Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE

MELOX®

soluţie injectabilă

Numărul certificatului de înregistrare

în Republica Moldova: nr.17843 din 15.05.2012

DENUMIREA COMERCIALĂ

Melox®

DCI-ul substanţei active

Meloxicamum

COMPOZIŢIA

1 fiolă conţine:

substanţa activă: meloxicam 15 mg;

excipienţi: meglumină, glicofurol, poloxamer 188, clorură de sodiu, glicină,

hidroxid de sodiu 1M (NaOH) sau acid clorhidric 1M (HCl), apă pentru injecţii.

FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Soluţie transparentă, de culoare galbenă, fără incluziuni străine.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antiinflamator nesteroidian, derivaţi de oxicami. M01 AC06.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Meloxicamul este un antiinflamator nesteroidian (AINS) din grupul oxicamilor, cu

proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.

Proprietăţile antiinflamatorii ale meloxicamului au fost demonstrate pe modelele

clasice ale inflamaţiei. Similar altor AINS, nu este cunoscut mecanismul exact de

acţiune. Cu toate acestea, există cel puţin un mecanism de acţiune comun cu alte

AINS (inclusiv meloxicam): inhibarea sintezei de prostaglandine, care sunt

mediatori cunoscuţi ai inflamaţiei.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrare parenterală, meloxicamul este complet absorbit. După injectarea

intramusculară concentraţia plasmatică maximă a meloxicamului se atinge peste

circa 60 min.

Distribuţie

Meloxicamul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, în special de

albumine (99%). Meloxicamul pătrunde în lichidul sinovial unde se ating

concetraţii de aproximativ jumătate din cele plasmatice.

Volumul de distribuţie este mic, în medie de 11 litri. Variaţiile interindividuale

sunt de ordinul a 30-40%.

Biotransformare

Meloxicamul este metabolizat extensiv în ficat. S-au identificat în urină patru

metaboliţi inactivi farmacodinamic. Metabolitul major, 5'-carboximeloxicam (60%

din doză), se formează prin oxidarea metabolitului intermediar 5'-

hidroximetilmeloxicam, care este excretat, dar într-o proporţie mai mică (9% din

doză). Studiile in vitro sugerează că CYP 2C9, şi într-o anumită măsură izoenzima

CYP 3A4 joacă un rol important în aceste căi metabolice. Acţiunea peroxidazei

este probabil responsabilă pentru formarea celorlalţi doi metaboliţi, care reprezintă

16%, respectiv 4% din doza administrată.

Eliminare

Meloxicamul este eliminat predominant sub formă de metaboliţi şi în proporţie

egală prin urină şi materii fecale. Mai puţin de 5% din doză este excretat

nemodificat prin materiile fecale, iar în urină sunt prezente doar urme ale

substanţei iniţiale. Timpul de înjumatăţire este de aproximativ 20 ore. Clearance-ul

plasmatic total este în medie de 8 ml/min.

Liniaritate/non-liniaritate

Meloxicamul are o farmacocinetică liniară în intervalul de doze terapeutice de la

7,5 mg la 15 mg administrate oral sau intramuscular.

Grupuri speciale de pacienţi

Insuficienţă hepatică/renală

Nici insuficienţa hepatică, nici insuficienţa renală uşoară sau moderată nu au efecte

semnificative asupra farmacocineticii meloxicamului. În insuficienţa renală

terminală, creşterea volumului de distribuţie poate creşte concentraţia

meloxicamului, de aceea doza de 7,5 mg nu trebuie depăşită.

Vârstnici

Clearance-ul plasmatic mediu la starea de echilibru la vârstnici este puţin mai mic

faţă de cel al persoanelor mai tinere.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul simptomatic al:

- osteoartritei;

- artritei reumatoide;

- spondilitei anchilozante.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Doza nictemerală recomandată constituie 15 mg (1 fiolă).

Pacienţi care prezintă risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse trebuie să înceapă

tratamentul cu 7,5 mg pe zi (jumătate de fiolă).

Doza maximă nictemerală recomandată constituie 15 mg (1 fiolă).

Administrarea intramusculară trebuie utilizată numai în primele 2 zile de tratament.

Tratamentul va fi continuat cu forme farmaceutice orale.

Doza nictemerală recomandată este de 15 mg (1 fiolă) meloxicam pe zi.

Grupuri speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici şi pacienţi care prezintă risc crescut de apariţie a reacţiilor

adverse

Doza recomandată pacienţilor vârstnici în tratamentul de lungă durată al artritei

reumatoide şi spondilitei anchilozante este de 7,5 mg pe zi. Pacienţi care prezintă

risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse trebuie să înceapă tratamentul cu 7,5 mg

pe zi.

Afectarea funcţiei renale

La pacienţii dializaţi, cu insuficienţa renală severă, doza zilnică nu trebuie să

depăşească 7,5 mg. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată

(pacienţi cu clearance-ul creatininei mai mare de 25 ml/min) nu este necesară

reducerea dozei.

Afectarea funcţiei hepatice

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu este necesară o

scădere a dozei.

Copii şi adolescenţi

Meloxicamul nu se va administra la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.

Mod de administrare

Soluţia injectabilă se va administra numai intramuscular.

Este contraindicată administrarea intravenoasă. Administrarea parenterală se

recomandă de efectuat numai primele câteva zile. Ulterior se recomandă de

administrat comprimate.

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează:

foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000,

<1/100), rare (>1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă

necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice: mai puţin frecvente – anemie; rare –

modificări ale hemoleucogramei (inclusiv modificări ale numărului de leucocite):

leucocitopenie, trombocitopenie; foarte rare – agranulocitoză.

Tulburări ale sistemului imunitar: mai puţin frecvente – reacţii alergice, cu

excepţia reacţiilor de tip anafilactic/anafilactoid; cu frecvenţă necunoscută – reacţii

de tip anafilactic/anafilactoid.

Tulburări psihice: rare – labilitate emoţională, coşmaruri; cu frecvenţă

necunoscută – confuzie mintală, dezorientare.

Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – cefalee; ocazional – vertij,

somnolenţă.

Tulburări oculare: rare – tulburări vizuale, inclusiv vedere înceţoşată,

conjunctivită.

Tulburări acustice şi vestibulare: mai puţin frecvente – vertij; rare –acufene.

Tulburări cardiace: rare – palpitaţii. Administrarea AINS poate conduce la

insuficienţă cardiacă.

Tulburări vasculare: mai puţin frecvente – creşterea tensiunii arteriale, bufeuri.

Tulburări respiratorii,toracice şi mediastinale: rare – exacerbări ale astmului

bronşic au fost observate la unii pacienţi alergici la acid acetilsalicilic sau la alte

AINS.

Tulburări gastrointestinale: foarte frecvente – dispepsie, greaţă, vomă, dureri

abdominale, constipaţie, flatulenţă, diaree; mai puţin frecvente – hemoragii

gastrointestinale oculte sau macroscopice, stomatită, gastrită, eructaţii; rare –

colită, ulcere gastro-duodenale, esofagită; foarte rare - perforaţie gastrointestinală.

Ulceraţia, perforaţia sau hemoragia gastrointestinală pot fi cu potenţial letal, în

special la vârstnici.

Tulburări hepatobiliare: mai puţin frecvente – tulburări tranzitorii ale valorilor

testelor funcţiei hepatice (de exemplu creşterea transaminazelor sau bilirubinei);

foarte rare – hepatită.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: mai puţin frecvente – edem

angioneurotic, prurit, erupţii cutanate; rare – sindromul Stevens-Johnson, necroliza

toxică epidermală, urticarie; foarte rare – reacţii buloase, cum ar fi eritemul

multiform; cu frecvenţă necunoscută – reacţii de fotosensibilitate.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: mai puţin frecvente – retenţie de sodiu şi

apă, hiperkaliemie, tulburări ale testelor de laborator pentru investigarea funcţiilor

renale (de exemplu creşterea plasmatică a creatininei sau ureei); foarte rare –

insuficienţă renală acută funcţională la pacienţii cu factori de risc.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: mai puţin frecvente –

edem, inclusiv edeme ale membrelor inferioare.

Informaţii cu privire la reacţiile adverse grave individuale şi/sau frecvente

Au fost raportate cazuri izolate de agranulocitoză la pacienţi trataţi cu meloxicam

sau cu alte medicamente cu potenţial mielotoxic.

Reacţii adverse care nu au fost observate încă la administrarea medicamentului,

dar care sunt acceptate în mod general ca reacţii atribuibile altor medicamente

din această clasă

S-au raportat leziuni organice renale, determinând probabil insuficienţa renală

acută: foarte rare – nefrită interstiţială, necroză tubulară acută, sindrom nefrotic,

necroză papilară.

CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate la meloxicam sau la alte componente ale preparatului, sau

hipersensibilitate la substanţe cu activitate similară, de exemplu AINS, acid

acetilsalicilic. Meloxicamul nu trebuie administrat pacienţilor cu astm bronşic,

polipi nazali, edem angioneurotic sau urticarie ca urmare a administrării de acid

acetilsalicilic sau alte AINS;

- al treilea trimestru de sarcină;

- copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani;

- hemoragie gastrointestinală manifestă sau perforaţie, datorită unui tratament

anterior cu AINS;

- ulcer/hemoragie gastro-duodenală activă sau recentă (evidenţierea sau

diagnosticarea a două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau

hemoragie);

- insuficienţă hepatică severă;

- insuficienţă renală severă la pacienţi netrataţi prin dializă;

- hemoragie gastrointestinală manifestă, sângerări cerebrovasculare sau alte

tulburări hemoragice;

- insuficienţă cardiacă severă.

Meloxicamul este contraindicat pentru înlăturarea durerii postoperatorii în caz de

şunt coronarian.

SUPRADOZAJ

Simptomele: fatigabilitate, somnolenţă, vertij, greaţă, vomă şi durere epigastrică,

care în general sunt reversibile cu terapie de susţinere. Pot apare hemoragii

gastrointestinale.

Intoxicaţia severă poate conduce la hipertensiune arterială, insuficienţă renală

acută, disfuncţie hepatică, deprimare respiratorie, comă, convulsii, colaps

cardiovascular şi stop cardiac. Au fost raportate reacţii de tip anafilactoid la

ingestia de doze terapeutice de AINS, dar pot apare şi ca urmare a unui supradozaj.

Tratament: simptomatic şi de susţinere. Într-un studiu clinic s-a demonstrat

eliminarea accelerată a meloxicamului prin administrarea orală a 4 g colestiramină

de trei ori pe zi.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Complicaţii trombotice ale maladiilor cardio-vasculare

În studiile clinice cu câteva AINS inhibitori selectivi şi neselectivi a COX2 cu

durata de trei ani s-a demonstrat risc crescut de apariţie a complicaţiilor trombotice

ale sistemului cardio-vascular, ca infarct miocardic sau accident vascular cerebral,

care pot fi letale. Toate AINS inhibitorii selectivi şi neselectivi a COX2 pot

prezenta astfel de risc. Astfel de risc poate creşte la pacienţii cu maladii cardio-

vasculare sau cu factorii de risc a dezvoltării acestor maladii. Pentru a reduce riscul

potenţial de dezvoltare a reacţiilor adverse cardio-vasculare, preparatul se va utiliza

în cele mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp.

Medicii şi pacienţii trebuie să fie precauţi în vederea acestor complicaţii, chiar în

lipsa simptomelor cardio-vasculare precedente.

Pacienţii trebuie informaţi despre simptomele reacţiilor cardio-vasculare şi în caz

de dezvoltarea lor să se consulte cu medicul.

În două studii clinice controlate cu AINS inhibitori selectivi a COX2 pentru

înlăturarea durerii postoperatorii în caz de şunt coronarian timp de 10-14 zile a fost

înregistrat un risc crescut de dezvoltare a infarctului miocardic şi ictusului.

Nu există dovezi, că administrarea concomitentă a acidului acetilsalicilic reduce

riscul crescut a complicaţiilor trombotice cardio-vasculare severe, legate de

administrarea AINS.

Administrarea concomitentă a acidului acetilsalicilic şi AINS creşte riscul

complicaţiilor gastrointestinale severe.

Hipertensiune arterială

AINS, inclusiv meloxicam, pot conduce la dezvoltarea hipertensiunii arteriale sau

agravarea hipertensiunii arteriale existente, care poate contribuie la creşterea

incidenţei cazurilor de complicaţii cardio-vasculare.

AINS, inclusiv meloxicam, se vor administra cu precauţie la pacienţii cu

hipertensiune arterială.

La începutul şi în timpul administrării AINS se recomandă controlul minuţios al

tensiunii arteriale.

La pacienţii, care administrează inhibitori ai enzimei de conversie, diuretice

tiazidice sau de ansă, posibil, poate să se reducă efectul terapeutic la administrarea

AINS.

Insuficienţă cardiacă congestivă şi edem

La administrarea AINS poate să se dezvolte retenţie de apă în organism şi edeme.

Meloxicamul se administrează cu precauţie la pacienţii cu retenţie de apă în

organism, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Efecte gastrointestinale

AINS, inclusiv meloxicam, pot determina reacţii adverse severe gastrointestinale

inclusiv inflamaţie, hemoragie, ulcere şi perforaţie gastrică, a intestinului subţire

sau gros, care pot fi letale.

La pacienţii trataţi cu AINS aceste reacţii pot să se dezvolte în orice moment al

terapiei, cu sau fără simptome premergătoare.

Reacţiile adverse minore ale tractului gastrointestinal superior, precum dispepsia,

sunt prevalente şi pot apărea în orice moment pe parcursul tratamentului cu AINS.

Astfel pacienţii şi medici trebuie să acorde o atenţie deosebită în ceea ce priveşte

dezvoltarea ulcerului şi hemoragiilor gastrointestinale, chiar dacă la pacient nu au

fost înregistrate simptome gastrointestinale până la iniţierea tratamentului.

Pacientul trebuie informat privind simptomele gastrointestinale severe.

Doar la 1/5 din pacienţi, care dezvoltă reacţii adverse serioase gastrointestinale pe

fondalul tratamentului cu AINS, prezintă simptomatică. A fost demonstrat, că

ulcerele, hemoragia sau perforaţia tractului gastrointestinal superior, cauzată de

AINS, este înregistrată la aproximativ 1% de pacienţi, care primesc tratament timp

de 3-6 luni, şi la aproximativ 2-4% de pacienţi, care primesc tratament timp de 1

an.

AINS trebuie indicate cu prudenţă persoanelor ce ulcer sau hemoragie

gastrointestinală în anamneză.

Majoritatea reacţiilor adverse gastrointestinale spontane fatale au fost înregistrate

la vârstnici sau pacienţii astenizaţi, prin urmare, la aceşt pacienţi preparatul trebuie

administrat cu precauţie deosebită.

Pentru a minimiza riscul potenţial de efecte adverse gastrointestinale, se va

administra cea mai mică doză eficientă pentru cea mai mică perioadă posibilă.

Pentru pacienţii cu risc crescut, vor fi luate în consideraţie tratamentele alternative,

care nu implică AINS.

Pacienţii cu ulcer gastric şi/sau hemoragii gastrointestinale în anamneză, care

administrează AINS, sunt supuşi de 10 ori mai mare riscului de dezvoltare a

hemoragiei gastrointestinale, decât pacienţii fără factorii de risc menţionaţi. Alţi

factorii de risc a hemoragiei gastrointestinale la pacienţii, care administrează AINS

includ administrarea concomitentă a glucocorticosteroizilor sau anticoagulantelor,

tratament îndelungat cu AINS, fumatul, consumul de alcool, pacienţii vârstnici,

starea generală alterată.

Efecte hepatice

Creşterea a unor indici hepatici poate să se înregistreze până la 15% pacienţi ce

administrează AINS, inclusiv meloxicam. Aceste modificări ale indicelor de

laborator, pot progresa, pot fi nemodificate sau tranzitorii pe fondalul continuării

tratamentului. Creşterea evidentă transaminazelor hepatice ALT sau AST

(aproximativ de trei sau mai multe ori peste limita superioară a valorilor normale)

au fost raportate în aproximativ 1% dintre pacienţi în studiile clinice cu AINS. În

plus, la administrarea AINS au fost raportate cazuri rare de reacţii hepatice severe,

incluzând icterul şi hepatită fulminantă letală, necroză hepatică şi insuficienţă

hepatică, unele dintre ele cu evoluţie letală.

Pacienţii cu simptome şi/sau semne, care denotă disfuncţia hepatică, sau devieri ale

indicilor testelor hepatici, trebuie evaluaţi pentru prezenţa dezvoltării a unei reacţii

hepatice mai severe în tratamentul cu meloxicam. În caz de tulburări persistente ale

indicilor testelor hepatici sau la dezvoltarea simptomelor sistemice (eozinofilie,

erupţii cutanate) se recomandă sistarea administrării meloxicamului.

Efecte renale

La pacienţii cu deshidratare severă, tratamentul cu meloxicam va fi iniţiat cu

precauţie. Este recomandată rehidratarea iniţială a pacienţilor cu iniţierea ulterioară

a tratamentului cu meloxicam. Administrarea de lungă durată a AINS poate

conduce la necroză papilară renală şi alte modificări renale medulare. Toxicitatea

renală a fost de asemenea observată la pacienţii, la care prostaglandinele renale au

un rol compensator în menţinerea perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea

de AINS poate determina reducerea dozo-dependentă de formare a

prostaglandinelor şi, ca urmare, reducerea fluxului sanguin renal, care pot conduce

la o decompensare evidentă renală. Riscul acestei reacţii este crescut la pacienţii cu

afectarea funcţiei renale, insuficienţă cardiacă, afectarea funcţiei hepatice, care

administrează diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie, de asemenea pacienţii

vârstnici. După sistarea administrării preparatului funcţia renală se restabileşte la

nivel iniţial.

Nu se cunoaşte gradul de cumulare a metaboliţilor meloxicamului la pacienţii cu

insuficienţă renală.

Deoarece unii metaboliţi se elimină prin rinichi, pacienţii cu tulburări renale severe

vor fi monitorizaţi minuţios.

Afecţiuni renale avansate

În cazul unor afecţiuni renale avansate, tratamentul cu meloxicam nu este

recomandat. Dacă tratamentul cu AINS trebuie iniţiat, este recomandată

monitorizarea minuţioasă a funcţiei renale.

Reacţii anafilactoide

Ca şi în cazul altor AINS, reacţiile anafilactoide au avut loc la pacienţii care nu au

fost supuşi tratamentului cu meloxicam. Meloxicamul nu va fi indicat pacienţilor

cu triada aspirinică. Acest complex de simptome de regulă se dezvoltă la pacienţii

cu astm bronşic, cu rinită cu sau fără polipi nazali, la care după administrarea

acidului acetilsalicilic sau altor AINS se dezvoltă bronhospasm sever, potenţial

letal. În acest caz administrarea meloxicamului trebuie întreruptă imediat şi se va

institui tratament corespunzător.

Reacţii cutanate

Reacţii cutanate grave, unele chiar letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom

Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte rar în

legătură cu utilizarea de AINS, inclusiv meloxicam. Pacienţii par a fi expuşi la cel

mai mare risc de apariţie a acestor reacţii la începutul tratamentului, în marea

majoritate a cazurilor instalarea acestor reacţii apărând în prima lună de tratament.

Administrarea meloxicamului trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiei

cutanate, a leziunilor mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilizare.

Efecte hematologice

La pacienţii trataţi cu AINS ocazional se dezvoltă anemia. Aceasta poate fi

determinată de retenţia de lichide, hemoragii gastrointestinale oculte sau

macroscopice, sau acţiunea asupra eritropoezei, care nu este complet elucidată. La

pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung, inclusiv meloxicam, este necesar

controlul nivelului hemoglobinei sau hematocritului, în cazul, în care se dezvoltă o

simptomatică de anemie.

Preparatele care inhibă sinteza de prostaglandine pot să intervină în anumită

măsură, în funcţia trombocitară şi în răspunsul vascular la sângerare.

La unii pacienţi, AINS inhibă agregarea plachetară şi pot prelungi timpul de

sângerare. Spre deosebire de acidul acetilsalicilic efectul lor asupra funcţiei

plachetare este cantitativ mai mic, sau de durata mai mică, şi reversibil. Pacienţii

trataţi cu meloxicam, care pot fi afectaţi negativ de modificările funcţiei

trombocitelor, cum ar fi cei cu tulburări de coagulare, sau pacienţii ce

administrează anticoagulante, trebuie atent monitorizaţi.

Retenţia de lichide şi edeme

Retenţia de lichide şi edemele au fost observate la unii pacienţi, care au administrat

AINS, inclusiv meloxicam. De aceea, ca şi alte AINS, meloxicamul va fi utilizat cu

prudenţă la pacienţii cu retenţie de lichide, hipertensiune arterială sau insuficienţă

cardiacă.

Astm în anamneză

Pacienţii cu astm bronşic pot prezenta astm aspirinic. Utilizarea acidul

acetilsalicilic la pacienţii cu astm aspirinic a fost asociat cu bronhospasm sever,

care poate fi fatal. La astfel de pacienţi au fost raportate cazuri de reacţie

încrucişată între acid acetilsalicilic şi alte AINS, inclusiv bronhospasm, de aceea

meloxicamul nu se va administra la pacienţii cu această formă de sensibilitate la

acidul acetilsalicilic şi se va utiliza cu precauţie la pacienţii cu astm bronşic

preexistent.

Monitorizare

Deoarece ulceraţiile şi hemoragiile gastrointestinale sever pot să se dezvolte fără

simptome premergătoare, medicul trebuie să monitorizeze simptomele sau semnele

hemoragiei gastrointestinale. La pacienţii trataţi timp îndelungat cu AINS se va

efectua periodic analiza biochimică şi hematologică a sângelui. În cazul dezvoltării

simptomelor sau semnelor maladiilor renale sau hepatice, în caz de manifestări

sistemice (eozinofilie, erupţii cutanate) sau în caz de tulburări persistente ale

indicilor testelor hepatici se recomandă întreruperea tratamentului cu meloxicam.

Copii

Administrarea meloxicamului sub formă de soluţie injectabilă este contraindicată

la copii cu vârsta sub 16 ani.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

La administrarea meloxicamului începând cu săptămâna 30 a sarcinii poate să se

închidă canalul arterial la făt, de aceea administrarea de Melox este contraindicată.

AINS poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Studiile

epidimiologice arată că a crescut riscul avortului, al malformaţiei cardiace şi al

gastroschizisului după folosirea AINS la începutul sarcinii.

A crescut riscul malformaţiei cardiovasculare de la mai puţin de 1% pînă

aproximativ 1,5%. Se crede că riscul creşte odată cu doza şi durata terapiei.

Administrarea AINS la animale a demonstrat creşterea riscului pierderii pre şi post

implantare şi al letalităţii embrio-fetală. De asemenea, au crescut incidenţele de

diferite malformaţii, inclusiv cea cardiovasculară, la animalele cărora li s-a

administrat AINS în perioada organogenetică.

Pe parcursul trimestrului I şi II al sarcinii, meloxicamul se va administra în sarcină

numai dacă beneficiile scontate pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.

Dacă meloxicamul este utilizat la femeile, care planifică o sarcină doza

administrată va fi minimă, ca şi durata tratamentului.

Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină toţi inhibitorii sintezei

prostaglandinelor pot expune

*fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi

hipertensiune pulmonară);

- disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;

*mama şi nou-născutul, şi în ultimul trimestru al sarcinii la:

- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să

apară la doze foarte mici;

- inhibarea contracţiilor uterine determinând încetinirea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, meloxicam este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Nu există date specifice pentru meloxicam, dar este cunoscut faptul, că AINS sunt

excretate în laptele matern. De aceea administrarea meloxicamului la mamele ce

alăptează este contraindicată sau se sistează alăptarea la sân.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Studii speciale de determinare a efectelor meloxicamului asupra capacităţii de a

conduce autovehicule sau de a manevra utilaje nu s-au efectuat. Dar dacă apar

reacţii adverse ca tulburări ale vederii, somnolenţă, vertij sau alte dereglări ale

funcţiei sistemului nervos central, este necesar de a evita conducerea

autovehiculelor şi manevrarea utilajelor.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE

INTERACŢIUNI

Interacţiuni farmacodinamice:

Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi acid acetilsalicilic ≥

3g/zi

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a meloxicamului cu alte AINS, inclusiv

acid acetilsalicilic administrat în doză antiinflamatoare (≥ 1g ca doză unică sau ≥

3g ca doză zilnică totală).

Corticosteroizi (de ex., glucocorticoizi)

Administrarea concomitentă de corticosteroizi necesită precauţie datorită riscului

crescut de hemoragii sau ulceraţii gastrointestinale.

Anticoagulante orale sau heparină administrate în doze pentru vârstnici sau

curative

Risc considerabil crescut de hemoragie prin inhibarea funcţiei plachetare şi

afectarea mucoasei gastroduodenale. AINS pot creşte efectul anticoagulantelor ca

warfarina. Administrarea concomitentă de AINS şi anticoagulante orale sau de

heparină în doze pentru vârstnici sau curative nu este recomandată.

În restul cazurilor administrarea heparinei se face cu precauţie datorită riscului

crescut de hemoragie.

Monitorizarea cu atenţie a INR este necesară în cazul în care această combinaţie nu

poate fi evitată.

Trombolitice şi medicamente antiplachetare

Risc crescut de hemoragie prin inhibarea funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei

gastroduodenale.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Risc crescut de hemoragii gastrointestinale.

Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie şi antagonişti ai receptorilor

angiotensinei II

AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente hipertensive. La unii

pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau

vârstnici cu funcţia renală compromisă) administrarea concomitentă de inhibitori ai

enzimei de conversie sau antagonişti ai angiotensinei II şi agenţi care inhibă

ciclooxigenaza poate produce alterarea ulterioară a funcţiei renale, inclusiv o

posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea aceste

combinaţii trebuie administrate cu prudenţă în special la vârstnici.

Pacienţii cărora li se administrează meloxicam şi diuretice trebuie hidrataţi în mod

corespunzător, iar funcţia lor renală trebuie monitorizată după iniţierea

tratamentului şi în continuare periodic.

Alte medicamente antihipertensive (de exemplu, beta-adrenoblocante)

În timpul tratamentului cu AINS s-a raportat o scădere a efectului antihipertensiv a

beta-adrenoblocantelor prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare.

Inhibitori ai calcineurinei (de exemplu ciclosporină, tacrolimus)

Nefrotoxicitatea inhibitorilor calcineurinei poate fi potenţată de AINS prin efecte

renale mediate de prostaglandine. Pe durata tratamentului combinat trebuie

monitorizată funcţia renală. O monitorizare atentă a funcţiei renale este

recomandată în special la pacienţii vârstnici.

Dispozitive intrauterine

S-a constatat că AINS scad eficacitatea dispozitivelor intrauterine.

Raportările anterioare privind scăderea eficacităţii dispozitivelor intrauterine

determinată de AINS necesită confirmări suplimentare.

Interacţiuni farmacocinetice (efectele meloxicamului asupra farmacocineticii

altor medicamente)

Litiu

AINS cresc concentraţiile plasmatice ale litiului (prin scăderea excreţiei renale a

litiului), care poate atinge valori toxice. Nu se recomandă administrarea

concomitentă de litiu şi AINS. Dacă este necesară această asociere, litemia trebuie

monitorizată cu atenţie la iniţierea, ajustarea sau întreruperea tratamentul cu

meloxicam.

Metotrexat

AINS pot reduce secreţia tubulară a metotrexatului, crescând astfel concentraţiile

plasmatice ale metotrexatului. Din această cauză, la pacienţi trataţi cu doze mari de

metotrexat (mai mari de 15 mg pe săptămână) nu se recomandă administrarea

concomitentă de AINS.

Riscul unei interacţiuni dintre medicamentele din grupul AINS şi metotrexat

trebuie avut în vedere şi la pacienţii trataţi cu doze mici de metotrexat, în special la

cei cu insuficienţă renală. Dacă tratamentul asociat este necesar, trebuie

monitorizată hemograma şi funcţia renală. Se recomandă precauţie la administrarea

metotrexatului şi AINS în interval de 3 zile, deoarece în acest caz concentraţia

plasmatică a metotrexatului poate creşte, mărind toxicitatea.

Deşi proprietăţile farmacocinetice ale metotrexatului (15 mg pe săptămână) nu au

fost afectate relevant de tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie avut în

vedere că toxicitatea hematologică a metotrexatului poate fi amplificată de

tratamentul cu AINS.

Interacţiuni farmacocinetice (efectele altor medicamente asupra

farmacocineticii meloxicamului)

Colestiramina

Colestiramina accelerează excreţia meloxicamului prin întreruperea circuitului

enterohepatic astfel încât clearance-ul pentru meloxicam creşte cu 50 % iar timpul

de înjumătăţire scade la 13±3 ore. Această interacţiune are semnificaţie clinică.

Nu au fost înregistrate interacţiuni farmacocinetice relevante la administrarea

concomitentă de antiacide, cimetidină, digoxină şi furosemid.

PREZENTARE, AMBALAJ

Soluţie injectabilă 15 mg/1,5 ml

Câte 3 fiole împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperatura sub 25 C.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

4 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI

August 2012

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Nobel İlaç Sanayii ve Ticaret A.Ş.,

İnkılap Mahallesi Akçakoca Sokak No:10 34768 Ümraniye, İstanbul, Türkiye

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

İdol Ilaç Dolum Sanayii ve Ticaret A.Ş.,

Davutpaşa Caddesi, Cebe Alibey Sokak No:20, 34020 Topkapı, İstanbul, Türkiye

La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a

Agenţiei Medicamentului (tel. 73-70-02)