Sarcini de lucru individual:Aplicaţi metodele de rezolvare de probleme prin

stimularea creativităţii în baza manualului de Ştiinţe;

Sarcini creative:Explicaţi algoritmul desfăşurării metodelor prin

exemple proprii: Caruselul; Incidentul

critic; Multi-voting; Buzz-groups; Interviul de grup; Metoda

Delphi.

,,Nimic nu se critică, nimic nu se şterge, fără atitudini sau prejudecăţi, cît mai multe idei!”

Obiectiv: Metoda are drept scop emiterea unui număr cît mai mare de soluţii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranţa că, prin combinarea lor se

va obţine soluţia optimă. Calea de obţinere a acestor

idei este aceea a stimulării creativităţii în cadrul grupului, într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare,

rezultat al amînării momentului evaluării.

Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup

nu foarte mare (maxim 30 de persoane), de preferinţă

eterogen din punct de vedere al pregătirii, sub

coordonarea unui moderator, care îndeplineşte rolul

atît de animator cît şi de mediator. Durata optimă

este de 20–45 de minute.

Etapele de realizare: Etapa de pregătire care cuprinde:a) faza de investigare şi de selecţie a membrilor grupului

creativ;b) faza de antrenament creativ;c) faza de pregătire a şedinţelor de lucru (reunirea unui grup

preferabil eterogen de 5-12 persoane care timp de o oră dezvoltă cît mai multe idei pe o temă);

Etapa productivă, de emitere de alternative creative, care cuprinde:

a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbătut;

b) faza de soluţionare a subproblemelor formulate;c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare

continuării demersului creativ; Etapa selecţiei ideilor emise, care favorizează gîndirea

critică:a) faza analizei listei de idei emise pînă în acel moment;b) faza evaluării critice şi a optării pentru soluţia finală.

Regulile de desfăşurare ale brainstorming-ului sunt

următoarele :Cunoaşterea problemei pusă în discuţie şi a

necesităţii soluţionării ei, pe baza expunerii clare şi concise din partea moderatorului discuţiei;

Selecţionarea cu atenţie a participanţilor pe baza principiului eterogenităţii în ceea ce priveşte vîrsta, pregătirea, fără să existe antipatii;

Asigurarea unui loc corespunzător (fără zgomot), spaţios, luminos, menit să creeze o atmosferă stimulativă, propice descătuşării ideilor;

Admiterea şi chiar încurajarea formulării de idei oricît de neobişnuite, îndrăzneţe, lăsînd frîu liber imaginaţiei participanţilor, spontaneităţii şi creativităţii;

In prima fază, accentul este pus pe cantitate, pe formularea de cît mai multe variante de răspuns şi cît mai diverse, apoi pe calitate;

Neadmiterea nici unui fel de evaluări, aprecieri, critici, judecăţi din partea participanţilor sau a coordonatorului, asupra ideilor enunţate, oricît de neaşteptate ar fi ele, pentru a nu inhiba spontaneitatea şi a evita un blocaj intelectual;

Construcţia de „idei pe idei", în sensul că, un răspuns poate provoca asociaţii şi combinaţii pentru emiterea unui nou demers cognitiv-inovativ;

Toţi membrii grupului participă la discuţii.

Spre exemplu, la subiectul ,,Republica Moldova” elevilor clasa a III-a i se pot propune să caute soluţii pentru următoarea problemă:

Ce am putea face pentru ca să fie cunoscută mai bine

istoria localităţii noastre ?1. Fiecare perechea va examina problema dată şi va lansa

idei pentru soluţionarea ei. Timp de 5 minute perechea îşi va înregistra ideile.2. La expirarea timpului de acumulare a ideilor, perechile le evaluează:- examinează fiecare idee, alegîndu-le pe cele cu adevărat

utile;- revin la ideile respinse şi extrag elementele preţioase;- le marcheză cu litere sau cifre, în ordinea importanţei;3. Fiecare pereche îşi lansează ideile, dar urmăreşte şi

bifează ideile pentru a nu fi repetate.

Avantajele utilizării metodei brainstorming:

obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvitoare;

costurile reduse necesare folosirii metodei;aplicabilitatea largă, aproape în toate

domeniile;stimulează participarea activă şi crează

posibilitatea contagiunii ideilor;dezvoltă creativitatea, spontaneitatea,

încrederea în sine prin procesul evaluării amînate;

dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă;

Limitele brainstorming-ului:

nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;depinde de calităţile moderatorului de a

anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea

efectivă;uneori poate fi prea obositor sau solicitant

pentru unii participanţi;poate să apară fenomenul numit „chiul

social“ (cînd responsabilitatea se împarte între mai mulţi idivizi, unii depun mai puţin efort).

Scopul metodei:de a obţine cît mai multe întrebări şi astfel cît

mai multe conexiuni între concepte;de a stimula creativitatea individuală şi de

grup.

Modul de procedură:începe din centrul conceptului şi se împrăştie

în afară, cu întrebări, asemeni exploziei stelare. Unele întrebări ducînd la altele din ce în ce mai complexe care necesită o concentrare tot mai mare.

Etape de realizare: Se scrie problema în centrul unei steluţe cu

5 colţuri ; În vîrful fiecărui colţ al steluţei se scriu

intrebări de tipul: ce? cine? unde? de ce? cînd?

Se împarte clasa în grupuri şi se elaborarează o listă cu întrebări multe şi diverse. Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare;

Se comunică întregii clase rezultatele muncii de grup;

Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în echipă.

ploaia

este liderul, managerul, conduce jocul. Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate; extrage concluzii, clarifică, alege soluţia corectă.

este povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului;informează despre tema pusă în diacuţie.

este psihologul care îşi exprimă emoţiile, sentimentele faţă de personajele întîlnite.

Desfăşurare

este criticul, este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor; indentifică greşelile la soluţiile propuse.

este gînditorul, care oferă soluţii alternative şi generează idei noi.

este creatorul, simbolul gîndirii pozitive şi constructive, creează finalul; explorează optimist posibilităţile.

Exemplu:Clasa a III-a, subiectul: ,,În ospeţie la Fram, ursul

polar”:

Pălăria albă – povesteşte pe scurt textul lecturii;Pălăria albastră – caracterizează ursul polar,

evidenţiind trăsăturile esenţiale;Pălăria roşie – menţionează rolul pozitiv al

ursului polar în lanţul trofic. Pălăria neagră – critică atitudinea omului faţă de

vînatul vieţuitoarelor şi în general faţă de mediul înconjurător.

Pălăria verde – propune sfaturi pentru ameliorarea condiţiilor ecologice.

Pălăria galbenă – găseşte alt final textului sau soluţionează o sarcină creativă.

Avantaje:

Angajează intens toate forţele psihice de

cunoaştere;

Dezvoltă gîndirea critică;

Manifestă empatie faţă de anumite

personaje.

Etapele metodei Philips 6/6:

Constituirea grupelor de cîte 6 elevi (4 membri + 1

secretar + 1 conducător de grup/lider).

Anunţarea temei/problemei ce urmează a fi dezbătută

în de către fiecare grup şi motivarea importanţei

acesteia

Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, în cadrul

grupului, timp de 6 minute. Acestea pot fi libere, în

sensul că fiecare membru propune un răspuns şi la

sfîrşit se reţin ideile cele mai importante sau pot fi

discuţii progresive în care fiecare participant expune în

cadrul grupului său o variantă care e analizată şi apoi se

trece la celelalte idei.

Colectarea soluţiilor elaborate. Conducătorii fiecărui

grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate

în scris coordonatorului colectivului (profesorului).

Discuţia colectivă este urmată de decizia colectivă în

ceea ce priveşte soluţia finală, pe baza ierarhizării

variantelor pe tablă. Dezbaterea în plen este reuniunea

propriu-zisă şi debutează cu expunerile liderilor;

intervenţiile sunt libere; se realizează selecţia şi

ierarhizarea soluţiilor.

Încheirea discuţiei se face în urma prezentării din

partea profesorului a concluziilor privind participarea la

desfăşurarea activităţii şi a eficienţei demersurilor

întreprinse. Evaluarea generală a ideilor este realizată

de către profesor; el sintetizează informaţiile şi susţine

motivaţional interacţiunea participanţilor.

Exemplu: În clasa a III-a, subiectul: ,,RM pe hartă” se poate

propune următoarea situaţie problemă: “RM are potenţial

turistic, dar străinii nu o vizitează în număr mare. De ce?”

Clasa se împarte în grupe de cîte 6 elevi lăsîndu-se ca timp de lucru 6 minute. Conducătorul fiecărei grupe prezintă soluţiile la care s-a ajuns. Se discută apoi punctele de vedere a grupelor pentru a ajunge la idei comune.

Învăţătorul stabileşte soluţia optimă şi argumentează respingerea celorlalte variante.

Concluzia:

RM nu are potenţial turistic la fel de dezvoltat ca alte ţări pentru că:

- nu este cunoscută în lume; - căile de transport sunt deteriorate; - nu se face publicitate punctelor de

atracţie turistică; - este multă poluare; - nu sunt amenajate corespunzător traseele

turistice.

Avantajele Procedeului PHILLIPS 6 / 6

o Implică pe toţi membrii colectivului în analiza şi

soluţionarea unei probleme;

o Oferă fiecărui elev posibilitatea să-şi valorifice

experienţa proprie;

o Prezentarea şi argumentarea punctelor de

vedere şi a opiniilor.

Tehnica 6/3/5 este asemănătoare brainstorming-ului.

Însă ideile noi se scriu pe foile de hîrtie care circulă

între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şi brainwriting. Tehnica se numeşte 6/3/5 pentru că există: 6 membri în grupul de lucru, care notează pe

hîrtie cîte 3 soluţii fiecare, la o problema dată, timp de 5 minute (însumînd 108 răspunsuri în 30 de

minute, în fiecare grup).

Etapele metodei 6/3/5:Împărţirea clasei în grupe a cîte 6 membri fiecare.

Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru.Elevii primesc fiecare cîte o foaie de hîrtie împărţită în trei coloane.

Desfăşurarea activităţii în grup.În acesta etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea colectivă. Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanţi,

are de notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5 minute. Foile migrează apoi de la stînga spre dreapta

pînă ajung la posesorul iniţial. Cel care a primit foaia colegului din

stînga, citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens

creativ, prin formulări noi, adaptîndu-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le continuu.

Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune.Se centralizează datele obţinute, se discută şi se apreciază

rezultatele.

Avantajele:similar brainstorming-ului, stimululează

construcţia de „idei pe idei";încurajează solidaritatea în grup şi

competiţia între grupuri, îmbinînd munca individuală cu cea de echipă;

are caracter formativ-educativ, dezvoltînd atît spiritul de echipă cît şi procesele psihice superioare (gîndirea cu operaţiile ei: comparaţia, sinteza, generalizarea şi abstractizarea; dezvoltă imaginaţia, creativitatea, calităţile atenţiei etc);

Dezavantajele:

rezultă din constrîngerea participanţilor de a răspunde într-un timp fix;

pot exista fenomene de contagiune negativă între răspunsuri;

elevii/studenţii pot fi influenţaţi de soluţiile anterioare, intrînd într-un blocaj creativ.

Este o metodă ce presupune cooperarea în grup şi apelează la

creativitatea elevilor.Pasul 1: Se propune spre analiză o situaţie –

problemă.Pasul 2: Se stabilesc rolurile: *conservatorul; *pesimistul; *exuberantul; *optimistul;Pasul 3: Dezbaterea colectivă:# conservatorul - apreciază meritele soluţiilor vechi,

fără a exclude posibilitatea unor îmbunătăţiri;# exuberantul - emite idei aparent imposibil de

aplicat în practică;# pesimistul - va releva aspectele nefaste ale

oricăror îmbunătăţiri;# optimistul - va găsi posibilităţi de realizare a

soluţiilor propuse de exuberant.Pasul 4: Se trag concluzii şi se sistematizează ideile

emise.

Fiind aplicată tehnica Frisco cu elevii clasei a II-a, iată ce idei năstruşnice au emis exuberanţii:

Avantaje:

rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gîndesc,dar să fie în acord cu rolurile pe care le joacă;

dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice, logice, interpersonale;

promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducînd la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.

Desfăşurare:

Participanţii stau în două cercuri concentrice. În cadrul cercului interior participanţii formează grupa de discuţie

sau de demonstraţie care prezintă o temă aşa cum se face în

plen. De regulă, în cercul interior trebuie să fie două – trei

scaune libere pentru ca participanţii din cercul exterior să poată veni şi să ia parte la discuţie, după care să se

întoarcă la loc. Cercul exterior constituie grupul celor care urmăresc desfăşurarea discuţiei.

Cei din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o

problemă controversată. În discuţie, clarifică şi consolidează; discută aprins pe baza unor reguli evidente; orice idee trebuie susţinută de dovezi; sunt de acord cu antevorbitorul şi aduc argumente suplimentare; dacă nu sunt de acord, argumentez poziţia sa. Regulile pot fi extinse de comun acord.

Cei din cercul exterior, între timp, ascultă ceea ce se discută în

cercul interior; fac observaţii (scrise) referitoare la relaţii, consens,

microclimat, conflict, strategii de discuţie, ei complctează nişte fişe/protocoale de observare. Apoi elevii îşi schimbă locurile (cercul interior trece în exterior şi invers) - rolurile de observator/observat se inversează. Este indicat să se abordeze, în discuţie, o altă temă/problemă.

De exemplu, subiectul ,,Soarele. Familia Soarelui”

Ce s-ar întîmpla dacă ar dispărea Soarele ?

- Nu ar mai fi viaţă pe Pămînt;- Ar fi mereu întuneric;- ...

Utilitate: Tehnica este utilă cînd plenul este prea mare pentru o discuţie fructuoasă. Este recomandată şi atunci cînd purtătorii de cuvînt ai grupurilor cu opinii diferite vor să facă în acest mod schimb de argumente.

Eficacitate: În acvariu este posibilă o discuţie cursivă datorită numărului redus de participanţi în cercul interior. Permite celor tăcuţi să adopte rolul de observatori şi să treacă în cercul exterior. Astfel, comportamentul participanţilor din cercul interior poate căpăta un caracter de model

(învăţarea prin observare) şi poate conduce la o percepţie mai

sensibilă a proceselor grupului (sensibilizare).

Etapele de realizare:

Constituirea grupului sinectic - grupul este alcătuit din 5- 8 elevi, dintre care unul are rolul de lider şi altul de secretar. Participanţii trebuie să fie cunoscători ai domeniului din care face parte problema în cauză, să aibă aptitudini de a lucra în echipă, capacitatea empatică şi toleranţă faţă de ideile emise de ceilalţi colegi de grup;

Prezentarea problemei - problema poate fi expusă de către profesor sau este aleasă din rîndul celor propuse de către elevi. Ea este analizată prin fragmentarea ei în unităţi de bază, transpunîndu-se elementele cunoscute într-o formă operaţională;

Intinerariul sinectic - prsupune distanţarea intenţionată de esenţa problemei prin înlăturarea ideilor preconcepute care pot influenţa procesul de creaţie. Se face apel la tehnici intuitive: analogia, fantezia, empatia, evocarea, inversia;

Elaborarea modelului de soluţionare a problemei;

Experimentarea şi aplicarea modelului.

Etapele de realizare:

Explorarea prealabilă a problemei şi posibilităţilor ei argumentative;

Divizarea grupului de lucru în microgrupuri a cîte 4 persoane în fiecare, (2 dintre membri trebuie să susţină cu fermitate o poziţie într-un caz controversat; echipele se află în evidentă opoziţie şi concurenţă, deci e încurajat spiritul de competiţie şi e susţinută implicarea profundă, completă);

Retragerea şi reuninunea în grupul „pro"/„contra“, la cererea conducătorului activităţii, iar susţinătorii unei poziţii discută şi revin în grupul de controversă;

Refacerea grupurile şi prezentarea de către cei 4 membri a poziţiei lor: fiecare prezentare e însoţită de luarea notiţelor (pentru a marca argumentarea, a putea pune apoi întrebări );

Inversarea rolurilor: după ce toţi şi-au expus părerea şi au fost chestionaţi de către ceilalţi, fiecare se retrage şi se pregăteşte pentru „punctul de maxim interes" . Cei care au fost „pro” devin „contra” şi invers.

Obiectiv:

Focus - Group presupune o discuţie focalizată ce tinde să ofere cît mai multe variante, informaţii despre o problemă / temă.

Ideea centrală este de a ,,colecta” date şi de a urmări constituirea ,,opiniei de grup”. Grupurile sunt constituite în cadrul clasei sau anului de studiu.

Desfăşurarea în condiţii optime a acestei metode presupune îndeplinirea unor condiţii:

clasa de elevi să se împartă în mai multe micro –grupuri (echipe) funcţionale, fiecare cu acelaşi număr de participanţi;

grupurile iniţial formate vor fi eterogene sub aspectul potenţialului de implicare a membrilor săi;

în cadrul fiecărui grup, în mod discret, învăţătorul desemnează un elev cu sarcina de a contraargumenta în momentul în care se ajunge prea rapid şi prea facil la epuizarea sarcinii şi la consens;

se realizează, iniţial, o diagramă precisă, prin nominalizarea grupurilor şi a participanţilor în cadrul acestora, pentru a o compara cu situaţia finală.

Etapele de relizare:1. Învăţătorul anunţă subiectul activităţii şi sarcina de

lucru cu secvenţele (sarcinile) ei succesive.

2. Fiecare micro-grup îşi desfăşoară activitatea independent;

discută liber asupra fiecărei sarcini. Prin interacţiunile intragrup se ajunge la epuizarea subiectului şi formularea unei concluzii. În cazul în care grupul este prea inert şi se ajunge prea repede la consens, intervine elevul-oponent care caută să dinamizeze discuţia bazîndu-se pe contraargumente.

3. Al doilea grup preia concluziile primului grup şi dezvoltă acelaşi subiect, folosindu-se de noi informaţii. Concluziile celui de-al doilea grup sunt preluate mai departe de cel de-al treilea grup care dezvoltă, în felul lui, acelaşi subiect. Procesul continuă în acelaşi mod cu restul grupurilor incluse în activitate.

4. Treptat, discuţiile se apropie de un consens la nivelul majorităţii grupurilor. În această fază se pot realiza schimburi de membri care au disponibilităţi pentru aceleaşi idei, opinii, soluţii.

5. Dacă există grupuri ,,deviante” sau mai puţin implicate, profesorul redeschide subiectul în plen. De această dată, desfăşurarea dezbaterii este asemănătoare metodei Phillips-6/6, cu lideri de opinie aflaţi în opoziţie, la care se asociază membrii diferitelor grupe care au puncte de vedere comune. Apoi, se urmăreşte dinamizarea şi echilibrarea ,,grupurilor problemă” pînă la finalizarea subiectului avut în vedere.

6. În final, învăţătorul prezintă comparativ diagrama interacţiunilor atît diferite, eventual, din startul activităţilor intragrup cu diagrama interacţiunilor şi influenţelor reciproce realizate în urma exerciţiului focus-grup, în care grupurile participante, de acum integrate, depind direct unele de altele.

Metoda focus-grup este o una complexă şi eficientă

pentru că:

Reuneşte, apropie participanţii într-un grup natural;

dezvoltă interesul /plăcerea pentru discuţii;

impune climat pozitiv şi induce o manieră pozitivă de focalizare pe o sarcină.

Definirea: tehnica prin care se poate reprezenta un

spaţiu -localitate, teritoriu, loc de desfăşurare a unei acţiuni, utilizînd desene schematice.

Obiectiv urmărit:selectarea elementelor reprezentate prin

simboluri şi poziţionarea lor în spaţiul ales.

Descrierea metodei:

Comunicarea sarcinii de lucru - se formează grupuri de cîte 4 copii, se distribuie materialul şi se anunţă sarcina de lucru în cadrul unei teme. Timp de 7 minute copiii se consultă şi schiţează conturul spaţiului pe care vor sa-1 reprezinte, iar în interiorul lui îşi fixează elementele constitutive ale hărţii şi locul pe care-1 ocupă fiecare element.

Activitatea pe grupuri - fiecare grup lucrează la propria hartă cu figuri: desenează, caută simboluri, scriu etichete etc. Se pot folosi texte lecturate de învăţător, imagini, fotografii pentruca harta să fie cît mai aproape de realitate.

Prezentarea de grup - se prezintă harta de către un raportor care explică motivele aranjării elementelor în spaţiul hărţii.

Această tehnică vizează lucrul pe echipe şi are drept scop

verificarea, fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor.

Desfăşurare: Se repartizează grupului fişa de lucru cu un

dreptunghi conturat în partea de jos ;se stabileşte şi se scrie în dreptunghi subiectul

ales;se lucrează în echipă trecîndu-se fişa la fiecare

membru pînă se epuizează timpul acordat;se compară rezultatele şi se alege fişa cea mai

completă;

vii

nev

ii

naturale

artificiale

…

…

…

CORPURI

Tere

stre

Nevii …

Desfăşurare:

Învăţătorul aplică în fiecare colţ al clasei de studiu o afirmaţie în legătură cu o întrebare, o temă sau o

problemă. Participanţii se adună în colţul unde este afirmaţia cu care

sunt de acord. Se formează astfel spontan grupuri de discuţii în care se dezbat poziţiile faţă de afirmaţia respectivă: păreri, argumente, problematizări.

La sfîrşit discuţia are loc în plen (pentru această discuţie

finală se poate aplica metoda acvariului).

De exemplu, subiectul ,,Mediile de viaţă ale animalelor”

Presupune ce s-ar întîmpla, dacă unele

animale şi-ar schimba mediile de viaţă.

Relatează cazuri cînd animalele au suferit din cauza omenilor.

Completează fişa de observaţie în baza observărilor asupra

unui animal:

Imaginează-ţi situaţia: vezi pe stradă cum un copil loveşte o pisică. Cum vei proceda tu ?

Fişă de observaţie Denumirea animalului ..................................................

Mediul în care trăieşte ...................................................

Modul de deplasare ........................................................

Cu ce este acoperit corpul ..............................................

Cu ce se hrăneşte .............................................................

Condiţiile necesare pentru viaţă ..................................

Alte informaţii .................................................................

Utilitate:

pentru formarea părerilor sau pentru pregătirea deciziilor. De asemenea, poate stimula discuţiile la începutul unui seminar sau ca apreciere finală, la

sfîrşitul semestrului.

Eficacitate:

afirmaţiile de obicei provocatoare şi contradictorii reprezintă un stimul pentru participanţi. Ei se

întreabă care este părerea lor în acea problemă. Alegerea

unei opinii stimulează căutarea unor argumente în

favoarea ei. Astfel se facilitează un schimb activ de păreri în plen.

Vizează caracterizarea unui personaj sau pentru descrierea

unui obiect. Pentru aceasta - se aleg două adjective potrivite subiectului

stabilit; - se aleg trei verbe care să scoată în evidenţă

activitatea, dar şi calităţile morale; - se alcătuieşte o propoziţie din patru cuvinte; - se găseşte un verb la modul gerunziu (sau 5

cuvintepentru analiză).

……

… …

…

…… …

… …...

IARNA

DiamantulDiamantul

munte

înalt semeţ bogat

Pădurile răcoroase acoperă munţii.

adăpostind străjuind

formă de relief

• Este o metodă de fixare şi sistematizare a

cunoştinţelor, dar şi de verificare.

• Se foloseşte la sfîrşitul orei şi cere elevilor : Să scrie un lucru pe care l-au învăţat în acea

oră ; Să formuleze o întrbare pe care o mai au în

legătură cu cea ce au învăţat;

Eseul de 5 minute poate da învăţătorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întîmplat, în plan intelectual în acea oră şi îl ajută să-şi planifice lecţia următoare.

Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele

unei secvenţe didactice sau a unei activităţi. Elevii scriu:

3 termeni (concepte) din ceea ce au învăţat,

2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare şi

1 capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au dodîndit-o în urma activităţilor de predare-învăţare.