul in care un cumparator “dobandeste” un teren de la vanzator, prin inscris sub semnatura privata, transferul de proprietate nu opereaza efectiv pentru ca nu au fost indeplinite conditiile de inchiere in forma autentica. Insa, in temeiul inscrisului sub semnatura privata (“chitanta de mana”), cumparatorul si vanzator un incheiat un antecontract de vanzare-cumparare, ceea ce presupune ca se poate solicita obligarea la respectarea obligatiilor asumate, respectiv ca vanzatorul sa transmita dreptul de proprietate, iar cumparatorul sa plateasca pretul.

Astfel, cumparatorul poate, in cazul in care vanzatorul nu mai doreste sa realizeze vanzarea, sa intenteze o actiune pentru ca instanta de judecata, sa pronunte o hotarare prin care suplineste vointa vanzatorului si constituie act autentic de vanzare-cumparare. De mentionat faptul ca, in acest caz, este necesar ca vanzatorul sa detina calitatea de proprietar asupra terenului, adica sa detina un titlu de proprietate in forma autentica. Inscrisul autentic trebuie anexat la cererea de chemare in judecata, iar taxa de timbru achitata in raport de valoarea imobilului, consemnata in conventia civila a partilor. Interpretarea inscrisului autentic se va face prin prisma vointei reale a partilor la momentul incheierii actului.

In cazul acestui tip de actiune, proba fundamentala, esentiala in solicitarea litigiului o reprezinta conventia civila incheiata intre parti. Interpretarea inscrisului autentic se va face prin prisma vointei reale a partilor la momentul incheierii actului.

28 De regula, chitante de mana si martori.

67

Din interpretarea inscrisului, coroborata si cu alte mijloace de proba, trebuie sa rezulte fara echivoc vointa reala a reclamantului de a achizitiona imobilul precum si a paratului de a vinde bunul imobil, la momentul incheierii actului autentic.

Hotararea judecatoreasca astfel pronuntata se bucura de autoritate de lucru judecat.

6.5.3.4 Acţiunea în uzucapiune

Actiunea in uzucapiune se invoca atunci cand un bun imobil a fost posedat o perioada indelungata de timp (minim 10 ani), fara ca posesia sa fie viciata29. Astfel, trebuie precizat, ca aceasta procedura este foarte utila in practica intrucat nu este necesar dovedirea cu inscrisuri autentice. De mentionat si faptul ca, in practica se intalneste des situatia in care actiunile in uzucapiune sunt respinse, datorita invocarii exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratilor, adica datorita faptului ca actiunea este indreptata impotriva unor persoane care, la data depunerii actiunii, sunt decedate. Astfel, este in sarcina persoanei care invoca uzucapiunea sa indice, de la inceput, persoane care se afla in viata si care sunt mostenitorii vanzatorului initial.

6.5.4 Procedura publicitatii imobiliare si a cadastrului Reprezinta sistemul prin care se asigura evidenta cadastrala si prin care se asigura

opozabilitatea fata de terti. Astfel, pentru fiecare imobil se atribuie un numar cadastral, care este unic. Numarul cadastral se atribuie de catre Autoritatea Nationala pentru Cadastru si Publicitate Imobiliara – ANCPI, prin Biroul teritorial competent, si este diferit de numarul postal, care este atribuit de Primarie, si care poate fi schimbat.

In baza titlului de proprietate, se poate depune cererea pentru inscriere in cartea funciara. Cererea se depune la la Biroul teritorial in raza caruia este situat imobilul (care functioneaza la nivel de Primarie)30. Cererea trebuie sa fie depusa fie de titularul dreptului (proprietarul imobilului), fie de catre mandatar cu procura autentica ori legalizata31. Asadar, mandatarul poate fi avocat ori consilier juridic (care trebuie sa detina imputernicire avocatiala ori delegatie de consilier juridic), ori o alta persoana, insa acest caz este necesar ca aceasta sa detina procura incheiata in forma autentica, la notarul public32.

Pentru a putea solicita inscrierea in cartea funciara, in cazul terenului este necesar un inscris in forma autentica (fie contract de vanzare-cumparare autentifica, fie contract de schimb autentificat, fie contract de donatie sau acte emanand de la autoritatile compentente a le elibera etc) 33.

In cazul solicitarii intabularii dreptului de proprietate asupra locuintei, este suficienta prezentarea unui inscris sub semnatura privata cu privire dreptul de prorietate si dovada cu

29 Pentru detalii, vezi anexa. 30 In temeiul art. 47, alin 1 si 2, din Legea 7/1996 – Legea cadastrului si publicitatii imobiliare (republicata), care prevede “(1) Cererea de inscriere in cartea funciara se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial si va fi insotita de inscrisul original sau de copia legalizata de pe acesta, prin care se constata actul sau faptul juridic a carui inscriere se cere; copia legalizata se va pastra in mapa biroului de cadastru si publicitate imobiliara. (2) In cazul hotararii judecatoresti, se va prezenta o copie legalizata, cu mentiunea ca este definitiva si irevocabila.” 31 Conform dispozitiilor art. 47, alin. 7 din legea 7/1996 cu modificarile si completarile ulterioare. 32 Cristina Cucu, Legislatia cadastrului si a publicitatii imobiliare – Comentarii si explicatii, Editura All Beck, Bucuresti 2005, pag. 171. 33 In conformitate cu dispozitiile art. 20, alin 1, din Legea 7/1996 – Legea cadastrului si publicitatii imobiliare (republicata), care prevede: “Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor inscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis in mod valabil”.

68

privire la dreptul de superficie (sau alt drept) 34. De mentionat ca intabularea nu poate avea loc pana la clarificarea statutului juridic al terenului (nu se poate realiza intabulare in cazul in care constructia a fost realizata pe terenului altei persoane si nu exista acordul explicit al acesteia).

6.5.5 Probleme legate de statutul de proprietar O discuţie detaliată referitoare la problemele legate de statutul de proprietar se

regăseşte în Anexa 2 – Aspecte teoretice privind dreptul la proprietate şi alte noţiuni. În continuare vom discuta procedura uzucapiunii, ca soluţie disponibilă pentru dobândirea dreptului de proprietate în anumite condiţii specifice.

6.5.5.1 Procedura uzucapiunii

Prescriptia achizitiva, numita si uzucapiune, constituie un mod de dobandire a dreptului de proprietate prin exercitarea posesiei asupra unui bun imobil in decursul unei perioade anume prevazute de lege.

Un prim lucru care trebuie avut in vedere este faptul ca uzucapiunea nu opereaza daca bunul imobil supus uzucaparii face parte din domeniul public al statului. Acest lucru presupune ca, in cazul in care bunul este proprietate privata sau apartine domeniului privat al statului.

Posesia trebuie sa indeplineasca unele conditii, si anume sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.

In fapt, uzucapiunea constituie o sanctiune impotriva vechiului proprietar care da dovada de dezinteres si de lipsa de diligenta.

In practica, uzucapiunea poate fi un instrument deosebit de util. Astfel, in situatia in care este dificil de facut dovada dreptului de proprietate,35 invocarea uzucapiunii poate inlocui aceasta procedura anevoioasa, avand in vedere faptul ca uzucapiunea constituie o dovada absoluta a dreptului de proprietate.36

Codul civil prevede doua moduri de uzucapare, anume uzucapiunea de 30 de ani si uzucapiunea de 10-20 de ani (Uzucapiunea prescurtata).

6.5.5.2 Uzucapiunea de 30 de ani

Uzucapiunea de 30 de ani (art. 1980 Cod civil) presupune urmatoarele cerinte: - sa existe o posesie de 30 de ani; - posesia sa fie utila si neviciata; - posesorul poate fi de buna credinta sau chiar de rea credinta si sa nu aiba nici un

titlu. Un instrument util in practica il constituie procedura jonctiunii posesiilor, ceea ce

presupune faptul ca se adauga la durata posesiei exercitate de actualul posesor si perioada posesiei autorilor sai (persoanelor care au detinut posesia bunului anterior). Cu titlu de exemplu, daca X a detinut posesia unui bun timp de 8 ani, apoi a instrainat lui Y care a detinut posesia timp de 7 ani, si la randul sau a instrainat catre Z care a detinut posesia timp de 15 ani, Z poate invoca jonctiunea (unirea) posesiilor si se poate prevala de posesia bunului expercitat timp de 8 + 7+ 15 = 30 de ani.

34 In conformitate cu dispozitiile art. 20, alin 1, din Legea 7/1996 republicata. 35 In practica se intalnesc deseori dificultati in ceea ce priveste conditiile de forma ale actului juridic prin care se stramuta proprietatea (fiind incheiate chitante de mana si nu contracte in forma autentica, sau nexistand nici un fel de documemnte), precum si in ceea ce priveste publicitatea imobiliara. 36 In acest sens, vezi Ion P. Filipescu si Andrei I. Filipescu, Drept civil – Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, UNiversului Juridic, Bucuresti 2006, pag. 314.

69

6.5.5.3 Uzucapiunea de 10-20 de ani

Pentru a putea invoca uzucapiunea de la 10 la 20 de ani (prevazuta de art. 1985 Cod civil) este necesar ca “cel ce castiga cu buna credinta si printr-o justa cauza un nemiscator determinant, va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, daca adevaratul proprietar locuieste in circumscriptia tribunalului judetean – unde se afla nemiscatorul, si prin 20 de ani daca afara din aceea circumscriptie”.

Pentru invocarea acestui tip de uzucapiune este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

- sa exista o posesie utila; - posesia sa se intemeieze pe just titlu; - posesia sa fie de buna-credinta; - termen de exercitare a posesiei sa fie 10-20 de ani. Orice act juridic translativ de proprietate precum ( de ex. vanzarea, donatia etc),

atunci cand emana de la altul decat adevaratul proprietar constituie un just titlu. Hotararea judecatoreasca serveste ca just titlu cand are un caracter atributiv de drepturi ( de ex. ordonanta de adjudecare).

Buna-credinta este in aceasta materie un element distinct de just titlu si consta in credinta posesorului ca cel de la care a dobandit imobilul indeplinea cerintele impuse de lege spre a-i putea transmite proprietatea. Este suficient ca buna-credinta sa existe la momentul intrarii in posesie.

Calculul termenului uzucapiunii de 10-20 ani se face in functie de faptul daca adevaratul proprietar locuieste sau nu in circumscriptia aceluiasi tribunal in care se afla imobilul.

Termenul va fi de 10 ani in prima ipoteza si de 20 de ani in a doua situatie, respectiv cand nu se afla in circumscriptia tribunalului in care se afla imobilul. Atunci cand proprietarul ar locui o parte din timp in acelasi judet, iar restul de timp in alt judet, un an de prezenta valoreaza doi ani de absenta.

In sistemul de carte funciara uzucapiunea este admisa in urmatoarele situatii: - atunci cand s-a facut intabularea unui drept pe baza unui titlu nevalabil, caz in care

titularul inscris in cartea funciara, daca partea este de buna credinta in momentul intabularii, dobandeste un drept inatacabil dupa o posesiune de 10 ani;

- cand proprietarul inscris in cartea funciara fiind decedat, o persoana poseda cu buna credinta un imobil timp de 20 de ani, socotiti dupa decesul acelui proprietar.

Uzucapiunea produce efecte in acest sistem de publicitate imobiliara, numai de la data cand dreptul dobandit prin uzucapiune s-a inscris in favoarea persoanei in temeiul unei hotarari judecatoresti.

In schimb, insitutia uzucapiunii este mult mai des intalnita in practica in sistemul de publicitate imobiliara prin registre de transcriptiuni (anume in regiunile Muntenia, Moldova, Oltenia si Dobrogea). In toate cazurile, trebuie avut in vedere sistemul unitar impus prin legea 7/1996 privind cadastrul si publcitatea imobiliara37.

Pentru a putea fi recunoscut drept proprietar, este necesara inaintarea unei actiuni catre instanta de judecata in circumscriptia careia se situeaza imobilul, pentru ca instanta sa constate faptul ca posesorul a indeplinit conditiile impuse de lege in privinta uzucapiune, si pe cale de consecinta, transforma pe posesor in proprietar cu efect retroactiv, chiar din ziua in care a inceput sa posede.

37 Vezi capitolul cu privire la publicitate imobiliara.

70

6.5.6 Probleme legate de statutul de chiriaş

6.5.6.1 Tipuri de probleme

În situaţia în care există un contract scris putem distinge următoarele tipuri de probleme:

1. Cu privire la partile contractului 2. Cu privire la contract 3. Precizari cu privire la obligatiile partilor 4. Cazul in care o persoana a inchiriat o locuinta de la o alta persoana care nu era

proprietarul locuintei in cauza. 5. Cazul in care contractul a fost incheiat, dar nu a fost inregistrat la organele

fiscale 6. Cu privire la incetarea contractului 7. Cazul in care termenul a expirat 8. Cazul in care titularul de contract a decedat ori a parasit imobilul definitiv 9. Cazul in care se solicita de catre proprietar rezilierea contractului pentru

nexecutarea obligatiilor sau savarsirii de catre chirias a unor fapte culpabile În situaţia în care nu există un contract scris, lipsa contractului constituie principala dificultate cu care se confruntă chiriaşul. Alte probleme speciale:

1. Locuinţa socială: cazul persoanelor care au detinut o locuinta proprietate si au instrainat-o dupa 1 ianuarie 1990

2. Locuinţele revendicate: dreptul de preemptiune Principalele acte normative care reglementeaza inchirierea de locuinte sunt legea

locuintei nr. 114/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care a fost abrogata legislatia anterioara in materie38, si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte39, cu modificarile si completarile ulterioare. Acestea se completeaza cu prevederile Codului civil in materia locatiunii si a inchirierii de imobile.

6.5.6.2 Probleme în situaţia în care există un contract scris

a. Cu privire la partile contractului Partile sunt persoanele care au incheiat contractul de inchiriere, respectiv locatorul

(cel care ofera o locuinta spre inchiriere si locatarul, care mai este numit si chirias (cel care “ia locuinta cu chirie”).

b. Cu privire la contract Inchirierea de locuinte este un contract prin care o persoana, numita locator (sau

chirias) se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar, folosinta temporara, totala sau partiala, a unei locuinte, in schimbul unei sume de bani, numita chirie40.

Obiectul contractului de inchiriere il constituie locuinta, in sensul in care este definita prin legea nr. 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare, si anume “construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii” (art. 2, lit. a).

38 In speta, legea 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietar si chirias. 39 OUG 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte dispune doar cu privire la chiriasii din locuintele “revendicate” (vezi art. 1-9 din Ordonanta). 40 Vezi art. 1411, Cod civil.

71

In plus, legea defineste tipuri specifice de locuinte, cum ar fi locuinta convenabila, locuinta sociala, locuinta de serviciu, locuinta de interventie, locuinta de necesitate, locuinta de protocol, casa de vacanta41.

c. Precizari cu privire la obligatiile partilor42

Obligatiile locatorului (proprietarului) Legea 114/1996 prevede in mod expres doua obligatii in sarcina proprietarului, si

anume acelea de a preda locuinta si de a efectua reparatiile necesare. In plus, locatorului ii incumba si obligatia de a garanta pe locatar (conform dreptului comun), si bineinteles ca prin clauze prevazute in contract locatorul isi poate asuma si alte obligatii. Prevederile legale au caracter imperativ, ceea ce presupune ca obligatiile proprietarului nu pot fi modificate prin conventia dintre parti, in acest sens orice clauze cuprinse in contract ce exonereaza proprietarul de obligatiile legale ce cad in sarcina sa43.

Obligatiile chiriasului Intre obligatiile chiriasului se numara folosirea locuintei potrivit destinatiei,

intretinerea locuintei, plata chiriei, plata cotelor-parti din cheltuielile comune. In plus, ca mijloc de protectie a chiriasului, sunt prevazute o serie de obligatii pe care acesta nu si le poate asuma (cum ar fi recunoasterea sau plata in avans a unor sume drept cheltuieli de reparatie ce cad in sarcina proprietarului, incheiera uni contract de asigurare de daune etc).

d. Cazul in care o persoana a inchiriat o locuinta de la o alta persoana care nu era

proprietarul locuintei in cauza. Locatorul (persoana fizica sau juridica ce ofera imobilul spre inchiriere) este, in dese

randuri si proprietarul locuintei, insa nu este absolut necesar sa aiba si aceasta calitate (de proprietar), deoarece locatorul transmite doar folosinta imobilului catre chirias. Este, asadar, necesar ca acesta sa detina posesia imobilului si dreptul de a inchiria locuinta.

O situatie particulara apare atunci cand o persoana doreste sa inchiriereze locuinta de la o alta persoana, care la randul sau a inchiriat locuinta in cauza de la altcineva (subinchirierea). In acest caz, trebuie ca persoana in cauza sa verifice in mod clar daca persoana de la care inchiriaza are sau nu dreptul de a o subinchiria, deoarece dreptul de a subinchiria locuinta trebuie obtinut in mod expres de la locatorul initial (vezi art. 26 legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare).

In situatia in care, o persoana, fara a avea acest drept, inchiriaza o locuinta unei alte persoane, locatorul (care de cele mai multe ori este si proprietar) nu este in nici un fel obliga sa respecte contractul inchieat intre cele doua persoane. Asadar, “chiriasul” nu poate utiliza locuinta si nu poate invoca nici un drept cu privire la locuinta. In acest caz, “chiriasul” are dreptul de a initia o actiune in daune impotriva persoanei cu care a incheiat contractul, pentru a acoperi prejudiciul cauzat.

e. Cazul in care contractul a fost incheiat, dar nu a fost inregistrat la organele fiscale În toate cazurile există obligativitatea înregistrării contractului de locaţiune la

organele fiscale, pentru impozitarea venitului obţinut din chirie. Neîndeplinirea acestei obligaţii atrage sancţiuni contravenţionale sau penale, conform legislatiei privind combaterea evaziunii fiscale. Inregistrarea contractului de inchiriere la organele fiscale cade in sarcina locatorului (proprietarului) si nu a chiriasului.

Din punct de vedere al dreptului civil, neîndeplinirea acestei obligaţii nu afectează validitatea locaţiunii. Astfel, chiar daca un contract, valabil incheiat intre parti, nu a fost inregistrat de catre locator la organele fiscale competente, contractul continua sa produca efecte intre parti, la fel ca si un contract care a fost inregistrat. Diferenta consta in incalcarea

41 Conform prevederilor art. 2, Legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare. 42 Pentru detalii, vezi, Francisc Deak, pag. 232. 43 Conform prevederilor art. 22, Legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare.

72

obligatiilor de declarare a veniturilor de catre locator, fapt ce atrage raspunderea locatorului pentru fapta sa.

f. Cu privire la incetarea contractului In situatia in care contractul a incetat se disting o multitudine de situatii in functie de

motivul incetarii contractului si alte circumstante. Situatiile intalnite sunt urmatoarele: - expirarea termenului; - denuntarea unilaterala a contractului de inchiriere de catre chirias; - rezilierea contractului in cazul nexecutarii obligatiilor sau savarsirii de

catre chirias a unor fapte culpabile; - decesul sau parasirea locuintei de catre chirias; - pieirea locuintei; - desfiintarea titlului locatorului; - instrainarea locuintei44.

In continuare nu vom lua in discutie cazul in care contractul inceteaza prin acordul ambelor parti. De asemenea, nu vom prezenta cazul pieirii locuintei45, denuntarea unilaterala a contractului catre chirias46 si desfiintarea titlului locatorului47.

1. Cazul in care termenul a expirat Deşi art. 1411 din Codul civil prevede că transmiterea folosinţei „se face pentru un

timp determinat”, în realitate contractul se poate încheia şi fără a se arăta durata folosinţei, deci pe o durata nedeterminata, însă locaţiunea nu poate fi perpetuă (veşnică)48. In acest sens, locaţiunile ereditare (veşnice) sunt interzise de lege (art.1415 C. civ.). Asadar, contractul poate fi incheiat pe o perioada determinata sau nedeterminata.

Se pune astfel problema cazului in care contractul a expirat iar chiriasul doreste sa ramana in locuinta. In mod evident, daca si locatorul doreste acest lucru, se poate incheia un nou contract.

In cazul in care locatorul nu doreste sau nu isi exprima in mod evident vointa cu privire la continuarea inchirierii ridica unele probleme.

Legea prevede faptul ca "in cazul in care partile nu convin asupra reinnoirii contractului de inchiriere, chiriasul este obligat sa paraseasca locuinta la expirarea termenului contractual". Sub rezerva prorogarii legale si a tacitei relocatiuni, la expirarea termenului prevazut in contract dreptul de folosinta al chiriasului inceteaza, instanta urmand sa dispuna evacuarea lui, neconditionat de atribuirea unei alte locuinte (art. 23, legea 114/1996).

Avand in vedere caracterul de exceptie al prorogarilor legale, o posibila solutie de continuare a contractului de inchiriere o constituie tacita relocatiune, dar aceasta presupune acordul tacit al proprietarului (adica acordul exprimat prin acceptarea unor actiuni efectuate

44 Cazurile prevazute la lit a) – d) inclusiv sunt reglementate prin legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare (art. 23, 24, 27), celelelate fiind reglementate de Codul civil, cartea III, titlul VII. 45 In ipoteza pieirii totale fortuite, chiriasul suporta riscul contractului, materializat prin disparitia bunului. Astfel, chiriasul nu are dreptul de a cere proprietarului asigurarea unei alte locuinte ori refacerea sau reconstructia locuintei in cauza. 46 Se impune o observatie foarte utila in practica si anume ca, in cazul contractelor pe durata determinate, numai chiriasul are dreptul de a denunta contractul inainte de expirarea termenului, fara a avea o justificare. Locatorul poate face acest lucru numai in cazul in care chiriasul a avut o conduita neconforma cu cerintele exprese ale contractului sau ale legii. Acest lucru reiese din formularea art. 24, lit. a si b din legea 114/1996. 47 Aspectele relevante pentru prezenta lucrare sunt tratate la cazul inchirierii de la o persoana care nu are calitate de locator. 48 Dr. Radu I. Motica, Florin Motiu – „ Contracte civile speciale – Teorie şi practică judiciară ”, Editura LUMINA LEX, Bucureşti 2000.

73

de chirias, fara insa ca proprietarul sa isi exprime explicit acordul pentru continuarea locatiunii).

Tacita relocaţiune operează ca un nou contract de locaţiune, astfel încât trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea contractului. Ea nu se aplica dacă a fost exclusă expres printr-o clauză contractuală sau daca a fost anuntat concediul (voinţa locatorului de a nu reînnoi contractul).

Tacita relocatiune opereaza prin simplul efect al continuarii posesiei locuintei si a permiterii de catre locator a exercitarii posesiei49. Asadar, nu plata chiriei sau alte elemente definesc fiintarea tacitei relocatiuni, ci continuarea folosintei. In mod evident, plata chiriei poate fi un element suplimentar de a dovedi continuarea derularii contractului. Pe de alta parte, se impune observatia ca neplata chiriei timp de trei luni consecutiv da posibilitatea locatorului sa initieze actiune in reziliere si sa solicite evacuarea chiriasului.

Concediul trebuie anunţat înainte de expirarea termenului contractului, dar fără respectarea termenului de preaviz. Dacă s-a anunţat concediul, locatarul nu poate opune tacita relocaţiune, chiar dacă a continuat să folosească lucrul închiriat şi a plătit în continuare echivalentul chiriei.

Tacita relocaţiune va avea loc în condiţiile primului contract, dar se va considera încheiat fără termen, prezumându-se că părţile nu au modificat nimic faţă de contractul iniţial. În cazul în care operează tacita relocaţiune, contractul poate fi denunţat unilateral, fie prin notificare, fie prin acţiune în justiţie în evacuare, aceiasi procedura fiind valabila si in cazul contractelor pe durata nedeterminata.

Insa, in situatia in care proprietarul nu doreste continuarea contractului si fie il

denunta explicit inainte de a putea interveni tacita relocatiune (in conditiile aratate anterior), sau ulterior, dupa invocarea tacitei relocatiuni, chiriasul, urmeaza a fi evacuat, in conditiile aratate de art 25 din Legea 114/1996, in cazul in care nu o face de bunavoie.

In aceasta situatie, daca chiriasul nu are posibilitatea materiala de incheia un nou contract cu un proprietar de locuinta, solutiile sunt urmatoarele: chiriasul aplica pentru atribuirea unei locuinte sociale (daca indeplineste conditiile legale), alte solutii de natura administrativa.

2. Cazul in care titularul de contract a decedat ori a parasit imobilul definitiv Dreptul locativ se dobandeste nu numai de catre titularii contractului, ci si de catre

alte persoane ce urmeaza a locui impreuna cu titularul si care sunt inscrise in contract (vezi art. 21, lit. k – legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare).50

Cu privire la dreptul locativ, se impune distinctia intre calitatea de sot si cea de concubin, utila prezentei lucrari. Astfel, daca unul dintre soti a incheiat contractul de inchiriere, celalalt sot poate deveni titular de contract (poate “continua” contractul), in ipoteza absentei sau decesului titularului51.

Intrucat, deseori, in practica intalnim si situatii in care nu a fost realizata casatoria sub aspect legal, trebuie retinut ca, in conformitate cu dispozitiile legale, concubinul titularului contractului de inchiriere nu beneficiaza de acelasi regim juridic cu sotul. Astfel, legea dispune in mod imperativ ca acesta (concubinul) sa fi locuit cel putin un an de zile in mod efectiv impreuna cu titularul contractului si sa fie inscris in contract52. In schimb, pentru sot este necesar doar sa locuiasca efectiv cu titularul de contract.

49 Conform dispozitiilor art. 1437, Cod civil. 50 Prof. Univ. d. Francisc Deak, Tratat de drept civil – Contracte speciale, Universul Juridic, Bucuresti 2001, pag. 215. 51 In conformitate cu dispozitiile art. 27, lit. a, din Legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare. 52 In conformitate cu dispozitiile art. 27, lit. c, din Legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare.

74

In aceasta situatia persoanele indreptatite sa ceara continuare contractului (respectiv sotul, ascendentii si descendentii si alte persoane, care sunt inscrise in contract si care au locuit efectiv cu titularul de contract – in cazul ultimei categorii mai mult de un an de zile, pot cere acest lucru, in mod expres, in temeiul art 27 din legea 114.1996. Daca sunt mai multe cereri, instanta de judecata va dispune cu privire la continuarea contractului.

Posibile solutii pentru reducerea diferentelor in plan juridic dintre sot si concubini, aratate mai sus, sunt revizuirea textului de lege in cauza sau adoptarea unor noi prevederi legale cu privire la concubinaj (uniunea consensuala), care sa atenueze aceste diferente. Aceasta ultima solutie ar putea avea efecte in multiple domenii, intre care in materia succesiunii sau cu privire la mandatul tacit dintre soti.

3. Cazul in care se solicita de catre proprietar rezilierea contractului pentru nexecutarea obligatiilor sau savarsirii de catre chirias a unor fapte culpabile

Daca chiriasul nu indeplineste obligatiile prevazute in contract sau de lege, proprietarul (locatorul) poate initia o actiune in instanta si solicita rezilierea contractului, evacuarea chiriasului si acordarea de daune.

In mod specific, se poate initia o asemenea actiune, in urmatoarele cazuri53: - chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutiv;

In acest caz, chiriasul are dreptul de a cere instantei de judecata un termen de gratie pentru a plati suma in cauza, putand astfel continua contractul de inchiriere. De asemenea, in cazul in care indeplineste cerintele legale, poate solicita o locuinta sociala de la Consiliul local.

- chiriaşul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este

situată aceasta, instalaţiilor, precum şi oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părţi ale acestora;

In apararea sa chiriasul poate arata faptul ca stricaciunile trebuie sa fie insemnate in raport cu valoarea imobilului, pentru a putea justifica evacuarea. Astfel de stricaciuni constituie modificarile structurale ale locuintei fara consimtamantul proprietarului. De asemenea, stricaciunile trebuie sa fi fost realizate de chirias, persoanele familiei sale (nu doar rudele ci si persoanele introduse in case, de ex persoane tolerate) sau sublocatar (cand e cazul).

- chiriaşul are un comportament care face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei;

Simpla stanjenire, prin incidente sporadice, sau in cazul in care comportamentul priveste vecinii si nu imobilului si nu locatarii acestuia, precum si in cazul in care nu sunt provocate exclusiv de chirias, nu justifica evacuarea. Persoanele care locuiesc cu chiriasul care faca imposibila locuirea nu pot fi evacuati impreuna cu acesta, daca arata ca au luat masuri, in raport de posibilitati, pentru a determina schimbarea comportamentului acestuia, ei insisi fiind victimele comportamentului necorespunzator, chiar daca masurile au ramas fara rezultat. Cu titlu de exemplu, doar fiul major urmeaza a fi evacuat, daca parintii acestuia au incercat sa impiedice comportamentul neadecvat, desi nu au avut succes.

- chiriaşul nu a respectat clauzele contractuale In aceasta situatie, chiriasul poate invoca faptul ca este necesar ca obligatia in cauza

sa fie o obligatie principala si nu una minora, incat sa fie de natura sa aduca o vatamare proprietarului (vezi art. 1439, alin 2). Cu titlu de exemplu, neplata utilitatilor, daca acestea nu sunt incluse in cuantumul chiriei, poate constitui o vatamare a proprietarului.

53 Conform legii 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare, art. 24, lit b).

75

In situatia in care se pune problema evacuarii chiriasului, legea asigura o protectie sporita, in sensul in care evacuarea se poate face numai prin intermediul instantei, si numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si investita cu titlu executoriu.

Astfel, indiferent daca proprietarul este persoana fizica sau juridica, persoana privata sau autoritate de stat, chiriasul unei locuinte nu poate fi evacuat fortat decat in urma initierii unei actiuni in instanta. Actiunea, numita actiune in evacuare, trebuie sa prevada expres fiecare persoana care urmeaza a fi evacuata. De asemenea, este necesar ca hotararea instantei de judecata sa fie definitiva si irevocabila, ceea ce presupune parcurgerea fazelor procesuale aferente (apel si recurs). In plus, se impune ca hotararea sa fie investita cu titlu executoriu, ceea inseamna ca aceasta poate fi “pusa in practica fortat” de catre executorul judecatoresc.

6.5.6.3 Probleme în situaţia în care nu există un contract scris

Legea impune ca inchirierea locuintelor sa fie realizata prin contract scris, care sa

cuprinda in mod imperativ unele elemente. Nu este necesara incheierea unui contract in forma autentica (la notariat), iar contractul se poate incheia prin simplul acord al partilor.

Articolul 21 din legea 114/1996 prevede: ” Închirierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale şi va cuprinde: a) adresa locuinţei care face obiectul închirierii; b) suprafaţa locativă şi dotările folosite în exclusivitate şi în comun; c) suprafaţa curţilor şi a grădinilor folosite în exclusivitate sau în comun; d) valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia şi modul de plată; e) suma plătită în avans în contul chiriei; f) locul şi condiţiile în care se realizează primirea şi restituirea cheilor; g) obligaţiile părţilor privind folosirea şi întreţinerea spaţiilor care fac obiectul contractului; h) inventarul obiectelor şi al dotărilor aferente; i) data intrării în vigoare şi durata; j) condiţiile privind folosinţa exclusivă şi în comun a părţilor aflate în coproprietate; k) persoanele care vor locui împreună cu titularul contractului; l) alte clauze convenite între părţi.”

Totuşi, avand in vedere art. 1416 si 1417 Cod civil dispun reguli speciale privind

proba contractului de locaţiune, nu este deloc recomandabilă încheierea lui numai verbal. Dacă nu este constatat printr-un înscris, legea distinge între două situaţii:

1) dacă nu s-a început executarea contractului încheiat verbal şi una dintre părţi neagă existenţa lui, atunci proba cu martori nu este admisă, oricât de mică ar fi valoarea, conform art. 1416 C.civ..

2) dacă contractul încheiat verbal este în curs de executare şi, în lipsă de chitanţă, există o contestaţie asupra preţului, locatarul poate solicita o expertiză pentru stabilirea preţului, iar cheltuielile expertizei cad în sarcina sa, dacă evaluarea făcută de expert întrece preţul pe care el l-a arătat (art. 1417 C. civ.).

Totodata, tinand seama si de prevederile art. 1191, Cod civil, si de faptul ca, in

practica, nu se intalnesc situatii in care valoarea obiectului contractului de inchiriere sa fie mai mica de 250 lei (0,025 RON), cerinta formei scrise a contractului, apare strict necesara.

76

Codul Civil, art. 1191: “Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata. Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei. Partile insa pot conveni ca si in cazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna.”

Dovada cu martori, poate fi, totusi, utilizata in ipoteza in care, s-au efectuat acte de

executare a contractului incheiat verbal si exista un incpetu de dovada scrisa (cum ar fi chitantele de plata a chiriei), sau preconstituirea sau conservarea dovezii scrise au fost cu neputinta. (art 1197,1198 Cod civil)54.

Dacă litigiul priveşte alte elemente ale contractului decât preţul (de exemplu consimţământul locatorului la schimbarea destinaţiei bunului), se aplică regulile generale din materia de probe; în privinţa termenului însă, legea face trimitere la obiceiul locului şi stabileşte câteva prezumţii relative (art. 1450 – 1452 C.civ.).

Intrucat, in practica este des intalnita situatia in care nu exista un contract scris privind inchiriere, mai ales daca locuinta in cauza este proprietate privata, facem urmatoarele precizari.

Daca nu este posibila inchierea unui contract scris cu proprietarul (locatorul), regimul juridic al “chiriasului” este unul foarte precar, avand in vedere ca acesta dificultatile exprimate anterior privind dovada contractului de inchiriere, si, astfel, este asimilat unei persoane tolerate in locuinta de catre proprietar, fara a se putea bucura de nici o protectie din partea legii, desi “chiriasul” indeplineste obligatiile la fel ca un chirias care detine un contract scris.

Cu titlu de exemplu, desi “chiriasul” - persoana care a inchiriat o locuinta fara a avea contract scris plateste chirie, efectueaza reparatiile ce cad in sarcina sa (lucrarile mici) precum si alte obligatii legale sau contractuale, acesta poate fi evacuat de proprietar, printr-o actiune in evacuare pentru lipsa de titlu55. De retinut ca, in cazul evacuarii unei persoane care nu detine sau nu poate face dovada calitatii de chirias, aceasta nu poate benefecia de protectia legala asigurata chiriasilor impotriva evacuarilor. Astfel, spre deosebire de chiriasi, ca pot fi evacuati numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile56, toate celelalte persoane (inclusiv persoanele care nu pot face dovada calitatii de chirias) pot fi evacuate prin punerea in executare a hotararii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a actiuniiin evacuare. In toate cazurile actiunea in evacuare trebuie sa fie indreptata impotriva fiecarei persoane ce se doreste a fi evacuata. Aceleasi proceduri sunt valabile si in ceea ce priveste persoanele care au ocupa un imobil, fara a avea nici un titlu in acest sens.

In situatia in care, urmare a celor prezentate anterior, “chiriasul” a fost evacuat, acesta are foarte putine solutii disponibile. Cu privire la evacuare in sine, aceasta poate fi contestata aratand ca detine un contract, si astfel detine calitate de chirias. Acest lucru poate fi facut urmand procedura aratata mai sus.

In practica, este extrem de dificil de demonstrat clitatea de chirias in lipsa unui contract scris, astfel incat o solutie de viitor poate fi modificarea legislatiei privind proba

54 Prof. Univ. d. Francisc Deak, Tratat de drept civil – Contracte speciale, Universul Juridic, Bucuresti 2001, pag. 217. 55 In unele situatii, se poate chiar pune problema intentarii de catre proprietar a unei actiuni penale privind tulburarea de posesie (art. 220, Cod penal). 56 Vezi supra.

77

contractului de inchiriere57, pentru a extinde protectia legala a chiriasilor la toti cei care au aceasta calitate in realitate, insa nu pot beneficia de ea.

O posibila problema ce poate fi ocazionata in acest context este faptul ca, dupa stabilirea in fata instantei de judecata a existentei contractului de inchiriere, pot aparea, in practica, majorari ale chiriei, ocazionate de necesitatea platirii de catre proprietar a taxelor impuse pentru inchirierea locuintei.

In plus, se pune problema daca o noua reglementare privind dovada contractului de inchiriere se face in mod specific (numai pentru contractul de inchiriere a locuintelor) sau va constiutui materia generala (pentru toate actele juridice), fapt ce antreneaza efecte ample, in domeniul dreptului civil.

6.5.6.4 Locuinţa socială

Se impune observatia ca, in cazul unor locuinte cu caracter special (cu titlu de exemplu, locuinta sociala sau locuinta de serviciu) exista un regim juridic distinct, locatorul fiind de regula reprezentanti ai autoritatilor pulice sau alte persoane juridice.58

In mod general, singura calitate pe care trebuie sa o indeplineasca locatarul unei

locuinte este de a fi persoana fizica, data fiind destinatia de locuinta a imobilului inchiriat. Unele conditii suplimentare sunt necesare pentru inchirierea unor locuinte cu caracter special, cum ar fi locuintele sociale, de serviciu, de necesitate sau de protocol. Astfel, in cazul locuintelor sociale, persoanele in cauza trebuie sa indeplineasca unele criterii stabilite prin lege, cum ar fi cele cu privire la nivelul maxim al venitului mediu net lunar.59

Locuinta sociala desemneaza locuinta care se atribuie cu chirie subventionata unor persoane sau familii, a caror situatie economica nu le permite accesul la o locuinta in proprietate sau inchirierea unei locuinte in conditiile pietei.60

Desi ca regula generala avand in vedere destinatia locuintelor supuse inchirierii calitatea de chirias ar trebui sa apartina oricarei persoane, articolul 43 din legea 114/1996 prevede ca

“locuintele sociale se repartizeaza de catre consiliile locale pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, in conditiile prevederilor prezentului capitol, si de ele pot beneficia, in ordinea de prioritate stabilita de consiliile locale, urmatoarele categorii de persoane:

- tinerii casatoriti care au fiecare varsta de pana la 35 de ani, tinerii proveniti din institutii de ocrotire sociala si care au implinit varsta de 18 ani,

- invalizii de gradul I si II, - persoanele handicapate, pensionarii, - veteranii si vaduvele de razboi,

beneficiarii prevederilor Legii nr. 42/1990, republicata, si ai Decretului-lege nr. 118/1990, republicat,

- alte persoane sau familii indreptatite”.61

57 De le ferenda, modificarea poate viza valoarea obiectului actelor juridice in sensul majorarii de la 250 lei la o suma realista in contextul actual (vezi art. 1191, Cod civil). 58 Pentru detalii, a se consulta Alina Iuliana Tuca si Florentin Tuca, Constructia, inchirierea si administrarea locuintelor, Editura All Beck, 2000, pagina 73. 59 Pentru detalii, vezi legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare (art. 42). 60 Pentru o abordare detaliata a problematicii locuintelor sociale, vezi Vasile Gilbea, Romani CRISS, Dreptul la locuire, lucrare nepublicata. 61 Vasile Gilbea, Romani CRISS, Dreptul la locuire, lucrare nepublicata.

78

In oricare din situatii “accesul” la locuinta in vederea inchirierii mai este conditionat

de criteriul venitului mediu net lunar realizat in ultimile 12 luni, art.42 stipuland ca “pot avea calitatea de chiriasi doar familiile sau persoanele cu un venit mediu lunar realizat in ultimile 12 luni cu cel putin 20 % sub nivelul venitului net lunar pe membru de famile sau dupa caz pe persoana.”

Referitor la criteriile de acordare a locuintelor sociale legea prevede ca prin hotarari ale consiliului local se constituie comisii de analiza care la stabilirea ordinii de prioritate vor avea in vedere 62:

- conditiile de locuit ale solicitantilor; - numarul copiilor si al celorlalte persoane care gospodaresc impreuna cu

solicitantii; - starea sanatatii solicitantilor sau a unor membrii ai familiilor acestora; - venitul lunar al familiei; - vechimea cererilor.

Alaturi de aceste norme, Consiliile locale prin comisiile de atribuire stabilesc alaturi de criteriile mentionate mai sus si altele cum ar fi nivelul de studii ale persoanelor care solicita o locuinta sociala.Un asemenea criteriu, plaseaza romii intr-o situatie de dezavantaj in procesul de atribuire a locuintelor sociale, deoarece o foarte mica parte dintre romi au studii medii si mai ales superioare)

In ceea ce priveste perioada contractului de inchirere pentru locuintele sociale legea 114 /1996 contine dispozitii exprese aratand ca acesta se incheie pe o perioada de 5 ani cu posibilitatea prelungirii specificandu-se ca unitatea administrativ–teritoriala reprezentata de primar nu va putea refuza prelungirea contractului decit daca locatarul nu indeplineste conditiile legale.

In cazul locuintelor sociale, in plus fata de situatiile aratate anterior, contractul va inceta :

- in cazul in care venitul lunar pe familie, realizat in 2 ani fiscali consecutivi depaseste cu peste 20 % nivelul minim prevazut la art 42 din legea 114/1996, iar titularul contractului de inchiriere nu a achitat valoarea nominala a chiriei in termen de 90 de zile de la comunicare;63

- prin dobandirea in deplina proprietate (prin cumparare, donatie, succesiune) sau prin inchirierea unei alte locuinte din fondul locativ de stat de catre chiriasul unei locuinte sociale.

6.5.6.5 Problema persoanelor care au detinut o locuinta proprietate si au instrainat-o dupa 1 ianuarie 1990 în cazul locuinţelor sociale

In practica, este des intalnita situatia in care persoane ce au avut o locuinta proprietate personala au instrainat-o (de cele mai multe ori prin vanzare) dupa data de 1 ianuarie 1990, astfel incat, desi pot indeplini conditiile cerute de lege, acestia sunt exclusi in mod expres de la dobandirea unei locuinte sociale prin efectul prevederilor art. 48 din legea 114/1996.

Asadar, legea nu distinge in functie de motivul pentru care a fost instrainta locuinta, plasand in aceiasi situatie, atat persoane care au facut-o constransi de motive obiective si neculpabile, cu persoane care au instrainat-o in vederea realizarii unor cheltuieli nechibzuite.

Astfel, situatia unei persoane care vandut locuinta pentru ca apoi sa poata plati un tratament medical complicat si costisitor pentru sine sau pentru un membru de familie este

62 Vezi art. 43 din legea nr. 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare. 63 Conform art 46, lit b din legea nr. 114/1996.

79

asimilata cu situatia unei persoane care a vandut locuinta si a cheltuit pretul in mod nechibzuit, incat ambele persoane raman fara locuinta, dar motivele sunt diferite.

In alta ordine de idei, se poate considera nejustificata, situatia unei persoane singure sau a sotilor posesori ai unei locuinte proprietate comuna, care au instrainat locuinta proprietate personala cand aveau varsta de 25 de ani, iar apoi desi au o situatie materiala foarte precara nu pot accesa o locuinta sociala tot restul vietii.

In prezent, in unele cazuri se poate evita aceasta restrictie legala prin faptul ca alt membru al familiei aplica pentru locuinta sociala, membru care nu a detinut o locuinta in proprietate (de exemplu, in cazul in care parintii au detinut o locuinta in proprietate si au instrainat-o ulterior, copii majori ai acestora aplica pentru locuinta sociala, urmand ca parintii sa locuiasca impreuna cu copii majori).

De lege ferenda, pot fi gandite posibile solutii prin care legea sa nuanteze. Astfel, legea poate sa impuna anumite criterii, in functie de motivul instrainarii locuintei proprietate personala tratand in mod diferintiat, persoanele care nu se afla in situatii similare.

De asemenea, poate fi impusa o limitare temporala a interdictiei, care sa opereze in toate cazurile sau doar in anumite ipoteze (de exemplu, numai pentru persoanele care au vandut locuinta din motive independente si in mod neculpabil).

O ultima solutie prevazuta o constituie o depunctare a persoanelor care au detinut o locuinta si au intrainat-o ulterior, astfel incat sanctiunea sa fie una proportionala si nicidecum exagerata, asa cum se poate considera in prezent.

6.5.6.6 Locuinţele revendicate

Un caz special apare prin adoptarea OUG 40/1999, conform careia chiriasii din imobilele “revendicate” beneficiaza de dreptul de reinnoire a contractului de inchiriere, pe aceiasi perioada si pentru aceiasi suprafata locativa64. Astfel, potrivit art. 14 alin.l si 4 din OUG 40/1999, "la expirarea termenului de inchiriere, chiriasul are dreptul la reinnoirea contractului, pentru aceeasi perioada, daca partile nu modifica prin acord expres durata inchirierii" si “sunt permise mai multe reinnoiri succesive”.

Prin urmare, chiriasul se bucura de plin drept si fara indeplinirea vreunei formalitati, de dreptul la reinnoirea repetata a contractului de inchiriere, drept care confera chiriasului o folosinta locativa, practic, viagera (dar netransmisibila prin mostenire), daca nu a intervenit o cauza legala in prezenta careia proprietarul poate refuza reinnoirea contractului.

De subliniat faptul ca, dreptul chiriasului la reinnoirea contractului de inchiriere nu opereaza si in cazul in care termenul contractual a fost prelungit prin lege dupa expirarea aecstui termen (anume, pentru locuintele redobandite de fostii proprietari (mostenitorii lor) sau care au devenit proprietate particulara prin privatizare) (art.2-7 din OUG nr.40/1999).

In acest caz, chiar daca locatorul nu doreste reinnoirea contractului, chiriasul poate beneficia de reinnoire chiar peste vointa locatorului. Sunt unele situatii care constituie exceptii de la aceasta regula si permit propritarului (locatorului) sa refuze reinnoirea contractului de inchiriere daca:

- locuinta este necesara pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale sotului, parintilor ori copiilor oricaruia dintre acestia;

- locuinta urmeaza a fi vanduta, dar cu respectarea dreptului de preemptiune al chiriasului;

- chiriasul nu a achitat chiria cel putin trei luni consecutiv; - chiriasul a subinchiriat locuinta fara consimtamantul scris al proprietarului;

64 Prevederile OUG 40/1999 nu se aplica decat in cazul locuintelor “revendicate”.

80

- chiriasul a schimbat total sau partial destinatia ori structura interioară a locuintei fără consimtământul scris al proprietarului si fără aprobările legale;

- chiriasul a pricinuit însemnate stricăciuni locuintei, clădirii în care este situată aceasta, instalatiilor sau bunurilor aferente acestora ori a înstrăinat fără drept părti din acestea;

- chiriasul are un comportament ce face imposibilă convietuirea sau care împiedică folosirea normală a locuintei;65

In primele doua cazuri (lit.a si b), proprietarul este obligat sa ii notifice chiriasului

refuzul de a reinnoi contractul de inchiriere cu cel putin un an inainte de expirarea termenului contractual (art. 14 alin.3).

Pe de alta parte, in aceste doua cazuri de refuz, daca chiriasul (si membrii familiei) au un venit mediu net lunar pe membru de familie sub nivelul salariului mediu net pe economic, precum si in cazul celor care au dreptul la locuinte sociale potrivit Legii nr.114/1996 (venit mediu net lunar pe familie, pentru care se acorda ajutor social potrivit legii, majorat cu 10 % - art. 12), consiliile locale sunt obligate sa le puna la dispozitie cu prioritate (prioritate absoluta fata de orice alta prioritate prevazuta de legislatia locativa) o locuinta corespunzatoare in termen de 1 an de la data cererii chiriasului.

In cazul in care consiliul local nu a putut pune la dispozitia chiriasului o asemenea locuinta in termenul de un an, termenul contractual se prelungeste pentru o perioada de cel mult 6 luni, dupa care proprietarul poate cere mutarea chiriasului pe calea schimbului obligatoriu in locuinta ce i se pune la dispozitie (art. 15 si art.23-25 din OUG nr.40/1999).

Dreptul proprietarului de a refuza reinnoirea contractului in cele doua cazuri analizate (lit.a si b) este conditionat de punerea la dispozitia chiriasului a unei alte locuinte corespunzatoare (de catre consiliul local sau proprietar) numai in cazul chiriasilor cu venituri sub nivelul aratat.

Daca venitul pe familie depaseste acest nivel, refuzul de reinnoire a contractului este neconditionat si deci, dupa 30 de zile de la expirarea termenului contractual (art.14 alin.5), proprietarul poate cere evacuarea chiriasului. Acesta (ca si orice chirias care nu beneficiaza de reinnoirea contractului pentru motivele aratate) are numai un drept prioritar la acordarea inlesnirilor prevazute de L. nr.114/1996, in vederea dobandirii (cumpararii sau construirii) unei locuinte (art. 16 din OUG nr.40/1999).

Inseamna ca, practic, termenul contractual se prelungeste nu cu 6 luni, ci pana la asigurarea unei alte locuinte. Asadar, chiriasul nu se va muta din locuinta decat la asigurarea unei alte locuinte, fie de catre consiliul local, fie de catre proprietar.

Pentru cazurile prevazute la lit.c si d, refuzul proprietarului de a reinnoi contractul trebuie sa fie notificat chiriasului cu cel putin 60 de zile inainte de expirarea termenului contractual (art. 14 alin.3), dar nu este conditionat de punerea la dispozitia chiriasului a unei alte locuinte, indiferent de venitul pe membru de familie (art. 15).

In toate cele 4 cazuri (lit.a, b, c si d), daca locatiunea nu s-a reinnoit in conditiile legii, chiriasul este obligat sa paraseasca locuinta in termen de 30 de zile de la expirarea termenului contractual (initial sau reinnoit) si, bineinteles, sa plateasca chiria si cheltuielile pentru servicii si intretinere aferente perioadei cat a ocupat efectiv locuinta (art. 14 alin.5).

Incetarea contractului de inchiriere cu obligatia parasirii locuintei se produce, in toate cazurile, numai daca proprietarul a notificat chiriasului refuzul de a reinnoi contractul prin executorul judecatoresc, in notificare indicandu-se si motivul refuzului, iar daca drept motiv se invoca nevoile locative ale persoanelor prevazute de lege (art. 14 alin.2 lit.a din OUG

65 Conform art. 14, al. 2 din OUG 40 / 1999 cu modficarile si completarile ulterioare.

81

nr.40/1999) notificarea trebuie sa indice numele, prenumele, cetatenia, domiciliul, precum si legatura de rudenie sau afinitate ori calitatea de sot a persoanei indreptatite (art.22 alin.l si 2 din OUG nr.40/1999).

In lipsa notificarii sau daca notificarea este nula pentru ca nu indeplineste conditiile aratate, ori pentru ca nu a fost comunicata cu cel putin un an, respectiv 60 de zile, inainte de expirarea termenului contractual, se produce reinnoirea contractului de inchiriere (art.22 alin.3), incetarea lui putand interveni pentru cauzele prevazute de L.nr.114/19961 sau, dupa expirarea termenului reinnoit, daca proprietarul poate justifica motive legale (art. 14 si urm. din OUG nr.40/1999) pentru a refuza reinnoirea repetata a contractului de inchiriere.

Un caz special, este acela in care chiria a fost majorata, situatie in care contractul de inchiriere nu poate fi reziliat decat daca se dovedeste ca chiriasul nu a platit chiria cu rea-credinta.

6.5.6.7 Dreptul de preemptiune în cazul locuinţelor revendicate

In cazul in care proprietarul notifica chiriasului, cu cel putin un an inainte de expirarea termenului contractual, refuzul de a reinnoi contractul deoarece are intentia de a vinde locuinta (motiv de refuz prevazut in art. 14 alin.2 lit.b), chiriasul are un drept preferential de cumparare a locuintei la pret egal (drept de preemptiune - art. 18 alin.1 din OUG nr.40/1999). El are acest drept si in cazul in care proprietarul vinde locuinta inainte de expirarea perioadei de inchiriere (art.21 din OUG nr.40/1999) si deci problema refuzului de a reinnoi contractul inca nu se pune. Cu alte cuvinte, chiriasul are drept de preemptiune in toate cazurile in care proprietarul intentioneaza sa vanda locuinta inchiriata.

Daca dreptul de proprietate asupra locuintei se transmite pe alta cale (contract de donatie, de intretinere etc., inclusiv mostenire legala sau testamentara), chiriasul nu are nici un drept special la cumpararea locuintei.

In aceste cazuri, drepturile si obligatiile chiriasului - inclusiv dreptul la reinnoirea contractului - din punct de vedere juridic nu sufera modificari, contractul de inchiriere fiind opozabil noului proprietar (art. 1441 C.civ.) daca a fost incheiat in scris si inregistrat la organul fiscal teritorial, cu exceptia cazului in care incetarea inchirierii din cauza transmiterii proprietatii a fost prevazuta in contractul de inchiriere (art.21 din OUG nr.40/1999).

6.6 Recomandǎri şi dezbateri

În ceea ce priveşte problema chiriaşilor fără contract, o solutie de viitor poate fi modificarea legislatiei privind proba contractului de inchiriere66, pentru a extinde protectia legala a chiriasilor la toti cei care au aceasta calitate in realitate, insa nu pot beneficia de ea. O limita a acestei solutii o poate consitui faptul ca in acest sens, dupa stabilirea in fata instantei de judecata aexistentei contractului de inchiriere, pot aparea, in practica, majorari ale chiriei, ocazionate de necesitatea platirii de catre proprietar a taxelor impuse pentru inchirierea locuintei. In plus, se pune problema daca o noua reglementare privind dovada contractului de inchiriere se face in mod specific (numai pentru contractul de inchiriere a locuintelor) sau va constiutui materie generala (pentru toate actele juridice), fapt ce antreneaza efecte ample in domeniul dreptului civil.

În ceea ce priveşte problema accesului la locuinţele sociale: De lege ferenda, pot fi gandite posibile solutii prin care legea sa nuanteze tratamentul

66 Modificare poate viza valoarea obiectului actelor juridice in sensul majorarii de la 250 lei la o suma rezonabila in contextul actual (vezi art. 1191, Cod civil).

82

aplicat persoanelor care au vândut o locuinţă. Astfel, legea poate sa impuna anumite criterii, in functie de motivul instrainarii locuintei proprietate personala tratand in mod diferentiat, persoanele care nu se afla in situatii similare.

De asemenea, poate fi impusa o limitare temporala a interdictiei, care sa opereze in toate cazurile sau doar in anumite ipoteze ( de ex. numai pentru persoanele care au vandut locuinta din motive independente si in mod neculpabil).

O ultima solutie prevazuta o constituie o depunctare a persoanelor care au detinut o locuinta si au intrainat-o ulterior, astfel incat sanctiunea sa fie una proportionala si nicidecum exagerata, asa cum se poate considera in prezent.

83

7 Observaţii generale

7.1 Raportarea la drepturile omului

Lipsa actelor de stare civilă, de identitate şi a actelor locative afectează sistematic exercitarea drepturilor cetăţeneşti şi sociale ale persoanelor, aşa cum acestea au fost definite atât în convenţiile internaţionale ratificate de statul român cât şi de legislaţia românească.

Tabelul 21. Implicaţii asupra drepturilor individuale ale lipsei actelor de stare civilă, identitate şi locative

Lipsa actelor de stare civilă şi de identitate

Lipsa actelor locative

Raportare la convenţiile privind drepturile omului

- Dreptul la nume şi naţionalitate

(Convenţia asupra drepturilor copilului, 1990, art. 7)

- Dreptul la securitate socialǎ inclusiv asigurǎri sociale; dreptul la asistenţǎ medicalǎ şi educaţie

(Convenţia pentru drepturi sociale şi economice, 1976, art. 9, 12, 13)

Dreptul la locuinţǎ adecvatǎ (Convenţia pentru drepturi sociale şi economice, 1976, art. 11)

- Nu existǎ un „drept la proprietate” – locuinţa adecvată poate fi închiriatǎ, dată în folosinţă etc.

Consecinţe şi riscuri pentru persoanǎ

Excluziune socialǎ: - Acces la servicii sociale - Acces la piaţa muncii - Dreptul la vot

Riscuri: - Trafic de persoane - Adopţii ilegale

Dificultǎţi în obţinerea actelor de identitate (remediate prin noua legislaţie din 2006) Locuinţǎ nesigurǎ, în condiţii improprii Imposibilitatea încheierii contractelor cu furnizorii de utilităţi (electricitate, apă, gaz etc)

Consecinţe şi riscuri pentru societate

Dezvoltarea crimei organizate: - Trafic de persoane,

adopţii ilegale Realizarea incompletǎ a drepturilor politice Realizarea incompletǎ a drepturilor sociale şi economice

Dezvoltarea gheoturilor, a vecinǎtǎţilor segregate Realizarea incompletǎ a drepturilor sociale şi economice

Mai mult, soluţionarea acestor probleme aduce uneori în discuţie probleme legate de nerespectarea drepturilor omului.

De exempu, unul dintre riscurile majore ale proiectelor de relocare a rezidenţilor din zone în care sănătatea publică este pusă în pericol, sau din clădiri insalubre etc. este riscul segregării etnice. De exemplu, cartierele de locuinţe puse în funcţiune de autorităţile publice

84

în localităţi precum Piatra-Neamţ, Roman, Dorohoi au răspuns la probleme reale ale locatarilor şi ale autorităţilor – dar soluţiile găsite se bazează pe principiul construirii de colonii pentru locatari în mare majoritate romi, amplasate la marginea localităţii.

În România, Ordonanţa 137 / 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (modificată de Legea 48 / 2002 ) are două prevederi referitoare explicit la vecinătăţi defavorizate, în Articolul 17 (vezi secţiunea de mai jos). Din punct de vedere legal este însă foarte dificil de dovedit că o anumită decizie administrativă este cauzată de particularităţile etnice sau de alte caracteristici ale persoanelor afectate. Scandalul public din jurul proiectului din Piatra-Neamţ ilustrează ambiguitatea şi flexibilitatea discursului politic. Această ambiguitate nu ţine însă numai de discurs, ci de structura reală a acţiunilor. Dată fiind distribuţia inegală a sărăciei extreme între români şi romi, anumite măsuri direcţionate către comunităţi defavorizate (cum ar fi evacuarea locatarilor clandestini sau mutarea locatarilor unui bloc devastat în alt cartier) vor avea un impact disproporţionat asupra romilor.

7.1.1 Colectarea datelor statistice referitoare la minorităţile naţionale Toţi actorii implicaţi în colectarea datelor statistice trebuie să respecte

confidenţialitatea sau, după caz, anonimitatea datelor. Există mai multe metode de culegere a datelor. De exemplu, sondajele statistice

bazate pe chestioare aplicate subiecţilor dintr-un eşantion reprezentativ; eşantioanele sunt construite pe baza informaţiilor din listele electorale, informaţiile de recensământ cu privire la distribuţia minorităţilor pe teritoriul ţării, alte liste de subiecţi etc. Datele pot fi culese şi de la lideri locali, învăţători, preoţi etc. Aceste persoane sunt în general contactate acasă, şi au întotdeauna dreptul să accepte sau să refuze interviul. De cele mai multe ori contactul direct, la domiciliu, între operator şi participantul la cercetare înseamnă că operatorul cunoaşte identitatea celui din urmă (nume, adresă, identitate etnică etc).

Confidenţialitatea se referă la faptul că datele folosite pentru identificarea subiecţilor nu vor fi disponibile decât celor direct implicaţi în realizarea studiului. Anonimitatea este un standard mai strict, care presupune că identitatea subiectului este necunoscută chiar şi cercetătorilor, pe toată perioada realizării studiului şi ulterior. În general cercetătorii folosesc standardul confidenţialităţii, care permite de exemplu intervievarea repetată a aceloraşi subiecţi – fie pentru studii panel, sau studii pre-post, sau pur şi simplu pentru controlul culegerii datelor.

Alte principii generale în culegerea datelor se referă la: - participarea voluntară a persoanelor la studiu; - cerinţa consimţământului informat: potenţialii participanţi trebuie să fie pe deplin

informaţi cu privire la metodele de culegere a datelor, scopul cercetării, eventualele riscuri presupuse de participare, precum şi cu privire la alte probleme care îi interesează, pentru a-şi putea da consimţământul în cunoştinţă de cauză;

- evitarea riscurilor: cercetătorii nu trebuie să pună participanţii la studiu într-o poziţie în care pot suferi, fizic sau psihic, ca urmare a implicării lor. O problemă importantă se referă la auto-identificarea sau hetero-identificarea etnică a

participanţilor la o cercetare. Cercetătorii nu au dreptul să atribuie subiecţilor apartenenţa la un grup etnic cu care aceştia nu se identifică. Prin urmare, hetero-identificarea poate fi folosită numai la nivel de comunitate (nu la nivel de individ), pentru a găsi acele comunităţi în care locuitorii au o probabilitate mare de auto-identificare etnică cu o anumită categorie. Problemele apar şi datorită faptului că o persoană se poate identifica diferit de la caz la caz, în funcţie de riscurile sau mizele situaţiei în care se află; de exemplu, se presupune că o proporţie semnificativă a persoanelor care se auto-identifică ca fiind români în datele de recensământ se auto-identifică cu grupul etnic al romilor în alte situaţii de interacţiune, mai

85

puţin formale. Această posibilă variaţie a auto-identificării unui individ nu înseamnă însă că cercetătorul poate să îi atribuie acestuia o identitate etnică diferită de cea pe care persoana a ales-o în interacţiunea cu el. La nivel general însă, datele statistice cu privire la distribuţia categoriilor etnice trebuie interpretate ţinând cont de tipul de interacţiune în care a fost solicitată auto-identificarea persoanelor, dat fiind că acesta influenţează rezultatele finale.

În cazul persoanelor rome o altă problemă se referă la terminologia folosită, dat fiind că termenul „ţigan” are o conotaţie peiorativă clară. Anumite grupuri etnice de romi se auto-identifică însă ca fiind „ţigani”, iar subiecţii ne-romi pot fi mai familiarizaţi cu acest termen decât cu cel de romi. Prin urmare, în anumite situaţii este recomandabilă folosirea alternativă (variind de la o propoziţie la alta etnonimul utilizat) sau simultană (varianta „rom / ţigan”, de exemplu) a ambelor etnonime în exprimare. Utilizarea exclusivă a etnonimului „ţigan” este controversată. Pentru a asigura validiatea datelor fără a afecta demnitatea subiecţilor, cercetătorul trebuie să aleagă o metodă de folosire a etnonimelor astfel încât să evite conotaţiile negative şi distorsionante ale etnonimului „ţigan”, fără ca totuşi să afecteze familiaritatea conversaţiei sau să impună asupra subiecţilor etnonime cu care aceştia nu se identifică.

7.2 Citirea şi interpretarea datelor de sondaj

Anchetele sociologice prin sondaj sunt o sursă valoroasă de date cu privire la starea socială a populaţei. În cazul problemei excluziunii formale şi a lipsei actelor locative pentru populaţia de romi, se impun câteva precizări pentru a facilita interpretarea acestor date:

(1) O primă întrebare se referă la metodologia de eşantionare, care poate diferi între două cercetări, afectând astfel comparabilitatea rezultatelor. De exemplu, unele cercetări pot include şi proporţii ridicate de persoane care se declară de etnie română în chestionar, dar hetero-identificate de operatori sau de alţi actori sociali ca „romi”. Cititorul trebuie să observe dacă eşantionul include astfel de persoane hetero-identificate şi dacă ele au fost sau nu incluse în analiza care se află în spatele estimărilor numerice.

(2) O altă preocupare referitoare la eşantionare se referă procedurile de găsire a romilor. În cazul eşantioanelor reprezentative pentru populaţia (neinstituţionalizată) a României, o procedură frecventă constă în selecţia aleatoare a subiecţilor de pe listele electorale. Dat fiind că nu există nici un fel de liste publice pe care să fie înregistrate persoanele în funcţie de etnie, această procedură nu poate fi aplicată atunci când se doreşte construirea unui eşantion al populaţiei rome. Prin urmare, se aplică diferite metode de alegere a localităţilor, a zonelor şi a indivizilor din aceste zone. Diferenţe substanţiale în aceste proceduri pot duce la diferenţe de structură a eşantionului, afectând de asemenea comparabilitatea datelor. Două tipuri de romi sunt susceptibile de a fi subreprezentate:

- pe de o parte, cei care trăiesc în zone izolate şi considerate periculoase, precum comunităţile de pe gropile de gunoi – datorită reticenţei operatorilor de chestionar de a merge acolo;

- pe de altă parte, romii care trăiesc răspândiţi printre ne-romi, deoarece identificarea lor pentru a fi incluşi în eşantion este mult mai dificilă decât cea a romilor care trăiesc în comunităţi compacte.

(3) O a treia întrebare se referă la indicatorii folosiţi pentru a măsura lipsa actelor de identitate sau a celor de stare civilă. În interpretarea datelor trebuie să fim atenţi la situaţiile care sunt efectiv incluse în răspunsurile oferite de subiecţi. De exemplu, după cum am discutat mai sus, persoanele care nu au certificat de naştere deoarece nu au fost niciodată înregistrate se află într-o situaţie mult mai dificilă din perspectiva soluţionării ei decât cele

86

care nu au certificat de naştere deoarece l-au pierdut. Astfel, de exemplu, întrebarea „Aveţi certificat de naştere?” nu diferenţiază între cele două categorii. În unele cazuri informaţii detaliate pot fi disponibile în baza de date, fără să fi fost însă analizate şi prezentate în raportul cercetării.

7.3 Obstacole şi resurse în procesul de punere în legalitate

7.3.1 Excluziunea socială Excluziunea socială a multora dintre cetăţenii de etnie romă îngreunează substanţial

procesul de punere în legalitate, datorită dezavantajelor cumulate ale solicitanţilor. Aceştia se confruntă deseori simultan cu probleme precum:

- lipsa simultană a actelor părinţilor şi copiilor; - un nivel scăzut de educaţie, echivalent deseori cu analfabetism funcţional; - sărăcie extremă şi lipsa unor surse stabile de venit; - locuire precară, cu un risc ridicat de pierdere sau deteriorare a documentelor; - locuire fără forme legale; - locuire în comunităţi izolate, lipsite de căi de acces şi mijloace de transport; - lipsa nevoii percepute de acte de identitate, datorită slabei integrări în reţeaua de

instituţii sociale care solicită aceste acte – precum serviciile medicale, şcolare, transferurile sociale etc.

În aceste condiţii, punerea în legalitate necesită consiliere şi asistenţă din partea instituţiilor statului şi a altor actori sociali implicaţi în acest proces, pentru a depăşi dezavantajele cumulate.

Obstacolul cel mai frecvent întâlnit de către angajaţii serviciilor publice comunitare de evidenţa persoanelor, conform datelor de interviu, constă în lipsa actelor locative. Legislaţia actuală a facilitat abordarea acestei probleme în cazul cetăţenilor care au acte de proprietate incomplete (chitanţă de mână etc) sau succesiuni nerealizate, dar problema rămână încă deschisă pentru cei care locuiesc cu chirie şi fără forme legale, sau cei care locuiesc abuziv sau în condiţii precare – persoane care nu pot obţine decât cărţi provizorii de identitate.

7.3.2 Resurse şi obstacole instituţionale Problema punerii în legalitate a cetăţenilor fără acte de stare civilă şi de identitate a

fost asumată ca o prioritate de serviciile publice comunitare, judeţene şi locale, de evidenţă a persoanelor prin Planurile de măsuri din anii 2005 şi 2006. Această prioritate a fost susţinută prin acţiunile organizaţiilor neguvernamentale active în problematica romilor, precum Romani CRISS, Partida Romilor, Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, precum şi alte organizaţii de la nivel local.

În toată ţara au loc acţiuni cu camera mobilă în comunităţile dezavantajate, ceea ce facilitează considerabil procesul de punere în legalitate. Aceste acţiuni sunt iniţiate în general la solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a liderilor locali sau a secţiilor de poliţie locale, ca urmare a sesizării existenţei unui număr relativ ridicat de cetăţeni fără acte.

Un Protocol încheiat între Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Administraţiei şi Internelor facilitează circuitul informaţiilor în cazul pacienţilor care nu au acte de identitate şi cod numeric personal, permiţând astfel atât asigurarea asistenţei medicale pentru aceştia (mai ales în cazul minorilor şi a femeilor gravide) cât şi punerea lor în legalitate.

87

Legislaţia actuală permite scutirea de taxe şi amenzi contravenţionale a solicitanţilor de acte de identitate cu situaţie materială precară, eliminând astfel un obstacol considerabil în procesul de punere în legalitate.

Experţii romi din cadrul Primăriilor şi din Prefecturi, precum şi grupurile mixte de lucru la nivel judeţean reprezintă de asemenea o resursă instituţională importantă în acest proces.

Pe de altă parte, principalele obstacole instituţionale evidenţiate de datele de interviu

se referă la: - Lipsa fondurilor în bugetele locale pentru a suporta contravaloarea costurilor de

eliberare a cărţilor de identitate pentru cetăţenii lipsiţi de mijloace materiale; - Refuzul unor direcţii de evidenţă a populaţiei de a elibera cărţi de identitate

provizorii, solicitând actele complete; - Mutarea responsabilităţii de la o direcţie la alta, mai ales în cadrul municipiului

Bucureşti; - Solicitarea deplasării în localitatea cu ultimul domiciliu dovedit al părinţilor, pentru

eliberarea primei cărţi de identitate a minorului, în cazul în care familia nu poate dovedi adresa noului domiciliu iar părinţii au încă vechiul domiciliu înscris în actele de identitate;

- Solicitarea deplasării în localitatea cu domiciliul de naştere, pentru eliberarea certificatului de naştere, în cazul în care responsabilitatea preluării cazului respectiv revine instanţei judecătoreşti şi Direcţiei de Evidenţa Persoanelor din acea localitate;

De asemenea, emiterea unei cărţi provizorii de identitate nu rezolvă complet problema punerii în legalitate, datorită discriminării pe piaţa forţei de muncă a posesorilor acestor documente şi a nevoii reînnoirii frecvente a acestora. De asemenea, posesorul unui astfel de document este privit cu suspiune de către autorităţile statului din sfera serviciilor.

88

8 Referinţe

1. Berescu, Cǎtǎlin şi Celac, Mariana (2006). Housing and Extreme Poverty. The Case of Roma Communities. Bucureşti: Ion Mincu University Press.

2. Burtea, Vasile (2002). Romii în sincronia şi diacronia populaţiilor de contact. Bucureşti: Lumina Lex

3. Dan, Adrian (2002). „Situaţia locuirii”. În Zamfir, Cătălin şi Preda, Marian (coord.) Romii în România. Bucureşti: Editura Expert.

4. Duminicǎ, Gelu (2006) (coord.). Accesul romilor la servicii sociale. Realitǎţi şi tendinţe în anul 2005. Bucureşti: Agenţia de Dezvoltare Comunitarǎ „Împreunǎ” şi Fundaţia pentru o Societate Deschisǎ

5. Cace, Sorin şi Vlădescu, Cristian (2004). The Health Status of Rroma Population and Their Access to Health Care Services. Bucharest: Expert.

6. Noica, Ruxandra şi Niţulescu, Dana (2004). Drepturile persoanei fǎrǎ adǎpost în România. În Stǎnculescu, Manuela Sofia şi Berevoiescu, Ionica, Sǎrac lipit, caut altǎ viaţǎ!. Bucureşti: Nemira.

7. Peţu, Paraschiv, Velicu, Elena şi Mardare, Viorel (2006). Starea civilă – mijloc de identificare a persoanei fizice. Bucureşti: Detectiv

8. Stǎnculescu, Manuela Sofia (2004). „Dependenţa de prestaţii sociale?” În Stǎnculescu, Manuela Sofia şi Berevoiescu, Ionica, Sǎrac lipit, caut altǎ viaţǎ!. Bucureşti: Nemira.

9. Preda, Marian (2002). „Caracteristici ale excluziunii sociale specifice pentru populaţia de romi din România”. În Zamfir, Cătălin şi Preda, Marian (coord.) Romii în România. Bucureşti: Editura Expert.

10. Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenţii Sociale şi Studii (2005). Metodologia de lucru cu persoanele care nu deţin acte de identitate.

11. Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenţii Sociale şi Studii (2006). Raport de activitate privind stadiul implementării proiectului „Cetăţenii romi fără identitate. Acces egal la resurse”.

12. Rughiniş, Cosima (2007). Excluziunea formală a cetăţenilor de etnie romă. În Gabriel Bădescu etl.al., Barometrul Incluziunii Romilor. Bucureşti: Fundaţia pentru o Societate Deschisă.

13. Rughiniş, Cosima (2004). Cunoaştere incomodǎ. Intervenţii sociale în comunitǎţi defavorizate în România anilor 2000. Bucureşti: Printech.

14. Sîrbu, Dana, Sîrbu, Adrian (2005). Probleme etice şi juridice în identificarea medico-legală în catastrofe. În Romanian Journal of Legal Medicine, vol. 13: 4, pp. 359-363.

15. Moisă, Florin şi Băican, Eugen. Evaluarea rezultatelor obţinute la finalul perioadei de implementare a proiectelor selectate spre finanţare. Analiză a proiectelor din programul „Fondul de îmbunătăţire a situaţiei romilor”. Centrul de Resurse pentru Comunităţi de Romi.

16. Moisă, Florin. An analysis of the projects implemented within the „Fund for Improvement of the Situation of Roma”. Centrul de Resurse pentru Comunităţi de Romi.

17. *** Naţiunile Unite (1976). Convenţia internaţională privind drepturile economice, sociale şi culturale.

18. *** Naţiunile Unite (1990). Convenţia asupra drepturilor copilului. 19. *** Naţiunile Unite (1948). Declaraţia universală a drepturilor omului.

89

9 Anexe

9.1 Anexa 1 – Prevederi legislative

9.1.1 Prevederi ale Legii 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Legea 95 /2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prevede în Titlul 8, Capitolul II Asiguraţii, art. Art. 213. - (1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei:

a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;

b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani, inclusiv cei care părăsesc sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;

c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;

d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;

f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară.

90

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=30440









(2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile prezentei legi:

a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui

accident de muncă sau a unei boli profesionale; c) se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi

în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani; d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv; e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj; f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în

timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii; g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit

Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare; h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit; i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din

Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri. (3) Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei vor primi un document justificativ special, carnet sau adeverinţă de asigurat fără plata contribuţiei eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa de asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în prevederile alin. (1) sau alin. (2).

9.1.2 Prevederi din Contractul – cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2007, aprobat prin HG 1842 / 2006

ART. 7 (1) Furnizorii au obligatia de a pune la dispozitie organelor de control ale caselor de asigurari de sanatate actele de evidenta financiar-contabila a serviciilor furnizate si documentele justificative privind sumele decontate din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate. ART. 14 In relatiile contractuale cu casele de asigurari de sanatate, furnizorii de servicii medicale au urmatoarele obligatii:

d) sa factureze lunar, in vederea decontarii de catre casele de asigurari de sanatate, activitatea realizata conform contractului de furnizare de servicii medicale; factura va fi insotita de desfasuratoarele/documentele justificative privind activitatile realizate (...)

e) sa raporteze caselor de asigurari de sanatate si autoritatilor de sanatate publica datele necesare pentru urmarirea desfasurarii activitatii in asistenta medicala, potrivit formularelor de raportare stabilite conform reglementarilor legale in vigoare.

n) sa nu refuze acordarea asistentei medicale in caz de urgenta medico-chirurgicala, ori de cate ori se solicita;

o) sa acorde servicii medicale asiguratilor fara nici o discriminare, folosind formele cele mai eficiente de tratament;

p) sa acorde cu prioritate asistenta medicala femeii gravide; s) sa solicite documentele care atesta calitatea de asigurat, in conditiile prevazute in

norme. u) sa raporteze lunar in format electronic casei de asigurari de sanatate, la nivelul

careia functioneaza "sistemul informatic unic integrat", investigatiile medicale paraclinice recomandate in regim ambulatoriu si denumirile comune internationale din lista medicamentelor cu si fara contributie personala prescrise in tratamentul ambulatoriu, pe CNP.

91


9.1.3 Protectia impotriva discriminarii In plan intern, se asigura protectie legala impotriva discriminarii manifestate in domeniul locuirii. Astfel, cu prvire la Libertatea de circulaţie, dreptul la libera alegere a domiciliului şi accesul în locurile publice, Ordonanta de Guvern 137/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, prevede urmatoarele:

Art. 16. - (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice acţiuni constând în ameninţări, constrângeri, folosirea forţei sau orice alte mijloace de asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificării compoziţiei etnice, rasiale sau sociale a unei zone a ţării sau a unei localităţi. (2) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament constând în determinarea părăsirii domiciliului, în deportare sau în îngreunarea condiţiilor de viaţă şi de trai cu scopul de a se ajunge la renunţarea la domiciliul tradiţional al unei persoane sau al unui grup de persoane aparţinând unei anumite rase, naţionalităţi, etnii sau religii, respectiv al unei comunităţi, fără acordul acestora. Constituie o încălcare a prevederilor prezentei ordonanţe atât obligarea unui grup de persoane aflate în minoritate de a părăsi localitatea, aria sau zonele în care locuieşte, cât şi obligarea unui grup de persoane aparţinând majorităţii de a se stabili în localităţi, arii sau zone locuite de o populaţie aparţinând minorităţilor naţionale. Art. 17. - (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau unui grup de persoane dintr-un cartier sau dintr-un imobil din cauza apartenenţei acestuia la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză. (2) Prevederea alin. (1) nu poate fi interpretată în sensul restrângerii dreptului autorităţilor de punere în aplicare a planurilor de sistematizare şi amenajare a teritoriului, atât timp cât mutarea se face în condiţiile legii, iar măsura luată nu este determinată de apartenenţa persoanei sau a grupului de persoane în cauză la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acestora. Art. 18. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenenţei acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la oricare altă categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

9.2 Anexa 2 – Aspecte teoretice privind dreptul la proprietate şi alte noţiuni

Calitatea de subiect de drept presupune capacitatea civila. Aceasta este formata din: - capacitatea de folosinta - capacitatea de exercitare

Capacitatea de folosinta este aptitudinea generala a persoanelor de a dobindi drepturi si de a-si asuma obligatii. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste de cea a persoanei fizice prin aceea ca aceasta nu este generala si egala, ci este specifica fiecareia dintre acestea. O persoana juridica are doar drepturi si obligatii izvorind din scopul pentru care a fost infiintata, existind asadar principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanelor juridice.

92

Persoana fizica dobandeste aceasta capacitate de la nastere, ca regula, insa si din momentul conceptiei copilului, ca exceptie, cu conditia insa de a se naste viu (de interes major in cazul in care si acesta vine la mostenire).

Pentru persoana fizica, capacitatea de folosinta la moartea ei (sau la declararea judecatoreasca a mortii).

Capacitatea de exercitiu presupune aptitudinea unei persoane de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii savirsind acte juridice.

Persoana fizica dobindeste capacitea de exercitari depline la virsta de 18 ani. Pina la 14 ani este complet lipsita de capacitate de exercitiu. Asadar, minorul care a implinit virsta de 14 ani are o capacitate de exercitiu restrinsa, in virtutea careia el isi exercita drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, dar in genere, numai cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui. Minorul care a implinit virsta de 14 ani poate face singur, fara incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui, actele de conservare, precum si alte acte de administrare a patrimoniului (cum ar fi contracte privitoare la reparatiile de intretinere a bunurilor sale, contracte de asiguare a acestora), dar acestea din urma numai in masura in care nu-i pricinuiesc o leziune.

In determinarea limitelor capacitatii minorului trebuie sa se tina seama si de faptul ca minorul se poate obliga prin fapta sa ilicita savirsita cu discernamint. Astfel, daca minorul a savirsit manopere dolosive pentru a fi crezut major de catre cel cu care incheie contractul el comite o fapta ilicita ce il obliga la reparatie. Or, pentru partea indusa in eroare, cea mai adecvata reparatie a prejudiciului nu ar rezulta din desfiintarea contractului, ci tocmai din mentinerea lui, ca si cum ar fi fost incheiat de o persoana capabila (art. 1162 c.civ.).

Majorii sint lipsiti de capacitatea de exercitiu in situatia in care sint pusi sub interdictie de catre instanta de judecata. Capacitatea de exercitiu inceteaza la moartea persoanei sau in momentul punerii sub interdictie.

In concluzie, persoanele fizice pot fi: 1. persoane deplin capabile; 2. persoane cu capacitate de exercitiu restrinsa; 3. persoane lipsite de capacitate de exercitiu.

Capacitatea de exercitiu deplina constituie regula. Persoanele care au capacitate deplina de exercitiu pot sa-si asume obligatii, sa beneficieze de drepturile lor subiective si sa incheie acte juridice fara reprezentant si fara incuviintare legala, bineinteles in afara cazurilor prohibite de lege. Dobandeste capacitate de exercitiu deplina :

- persoana care devine majora (18 ani) sau - minorul care se casatoreste. Referitor la acest caz, Codul Familiei prevede ca

barbatul sa aiba 18 ani, iar femeia 16 ani (ori 15 ani pentru motive temeinice si numai cu aviz dat de medic si de primarie).

Nu au capacitate de exercitiu ( cu alte cuvinte, aceasta capacitate de exercitiu lipseste cu desavarsire in cazul a doua categorii de persoane) :

- minorul care nu a implinit varsta de 14 ani si - persoana aflata sub interdictie In materie testamentara, minorul este lipsit de capacitate de exercitiu pana la varsta de

16 ani. Actele care se incheie cu minorii care nu au implinit 14 ani sunt anulate pentru

incapacitate, chiar daca nu exista leziune. Daca minorii sau interzisii sunt acceptati in aceasta calitate, in actiunea in resciziune

(anulare), acestia nu restituie ceea ce au primit in urma acestor angajamente, decat daca se probeaza ca au profitat de ceea ce li s-a dat.

Potrivit legii, pentru persoanele care nu au capacitate de exercitiu deplina, actele juridice se fac prin reprezentant legal.

93

Reprezentarea este procedeul juridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane, numita reprezentat, astfel incat efectele acelui act incheiat se produc direct in persoana celui reprezentat.

In ceea ce priveste reprezentarea legala a unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu, aceasta este asigurata de parinti sau tutori, in cazul minorilor care nu au implinit varsta de 14 ani, si prin tutori in cazul interzisilor judecatoresti.

Capacitatea de exercitiu restransa In acest caz, minorul poate incheia acte juridice, dar acestea se incheie numai cu

incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal (parinti, tutori). Sunt situatii in care, pentru incheierea anumitor acte juridice civile, se solicita, pe langa acordul ocrotitorului legal, si cel al autoritatii tutelare.

Minorului cu capacitate de exercitiu restransa i se interzice sa incheie urmatoarele categorii de acte juridice : donatii, ipoteca, gaj.

Dupa cum pot fi mutate dintr-un loc in altul, fara a li se altera substanta, exista bunuri

mobile si bunuri imobile. 1. bunuri imobile prin natura lor: sint fixate de sol, indiferent daca incorporarea

are un caracter definitiv sau provizoriu; 2. bunuri imobile prin destinatie: sint bunuri mobile prin natura lor, dar

considerate ca imobile, datorita faptului ca sint legate de un bun imobil, al carui accesoriu il constituie.

- Conditii pentru ca un bun mobil sa devina imobil prin destinatie: ambele bunuri sa apartina aceluiasi proprietar; intre cele 2 bunuri sa existe un raport obiectiv de destinatie, prin afectarea bunului mobil la exploatarea sau serviciul bunului imobil.

3. bunurile imobile prin dreptul la care se refera: drepturile care poarta asupra unor lucruri imobile, actiunile in justitie referitoare la bunuri imobile.

In sensul prezentei lucrari, prezinta interes in mod special regimul juridic al bunurilor

imobile. Cu titlu de exemplu, subliniem unele diferente intre regimul aplicabil bunurilor mobile respectiv imobile:

instrainarea bunurilor imobile este supusa publicitatii imobiliare, pe cind cea a bunurilor mobile se realizeaza prin simpla lor transmitere.

Posesia in materie imobiliara poate duce la dobindirea dreptului de proprietate asupra bunului altuia, prin trecerea timpului. In materie de mobile, posesia prezuma proprietatea.

Cu privire la instanta competenta:

- imobile: instanta de la locul situarii bunului; - mobile: instanta domiciliului piritului.

Contractele reprezina conventia dintre 2 sau mai multe persoane in scopul de a

produce efecte juridice. Incheierea contractelor este guvernata de principiul libertatii contractuale, deoarece orice contract este creatia unei vointe umane. O parte este obligata prin contract numai pentru ca si-a exprimat dorinta in acest sens si numai in limitele in care a convenit.

Principiul libertatii contractuale se exprima si prin aceea ca o persoana poate incheia

orice fel de contract, poate sa determine prin vointa sa clauzele contractuale si efectele pe care contractul urmeaza sa le produca.

94

Sub aspectul formei incheierii contractului, libertatea contractuala se exprima prin ceea ce se numeste consensualism; contractul se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. O clasificare care prezinta interes practic, este clasificarea dupa modul de formare:

1. Contracte consensuale, pentru a caror formare este suficient simplul acord de vointa al partilor, fara sa mai fie nevoie de vreo formalitate sau vreo forma speciala de manifestare a vointei partilor. Aceste contracte formeaza regula, contr. solemne si reale intilnidu-se in mod exceptional;

2. Contractele solemne, pentru a carui validitate, pe linga acordul de vointa, mai este necesara indeplinirea unor formalitati impuse de lege;

- sint incheiate in fata unui functionar public, abilitat prin lege sa intocmeasca actele;

- in lipsa formei solemne a contractului (care este un element constitutiv al sau) acesta este lovit de nulitate absoluta; (Ex.: donatiunea, contractul de ipoteca, actele de instrainare a unor imobile);

3. Contractele reale, pentru a carui formare se considera ca, pe linga acordul de

vointa, mai este necesara si remiterea unui lucu (res) de catre una dintre parti catre cealalta; acestea sint in fond contracte consensuale, deoarece incheierea lor nu este supusa de lege unor forme speciale, dar obligatiile specifice lor nu iau nastere decit in momentul remiterii lucrului; Numai din acel moment contractul respectiv poate purta denumirea sa, inainte de acest moment fiind doar o promisiune de a contracta.

95

9.2.1 Conditiile de validitate ale contractului Contractul, fiind un act juridic bilateral, ce se formeaza prin acordul de vointa al

partilor, implica existenta a cel putin doua parti care sa-si exprime consimtamintul valabil cu privire la obictul si scopul contractului.Prin aceasta se invedereaza ca elementele esentiale pentru validitatea contractului sint:

• capacitatea;67

• consimtaminul;68

• obiectul69; • cauza70.

9.2.2 Incheierea contractului prin reprezentant Reprezentarea poate fi:

- legala (ex.: tutorele pentru minorul aflat sub tutela sa); - conventionala (in virtutea unui contract de mandat).

Contractul incheiat prin reprezentant in limitele puterii ce i-au fost conferite se considera ca a fost incheiat de catre cel reprezentat si produce efecte intre acesta si cealalta parte contractanta. Reprezentantul se afla in raporturi juridice cu reprezentatul, fata de care raspunde de executarea contractului de mandat (imputernicire). Daca reprezentantul actioneaza peste limitele mandatului sau se considera ca actioneaza in nume propriu.

Dupa aceste notiuni privind dreptul de proprietate si avand in vedere si definitia data de Codul civil roman:,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”. (art.480 Cod civil), dar exista o definitie mult mai completa care sa corespunda normelor juridice este urmatoarea:

Dreptul de proprietate este acel drept real care confera titularului dreptul de a intrebuinta lucrul potrivit naturii ori destinatiei sal, de a-l folosi si de a dipsune de el, in mod exclusive si perpetuu, in cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale.

Dreptul de accesiune este un drept real ce se naste in legatura cu dreptul de proprietate, avand temeiul legal in dispozitiile codului civil, art.482, care prevede ca: „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil, da dreptul asupra a tot ceea ce produce lucrul si asupra a tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul in mod natural sau artificial”2.

Accesiunea este acel mod de dobandire a proprietatii conform caruia tot ce se uneste cu un lucru sau se incorporeaza intr-un lucru devine proprietatea aceluia, caruia ii apartine lucrul la care s-a facut unirea sau incorporatiunea.

Legea reglementeaza accesiunea in art. 488 – 516 C.civ.

67 Vezi supra. 68 Intr-un prim sens, consimtamintul inseamna acordul de vointa a partilor unui contract, acord de vointe care constituie insusi contractul si da nastere, ca atare, obligatiilor respective. Intr-un alt sens, mai restrins, prin consimtamint se intelege vointa uneia dintre parti, prin care se manifesta acceptarea propunerii de a contracta a celeilalte parti. In acest sens se exprima art. 948 c.civ., cind, printre conditiile esentiale pentru validitatea unui contract, arata si consimtamintul valabil al partii ce se obliga. 69 Orice contract are ca obiect crearea de obligatii, al caror obiect este intotdeauna o prestatie (de a da, de a face, de a nu face); prestatia, la rindul ei, are drept obiect fie transmiterea unui derpt, fie un fapt al debitorului (fapt pozitiv sau o abstentiune). Cind legea se refera la obiect ca o conditie de validitate a contractului (art. 962-965 c.civ.), ea cuprinde in reglementarea sa, deopotriva, obiectul contractului, obiectul obligatiei si obiectul prestatiei. 70 Printre elementele esentiale pentru validitatea contractului, legea prevede si o "cauza licita" (art. 948 c.civ.) adaugand ca "obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect".

96

Nu va opera accesiunea in cazul in care bunul ce se uneste sau incorporeaza in cel principal apartine domeniului public.

Accesiunea este imobiliara si mobiliara, iar accesiunea imobiliara este la randu-i de doua feluri : naturala si artificiala.

Din reglementarea legala a accesiunii concluzionam ca pamantul este considerat lucrul principal, iar tot ce se incorporeaza in acesta are caracter accesoriu.

Accesiunea imobiliara naturala se refera la pamant si la animale si se produce ca urmare a unui fenomen natural, fara interventia omului.

Accesiunea imobiliara artificiala sau industriala presupune interventia omului si, spre deosebire de cea naturala, ea implica si plata unor despagubiri catre cel in detrimentul caruia opreaza, potrivit principiului ca nimeni nu se poate imbogati in dauna altei persoane.

Sunt situatii numeroase in privinta dreptului de proprietate, cum ar fi:

1. cand sporirea suprafetei terenului a avut loc pe cale naturala, prin aluvionare, suprafata respectiva devine proprietatea celui care este si proprietatea la care s-a alipit suprafata rezultata din depunerea aluviuni;

2. plantatiile si constructiile facute pe terenurile altuia revin proprietarului, care va avea obligatia sa restituie contra valoarea lor, celui care le-a facut fiind de buna credinta sau sa ceara inlaturarea lor si sa i se plateasca despagubirile de la cel ce le-a facut cu rea credinta;

3. atribuirea lucrului mobil rezultat din combinarea a doua substante, proprietarului lucrului cu valoarea mai mare (un aliaj din argint) si, bineinteles, cu despagubirea corespunzatoare a proprietarului lucrului cu valoare mai mica (in exemplu dat, proprietarul argintului) – este asa numita „confuziune”

4. atribuirea lucrului mobil rezultat din prelucrarea unui material apartinand altei persoane, aceluia care are contributia mai insemnata la bunul respectiv, de exemplu, statuia obtinuta dint-un bloc de marmura, va reveni sculptorului, spre deosebire de situatia in care se confectioneaza o haina, aceasta va reveni proprietarului stofei si nu confectionerului – este „specificatiune”.

Avand in vedere specificul lucrarii, anume de a propune solutii in vederea legalizarii

comunitatilor de romi sub aspectul actelor de proprietate, inchiriere, identitate si stare civila, prezinta relevanta, in special situatia constructiilor facute pe terenurile altuia, intrucat se intalnieste des in practica si are legatura directa cu scopul lucrarii, spre deosebire de accesiunea in cazul bunurilor mobile.

Terenul este considerat lucrul principal, iar tot ce se incorporeaza in acesta are

caracter accesoriu. a) Constructiile, plantatiile sau alte lucrari facute de proprietar pe terenul sau cu

materialele altuia – este primul caz si el este prevazut in dispozitiile art.493 C.civ.; In aceasta situatie, proprietarul terenului devine si proprietar al constructiei, insa el va trebui sa-l despagubeasca pe proprietarul materialelor cu contravaloarea acestora. Proprietarul materialelor va mai putea solicita, eventual, daune-interese, insa nu va putea pretinde sa ridice materialele incorporate in constructie.

b) Constructiile, plantatiile sau alte lucrari facute de o persoana cu materialele sale pe terenul proprietatea altcuiva – este cel de-al doilea caz de accesiune imobiliara artificiala si este reglementat de art 494 C.civ. In aceasta ipoteza, proprietarul terenului are dreptul de a tine lucrarile pentru el sau de a indatora pe constructor sa le ridice. In ceea ce-l priveste pe

97

proprietarul materialelor, drepturile lui vor fi diferite dupa cum a fost un constructor de buna-credinta sau un constructor de rea credinta :

1. Daca constructorul a fost de rea-credinta, in sensul ca el a stiut ca terenul pe care construieste apartine altei persoane, atunci proprietarul terenului are, la alegerea sa, una din urmatoarele posibilitati :

- sa pastreze constructia, plantatia sau lucrarea, devenind proprietar prin accesiune, despagubindu-l pe constructor cu pretul muncii si valoarea materialelor ori

- sa-l oblige pe constructor sa-si ridice lucrarile facute pe cheltuiala sa, cu obligarea acestuia si la plata de daune-interese, pentru prejudiciile sau vatamarile ce le-ar putea suferi.

2. Daca constructorul a fost de buna-credinta, in sensul ca acesta a construit pe un

teren pe care il credea al sau, dar, in realitate, acest teren apartinea altcuiva, atunci proprietarul terenului nu va putea cere ridicarea plantatiei, cladirii sau lucrarii.

Proprietarul terenului devine si proprietar al lucrarii si va trebui sa-l despagubeasca pe constructor. El va putea alege intre solutia de a plati constructorului :

- fie contravaloarea materialelor si pretul muncii, - fie o suma „egala cu cresterea valorii fondului „(sporul de valoare). Dreptul de proprietate publica este acel drept de proprietate care apartine statului sau

unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, potrivit legii sau naturii lor, sunt de uz sau de interes public, facand parte deci din domeniul public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale71.

Bunurile domeniale72 se impart in doua categorii si anume:

- bunuri apartinand domeniului public; - bunuri care apartin domeniului privat.

Domeniul public cuprinde bunurile care, prin natura lor ori prin destinatia lor, sunt declarate prin lege ca apartin domeniului public(art.135, pct. 4 si 5 din Constitutie). Domeniul public poate fi de interes national ori local.

Domeniul privat al statului cuprinde bunurile ce alcatuiesc patrimoniul privat al statului si unitatilor administrativ-teritoriale (comuna, orasul, municipiul, judetul)73. Bunurile din proprietate publica nu pot dobandite pe calea uzucapiunii, oricat de lunga ar fi uzucapiunea, in cazul bunurilor imobile, iar bunurile mobile nu pot fi dobandite prin posesia de buna credinta.74

Dreptul de proprietate privata este acel drept patrimonial real care confera titularului dreptului exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosintei si a dispozitiei, in mod exclusiv, absolut si perpetuu, prin putere proprie si in interes propriu, in limitele impuse de lege. Proprietatea privata apartine particularilor si beneficiaza de un regim juridic de vocatie egal cu proprietatea publica.

71 Vezi art. 1 si 3 din legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul sau juridic. 72 Bunurile apartinand statului, respectiv unitatilor administrativ-teritoriale, poarta denumirea de „bunuri domeniale”. 73 Legea nr. 213/1998 in art.4 statueaza „Domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitatile administrativ-teritoriale au dreptul de proprietate privata”. 74 Conform dispozitiilor art. 1844 Cod civil: „Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert”.

98

Dezmembramintele dreptului de proprietate reprezinta drepturile reale rezultate din separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate. Acestea sunt:

- Dreptul de uzufruct - Dreptul de uz si dreptul de habitatie - Dreptul de servitute75 - Dreptul real de folosinta - Dreptul de superficie

Dreptul de folosinta Acest drept este prevazut de art. 18 alin3 din Legea fondului funciar nr.18/1991

republicata, conform careia "se pot atribui, la cerere, in folosinta agricola, serviciile publice comunale, in perioada cat lucreaza in localitate, daca nu au teren in acea localitate, ei sau membrii familiei sale".

Dreptul de proprietate asupra acestor terenuri apartine comunei, orasului sau municipiului, dupa caz.

Dreptul de superficie Dreptul de superficie reprezinta dreptul de proprietate pe care il are o persoana

denumita superficiar, asupra constructiilor, plantatiilor, sau lucrarilor ce se afla pe suprafata unui teren ce apartine altui proprietar.

Spre deosebire de dreptul de proprietate, dreptul de superficie prezinta urmatoarele particularitati:

a) dreptul de proprietate poate avea ca obiect bunuri de orice natura, pe cand dreptul de superficie poate avea ca obiect numai constructii si plantatii;

b) dreptul de proprietate confera titularului posesiunea, folosinta si dispozitia asupra bunului ce formeaza obiectul dreptului, pe cand dreptul de superficie, pe langa aceste prerogative, mai confera titularului sau si dreptul de folosinta privitor la terenul pe care se afla constructiilor si plantatiile.

Modurile de obtinere a dreptului de superficie sunt: 1. pe cale conventionala:

- prin conventia dintre proprietarul unui teren, care permite superficiarului sa ridice o constructie, sau sa faca o plantatie pe terenul sau;

- prin intermediul unui contract cand transmisiunea dreptului de superficie de la vechiul titular la noul titular are loc pe cale acordului de vointa a ambelor parti;

- prin atribuirea folosintei terenului de care stat persoanelor fizice sau juridice in scopul ridicarii unor constructii

- pe cale succesorala, dreptul de superficie se dobandeste prin testament sau prin lege.

2. dreptul de superficie se mai poate dobandi si ca efect al unei posesiuni indelungate – uzucapiune.

Cele mai frecvente modalitati de nastere a dreptului de superficie sunt contractul de inchiriere a unui imobil, in care s-a stipulat ca locatarul poate sa faca anumite adaugiri imobilului inchiriat si contractul de arenda al unor terenuri pe care arendasul face anumite constructii sau plantatii, asupra carora el dobandeste un drept de superficie.

75 Vezi Ion P. Filipescu si Andrei I. Filipescu, Drept civil – Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Universul juridic, Bucuresti -2006, pag. 351.

99

9.2.3 Posesia Posesia este o stare de fapt ce produce de efecte juridice si consta in stapanirea

materiala sau exercitarea unei puteri de fapt de catre o persoana asupra unui bun, cu intentia si vointa de-a se comporta fata de toti ceilalti ca proprietar sau titular al altui drept real”.

Rezulta ca, in cazul posesiei este necesara existenta urmatoarelor doua elemente: unul material (corpus) si unul psihologic (animus).

Elementul material, corpus, consta in totalitatea faptelor materiale de stapanire sau folosire, exercitate asupra lucrului. Acest element (corpus) se poate materializa si in anumite acte juridice pe care posesorul le poate incheia cu privire la acel bun (comodatul, locatiunea, etc).

Elementul psihologic, animus, consta in intentia sau vointa posesorului de-a exercita stapanirea lucrului pentru sine, adica sub nume de proprietar sau titular al altui drept real.

In plus fata de cele aratate, pentru a putea produce efectele sale juridice, este necesar ca posesia sa fie utila, adica sa indeplineasca anumite calitati prevazute de lege. In lipsa acestor calitati, posesia nu poate produce efectele sale juridice.

Astfel, potrivit art. 1847 Cod civil, posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.

In plus, in practica judiciara a fost retinuta inca o conditie, si anume ca posesia sa fie neechivoca.

De precizat ca, odata cu intreruperea posesiei ori in cazul in care nu este exercitata sub nume proprietar dispare insasi posesia. Asadar, nu poate fi vorba de o posesie viciata, ci de inexistenta posesiei.

Rezulta deci faptul ca, pentru a indeplini cerintele in materie de utilitate, posesia trebuie sa fie:

- continua; - netulburata; - publica; - neechivoca.

In situatia in care posesia nu indeplineste aceste calitati, este o posesie viciata. Drept urmare, vicile posesiei reprezinta reversul calitatilor posesiei. Viciile posesiei sunt:

- discontinuitatea; - violenta; - clandestinitatea; - echivocul.

Cu privire la viciile posesiei se impun urmatoarele precizari:

1. Discontinuitatea posesiei: Potrivit art. 1848 Cod civil, “posesiunea este discontinua cand posesorul o exercita in mod neregulat, adica cu intermitente anormale”. Aceasta calitate presupune o stapanire continua asupra bunului. In realitate acest lucru nu este practic posibil, iar existenta unor intermitente normale nu-i rapeste posesiei calitatea de-a fi continua, nu o afecteaza de viciul discontinuitatii. Singura conditie este ca intermitentele sa nu fie anormale. Cu titlu de exemplu, o persoana care poseda un teren agricol in tot timpul anului, mai putin pe timpul iernii, exercita o posesiune continua intrucat intermitentele sunt normale, tin de conditiile climatice normale.

2. Violenta. Una din calitatile necesare posesiei pentru a fi utila este ca

ea sa fie pasnica, adica netulburata. Viciul care reprezinta reversul acestei calitati este violenta. Confomr art. 1851 Cod civil “Posesiunea

100

este tulburata cand este fundata sau conservata prin acte de violenta in contra sau in partea adversarului”. Acest lucru presupune ca intrarea in posesia bunului, folosirea acestuia de catre posesor trebuie sa se faca in mod pasnic, fara violenta. Daca intrarea in posesie sau mentinerea posesiei posesiei asupra bunului se face prin violenta, nu mai poate fi vorba de o posesie utila ci de una viciata (si drept rezultat nu va produce efectele prevazute de lege).Textul art. 1851 Cod civil a fost critica in literatura juridica, retinandu-se ca – contrar textului legal – violenta pasiva din partea posesorului, atunci cand are loc o tulburare a posesiei sale de catre un tert, nu constituie viciu al posesiei. Solutia contrara este vadit injusta intrucat nici o persoana nu poate fi obligata sa suporte consecintele negative ale unor fapte comise de catre o alta persoana.

3. Clandestinitatea. Posesia trebuie sa fie publica, adica sa fie exercitata

in vazul tuturor. Clandestinitatea presupune exercitarea posesiei in secret, fara ca aceasta posesie sa fie facuta cunoscuta. Aceasta situatie este reglementata de art. 1852 Cod civil care prevede ca ”Posesia este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat acesta nu este in stare de a o putea sa o cunoasca”.

4. Echivocul. Neechivocul nu este reglementat prin legea ca una din

calitatile posesiei, insa a fost considerata ca atare in practica judiciara, unde posesia echivoca nu a fost considerata una utila, de natura sa produca efecte juridice. Posesia este echivoca apare atunci cand nu se stie daca posesorul are sau nu elementul intentional (animus domini sau animus sibi habendi). Echivocul exista atunci cand doua sau mai multe persoane savarsesc acte de stapanire asupra unui bun, iar nici una dintre ele nu pretinde o posesie proprie, definita distinct.

Mai trebuie precizat faptul ca posesia creaza o prezumtie de proprietate in favoarea

posesorului. Unul dintre motivele ce stau la baza acestei prezumptii este faptul ca, de regula, exercitarea unei puteri de fapt asupra unui bun corespunde existentei dreptului de proprietate. Asa fiind, posesia creaza o aparenta a dreptului, orice posesor al unui bun este in aparenta proprietarul sau. Prin urmare, pana la proba contrarie, posesorul este prezumat a fi proprietarul bunului pe care il poseda.

Pe cale de consecinta, beneficiind de aceasta prezumtie legala, posesorul bunului nu este tinut, in caz de litigiu, sa aduca si alte probe pentru a dovedi ca este proprietarul acelui bun.

9.2.4 Proba actelor juridice Oricine pretinde un drept trebuie sa dovedeasca existenta acestuia. In practica, a nu

dovedi un drept este ca si cum acesta nu ar exista. Proba - este tot ce este de natura sa determine stabilirea unui adevar, adica orice

mijloace de convingere ingaduite de lege, pentru a demonstra instantei, adevarul faptelor pretinse.

Obiectul probei: - actele juridice, - faptele materiale generatoare de drepturi.

101

Faptele materiale pot fi probate prin orice mijloc de proba, pe cind actele juridice sint supuse unui sistem de probe preconstituite, care iau de obicei forma unor inscrisuri.

In mod firesc proba se face cu privire la faptele pozitive. Existenta faptelor negative se poate dovedi prin dovedirea unui fapt pozitiv. (ex. se dovedeste ca o persoana a fost in alt oras la o anumita data si in consecinta nu a fost in oras).

Cind pentru validitatea unui act juridic legea cere ca el sa imbrace o anumita forma, proba existentei lui nu se poate face dcit prin dovada care rezulta din indeplinirea formei respective. Daca o atare forma lipseste, proba actului juridic nu se poate face in nici un alt mod (inscrisul autentic). Forma actelor solemne are un caracter imperativ si nu poate fi modificat prin conventia partilor.

Dreptul la proba si limitele lui Oricare parte din proces are dreptul sa faca dovada faptului ori a actului generator al

dreptului pretins. Conditii:

- administrarea probei sa nu fie oprita de lege: astfel nu se poate face nici o proba impotriva unei prezumtii legale absolute, cum ar fi impotriva prezumtiei de adevar ce rezulta din puterea lucrului judecat;

- proba sa fie pertinenta (sa aiba o legatura cu dreptul pretins); - proba sa fie concludenta (sa se refere la imprejurari care duc la

solutionarea litigiului); - sa fie utila (sa nu tinda la dovedirea unor imprejurari incontestabile).

Reclamantul este tinut sa dovedeasca sustinerile sale. Paratul, care poate sa conteste afirmatiile reclamantului, intrucit formuleaza prin aceasta negare el insusi o pretentie, va fi tinut sa o dovedeasca, deoarece el devine reclamant.

In cursul desfasurarii procesului proba se imparte intre reclamant si parat, sub supravegherea instantei, careia ii revine initiativa si raspunderea in stabilirea adevarului.

9.2.5 Mijloacele de probă

9.2.5.1 Inscrisurile

Reprezinta orice scriptura provenind de la o parte sau de la un tert, ca instrument de proba.

Dupa scopul lor sint: - originare sau primordiale - intocmite in scopul constatarii raporturilor

juridice dintre parti; - recognitive - intocmite in scopul constatarii raporturilor juridice

preexistente intre parti; - confirmative - prin care se acopera nulitatea relativa a unui act juridic.

O clasificare deosebit de relevanta in contextual lucrarii noastre este clasificarea dupa

modul de intocmire a actelor: 1. Inscrisuri autentice: cele facute cu solemnitatile prevazute de lege, de

catre un functionar de stat, chemat sa instrumenteze, in limitele atributiilor sale, in locul unde actul s-a facut. Uneori forma autentica este ceruta de lege (donatie), alteori este convenita de parti. Ele fac proba pina la inscrierea in fals, privind constatarile personale facute de functionarul respectiv, cum ar fi mentiunile despre prezenta partilor,

102

despre semnarea inscrisului de catre parti in fata sa. Fac dovada numai pina la proba contara mentiunile privind adevarul celor declarate de catre parti, deoarece functionarul instrumentator nu a putut decit sa ia act de aceste declaratii. Inscrisul autentic mai prezinta avantajul de a permite investirea lui directa cu formula executorie, fapt care ingaduie punerea lui in executare fara ca intre parti sa fi urmat o judecata.

2. Inscrisuri sub semnatura privata: inscrisuri care constatind un act juridic, sint intocmite si semnate de catre parti, fara interventia unui organ de stat. Semnatura partilor este de obicei singura conditie ce se cere in privinta unui inscris sub semnatura privata. Data inscrisului sub semnatura privata are intre parti si succesorii lor in drepturi acceasi forta probanta ca insusi continutul inscrisului, adica pina la proba contrara. Legea cere ca actele inscrisuri sub semnatura privata, care constata contractele sinalagmatice, sa fie intocmite in atitea exemplare originale cite parti sint cu interese contrare si ca pe fiecare exemplar sa se faca mentiune despre numarul originalelor intocmite ("formalitatea dublului exemplar"). Inscrisul sub semnatura privata, nul pentru neindeplinirea formalitatii dublului exemplar, are totusi valoarea probatorie a unui inceput de dovada scrisa. Legea mai cere ca inscrisul sub semnatura privata sa fie ori scris in intregime de catre cel care se obliga, ori in caz contrar, sa se mai indeplineasca o formalitate: semnatura debitorului sa fie precedata de cuvintele "bun si aprobat", precum si de indicarea in cifre si litere a sumei de bani sau a intinderii obligatiei, ambele mentiuni fiind scrise de mina debitorului. In cazul in care nu se indeplineste formalitatea "bun si aprobat", inscrisul este nul, lipsit de putere probatorie. Scrisorile reprezentind corespondenta intre doua persoane pot constitui mijloace de proba, in masura in care continutul lor infatiseaza marturisiri scrise extrajudiciare. Telegramele fac dovada intocmai ca un inscris sub semnatura privata, cind originalul ei este semnat de insasi persoana care o trimite.

9.2.5.2 Proba cu martori

Martorii sint persoanele chemate pentru a informa instanta cu privire la faptele

concludente in solutionarea unui litigiu. Declaratia facuta de martori in fata instantei asupra unor fapte aflate in legatura cu

pretentia partilor se numeste marturie sau depozitie de martor. Marturia constituie deci un mijloc de proba: in mod obisnuit aceasta proba este denumita proba cu martori sau proba testimoniala.

Exista mai multe reguli:

1. un act juridic nu poate fi probat decit prin inscrisuri; 2. nu se poate dovedi cu martori impotriva sau peste cuprinsul unui inscris; 3. proba cu martori este admisa numai in ceea ce priveste actele al caror obiect

are o valoare mai mica de 250 lei, cu conditia ca dispozitii normative speciale sa nu impuna, cu privire la dovedirea actelor respective, proba scrisa;

4. proba cu martori este admisa indiferent de valoarea obiectului actului juridic,

103

ori de cite ori exista un inceput de dovada scrisa, deoarece intr-o asemenea situatie proba testimoniala vine numai sa completeze proba scrisa;

5. proba cu martori mai este admisibila, indiferent de valoarea obiectului actului juridic, ori de cite ori constituirea unei probe scrise nu a fost cu putinta;

Prezumtiile sunt consecinte ce se trag dintr-un fapt cunoscut in privinta unui fapt

necunoscut. Aceste consecinte pot fi deduse de catre:

- oameni (judecator, arbitru) ⇒ prezumtii de fapt, - lege.⇒ prezumtii legale (ex.: daca un minor locuieste cu parintii sai, legea prezuma

ca parintii sint in culpa in cazul in care acel minor pricinuieste prejudicii unei persoane, in masura in care ei ar fi putut impiedica faptul prejudiciabil).

Prezumtia constituie deci mijlocul de proba prin care existenta unui fapt este stabilita prin dovedirea altui fapt, cu care se afla in strinsa legatura.

Este deci un mijloc de proba indirect, intrucit, in loc sa se probeze faptul pretins, asupra caruia poarta litigiul si care este imposibil sau greu de dovedit, se probeaza un alt fapt, aflat cu primul intr-o legatura asa de strinsa, incit existenta lui poate duce la concluzii in privinta celuilalt. Legea prevede o limitare cu privire la prezumtiile de fapt la cazurile in care este admisa proba cu martori. Prezumtiile legale sint cele prevazute intr-un text de lege: nulla praesumtio sine lege. Ele nu pot fi aplicate extensiv sau prin analogie, intrucit textele pe care le instituie sint de stricta interpretare.

De asemenea unele prezumtii legale pot fi combatute prin dovada contrara, deci au o forta probanta relativa, in timp ce altele, neadmitind posibilitatea unei probe contrare, au o putere absoluta.

Prezumtia autoritatii lucrului judecat. Dintre prezumtiile stabilite de lege, puterea lucrului judecat prezinta aspecte cu totul

deosebite. Prin lucrul judecat se intelege ceea ce s-a decis printr-o hotarire judecatoreasca, iar puterea sau autoritatea lucrului judecat inseamna forta cu care se impune lucrul judecat si care este aceea a unei prezumtii absolute, in virtutea careia se prezuma ca tot ce a decis instanta corespunde adevarului, asa incit nici o proba contrarie nu poate fi admisa, nici chiar marturisirea.

104

9.3 Anexa 3 – Jurisprudenţă76

9.3.1 Tacita relocaţiune. Proba. Proces verbal de predare preluare a spaţiului. Despăgubiri. Justificare

Procesul verbal de predare preluare a spaţiului reprezintă o probă a folosinţei efective a spaţiului de către locatar cât şi a recunoaşterii indirecte a valabilităţii contractului, cu clauze obligatorii pentru ambele părţi, încât, chiar dacă la un moment dat a operat o reziliere voluntară a contractului de închiriere, de vreme ce locatarul nu a eliberat spaţiul, el datorează despăgubiri. Secţia comercială, decizia nr.868 din 12 februarie 2002

Reclamanta R.A APATERM Oradea a chemat-o în judecată pe pârâta COOP. „M.I.” Oradea, solicitând instanţei, ca aceasta să fie obligată la plata sumei reprezentând despăgubiri, deşi iniţial a cerut plata chiriei.

Prin sentinţa civilă nr.417 /LC din 2 mai 2000, Tribunalul Bihor, Oradea a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că deşi a notificat-o pe pârâtă că nu mai doreşte să prelungească contractul de închiriere, reclamanta nu s-a prezentat pentru preluarea spaţiului, cu toate că pârâta i-a comunicat că renunţă la acesta, astfel că reclamanta nu-şi poate invoca propria culpă în susţinerea pretenţiilor.

Curtea de Apel Oradea,Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr.488/C-A din 19 octombrie 2000, a respins, ca nefondat apelul reclamantei, cu motivarea că aceasta nu a trimis nici un reprezentant pentru a prelua spaţiul, fapt ce nu poate fi imputat pârâtei, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada folosirii în continuare a spaţiului de către pârâtă, iar facturile şi ordinele de plată depuse la dosar de reclamantă sunt irelevante, fiind emise global.

Reclamanta a declarat recurs, susţinând că în mod greşit, i-a fost respinsă acţiunea, atâta timp cât este de esenţa contractului de închiriere faptul că acesta se poate încheia şi prin acordul tacit al părţilor, fără vreo formalitate, iar pârâta s-a folosit de spaţiu pe perioada aprilie 1997 – iunie 2000, refuzând achitarea chiriei, aşa că a anexat şi procesul verbal de predare-preluare din 20 martie 2000, act care făce dovada atât a folosirii spaţiului în continuare de către pârâtă (după notificare), cât şi a recunoaşterii indirecte a valabilităţii contractului de închiriere, cu clauze obligatorii pentru ambele părţi.

Recursul este fondat. Din examinarea criticilor formulate în recurs, raportate la actele dosarului şi la

hotărârile pronunţate în cauză se constată că actul nou depus în recurs de reclamantă, respectiv procesul verbal de predare-preluare a spaţiului, demonstrează într-adevăr că pârâta a folosit efectiv spaţiul în discuţie, atât pe perioada facturată cât şi în continuare, până când s-a procedat la predarea şi respectiv preluarea acestuia, în martie 2000.

Este adevărat că la un moment dat a operat o reziliere voluntară a contractului de închiriere, dar de vreme ce pârâta nu a eliberat spaţiul, este cert că ea datorează reclamantei în continuare despăgubiri, ca urmare a folosinţei spaţiului în baza unui raport juridic clar şi dovedit, iar modificarea de acţiune, pentru perioada în care contractul nu a mai subzistat, este corectă.

76 Pentru detalii, vezi site-ul Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, www.scj.ro.

105

http://www.scj.ro/

Ca atare, pretenţiile reclamantei, sunt întemeiate şi necontestate în ceea ce priveşte situaţia de fapt.

În consecinţă, recursul a fost admis, decizia casată şi sentinţa schimbată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata despăgubirilor.

9.3.2 Contract de locaţiune. Anunţarea concediului. Tacita relocaţiune. Imposibilitate

Potrivit art.1438 C.civ., când s-a notificat concediul, locatarul nu mai poate opune

relocaţiunea tacită, întrucât manifestarea de voinţă a locatorului de a nu reînnoi contractul de locaţiune desfăcut prin efectul expirării termenului locaţiunii împiedică tacita relocaţiune, astfel încât art.1437 C.civ. nu mai poate fi aplicat în condiţiile evocate. Secţia comercială, decizia nr.7641 din 13 decembrie 2002

Prin sentinţa civilă nr.424, din 4 mai 2000, Tribunalul Bihor a admis acţiunea Consiliului Local al Municipiului Oradea-Direcţia Imobiliară împotriva pârâtei S.C. „M.A.M.” SRL şi a constatat încetarea contractelor de închiriere din 15 noiembrie 1993 şi a dispus evacuarea pârâtei.

Prima instanţa a reţinut că, deşi durata pentru care au fost încheiate contractele a expirat, pârâta, cu rea credinţă, a continuat să ocupe şi să folosească spaţiile în litigiu, în mod abuziv, fără titlu legal, cu toate că a fost notificată de reclamant prin intermediul executorilor judecătoreşti să le părăsească.

Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr.293 din 5 iunie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă şi a respins acţiunea.

Instanţa de control judiciar a apreciat că, în speţă, operează tacita relocaţiune, în temeiul art.1437 C.civ., întrucât pârâta, deşi somată de reclamantă să elibereze spaţiile ca urmare a expirării termenului stipulat în contractele de locaţiune, a fost totuşi lăsată în posesia acestora.

Invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art.304 pct.7, pct.8 şi pct.9 C.proc.civ., reclamanta a declarat recurs susţinând că hotărârea instanţei de apel, cuprinde motive străine de obiectul pricinii şi este dată cu greşita aplicare a art.1437 C.civ. şi cu încălcarea art.1438 C.civ., având în vedere că pârâta nu mai poate opune tacita relocaţiune după notificare.

Recursul este fondat. Astfel, din examinarea materialului probator administrat rezultă că după expirarea

termenului stipulat în contractele de locaţiune locatorul reclamant a notificat locatarei pârâte concediul.

Cum manifestarea de voinţă a locatorului de a nu reînnoi contractele desfăcute prin efectul expirării termenului locaţiunii împiedică formarea tacitei relocaţiuni, înseamnă că, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art.1437 C.civ. şi a încălcat prevederile art.1438 C.civ., în condiţiile evocate.

Constatând îndeplinite cerinţele art.304 pct.9 C.proc.civ. şi în temeiul art.312 pct.1-3 C.proc.civ. Curtea a admis recursul, a modificat decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva primei sentinţei care a fost menţinută.

106

9.3.3 Acţiune în constatare. Acţiune în realizarea dreptului pretins. Prioritate Potrivit art.111 C.proc.civ., partea care are interes în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, poate formula o cerere în acest sens, care devine inadmisibilă, dacă poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins, ca în cazul unei acţiuni de rectificare a înscrierii din cartea funciară. Secţia comercială, decizia nr.495 din 30 ianuarie 2002

Prin sentinţa civilă nr.71 din 29 ianuarie 1999, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acţiunea SC „A” SA împotriva SC „T” SA, constatând că reclamanta este proprietara imobilului denumit „Laboratorul de cofetărie-patiserie” situat în Deva.

Prin decizia nr.953/A din 3 decembrie 1999, Curtea de Apel Alba-Iulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins apelul reclamantei şi a admis apelul pârâtei respingând acţiunea ca inadmisibilă.

Instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile restrictive prevăzute de art.111 C.proc.civ., deoarece imobilul care constituie obiectul litigiului este întabulat pe numele pârâtei iar aceasta îl foloseşte efectiv, astfel că reclamanta are posibilitatea formulării unei acţiuni în rectificarea înscrierii în cartea funciară, care este o acţiune în realizarea dreptului pretins.

Reclamanta a declarat recurs, susţinând că există o contradicţie între dispozitivul deciziei, care menţionează numai respingerea acţiunii şi considerente, care precizează că acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, că există o insuficientă motivare a deciziei pentru ca acţiunea să poată fi calificată ca inadmisibilă, iar problema posesiei asupra imobilului este irelevantă.

Recursul este nefondat. Instanţa de apel a reţinut în mod corect că, reclamanta nu era îndreptăţită să recurgă la

o acţiune în constatare, atâta timp cât utilizarea imobilului în litigiu de către pârâtă sub nume de proprietar este relevantă în speţă şi că tocmai această situaţie face inadmisibilă promovarea unei acţiuni în constatare şi impune reclamantei ca, în măsura în care se consideră proprietara legitimă a imobilului să promoveze o acţiune în realizarea dreptului pretins, în care să opună titlul său celui invocat de pârâtă.

Reglementarea cu valoare de principiu instituită prin art.111 C.proc.civ. este de aplicare generală dar nu există temeiuri pentru a se considera că pretinsul titlu de proprietate al reclamantei ar putea fi dovedit numai printr-o acţiune în constatare atâta timp cât există posibilitatea formulării unei acţiuni în realizare.

Menţionarea expresă în dispozitivul deciziei a soluţiei de respingere a acţiunii, fără alte precizări nu este în nici un fel contrazisă de motivarea respectivei hotărâri,care susţine aceeaşi soluţie analizând inadmisibilitatea acţiunii.

În consecinţă recursul a fost respins ca nefondat.

107

9.3.4 Acţiune în constatarea proprietăţii construcţiilor edificate fără autorizaţie de către proprietarii terenului. Admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept civil. Drept procesual civil. Dreptul de proprietate. Construcţii edificate de proprietarul terenului fără autorizaţie. Acţiune în constatare. Admisibilitate. Înţeles

C.civ., art. 489 şi urm. C.proc.civ., art.111 Legea nr.50/1990

Proprietarul terenului este proprietar şi al construcţiilor ce a edificat pe acel teren,

conform art.489 şi urm C.civ., chiar dacă nu a avut autorizaţie de construire. Pentru constatarea dreptului, este admisibilă acţiunea în constatare, reglementată

prin art.111 C.proc.civ. şi, în speţă, se judecă în contradictoriu cu persoana care ar putea să conteste dreptul, cum ar fi autoritatea publică locală.

Inexistenţa contractului de construire şi a procesului verbal de predare-primire şi lipsa autorizaţiei de construcţii pot avea consecinţe pe planul raporturilor de natură administrativă, conform Legii nr. 50/1990 modificată prin Legea nr.453/2001, antrenând o răspundere contravenţională, iar nu inadmisibilitatea acţiunii în constatarea dreptului de proprietate. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3668 din 6 mai 2005

Rejudecând fondul cauzei, după desfiinţarea sentinţei civile nr. 544 din 27 ianuarie 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin decizia nr. 730/A din 28 iunie 2004, a admis acţiunea în constatare a reclamanţilor Gh.L. şi alţii, reţinând că sunt proprietarii unor construcţii (magazie şi garaj) ce au edificat pe terenul ce au cumpărat, împreună cu alte construcţii, prin contractul autentificat sub nr.6991 din 12 martie 1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucureşti,.

Prin recursul declarat de Municipiul Bucureşti – pârât, în contradictoriu cu care s-a judecat cauza – a susţinut, în esenţă, că în mod greşit s-a admis acţiunea în constatare, deoarece reclamanţii au edificat construcţii respective fără a obţine o autorizaţie şi fără a deţine contractul de construcţie şi procesul verbal de predare-primire, acţiunea reprezentând o încercare de eludare a prevederilor art. 2 din Legea nr.50/1990, modificată prin Legea nr.453/2001.

Recursul este nefondat. Pe calea acţiunii în constatare – interogatorie, reclamanţii au acţionat în judecată

Municipiul Bucureşti prin primarul general pentru că acesta - singurul care ar putea contesta - să se pronunţe dacă invocă sau nu vreun drept de proprietate asupra celor două construcţii – magazie şi garaj – în condiţiile în care reclamanţii, în calitate de proprietari ai terenului, dobândit prin act autentic, sunt prezumaţi proprietari, în temeiul art. 492 C.civ.

Aspectele de ordin formal legate de inexistenţa contractului de construcţie şi procesul verbal de predare primire nu pot obstrucţiona sau limita dreptul de proprietate al reclamanţilor, după cum constatarea dreptului de proprietate al reclamanţilor nu poate avea consecinţe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistenţa autorizaţie, pentru a se putea afirma că aceştia au tins, pe calea acţiunii de faţă, să eludeze prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001.

Dimpotrivă, legitimarea calităţii lor de proprietari ai construcţiilor de pe teren ar putea, în lipsa autorizaţiei şi cu respectarea dispoziţiunilor legale, să antreneze răspunderea

108

contravenţională a acestora pentru lipsa autorizaţiei de construcţie. Pe calea expertizei efectuată în cauză s-a realizat identificarea şi poziţionarea

construcţiilor pe teren, în privinţa cărora reclamanţii au urmărit, pe calea acţiunii în constatare, să-şi consolideze un drept subiectiv preexistent.

În raport de cele mai sus arătate, recursul a fost respins.

9.3.5 Contract vânzare-cumpărare. Antecontract. Acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Prescripţie

Cuprins pe materii : Drept civil. Obligaţii. Partea specială. Contract de vânzare-cumpărare. Antecontract. Hotărâre care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare. Prescripţia extinctivă

C. civ., art. 942, art.969, art. 1073 şi urm., art. 1294 Decretul nr. 167/1958, art. 1, art. 3, art. 7, art. l6 lit.a

Antecontractul, de vânzare-cumpărare a unui imobil, este o promisiune bilaterală de

a contracta; în caz de neexecutare a obligaţiei asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură, a obligaţiei de a face, se asigură prin acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Termenul prescripţiei curge din momentul încheierii contractului, însă atunci când promitentul cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui, cu acordul promitentului-vânzător, echivalează cu recunoaşterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a din decret.

Prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă în momentul în care promitentul-vânzător se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător. Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.1212 din 17 februarie 2005

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6692 din 30 octombrie

2003, confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 304 din 19 februarie 2004, a respins ca prescrisă acţiunea prin care reclamantele M.V. şi M.R. au cerut, în contradictoriu cu pârâta M.L., să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru un imobil situat în Bucureşti.

În esenţă, s-a reţinut că, prin actul încheiat între părţi, la 1 septembrie 1986, s-a născut, în sarcina acestora, obligaţia de a face, că acţiunea este personală şi s-a prescris în termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, care a curs de la data antecontractului de vânzare-cumpărare şi s-a împlinit înainte de data acţiunii de 7 august 2003.

Recursul reclamanţilor este fondat. În raport cu probele administrate şi susţinerile părţilor, la data formulării cererii, care

are ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, dreptul la acţiune nu era prescris.

Între părţi s-a încheiat, la data de 1 septembrie 1986, un antecontract prin care acestea s-au angajat să încheie ulterior contractul de vânzare-cumpărare, asumându-şi obligaţia de a face.

Deoarece antecontractul este o promisiune bilaterală de a contracta, în caz de neexecutare a obligaţiei asumate răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură a obligaţiei de a face se asigură prin acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei

109

hotărâri care ţine loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Acest termen curge din momentul încheierii convenţiei, însă atunci când promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui cu acordul promitentului-vânzător, echivalează cu recunoaşterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a) din decret.

În asemenea situaţii, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă în momentul în

care promitentul-vânzător se manifestă expres, în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.

Or, în prezenta cauză, reclamanţii-recurenţi au preluat bunul odată cu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 1 septembrie 1986, având stăpânirea lui şi în prezent, iar pârâta-intimată, în întâmpinare, confirmă acest fapt, precizează că recunoaşte dreptul reclamanţilor la acţiune şi cere să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Raportat la aceste împrejurări, care fac dovada recunoaşterii de către intimata-pârâtă a dreptului recurenţilor-reclamanţi, greşit s-a reţinut că excepţia invocată, din oficiu, de prima instanţă, este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, s-a admis recursul s-a casată hotărârea pronunţată de instanţa de apel şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare, urmând ca instanţa de trimitere să procedeze conform art. 297 (1) C.proc.civ.

9.3.6 Acţiune pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate. Încălcarea de către instanţa de judecată a principiului disponibilităţii.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Judecata. Acţiune pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate. Încălcarea de către instanţa de judecată a principiului disponibilităţii.

C.pr.civ. art. 129 alin.(6)

Faţă de prevederile art. 129 alin. (6) din Codul de procedură civilă este eronată aprecierea instanţei în sensul că reclamantul nu trebuia să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile Codului Civil. Această interpretare este dată cu încălcarea legii şi constituie motiv de casare întrucât încalcă principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5661 din 27 iunie 2005.

La data de 3 februarie 2004, reclamantul S.I. i-a chemat în judecată pe pârâţii B.G.

B.D., B.M., B.M., B.I., a solicitat Judecătoriei Harghita să constate că este proprietarul prin uzucapiune a unui imobilul situat în satul Făgeţel, comuna Frumoasă, Judeţul Harghita, compus din teren în suprafaţă de 3100 m2 şi casă de locuit. De asemenea, reclamantul a mai solicitat să se dispună dezmembrarea imobilului şi înscrierea dreptului de proprietate, astfel dobândit.

În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art.1847 Cod civil, art. 27 şi 28 din Decretul-Lege nr.115/1938, reclamantul a arătat că terenul mai sus individualizat a fost dobândit de tatăl său, S.P.I., din anul 1950, că, în 1973 acesta din urmă a ridicat o construcţie casă de locuit, nefiind tulburat în posesia sa, fiind întrunite condiţiile pentru a uzucapa, întrucât proprietarii tabulari au decedat.

110

Prin sentinţa civilă nr. 567 din 13 aprilie 2004 Judecătoria Harghita a respins acţiunea reclamantului S.I. (decedat) continuată de moştenitorii acestuia S.M., S.A. împotriva pârâţilor B.G. B.D., B.M., B.M., B.I.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, imobilul în litigiu face parte din parcela cu nr.top.2943/1/3 din CF nr.1702 a comunei Frumoasa, iar proprietarii tabulari pe cote-părţi ai acestui teren sunt pârâţii mai sus menţionaţi.

Instanţa a constat că nu s-a făcut dovada decesului lui B.M. şi a lui B.I., şi, totodată, a arătat că, în situaţia în care nu toţi coproprietarii tabulari ai imobilului în litigiu sunt decedaţi, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 28 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, care impune, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca posesia să fie exercitată, în condiţiile legii, timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în CF.

S-a arătat totodată că acţiunea privind dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii nu trebuia întemeiată pe prevederile Codului Civil, întrucât în sistemul publicităţii imobiliare, în regimul de carte funciară, uzucapiunea este reglementată potrivit art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 şi ca atare, era aplicabil Decretul-Lege nr. 115/1938.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel A.M. (în calitate de reprezentant legal al lui S.A) şi S.M. (succesoarea defunctului S.I.) criticând sentinţa Judecătoriei Miercurea Ciuc pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât, instanţa de fond avea îndatorirea de a stabili corect cadrul procesual pasiv, faţă de decesul unora dintre pârâţi şi de a lămuri cu cine se judecă reclamantul în contradictoriu, punând în dezbaterea părţilor aceste chestiuni.

Prin decizia nr.855/A din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia Civilă a respins ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză.

Pentru a decide ca atare, în esenţă, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că judecătoria a apreciat corect cadrul procesual pasiv, conform actelor de deces depuse în dosarul Judecătoriei Miercurea Ciuc decedând B.G., B. M., B.D., B.M., acţiunea soluţionându-se în contradictoriu cu pârâţii B.V., B. D. şi B.I., şi că cererea reclamantului trebuia întemeiată pe prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 115/1938, text ce stipulează că posesorul unui bun imobil care l-a stăpânit, în condiţiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în Cartea Funciară, poate invoca uzucapiunea şi că aceste condiţii nu sunt întrunite în speţă, întrucât titularii tabulari ai dreptului de proprietate asupra terenului nu au decedat, unii fiind în viaţă, iar reclamantul nu a posedat imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea acestora.

Astfel, cum rezultă din Cartea Funciară, dreptul de proprietate este indiviz, şi, până la sistarea stării de indiviziune, nu se poate stabili asupra cărei părţi din teren se întinde dreptul de proprietate, cota-parte din acest drept vizând întregul imobil în materialitatea lui.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.M. Astfel, s-a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanţa nu a cercetat fondul

cauzei, că decizia cuprinde motive contradictorii şi nu a ţinut cont de expertiza judiciară efectuată care a identificat o suprafaţă mai mare, şi anume 8000 m2, din care autorul reclamantului a uzucapat 3100 m2.

Mai arată reclamanta, în susţinerea motivului de recurs referitor la aplicarea greşită a legii, că instanţele au încălcat principiul disponibilităţii, dând altă calificare acţiunii, stabilind temeiul juridic ca fiind acela al legii nr.7/1996, deşi în cererea de chemare în judecată, reclamantul S.I. şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.1847 Cod civil, ale art.27 şi ale art. 28 din Decretul-Lege nr.115/1998 şi că au ignorat rolul activ pe care instanţa trebuia să-l exercite în lămurirea cadrului procesual şi în ceea ce priveşte omisiunea de a se pronunţa asupra tuturor dovezilor administrate în cauză, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

111

Recursul este fondat. Reclamantul S.I. a investit Judecătoria Miercurea Ciuc cu o acţiune având ca obiect

constatarea dobândirii de către acesta prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului, privind un teren în suprafaţă de 3100 m2 şi construcţia edificată pe acesta, situat în satul Făgeţel, comuna Frumoasa, Judeţul Harghita şi dezmembrarea imobilului ce-l deţine reclamantul cu transcrierea dreptului de proprietate al acestuia.

În cauză au fost chemaţi în judecată pârâţii B.G., B.D., B.M., B.M. şi B.I., aceştia fiind proprietarii tabulari ai imobilului mai sus individualizat, înscris în Cartea Funciară 1702, Frumoasa, nr.top.2943/1/3, iar pe parcursul procesului au fost produse dovezi din care a rezultat decesul pârâţilor B.D. la 4 martie 1964, B.G. la 28 aprilie 1947, B.M. la 1 mai 1950, deci cu mult anterior introducerii acţiunii de către reclamant.

În ceea ce priveşte cadrul procesual activ, este de precizat că, reclamantul S.I. a decedat pe parcursul procesului, respectiv la 30 martie 2004, iar instanţa a pronunţat o hotărâre în care a menţionat că acţiunea acestuia a fost continuată de S.M. şi S.A. deşi nu s-a făcut dovada legitimării procesuale active a acestora, în sensul de a se depune certificat de calitate succesorală sau de moştenitor, de pe urma defunctului S.I. şi nici cerere de introducere în cauză a acestor moştenitori, instanţa nedând dovadă de rol activ.

Potrivit art. 129 alin. (4) care consacră acest principiu, judecătorul, în tot cursul procesului este în drept să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt şi de drept.

Astfel, urmare decesului reclamantului, instanţa, în virtutea rolului activ trebuia să solicite moştenitorilor reclamantului să facă dovada calităţii procesuale în sensul depunerii certificatului de calitate succesorală sau a aceluia de moştenitor de pe urma defunctului S.I. decedat la 30 martie 2004, copia certificatului de naştere al lui S.A. nefiind concludentă cât timp nu s-a făcut dovada că acesta are calitatea de moştenitor al defunctului.

Totodată după producerea acestor dovezi instanţa trebuia să pună în dezbaterea părţilor necesitatea formulării unei cereri de introducere în cauză a acestora, numai astfel, după dovedirea calităţii şi a opţiunii de a continua procesul început de defunct, fiind lămurită legitimarea procesuală activă.

Nici în stabilirea cadrului procesual pasiv, instanţa nu a manifestat rol activ, a apreciat greşit că nu s-a făcut dovada decesului lui B.M. (ignorând copia certificatului de deces al acestuia) şi a susţinut că, înainte de prima zi de înfăţişare, reclamantul şi-a modificat acţiunea indicându-i în calitate de pârâţi, pe moştenitorii proprietarilor de carte funciară B.V., B.D., B.I..

Verificând actele dosarului este de observat că nu există vreo modificare de acţiune, astfel cum o califică instanţa, nefiind depusă vreo cerere, în sensul art.132 din Codul de procedură civilă.

Înscrisurile depuse de părţi la judecătorie nu pot constitui o modificare de acţiune în sens procesual, iar împrejurarea că B.V., B.D. şi B.I. ar fi moştenitorii defuncţilor B.G., B.D., B.M. nu a fost dovedită, nefiind depuse acte de stare civilă, certificat de calitate sau certificat de moştenitor, din care să rezulte legitimarea procesuală pasivă a acestora, în cauza dedusă judecăţii.

Nici motivarea dată de Judecătoria Miercurea Ciuc în sensul că reclamantul nu trebuia să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile Codului Civil nu este la adăpost de critici, întrucât instanţa a încălcat principiul disponibilităţii, potrivit cu care reclamantul a folosit mijlocul procesual ales de acesta pentru a-şi exercita în instanţă dreptul material la acţiune, delimitarea obiectului şi precizarea temeiul juridic, fiind de esenţa investirii, modalitatea juridică de sesizare a instanţei şi stabilirea cadrului procesual, revenindu-i exclusiv reclamantului, în procesul civil.

Este de observat că organizarea publicităţii imobiliare sub forma cărţilor funciare, după principiul înscrierii, potrivit căruia asemenea drepturi nu pot fi dobândite decât prin

112

efectul legii şi din momentul înscrierii în cartea funciară, a impus un mod diferit de reglementare a uzucapiunii.

După o scurtă perioadă în care, în temeiul Legii nr. 389/1943 au fost în vigoare şi în regiunile cu carte funciară dispoziţiile Codului civil român, în privinţa uzucapiunii, prin Legea nr. 241/1947 a fost pus în aplicare în Transilvania, Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, aplicabil deja în Bucovina potrivit Decretului-Lege nr. 115/1938.

Noua reglementare prevede două situaţii diferite de aplicare a uzucapiunii, prima reglementată de art. 27 din Decretul-Lege nr.115/1938, care permite dobândirea dreptului de către cel care, fiind înscris nelegitim în cartea funciară, l-a posedat timp de 10 ani, constituind astfel un efect al posesiei „tabulare” şi cea de-a doua, de art. 28 care reglementează uzucapiunea „extratabulară”, împotriva cărţii funciare, prin stăpânirea de fapt asupra imobilului timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară, ori de la înscrierea declaraţiei acestuia de renunţare la drept.

Menţinând instituţia cărţilor funciare, însă cu modificări esenţiale, de natură a-i transforma fundamental configuraţia juridică, noua Lege a cadastrului funciar şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 nu mai cuprinde o reglementare specială a uzucapiunii, referindu-se la aceasta, doar pentru a-i recunoaşte efectul şi faţă de terţi, independent de înscrierea dreptului dobândit aşa încât proceselor în curs le rămân aplicabile vechile prevederi ale art. 27 şi ale art. 28 din Decretul-Lege nr.115/1938.

Cu acest înţeles se răspunde motivului de recurs referitor la aplicarea greşită a legii de către instanţe şi, concluzionând, este de arătat că, în această interpretare, este eronată aprecierea instanţei în sensul că reclamantul nu trebuia să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile Codului Civil, interpretare dată cu încălcarea legii care constituie motiv de casare, prin care se încalcă principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursul, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza judecătoriei spre rejudecare, urmând ca instanţa de trimitere să stabilească cu respectarea principiului disponibilităţii cadrul procesual activ şi pasiv în limita obiectului dedus judecăţii, conform temeiului de drept indicat de reclamant şi cu manifestarea rolului activ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 129 din Codul de procedură civilă, dând eficienţă prevederilor art.312 şi ale art. 313 din acelaşi cod.

9.3.7 Calitatea procesuală pasivă. Acţiune pentru prescripţia achizitivă/uzucapiune. Proprietar/pârât decedat anterior datei acţiunii.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Părţile. Calitate procesuală pasivă. Proprietar / pârât încetat din viaţă anterior datei acţiunii pentru prescripţia achizitivă / uzucapiune.

C.pr.civ.: art. 41 şi urm. Decretul nr. 31/1954: art.7

Întrucât, potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinţă încetează

odată cu moartea persoanei fizice, aceasta nu are nici calitatea de a fi parte într-un proces în sensul reglementat prin art. 41 şi următ. C.pr.civ.

Obligaţia idenţificării moştenitorilor, în vederea citării acestora revine reclamantului acţiunii - având, în speţă, ca obiect, dobândirea proprietăţii imobilului prin prescripţie achizitivă/uzucapiune - iar nu instanţei sesizată.

113

Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2383 din 24 martie 2005.

Prin sentinţa civilă nr. 6444 din 29 octombrie 2003, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. T. şi A.M., în contradictoriu cu pârâţii C.P. şi S.V., decedaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia invocată din oficiu de instanţă este întemeiată, deoarece conform art.5 alin.2 din Decretul nr.31/1954, pe plan procesual, capacitatea de folosinţă este capacitatea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale, iar conform art.7 din decret, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia. Or, în cauză, s-a dovedit că pârâţii erau decedaţi la data introducerii acţiunii.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia nr. 676 A din 5 aprilie 2004, a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe, reţinând, în esenţă, că soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor, pronunţată prin hotărârea apelată este legală, deoarece conform art. 41 alin. (1) Cod procedură civilă poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor sale. Or, capacitatea de folosinţă a pârâţilor a încetat prin moartea acestora, în anul 1984, iar excepţia putea fi invocată de instanţă, din oficiu.

Prin recursul declarat, reclamanţii susţin că le-a fost îngrădit accesul la justiţie. Arătând, în detaliu, ce demersuri au fost întreprinse pentru a obţine relaţii cu privire la

pârâţi, recurenţii susţin că singura modalitate pentru a afla care sunt moştenitorii defuncţilor, pentru a fi introduşi în cauză în calitate de pârâţi, este prin intermediul instanţelor judecătoreşti. De aceea, în mod greşit le-a fost respinsă solicitarea de a se cere relaţii de la Biroul de carte funciară de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti. Acest fapt a făcut imposibilă invocarea prescripţiei achizitive cu privire la un imobil, compus din suprafaţa de 300 mp teren şi construcţia aflată pe teren, cumpărat printr-un act sub semnătură privată. Că instanţele trebuiau să facă aplicarea art. 21 alin. (1) din Constituţie, care dispune: „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru repararea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime”.

Reclamanţii au mai susţinut că instanţele au încălcat regula conform căreia „norma juridică trebuie aplicată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care să nu se aplice”. Regula este înscrisă în art. 978 Cod civil pentru interpretarea convenţiilor, dar, pentru identitate de raţiune, este extinsă şi la interpretarea normelor de drept procesual civil, iar instanţele au încălcat-o, pentru că, refuzând să solicite informaţii de la unele instituţii şi organe ale statului, reclamanţii au fost puşi în imposibilitate de a se adresa instanţelor pentru constatarea dobândirii dreptului prin uzucapiune şi accesiune.

Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente. Soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa capacităţii de folosinţă a pârâţilor este legală,

iar prin pronunţarea acestei soluţii nu a fost îngrădit accesul recurenţilor-reclamanţi la justiţie, aşa cum susţin aceştia.

Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, însă formularea acţiunii în contradictoriu cu persoane care au aptitudinea de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual constituie principala condiţie pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a sesiza instanţa judecătorească.

În cauză, instanţa de fond şi cea de apel nu au reţinut că reclamanţii-recurenţi nu ar avea calea acţiunii în justiţie pentru apărarea dreptului pretins prin acţiune. S-a reţinut, că acţiunea fiind formulată în contradictoriu cu persoane care erau decedate la data înregistrării cererii, pârâţii nu au capacitate procesuală de folosinţă.

114

Soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor este corectă, în raport cu art. 41 alin. (1) Cod procedură civilă, care prevede că poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile şi art. 7 din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia capacitatea de folosinţă se pierde odată cu moartea persoanei.

Acţiunea fiind formulată la data de 30 iulie 2003, în contradictoriu cu două persoane a căror capacitate de folosinţă încetase la decesul acestora, în anul 1984, nu exista pentru instanţe obligaţia identificării moştenitorilor acestora şi citării lor în proces.

Numai atunci când decesul survine după data înregistrării acţiunii procesul este continuat prin introducerea în cauză a moştenitorilor celui decedat, însă şi în această situaţie partea interesată trebuie să ia măsurile necesare pentru continuarea procesului, prin introducerea în cauză a moştenitorilor părţii decedate în cursul procesului.

Întrucât în prezenta cauză persoanele chemate în proces erau decedate din anul 1984, nu puteau figura ca părţi, iar dispoziţiile legale invocate de recurenţi nu prevăd posibilitatea valorificării unui drept pe calea acţiunii formulate în contradictoriu cu o persoană decedată.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanţi a fost respins.

9.3.8 Prescripţia achizitivă. Teren, atribuit, în fapt, de administraţia locală, pe care persoana a edificat o locuinţă.

Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Prescripţia achizitivă. (uzucapiune). Accesiune. Superficie.

Legea nr. 9/1998 C.civ. : art. 492; art. 1864 şi urm.

Posesorul terenului atribuit în baza Legii nr. 9/1968 pentru construirea unei locuinţe,

omiţându-se însă perfectarea formelor legale, nu poate dobândi dretpul de proprietate asupra terenului prin prescripţai achizitivă, reglementată prin art. 1846 şi urm. din C.civ., când dposesia s-a exercitat cu acordul proprietarului. Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2291 din 22 martie 2005

Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2003, reclamanţii C.V. şi C.A. au chemat

în judecată pe pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar, solicitând să se constate dobândirea, pe calea uzucapiunii de 30 ani, a dreptului de proprietate asupra unui imobilul situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 169,25 mp şi casă de locuit.

În motivarea acţiunii reclamanţii arată că: la solicitarea lor, fostul Consiliu Popular al Municipiului Constanţa le-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei case; deşi au depus documentaţia necesară emiterii deciziei de atribuire a terenului în folosinţă, această decizie şi autorizaţia de construire a locuinţei nu au fost însă emise; pe baza acordului de principiu, au construit o locuinţă compusă din 4 camere şi dependinţe precum şi anexe gospodăreşti; stăpânesc continuu, neîntrerupt, netulburat public şi sub nume de proprietar terenul în suprafaţă de 169,25 mp precum şi casa de locuit.

În drept, acţiunea este întemeiată pe art. 645, art. 1837, art. 1846 şi art. 1890 Cod civil.

Pârâţii au depus o întâmpinare prin care au invocat lipsa calităţii lor procesual pasive şi, pe fond, au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că reclamanţii sunt simpli detentori precari ai imobilului.

115

Judecătoria Constanţa, prin încheierea din 2 iunie 2003, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, iar prin sentinţa civilă nr.13889 din 27 octombrie 2003 a admis acţiunea, a constatat că reclamanţii au dobândit, pe calea uzucapiunii de 30 ani, dreptul de proprietate asupra terenului şi pe calea accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe acest teren

Instanţa a reţinut că reclamanţii, prin probele pe care le-au administrat, au făcut dovada că au exercitat o posesie propriu-zisă cu un caracter continuu, neîntreruptă, netulburată public şi sub nume de proprietar, iar nu o detenţie precară.

În consecinţă, reţine instanţa, exercitarea posesiei în condiţiile prevăzute de art.1847 Cod civil pe o perioadă de 30 ani, conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului. Că în conformitate cu prevederile art.492 Cod civil, reclamanţii au dobândit prin accesiune şi proprietatea construcţiei, pe care au edificat-o pe teren.

Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii Municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa, invocând faptul că în mod greşit, cu ignorarea prevederilor art.19 din Legea nr.215/2001, instanţa a respins excepţia lipsei lor de calitate procesual pasivă prin încheierea din 2 iunie 2003.

Pe fond, apelanţii susţin că, prin ignorarea probelor, instanţa a reţinut greşit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847 Cod civil şi, în aceste condiţii, reclamanţii neavând un titlu de proprietate, asupra terenului, nici dispoziţiile art.492 Cod civil cu privire la construcţie, nu se pot aplica.

Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr.538/C din 19 mai 2004, a respins ca nefondat apelul, reţinând, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive, ca instanţă de fond, a reţinut corect, având în vedere prevederile art. 18, art. 19, art. 21 din Legea nr. 215/2001, coroborate cu art. 38 alin.1 şi art. 67 din aceeaşi lege, că litigiile de drept privat, care pun în discuţie dreptul de proprietate al bunurilor (care fac parte din domeniul privat), unitatea administrativă teritorială (singura care are patrimoniu şi Consiliul local, ca autoritate publică, sunt subiecţii raportului juridic dedus judecăţii.

Cu privire la susţinerile pe fondul cauzei, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond în mod corect a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1846 Cod civil.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâţii susţinând că, în rezolvarea acţiunii pe fond, s-au ignorat probele esenţiale ale cauzei (expertiza, certificatul fiscal, fişa imobilului, chitanţa de plată a taxei de folosinţă a terenului şi că au fost aplicate greşit dispoziţiile art.1847 şi 1852 Cod civil.

Recursul este fondat. Astfel, se constată că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi care erau

hotărâtoare pentru soluţia ce trebuia pronunţată în cauză. S-a reţinut corect că, prin adresa nr. 4032 din 10 noiembrie 1969, a fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanţa, s-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei locuinţe de către reclamant.

Instanţa nu s-a pronunţat, însă, în legătură cu adresa nr.5460 din 10 septembrie 1982 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanţa, către reclamant, în care se arată că, după ce i s-a atribuit un teren, pentru construirea unei case de locuit, în condiţiile Legii nr. 9/1968, acesta nu s-a mai prezentat pentru perfectarea formelor legale.

În aceste împrejurări, posesia este o stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri şi stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de folosinţă, de conservare, dar este esenţial ca aceste activităţi să fi fost exercitate de cel ce invocă uzucapiunea pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut în cazul în speţă.

Prescripţie achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art.1847 Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă,

116

netulburată public şi sub nume de proprietar. În cazul în speţă, după cum rezultă din actul mai înainte analizat, posesia nu s-a

exercitat în nume de proprietar şi, ca atare, conform art.1853 alin.2 Cod civil, nu este o posesie utilă.

În cauză, nu există nici una din situaţiile menţionate în art.1858 Cod civil ca să poată fi schimbată posesiunea, exercitată de către reclamant, într-o posesie utilă.

În consecinţă, nefiind îndeplinită una din condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească posesia, nu se poate considera că a operat uzucapiunea în favoarea reclamantului asupra imobilului în litigiu.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a modificat decizia recurată în sensul că s-a admis apelul declarat de către pârâţi şi pe fond s-a respins acţiunea.

9.4 Anexa 4 – Listă cu interviurile individuale şi de grup cu experţi realizate în sprinijul elaborării prezentei Metodologii

9.4.1 Interviuri individuale Costin Geambaşu – asistent social – Centrul Social pentru Copii Sf. Dimitrie Asistent social – Spitalul Maternitate Panait Sârbu Georgeta Iordache, Inspector şcolar pentru învăţământul preşcolar Nicoleta Pârvu - Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, sector 1 Cristian Iordache – şef serviciu Anchete Psiho-sociale, Asistenta şi Sprijin pentru

Copil si Familie, sector 6

9.4.2 Interviuri telefonice – cu reprezentanţi ai Direcţiilor judeţene şi locale de Evidenţă a Persoanelor Cosmin Peste, Seviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Nădlac, Judeţul Arad D-na. Cruceanu, Serviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Municipiul Brăila,

Judeţul Brăila Dana Ciobanu, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Timiş Dorel Buda, Serviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Sântana, Judeţul Arad Florescu Costica, Serviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Strehaia, Judeţul

Mehedinti Insp. Barabaş, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Harghita Ion Violini, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Giurgiu Ionică Ştefan, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Dolj Prescorniţă Georgeta, Seviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Reşiţa, Judeţul

Caraş-Severin Vezeteu Ionel, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Vaslui Vrabie Tincuţa, Seviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Galaţi, Judeţul Galaţi

117

9.4.3 Interviu de grup (focusgrup)

– 8 decembrie 2006, sediul Human Dynamics

Ioana Constantin – mediator sanitar, Grădiniţa nr. 245 Elena Radu – mediator şcolar, Şcoala nr. 136 Mihai Iacoboaia – expert în problemele romilor, Primăria Sectorului 1 Cătălin Manea – Partida Romilor Pro-Europa Dan Constantin – Poliţia de proximitate Adrian Petrescu – Poliţia de proximitate Marian Bălăceanu – Poliţia de proximitate George Cristea – Poliţia de proximitate Viorica Căţe – Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, Sector 1 Paraschiva Mierlă – Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, Sector 2

– 19 ianuarie 2007, sala de conferinţe Hotel Confort Traian Bucureşti Daniela Neacşu – BJR, Călăraşi Nicolae Turcata – BJR, Mureş Primaria Mures, Expert, Mureş Cristina Mihai, BJR, Olt Simion Samir, ONG, Buzau Vasile Gîlbea, Expert primarie sector 6, Bucuresti Alexandru Crina Mirela, Expert, Iasi/Ciurea Săndel Grosu, BJR, Braila

– 19 ianuarie 2007, sala de conferinţe Hotel Confort Traian Bucureşti Marius Ioan Liţă, BJR, Arges Viorica Gotu, BJR, Galati Elena Marin, Expert, Giurgiu Doina Prescură, DGASPC, Bucuresti sector 1 Mihai Iacoboaia, Expert, Bucuresti sector 1 Mariana Chituc, Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, Brasov Sanda Goga, DEP, Buzau George Remus Bratu, DEP, Teleorman Cristina Tufă, INEP, Bucuresti Nicoleta Ene, INEP, Bucuresti

118

Documents

Metodologie pentru soluţionarea problemei lipsei actelor ...RO).pdf · 1.4.1 Frecvenţa lipsei actelor în rândul populaţiei de etnie rom