27
Tema 1 1. Caracteristicile şi tendinţele actuale ale ştiinţei “Tot interesul raţiunii mele… e cuprins de următoarele trei întrebări: 1. Ce pot şti? 2. Ce trebuie să fac?3. Ce-mi este îngăduit să sper?” Kant Apogeul ştiinţei contemporane e reprezentat de: Descifrarea şi relevarea precisă a legilor alcătuirii şi dezvoltării materiei, a diferitor ei stări şi modificări Producerea eficientă de substanţe şi bunuri care nu există în natură Noua economie ar putea fi caracterizata prin: (1) apariţia unor ramuri industriale dominante noi , tehnologiile informaţiei şi ale comunicării; (2) o schimbare in accentele activitaţii de management, orientata acum pe buna gestionare a resurselor tehnologice şi pe activitatea de inovare; (3) o schimbare a naturii produselor, care conţin componente din diferite ramuri industriale; (4) scurtarea perioadei intre descoperirea a unui nou fenomen fizic/chimic/biologic şi aplicarea lui in industrie. (5) preocuparea fata de mediul inconjurator şi de protecţia acestuia. Tehnologii generale: XX- metalurgie, chimie, electricitate; XXI- informatica, biologie, materiale compozite. Tehnologii aplicative: XX- oteluri aliate, materiale plastice, electromecanica; XXI- bio-tehnologii, circuite integrate, fibre optice. Produse: XX- automobile, radio, tv, tesaturi sintetice, computere; XXI-laseri, compact-disc, roboti, statii orbitale 2. Realizări principale şi procese esenţiale în ştiinţa economică Marile doctrine Economice Antichitatea: lipsa unei doctrine (Xenofon - 430-355 î. Hr.Economica; Platon — 428- 348 î. Hr. Republica. Legile; Aristotel — 384-322 î. Hr. Politica) Naşterea Creştinismului- sfârşitul Evului Mediu:Gîndirea economică (Thomas D Aquino - 1225-1274, Suma teologică; Nicolas Oresme 1320-1382, Originea, natura, dreptul şi mutaţia monedei Epoca modernă: naşterea doctrinelor — mercantilismul (Laffemas 1545-1612, Istoria comerţului; Th. Mun 1571-1641 Discurs despre comerţul englez în Indiile orientale, J.B. Colbert- 1619-1683, Josias Child 1630-1699) Epoca contemporană Fiziocraţii ( Quesnay 1733-1787 Tabloul economic, Turgot 1727-1781) Liberalismul (Adam Smith 1723-1790, Eseu despre natura şi cauzele bogăţiei naţiunilor, J.B. Say 1767-1832, R. Malthus 1766-1836 Eeseu asupra principiilor populaţiei, D. Ricardo 1772-1824, J.St. Mill 1806-1876 Principiile economiei politice) Naţionalismul economic- protecţionismul (Fr. List 1789-1846 Sistemul naţional de economie politică, Ch. H. Carey 1793-1879, Armonia intereselor)

metodologia cercetarii economice

  • Upload
    ionutxd

  • View
    26

  • Download
    1

Embed Size (px)

DESCRIPTION

metodologia cercetariieconomice text carte

Citation preview

Page 1: metodologia  cercetarii economice

Tema 1

1. Caracteristicile şi tendinţele actuale ale ştiinţei

“Tot interesul raţiunii mele… e cuprins de următoarele trei întrebări: 1. Ce pot şti? 2. Ce trebuie să fac?3. Ce-mi este îngăduit să sper?” Kant

Apogeul ştiinţei contemporane e reprezentat de: Descifrarea şi relevarea precisă a legilor alcătuirii şi dezvoltării materiei, a diferitor ei stări şi modificări Producerea eficientă de substanţe şi bunuri care nu există în natură

Noua economie ar putea fi caracterizata prin:(1) apariţia unor ramuri industriale dominante noi , tehnologiile informaţiei şi ale comunicării; (2) o schimbare in accentele activitaţii de management, orientata acum pe buna gestionare a resurselor tehnologice şi pe activitatea de inovare; (3) o schimbare a naturii produselor, care conţin componente din diferite ramuri industriale; (4) scurtarea perioadei intre descoperirea a unui nou fenomen fizic/chimic/biologic şi aplicarea lui in industrie. (5) preocuparea fata de mediul inconjurator şi de protecţia acestuia.

Tehnologii generale: XX- metalurgie, chimie, electricitate; XXI- informatica, biologie, materiale compozite.

Tehnologii aplicative:XX- oteluri aliate, materiale plastice, electromecanica; XXI- bio-tehnologii, circuite integrate, fibre optice.

Produse:XX- automobile, radio, tv, tesaturi sintetice, computere; XXI-laseri, compact-disc, roboti, statii orbitale2. Realizări principale şi procese esenţiale în ştiinţa economicăMarile doctrine Economice Antichitatea: lipsa unei doctrine (Xenofon - 430-355 î. Hr.Economica; Platon — 428-348 î. Hr. Republica. Legile; Aristotel — 384-322 î. Hr. Politica) Naşterea Creştinismului- sfârşitul Evului Mediu:Gîndirea economică (Thomas D Aquino - 1225-1274, Suma teologică; Nicolas Oresme 1320-1382, Originea, natura, dreptul şi mutaţia monedei Epoca modernă: naşterea doctrinelor — mercantilismul (Laffemas 1545-1612, Istoria comerţului; Th. Mun 1571-1641 Discurs despre comerţul englez în Indiile orientale, J.B. Colbert- 1619-1683, Josias Child 1630-1699) Epoca contemporană Fiziocraţii ( Quesnay 1733-1787 Tabloul economic, Turgot 1727-1781) Liberalismul (Adam Smith 1723-1790, Eseu despre natura şi cauzele bogăţiei naţiunilor, J.B. Say 1767-1832, R. Malthus 1766-1836 Eeseu asupra principiilor populaţiei, D. Ricardo 1772-1824, J.St. Mill 1806-1876 Principiile economiei politice) Naţionalismul economic- protecţionismul (Fr. List 1789-1846 Sistemul naţional de economie politică, Ch. H. Carey 1793-1879, Armonia intereselor) Internaţionalismul ( S. Sismondi 1773-1842) Socialismul(Cl. Saint-Simon,1760-1825, Ch. Fourier 1772-1837, P.J. Proudhon 1809-1865) Marxismul (K. Marx 1818-1883, Fr. Engels 1820-1895, Lenin 1870-1924) Neoclasicismul (A. Marshall 1842-1924, revoluţia marginală) Intervenţionism (J. M. Keynes 1883-1946 , Lord H. Beveridge 1879-1963 Statul bunăstării) Capitalismul matur (J. A. Schumpeter 1883-1950, J. K. Galbraith 1908) Monetarismul (Milton Friedman 1912)procese esenţiale Transformarea ştiinţelor economice în ştinţe exacte Creşterea aplicării matematicii în cercetarea fenomenelor economice Extinderea experimentării ca modalitate de verificare a ipotezelor admise Promovarea cercetărilor inter- şi multidisciplinare

3. Controverse teoretice şi metodologice în  ştiinţa economicăSlăbiciuni majore ale ştiinţei economice: Include un deficit de realism Constituie un ajutor limitat pentru practică

Page 2: metodologia  cercetarii economice

Explicatii ale acestor neajunsuri: Economia nu se bazeaza pe existenta de legi numerice precise Stiinta economica este fondata pe postulatele legilor naturii Comportamentul uman nu este reductibil la o ecuatie sau factor de nedeterminareControverse ale ştiinţei economice Funcţionarea sistemului economic include instabilitatea relaţiilor variabilelor economice şi caracterul nelinear, puţin predictibil al comportamentului uman Formularea concluziilor şi recomandărilor implică o subiectivitate rezonabilă Ştiinţa economică este marcată de o puternică ambiguitate, oscilînd undeva între ştiinţele dure ale naturii şi ştiinţele umane4. Premise privind reconstrucţia şi perfecţionarea metodologiei de cercetare ştiinţifică

5. Structura ştiinţei:-Materialul faptic acumulat în procesul de dezvoltare a ştiinţei-Ipotezele confirmate şi neconfirmate-Rezultatele observaţiilor şi experienţelor, generalizările teoretice făcute pe baza materialului faptic (legi, teorii, axiome) şi confirmate de practică-Modelul de cercetare a realităţii(metodologia)6. Legităţile ştiinţei Ştiinţa se realizează treptat, prin acumulări sistematice în domeniul cunoaşterii. Succesiunea, folosirea şi îmbogăţirea continuă a cunoştinţelor acumulate de generaţiile precedente Trecerea de la fenomen la esenţă, progresul către o cunoaştere tot mai adîncă şi mai cuprinzătoare a lumii obiective, apropiinduse de infinit, de adevărul absolut Organizarea procesului cunoaşterii de la simplu la complex Legile naturii, societăţii şi gândirii sunt diferite de legile formulate de om în ştiinţă, pentru ca omul doar reflectă legile naturii mai mult sau mai puţin fidel În ştiinţă acţionează lupta dintre idei vechi şi noi Ştiinţele se dezvoltă în legătură unele cu altele, ele nu sunt independente7. Provocări ale ştiinţei economiceProvocări ale ştiinţei economice De a asigura dezvoltarea economică şi obţinerea unui standard de viaţă, conform cu demnitatea umană pentru o mare parte a lumii De a asigura, pentru lumea dezvoltată, tranziţia de la creşterea economică bazată pe revoluţia tehnico-ştiinţifică la o creştere economică bazată pe inovaţii Pentru ţările ex-socialiste trecerea de la sistemul economiei planificate centralizat, la un nou tip de economie8. Condiţii ce stau la baza reconstrucţiei ştiinţelor economice moderne Să se revină la conţinutul descriptiv puternic, chiar dacă acesta se face cu preţul abandonării unor teorii generale, fără aplicare Să se prefere investigaţii empirice faţă de ipotezele generale de raţionalitate Să se conceapă o altă manieră de a articula dimensiunile normative şi pozitive ale ştiinţei economice Să se intensifice studiile inter- şi multidisciplinare şi pe acordarea unei mai mari atenţii sructurilor economice concrete, a obiectivelor, mijloacelor şi consecinţelor diverselor tipuri de acţiune practică9. Reguli de perfecţionare a metodologiei de cercetare ştiinţifică Compatibilitatea legilor gîndirii cu cele ale naturii Compatibilitatea gîndirii şi metodei cu legile realităţii obiective Compatibilitatea regulilor metodologice cu cele ale realităţii obiective Identitatea gîndirii abstracte să se supună identităţii concrete Metoda nu este altceva decît structura întregului (Hegel) De elaborarea unor norme logice-metodice cuprinzătoare depinde însuţi progresul ştiinţei

Tema 2

Page 3: metodologia  cercetarii economice

10. Particularităţi ale cunoaşterii ştiinţifice economice Cunoaşterea este un proces complex de reflectare a realităţii practice în conştiinţa oamenilor şi în activitatea lor productivă Cunoaşterea este o reflectare aproximativ exactă a realităţii, însă rezultatele cunoaşterii verificate în practică sunt cunoştinţe adevărate, care se mişcă permanent de la adevăruri relative la adevăruri absolute Cunoaşterea ştiinţifică se bazează pe cea cotidiană şi o asimilează, dar are un conţinut complex şi sistematizat care explică şi anticipează evoluţia unor fenomene şi procese Conţinutul cunoaşterii ştiinţifice se bazează pe creaţia ştiinţifică şi include un segment de învăţare ştiinţifică11. Tipurile şi metodele cercetării ştiinţifice Cercetarea ştiinţifică sau cercetarea-dezvoltarea(C-D) este definită ca o activitate sistematică şi creatoare, menită să sporească volumul de cunoştinţe şi utilizarea acestor cunoştinţe pentru noi aplicaţii C-D este clasificată în 3 mari categorii:− Cercetarea ştiinţifică fundamentală− Cercetarea ştiinţifică aplicativă− Dezvoltarea tehnologică (experimentală13. Particularităţile  cunoaşterii ştiinţifice se bazează pe:  Interferenţa şi asocierea fenomenelor economice cu celelalte tipuri de fenomene sociale (noneconomice) Apariţia şi evoluţia diferită în plan spaţial si temporal a fenomenelor economice Explicarea proceselor economice este afectată de intereseul şi comportamentul oamenilor Caracterul aleatoriu şi probabilistic pronunţat al ştiinţelor economice Caracterul istoric al ştiinţelor economice Dificultăţile de măsurare ale fenomenelor economice14. Caracteristicile de bază ale Cercetarea ştiinţifică fundamentală Este o activitate teoretică şi/sau experimentală fundamentală avind ca scop principal acumularea de noi cunoştinţe privind aspectele fundamentale ale fenomenelor şi faptelor observabile, fără să aibă în vedere o aplicaţie deosebită specifică Este menită să descifreze legile naturii, gîndirii şi societăţii şi să asigure astfel noi soluţii care asigură progresul tehnologic, progresul economic şi social Efectuată de cercetătorii din mediul academic şi universitar, tematica depinde de interesul lor ştiinţific. 15. Cercetarea ştiinţifică aplicativă Este o activitate de investigare originală în scopul acumulării de noi cunoştinţe dar orientată, în principal spre un scop sau obiectiv specific Cercetarea aplicativă foloseşte rezultatele celorlalte forme de cercetare ştiinţifică, pentru ale transforma în tehnici şi tehnologii concrete, maşini şi utilaje, măsuri de organizare, conducere, studiere a pieţeiIn cadrul cercetării aplicative sistemul de organizare este mai dur, cu obiective precise şi limită de timp. Evaluarea se bazează pe lucrări publicate şi brevete. Finanţarea are loc frecvent din partea agenţilor economici16. Dezvoltarea tehnologică (experimentală) Constituie o activitate sistematică, în care se folosesc cunoştinţele existente acumulate de pe urma cercetării şi/sau a experienţei practice, în vederea lansării în fabricaţie de noi materiale, produse şi dispozitive, introducerii de noi procedee, sisteme şi servicii sau îmbunătăţirii substanţiale a celor deja existente Dezvoltarea experimentală este consacrată utilizării rezultatelor cercetări fundamentale şi aplicative pentru obţinerea unor soluţii de principiu, pentru proiectare, executare şi încercare de prototipuri experimentale şi de produse. În cazul dezvoltării tehnologice există o comandă din partea unui beneficiar. Se evaluează pe baza licenţelor de fabricaţie. Este finanţată de către agenţii economici direct interesaţi12. Formele de comunicare şi de organizare în ştiinţă Asimilarea şi incorporarea cunoştinţelor ştiinţifice se realizează prin comunicarea cunoştinţelor ştiinţifice prin intermediul lucrărilor ştiinţifice şi literaturii de specialitate Cele mai importante forme de comunicare a informaţiei ştiinţifice sunt:-Lucrări cu autoritate ştiinţifică, de consacrare

Page 4: metodologia  cercetarii economice

-Lucrări pre- şi postconsacrare, vizînd verificarea ipotezelor existente, formularea de noi ipoteze şi direcţii de cercetare- Lucrări de popularizare a literaturii ştiinţifice17. Lucrări cu autoritate ştiinţifică, de consacrare Monografia — lucrare ştiinţifică amplă, care abordează o problemă; conţine concluzii importante şi cuprinzătoare privind căile, direcţiile şi perspectivele de evoluţie. Este destinat publicării în editură Tratatul abordează unitar şi coerent cele mai importante concluzii, principii, teorii formulate în limitele unei ştiinţe, precum şi metodele de investigaţie. Oglindeşte starea de dezvoltare a unei teorii sau unei ştiinţe. Este destinat publicării şi conţine cîteva volume şi mai multe mii de pagini Manualul prezintă cunoştinţele, tezele, concluziile, principiile, teoriile unei ştiinţe, în mod sistematic şi în conformitate cu principiile didactice destinate formării profesionale a specialiştilor Enciclopediile şi dicţionarele de specialitate sunt lucrări de referinţă. Majoritatea nu includ rezultate originale ci compilează cu rigoare acumulările existente întrun domeniu al ştiinţei18. Lucrări pre- şi postconsacrare, Studiul ştiinţific — o lucrare de cercetare ştiinţifică veritabilă, care soluţionează unele probleme şi formulează altele noi, atît pe planul ipotezelor, cît şi al metodelor de cercetare; prefigurează noutăţile şi tendinţele viitoare de dezvoltare din ştiinţe. Dimensiunile de 20-100 pagini, se publică sau imediat în broşuri / culegeri, sau mai tîrziu în funcţie de confidenţialitate şi alte interese Articolul ştiinţific o formă prescurtată a unui studiu în care se redau principalele probleme, concluzii şi propuneri în vederea publicării în reviste de specialitate; are dimensiuni reduse, (20 pag) Raportul de cercetare este rezultatul unui studiu ştiinţific în care se cuprind principalele constatări şi soluţii practice pentru un agent economic Comunicarea ştiinţifică este un rezultat parţial sau final al unui studiu ştiinţific individual sau în grup; este axată de regulă pe o idee de bază, însoţită de analize de confirmare sau infirmare a ipotezelor, cu caracter de informare sau de dezbatere ştiinţifică înaintea publicării. Se prezintă în scris cca. 10 pagini pentru sesiuni de comunicări ştiinţifice, unde se expun în 5-15 minute Referatul ştiinţific este rezultatul unui studiu ştiinţific individual sau în grup, destinat prezentării într-o dezbatere ştiinţifică, cu o tematică de regulă restrînsă în vederea explorării unor soluţii şi desprinderii unor concluzii şi propuneri generale, cît mai larg acceptate. Se prezintă în scris cca. 10- 20 pagini care se expun oral în 5-15 minute în cadrul reuniunilor ştiinţifice Intervenţia ştiinţifică o formă de participare la o reuniune ştiinţifică prin care autorul comentează, apreciază şi corectează concluziile susţinute de alt autor. Se expune oral pe durata a cca 5 minute, în formă scrisă cuprinde pînă la 6 pagini19. Lucrări de popularizare a literaturii ştiinţifice Eseurile ştiinţifice prezintă concluziile şi reflecţiile ştiinţifice ale autorului într-o problemă de interes major, într-o formă cît mai accesibilă şi pe cît posibil literară. Are dimensiuni restrînse Scrierile de popularizare se adresează celui mai larg public Notele de lectură, comentariile şi recenziile sunt forme relativ distincte de semnalare a apariţiei unor lucrări ştiinţifice, de evaluare a mesajului ştiinţific şi de plasare a unei lucrări în rîndul celorlalte din literatura domeniului Teza de doctorat şi lucrarea de licenţă sunt lucrări ştiinţifice asimilabile unora din cele prezentate. Ele reprezintă faza de început a unei cariere ştiinţifice şi didactice şi respectiv terminare a studiilor universitare.

20. Formele de organizare a ştiinţei Şcoala ştiinţifică — grup de savanţi care studiază o anumită problemă şi au concepţii asemănătoare Asociaţia ştiinţifică — totalitatea cercetătorilor cu o pregătire ştiinţifică specială Instituţii ştiinţifice: -Academia de ştiinţe-Instituţiile superioare de învăţămînt (universităţi)-Instituţii de cercetări ştiinţifice-Laboratoare ştiinţifice Formele de organizare a vieţii ştiinţifice:− Seminarele

Page 5: metodologia  cercetarii economice

− Mesele rotunde− Conferinţele de presă− Simpozioanele− Conferinţele şi congresele ştiinţifice21. Principii şi componente ale managementului cercetării ştiinţifice Managementul cercetării ştiinţifice constituie ansamblul elementelor cu caracter organizaţional, motivaţional şi decizional cu ajutorul cărora se desfăşoară activitatea de cercetare şi se asigură eficienţa acesteia

ansamblul elementelor cu caracter organizaţional, motivaţional şi decizional cu ajutorul cărora se desfăşoară activitatea de cercetare şi se asigură eficienţa acesteia22. Fazele şi etapele procesului de cercetare ştiinţifică Formularea temei şi planificarea procesuluide cercetare ştiinţifică Documentarea şi sinteza bibliografică Alegerea strategiilor metodologice de cercetare Obţinerea accesului la informaţii Alegerea modalităţilor de culegere a datelor Prelucrarea, analiza şi interpretarea datelor prinutilizarea metodelor cantitative şi calitative Redactarea, susţinerea şi valorificarea lucrăriiştiinţifice23. Administrarea programelor de cercetare ştiinţifică♦ Activitate complexa a institutelor sau centrelor de cercetare stiintifica• Cercetatorii stabilesc termene de cercetare• Cercetatorii stabilesc etapele de cercetare ce se cer parcurse• Corelarea fazelor de cercetare cu termenele partiale si temenul final• Urmarirea si depozitarea concluziilor stiintifice• Vizeaza sporirea maxima a potentialului uman• Asigura resursele umane,materiale si financiare♦ Administrarea programelor de cercetare stiintifica impleteste activitatea de gestiune cu cea de organizare a desfasurarii lucrarilor de cercetare stiintifica24. Principii generale ale managementului cercetării ştiinţifice-Principiul compatibilităţii dintre mecanismele de realizare a managementului şi caracteristicile generale, interne ale cercetării ştiinţifice– Principiul managementului participativ- Principiul motivării cercetătorilor şi personalului auxiliar din cercetarea ştiinţifică– Principiul eficienţei25. Sistemul managementului în cercetarea ştiinţifică este alcătuit din 4 subsisteme Managementul cercetării ştiinţifice este alcătuit din 4 subsisteme:1. Subsistemul organizatoric. organizare formală (departamente, secţii, laboratoare)Organizarea informală (grupa informală, norma de conduită a grupei, relaţiile informale şi leaderul informal) 2. Subsistemul informaţional desemnează totalitatea datelor, informaţiilor, procedeelor şi mijloacelor de tratare a datelor în vederea asigurării posibilităţii de urmărire şi îndeplinirea obiectivelor de cercetare. 3. Subsistemul decizional asigură conceperea şi materializarea unui tot coerent de decizii în cadrul institutului sau centrului de cercetare ştiinţifică.

Subsistemul decizional are două funcţii principale:-. declanşează acţiunile personalului de cercetare, auxiliar şi administrativ în cadrul firmei.-. orientează şi supraveghează direcţiile de dezvoltare a institutului de cercetare ştiinţifică 4.Subsistemul metodelor şi tehnicilor specifice gestiunii în cercetarea ştiinţifică

Acest subsistem are trei funcţii principale, şi anume:− asigurarea suportului logistic, metodologic pentru întregul lanţ al procesuluide management;− scientizarea muncii de management:− perfecţionarea personalului de management şi de execuţie din firma de cercetare ştiinţifică.26. Fazele şi etapele procesului de creaţie G. Wallas propune o clasificare mai larg acceptată de cercetători, sub forma a patru faze:

Page 6: metodologia  cercetarii economice

− Pregătirea;* observaţia sau sesizarea problemei;* analiza şi definirea problemei;* acumularea materialului informaţional;* formularea de ipoteze preliminare, încercarea de restructurare a materialului, schiţarea primelor soluţii.− Incubarea; Activitatea se desfăşoară preponderent pre şi inconştient*etapa de aşteptare − Iluminarea- faza în care ideea, soluţia la o problemă apare brusc, fără ştirea sau intervenţia persoanei.

Mecanismele psihice cele mai frecvent utilizate în această fază a creaţiei sunt:* asociaţiile îndepărtate;* efectuarea de analogii între diferite domenii;* elaborarea de metafore.− Verificarea se desfăşoară în trei mari faze de proiect, are loc desăvârşirea ideii şi materializarea ei într-o soluţie tehnică reală; de execuţie, materializarea fizică şi aplicarea soluţiei tehnice în laborator; de experimentare, în vederea confirmării sau infirmării validităţii soluţiei respective.27. Etapele procesului de cercetare ştiinţifică Formularea temei şi planificarea procesuluide cercetare ştiinţifică Documentarea şi sinteza bibliografică Alegerea strategiilor metodologice de cercetare Obţinerea accesului la informaţii Alegerea modalităţilor de culegere a datelor Prelucrarea, analiza şi interpretarea datelor prinutilizarea metodelor cantitative şi calitative Redactarea, susţinerea şi valorificarea lucrăriiştiinţifice28. Proiectarea temei de cercetare cuprinde trei operaţiuni1 Elaborarea schitei proiectului de cercetare2 Elaboararea proiectului de cercetare3 Elaborarea planului preliminar de cercetare.29. schiţa proiectului de cercetare-Termenul de predare a lucarii la beneficiar- Principalele operatiuni ale documentarii bibliografice- Sursele de documentare bibliogarfica importante si greu de obtinut;locul consultarii lor- Termenele celorlalte etape de cercetare sa fie suficiente,nerestrictionate de intinderea cercetarii documentare bibliografice 30. Proiectul temei de cercetare - Etapele ulterioare de cercetare stiintifica- Documentarea practica,in vederea procurarii datelor empirice,faptelor si informatiilor privind geneza fenomenului,factorii ce il determina- Modalitati de prelucrare a informatiei practice si temenele de executie a lucrarii- Temenele pentru fundamentarea concluziilor,redactarea si predarea lucrarii la beneficiar- Operatii de asistenta pentru prelucrarea propunerilor- Cheltuielile necesare pentru fiecare etapa de cercetare stiintifica31. Planul preliminar al lucrării de cercetare ştiinţificăPlanul cuprinde: Principalele teze,idei,concluzii Principalele ipoteze confirmate si infirmate Metodele de analiza si calcul Argumente teoretice si practice pentru fundamentarea concluziilor si solutiilor Sursele de informare practica si modalitatile de prelucrare Problemele speciale pe care cercetarea nu a reusit sa le clarifice si cauzele care au impiedicat acest lucru Conturarea proiectului structurii tematice:parti,sectiuni,capitole,paragrafe etc.32. Organizarea activităţii de cercetare a temei

Page 7: metodologia  cercetarii economice

➲ Elaborarea temei de cercetare implică o organizare specială, în conformitate cu complexitatea temei;➲ potrivit principiului partenerial, în organizarea activităţii de cercetare, participă atât cercetătorii, cît şi managerii;➲ Cercetarea în echipă este cerută de amploarea temei, de complexitatea şi termenul de elaborare. Ea nu desfiinţează răspunderea individuală, dimpotrivă, răspunderea este chiar mai mare;➲ Organizarea cercetării în echipă are mai multe avantaje, dintre care: permite scurtarea timpului de elaborare a unei cercetări, ceea ce în anumite cazuri este necesar sau în altele, imperios necesar; permite formarea mai rapidă a tinerilor cercetători şi evitarea descurajării acestora, inerente în tot procesul de cercetare a adevărului, în tot actul de creaţie; se asigură un larg schimb de opinii, ceea ce evită concluzii şi soluţii unilaterale şi permite o mai bună fundamentare a concluziilor fiecărei părţi şi a lucrării de cercetare în ansamblu;➲ Dezavantajele organizării cercetării în echipă pentru cercetătorii individuali: Disciplina de echipă, poate restrânge deseori iniţiativa şi capacitatea de creaţie a cercetătorului membru al echipei de cercetare➲ Echipa de cercetare cuprinde un număr foarte variabil, de la 2-40 membrii, uneori mergând şi până la 100 membri33. Principiile de organizare şi funcţionare a echipelor de cercetare ştiinţifică Echipa de cercetare trebuie să cuprindă numărul strict necesar de cercetători, aleşi după criteriul competenţei în domeniul temei de cercetare, al preocupărilor anterioare; Echipa de cercetare trebuie să cuprindă atât cercetători cu experienţă, cât şi cercetători tineri Echipele de cercetare dau rezultate bune dacă membrii acestora sunt legaţi prin raporturi de stimă şi prietenie; dacă nu. cel puţin să se cunoască şi să se respecte reciproc; Echipa trebuie să-şi fixeze obiective precise care să fie cunoscute de toţi membrii săi. In cadrul echipei sarcinile de cercetare trebuie să se distribuie clar, membrilor săi; sarcinile şi îndeplinirea lor trebuie să fie. pe cât posibil, individualizate. În cadrul echipei de cercetare se pot constitui şi subcolective de cercetare ştiinţifică; Stimularea membrilor echipei, pe lângă formele cunoscute, trebuie să includă. în mod obligatoriu, individualizarea şi semnarea părţilor realizate individual sau în colaborare; se evită însuşirea muncii altuia, dar se asigură şi o mobilizare a fiecărui membru al echipei; Conducerea echipei de cercetare trebuie încredinţată. în mod obligatoriu, unui om de ştiinţă cu experienţă, cunoscut şi recunoscut prin lucrările elaborate, cu autoritate ştiinţifică. Este necesar ca cel mai bun cercetător să fie conducătorul echipei, mai ales dacă este şi un bun organizator, exigent, capabil de dialog şi comunicare deschisă, capabil să înlăture disensiunile, care în cercetarea ştiinţifică sunt frecvente; Asigurarea unei ambianţe democratice, de lucru în echipă. Discutarea deschisă, fără menajamente şi adoptarea în echipă a hotărârilor creează, atmosfera necesară muncii în echipă. Abaterile de la acest principiu pot genera lucrări slabe, ca şi atunci când lipseşte autoritatea ştiinţifică.

Tema 334. Informaţia ştiinţifică economică în perioada contemporană Produsul specific al ştiinţei - oricare ar fi purtătorul lui concret - este informatia ştiinţifică. Valoarea informaţiei condiţionează în cel mai înalt grad decizia economică micro, mezo şi macroeconomică.35. Documentarea bibliograficăAnaliza documentelor este una din cele mai vechi, dar şi una din cele mai răspândite metode de cercetare. Este o metodă clasică, universală Documentarea bibliografică este o componentă mai largă a procesului cuprinzător de documentare ştiinţifică.37. informaţia îndeplineşte o serie de funcţii: informaţia este instrument de muncă şi deci de producţie; informaţia este capital al materiei cenuşii; informaţia este o moştenire, un patrimoniu cultural - ştiinţific viu;

Page 8: metodologia  cercetarii economice

informaţia este instrument de pregătire şi calificare profesională; informaţia este un factor de schimb între oameni, agenţi etc.; informaţia este un motor al creaţiei, al adaptării şi inovării.38. Informaţia ştiinţifică are o serie de particularităţi cunoştinţele ştiinţifice au proprietatea de a se acumula şi multiplica necontenit; este o resursă a societăţii cu caracter inepuizabil, putându-se automultiplica şi amplifica; prin utilizare, informaţia ştiinţifică se consolidează, se perfecţionează şi completează; cunoştinţele ştiinţifice acumulate de-a lungul vremii apar ca o sursa gratuită de putere de creaţie; cunoştinţele ştiinţifice nu se înstrăinează; în vederea valorificării acestor calităţi distinctive ale informaţiei ştiinţifice, eforturile se cer orientate simultan în două direcţii majore:- asigurarea cadrului organizatoric, a mijloacelor de culegere de stocare, de prelucrare şi de transmitere a informaţiilor ştiinţifice;-crearea de noi informaţii ştiinţifice în sfera cercetării ştiinţifice în laboratoare, institute şi academii de cercetare etc..39. Piaţa informaţiei ştiinţifice  Informaţia ştiinţifică este o marfa ea are atributele oricărei mărfi, de cerere şi de ofertă. Cererea de informaţii ştiinţifice economice în epoca globalizării economiei mondiale se determină oriunde prin luarea în considerare a următoarelor straturi (componente): stratul ambiental - pentru procesele geofizice, adică pământ, aer, resurse naturale şi pentru procesele ecologice; stratul tehnologic - pentru activităţile umane legate de transferul de energie şi materii prime; stratul demo-economic - pentru evidenţa populaţiei, a producţiei şi a altor procese economico-sociale; stratul socio-politic - pentru sistemele instituţionale şi procesele sociale; Oferta de informaţii ştiinţifice economice este cantitatea de informaţii ştiinţifice care poate fi vândută în condiţiile preţului existent. Oferta de informaţii ştiinţifice economice se caracterizează prin următoarele trăsături speciale: oferta se formează într-un timp îndelungat, în care se instruieşte fiecare generaţie de specialişti; oferta depinde de vârstă, sex, starea sănătăţii, psihologie, condiţii de muncă specifice cercetătorilor; oferta este supusa uzurii morale şi se produce, în special, datorită progresului alert al ştiinţei oferta se produce în cadrul activităţii de cercetare ştiinţifică economică.40. Sunt practicate două procedee de constituire a bibliografiei: procedeul empiric, potrivit căruia cercetătorul îşi stabileşte singur, treptat, adesea la întâmplare materialele bibliografice necesare; procedeul sistematic, potrivit căruia bibliografia este stabilită de centre specializate de documentare, la „comanda" echipei de cercetare.41. Conţinutul complex al documentării ştiinţifice rezultă din etapele sale internea) Informarea asupra surselor cuprinde următoarele operaţiuni principale: identificarea surselor existente pentru tema de cercetare; locul unde este depozitată şi posibilităţile de obţinere, de acces; conturarea unui program de continuare a informării şi pe parcursul etapelor de cercetare care urmează documentării în ansamblu, până la încheierea temei de cercetare şi chiar după aceasta.b) Culegerea surselor include activităţile de: obţinerea (procurarea) surselor; notarea (fişarea) surselor; examinarea sumară a surselor (cuprinsul acestora, semnificaţia, posibilitatea de folosire ulterioară etc.).с) Studierea surselor este etapa de învăţare cu cel mai intens consum intelectual şi cu cel mai mare consum de timp. Ea cuprinde următoarele activităţi mai importante: gruparea surselor documentare în mai multe clase, studiul aprofundat al surselor din perspectiva nevoii de cunoaştere a literaturii de specialitate, a faptelor empirice, a ipotezelor şi ideilor teoretice pro şi contra, a metodei de analiză şi calcul etc. d) Utilizarea surselor în cadrul procesului de documentare se referă la: consemnarea sistematizată a informaţiilor unei surse ca bază de comparaţie şi confruntare cu

Page 9: metodologia  cercetarii economice

alte surse; interpretarea generală a surselor; pregătirea utilizării informaţiilor documentare în cadrul celorlalte etape ale cercetării propriu-zise, definitivării structurii finale a lucrării în vederea redactării etc.,42. Sursele de documentare bibliografică, după criteriul - gradul de originalitate şi intermediere, se structurează în patru categorii documente primare; Documentele primare sunt acelea în care se cuprind rezultatele cercetărilor ştiinţifice, contribuţiile originale ale cercetătorilor,adică informaţia ştiinţifica (formele de comunicare ştiinţifică).Documentele primare sunt împărţite în două grupe: - documente primare periodice, cum sunt seriale, editoriale, reviste, ziare, publicaţii. anuare -documente primare neperiodice-tradiţionale, cum sunt cărţi (tratate, manuale, monografii), broşuri, publicaţii ale unor instituţii şi organisme naţionale şi internaţionale, congrese şi simpozioane; * speciale:standarde, brevete de invenţii, cataloage şi prospecte comerciale şi tehnice, rapoarte de cercetare ştiinţifică, teze de doctorat;* documente de evidenţă a faptelor empirice: evidenţă contabilă şi statistică, (dări de seamă şi anchete) evidenţă operativă, analize, expertize şi studii etc. documente secundare;Documentele secundare sunt rezultatul prelucrării documentelor primare în vederea facilitării muncii cercetătorului de identificare, selecţie şi de utilizare a documentelor primare. Documentele secundare se clasifică în: -periodice reviste de referate, reviste de titluri; - neperiodice, cum sunt: enciclopedii, dicţionare, bibliografii, cataloage, indexuri bibliografice, sinteze documentare, ghiduri bibliografice, tezaure ş documente terţiare: sunt acelea care rezultă din prelucrarea documentelor secundare. Documentele terţiare sunt: bibliografii, culegeri de traduceri, sinteze de referate etc. microformatele: sunt înregistrări pe benzi, discuri, imagini etc. Intre microformate pot fi menţionate: microfilme, microfişe, fotocopii,benzi şi discuri magnetice, mijloace de difuzare în masă, TV, Radio,filme .36. Documentarea directă asupra faptelor empirice Utilizarea datelor secundare Observare Interviu Anchetare Experiment economic43. Utilizarea datelor secundare Datele secundare reprezintă datele colectate anterior în alte scopuri decât cele presupuse prin cercetarea dată. Asemenea date pot exista în sistemul informaţional intern al întreprinderii. 48. Totalitatea datelor secundare pot fi divizate în trei mari categorii date documentate - scrise şi nescrise date obţinute din sondaje - colectate prin intermediul anchetării date colectate din surse multiple – date documentate, bazate pe sondaje, sau combinaţii din acestea49. Avantajele utilizării datelor secundare Costuri reduse de obţinere a informaţiilor Simplitatea obţinerii Posibilitatea efectuării analizelor comparative50. Dezavantajele utilizării datelor secundareCorespunderea parţială a necesităţilor de cercetare Dificultatea obţinerii accesului la unele date Incompatibilitatea unor date51. Evaluarea calităţii surselor datelor secundare se efectuează în baza răspunsului laurmătoarele întrebări-cheie: Setul de date secundare este relevant?

Page 10: metodologia  cercetarii economice

Setul de date secundare este reprezentativ faţă decolectivitatea generală? Cât de actuale sunt datele secundare? Cât de autentice (exacte) sunt sursele datelorsecundare? Cât de minuţios este descrisă metodologiacolectării datelor? Datele secundare sunt obiective sau posedă uncaracter preconceput ?44. Observarereprezintă metoda de cercetare empirică, care presupune înregistrarea şi codificarea comportamentelor caracteristice colectivităţii observateObservaţia empirică1. Întâmplătoare şi spontană2. Fragmentară, incompletă3. Lipsită de obiectivitate (subiectivă)4. Nu se fixează informaţia (ne bazăm pe memorie)5. Nu este judecată, analizată critic6. Nu este metodică 7. Nu are fondal teoretic

Observaţia ştiinţifică1.Plănuită, sistemică, repetabilă şi verificabilă2. Integrală şi completă3. Asigură un nivel înalt de obiectivitate4. Foloseşte diferite metode de fixare şi înregistrare a informaţiei5. Presupune un înalt grad de sistematizare, procedee moderne de analiză6. Este metodică7. Este fundamentată teoretic52. Prin aplicarea acestei metode, cercetătorul poate îndeplini unul din patru roluri posibile: observarea directaeste metoda de colectare a datelor primare, prin care cercetătorul este inclus în mediul de activitate al celor supuşi observării participant pur (devină membru al grupului de indivizi supus observării, fără a-l informa de scopurile urmărite) observator pur (observatorul îşi ascunde scopul urmărit, dar nu participă la activitatea grupului cercetat) observator participant (cercetătorul poate înregistra liber orice evenimente sau intra în discuţii cu orice participant al grupului observat fără a participa nemijlocit la activitatea desfăşurată de grup) participant-observator (Cercetătorul, fiind membru algrupului observat, aduce la cunoştinţa grupului scopulinvestigaţiei sale, încercând a câştiga încrederea maximă acelorlalţi participanţi)53. Observarea directă posedă următoarele avantaje:Observarea directă posedă următoarele avantaje: permite cercetătorului de a înţelege, din propria experienţă, comportamentul participanţilor la observare asigură obţinerea unor date complexeDezavantajele metodei observării directe: cheltuieli de timp relativ mari posibilitatea apariţiei unor conflicte legate de rolulcercetătorului-observator posibilitatea denaturării datelor în urma opiniilorpreconcepute ale cercetătorului

Observarea structurată este metoda de colectare a datelor primare, care permite determinarea repetiţiei faptelor şi proceselor studiate. Ea presupune obţinerea unor caracteristici cantitative, din care motiv are loc structurarea preventivă a proceselor de colectare a datelor.45. InterviuInterviul reprezintă o discuţie orientată între două sau mai multe persoane în vederea colectării de date necesare atingerii obiectivelor cercetării Interviul presupune parcurgerea următorilor paşi:- elaborarea planului de interviu;-stabilirea listei de întrebări;

Page 11: metodologia  cercetarii economice

-dirijarea interviului şi înregistrarea datelor54. Tipuri de interviu Interviul structurat presupune utilizarea fişelor cu întrebări identice pentru toţi intervievaţii. Interviatorul citeşte întrebările din fişă, răspunsurile primite fiind introduse într-un formular standardizat şi codificat interviului semistructurat, toate întrebărileimportante sunt puse într-o ordine fixată, dar acolo unde trebuie să se obţină informaţii suplimentare sunt inserate întrebări suplimentare Interviul nestructurat este în toate cazurile neformal -sunt specificate doar problemele dialogului, nu şi întrebările concrete. Intervievaţii obţin posibilitatea de a discuta liber diverse evenimente, modele de comportament şi opinii, ei fiind cei care dictează tonul discuţiei

Interviurile semistructurate şi nestructurate sunt organizate, preponderent, pentru obţinerea unor date cu conţinut calitativ, menite a explica mecanismele realizării unor fenomene şi procese economice. în cadrul unui interviu, pot fi folosite următoarele tipuri de întrebări: -întrebări de probă, cu care începe interviul şi se încearcă stabilirea unei legături cu intervievatul;- întrebări ajutătoare, care explică întrebările anterioare şi creează un context favorabil obţinerii unor răspunsuri mai precise la întrebări; -întrebări de verificare - reformulări ale unei întrebări prin care, în cazul primirii unor răspunsuri diferite, se încearcă aflarea răspunsului corect. Fiabilitatea datelor poate fi pusă la îndoială în cazul comportamentului preconceput al cercetătorului (tonul, formularea întrebărilor, interpretarea răspunsurilor), sau a intervievatului (cînd întrebările adresate pot atinge interesele personale ale intervievatului) validitatea informaţiei obţinute prin interviu poate fi apreciată după următoarea scală:- discuţia liberă în cadrul interviului nestructurat - 25-30%;- răspunsuri obţinute în urma interviului structurat -40-75%;- informaţii din intervievarea parţial structurată a specialiştilor-consultanţi - 90-95%.55. Pentru a asigura o calitate adecvată a datelor colectate prin interviu este necesară respectarea unor condiţii: - Informarea cercetătorului asupra organizaţiei cercetate- Informarea participanţilor asupra subiectelor convorbirii-Exteriorul cercetătorului şi modul lui de comportare- Modalitatea de apune întrebări46. AnchetareAnchetarea reprezintă procedeul de colectare a datelor, prin care respondenţii răspund la un set identic de întrebări, aranjate într-o consecutivitate determinată şi lansate pe un suport scris.56. Colectarea datelor primare prin anchetare  Anchetarea poate fi organizată în diferite moduri. autoorganizată: când chestionarul este trimis pe adresa electronică sau internet (sondaj interactiv), prin poştă (sondaj poştal) sau transmis personal (sondaj la domiciliu). sub controlul anchetatorului: în cazul sondajului telefonic şi al interviului structurat57. Majoritatea chestionarelor sunt orientate spre obţinereainformaţiilor clasate în trei tipuri de variabile: de opinie - reflectă atitudinea anchetaţilor faţă de un anumit fenomen de comportament acţiunile anchetaţilor de atribuit caracteristicile anchetaţilor58. întrebările închise furnizează un set determinat de răspunsuri posibile dintre care chestionatul poate face alegerea. . întrebările închise se clasifică în cinci categorii: Structurate - din setul de răspunsuri propuse, respondentul poate alege orice răspuns, sau chiar mai multe. Categoriale - din setul de răspunsuri, respondentul alege doar unsingur răspuns De rang - respondentul ordonează răspunsurile după importanţă De scală - respondentul îşi exprimă atitudinea faţă de un enunţoarecare prin intermediul unei scale ordinale

Page 12: metodologia  cercetarii economice

Cantitative - răspunsul la o întrebare cantitativă este un număr.Difuzarea chestionarului în vederea colectării datelor primare este precedată de testarea lui pilotată. Numărul de respondenţi aleşi pentru testarea pilotată trebuie să fie suficient pentru a reflecta variaţiile caracteristice colectivităţii generale: nu mai mic de 10 persoane şi 100-200 de persoane pentru anchetările de proporţie.47. Experiment economicExperimentul este reproducerea artificială a fenomenului ale cărui condiţii de apariţie sunt în întregime controlate şi reproductibile. Experimentul în economie este un procedeu de verificare a relaţiilor dintre mai multe variabile - variaţia uneia sau a mai multor variabile este controlată de cercetător, după care se măsoară efectul acestei variaţii asupra variabilei dependente.

Variabila independentă corespunde unui factor manipulat de cercetător, pe care acesta doreşte să-l măsoare. Variabila dependentă corespunde factorului măsurat, celui despre care doreşte să afle cauza de care depinde.59. Experimentul se efectuează în etapele următoare Determinarea condiţiilor experimentului Efectuarea experimentului Confirmarea sau infirmarea ipotezei60. In funcţiede scop, experimentele pot fi clasificate în • experiment de cercetare - menit a descoperiunele caracteristici în obiectul cercetat; • experiment de evaluare - orientat spre măsurareaunor parametri ale obiectului cercetat; • experiment de verificare - organizat pentruconfirmarea sau infirmarea conţinuturilor teoretice.61. Experimentul sincronic Experimentul sincronic reprezintă experimentul denivel minim, cu o singură măsurătoare. Astfel, un grup desubiecţi este supus influenţei variabilei independente şi apoi ise măsoară o serie de variabile dependente. In acelaşi timp,altui grup, care nu a fost supus influenţei variabilei independente, i se măsoară aceleaşi variabile dependente.Primul grup se numeşte grup experimental, iar al doilea - grupde control. Scopul unui asemenea experiment este, deci,compararea măsurii obţinute în grupul experimental cu ceaobţinută în grupul de control. Distanţa dintre cele două măsuri permite constatarea efectelor variabilei independente.62. Experimentul diacronic Experimentul diacronic, spre deosebire de cel sincronic, se caracterizează prin două măsurători efectuate în acelaşi grup. Compararea celor două măsurători permite cunoaşterea evoluţiei grupului în timp, ceea ce explică denumirea acestui tip de experiment, care poate lua mai multe forme: Observarea în timp Se efectuează o primă serie de măsurători asupra unui grup de subiecţi, se introduce variabila independentă, apoi se fac din nou aceleaşi măsurători. Se compară, aşadar, starea iniţială a grupului cu starea consecutivă introducerii variabilei independente şi se află, astfel, evoluţia grupului. Observarea în timp cu grupul de control Se folosesc două grupuri: unul supus influenţei variabilei independente şi celălalt nu. Prima serie de măsurători se face în ambele grupuri, iar compararea lor permite să ne asigurăm că cele două grupuri sunt echivalente în ceea ce priveşte variabila studiată. Apoi, doar unul dintre cele două grupuri este supus variabilei independente. în final, se efectuează o nouă serie de măsurători în ambele grupuri spre a le compara.

Tema 463. Conţinutul procesului de explicare a fenomenului economic;Explicarea fenomenului economic este cea mai importantă şi complexă etapă a metodologiei cercetării ştiinţifice, în ea se concentrează cele mai complexe şi importante operaţiuni şi procese ale creaţiei ştiinţifice economice. ●In cadrul acestei etape se realizează operaţiunile şi fazele metodologice, dintre care pot fi menţionate: observaţia ştiinţifică;elaborarea ipotezei, a construcţiei teoretice (modelului); verificarea ipotezei (ipotezelor) şi a modelului, precum şi fundamentarea concluziilor şi soluţiilor; precizarea metodelor, tehnicilor şi instrumentelor de analiză şi măsurare economică; crearea de noi procedee de elaborare şi de verificare a

Page 13: metodologia  cercetarii economice

ipotezelor simodelelor etc.64. Mijloace de analiză, identificare a ipotezelor şi de măsurare a fenomenului economic;● Explicarea ştiinţifică a fenomenului economic se realizează cu un ansamblu foarte complex, variat de metode, mijloace, tehnici şi instrumente. Această exigenţă rezultă nu numai din complexitatea fenomenelor economice cercetate, dar şi din caracterul imperfect sau parţial util al oricărei metode de cercetare, de calcul şi analiză.(Planeta Neptun a fost descoperită prin calcul şi nu prin observaţie.)●Întreaga gamă de metode, tehnici şi instrumente de cercetare trebuie să se adecveze întotdeauna în raport cu particularităţile şi cerinţele concrete ale fenomenului economic cercetat.● Când nu se realizează această adecvare a metodelor şi tehnicilor în raport cu fenomenul economic, are loc o trunchiere a realităţii, o cunoaştere imperfectă a fenomenului cercetat65. Verificarea ipotezelor şi fundamentarea concluziilor in  ştiinţa economică;În esenţă procedeele de verificare a ipotezelor sunt de două feluri:– procedee empirice - cele care vizează confruntarea ipotezelor cu faptele empirice:●observarea naturală - realizată pe baza experienţei cotidiene (cunoaşterii comune) privind informaţiile despre fenomenele economice;●observarea ştiinţifică - culegerea sistematică a datelor şi faptelor empirice relevante pentru o anumită ipoteză teoretică;●experimentul ştiinţific - încercarea de a constrânge realitatea pentru a se comporta (evalua) în condiţiile preconizate de ipoteza teoretică de la care s-a pornit.

Conţinutul procesului de verificare a ipotezei şi a concluziilor ştiinţifice pe cale empirică poate fi prezentat ca un complex de mai multe operaţii, dintre care menţionăm:● Confruntarea teoriei (implicaţii, consecinţe) cu faptele empirice observate;● Evidenţierea rezultatelor ipotezei - teoria, implicaţiile sau consecinţele acesteia;● Testarea trăiniciei relaţiilor dintre fenomenul economic real (empiric) şi ipoteză, teoria pe care aceasta a generat-o.– procedee teoretice - cele care vizează verificarea concordanţei (compatibilităţii) logice a ipotezei cu celelalte componente ale teoriei.● Procedee intrateoretice - compararea ipotezei cu celelalte componente ale teoriei;● Procedee interteoretice - compararea ipotezelor din ştiinţa economică sau un domeniu al acesteia cu teoriile din alte ştiinţe învecinate.fundamentarea concluziilor in  ştiinţa economicăIn urma verificării ipotezelor ştiinţifice, se realizează trei paşi importanţi în direcţia elaborării şifundamentării concluziilor ştiinţifice, şi anume:– evidenţierea consecinţelor ipotezelor care urmează să devină principii, legi, teorii sau soluţii practice;– confruntarea consecinţelor ipotezelor cu faptele empirice;– relaţiile dintre ipoteze şi faptele empirice ca expresie a realităţii practice.

Concluzia ştiinţifică este rezultatul ultim, final al cercetării unui fenomen economic.Fundamentarea concluziei trebuie să satisfacă exigenţe multiple: de logică, de interes practic, de eficienţă economică.Orice concluzie ştiinţifică trebuie să fie coerentă întregului sistem de concluzii ştiinţifice care alcătuiesc teoria economică.Cercetătorul va trebui, totodată, să formuleze observaţii şi critici pentru diverse aspecte ale teoriei şi practicii economice, să indice direcţii şi chiarteme de cercetare indispensabile progresului continuu al ştiinţei şipracticii economice.66. Rolul ipotezei în explicarea fenomenului economicToate operaţiunile de explicare a fenomenului economic gravitează în jurul ipotezei ştiinţifice, al formulării şi verificării acesteia.●Ipoteza ştiinţifică este o o presupunere indispensabilă explicării fenomenului economic empiric şi înaintării ştiinţei economice pe calea soluţionării problemei economice.67. Ipoteza implică mai multe cerinţe– - noncontradicţia;– - să aibă mare capacitate explicativă;– - să genereze un număr cât mai mare de consecinţe; – - să aibă un bogat conţinut de informaţie;

Page 14: metodologia  cercetarii economice

– - să permită previziuni de noi evenimente şi fapte.68. După formularea ipotezelor, efortul de cercetare se deplasează asupra verificării ipotezelor prin parcurgerea succesivă a patru faze:●faza apariţiei problemei ştiinţifice (respectiv, când noi fapte empirice experimentale intră în dezacord cu situaţia de plecare a cercetării ştiinţifice (teoria);●faza a doua, când noile date ale practicii observate genereazănoi ipoteze plauzibile;●faza a treia, verificarea măsurii în care din asocierea cunoaşterii ştiinţifice anterioare cu noile ipoteze plauzibile rezultă soluţiivalabile;●faza a patra constă în coordonarea ipotezelor reuşite pe bazagoilor date observate şi măsurate; reclamă revizuirea cunoaşterii ştiinţifice anterioare, inclusiv a bazei ei axiomatice.69. Folosirea mijloacelor logice. Inducţia şi deducţia●In epistemologie operaţiunea logică de inducţie şi deducţie poartă denumirea generică de inferare.●Inferarea este „o operaţiune logică prin care se admite o judecată (al cărei adevăr nu este verificabil direct) în virtutea unei legături a ei cu alte judecăţi considerate adevărate"●Inferarea inductivă şi cea deductivă dau posibilitatea împletirii analizei (din premise) cu sinteza (proprie concluziei)● Astfel, în baza analizei, fenomenul cercetat se descompune în părţile sale componente, se fac observaţii şi experienţe din care – prin inducţie - se trag concluzii generale; adică se merge de la fenomenul economic la cauzele care îldetermină, de la cauze mai particulare la cauze mai generale, până când se finalizează argumentaţia printr-o maximă generalizare.● Procesul de sinteză porneşte în sens invers - deductiv - de la cunoaşterea şi reunirea părţilor componente desprinse prin analiză;● inductia este nedemonstrabile, deductia este demonstrabila.70. Măsurarea economică şi formularea ipotezelor● După observarea şi cunoaşterea calităţii fenomenului, a structurii şi însuşirilor sale definitorii, începe măsurarea economică, statisticomatematică.● Măsurarea economică reprezintă o condiţie esenţială, de bază a cunoaşterii ştiinţifice, a afirmării pe mai departe şi a consolidării ştiinţei economice.● Cu ajutorul măsurării economice se realizează analiza aprofundată, numerică a proceselor şi fenomenelor economice, se depăşeşte stadiul cercetării ştiinţifice economice empirice, descriptive. ● Conceptul modern de măsurare a fenomenelor economice se bazează pe indicatori. Indicatorul este o caracteristică sau însuşire (proprietate) exprimată numeric a unei categorii economice sau sociale, bine definită în timp şi spaţiu. El presupune un conţinut real şi o formă de exprimare specifică.71. Aspecte ale măsurării fenomenelor economice● Economia, fenomenul economic este complex şi dificil de măsurat în primul rând, pentru că el se manifestă la cel puţin trei niveluri:– macroeconomic (nivel naţional şi nivel internaţional);– mezoeconomic (nivel de ramură, subramură şi nivel teritorial);– microeconomic (nivel de firmă).● Oricare ar fi nivelul său de agregare, fenomenul economic în funcţie de nevoile analizei, poate şi trebuie exprimat în unul, mai multe sau chiar toate unităţile de măsură: unităţi naturale, unităţi natural-convenţionale, unităţi de timp de muncă, unităţi valorice (băneşti)● Fenomenul economic (macro, mezo şi microeconomic) are nu numai o dimensiune numerică cantitativă, ci şi una calitativă.● Fenomenul economic static, la un moment dat, este şi dinamic, astfel, pe lângă importanţa măsurării economice statice (la un moment dat), o mare însemnătate are măsurarea economică în mişcare, în dinamică. ●În construirea unor indicatori, cu toate eforturile de reflectare a calităţii, procesele de agregare (însumare) conduc totuşi la pierderea sau subevaluarea unor aspecte particulare, specifice, esenţiale, calitative, definitorii pentru fenomenul măsurat● Măsurarea economică, staţistico-matematică, capabilă să oglindească atât latura cantitativă, cât şi latura calitativă, îndeosebi pentru analiza fenomenelor complexe, multifuncţionale, foloseşte indicatori exprimaţi şi în alte unităţi de măsură, precum: mărimi relative; mărimi medii; indici; coeficienţi de variaţie; coeficienţi de

Page 15: metodologia  cercetarii economice

concentrare - dispersie; coeficienţi de corelaţie şi regresie; coeficienţi de elasticitate; parametrii ecuaţiilor estimatoare etc.72. Verificarea ipotezelor şi fundamentarea concluziilor оn  ştiinţa economicăÎn esenţă procedeele de verificare a ipotezelor sunt de două feluri:– procedee empirice - cele care vizează confruntarea ipotezelor cu faptele empirice:●observarea naturală - realizată pe baza experienţei cotidiene (cunoaşterii comune) privind informaţiile despre fenomenele economice;●observarea ştiinţifică - culegerea sistematică a datelor şi faptelor empirice relevante pentru o anumită ipoteză teoretică;●experimentul ştiinţific - încercarea de a constrânge realitatea pentru a se comporta (evalua) în condiţiile preconizate de ipoteza teoretică de la care s-a pornit.– procedee teoretice - cele care vizează verificarea concordanţei (compatibilităţii) logice a ipotezei cu celelalte componente ale teoriei.● Procedee intrateoretice - compararea ipotezei cu celelalte componente ale teoriei;● Procedee interteoretice - compararea ipotezelor din ştiinţa economică sau un domeniu al acesteia cu teoriile din alte ştiinţe învecinate.73. Aspecte ale măsurării fenomenelor economice pe cale empirica● Conţinutul procesului de verificare a ipotezei şi a concluziilor ştiinţifice pe cale empirică poate fi prezentat ca un complex de mai multe operaţii, dintre care menţionăm:● Confruntarea teoriei (implicaţii, consecinţe) cu faptele empirice observate;● Evidenţierea rezultatelor ipotezei - teoria, implicaţiile sau consecinţele acesteia;● Testarea trăiniciei relaţiilor dintre fenomenul economic real (empiric) şi ipoteză, teoria pe care aceasta a generat-o.74. Fundamentarea concluziilor ştiinţificeIn urma verificării ipotezelor ştiinţifice, se realizează trei paşi importanţi în direcţia elaborării şi fundamentării concluziilor ştiinţifice, şi anume:– evidenţierea consecinţelor ipotezelor care urmează să devină principii, legi, teorii sau soluţii practice;– confruntarea consecinţelor ipotezelor cu faptele empirice;– relaţiile dintre ipoteze şi faptele empirice ca expresie a realităţii practice.● Concluzia ştiinţifică este rezultatul ultim, final al cercetării unui fenomen economic.● Fundamentarea concluziei trebuie să satisfacă exigenţe multiple: de logică, de interes practic, de eficienţă economică.● Orice concluzie ştiinţifică trebuie să fie coerentă întregului sistem de concluzii ştiinţifice care alcătuiesc teoria economică.● Cercetătorul va trebui, totodată, să formuleze observaţii şi critici pentru diverse aspecte ale teoriei şi practicii economice, să indice direcţii şi chiarteme de cercetare indispensabile progresului continuu al ştiinţei şipracticii economice.

Tema 675. Redactarea lucrării ştiinţifice. Etape, reguli, exigenţeValoarea ştiinţifică a unei lucrări de cercetare este data în mare măsură de rezultatele investigaţiilor desfăşurate în toate etapele precedente.Redactarea este o etapă a cercetării ştiinţifice care adeseori poate majora sau diminua substanţial valoarea şi calitatea lucrării ştiinţifice.Funcţia principală a redactării este de a pune cât mai deplin în operă rezultatele investigaţiilor obţinute în etapele precedente.exigente Sa asigure o succesiune logica,coerenta a structurii lucrarii Dimensiunile structurilor sa fie in raport cu importanta problemei abordate Obiectivele lucrarii,tezele,concluziile sa fie riguros formulate si nuantate Explicarea clara si argumentata a afirmatiilor si ideilor Evitarea detaliilor exhaustive si inutile Corectitudinea datelor,calculelor si trimiterilor bibliografice Acuratetea lingvistica si unitatea de limbaj

Page 16: metodologia  cercetarii economice

Eliminarea repetarilor de idei,citate cifre,cu exceptia unor situatii speciale.76. Susţinerea publică a lucrării ştiinţifice♦ Lucrarile stiintifice,practic toate formele de comunicare stiintifica,se finalizeaza in scris.Insa numai o parte din acestea implica in mod direct si forma de prezentare orala,adica sustinerea publica♦ Sunt sustinute oral:Comunicarile stiintifice Interventiile stiintifice Rapoartele de cercetare stiintifica Studii stiintifice Memorii stiintifice Lucrari de diploma Teze de doctorat Tratate Manuale  Monografii  Algoritmul de baza (secretul) oricarei sustineri publice consta in stiinta desteptarii interesului auditoriului si utilizarea,in acest scop a rationamentelor logice si a argumentelor practice 77. Etapele redactării\1 Elaborarea şi definitivarea planului de redactare, care asigură:-Sistematizarea şi ordonarea problemelor, a ideilor şi concluziilor rezultate în urma cercetării ştiinţifice desfăşurate în raport cu scopul şi tipul lucrării-Enunţarea riguroasă a constatărilor, a tezelor şi concluziilor-Identificarea omisiunilor şi lipsurilor din sfera documentării şi calculelor şiluarea măsurilor necesare de eliminare a tuturor insuficienţelor, omisiunilor şi repetărilor2 Redactarea propriu-zisă a lucrării:Reprezintă procesul de scriere, de aşezare pe hârtie sau în memoria calculatorului, a lucrării ştiinţifice, aşa cum este ea concepută şi structurată în planul de redactare.Poate fi realizata în 2 modalităţi:-redactarea iniţială, rapidă cu accent deosebit asupra redării conţinutului de idei într-o succesiune şi coerenţă maxime-redactarea în mai multe variante, succesive, până când se ajunge la acea variantă care satisface cel mai bine toate exigenţele3 Definitivarea redactării lucrării, în baza a 2 categorii de repere:-aprecierile, observaţiile şi sugestiile diferiţilor specialişti (practicieni, profesori, cercetători etc);-propria analiză a autorului, constatările din cursul redactării şi, mai ales, după încheierea primei forme de redactare.78. Reguli privind redactarea lucrării ştiinţifice-Rigurozitatea ştiinţifică (formulări corecte folosirea corectă a noţiunilor şi conceptelor, a metodelor şi tehnicilor adecvate de analiză şi calcul);-Originalitatea (asigurarea unui loc central opiniilor personale ale autorului, utilizarea de metode şi tehnici noi de analiză şi calcul);-Corectitudinea elaborării lucrării (asigurarea corelaţiilor logice dintre abstracţia ştiinţifică şi fenomenul empiric, real, citarea altor autori, fără ruperea citatelor din contextul în care au fost formulate, argumentarea riguroasă a evaluării personale);-Eficacitatea textului (constă în deschiderile, mai mici sau mai mari, pe care o lucrare le realizează în serviciul beneficiarului, specialist, practician sau teoretician, în impulsul pe care-l capătă progresul economic şi progresul social);-Stilul redactării:*personal - folosirea unui limbaj personal concentrat şi direcţionat pe ideea centrală a lucrării, susţinerea şi confruntarea acesteia cu alte idei, metode, concluzii;*coerent, fără reveniri, repetări, omisiuni sau treceri de la o problemă la alta;*responsabil, adică să nu manifeste superficialitate faţă de consecinţeledirecte şi indirecte, imediate şi întârziate, favorabile şi nefavorabile,fie ele economice, sociale, politice sau de altă natură;-Acurateţea gramaticală şi literară, (o bună stăpânire a limbii literare, ca şi a limbajului de specialitate)79. Reguli specifice privind componentele lucrării ştiinţifice:-Titlul lucrării ştiinţifice este sobru, precis, clar şi scurt menit să-i atragă atenţia cititorului asupra celei mai importante şi noi idei; după aceleaşi criterii seformulează şi subtitlurile, dar şi titlurile de părţi, capitole, secţiuni, paragrafe etc;titlul unei lucrări ştiinţifice se distinge mult de cel gazetăresc, bombastic;- Ordinea înscrierii autorilor: se începe cu prenumele (sau iniţiala acestuia) urmată de numele autorului (autorilor), după modelul: Nicolae Vasilescu sau N. Vasilescu.-Introducerea lucrării (prefaţa, cuvânt înainte) constă în enunţarea obiectivelor urmărite, definirea cadrului general de studiu sau a problemei, relevarea rezultatelor obţinute de autor faţă de alţi cercetători,

Page 17: metodologia  cercetarii economice

menţionarea limitelor studiului întreprins etc;80. Structura lucrării • dimensiunea lucrării ştiinţifice; • complexitatea cercetării ştiinţifice; • natura problemelor cercetate; • obiectivele urmărite de cercetător;• cerinţele beneficiarilor;• fiecare subdiviziune a lucrării să abordeze o problemă sau un grup de probleme distincte, care se delimitează prin conţinut de celelalte;• succesiunea subdiviziunilor să corespundă conexiunilor logice ale problematicii cercetate;• subdiviziunile lucrărilor de proporţii mai reduse sunt: capitole, paragrafe şi subparagrafe;-Instrumentele de investigaţie utilizate sunt descrise cu precizie, argumentându-se gradul de adecvare la fenomenul utilizat; metodele existente în literatură pot fi menţionate, analizate şi chiar criticate; literatura de specialitate consultată trebuiemenţionată cu toate datele necesare pentru identificarea sursei, la nevoie, de către cititor;- Contribuţiile proprii ale autorului lucrării. De regulă, contribuţiile personale sunt prezentate pe larg şi cu claritate pentru ca cititorul să le înţeleagă şi să le confrunte cu cele ale altor autori. Procedând astfel, unii autori pot să prezinte selectiv unele elemente de contribuţii (calcule laborioase, descrierea unor procedee, mecanisme sau studii de caz), pentru a le consemna în anexe sau apendice;- Ideile de bază ale lucrării se reliefează prin proporţiile unor abordări, prin cercetarea sistematică, pas cu pas. a unor idei şi teze. prin intermediul titlurilor părţilor, capitolelor, secţiunilor, paragrafelor şi sub paragrafelor, prin sublinieri în text, prin folosirea unor litere diferite, benzi colorate, scheme, figuri etc;-Ilustrările grafice se utilizează frecvent, pentru a reda mai sintetic şi pregnant o corelaţie, o teză, o idee. Orice grafic redă fenomenul studiat cu fidelitate. Ele se numerotează în cadrul lucrării sau al capitolelor, indicându-se prin trimiterelocul din text unde se cere examinat (lecturat);- Tabelele sunt un instrument frecvent utilizat pentru a reda date brute sau date prelucrate, calcule care ilustrează fenomenul supus analizei; ele sunt comentate mai larg sau mai sumar, după caz; tabelele, ca şi graficele se situează în text pe baza unei trimiteri şi prin numerotare în cadrul lucrării sau al capitolelor; dacă unele tabele sunt mai mari şi îngreunează fluiditatea lecturii, ele se redau în anexe, iar în text se reţin cifre sau mici tabele cu datele cele mai relevante;- Citatele sunt extrase, „mot â mot" ale unor idei importante, din lucrările studiate, folosite în vederea susţinerii sau combaterii unui punct de vedere. Este de dorit ca citatul extras să cuprindă o singură idee pentru a nu fi prea iung şi a focaliza atenţia cititoruluiasupra acelei idei abordate.-Anexele sunt destinate includerii în lucrare a unor date şi informaţii (calcule, grafice, scheme, sinteze sau extrase din legi, studii de caz) mai largi decât cele ce au fost utilizate în text; ele se folosesc pentru a întări susţinerea tezelor şi ideilor, inclusiv a informaţiilor din text; se indică precis sursa din care au fost construite sau extrase anexele;Trimiterile bibliografice se utilizează atât când s-au extras idei sub formă de citate, cât şi atunci când nu s-au tăcut astfel de citări, pur şi simplu sub forma unei referinţe la lucrarea sau capitolul, paragraful din cartea autorului „X"'. Aceste referinţe bibliografice, în afara citărilor din text, se fac, în principal, în trei feluri diferite:în subsolul paginii;la sfârşitul părţilor sau capitolelor, când sursele se limitează la sfera problematică a acestor părţi din lucrare;la sfârşitul lucrării, pentru sursele consultate şi utilizate (cu sau tară citare expresă în textul unui capitol).Lucrările incluse în bibliografie se înscriu în ordinea alfabetică a autorilor sau titlurilor de lucrări fără autori; lucrările colective se înscriu tot alfabetic după prenumele şi numele coordonatorului lucrării; uneori ele se numerotează de la 1 ...N.-Indexul de termeni şi indexul de nume se utilizează când este vorba de lucrări de proporţii mai mari (tratate, manuale, culegeri de studii, monografii etc.)-Indexul de termeni se include la sfârşitul lucrării sub formă de listăalfabetică de termeni folosiţi sau de termeni noi;- Indexul de nume, se include tot la sfârşitul lucrării şi constă într-o listă denume proprii de autori folosite pe parcursul lucrării, cu precizarea paginii;

Page 18: metodologia  cercetarii economice

- Rezumatul lucrării are rolul de a informa rapid cititorul asupra conţinutuluide idei abordate; nu este obligatorie elaborarea rezumatului pentru toate lucrările ştiinţifice. Deosebit de frecvent este utilizat rezumatul, mai ales pentru lucrările fără sumar (comunicări ştiinţifice, articole)81. Funcţiile susţinerii publice:=cunoaşterea unor idei, teze, teorii noi sau direcţii de cercetare ştiinţifică;=afirmarea ştiinţifică a tinerilor cercetători şi afirmarea unorveritabili noi oameni de ştiinţă;=intensificarea vieţii ştiinţifice cu rostul de a cunoaşte noilecreaţii sau direcţii de investigare, precum şi corecţiile ce se cer făcute vechilor teze şi teorii ştiinţifice;=cunoaşterea mai bună a domeniilor ce se cer susţinutefinanciar, organizatoric, în firmă şi în afara firmei, în institute de cercetare şi de învăţământ superior, în institute guvernamentale, rezervarea şi direcţionarea de resurse bugetare îndestulătoare ş.a82. Părţile principale ale discursului -introducerea (exordiul), în cadrul căreia vorbitorul enunţă înlinii mari problema care face obiectul susţinerii publice (discursului),în scopul de a trezi cât mai mult interes auditoriului;- conţinutul sau tratarea subiectului, care constă într-oprezentare (expunere) dezvoltată a ideilor de bază şi utilizarea metodeide argumentare teoretică şi faptică, profundă;- concluzia sau peroraţia are menire dublă: pe de o parte, derecapitulare asupra principalelor idei şi probleme; pe de altă parte, de a consolida convingerea auditorului asupra validităţii şi justeţei concluziilor.-Algoritmul de bază (secretul) al oricărei susţineri publiceconstă în ştiinţa deşteptării interesului auditoriului şi utilizarea, în acest scop, a raţionamentelor logice şi a argumentelor practice.83. Reguli de bază pentru susţinerea publică-Pregătirea expunerii:elaborarea planului prezentării;cunoaşterea auditoriului;pregătirea personală a vorbitorului;pregătirea materialului şi a tehnicii ajutătoare;pregătirea auditorului.-Expunerea în public a rezultatelor cercetării Ştiinţifice:Expunerea vorbitorului trebuie să se întemeieze pe reproducerea textului scris.Dacă termenul este ştiut dinainte (10 minute), expunerea se cere făcută, respectând cu fidelitate textul pregătit la un număr de 5-6 pagini.