Upload
aurelian-carstea
View
251
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
markeri
Citation preview
Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo-cerebrala
Conf. Dr. Cornelia Amalinei
1. identificarea originii / tipului celulelor tumorale
2. stabilirea potenţialului proliferativ
3. evaluarea graniţei între tumoră şi ţesutul adiacent („marginea” tumorii)
4. excluderea proceselor reactive (boli cu demielinizare, boli infecţioase etc)
5. dezvoltarea / revelarea de noi markeri prognostic-predictivi cât şi a celor ce pot fi ţinte terapeutice
ROLUL IMUNOHISTOCHIMIEI ÎN DIAGNOSTICUL TUMORILOR CEREBRALE
Proteinele exprimate la nivelul S.N.C. în dezvoltare şi matur (cu importanţă în diagnosticul histopatologic pozitiv şi diferenţial)
Neuroni în dezvoltare & maturi
Nestinã -
Vimentinã +/-
Syn +; NF +; GFAP -
Astrocite mature
Nestinã -
Vimentinã +
Syn -; NF -; GFAP +
Celule ependimale mature
Nestinã -
Vimentinã +
Syn -; NF -; GFAP +
Neuroepiteliul primitiv
Nestinã +
Vimentinã (Vim) +
Sinaptofizinã (Syn) -; Neurofilamente (NF) -; Proteina acidã fibrilarã glialã (GFAP) -
NESTINA• Aparţine grupului filamentelor intermediare şi este exprimată de celulele neuroepiteliului
primitiv al SNC în dezvoltare.• Este substituită, până la sfârşitul vieţii intrauterine, de proteinele neurofilamentelor (NF) în
celulele angajate în diferenţiere pe linie neuronală, respectiv de proteina acidă fibrilară glială (GFAP) la nivelul celulelor angajate în diferenţere pe linie astrocitară.
• SNC matur ► celulele endoteliale• SNP ► celulele Schwann.
• Anumite tumori de SNC coexprimă nestina: meduloblastoamele cu diferenţiere neuronală sau neuronal-glială (alături de NF), respectiv meduloblastoamele cu diferenţiere glială şi glioame (alături de GFAP).
• În glioame există o pozitivare a nestinei direct proporţională cu creşterea malignităţii - 15% dintre astrocitoame G II
40% dintre astrocitoamele anaplazice G III100% dintre glioblastoame G IV (Dahlstrand, Collins şi Lendahl – Cancer Research, 1992).
VIMENTINA
• Aparţine grupului filamentelor intermediare.• Nu este exprimată de neuronii maturi cu 2 excepţii: retina şi
epiteliul olfactiv.• Astrocitele în dezvoltare şi mature coexprimă vimentina - GFAP.• Coexpresia Vim - GFAP se menţine şi în cazul glioamelor. • → substituţia completă a GFAP prin Vim în cazurile de extremă
dediferenţiere.
NEUROFILAMENTE
• Aparţin grupului filamentelor intermediare, fiind diferenţiate în funcţie de greutatea moleculară în 3 subunităţi: mică (NF-L 68 kDa – extensiv fosforilată), medie (NF-M 150 kDa) şi mare (NF-H 200 kDa), ultimele două prezentând un gradient variabil de fosforilare, ceea ce are drept rezultat existenţa a multiple fosfoizoforme de NF-M şi NF-H.
• Sunt importante în diagnosticul imunohistochimic din neurooncologie prin pozitivarea lor în neurocitoame centrale, tumori primitive neuroectodermale (PNET) – meduloblastomul cu diferenţiere neuronală, pineoblastoamelor, ganglioneuroblastoamelor şi ganglioneurinoamelor.
PROTEINA ACIDĂ FIBRILARĂ GLIALĂ (GFAP)
• Proteină a filamentelor intermediare descrisă în 1971 de Eng ca marker convenţional indubitabil în imunohistochimia SNC pentru originea astroglială a celulelor imunopozitive la GFAP.
• Aura de indicator absolut al astrocitelor protoplasmatice şi fibroase a suportat în timp un grad de relativizare, deoarece există tumori de SNC care coexprimă GFAP-ul cu alte proteine ale filamentelor intermediare (Vim şi NF).
• Variabilitatea expresiei - determinată şi de diferenţele de tehnică între diversele laboratoare → fixare (tip, timp), pretratare (termică/enzimatică).
• Dificultăţile interpretării imunoreacţiei pozitive la GFAP determinate de exprimarea nediscriminatorie astrocite neoplazice► cât şi de cele reactive şi/sau “capturate” de către o tumoră nonglială.
• Neajunsurile interpretării imunoreacţiei pozitive la GFAP - determinate de faptul că nu există o corelare între expresia GFAP şi progresia neoplaziei (deşi se afirmă o relaţie de inversă proporţionalitate - expresia GFAP scade pe măsura creşterii anaplaziei).
Astrocite reactive, GFAP, x400
GFAP - precauţii în interpretarea imunoreacţiilor pozitive respectiv negative!!!
GFAP exprimat de celule non-neoplazice ► astrocite reactive de la periferia unui proces
patologic ► astrocite “captive” într-o tumoră non-glială
GFAP - precauţii în interpretarea imunoreacţiilor pozitive respectiv negative!!!
• Există cazuri de metamorfoze spectaculoase ale celulelor neoplazice dar cu prezervarea apartenenţei de linia glială astfel încât incongruenţa între aspectul celulelor în HE şi surprinzătoarea pozitivare a GFAP-ului este doar aparentă.
GFAP - precauţii în interpretarea imunoreacţiilor pozitive respectiv negative!!!
• Variaţii ale pattern-ului de distribuţie datorită neomogenităţii intratumorale
► fie prin existenţa unor zone mai dediferenţiate / anaplazice GFAP- alăturate altor zone mai diferenţiate GFAP + (glioblastoame)
► fie în cazul tumorilor alcătuite din cel puţin 2 linii celulare diferite histogenetic, unele GFAP +, altele GFAP - dispuse compact (geografic) sau intricat (difuz) (gliosarcoame, oligoastrocitoame)
GFAP - precauţii în interpretarea imunoreacţiilor pozitive respectiv negative!!!
• Reacţii fals negative:
• greşeli de tehnică (fixare îndelungată sau excesivă)• celulele tumorale sunt “prea primitive”/anaplazice ca să sintetizeze GFAP
CITOKERATINE• Aparţin tot grupului filamentelor intermediare şi sunt markerul celulelor
epiteliale.• utilizate în imunohistochimia tumorilor de SNC în primul rând pentru
discriminarea carcinoamelor metastatice de tumorile primare neuroepiteliale• excepţie: tumorile plexurilor choroide şi focarele de metaplazie scuamoasă din
glioblastoame şi gliosarcoame.
• Pozitivarea CK nu impune automat etichetarea drept “metastază carcinomatoasă”
! există tumori primare care exprimă CK (meningioame, chordoame) ! studii iterative (Franko et al. 1987; Cosgrove et al. 1989; Schachenmayr et al. 1991) au demonstrat reactivitatea
încrucişată CK - alte proteine ale filamentelor intermediare din astrocitele normale, reactive şi neoplazice
→ postulatul conjugării rezultatelor imunoreacţiei la CK cu cele ale markerilor non-epiteliali ai filamentelor intermediare ( GFAP şi NF ) în fenotiparea tumorilor SNC
PROTEINE NEUROENDOCRINE
• SINAPTOFIZINA (membrana veziculelor sinaptice) → imunoreacţia pozitivă echivalează cu diferenţiere pe linie neuronală / neuroendocrină (meduloblastom, neurocitom, pineocitom, gangliogliom)
• CROMOGRANINA-A utilizare limitată
• ENOLAZA NEURONAL SPECIFICĂ- utilizare limitată datorită reacţiei încrucişate cu subunitatea exprimată de o mare varietate de celule non-neuroendocrine
• Leu 7 (HNK-1) utilizat iniţial pentru identificarea limfocitelor NK, s-a remarcat ulterior prin pozitivarea membranară a celulelor producătoare de mielină de la nivelul SNC (oligodendrocitele), respectiv SNP (celulele Schwann).
• Proteina S-100 exprimată de marea majoritate a tumorilor de SNC beneficiu► → discriminarea schwannoamelor de fibrosarcoame,
sarcoame fusocelulare şi leiomiosarcoame.
• LCA, CD20, CD3 importante în contextul creşterii incidenţei limfoamelor primare cerebrale chiar în absenţa imunodepresiei.
ALŢI MARKERI
• Factorii de proliferare (PCNA, Ki-67) sau cuantificarea alterării genelor de supresie tumorală (proteina p53) sunt operanţi în determinarea prognosticului tumorilor SNC
• EGFR – supraexpresia - se asociază cu glioblastomul G IV
- NU şi cu astrocitoamele G II sau G III.
• Tenascina (marker al moleculelor matricei extracelulare sintetizate de celulele neoplazice) - se corelează cu creşterea gradului de malignitate ► intens exprimată de cele mai anaplazice forme de gliom
GFAPTumori astrocitareEpendimoameOligodendroglioameTumori neuro-gliale
VIMENTINAMeningioameHemangioblastoameHemangiopericitoamePapiloame de plexuri choroide
CHROMOGRANINATumori neuroendocrine
PROTEINA S-100Tumori astrocitareEpendimoameOligodendroglioameTumori neuro-glialePapiloame de plexuri choroideNeurinoameNeurofibroame
EMAMeningioamePapiloame de plexuri choroide
AFPCarcinoame embrionare
SINAPTOFIZINATumori neuro-glialeMeduloblastomTumori ale glandei pineale
CITOKERATINECraniofaringioamePapiloame de plexuri choroide
PLAPGerminoame
GFAP – proteina acidă fibrilară glială, EMA - antigenul membranar epitelial, PLAP – fosfataza alcalină placentară, AFP – α-fetoproteina
Principalii markeri IHC asociaţi tumorilor SNC (după Haberland , 2007)
Trăsături histopatologice pe H.E. Imunohistochimie ± neurohistochimie
Diagnostic diferenţial
Celule fibrilare dispersate, nuclei rotunzi, uniformi şi egal distanţati
GFAP; impregnare argentică – tehnica Holzer
Glioza cicatricială
Celule fibrilare mai aglomerate, cu citoplasmă abundentă, eozinofilă, cu prelungiri uniform radiare din corpul celular
GFAP pe astroglii cu prelungiri în „picioare de păianjen”
Glioza reactivă
Celule fibrilare cu nuclei angulaţi, aglomeraţi, cu amprentări reciproce, mitoze (rareori, dar atunci când apar sunt deosebit de utile diagnosticului)
GFAP Marginea infiltrativă a glioamelor
Celule mici, rotunde şi albastre, discoezive, infiltrând laminar limita şi concentric pereţii vasculari (angiocentricitate)
LCA, CD20, ± CD3 perivascular; GFAP pe glii reactive; reticulina laminară perivascular
Limfom nonhodgkinian subtipul cu limfocite B
Celule anaplazice aglomerate, albastre, mici sau mari, rotunde sau colţuroase
Sinaptofizina PNET/meduloblastom, inclusiv varianta cu celule mari
Celule anaplazice coezive mai mult dislocând masa cerebrală decât infiltrând-o, dispoziţie perivasculară
Citokeratine; reticulina Metastaza carcinomatoasă
Diagnosticul diferenţial al tumorilor solide de S.N.C. care, histopatologic, sunt formate din celule ce infiltrează difuz parenchimul nervos, după McKeever [1999] modificat.
Profil imunohistochimic Marginea leziunii Entitate lezională
GFAP +
EMA -
Difuză Oligogendrogliom
Xanthoastrocitom
Syn - Netă Ependimom cu celule clare
Syn +
Tumora neuroepitelială disembrioplazică
Neurocitom central
CD68 (KP1) + Demielinizare
Infarct
GFAP -EMA + CD68 (KP1) -
Netă Meningiom cu celule clare
Carcinom renal metastazat
EMA - Hemangioblastom
Diagnosticul diferenţial al leziunilor solide ale SNC, care pe coloraţia uzuală prezintă celule clare, după McKeever [2010], modificat.
Trăsături histopatologice pe H.E. Imunohistochimie ± neurohistochimie
Diagnostic diferenţial
Hipercelularitate dată de celule fibrilare cu nuclei angulaţi, aglomeraţi în ciorchini, cu amprentări reciproce, mitoze (rareori, dar atunci când apar sunt deosebit de utile diagnosticului)
GFAP Astrocitoame difuze
Hipercelularitate; fibrilaritate „în smocuri de păr”, fibre Rosenthal, corpi granulari, picături eozinofile intracelulare; mi-crochiste (pleomorfism nuclear, celule gigante multinucleate, proliferări vasculare glomeruloide, necroze fără palisade)
GFAP, PAS Astrocitom pilocitic
Hipercelularitate dată de celule fibrilare cu nuclei angulaţi, aglomeraţi în ciorchini, cu amprentări reciproce, mitoze, proliferări vasculare glomeruloide; posibile rozetări perivasculare astroblastice
Gemistocite ≥ 20% în 10 cîmpuri la 40x
GFAP
GFAP
Astrocitom anaplazic± diferenţiere astroblastică
Astrocitom gemistocitic
Hipercelularitate, pleomorfism, mitoze, necroze serpiginoase cu palisadare, proliferări vasculare glomeruloide
GFAP, VIM Glioblastom
Hipercelularitate, rozetări perivasculare, inconstant luminale, nuclei rotunzi, monotoni, cromatina în „sare şi piper”
GFAP, CK Ependimom
Hipercelularitate cu rozete fibrilare nonvasculare pineocitomatoase, alături de structuri pineale normale neinvadate
SYN, NF Pineocitom
Neuroni binucleaţi şi pleomorfi + componentă glială neoplazică SYN, NF, GFAP, cresyl violet (Nissl) Gangliogliom
Celule fusiforme ± vârtejuri meningoteliale, corpi psamomatoşi EMA, VIM, impregnare argentică (reticulină) Meningiom fibros
Celule fusiforme, Antoni A ± corpi Verocay, Antoni B S100, VIM, impregnare argentică (reticulină) Schwannom
Celule fusiforme nucleu vălurit într-o matrice laxă + axoni VIM, S100, impregnare argentică (reticulină, axoni) Neurofibrom
Diagnosticul diferenţial al tumorilor solide de S.N.C. care, histopatologic, sunt formate din celule fibrilare şi/sau fusiforme, după McKeever [1999] modificat.
• Modalităţile diferite de dispunere şi morfologie ale expansiunilor citoplasmatice perivasculare GFAP+, furnizează criterii de discriminare între unele subtipuri de glioame (astrocitom pilocitic vs. ependimom vs. astroblastom), diferenţiere necesară în evaluarea oportunităţii terapiei adjuvante postchirurgicale.
• Esenţială pentru recunoaşterea oricărui tip de gliom de grad înalt ce a invadat leptomeningele şi căruia celulele gliale componente i s-au metamorfozat, sub calapodul reţelei de reticulină reacţională, devenind alungite este păstrarea imunopozitivităţii pentru GFAP.
• Determinarea componentei gliale în tumorile mixte, prin imunoreacţia la GFAP.
GFAP
+ / -
+
-
OLIGODENDROGLIOM, ASTROCITOM
CAM 5.2(Ck 18,19)
ME EPENDIMOM
MEDULOEPITELIOM
+ TUMORĂ PLEXURI CHOROIDE
transthyretin
+
+ CHORDOM, CRANIOFARINGIOM
- CARCINOM
HE
S100
+ / -
Chromogranin
A
+
-
EMA
+ MENINGIOM
ADENOM HIPOFIZAR, PARAGGL
-
HMB45+ MELANOM
- HEMANGIOBLASTOM
Diagnosticul imunohistochimic al tumorilor cu celule epitelioide,
McKeever [2010] modificat.
Diagnosticul diferenţial al tumorilor solide de S.N.C. care, histopatologic, sunt formate din celule mici, anaplazice şi aglomerate, după McKeever [1999] modificat.
Trăsături histopatologice pe H.E. Imunohistochimie ± neurohistochimie
Diagnostic diferenţial
Celule mici, rotunde sau angulate, disparate, cu sau fără zone fibrilare
GFAP Astrocitom cu celule mici
Fibrilaritate uşoară, rozete Homer – Wright, nuclei în formă de morcov, palisade periodice
Syn, GFAP Tumoră primitivă neuroectodermală (PNET)
Celule mici, rotunde, non-coezive; invazia peretelui vascular, cu angiocentricitate
LCA, CD20, CD3; impregnare argentică (reticulina)
Limfom primar de S.N.C.
Celule coezive; caracter epitelioid panCK Carcinom cu celule mici
• Glioamele difuze sau heterogene necesită prelevare chirurgicală adecvată pentru încadrarea nosologică şi gradare. Consultul intraoperator între patolog şi chirurg optimizează prelevarea biopsică.
• Majoritatea glioamelor de la GII la GIV infiltrează difuz parenchimul SNC, astfel încât rezecţia totală este dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Excepţiile includ anumite ependimoame şi xanthoastrocitoame.
• Markerul de proliferare Ki-67 îmbunătăţeşte gradarea şi predicţia evolutivă.
• GFAP-ul cu o contracolorare adecvată cu hematoxilină reprezintă cel mai important marker imunohistochimic în diagnosticul astrocitoamelor.
• Astrocitoamele non-infiltrative la care p53 şi supraexpresia EGFR sunt absente, se încadrează în tumori GI.
• Unele oligodendroglioame pot prezenta celule pozitive la markeri neuronali, în special sinaptofizina.
• Rareori ependimoamele pot fi pozitive pentru EMA sub două patternuri de colorare, dot-like, respectiv ring-like intracitoplasmatic, dar nu şi citokeratina CAM5.2, ceea ce permite distincţia de tumorile plexurilor choroide.
• profil IHC: EMA +, VIM +, S100 +/-, CK variabil +
• EMA cu pattern membranar de marcare ► cel mai cert marker de diagnostic
• Vim reactivitate difuză şi intensă dar non-diagnostică în algoritmul dg. diferenţial
• S100 focal şi de intensitate mai redusă în 50% dintre meningioame
• CK pozitive: CK18, AE1/AE3, CAM5.2 (meningiom malign)
Alţi markeri: CEA (+ meningiom secretor), PgR (+ meningiom tipic), connexin 26, 43
Ki-67 ( MIB1 )- semnificaţie prognostică !!!!!
Meningioame
Diagnostic diferenţial
Vim
EMA S-100 Altele
Meningiom + ++ + (rareori)
CEA (cel secretor), citokeratine (rareori)
Meningiom malign
+ + (rareori)
+ (rareori)
Hemangiopericitom
+ - - CD34+, desmină+, Leu7+, FXIII+, citokeratine +, p53+
Neurinom + - ++ GFAP+, Leu7+/-
Tumora fibroasă solitară
+ - - CD34 pozitiv difuz, p53 +
Diagnostic diferenţial
Glioamele sunt GFAP + şi EMA –Schwannoamele sunt EMA-, S100 + difuzHemangiopericitomul EMA –
lipsesc desmozomii în MEHemangioblastomul EMA-
aranjamente caracteristice ale stromei şi capilarelor
Carcinomul de plex coroid are citokeratine şi transthyretinCarcinoamele difuz + la citokeratine
au de regulă anaplazie şi mitoze atipice au limite celulare distincte
În timp ce Burger şi Scheithauer, autorii volumului Tumors of the CNS din seria 4 AFIP folosesc numărarea mitozelor în HE pe 10 HPF,
autorii capitolului din Fletcher Diagnostic Histopathology of Tumors, Lopes şi VandenBerg corelează gradingul meningioamelor cu indexul de marcare (“labeling index” LI) al Ki-67 (MIB-1), raportând:
Ki-67 şi relaţia cu gradarea meningioamelor; utilitatea în aprecierea prognosticului
Meningiom tipic GI: LI Ki-67 = 4%
Meningiom atipic GII: LI Ki-67 = 7%
Meningiom anaplazic GIII -
Kolles et al menţionează indexul mitotic (MI) mediu al Ki-67 pentru:
Meningiom tipic GI: MI Ki-67 = 0,7%
Meningiom atipic GII: MI Ki-67 = 2,1%
Meningiom anaplazic GIII: MI Ki-67 = 11%
Între LI şi MI Ki-67 există o relaţie neliniară LI = 0,56 MI. după Schroder et al, 1991
Takei & Powell menţionează studiile iterative centrate pe stabilirea unei corespondenţe între MIB-1 LI şi gradarea meningioamelor:
• Matsuno et al (1996) MIB-1 LI 3% = prag de recurenţă, mai ales pe o perioadă de 10 de urmărire
• Perry et al (1998) MIB-1 LI 4.2% este semnificativ asociat cu o scădere a intervalului liber de recurenţe în meningioamele cu rezecţie totală
• Amatya et al (2001) MIB-1 LI mediu pentru meningioamele benigne = 1.5%
meningiomele atipice = 8.1%
meningioame anaplazice = 19.5%
Ribalta et al (2004) indică contorizarea ariilor cel mai active mitotic.
Cu toate acestea, criteriile WHO (2007) de gradare a meningioamelor nu au inclus valori ale MIB-1 LI pentru discriminarea potenţialului recidivant, rămânând aprecierea activităţii mitotice pe HE.
Diagnostic Caracteristici utilizate pentru diagnosticul diferenţial
Aspect histopatologic H.E. IHC / anticorpi Localizare
Gitter cells – microgliile active / xanthogranulom
Macrofage aglomerate pline cu vacuole lipidice, nucleu excentric, non-coezive
α-ACT, KP1, muramidase
SNC
Ependimom / ependimom anaplazicEpendimom mixo-papilar
Trăsături ependimale plus celule epitelioideEpiteliu cuboidal / columnar pe papile hialine fibro-vasculare; fibrilaritate variabilă
GFAP, CK, EMA
GFAP
Cerebel, encefal, măduva spinăriiRegiuni din filum terminale
Oligodendrogliom Celule şi nuclei rotunzi, halou clar perinuclear, cuiburi de celule între vase delicate
Leu-7, S100, GFAP Encefal
Oligodendrogliom anplazic
Celule şi nuclei rotunzi, halou clar perinuclear, cuiburi de celule între vase delicate, mitoze, pleomorfism nuclear.
Leu-7, S100, GFAP Encefal
Papilom de plexuri choroideCarcinom de plexuri choroide
Masă voluminoasă cu structură de plexuri choroideMasă voluminoasă cu structură de plex ch, anaplazie, mitoze, necroză
Laminin, CK, transthy, syn, IGF-IICK, CD44, syn, transthyretin
Ventricul IV, ventricul lateral, unghi ponto-cerebelos, plex chV IV, ventricul lateral, unghi ponto-cerebelos, plexuri ch
Diagnosticul diferenţial în leziuni solide de SNC formate din celule epitelioide , McKeever [2010].
Diagnostic Caracteristici utilizate pentru diagnosticul diferenţial
Aspect histopatologic H.E. IHC / anticorpi Localizare
Meduloepiteliom Epiteliu columnar cu membrană bazală pe ambele suprafeţe; bază fibro-vasculară pentru papile şi tubuli
GFAP, nestină Encefal în profunzime, coada de cal
Meningiom Vârtejuri, corpi psamomatoşi, procese celulare interdigitate, desmozomi
VIM, EMA, S100
Coasa creierului, tentorium, meninge, plexuri choroide
Chordom Plaje sau trabecule de celule fisaliforme CK, S100, EMA, VIM
Coada de cal, clivus, canal vertebral
Craniofaringiom Scuamos, adamantinomatos CK Supraselar, selar
Carcinom Margine netă faţă de ţesutul nervos, anaplazie, mitoze, necroze
CK, EMA Frecvent mase multiple în SNC, simpt. sistemică
Melanom malign Anaplazie, mitoze, necroză HMB-45, S100 Frecvent mase multiple în SNC, simpt. sistemică
Diagnosticul diferenţial în leziuni solide de SNC formate din celule epitelioide, McKeever [2010] continuare
Proliferare de celule monstruoase, destul de coezive, cu citoplasma mată sau fin
granulară şi limită netă
GFAP
Diagnostic diferenţial
Ependimom mixo-papilar, arii predominent papilare cu lacuri de mucine acide şi neutre, în miezul
conjunctivo-vascular al papilelor, PAS-AA, x200. Ependimom mixo-papilar, arii predominent fibrilare, GFAP
pozitive, DAB, x400
Diagnostic diferenţial
• Majoritatea tumorilor metastazate la nivelul S.N.C. sunt carcinoame, care au diseminat hematogen - plămân, sân, vezică urinară, prostată, ovar, piele etc.
• rar leucemiile şi limfoamele maligne pot interesa secundar S.N.C.-ul
• mai rar sarcoamele
Sediul tumorii primare
Metastaze intracraniene
Sediul tumorii primare
Compresiune epidurală a măduvei
spinării
Sistem respirator
50% Sân 22%
Sân 15% Plămân 15%
Piele / melanom
10.5% Prostată 10%
? 11% Limfom 10%
Frecvenţa cu care diversele tumori maligne metastazează la nivelul S.N.C. după Kleithues şi Cavenee WHO “blue book” [2000]
Metastazele intraparenchimatoase cerebrale
► solitare (mai rar, de exemplu adenocarcinoamele gastrointestinale)
► multiple (de exemplu melanomul malign tegumentar), epicentrul fiind în cortex, lângă joncţiunea cortico – subcorticală.
Imunohistochimic, metastazele carcinomatoase cerebrale citokeratine cu greutate moleculară mică (prototip citokeratina CAM5.2) intens +,
adesea EMA este pozitiv,
mai rareori citokeratina cu greutate moleculară mare 34βE12 pozitiv
GFAP negativ ► exclude gliomul
!!!! Trebuie ţinut cont de posibilitatea reacţiei încrucişate a pancitokeratinei AE1/AE3 cu GFAP şi de corecta interpretare a gliozei capturate de frontul de avansare al metastazei
► interpretări fals pozitive (un astrocitom anaplazic etichetat metastază prin utilizarea un marker singular şi total nepotrivit – CK AE1 / AE3)
►interpretări fals pozitive negative (astrocitele reactive GFAP+ capturate de metastaza carcinomatoasă, considerate ca fiind parte a unui gliom).
!!!!IHC cu CK potrivită într-un panel de anticorpi este utilă în situaţiile ce nu se încadrează în patternul obişnuit- de exemplu, interfaţă anfranctuoasă cu parenchimul nervos sau o reacţie desmoplazică intensă.
Metastază carcinomatoasă internalizând parenchim cerebral
cu glioză reactivă GFAP+
Astrocite reactive capturate de carcinomul metastatic, GFAP
McKEEVER PE – Immunohistochemistry of the Nervous System in Dabbs DIAGNOSTIC IMMUNOHISTOCHEMISTRY, 3rd Edition, Saunders Elsevier, 2010
CITOKERATINELE
• Aparţin grupului filamentelor intermediare şi sunt markerul celulelor epiteliale, fiind utilizate în imunohistochimia tumorilor de SNC în primul rând pentru discriminarea carcinoamelor metastatice de tumorile primare neuroepiteliale (excepţie tumorile plexurilor choroide, focarele de metaplazie scuamoasă din glioblastoame şi gliosarcoame, meningioamele focal pot fi CK +).►
!!!! Pozitivarea CK nu impune automat etichetarea drept “metastază carcinomatoasă” pentru că există tumori primare care exprimă CK (meningioame, chordoame) şi, în plus, studii iterative (Franko et al. 1987; Cosgrove et al. 1989; Schachenmayr et al.
1991, citaţi de Wikstrand) au demonstrat cross-reactivitatea CK cu alte proteine ale filamentelor intermediare din astrocitele normale, reactive şi neoplazice, de unde postulatul conjugării rezultatelor imunoreacţiei la CK, în fenotipizarea tumorilor de SNC, cu cele ale markerilor non-epiteliali ai filamentelor intermediare (GFAP şi NF).
HE
CK
Glioblastom, metaplazie scuamoasă
WHO Classification of Tumors: Tumors of the Nervous System, 2000
GFAP
+ / -
+
-
OLIGODENDROGLIOM, ASTROCITOM
CAM 5.2
ME EPENDIMOM
MEDULOEPITELIOM
+ TUMORĂ PLEXURI CHOROIDE
transthyretin
+
+ CHORDOM, CRANIOFARINGIOM
- CARCINOM
HE
S100
+ / -
Cromogranin A
+
-
EMA
+ MENINGIOM
ADENOM HIPOFIZAR, PARAGGL
-
HMB45+ MELANOM
- HEMANGIOBLASTOM
Diagnosticul imunohistochimic al tumorilor cu celule epitelioide, McKeever [2010] modificat.
Profil imunohistochimic Marginea leziunii
Entitate lezională
GFAP + EMA - Difuză Oligogendrogliom
Xanthoastrocitom
Syn - Netă Ependimom cu celule clare
Syn + Tumora neuroepitelială disembrioplazică
Neurocitom central
KP1 (CD68) + Demielinizare
Infarct
GFAP - EMA + KP1 (CD68) - Netă Meningiom cu celule clare
Carcinom renal metastazat
EMA - Hemangioblastom
Diagnosticul diferenţial al leziunilor solide de SNC, care pe coloraţia uzuală prezintă celule clare, după
McKeever [2010], modificat.
SINAPTOFIZINĂ
+
-
Fosă posterioară
Epifiză
Fosă anterioară
Meduloblastom
Pineoblastom
PNET
LCA
CD20
+ LIMFOM
-
CAM5.2
+ CARCINOMDiagnosticul imunohistochimic al tumorilor cu celule mici, aglomerate şi anaplazice, McKeever [2010] modificat.
McKeever [2010] sugerează ca în lista de anticorpi, atunci când este suspectată o metastază carcinomatoasă cerebrală, cu punct de plecare neprecizabil pe HE, să fie incluşi anticorpi pentru:
• CK cu greutate moleculară joasă – CAM5.2
• CK7
• CK20
• CEA
• TTF-1
• în funcţie de datele clinice bazale (pacient de sex feminin sau masculin, date imagistice, serologice) se adaugă HER2/neu, ER şi PgR, respectiv PSA.
Interpretarea imunoreacţiilor rezultate se face în acord cu aspectele histologice.
Algoritm de diagnostic imunohistochimic în metastazele cerebrale (carcinoame, melanom malign, respectiv interesare leucemică / limfoidă secundară).
TTF-1+
Plămân
Melanompiele/mucoase
Aspect histopatologic pe HE sugestiv / suspect pentru
metastază cerebrală
CAM5.2CK7, CK20,CEA
TTF-1CAM5.2 + CAM5.2 -
CK7 +CK20 -
CK7 -CK20 +
CK7 ±CK20 ±
CEA +
HER+ER+
CD10+RCC+
PSA+
HMB45+Melan A+
LCA+CD20+ / (CD3+)
Sân Rinichi Prostată
Colon StomacPancreasCăi biliare
LeucemieLimfom
Tumora primară
LOWE J. - Imunohistochemistry In Neuro-Oncology in HISTOCHEMISTRY IN PATHOLOGY, Second Edition, Churchill - Livingstone, 1990.WIKSTRAND CJ et al – Antibodies and molecular immunology. Immunohistochemistry and antigens of diagnostic significance in Russell & Rubinstein’s
PATHOLOGY OF TUMORS OF THE NERVOUS SYSTEM, 6th Edition, Arnold, 1998, p. 251-304.McKEEVER PE – Immunohistochemistry of the Nervous System in Dabbs DIAGNOSTIC IMMUNOHISTOCHEMISTRY, 3rd Edition, Saunders Elsevier, 2010, p. 820
– 889.HABERLAND C – Tumors of the Central Nervous System in CLINICAL NEUROPATHOLOGY: TEXT AND COLOR ATLAS, Demos Medical Publishing, 2007, p. 213 –
257.TAKEI H, POWELL SZ – Diagnosing and Grading of Brain Tumors: Immunohistochemistry in Hayat METHODS OF CANCER DIAGNOSIS, THERAPY AND
PROGNOSIS BRAIN CANCER, vol 8, Spinger Science, 2010, p. 33 – 52.McKEEVER PE. – The Brain, Spinal Cord And Meninges in STERNBERG DIAGNOSTIC SURGICAL PATHOLOGY, vol I, Third Edition, Lippincott Williams & Wilkins,
Philadelphia, 1999. R. Schröder, K. Bien, R. Kott, I. Meyers and R. Vössing - The relationship between Ki-67 labeling and mitotic index in gliomas and meningiomas: demonstration of the variability of the intermitotic cycle time Acta Neuropathologica Volume 82, Number 5 (1991), 389-394.H. Kolles, I. Niedermayer, Ch. Schmitt, W. Henn, R. Feld, W. I. Steudel, K. D. Zang and W. Feiden - Triple approach for diagnosis and grading of meningiomas: Histology, morphometry of Ki-67/feulgen stainings, and cytogenetics Acta Neurochirurgica Volume 137, Numbers 3-4 (1995).Paul E. McKeever – Immunohistology of the Nervous System in Dabbs Diagnostic Immunohistochemistry, 3 rd Edition, Saunders Elsevier, 2010, p. 820 – 889.D.N. Louis, B.W. Scheithauer et al – Meningiomas in WHO Classification of Tumors Pathology & Genetics Tumors of the Nervous System, IARCPress, 2000, p. 176 – 184.Janet M Bruner, Robert D. Tien, David S. Enterline – Tumors of the meninges and related tissues in Russell & Rubinstein’s Pathology of Tumors of the Nervous system, 6th Edition, Arnold, 1998, p. 67 – 139.MB Lopez, SR VandenBerg – Tumors of the Central Nervous System in Fletcher Diagnostic Histopathology of Tumors, 3 rd Edition, Churchill Livingstone Elsevier,
p. 1663 - 1732. PC Burger, BW Scheithauer – Tumors of Central Nervous System, AFIP Atlas of Tumor Pathology, 4 series, 2007.H Takei, SZ Powell – Diagnosing and Grading of Brain Tumors: Immunohistochemistry in Hayat Methods of Cancer Diagnosis, Therapy and Prognosis Brain
Cancer, vol 8, Spinger Science, 2010, p. 33 – 52.KLEIHUES P., CAVENEE W. – World Health Organization Classification of Tumours PATHOLOGY & GENETICS: TUMORS OF NERVOUS SYSTEM, IARC Press, Lyon,
2000.HABERLAND C – Tumors of the Central Nervous System in CLINICAL NEUROPATHOLOGY: TEXT AND COLOR ATLAS, Demos Medical Publishing, 2007, p. 213 –
257.McKEEVER P. E., BLAIVAS M. - The Brain, Spinal Cord, and Meninges in STERNBERG DIAGNOSTIC SURGICAL PATHOLOGY, vol 1, Raven Press, Ltd, New York, pg.
314 – 369, 1989.WIKSTRAND CJ et al – Antibodies and molecular immunology. Immunohistochemistry and antigens of diagnostic significance in Russell & Rubinstein’s
PATHOLOGY OF TUMORS OF THE NERVOUS SYSTEM, 6th Edition, Arnold, 1998, p. 251-304. McKEEVER PE – Immunohistochemistry of the Nervous System in Dabbs DIAGNOSTIC IMMUNOHISTOCHEMISTRY, 3rd Edition, Saunders Elsevier, 2010, p. 820
– 889.TAKEI H, POWELL SZ – Diagnosing and Grading of Brain Tumors: Immunohistochemistry in Hayat METHODS OF CANCER DIAGNOSIS, THERAPY AND
PROGNOSIS BRAIN CANCER, vol 8, Spinger Science, 2010, p. 33 – 52.
BIBLIOGRAFIE: