CUPRINS PROIECT

CAP.I pg

I.Argument.....................................................................................1

CAP.II

II.Metode si mijloace de purificare a aerului..............................5

2.1 Metode fizice

2.1.1 Reţinerea suspensilor solide.........................................6

2.1.2 Reducerea oxizilor de azot...........................................10

2.2 Metode chimice

2.2.1 Procedee chimice de purificare...................................13

2.2.2 Metode de desulfurare.................................................15

CAP.III

III.Efectele mediilor din marile centre urbane asupra

organismului uman.....................................................................................17

3.1 Programe de control al poluării aerului în centrele

urbane..........................................................................................................19

CAP.IV

IV.Legislatie...................................................................................22

CAP.5

V. Anexe

5.1 Urmările aerului nepurificat-consecinţe.........................25

5.2 Alegerea unui aparat/instalaţie de purificare.................28

5.2 Figuri ale aparatelor de purificare..................................29

Bibliografie..................................................................................31

CAP.I

ARGUMENT

Atmosfera terestră este definită ca învelişul gazos alcătuit din aer, care

înconjoară Pământul, fara o limită superioară precisă, având o compoziţie şi proprietăţi

aproximativ constante până la circa 5.000 m altitudine.

Aerul normal uscat este un amestec de gaze format din circa 78% N2,

21% O2, şi alte gaze(argon, neon, heliu, CO2.

În atmosferă aerul ocupă circa 96% din volum, restul de 4% revenind

apei, în stare de vapori. Comparativ cu celelalte medii (apă, sol etc. ), aerul este mediul

cel mai mare, mai uniform răspândit în jurul Pămîntului. Poluarea atmosferei a apărut o

data cu dezvoltarea industrială şi s-a extins în decursul ultimelor decenii.

Poluarea atmosferei corespunde prezenţei unor substanţe străine acesteia

sau variaţiei semnificative a proprietaţilor sale. Din acest punct de vedere trebuie reţinut

că aerul atmosferic are:

anumită densitate, care variază cu compoziţia, temperatura şi presiunea la un

moment dat şi depinde de înălţimea faţă de sol;

anumită umiditate, rezultă din evaporarea apei şi care este unul dintre cele mai

schimbătoare fenomene metereologice;

anumită presiune, care scade cu altitudinea, aerul devenind mai rarefiat, presunea

atmosferică normală se măsoară la nivelul ,mării şi la 45grade latitudine şi este

egală cu 1.013,3 mbar sau 760 torr;

o anumită temperatură, care de asemenea scade cu altitudinea;

În timp, s-au acumulat date care atestă că prezenţa unor substanţe străine

compoziţei atmosferei afecteazămai mult sau mai puţin vizibil, echilibrele ecologice şi

însă viaţa omului.

Pentru cercetarea problemelor atmosferice, Antartica şi Polul Nord sunt

medii perfecte de explorare, deoarece murdăria pe care omul din toate timpurile a

eliminato în atmosferă se păstează în straturile de gheţă.

2

Poluarea atmosferei poate fi cercetată determinând tipurile de substanţe,

pe care omul le deversează în ea şi gradul de răspîndire a poluanţilor în atmosferă.

Compoziţia chimică a aerului poluat variază foarte mult, în funcţie de

sursele de poluare, zona geografică, temperatură, umiditate, intensitatea luminii etc.Într-o

atmosferă poluată au loc reactii chimice complexe, ce ar trebui decelate.

Poluarea atmosferei este cauzată de unele surse naturale (eruptii

vulcanice, respiraţia organismelor, fenomene de putrefacţie etc. ) şi artificiale, rezultate

în urma activităţilor umane.

În funcţie de starea de agregare, poluanţii se clasifică astfel în:

- poluantii gazoşi: (peste o anumită limită), CO, SO2, Nox, H2S, CL2, NH3, O3,

compuşi organici volatili(C.O.V.) etc. ;

- poluantii lichizii: hidrocarburi şi solventi organici în stare de vapori sai sub formă de

ceaţă(sistem dispers de aer şi vapori sub formă de picături foarte fine);

- poluanţii solizi: praf(pulberi de natură diferită) sub formă de particule solide cu

dimensiuni variabile(0,01 – 1) fin dispersate în aer; un loc aparte îl ocupă aerosolii,

care reprezintă sisteme disperse de aer şi picături lichide grele(vapori de metale, oxizi

metalici, NaCl solidă).

După natura lor, poluantii pot fi: organici şi anorganici.

Principali poluanţi organici sunt:fitocidele (substanţe organice

volatile), metanul, hidrocarburile etc.

Prin urmare in acest proiect voi prezenta Metode şi mijloace de

purificare a aerului pentru a sti cum sa controlăm aplicarea măsurilor de protecţie

a calităţii a aerului.

De asemenea în conţinutul acestui proiect am przentat dorinţa mea şi a

standartului de viaţă al unui număr din ce în ce mai mare de locuitori ai globului, precum

şi ridicarea nivelului cunoştintelor ştiinţifice şi tehnice ale omenirii au condus neîncetat la

o creştere a volumului producţiei de bunuri şi implicit, şi la un consum crescut de resurse.

Aerul poluat rezutat din procese industriale, arderi etc. Se evacuează în

atmosferă la înălţime mare faţă de sol, pentru ca poluanţii să fie antrenaţi de curenţii de

aer şi diluaţi, astfel încât la sol să nu se depăşescă concentraţiile maximeadmise de lege.

3

La enumerarea surselor de poluare s-a arătat cât de complicată este

stabilirea componenţei unui poluant pentru a putea fi încadrat într-o categorie precisă, iar

uniformizarea acestora s-a văzut că este imposibilă,deoarece, practic, nici o sursă nu

elimină un singur poluant, ci o combinaţie a acestora într-un grad mai mare sau mai mic

de pondere a unora asupra celorlalţi.

La fel de important de precizat este faptul ca pana acum inca nu s-a

ajuns a se cocepe aparate de epurare (purificare) complexa,adica pentru mai multi

poluanti deodata.

Datorită acestor fapte, categorisirea unor metode de purificare după

natura poluanţilr este destul de grea.Deocamdată, ceea ce se poate afrma cu siguranţă

este că pentru purificare pot eista două categorii de metode:fizice şi chimice, care după

modul de acţionare pot fi la rîndul lor împarţite în diferite grupe:

- metode fizice:reţinera suspensiilor solide prin metode uscate, umede sau

combinate;reducerea oxizilor de azot;

- metode chimice: absorbţia, adsorbţia, chemosorbţia, oxidarea, desulfurarea;

În acelaşi timp, materialul prezentat în lucrare se doreşte un argument

viabil pentru e demonstra intercondiţionarea prin mediul de viaţă a tuturor segmentelor

între care se regăsesc, desigur şi .....oamenii. Astfel cred că se evudenţiază prioritatea

majoră a noastră, a tuturor de a cunoaşte, proteja şi conserva mediul de viaţă, purificarea

aerului tmosferic de care cu toţi avem nevoie va deveni eficientă şi reală numai atunci

când acasta va face parte integrantă din filosofia şi comportamentul nostru.

4

CAP.II

METODE ŞI MIJLOACE DE PURIFICARE A

AERULUI

Coşurile industruiale trebuie să corespundă următoarelor criterii: - să

fie mai înalte de cel putin 2,5 faţă de orice denivelare a solului, sau decât clădirile

existente în apropiere, pentru a evita turbulenţa ce poate provoca o poluare intensă; viteza

de ieşire a gazelor trebuie să fie de 20-30 m s , pentru a fi împrăştiate la distanţă mare; -

înălţimea coşului trebuie să asigure la sol o concentraţie doar de 0,01-0,1% din

concentraţia aerului evacuat. Coşurile industriale pot avea 250-350 m înălţime. În cele

mai numeroase cazuri, aerul poluat se purifică mai întâi după care se evacuează în

atmosferă.

2.1 METODE FIZICE

Prin procedele fizice se îndepărtează substanţele solide de diferite

dimensiuni, substanţele lichide şi unele gaze conţinute în aer. Procedele utilizează ca

principii de funcţionare nişte mijloace de purificare a aerului.

Procedeele fizice de purificare a aerului sunt:

- reţinerea suspensilor solide;

- reducerea oxizilor de azot

5

2.1.1 Retinerea suspensilor solide

La metodele fizice de purificare a aerului se folosesc de regulă

instalaţii şi aparate de purificare care se clasifică astfel:

- Instalaţii sau aparate de purificare directă a poluanţiilor;

- Instalaţii sau aparate de purificare care necesită un tratament al agenţilor nocivi

inainte de epurare;

- Instalaţii sau aparate care utilizează ambele principii în acelaşi timp.

Din punct de vedere al mediului în care lucrează pot fi:

- Instalaţii sau aparate care lucrează în medii umede;

- Instalaţii sau aparate care lucrează în medii uscate.

După modul de acţionare pot fi aparate care folosesc: principiul

detentei, principiul de impact, şoc şi inerţie,principiul centrifugal, medii filtrante,

principii electrostatice pentru medii uscate, iar în medii umede pot fi spălătoare, filtre

umede, epuratoare cu spumă, separatoare dinamice. Aparatele care necesită un

tratament prealabil al agentului nociv înainte de epurare pot fi cu ceaţă sau acustice.

Dintre modelele şi instalaţiile cele mai reprezentative ale metodelor

fizice şi chimice se prezintă câteva în continuare:

Aparate care folosesc principiul detentei

La acest tip de aparat purificarea are la bază forţa gravitaţiei şi pentru

ca să fie cât mai eficientă este necesar ca viteza amestecului gazos supus purificării sa fie

mică în interiorul instalaţiei.

Dintre aceste aparate: camera de depunere care se foloseşte numai

pentru captarea prafului, camera de depunere cu plăci sau deflector introduse orizontal

sau înclinat pe care se depun particule.

Substanţele solide se pot separa din aer prin camere de depunere

din zidărie, în care gazele îşi micşorează viteya, cu sau fară schimbarea direcţiei de

mişcare. Particulele solide cu diametrul mediu de 150-200y nu mai sunt antrenate de aer,

6

greutatea lor devine mai mare decât forţa de antrenare şi se depun. În calea gazelor se pot

aşeza şi şicane care schimbă direcţia gazelor, accelerând depunerea prafului. Fig. 1

(anexe).

Instalaţii şi aparate care folosesc principiile de impact

şoc şi inerţie

În astfel de aparate şi în special în impactorul în cascadă, camera cu

şicane etc., aerosolul curge într-o ordine succesivă a unor ajutaje, astfel încât fiecare din

ele prezintă o viteză mai mare decât cel precedent. În felul acesta, particulele mai grele

vor fi reţinute de primele trepte, iar cele mai uşoare de ultimele.

Un astfel de aparat este pulvocaptorul, care este construit dintr-un

număr mare de inele conice care îşi micşoreză treptat diametrul în direcţia de mişcare a

gazului supus purificării.

Acestea sunt aşezate unul lângă altul la intervale mici, menţinând

între ele spaţii inelare, prin care se elimină 95-97% din gazul care trebuie purificat. Restul

de 3.....5% din gaz ce antrenează cea mai mare cantitate de praf trece printr-un canal cu

un diametru mic, orientat spre un acumulator de praf (ciclon), în care se depune praful.

Fig5.9.

Aparate care folosesc principiul de separare prin

centrifugare

Cicloanele sunt aparate în care particulele sunt eliminate pe baza

forţei centrifuge dintr-un gaz care se roteşte. Particulele de praf antrnate de forţa

centrifugă se lovesc de corpul ciclonului şi cad la bază de unde se elimină. Dacă se

montează mai multe cicloane în baterie se obţine un multiciclon care asigură un grad de

purificare mărit. De asemenea sunt utilaje pentru desprăfuirea aerului industrial, în care

aerul pătrunde tangenţial, are o mişcare turbionară până la bază ciclonului, după care

7

schimbă direcţia, ridicându-se şi ieşind central pe la partea superioară. Praful se depune la

schimbarea direcţiei gazelor şi se colectează pe la baza ciclonului. Fig 2(anexe)

Aparate care folosesc mijloace filtrante

Pentru reţinerea din gaze a particulelor extrem de mici in conditii medii de

temperatura,umiditate si coroziune se utilizează instalatii si aparate speciale numite filtre

iar operaţia corespunzătoare se numeşte filtrare.

Mai des folosite sun filtrele fibroase, filtrul cu saci. Dintre materialele

folosite la fabricarea filtrelor amintim: bumbacul, lâna, inul, mătasea, azbestul, sticla şi

diferite fibre sintetice(poliamidice, poliacrilontrilice, poliesterice, polietilenice etc.).

Filtre cu saci-sunt utilaje ce conţin saci din material textil prin care

aerul încărcat cu suspensii este obligat să treacă.Material filtrant reţine o parte din praf,

care se colectează scuturarea la intervale de timp. Din acste prafuri industriale se pot

valorifica substanţe valoraoase ca de exempluoxuzi de vanadiu, de aluminiu, de fier,

crom etc..Fig.3(anexe).

Instalaţii şi aparate care folosesc principiul separării

electrostatice

Separarea electrostatică constă în încărcarea particulelor solide şi a

picăturilor fine de lichid de către ioni de gaz produşi prin descărcări electrice în gazul din

jurul unui electrod de înaltă tensiune şi apoi deplasarea particulelor şi a picăturilor către

un electrod colector legat la pământ.

Această metodă se utilizează când există un volum mare de gaze de

purificat formate din particule fine sau ceaţă şi nu există riscul de explozie.

După mediul în care lucrează pot să fie filtre electrice, uscate sau umede,

iar după forma electrozilor pot fi uscate tubulare sau uscate cu plăci.Fig.4 şi fig 5.12.

8

Filtrele electrice umede se folosesc la separarea prafului din mediile

umede.În acest caz, electrozii de depunere sunt confecţionaţii din tuburi de plumb de

formă cilindrică sau hexagonală sudaţi pe o placă tubulară plumbuită care se sprijină pe

marginea carcasei.

Înafară de aparatele pentru medii uscate sau umede mai sunt aparate şi

instalaţii de purificare speciale:

Aparate dinamice speciale-pentru debite mici şi mijlocii.De exemplu:

rotociclonul care îndeplineşte în acelaşi timp şi rolul de ventilator şi cel de desprăfuitor în

prezenţa unei perdele de apă.

Aparate de epurare prin aglomerare sonică, care se bazează pe

efectul aglomerări aerosolilor sub acţiunea undelor sonore de frecvenţă înaltă.

Efectul de aglomerare este datorat ciocniri particulelor care capătă o mişcare vibratorie

indusă de mediul fluid în vibraţie.

Aglomerarea sonică e înfluenţată de următorii factorii:

- frecvenţa;

- timpul de expunere în câmpul sonic al aerosolului alcătuit din particule uniforme şi de

concentraţie uniformă;

- intensitatea sonoră;

- concentraţia aerosolilor;

- temperatura.

9

2.1.2 Reducerea oxizilor de azot

Procedeele de neutralizare a emiislor gazoase rezultate din procesele

termice industriale pot fi catalitice sau necatalitice, având la bază fenomene de

absorbţie,adsorbţie, descompunere termică sau reducere chimică. Aceste procedee sunt în

sistem uscat sau lichid dar toate cuprind o serie de faze diferite din punct de vedere al

complexităţii.

Instalaţiile de neutralizare a emiisilor gazoase rezultate din procesele de

aredere sunt cunoscute, ca instalaţii de denoxare(DeNOx)- in cazul oxizilor de azot şi

respectiv, ca instalaţie de desulfurare (DeSO2) pentru dioxidul de sulf.

Tabelul 1- Procedee de neutralizare a oxizilor de sulf emişi din

procese termice

Procedee utilizate Denoxarea Desulfurarea Denoxare-desulfurare

Procedee în sistem

uscat

Reducerea catalitică

selectivă(SCR)

Reducerea selectivă necatalitică(RSNC)Oxidare-absorbţie

Absorbţie-reducere

Absorbţie în soluţii alcaline

Absorbţie regenerativă

Absorbţie cataliticăOxidare-absorbţie

Procedee în sistem

lichid

Absorbţie în soluţii

acide şi amoniac

Reducere-absorbţie

Procedee în sistem

semiuscat

Absorbţie în

suspensii alcaline

10

Coloana de absorbţie şi neutralizare a gazelor reziduale cu

concentraţii reduse de oxizi de azot(Brevet nr.RO 100 649)

Principiul acestui procedeu constă în absorbţia în sistem lichid cu

circulaţia gazului în contracurent. Astfel, gazele reziduale cu concentraţii reduse de oxizii

de azot sunt supuse unei epurării în 3 trepte şi anume barbotare, cu umplutura şi cu talere

tip sită.În prima treaptă gazele reziduale pătrund în corpul coloanei pe la partea inferioară

find orientate prin intermediul dispozitivului de barbotare. Are loc o dispersie fină

permiţând astfel un contact mai bun între oxizi de azot, pe o parte, şi soluţia de absorbţie,

şi neutralizare pe altă parte. Aerul parţial poluat aşa cum rezulta din prima treaptă de

epurare este aspirat apoi,prin două straturi de inele Rasching permanent umectete cu

lichidul de absorbţie. Gazele astfel tratate pătrund apoi în cea de a treia treaptă de tratare

prevăzută cu talere tip sită.

Gazele epurate trec printrun separator de picături înainte de a fi

evacuate prin conductă. Lichidul de absorbţie este recirculat cu pompe. Ceea ce conferă

acestui procedeu valoarea de noutate, este faptul că soluţia tehnică propusă permite

neutralizarea oxizilor de azot în concentraţii reduse prin utilizarea chemosorbţiei alcaline

combinate cu oxidarea în fază lichidă.

Pe lângă aceste elemente noi, soluţia tehnică prezentată permite

neutralizarea oxizilor de azot în concentraţii reduse, fără transfer de agenţii poluanţi în

alţi factori de mediu. Posibilitatea obţineri de subproduşi valorificabili constituie, de

asemenea, un avantaj al acestei soluţii.

O altă aplicaţie a acestor procedee o constituie filtrul umed cu spuma pentru

epurarea gazelor industriale având conţinut de poluanţi gazoşi şi pulberi

recuperabile.

Principiul acestei aplicaţii rezidă în absorbţia în sistem lichid,

cu circulaţia gazelor în contracurent. Conform acestui procedeu, gazele reziduale având

conţinut de pulberi sunt supuse unei epurări în două trepte, respectiv de tip ciclon-epurare

primară şi talere tip sită-epurare avansată. În prima treaptă, gazele pătrund în interiorul

filtrului printr-o conductă tangenţială care le imprimă o mişcare circulară. Se constată o

creştere a vitezei gazului şi , în acelaşi timp, o aglomerare a particulelor datorită

11

contactului cu picăturile de lichid ce trec prin cilindru perforat. Particulele grosiere astfel

separate sunt colectate pe la partea inferioară, conică, a coloanei. În treapta a doua, gazele

trec prin sistemul de talere tip sită intercalate ce le imprimă astfel o mişcare elicoidală. La

acest nivel, datorită diferenţei de presiune a celor două fluide existente,se formează o

spumă ce reţine particulrle fine. Gazele epurate astfel, trec apoi prin separatorul de

picături, înaintea de evacuarea lor prin conductă. Spuma şi pulberile de suspensie sunt

apoi colectate la partea inferioară a filtrului şi evacuate prin conducte. Nămolul astfel

rezultat (pulberi sedimentabile) este eliminat printr-o conductă, într-un buncăr de

colectare.

Soluţia prezentată permite epurarea avansată a aerului prin

reţinera particulelor cu dimensiuni mai reduse comparativ cu dimensiunile particulelor ce

pot fi separate, în prezent, utilizând epuratoare ăn sistem lichid.el funcţionează cu două

trepte de epurare, combinând astfel principile de funcţionare ale ciclonului- pentru

pulberile grosiere si, respectiv ale talerelor tip sită- pentru pulberile fine.

12

2.2 METODE CHIMICE

Procedele chimice se aplică pentru separarea din gaze a unor

compuşi valoroşi sau toxici. Dintre aceste procedee chimice, cu pondere mai mare se

utilizează:

- absorbţia;

- adsorbtia;

- chemosorbţia;

-oxidarea;

- reducerea.

2.2.1 PROCEDEE CHIMICE:

Absorbţia- este procedeul de reţinere a substanţelor lichide şi gazoase in

lichide absorbante cum sunt:apa, soluţile apoase, uleiurile, motorina etc. De exemplu

pentru purificarea aerului se utilizează ca soluţii absorbante de impurificatori: soluţii

apoase de KMNO4, glicool etc. Contactul gazului cu lichidul absorbant se realizează

prin:

- barbotare în lichidul absorbant

- trecere peste suprafaţe umectate cu lichid;

- curgere încontracurent cu lichidul absorbant;

- pulverizarea lichidului ;

- intrarea intangenţială a gazului şi ieşirea centrală;

Instalaţiile se numesc turnuri,sau cicloane,ce pot conţine şi diverse

materiale de umplutură, pentru mărimea suprafaţei de contact. Absorţia în soluţii se

13

aplică în numeroase cazuri pentru purificarea gazelor industriale, sau a aerului SO2 de a

absoarbe în soluţii alcaline, de exemplu lapte de var.

Deoarece fenomenul este favorizat de scăderea temperaturii, gazele se

răcesc la 60-70 grade C. Desorbţia se realisează apoi prin ridicarea temperaturii la 800-

900 grade C, pentru descompunerea Ca(HSO3)2 format şi obţinerea de SO3 6-7%,

utilizabil la fabrica acidului sulfuric.

Adsorbţia- este procedeul de reţinere a substanţelor lichide, gazoase

sau solide. Procedeul este favorizat de scăderea temperaturii, de o suprafaţă de contact cât

mai mare,porozitatea mare a substanţei absorbante. Eficienţa procedeului mai depinde de

natura substanţelor absorbite şi absorbante şi de prezenţa altor particule care pot concura

la ocuparea suprafaţei absorbantului.

În practică se utilizează ca substanţe absorbante: cărbunele activ, zeoliţii,

silicagelul, oxidul de aluminiu, mica, diatomitul,pământurile silicioase,etc. Cărbunele

activ reţine gaze şi vapori indiferent de prezenţa apei, în timp ce oxizi metalici şi silicaţii

reţin preferenţiabil apa.

Chemobsorbţia-(fixarea unor compuşi sau dizolvaţi, la suprafaţa

unui solid, ca urmare a unei legături chimice) se aplică pt desulfurarea si dentrificarea

gazelor industriale. Astfel, SO2 din gaze de termocentrală este adsorbit pe granule de

CuO, în prezenţa de oxigen, după care CuSO4 format este redus cu hidrogen, pentru

refacerea CuO.Procedeul nu necesită răcirea în prealabil a gazelor, iar CuO rezistă şi

20000 de ore de funcţionare.

Pentru îndepărtarea hidrogenului sulfurat din gazele de cocserie, sau de la prelucrarea

ţiţeiului se utilizează chemosorbţia H2S în concentraţie redusă, pe oxizi de fier, proveniţi

din cenuşi de pirită.

Oxidarea- diverşilor compuşi poluanti din gaze se realizează prin

ardere, cu sau fără catalizator. De exemplu, H2S din aer se arde catalitic, obţinându-se

sulf cu randament de 94-100%(procedeul Clausen). Mercaptanii se ozidează catalitic la

compuşi stabili şi necorozivi.

Reducerea-unor compuşi poluanţi, gazoşi este de asemenea aplicată

pentru depoluarea gazelor. Astfel, pentru dentrificarea gazelor se utilizează reducerea cu

amoniac sau cu hidrogen. Procedul necatalitic amestecă gazele cu aer, sau cu abur la 900-

14

12000C, sau injectează hidrogen(când temperatura scade la 7000C), obţinânduse azot şi

apă cu randament de 60-90% şi un consum mare de amoniac. În prezenţa unor

catalizatori de TiO2-V2O5 randamentul este aproximativ 100%, iar temperatura de lucru

de 200-4500C.

Procedeul Thermal De Nox (S.U.A. ) injectează amoniac şi hidrogen în

gazele cu oxizi de azot. Randamentul dentrificării este de 90%, iar amoniacul

nereacţionat este de aproximativ 5 p.p.m

2.2.2 Metode pentru desulfurare

Desulfuraea dentrificarea gazelor arse, provenite din termocentrale

constituie un important subiect de studiu, deoarece aceste gaze contribuie la formarea

ploilor acide şi sunt emise în cantităţi de ordinul milioanelor de tone, pe tot globul.

Tabelul 2(anexe) prezintă sintetic procedeele aplicate în multe ţări pentru îndepartarea

oxizilor de sulf din gazele de termocentrală.

Nr.crt Procedeul Condiţii şi produse

1 Absorbţia SO2 în lapte de var sau suspensie

(CaOH2) şi Mg(OH2)

Formare de Ca(HSO3)2 şi

descompunere la sulfat

2 Absorbţie în soluţie Br2 SO+Br2+H2O=H2SO4-2HBr

2HBr electroliză=H2-Br2

3 Absorbţie în soluţie NH3 şi ozon Pentru SO2 şi NO3 formate(NH2)SO4

4 Chemosorbţie pe var solid sau CaCO3 nămol: Formase CaSO4

5 Absorbţie pe ciment Portland şi cărbune Se arde cimentul Portland şi nămolul

de cărbune care au reţinut Sox

obţinănduse ciment.

6 Oxidare catalitică: Catalizăm zeoliţii cu structură de

fagure formând NH3 şi SO3 din oxizii

de sulf şi de azot.Absorbţia în apă

pentru a da (NH4)2SO2

7

Fascicul de electroni Radicalii formaţii reacţionează cu

oxizii de sulf şi azot dând acizi.

15

Acest tabel ne prezintă desulfurarea gazelor arse(de termocentrală). De exemplu firma

D.B.A, utilizează pentru desulfurarea gazelor de termocentrală procedeul var- magneziu,

procedeu redat mai jos:

gaze arse – desprăfuire electrică – prespălare – absorbţia SO2 – gaze

CaSO4.H2O – uscare – decantare – oxidare Ca(OH)2 + Mg(OH)2+H2O

16

CAP.III

3.EFECTELE DĂUNĂTOARE ALE MEDDIILOR DIN

MARILE CENTRE URBANE ASUPRA ORGANISMULUI

UMAN

Dezvoltrea societăţii omeneşti şi a civilizaţiei a schimbat simţitor mediul în care

trăim.

În semenea condiţii în care mediul esteîn cotinuă schimbare, organismul

uman este ezpus la o serie de excitări, solicitări care îl obligă să se acomodeze la noile

condiţii din mediul înconjurător artificial pe care la construit.

Acomodarea la noile condiţii ale organismului uman sau neputinţa de a se

acomoda(boala) sunt efectele la care este expus organismul la solicitările existente din

partea mediului în care trăieşte. În cazul apariţiei bolilor, în organismul uman se petrec

fenomene vătămătoare, la care nu mai poate răspunde printr-o acomodare.

Încă nu este clarificat întru totul care sunt bolile generate de efectele poluării

din mediile urbane. Putem considera boli generate de mediile poluate ale marilor centre

urbane, acelea care sunt generate de depăşirile poluării cu anumită limită pentru o

anumită substanţă toxică şi generează un numpr mai mare de îmbolnăviri exprimat

procentual decât media.

Nu s-au efectuat studii asupra efectelor însumate ale mai multor substanţe

poluante, ca efectcumulat asupra organismului uman, dat find faptul că omul este expus

în marile centre urbane concomitent la acţiunea a o serie de elemente nocive în activitatea

de zi cu zi pe care o depune. Acest lucru reduce simţitor puterea de regenerare a

organismului şi creşte simţitor afinitatea spre anumite îmbolnăviri.

Boli care pot fi generate marile centre urbane poluate şi care procentual se

prezintă mai frecvent decât media de pe unareal, regiune sau ţară:

gastrita- ulcerul

17

hipertonia- hipertensiunea apărută la generaţii mai tinere

infarctul

scleroza

bolili sistemului nervos(nevroza)

creşterea accidentelor

deteriorarea accentuată a detenţiei indivizilor din mediile

urbane

creştera numărului de cazuri de boli tumorale

boli profesionale(tuberculoza, osteoporoza)

boli O.R.L., asurzirea parţială sau totală

boli ale căilr respiratorii: pneumonie, bronşită, astm şi alte

maladii ale sistemului respirator

creştera numărului de malformaţii apărute

SIDA.

Principalele cauze:

Substanţe chimice în continuă creştere ca număr şi

diversitate, de care se foloseşte socitatea modernă;

Radiaţiile- nu se cunoaşte în totalitate efectele diferitelor

tipuri de radiaţii

Vibraţii, zgomote, trepidaţii în industrie mai ales

Suprasolicitări ale sistemului nervos( viaţa pe care o duce

un individ într-o societate, într-o continuă schimbare, într-o

continuă excitare din cauza fenomenelor exterioare care le

bombardează- cuce la o suprasolicitare psihică a

individului)

Suprasolicitare psihică (în cazul examenelor; modul de

activitate ale instituţilor; birocraţia, activitatea cotidiană

depusă etc.)

Excitarea ţesuturilor mucoaselor generază alergie, astmă

Schimbarea modului şi componentelor în nutriţie.

18

Stresul ca un fenomen general, este legat de activitatea umană societatea

modernă, fiind un fenomen legat în primul rând de viaţa urbană. Persistenşa stresului pe

perioadă lungă de timp asupra organismului, care are ca rezultat scăderea sistemului

imunitar al organismului, scăderea puterii de concentrare şi de muncă, respectiv

facilitează predispunerea organismelor la boli.

3.1 PROGRAME DE CONTROL AL POLUĂRII AERULUI ÎN CENTRELE

URBANE

Folosirea automobilelor cauzează mai multă poluare decât orice activitate

umană, de aici provenind aproape jumătate din oxizii de azot produşii prin activităţiile

umane, două trimi din cantitatea de monoxid de carbon şi, în ţările industrializate,

aproximativ jumătate din hidrocarburi, ca şi aproape întreg conţinutul de plumb din aer,

în ţările aflate în curs de dezvoltare.

În majoritatea ţărilor industrializate, termocentralele sunt sursa a două trăimi

din cantitatea de dioxid de sulf eliberată în aer şi o trăime până la jumătate din toţi ceilalţi

poluanţi.

De aceea, toate programele de control al poluării se concentrează în primul

rând asupra automobilelor şi termocentralelor, iar în unele ţări în curs de dezvoltare,

asupra cărbunelui ieftin folosit pentru încplzirea locuinţelor şi pentru gătit(ex. China).

Cu excepţia oraşelor în care mersul pe jos şi biciclete sunt principalele forme

de transport. Orice program menit să reducă gradul de poluare trebuie să fie îndreptat în

principal împotriva emisei de gaze de eşapament. Chiar în oraşele în care predomină

transportul cu bicicleta, numărul automobilelor se află în creşterea rapidă.

În prezent se află în folosinţă peste 500 milioane de automobile de uz

particular şi comercial, adică de zece ori mai multe decât în anul 1950. Îar conform

19

prognozelor recente, numărul automobilelor se va dubla în următorii 40 de ani ajungând

la un miliard.

Mărirea acestui număr se va manifesta cel mai intens în ţăriile aflate ăn curs

de dezvoltare, unde cererea de automobile va creşte probabil la sfârşitul secolului cu

200% agravând puternic problemele legate de poluare, mai ales în zonele urbane.

Acolo unde benzina cu plumb era încă larg folosită, cea mai eficientă strategie

a fost cea de intrzicere a adăugării acestui adaos la combustibil sau scăderea drastică a

cantităţii adăugate.

După luarea acestei măsuri în S.U.A., consumul de benzină cu plumb a scăzut

cu mai mult de jumătatw, între anii 1975 şi 1980, ceea ce a cauzat o scădere a

conţinutului de plumb în sânge cu 37%.

Unele ţări promovează intens folosirea combustibilelor de aternativi care ard

mai curat decât cei pe bază de ţiţei.

Printre aceste altrnative se numără amestecuri cu volatilitate redusă – care ar

însemna o reducere a emisei de hidrocarburi – şi conţinut redus de benzen şi alte

componente toxice. O altă variantă este oxigenerea combustibilului prin adăugare de

alcool.

Tabelul de mai jos arată planul cronologic după cre producătorii de

automobile trbuie să se ghideze la punerea în vânzare a automobilelr care emit mai

puţini poluanţi, conform regulamentelor californiene; este luată drept exemplu emisia de

hidrocarburi.Astfel, în 1998, 48% din vânzările de automobile noi trebuie să respecte o

emisie- limită de 0,25g/km; alte 48% trbuie să respecte standartele vehiculelor cu emisie

redusă(VER) de 0,075g/km; 2% trebuie să respecte standartele stabilite pentru vehiculele

cu emisie ultraredusă(VEUR) de 0,040g/km; iar alte 2% trebuie să fie vehicule cu emisie

zero(VEZ). Media emisiei totale trebuie să fie de 0,157g/km.

Asemenea amestecuri ard mai complet, reducând astfel emisia de monoxid de

carbon. Folosirea unor combustibili compuşi după formule noi pot reduce emisia

20

anumitor poluanţi cu 30%, aşa cum s-a întâmplat în nord-estul S.U.A., unde folosirea lor

a fost indrodusă la sfârşitul deceniului trecut.

Rata de reducere a emisiei de poluanţi a automobilelor

Modelele

anilor

0,39 0,25

VER de

tranziţie0,125

VER

0,075

VEUR

0,040

VEZ

0,00

Emisie

medie tot.

1994 10% 80% 10% 0,0250

1995 85% 15% 0,231

1996 80% 20% 0,225

1997 73% 25% 2% 0,202

1998 48% 48% 2% 2% 0,157

1999 23% 73% 2% 2% 0,113

2000 96% 2% 2% 0,073

2001 90% 5% 5% 0,070

2002 85% 10% 5% 0,068

2003 75% 15% 10% 0,062

Avantaje şi mai mari prezintă combustibilii care nu sunt extraşi din ţiţei, cum

ar fi metanolul, etanolul, gazele naturale comprimate sau lichefiate, hidrogenul sau

bateriile electrice, care exclud total gazele de eşapament.

21

CAP.IV

LEGISLAŢIE

LEGEA 137/1995 CAP III SECŢIUNEA A-II-A PROTECŢIA

ATMOSFEREI

ART.40

Prin protecţia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării şi ameliorarea

calităţii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative aspra mediului,sănătăţi

umane şi a bunurilor materiale.

ART.41

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului promovează politicile regionale şi globale,

fundamentând principiile şi acţiunile specifice,atat la nivel naţional cat si local, privind

protecţia atmosferei.

Politica naţională de protecţie a atmosferei constă în principal din următoarele:

a) indroducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la

sursă;

b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerilor de poluanţi până la realizarea

celor mai scăzute niveluri şi care sa nu depăşească capacitatea de regenerare a

atmosferei;

c) gestionarea sursei de aer, în sensul asigurări calităţii corespunzatoare securităţi

sănataţii naţionale;

22

d) modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare integrată a

calităţii aerului.

ART.42

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului cu consultarea ministerelor elaborează

normele tehnice, standartele şi regulamentele de aplicare privind:

a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanţii din atmosferă;

b) emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şi mobile precum şi condiţile de

restricţii sau de inderdicţi pt utilizare, inclusiv pentru substanţele care afecteaza

stratul de ozon;

c) calitatea combustibilului şi carburanţilor, precum şi reglementările privind

vânzarea cumpărarea şi transportul acestora;

d) pragul fonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor;

e) supravegherea calităţi aerului,proceduri de prelevare şi analiza,amplasarea

punctelor şi instrumentelor pentru probare şi analiza, frecvenţa masurătorii şi

altele;

f) identificarea, supravegherea şi controlul agenţilor economici a căror activitate

este generatoare de risc potenţial sau poluarea atmosferică;

g) sistemul de notificare rapidă,în caz de poluare acută a atmosferei cu efecte

transfrontieră a autorităţilor desemnate cu aplicarea Convenţei privind efectele

transfrontieri ale accidentelor industriale.

Normele tehnice,reglamentele de aplicare respectiv standartele, se elaboreză un

termen de un an respectiv doi ani de la intrarea în vigoare a acestei legi.

ART.43

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului supraveghează şi controlează aplicarea

prevederilor legale privind protecţia atmosferei în care scop:

a) constată apariţia episoadelor de poluare a atmosferei, dă alerta sau emite

prognoze legate de acestea;

b) dispune încetarea temporară su definitivă a activităţilor generatoare de poluare în

vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau nerespectarea programului pentru

conformare;

23

c) solicită măsuri tehnologice, aplică resticţi şi interdicţii în vederea preveniri

limitări sau eliminări de poluanţi;

d) aplică sancţiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor;

ART.44

Proprietari şi deţinători legali deteren sunt obligaţi sa întreţină şi să extindă perdelele

şi alianamentele de protecţie,spaţile verzi , parcurile, gardurile vii pentru

îmbunătăţirea capacităţi de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană.

ART.45

Autorităţile vamale au obligaţia să nu permită intrarea pe ieşirea din ţară surselor

mobile poluante care nu respectă dispoziţile autorităţilor conform legei.

ART.46

Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţi în domeniu:

a) să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptăm măsuri

tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanşilor atmosferici;

b) să doteze instalaţile tehnologice care sunt surse de poluare, cu sisteme de măsură,

să asigure corecta lor funcţionare, să asigure personal calificat şi să furnizeze la

cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităţilor pentru protecşia

mediului datele necesare;

c) să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să

nu pună în exploatare instalaţile prin care se depăşesc limitele maxime admise;

d) să asigure la cererea autorităţilor pentru protecţia mediului diminuarea,

modificarea sau încetarea activităţii regeneratoare de polare;

e) să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor

generatoare de zgomot şi vibraţii,să verifice eficienţa acestora şi să pună în

exploatare numai pe cele pe care nu depăşesc pragul fonic admis.

24

CAP.V

ANEXE

5.1 URMĂRILE AERULUI NEPURIFICAT-CONSECINŢE

Acest fenomen de poluare a atmosferei este într-o continuă creştere. În ultimi

200 de ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibru

atmosferic. Arderea cărbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unor cantităţii

enorme de dioxid de carbon şi alte gaze, mai ales după sfârşitul secolului trecut când a

apărut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantităţii mai

mari de metan şi oxizi de azot în atmosferă. Se estimează ca poluarea atmosferică

contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese în SUA. În fiecare an dezvoltarea

industriei generează miliarde de tone de materiale poluante.

Poluarea mediului înconjurător are loc pe mai multe căi. Astfel poluarea poate

fi:

- naturală, artificială;

- chimică, fizică, biologică.

Factorii care contribuie la poluarea naturală sunt:

SMOGUL

Smogul este un emestec de ceaţă solidă sau lichidă si particule de fum formate

când umiditatea este crescută iar aerul este atât de calm încât fumul şi emanaţiile se

acumulează lângă sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea naturală şi adesea irită ochii şi

căile respiratorii, şi se ştie că este cauza a mii de decese anual. În aşezările urbane cu

25

densitate crescută rata mortalităţii poate să crească în mod considerabil în timpul

perioadelor de expunere la smog mai ales când procesul de inversie termică realizează un

plafon de smog deasupra oraşului.

Smogul fotochimic este o ceaţă toxică produsă prin intercţia chimică între

emisiile poluante şi radiaţiile solare. Cel mai întâlnit produs al acstei reacţii este ozonul.

În timpul orelor de vârf în zonele urbane concentraţia atmosferică de oxizii de azot şi

hidrocarburi creşte rapid pe măsură ce aecste substanţe sunt emise de automobile sau de

alte vehicule. În acelaşi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosferă scade datorită

faptului că lumina solară cauzează descompunerea acestuia în oxid de azot şi atomii de

oxigen. Atomii de oxigen combinaţi cu oxigenul molecular formează ozonul.

Hidrocarburile se oxidează prin reacţia cu O2 şi reacţionează cu oxidul de azot pentru a

produce dioxidul de azot. Pe măsură ce se apropie mijlocul zilei, concentraţia de ozon

devine maximă, cuplat cu minimul de azot. Această combinaţie produce un nor toxic de

culoare gălbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea în zonelr oraşelor

de coastă şi este o adevărată problemă a poluării aerului în marile oraşe.

PLOAIA ACIDĂ

Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferică, formată când oxizii de sulf şi

cei de azot se combină cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizii sulfurici şi acizi

azotici, care pot fi transportaţi la distanţe mari de locul original producerii, şi care pot

precipita sub formă de ploaie. Ploaia acidă este în prezent un important subiect de

controversă datorită acţiunii sale pe areale lungi şi psoibilităţii de a răspândi şi în alte

zone decât cele iniţiale formării. Între acţiunile sale dăunătoare se numără: erodarea

structurilor, distrugerea culturilor agricole şi a plantaţiei forestiere, ameninţarea speciilor

de animale terestre dar şi acvatice deoarece puţine specii pot rezista unor astfel de

condiţii, deci în general distrugerea ecosistemelor.

Problema poluării acide îşi are începuturile în timpul Revoluţiei Industriale, şi

efectele acsteia continuă să crească din ce în ce mai mult. Severitatea efectelor poluării

acide a fost demult recunoscută pe plan local, exemplificată find, de smoguriile acide din

zonele puternic industrializate, dar problema s-a ridicat şi în plan global. Oricum, efectele

distructive pe arealeîn continua creştere a ploii acide au crescut în ultimile decenii. Zona

26

care a primit o atenţie deosebită din punct de vedere a studierii sale o reprezintă Europa

nord-vestică. Emiisile industiale au fost învinuite ca find cauza majoră a formării ploii

acide. Datorită faptului că reacţile chimice ce decurg în cadrul formării ploii acide sunt

complexe şi încă puţin înşelese, industrile au tendinţa să ia măsuri împotiva gradului de

poluare a acestora, şi de asemenea s-a încercat strângerea fondurilor necesare studiului

fenomenelor, fonduri pe care guvernele statelor în cauză şi-au asumat răspunderea să le

suporte.

3.DISPARIŢIA STRATULUI DE OZON

Stratului de azot este o regiune a atmosferei de la 19 până la 48 km

altitudine.Concentraţia maximă de ozon de până la 10 părţi pe milion are loc în stratul de

ozon. Aşadar ozonul se formează prin acţiunea razelor solare asupra oxigenului. Aceasta

acţiune are loc de câteva mililoane de ani, dar compuşii naturali de azot din atmosferă se

pare că au menţinut concentraţia de azon la un nivel stabil.Concentraţii ridicate la nivelul

solului sunt periculoase şi pot provoca boli pulmonare. Cu toate acestea însă, datorită

faptului că stratul de ozon din atmosferă protejează viaţa pe Pământ de radiiaţiile solare,

acesta este de o importanţa critică. De aceea, oamenii de ştiinţa au fost îngrijoraţi când au

descoperit în anii ”70 ca produsele chimice numite cloro-fluoro.carburi folosite îndelung

ca refrigerenţi şi în spray-urile cu aerosoli sunt o posibilă ameninţare a stratului de ozon.

Acţiunea aerului poluant asupra sănătăţii omului, animalelor şi plantelor are

efecte patogene, după gradul concentraţiei şi tipul de acţiune a substanţelor, iar efectele

pot fi imediate (acute), tardive(cronice) sau de lungă durată.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că 70% di populaţia urbană respiră

aer „nesănătos” , cel puţin în anumite perioade, iar 10% respiră aer de calitate care se află

la limita inferioară a acceptabilităţii.

Poluarea îi afectează pe copii mai mult decât pe adulţi, iar copiii săraci- care

sunt expuşi la mai mulţi agenţi poluanţii şi la grade de poluae mai mari- suferă cel mai

mult. Diferite studii demonstrează că acei copii care locuiesc în oraşe cu un grad mai

mare de poluare au plămâni mai mici, lipsesc mai des de la şcoală din cauza unor boli şi

sunt spitalizaţi mai des. Pentru copii,care au organele interne aflate încă în creştere, riscul

27

este mai mare. La fel comportamentul lor implică mai multe riscuri- ei pun în gură mai

orice sau se joacă pe străzi infestate cu gaze de eşapament.

În 1980, spre exemplu, în oraşul brazilian Cautacamo, din cauza poluării

din1000 de copii 40 s-au născut morţi, iar alţi 40, majoritatea născuţi cu malformaţi, au

murit în prima săptămână de viaţă. În acelaşi an Cautacamo, care are 80.000 de locuitori,

a înregistrat 10.000 de cazuri de urgenţă cauzate de poluare a aerului, printre care s-au

numărat cazuri de tuberculoză, pneumonie, bronşită, emifesm, astm şi alte maladii ale

sistemului respirator. La Atena, în Grecia, rata deceselor creşte cu 500% în zilele cu grad

maxim de poluare. Chiar în zonele aflate departe de centrele industriale, aerul poluat

poate fi nociv. Astfel, în pădurile tropicale din Africa oamenii de ştiinţă înregistrează ploi

acide şi smog de grade comparabile cu cele înregistrate în Europa centrală, fenomen

datorat probabil arderii ierburilor de pe suprafeţe întinse,pentru ca acstea să poată fi

cultivate. Astfel de exemple elocvente a accelerat eforturile de combatere a poluării

aerului în zonele urbane.

5.2 Alegerea unui aparat sau a unei instalaţii de epurare

Se consideră că alegerea unui singur sistem de epurare este insuficientă şi,

deci se porneşte la conceperea unei instalaţii de epurare, se recomandă să se meargă pe

sistem combinat, având în acest mod asigurată atât o epurare cât mai aproape de cea

ideală, cât şi o siguranţă că în cazul defectării uneia din aparate, celelalte care concură la

combinaţia respectivă vor funcţiona în continuare.

Alegerea epuratorului se face ţinând cont de un complex de factori ca:

dimensiunea şi concepţia aerosolurilor; debitul de fluid purtător(aer sau gaze divarse);

gradul de epurare, volumul cheltuielilor de investiţii, reparaţii şi întreţinere, siguranţa în

exploatare etc.

De regulă, când se urmăreşte o epurare foarte avansată se recurge la sisteme

de purificare în mai multe trepte, pornind de la sistemele de epurare grosieră, ptin

mijloace mecanice(camre de depunere, cicloane, filtre cu saci), continuând apoi cu o

epurare(semifină), realizabilă în turnul de pulverizare şi în final cu o epurare fină, de

28

obicei cu ajutorul filtrelor electrice.Operaţia de epurare sau purificare a emisiilor gazoase

are în primul rând scopul asigurării sănătăţii oamenilor şi în al doilea rând doar recuperări

economice. Datorită acestui fapt se impune ca la dimensionarea aparatelor şi instalaţilor

de epurare să nu se alunice pe panta economicităţii, neglişânduse aspectul principal al

poluării, deoarece în acest caz cheltuielile făcute cu instalaţia respectivă vor fi inutile,ele

nerezolvând obiectivul primordial.

5.3FIGURI ALE APARATELOR DE PURIFICARE A AERULUI

29

30

BIBLIOGRAFIE:

1. STUDII GEOGRAFICE CU ELEVII ASUPRA CALITĂŢII

MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR;editura-Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti-1981,Dr.ION ZĂVOIANU, CTAVIA BOGDAN, ELENA

MIHAI.

2. ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI-CLS.X-A;editura-

Economică Preuniversitară, RODICA CIARNĂU, AURELIA

BUCHMAN, MARIA BUD, MARCELA GIURGIUMAN,

MIHAELA MARINESCU, FLOAREA STAN.

3. CHIMIA MEDIULUI ŞI A CALITĂŢII VIEŢII PENTRU CLS.

VII-XI;editura- Crepuscul,EMILIA MEIROŞU, NICOLETA

DRĂGAN, NASTASIA TOMESCU.

4. ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI;editura-

Călimăneşti,1992,IONESCU A., BARABAS N., LUNGU V.

5. POLUAREA MEDIULUI ŞI SĂNĂTATEA, editura- Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti,1974; MĂNESCU S.

6. POLUANŢI ANORGANICI ÎN AER, editura-Academiei,

Bucureşti,1977;NEGOIU D., KRIZA A.

7. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR-OCROTIREA ŞI CONSERVAREA

LUI;editura- Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti,1981;VESPREMEANU E.

8. www.google.com

31