Mediul inconjurator si Protectia mediului

Mediul inconjuratorpoate fi definit ca un ansamblu de elemente si fenomene naturale si artificiale (antropice) de pe suprafata Pamantului, care ofera conditii prielnice pentru dezvoltarea vietii si pentru desfasurarea activitatilor umane.

In special, sensul dat acestei notiuni in cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente, care, in complexitatea realatiilor lor, constituie cadrul, mijlocul si conditiile de viata ale omului.

O alta definitie o gasim in Legea protectiei mediului, in care mediul inconjurator este ansamblul de conditii si elemente ale Terrei: apa, aerul, solul si subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elemente enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale.

Din punct de vedere geografic, mediul inconjurator cuprinde in alcatuirea sa trei seturi de componente: abiotice (substrat, aer, apa), biotice (plante, animale) si antropice (rezultatele activitatii umane).

Vom incerca, in urmatoarele randuri sa punctam succint principalele caracteristici ale fiecarei componente.

Substratul sau scoarta terestra reprezinta suportul solid, care asigura existenta celorlalte componente pe Terra. Mai ales cunoscuta si sub denumirea de litosfera.

Rocilesunt alcatuite din minerale, care sunt solide si s-au format din scoarta terestra. Fiecare mineral are anumite insusiri ca forma, duritate si transparenta. Cele mai cunoscute roci sunt de orgigine vulcanica sau magmatica (granitul, andezitul si bazaltul), sedimentara (calcar, pietris, nisip, petrol, argila, gresie) si metamorfica (sisturi cristaline si marmura etc.).

Rocilemagmaticesunt primele care s-au format, o data cu racirea scoartei terestre. Exista zone pe Terra unde ele se formeaza si acum, din materia fierbinte aflata sub scoarta terestra.

Rocilesedimentares-au format prin depunerea (sedimentarea) meterialelor rezultate prin procesul de erodare a scoartei terestre, in lacuri, mari sau oceane. Aceste materiale au fost purtate de ape curgatoare, valuri, vanturi si apoi depuse in ape. In aceste roci gasim si urme de vietuitoare, numite fosile. Unele roci s-au format prin depunerea cochiliilor si scheletelor calcaroase ale unor vietuitoare in mari si oceane. Asa s-a format calcarul. Alte roci, ca sarea, s-au format in urma unor evaporari puternice ale apelor sarate din lacuri sau din apele marilor putin adanci de langa tarmuri.

O alta categorie de roci sedimentare s-a format prin depunerea resturilor de plante si animale in mari sau lacuri, in perioade indelungate de timp. In asemenea conditii s-au format carbunii de pamant si petrolul.

Rocilemetamorfices-au format atat din roci sedimentare cat si magmatice, prin transformarea acestora, la temperaturi si presiuni ridicate sau sub actiunea solutiilor chimice, care circula prin scoarta terestra.

Mai exista (in cantitati mici) si roci provenite din fragmente de meteoriti.

In interiorul scoartei terestre sunt stocate importante resurse subsolice la care omul a apelat de timpuriu, determinand circuite materiale si energetice. Primele dintre acestea fiind rocile, folosite in constructii (argila, calcarul, granitul, bazaltul etc.), combustilii naturali (carbune, petrol, gaze naturale), minereuri metalifere si nemetalifere si altele.

Reliefulparticipa in structurarea si functionarea mediului inconjurator prin altitudine (inaltime), panta, grad de fragmente; pozitie si orientare (determinand noduri rutiere sau feroviare, porturi, golfuri); prezenta resurselor naturale (substante minerale, soluri fertile, ape dulci, paduri) sau a fenomenelor negative pentru societate si economie (vulcanism, alunecari de teren, sufoziuni, terasari, etc.).

Atmosferaeste amestecul de gaze care inconjoara Pamantul, amestec denumit generic aer.

Cercetarile cu ajutorul satelitilor artificiali au scos la iveala faptul ca atmosfera este compusa din mai multe straturi concentrice, cu grosimi si caracteristici parametrice specifice:

- troposfera (aproximativ 18 km) reprezinta 95% din atmosfera, are umiditate mare cauzata de prezenta vaporilor de apa si favorizeaza formarea norilor. Tot aici se acumuleaza poluantii sub forma de substante volatile, particule solide in suspensie care reactioneaza chimic cu substantele aflate in compozitia aerului sub influenta razelor solare. In acest strat se petrec cele mai importante fenomene pentru viata de pe Terra. Aici se formeaza vanturile, norii si precipitatiile.

- stratosfera (la 50 km) este un strat uscat si contine patura de ozon, care filtreaza razele ultraviolete emise de Soare. Ozonul este un gaz care are capacitatea de a absobii radiatile ultraviolete, astfel protejand formele de viata de pe Pamant. De-a lungul timpului, vietuitoarele de pe Terra s-au adaptat la un anumit nivel de radiatii, care, daca ar creste, ar avea un efect distrugator. Daca, la altitudini (inaltimi) mari, ozonul apara Pamantul de radiatia solara, la altitudini mici (sub 11 km), concentratia lui ridicata poate fi periculoasa pentru sanatate si daunatoare pentru plante si animale.

- mezosfera si termosfera (pana la 90 km, respectiv 800 1000 km) sunt stratele externe ale atmosferei. Aici densitatea gazelor este foarte redusa, ceea ce determina o captare redusa a razelor ultraviolete si are ca si consecinta principala o temperatura foarte scazuta (-75 C, aprox.).

- dincolo de 800 1000 km pana la 10.000km se extinde exfosfera, care face trecerea spre vidul interplanetar.

Atmosfera nu are o culoare a sa proprie, totusi ea pare divers colorata, dupa cum este mai curata sau incarcata cu vapori de apa, praf, microorganisme. Dupa ploaie, cand atmosfera este curata, ea pare albastra, cand contine mari cantitati de vapori de apa apare albicioasa sau cenusie, iar cand este incarcata cu praf poate avea nuante de rosu, galbui sau violet. Fara atmosfera, cerul ar parea de culoare neagra, iar Soarele ar fi un disc de foc orbitor. Nu am mai avea nori, ploi, ninsori etc.

Deoarece atmosfera inconjoara Terra, ea are aceeasi forma ca aceasta, avand o grosime mai mare la ecuator si fiind mai turtita la cei doi poli. Atmosfera ramane langa suprafata Pamantului datorita fortei de atractie a acestuia, cunoscuta si sub denumirile de atractie gravitationala, forta gravitationala sau simplu, gravitatie.

In compozitia atmosferei intra un amestec de gaze ca: azotul, oxigenul, argonul, dioxidul de carbon, precum si particule in suspensie (solide si lichide), microorganisme si apa (vapori, nori incarcati electric).

Oxigenul este gazul care intretine viata si se gaseste in proportie de aproape 21%, in lipsa lui. Pamantul ar fi gol, o intindere mare de stancarii si deserturi. Azotul are o proportie mult mai mare, de 78%, concentratia sa fiind mai mare in straturile superioare ale atmosferei.

In atmosfera joasa, in apropierea scoartei terestre, se afla intr-o proportie foarte mica, dar cu o influenta mare asupra desfasurarii vietii, dioxidul de carbon. Acest caz are proprietatea de a absorbi caldura, permitand astfel incalzirea aerului. Praful si microorganismele, ca si vaporii de apa, exista in cantitati mari, in atmosfera situata imediat in vecinatatea suprafetei Pamantului.

Razele Soareluiaduc lumina si caldura pe Pamant. Fara acestea nu ar exista viata pe planeta noastra. Razele solare strabat insa atmosfera fara a o incalzi. Ajungand la suprafata terestra, ele incalzesc suprafata uscatului si pe cea a marilor si oceanelor, iar acestea incalzesc la randul lor paturile de aer din partea de jos a atmosferei cu care vin in contact. Apoi, incalzirea atmosferei continua pe verticala de jos in sus, nu direct de la Soare, ci prin mijlocirea suprafetei Pamantului.

Apaeste unul dintre cele mai importante elemente ale mediului inconjurator, fiind prezenta in aer, in sol si in corpul vietuitoarelor.

Hidrosfera, totalitatea apelor de pe glog, ocupa 71% din suprafata totala a globului, incluzand oceanele marile, lacrile, raurile, apele subterane, ploile, ghetarii etc.

Apa este un mare generator de oxigen atmosferic, prin algele care plutesc la suprafata sa, si este cel mai mare absorbent si emitator de caldura.

La nivel mondial se inregistreaza o cerere crescuta de apa, datorita cresterii populatiei globului, dezvoltarii activitatilor economice, accelerarii procesului de urbanizare si ridicarii confortului vietii moderne.

Apa, sub multiplele ei forme de agregare (lichida, solida si gazoasa), reprezinta unul dintre cele mai importante elemente ale peisajului geografic, atat pentru utilizarea directa de catre om, cat si pentru activitatea normala a vietuitoarelor, fiind, evident, indispensabila supravietuirii si traiului zilnic al oamenilor.

Catitativ apa este o resursa inepuizabila. Atata vreme cat Pamantul va avea atmosfera, catitatea apei de pe Pamant va ramane aceeasi. Catitatea de apa nici nu creste, nici nu scade, ci se realizeaza mici schimburi permanente de apa intre mari, oceane, atmosfera si continente.

Drumul apei din oceane si apoi in atmosfera, apoi din atmosfera pe uscat si de pe uscat inapoi in oceane poarta numele de circuitul apei in natura. In acest circuit, apa trece prin toate cele trei stari de agregare: lichida, solida si gazoasa. Circuitul apei in natura este posibila datorita caldurii solare, iar atmosfera este un intermediar de neinlocuit intre oceane si continente.

In permanenta, din mari si oceane din cauza caldurii solare se evapora o cantitate mare de apa, care ajunsa in atmosfera se transforma in nori. Din nori, o parte a apei se intoarce iarasi in ocean sub forma precipitatiilor. O alta parte cade pe uscat sub forma de ploi si ninsori. Apa ajunsa pe uscat se reintoarce in atmosfera datorita evaporarii si respiratiei plantelor si animalelor, se infiltreaza in sol, iesind la suprafata sub forma de izvoare sau este adunata de rauri sau fluvii, care o transporta din nou in mare.

Circuitul apei in natura nu se intrerupe niciodata este de retinut faptul ca din apa sarata a marilor si oceanelor iau nastere apele dulci de pe continente.

Omul a folosit apa in diferite scopuri, inca din cele mai vechi timpuri. La inceput a folosit apa izvoarelor, paraielor, raurilor pentru a o bea, pentru a se spala, pentru a-si prepara hrana; cu timpul a folosit apa pentru transport. Puterea apei a folosit-o la inceput la morile de apa si, acum, la marile hidrocentrale.

Apa i-a dat omului si resurse de trai: alge, pesti, mamifere acvatice, pescuitul fiind una dintre primele indeletniciri ale omului primitiv.

Dar, apa are si influente negative, printre care se numara inundatiile, unele dintre ele foarte grave, avand drept consecinte pierderea de vieti omenesti, distrugerea gospodariilor, a podurilor, a instalatiilor electrice.

De aceea, multe fluvii si rauri din lume au fost indiguite si amenajate pentru a evita astfel de catastrophe.

Pentru o planeta sanatoasa, trebuie sa avem grija de apa si de vietuitoarele acvatice, apa fiind un mediu de viata.

Soluleste vital pentru supravietuire. El asigura hrana florei, faunei si omului. Mare parte din hrana noastra o constituie plantele care cresc in sol. Legumele, fructele, cerealele sunt consummate ca atare. Dar carnea, laptele, ouale pe care le mancam, vin de la animale ce se hranesc cu plante, deci indirect de la sol.

Tipul solului este foarte important si trebuie ales in functie de activitatea ce urmeaza a se desfasura pe el: locuire, industrie, agricultura, poduri, etc.

Formarea solului este un process indelungat, 1 cm de sol se formeaza in circa 100-400 de ani si depinde clima si vegetatia sub care se afla, dar si de roca pe care se formeaza. Stratul de ozon se formeaza in urma dezagregarii fizice si alterarii chimice a rocilor precum si prin descompunerea materialelor organice de provenienta vegetala si animala. Invelisul solid de la suprafata Pamantului este acoperit de un strat afanat, care este influentat de conditiile de mediu in care s-a format. Acest strat se numeste sol. El este alcatuit din materie organica si anorganica.

Principala insusire a solului este fertilitatea, adica capacitatea de a pune la dispozitia plantelor apa si substantele hranitoare necesare cresterii si dezvoltarii lor. Solul este si suport pentru plante, deoarece ajuta la fixarea radacinilor.

Exista mai multe tipuri de sol. Tipul de sol, reuneste solurile formate in conditii asemanatoare si ajunse la acelasi grad de evolutie. Majoritatea tipurilor se reunesc in trei mari clase: soluri zonale (formate in conditii caracteristice anumitor zone naturale de stepa, de padure), soluri interzonale (datorate unor conditii locale rendzine, in regiunile calcaroase; lacovistile, in zonele unde panza freatica este aproape de suprafata) si soluri azonale (in curs de formare; ex: soluri aluviale).

Solurile s-au format intr-o lunga perioada de timp. Rocile de la suprafata, in urma unor procese de dezagregare cauzate de diferentele de temperatura si inghet, precum si a unor procese de descompunere chimica, datorita apelor de infiltratie, se fragmenteaza in particule mai mari sau mai mici, formandu-se: pietris, nisipuri, argila, praf. Aceste particule reprezinta materialul ce intra in compozitia solului.

Solurile sunt alcatuite si din resturi vegetale si animale. La transformarea acestor resturi vegetale si animale, un rol important il au niste organisme mici (microorganisme) numite bacterii, care transforma resturile animale si vegetale in humus. Acesta este partea organica ce contine substante hranitoare care dau fertilitate solului.

La formarea solurilor, o contributie mare o are si apa de infiltratie, care dizolva anumite substante hranitoare din sol. Radacinile plantelor absorb odata cu apa aceste substante hranitoare.

In compozitia solului intra si aerul atmosferic, care este necesar pentru aerisirea solului si pentru incoltirea semintelor.

Plantelesianimalelede pe Pamant constituie invelisul numit biosfera. Vietuitoarele traiesc in partea de jos a atmosferei, in hidrosfera si in partea superioara a litosferei (a scoartei terestre), adica acolo unde aceste invelisuri se intrepatrund. Factorii cei mai important care conditioneaza raspandirea vietuitoarelor sunt: lumina, temperature, vanturile, precipitatiile, relieful, solul si omul.

Lumina este absolut necesara majoritatii plantelor. Fara lumina plantele verzi nu s-ar putea hrani.

Temperatura aerului joaca un rol important. In lipsa caldurii, plantele ierboase se ussuca, iar cele lemnoase isi inceteaza periodic activitatea. In ceea ce priveste animalele, unele dintre ele hiberneaza sau pleaca, migreaza, spre regiunile mai calde.

Vantul contribuie in mare masura la raspandirea semintelor unor plante. El ajuta si la polenizare, vantul poate avea si o influenta negative. Vanturile puternice usuca vegetatia, apleaca arborii si chiar ii dezradacineaza.

Precipitatiile asigura nevoia de apa atat pentru plante cat si pentru animale. Ele contribuie astfel la extinderea sau la restragerea suprafetelor ocupate de plante si animale. In functie de nevoia de apa, vegetatia este saracacioasa si adaptata la seceta (radacini foarte adanci si ramificate, frunzele acoperite de perisori sau chiar ceruite, pentru a impiedica pierderea apei prin transpiratie, Frunze reduse la spini,etc.).

Relieful determina conditii deosebite pentru vegetatie, prin altitudine, gradul de inclinare apantelor si expunerea lor fata de razele solare.

Omul are un rol important in raspandirea vietuitoarelor, atat prin plantele pe care le cultiva si animalele pe care le creste, cat si prin celelalte activitati ale sale: vanatoarea, industria, constructiile, transporturile, prin care a contribuit la distrugerea unor habitate si disparitia unor plante si animale.

Vietuitoarele influenteaza si ele natura prin activitatile lor. Astfel, ele exercita atat o actiune de distrugere, cat si o actiune constructiva.

Actiunile de distrugere exercitate de catre plante se manifesta mai ales in regiunile muntoase, unde radacinile copacilor se infig intre crapaturile stancilor. Aceste fisuri se largesc cu timpul, din cauza radcinilor care, ingrosandu-se, apasa asupra stancii, silind-o sa crape si sa se desfaca.

Dar, in alte zone, aceleasi plante si radacinile lor pot fi benefice, mai ales cand sunt in numar foarte mare, formeaza o retea subterana, care apara scoarta terestra impotriva actiunii de distrugere a altor agenti externi. De exemplu, padurea apara muntele de furia torentilor sau a vantului, precum si versantii dealurilor de alunecari de teren. In regiunile acoperite cu dune de nisip, radacinile ajuta la fixare si la intarirea lor.

Actiunea de distrugere a naturii de catre animale este mai putin importanta si apare atunci cand in drum spre izvor sau spre pasune, animalele mari taseaza pamantul cu copitele lor, formandu-se astfel adevarate poteci, care se adancesc cu timpul din cauza scurgerii apelor si iau forma unor santuri. Alte animale sapa in sol galerii sau construiesc musuroaie inalte. Soarecii, cartitele, popandaii isi sapa locuintele chiar sub pamant si scot pamantul faramitat la suprafata, in chip de musuroi, inlesnind altor agenti sa actioneze, sa modeleze si deci sa modifice scoarta terestra.

Unele animale, care traiesc in apele marilor si oceanelor, sfredelesc stancile tarmului pentru a-sicladi un adapost. In felul acesta, tarmul devine mai putin rezistent si valurile marii pot sa-l erodeze mai usor. Dar animalele au si un rol benefic pentru natura. De exemplu, dupa moartea lor, prin descompunere si putrezire, in timp, material organic patrunde in sol, sporindu-I fertilitatea.

Evolutia omuluis-a produs intr-o perioada de 2 milioane de ani. Inca din prima perioada a dezvoltarii sale, omul a produs schimbari in mediu, indeosebi prin activitatea de procurare a hranei, in faza de culegator, vanator, pescar. In aceasta perioada, echilibrul din natura era dictat de legi natural, carora omul li se supunea.

Prima activitatea umana care a afectat in mod deosebit mediul a fost agricultura, prin care unele paduri au fost inlocuite cu terenuri arabile. La inceput, omul a produs modificari lente, care nu au afectat echilibrul natural. Ulterior, odata cu inceperea cresterii populatiei umane, dar si cu dezvoltarea posibilitatilor de a modifica natura, rolul sau in echilibrul natural s-a modificat. Omul a incercat sa transforme natura, sa o adapteze la nevoile lui, astfel a inceput sa cultive plante, sa domesticeasca sis a creasca animale, sa taie paduri etc. omul contribuie in mare masura la transformarea scoartei terestre, prin exploatarea resurselor, constructii de drumuri, cai ferate, tuneluri, diguri de protective si asa mai departe.

Omul a devenit principalul factor care produce efecte negative supra naturii, prin unele activitati ale sale.Transformarile pe care omul le produce in natura actioneaza, uneori, chiar impotriva lui insusi. Ajutat de mijloace tehnice mereu mai perfectionate, omul va incerca tt mai mult sa schimbe fata Pamantului dupa vointa sa. Mediul natural transformat de om este denumit mediu antropic.

Realitatile zilelor noastre arata ca secolul XX este perioada celor mai maridescoperirisitransformari ale civilizatiei omenesti, dar si cele mai complexe si uneori nebanuite efecte asupra vietii.

Pana nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. In prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamantului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utilizand cele mai noi cuceriri stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice.Ca urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult materialeleceafecteaza mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regasesc in aer, apa si in sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili inferiori; sunt evacuate in atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, in general, si direct sau indirect asupra omului.La acest sfarsit de secol si inceput de mileniu, lumea se afla in efervescenta. Schimbarile care au avut loc si vor avea loc, creeaza, intr-o viziune optimista, sperante si pentru remedierea fie si treptata a mediului inconjurator.In tumultul generalizat al schimbarilor, trebuie sa tragem inca un semnal de alarma legat de mediul inconjurator si de supravietuirea omului si a existentei vietii pe Terra.Mediul natural, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea mai comuna pe care omul obisnuit si-o face atunci cand vorbeste despre mediul inconjurator.O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare in parteun ecosistem care se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu in cautarea unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si pentru exponentul sau rational omul, reprezentand mediul natural. In mediul natural distingem componente fizice naturale elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol.Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzand atat de factori terestri, cat si cosmici (radiatia solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa intelegem implicatiile care pot urma unor modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele in acelas timp.Mediul inconjurator apare ca o realitate pluridimensionala care include nu numai mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupand o dubla pozitie: de component al mediului si de consumator, de beneficiar al mediului.Conceptul actual de mediu inconjurator are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate in toata complexitatea lor.Prin resurse naturale se intelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului inconjurator ce pot fi folosite in activitatea umana:resurse neregenerabile minerale si combustibili fosili;resurse regenerabile apa, aer, sol, flora, fauna salbatica;resurse permanente energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor.In intreaga activitate a mediului inconjurator se urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului inconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.Astfel notiunea de mediu inconjurator cuprinde de fapt, toate activitatile umane in relatia om-natura, in cadrul planetei Terra.Cand se vorbeste de progres sau de saracie, se vorbeste de fapt, in termenii cei mai globali, de mediul inconjurator care caracterizeaza planeta noastra la un moment dat, caci intre toate acestea si poluarea, degradarea apei si a aerului, amenintarea paturii de ozon, desertificarea, deseurile toxice si radioactive si multe altele, exista o stransa interdependenta.In toate civilizatiile care s.au dezvoltat pana in secolul al XVII-lea, de natura predominantagricola,pamantul era baza economiei, vietii, culturii, structurii familiei si politicii, viata era organizata in jurul satului, economia era descentralizata, astfel ca fiecare comunitate producea aproape tot ce ii era necesar.Energia chieltuita corespundea in esenta lucrului fortei musculare, umana sau animala, rezervelor de energie solara inmagazinata in paduri, utilizarii fortei hidrauliuce a raurilor sau mareelor, fortei eoliene.Natura reusea pana la urma sa refaca padurile taiate, vantul care unfla velele, raurile care puneau in miscare rotile, deci sursele de energie utilizate de civilizatiile agricole erau regenerabile.Odata cu sporirea populatiei globului, ce a decurs paralel cu perfectionarea organizarii sociale si, in special odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele doua secole, incercarea omului de a domina in lupta aspra cu natura, de a-i smulge lacom bogatiile ascunse, incepe sa aiba tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din populatia actuala a Terrei apartine civilizatiei industriale.Industrialismul a fost mai mult decat cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral si bogat care a influentat fiecare aspect al vietii omenesti. Cresterea economica, enorm accelerata, se bazeaza in majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuita prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale.Alvin Toffler observa cu sarcasm: Pentru prima data o civilizatie consuma din capitalul naturii, in loc sa traiasca din dobanzile pe care le dadea acest capital!.Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii ingrijoratoare, prin acumularea lor provocand alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari sunt cauza unor dezechilibre in fauna si flora si an sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, in unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatandu-se practic ca apare, cu iminenta, amenintarea consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.Deteriorarea mediului ambiant este cauzata de: existenta prea multor automobile, avioane cu reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza dupa tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie, fenomene care sunt determinante, in ultima instanta, de necesitati crescande ale unei populatii aflate in stare de explozie demografica si indeosebi de existenta marilor aglomerari urbane.

Mediul inconjurator reprezinta un element esential al existentei umane si reprezinta rezultatulinterferentelorunorelemente naturale sol, aer, apa, clima, biosfera cu elemente create prin activitatea umana.Toateacesteainteractioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.

Orice activitate umana si implicit existenta individuluiestede neconceput in afara mediului. De aceea, calitatea in ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei componente asain parte, isi pun amprenta asupra nivelului existentei si evolutiei indivizilor.

Ansamblul de relatii si raporturi de schimburicese stabilesc intre om si natura, precum si interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si implicit conditiile de munca pentru om, precum si perspectivele dezvoltarii societatii in ansamblu. Aceste raporturi vizeaza atat continutul activitatii cat si crearea conditiilor deexistentaumana.

In concluzie, se poate afirma ca mediul trebuie adaptat si organizat pentru a raspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura a unor resurse si prelucrarea lor pentru a deservi populatia (pentru a satisface doleantele acestora). Aceasta dependenta cunoasteunmare grad de reciprocitate, datorita faptului ca nevoile umane se adapteaza intr-o masura mai mare sau mai mica mediului.

Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui ca necesitate supravietuirii si progresului reprezinta o problema de interes major si certa actualitate pentru evolutia sociala.In acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor negative ale activitatiiumanecuimplicatii asupra acestuia.

Poluarea si diminuarea drastica a depozitelor de materii regenerabile in cantitati si ritmuricedepasesc posibilitatile de refacere a acestora pe cale naturala au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar.

Protectia mediuluiesteo problema majora a ultimului deceniu dezbatuta la nivel mondial, fapt ce a dat nastere numeroaselor dispute intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. Acest lucru a impus infiintarea unor organizatiiinternationalece au ca principale obiective adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si cresterea nivelului calitatii mediului in ansamblu.

Cercetarile amanuntite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au concretizat prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri care prevad:

cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii dintre sistemul economic sisistemele naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate rational si cu maxim de economicitate

prevenirea si combaterea degradarii mediului provocata de om, dar si datorate unor cauze naturale

armonizarea intereselor imediate si de perspectiva ale societatii in ansamblu sau a agentilor economici privind utilizarea factorilor de mediu

Pentru protejarea mediului, in primul rand trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul de deteriorare si stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.In ceeaceprivesc modalitatile de protejare trebuie solutionate trei categorii de probleme:

creareaunui sistem legislativ si institututional adecvat si eficient care sa garanteze respectarea legilor in vigoare.

evaluareacosturilor actiunilor de protejare a mediului si identificarea surselor de suportare a acestora.

elaborareaunor programe pe termen lung corelate pe plan national si international referitor la protejarea mediului.

In ceeacepriveste evaluarea costurilor si stabilirea modului in care aceste sunt suportate se poate sustine ca protejarea mediului este costisitoare si nu pot fi intotdeauna identificati factorii poluarii. Datorita acestei situatii costurile de protejare a mediului se impart intre societatile comerciale potentiale poluatoare si stat. Fondurile alocate protejarii mediului difera de la otarala alta in functie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.

Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificati toti factorii de mediu si zonele in care pot aparea probleme de poluareaacestora.Unastfel de program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare si stabilirea responsabilitatilor pentru derularea proiectelor.

Presiunea activitatii omului asupra mediului natural creste foarte rapid.De asemenea, se accelereaza dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia marfurilor, spatiul ocupat, parcurs si utilizat pentru activitatile umaneestedin ce in ce mai vast.Aceasta evolutie isi pune amprenta in mod nefavorabil asupra mediului si a componentelor sale.Unalt factor care dauneaza mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejera in spatiile verzi. Comportamentul individului polueaza mediul intr-o masura mai mare sau mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice.

Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului in proportii diferite.Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul,apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera.

In consecinta, conservarea functiilor igienico-sanitare, recreativa si estetica ale elementelor componente ale mediului natural constituie garantia unei dezvoltari continue a societatii umane.

Printre problemele actuale ale proteciei mediului nconjurtor se evideniaz: I. Procesele atmosferice, ce contribuie la: a) schimbarea climei; b) distrugerea stratului de ozon din stratosfer; c) poluarea aerului. Emisiile n atmosfer din ultimii 30 de ani au creat un ir de probleme ecologice i de sntate a populaiei. Unele substane chimice, cum ar fi, de exemplu, hidrocarburile clorftorice, nimeresc n atmosfer ca rezultat al exploatrii aparatajului uzat sau al utilizrii anumitor mrfuri de ctre consumator. Altele SO2 i CO sunt produse indinspinsabile pentru arderea combustibilului fosil. Poluarea aerului n locuitile urbane, ploile acide, efectele de poluare transfrontier, distrugerea stratului de ozon, precum i schimbarea global a climei rmn probleme ecologice actuale i de perspectiv, cere prezint un pericol major pentru ecosisteme i om. n ultimii 100 de ani temperatura medie a crescut n Europa cu 1,2C (pe Terra cu 0,6C). Anii 90 au fost cei mai calzi pe parcursul ultimilor 150 de ani. Se presupune c pn n anul 2100 temperatura medie va crete cu 1,4-5,8C, i cea mai mare spor urmnd a fi nregistrat n Europa de Est i de Sud. Aceste schimbri vor provoca n unele regiuni inundaii (2002, vara, Europa Central), n altele secete (probabil, i n RM). Implementarea reuit a mecanismelor protocolului de la Kyoto ar putea diminua efectele negative ale climei. Dar, spre regret, acest protocol nu e semnat de multe ri, inclusiv de SUA i Rusia.

Organizaia Mondial a Sntii (OMS) atenioneaz asupra a 6 substane clasice ce polueaz aerul: CO, Pb, NO2, particule suspendate, SO2 i O3 troposferei. Arderea combustibilului fosil i a biomasei sunt sursele principale de poluare cu SO2, CO, NOx, MG, particule i CO2-gaz, ceea ce contribuie la apariia efectului de ser. Exist tendina trecerii la utilizarea mai larg a gazelor naturale, energiei atomice, hidroelectroenergiei etc. Distrugerea stratului de ozon din stratosfer s-a diminuat datorit implementrii Conveniei de la Viena i Protocolului de la Montreal, care au redus substanial producerea i utilizarea clorfluorcarburilor. Dar persistena ndelungat a acestor substane n atmosfer presupune c stratul de ozon stratosferic se va restabili abia dup 2050, astfel iradierea ultraviolet a ecosistemelor i a omului vor rmne probleme i de viitor. Dac msurile vor fi eficiente, se vor diminua bolile de cancer epidermic. Msuri considerabile ntreprinde n aceast direcie i RM, prin colectarea substanelor distrugtoare a stratului de ozon i contientizarea maselor. Poluarea aerului atmosferic rmne una dintre problemele majore, ndeosebi a urbelor. Aplicarea pe plan mondial a principiului poluatorul pltete a dus la ameliorarea situaiei. Dac n Europa Occidental problema principal o constituie poluarea cu particule solide, apoi n rile CSI actual rmne poluarea cu SO2, mai puin cu NOx. De aici rezult i poluarea transfrontier, efecte la care este supus i RM. Rezultatul acestor poluri sunt i ploile acide specifice Europei, Americii de Nord i Chinei. Ploile acide (pH < 5,6) conduc la distrugerea vegetaiei i lumii animale vulnerabile, uneori au efecte fatale (peti din cca 100 de localuri Scandinave, pduri europene etc.). Observaiile asupra fenomenului ploi acide sunt duse de ctre INECO la filiala Hnceti, ceea ce este insuficient pentru a avea un tablou general al calitii precipitaiilor pe teritoriul republicii. Analiza rezultatelor denot c RM se afl n zona de influen a ploilor acide, deoarece 78% din probele analizate aveau pH 5,6. n anul 2002 valorile absolute pH = 4,0.Actual rmne i poluarea aerului cu MG att de origine autohton, ct i transfrontier. ndeosebi pericol pentru mediul i sntate l prezint Hg, Cd, Pb, Cu, Zn, As, Cr, Ni .a. Datorit particularitilor cumulative ale multor plante i animale aceste MG se depisteaz n organele lor, devenind ulterior toxice pentru nsi organismele sau pentru consumatorii acestor produse. Estimrile sarcinilor critice ale MG (Pb i Cd) n ecosistemele silvice a RM constituie 3-22 g/ha i sunt mai reduse dect n Germania sau Bulgaria. Diminuarea emisiilor de MG din ultimii ani a fost determinat de aplicarea tehnologiilor mai avansate n rile dezvoltate i de funcionarea subcapacitilor reale ale ntreprinderilor din CSI .a. ri.II. Deeurile reprezint o problem destul de serioas pentru foarte multe ri din lume, indiferent de nivelul de dezvoltare. Creterea cantitilor de deeuri denot pierderi sporite de materie prim i consum exagerat de energie. Pe lng acestea sunt necesare cheltuieli de colectare, prelucrare i depozitare a deeurilor. O bun parte de deeuri sunt transportate la rampele amenajate, dar rmne destul de nalt i cota gunoitilor neautorizate. Tot mai des aceste deeuri sunt arse. Un impact destul de mare asupra mediului are loc deoarece se elimin n atmosfer gaze cu efect de ser (n particular metanul) i ali micropoluani organici ca dioxinele, furanii i metalele grele volatile. Pe plan mondial creterea cantitilor de deeuri este privit i ca un rezultat al urbanizrii. Actualmente, cca 47% din populaia Terrei este urban (situaie similar i n RM 42%), iar n urmtoarea perioad 2000-2015 numrul populaiei urbane va crete cu 2% anual. Concentrarea populaiei n orae are un impact negativ asupra mediului ca rezultat al intensificrii producerii, traficului de transport, exploatarea resurselor naturale i formarea deeurilor. n legtur cu aceasta apare necesitatea asigurrii unei dezvoltri durabile a mediului rural. Lrgirea suprafeelor oraelor conduce la acapararea de noi teritorii agricole sau silvice pentru construcii i crearea infrastructurii. Sunt desecate teritorii umede, crete dobndirea nisipului, prundiului .a. materiale de construcie, se intensific traficul transporturilor. Urbanizarea este i cauza creterii consumului de ap i apoi a scurgerilor din raza oraului, scurgerile de ape neepurate comunale i industriale, care polueaz bazinele acvatice, sporind pericolul sntii populaiei. Poluarea aerului i a apei duce la dezvoltarea bolilor cronice i infecioase a cilor respiratorii, a tractului digestiv etc., precum i la reducerea vieii i creterea mortalitii, ndeosebi la copii.A sosit demult timpul ca s fie ntreprinse msuri urgente de implementare a tehnologiilor avansate de sortare a deeurilor menajere, de reducere treptat cu interzicerea ulterioar, a producerii ambalajului plastic, prin stimularea productorilor ce vor utiliza ambalaj natural hrtie, lemn, sticl etc.Pe lng cele cca 30 mln. t de deeuri menajere depozitate pe teritoriul RM un pericol aparte l prezint i cele cca 5 mln. t de deeuri industriale, dintre care cca 1700 t sunt deeuri toxice. Oraele rilor industrial dezvoltate tot mai mult resimt urmrile negative ale producerii de deeuri toxice i nhumrii acestora. Apar cmpuri negre prsite sau slab utilizate, care se afl n aria ntreprinderilor prsite. n RM o problem similar o prezint teritoriile fostelor depozite de chimicale, recultivarea crora este destul de costisitoare. Pn n prezent nu a fost gsit o metod de nhumare a deeurilor radioactive, care ar fi aprobat n toate rile, deoarece aceste deeuri i pstreaz efectul negativ pe parcursul a sute i mii de ani. Nici una dintre metode nu asigur separarea lor de mediul ambiant. Fondul radiaional al RM este determinat de radionuclizii naturali precum i depunerile globale. Acest fond rezult din arderea combustibilului organic de la CTE Dnestrovsk, de la termoelectrocentralele raionale, de materialele de construcie, de gazele de eapament ale transportului auto i de coninutul provenit de la precipitaiile n urma accidentului de la Cernobl i trasnportul transfrontier.III. Apa. Volumul total de ap pe Terra constituie cca 1400 mln. km3, dintre care numai 2,5% (35 mln. km3) sunt ape dulcicole. Majoritatea rezervelor de ap se concentreaz n ghearii i zpezile Antarctidei i Groenlandei, precum i n orizonturile acvifere adnci. Sursa principal de ap pentru om o constituie cca 200 mii km3 (< 1% din toate rezervele dulcicole i numai 0,1% din cele globale). Cca 1/3 din populaia Terrei sufer din cauza deficitului de ap, iar conform prognozelor, ctre 2020 consumul de ap va crete cu 40%. Pentru majorarea resurselor de ap accesibil au fost construite multiple baraje. Cca 60% din cele 227 ruri mari ale Terrei au fost septate prin baraje, rezervoare i canale, fapt ce a schimbat i schimb echilibrul ecosistemelor acvatice i al celor limitrofe. Aceste fenomene sunt specifice i pentru rurile noastre Nistru i Prut .a. mai mici. Au fost inundate suprafee de lunc i terase, a fost modificat regimul termic al apei, s-au acumulat particule sedimentate i n ele-poluani chimici, au disprut unele specii vulnerabile la aceste modificri. O poluare sporit se depisteaz n aval de orae mari, complexe de cretere a animalelor, ntreprinderi industriale mari i ntreprinderilor de exploatare a zcmintelor minerale. La fiecare dintre aceste componente pot fi aduse exemple concrete din cursurile rurilor RM.Proporii ngrijortoare capt poluarea apelor subterane cu compui ai azotului (amoniac apele de la adncimi mari i nitrai apele freatice). Procesul polurii este condiionat de un ir de factori climaterici, pedologici, geologici, fizici etc. O surs special de poluare o prezint gunoiul de grajd i cel menajer. Pentru a preveni procesele de extindere a polurii apelor sunt necesare cercetri de pronosticare a acestor fenomene.IV. Biodiversitatea are o influen asupra sntii att direct, ct i indirect. Spre exemplu, 10 din 25 de medicamente dintre cele mai comercializate n lume sunt de origine natural. Costul anual al medicamentelor cptate din surse genetice se apreciaz la 75-150 mii mln. dolari SUA. Cca 75% din populaia Terrei folosete pentru tratament remedii ale medicinii populare, cptate din componeni naturali.Biodiversitatea asigur cu resurse genetice agricultura, constituind astfel baza biologic a securitii alimentare.Resursele biotice ale Republicii Moldova sunt constituite dintr-o varietate specific de plante, animale, ciuperci i microorganusme, valoarea crora este indiscutabil pentru orice ecosistem terestru, acvatic sau aerian. Diversitatea speciilor biotei este determinat n primul rnd de poziia geoclimatic a rii, procesele geologiei istorice prin care a trecut acest teritoriu, de schimbul de biot cu regiunile vecine i nu n ultimul rnd de impactul factorului antropic. Situat n regiunea climei temperat-continentale. Republica Moldova este traversat de zona de silvostep (circa 60% din teritoriul rii Nordul i parial Centrul) i de zona de step (Sudul i Sud-Estul rii). Resursele biotice spontane de baz din RM numr 1752 specii de plante cu flori, 68 specii de mamifere i 177 specii de psri (Global Biodiversity. Earth living resources in the 21st century, 2000), ceea ce este similar resurselor biotice din Estonia sau din Belgia. Spre exemplu, Kuwaitul nsumeaz numai 275 de specii la cele 3 grupe de organisme enumerate. De aici rezult c una dintre bogiile naionale o constituie biota rii. Spre regret, suprafeele acoperite de vegetaie spontan sunt foarte reduse constituind numai circa 15%, iar terenurile agricole circa 75%. Resursele floristice ale rii sunt dominate de dendrospecii de foioase, de ierburi graminee, asteracee, ciperacee etc., de macromicetele bazidiomicete, alge verzi, diatomee i cyanobacterii, i de multiple microorganisme. Aceste resurse constituie principalele tipuri de pduri (de fag, de gorun, de stejar pufos, de salcm i zvoaie) de stepe, de pajiti inundate, de pajiti halofite i de vegetaie petrofit. Dac n Europa gradul mediu de mpdurire n 2000 constituia 44,6% din teritoriu (Global Environment Outlook-3, 2002), apoi n Moldova el rmne sub 15% - cot ecologic stabilizatoare i constituie numai 11,6%.Meninerea resurselor biotice la un nivel favorabil echilibrului ecologic din ecosistemele populate de aceste organisme, cere eforturi sporite n lrgirea suprafeelor mpdurite, sectoarelor de step, de lunc i palustre, i a cotei ariilor protejate de stat de la 1,96% mcar pn la 5%, indice inferior mediei (9%) din Europa Central i de Est i catastrofal inferior (15%) celui din Europa de Vest (Europes environment: the third assessment, 2003).V. Solul reprezint o surs natural valoroas pentru existena uman i poate fi considerat irenovabil n limitele de cel puin 50-100 de ani. Se consider c 23% dintre toate solurile utilizabile sunt supuse degradrii, care conduce la micorarea productivitii lor. Cca 305 mln. ha soluri sunt considerate ca puternic degradate, dintre care 9 mln. ha foarte puternic degradate i care nu mai pot fi restabilite. Degradarea solurilor este cauzat de exploatarea lor iraional, defriarea pdurilor i stepelor, punatul intensiv, tehnica agricol grea, asolamentele incorecte, irigarea inadecvat .a. Cca 15% din suprafaa Terrei (teritoriu mai mare dect SUA i Mexic) este degradat ca rezultat al factorului antropic.Degradarea solurilor RM se manifest prin procesele de eroziune, alunecri de teren, dehumificarea, salinizarea, compactarea, poluarea chimic etc. Cca 2 mln. ha de terenuri agricole sunt situate pe versani, dintre care 1,86 mln. ha sunt terenuri arabile. Eroziunea afecteaz circa 40% din terenurile arabile. Anual sunt pierdute cca 26 mln. t de sol fertil, iar prejudiciul cauzat tuturor componentelor mediului se estimeaz la cca 2 mlrd. 432 mln. lei.

Aadar, problemele actuale ale proteciei mediului nconjurtor n RM sunt o expresie local a condiiilor geografice i social-economice, dar se ncadreaz n multitudinea de probleme regionale, continentale i mondiale. Soluionarea acestor probleme i a altora neenumerate n acest raport ine de un ir de factori finanAici Jos - Distrugerea stratului de ozon

Distrugerea stratul de ozon din stratosfera este preocupare crescanda pentru ca stratul de ozon respinge intre 95 si 99% din radiatiile ultraviolete. Pot rezulta multe consecinte pot rezulta datorita nivelelor ridicate de UV incluzand efecte genetice, boli de ochi, efecte negative asupra vietii marine etc. Radiatie UV in cant mari in troposfera poate sa creasca cantitatea de smog din atmosfera. Smogul este deja un lucru grav in marile orase.

Scaderea cantitatii de ozon stratosferic a fost raportata pentru prima data in 1974 si aceasta scadere a fost rapid legata de prezenta de compusi artificial CFC. Multe tari din toata lumea au inceput sa reduca folosirea CFC-urlui dar datorita faptului ca aerul dintre strate se amesteca greu s-a dedus ca CFC-ul din stratosfera va ramane la un nivel semnificativ ridicat si in secolul care urmeaza.

Distrugerea ozonului a devenit o problema economica si politica foarte controversata dar si o problema stiintifica complexa. Surse de agenti care afecteaza stratul de ozon sunt inca de domeniul lucrurilor nesigure insa CFC este cu siguranta una din acele substante care sunt dovedite ca afectand stratul de ozon.

Modele stiintifice de atmosfera sunt construite ca sa ajute oamenii de stiinta sa caute alti factori in distrugereaz ozonului, evaluarea importantei lor si prevenirea a ceea ce s-ar puea inampla in viitor.

ciari, materiali i intelectuali. Pamantul e mentinut la o temperatura ridicata de atmosfera care actioneaza ca o haina. Fara ea temperatura medie la suprafata ar fi de -18 grade. Caldura de la soare patrunde prin atmosfera si o incalzeste si odata cu ea si suprafata planetei. Pe masura ce Pamantul se incalzeste el emite caldura chiar si dupa ce nu mai este expus la lumina solara. O parte din caldura e capturata in atmosfera dar restul este eliberat in spatiu. Asa numitele "gaze de sera" fact atmosfera sa capteze mai multa radiatie asa ca se incalzeste mai mult decat ar trebui devenind o sera.

Cateva din gazele de sera sunt: vapori de apa, oxid azotos, dioxid de carbon, metan si ozon. Dar in ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze a crescut considerabil si a aparaut un nou tip de gaz CFC. Acesta are un efect de captare foarte mare (o molecula este de 12-16 mii de ori mai eficienta la absorbtia radiatiei infrarosii decat una de CO2).

IGPCG a prezis ca pana in anul 2025 temperatura va creste distrugand "centura de porumb" a Americii de Nord care produce mare parte din cerealele mondiale provocand cresterea preturilor la alimente si chiar mai putine alimente pentru tarile lumii a treia. Inseamna de asemenea ca unele tari nordice vor avea posibilitatea sa creasca cereale pe care nu le-ar fi putut creste niciodata.

Poluantii toxici din aer sunt acei agenti poluanti care sunt banuiti ca ar provoca cancerul sau alte boli grave, cum ar fi deformari la nastere sau alte efecte adverse.

Exemple de agenti poluanti sunt includ benzenul, care se gaseste in benzina; substante provenite din agenti lavabili; si clorura de metilen care e folosita ca solvent in industrie. Exemple de alte subtante toxice poluante includ azbest, toluen, cadmiu, mercur si crom.

Persoanele expuse la agenti toxici in concentratii mari si pe durata lunga se expun riscului de cancer sau sa contracteze alte boli grave. Aceste boli pot dauna sistemului imunitar dar si celui nervos, respirator etc.

Pe langa expunerea la aer contaminat cu toxine, cativa agenti poluanti cum ar fi mercur se pot depune pe sol sau in apa unde sunt asimilati de plante si ingerate de animale. Precum oamenii, animalele se pot imbolnavi daca se expun pe perioade indelungate la cantitatile de toxine din aer.

Majoritatea toxinelor din aer provin din surse artificiale incluzand surse mobile (masini, camioane, autobuze, etc) dar si stationare (fabrici, rafinarii, zone industriale) precum si surse interioare (detergenti, etc). O parte din aerul toxic provine si din surse naturale cum ar fi eruptii vulcanice si incendii.