NR. 31 • MARTIE 2011 • 11,99 LEI WWW.REVISTAEUROSPORT.RO

CUM AR VREA PLATINI SĂ REVOLUȚIONEZE FOTBALUL

SNOOKER, NOUA RELIGIE A CHINEI • CICLISM: INTERVIU VINOKOUROVDIN SATU MARE, DIRECT ÎN NBA • F1: SALT ÎN NECUNOSCUT • HULIGANISMRALIUL SUEDIEI • SECRETUL UFC • DEW TOUR • DUCATI PĂRĂSEȘTE SUPERBIKE

MAREABĂTĂLIEPENTRU

20 Din Satul Mare direct în NBA44 Fachirii Scandinaviei48 Ducati părăsește Superbike60 F1: Salt în necunoscut53 Surpriză la Daytona58 Huliganism70 Secretul UFC72 Reinig EXCLUSIV ÎN VERSIUNEA DIGITALĂ:76 Oltchim, ultima pasiune a Anjiei80 Sfârșit de eră în sporturile de iarnă86 Mihail Marian despre antrenorii români92 De la patru trambuline la GT Masters94 Superbowl văzut de un yankeu105 Nu, Nadal nu se dopează108 Geniile uitate ale Formulei 1

42 Raliurile în noua erăMikko Hirvonen şi Ford au triumfat în Suedia, într-o competiţie care ne-a oferit un specta-col pe cinste. Nordicul a repetat izbânda din Raliul Monte Carlo şi în Raliul Suediei deve-nind primul învingător al unui raliu din Cam-pionatul Mondial în noua eră World Rally Car.

62 Snooker, noua religie în ChinaDintr-un sport privit cu curiozitate acum trei decenii, snooker-ul a devenit o atracţie şi un stil de viaţă pentru mai mult de 60 de milioane de locuitori ai ţării din Orientul Îndepărtat.

36 Interviu VinoukurovÎn vârstă de 37 de ani, Alexandre Vinokourov a luat decizia să pună punct carierei la finalul lui 2010. Înainte de asta, rutierul kazah mai are un singur obiectiv, la ediţia din vară a Turului Franţei.

16 Revoluția lui PlatiniCluburile europene de fotbal nu se sfiesc să cheltuiască mai mult decât încasează, unele raportând datorii de zeci de milioane de euro. Preşedintele UEFA, Michel Platini, a avertizat că le va exclude din cupele europene pe cele cu balanță financiară negativă. 24

Redactori: Emanuel Terzian, Vlad Bucurescu, Ioan Viorel, Alex Hovco,Alexandru Cocu, Cosmin Stăniloiu, Maximilian Hartung, Cristi Petre, Alexandru Ganci, Ivonne Ghiţă, Alexandru Gheorghiaş, Bogdan Nevel, Laurențiu Mandu, Valentin Protopopescu, Mihai DumitruDirector: Adrian Ilie Layout: Codruţ Bendovski, Sorin Vasile Foto: Getty Images/GuliverDifuzare: Florentina Bălan, tel: 021 316 3380, fax: 021 316 3383, email: office@sportline.ro

Foto copertă: Heikki Kovalainen (Team Lotus) pe 12 februarie în teste la JerezEditat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, Bucureşti ISSN 1843 – 9926 Prepress și tipar: Art Design Reproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cu acordul scris editorului. © 2011 Sport TV Management

Publicaţie auditată pe perioada iulie 2009 - martie 2010

DETALII

Cap de afiş al ultimelor şase luni în Formula 1, cazul Lotus contra Lotus se anunţă deja drept una dintre cele mai încurcate şi încărcate de consecinţe speţe din istoria modernă a Marelui Circ. Cum s-a ajuns aici?

Bătălia pentru Lotus

BUNDESLIGAFotbal german în exclusivitate

Accesează www.eurosport.roîn perioada 1 - 21 martie,participă la concurs și poți câștigaun iPad Wi-Fi 3G

LIVE

OMUL MOMENTULUI

LANCE ARMSTRONG și-a anunțat retragerea definitivă

După ce și-au disputat un loc necalificant pentru EURO 2004, România și Bosnia își joacă pe stadionul Bilino Polje din Zenica șansa unui loc 3 - 4 în grupa D a calificărilor pentru EURO 2012. Singurele două partide jucate între aceste ţări au fost câștigate acum 8 ani de români cu 2-0 (acasă) respectiv 3-0 (deplasare), dar pe atunci jucau și marcau Chivu, Mutu, Dorinel Munteanu și Ionel Ganea (de doua ori) iar bosniacii nu aveau echipa de azi cu Ibisevici, Misimovici, Spahici, Pjanici și Dzeko. Lipsa unei victorii pentru România ar încheia socotelile noastre cu aceste calificări. Un egal ar prelungi speranţele și agonia echipei române, în vreme ce o victorie a Bosniei le-ar consolida acestora locul 3, iar România ar avea deschis drumul chiar și către ultimul loc al grupei. În schimb, o victorie a României ar plasa-o – poate chiar decisiv - înaintea Bosniei în clasament și i-ar reda șansele teoretice de a vizita Polonia și Ucraina din postura de participanţi la EURO 2012.

CALIFICĂRI EURO 2012: BOSNIA-HERȚEGOVINA - ROMÂNIA (26 martie)

ȘTIRI

MEcIURI ARANjATE îN sPoRTUL sAcRUJaponia traversează actualmente cel mai mare scandal din istoria sportului său naţio-

nal, după ce poliţia niponă a lansat luna trecută o amplă investigaţie asupra unor meciuri aranjate de sumo. 13 luptători şi un antrenor fac deja obiectul anchetei ce a zguduit o dis-ciplină considerată sacră în Ţara Soarelui Răsare. Asociaţia Niponă de Sumo a confirmat, la început de februarie, că luptătorul Chiyohakuho şi antrenorul Takenawa au recunoscut că au aranjat meciuri de sumo, după ce poliţia a găsit mesaje suspecte pe telefoanele mobile ale celor doi. De asemenea, Enatsukasa, luptător de categorie inferioară, a recunoscut la rândul său că a participat la aranjamente. “Dacă e adevărat, e o trădare foarte serioasă a poporului”, a estimat primul ministru nipon, Naoto Kan, în faţa parlamentului de la Tokyo.

Sumo este considerat în Japonia mai mult decât un sport. Luptătorii sunt văzuţi drept purtători ai unei tradiţii sacre şi trebuie să urmeze o etică şi un regim de viaţă corespunzătoare.

Scandalul a dus deja la anularea turneului de primăvară de la Osaka (prevăzut iniţial între 13 şi 27 martie), fapt fără precedent din 1946 încoace. “Până când nu vom elimina complet corupţia din sport, nu putem avea din nou sumo în ring”, a declarat recent Hanaregoma, preşedintele Asociaţiei Nipone de Sumo, citat de Wall Street Journal. “Vom face tot ce ne stă în putinţă şi vom acţiona rapid, pentru a descoperi cât mai repede cu putinţă faptele din jurul acestui scandal”.

PE URMELE LUI NAPsTERDeţinătorii circuitului Ultimate Fighting

Championship (UFC) au acţionat recent în judecată site-ul internet de streaming live justin.tv pentru difuzare repetată şi ilegală a unor gale UFC pay-per-view.

Companie americană deţinătoare a UFC, controlată de promotorul Dana White şi de fraţii Frank şi Lorenzo Fertita, asociaţi în in-dustria jocurilor de noroc, Zuffa susţine că peste 50.000 de utilizatori au urmărit onli-ne, pe site-ul justin.tv, gala pay-per-view UFC 121 din 23 octombrie. Şi asta cu toate că Zuffa a făcut apel la companii specializa-te în a împiedica streaming-ul live, pe dura-ta evenimentului.

TRIcoURI, BAschETşI BENzI dEsENATE

Starurile benzilor desenate şi echipele din NBA şi-au reunit de curând ideile pen-tru a lansa o colecţie de produse derivate specifice. Şepci, tricouri şi alte accesorii ves-timentare vor arbora personaje de benzi desenate în culorile celor mai cunoscute echipe din liga nord-americană de baschet profesionist. Colecţia s-a născut ca urma-re a unui contract semnat între compania de animaţie Marvel Entertainment LLC şi National Basketball Association. Articolele vor fi comercializate în oraşele nord-ame-ricane care deţin licenţe NBA, dar şi online, pentru amatorii din lumea întreagă.

îNTRE doPINgşI IdEAL oLIMPIc

Fostul dublu câştigător al competiţi-ei internaţionale de bodybuilding Team Universe, americanul Kai Greene s-a de-clarat recent un partizan necondiţionat al includerii culturismului printre sporturile olimpice! “Sunt un avocat puternic al re-cunoaşterii bodybuilding-ului ca disciplină olimpică, pentru că e un sport excepţional. Ajungem doar să remarcăm numărul uriaş de campioni cu o popularitate uriaşă care au făcut o bună propagandă sportului nos-tru”, a declarat Greene, în cadrul Forumului Arab pentru Sănătate desfăşurat luna tre-cută la Dubai. Încă de la începutul dece-niului trecut, Federaţia Internaţională de Body Building (IFBB) face lobby pe lângă Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) pen-tru includerea disciplinei – una dintre cele mai acuzate în ceea ce priveşte practicile de dopaj - pe lista sporturilor olimpice. Până în prezent, lobby-ul s-a tradus prin accepta-rea IFBB, în anul 2000, în rândul membrilor CIO cu drepturi depline.

NEMţII RENUNţĂ LA TURUL FRANţEIPosturile germane de televiziune ARD şi ZDF au anunţat la începutul lunii trecute că

renunţă să mai transmită Turul ciclist al Franţei din 2012, din cauza problemelor legate de dopajul în această disciplină. Ambele canale cu capital de stat au anunţat că nu vor sem-na noul contract al European Broadcasting Union (EBU) cu organizatorul turului, Amaury Sport Organisation (ASO). Responsabilii celor două posturi de televiziune ARD şi ZDF şi-au motivat decizia prin faptul că statutul competiţiei a avut de suferit la nivelul “acceptării” publice, din cauza scandalurilor de dopaj ce au izbucnit în ultimii ani. În 2007, ambele ca-nale au renunţat să mai difuzeze Turul Franţei, după o serie de scandaluri de dopaj, însă şi-au reluat acoperirea TV în anul imediat următor.

cANAL TV AL LIgII PoLoNEzELiga Poloneză de Fotbal intenţionează să-şi lanseze propriul canal de televiziune, pen-

tru a transmite partidele din următoarele sezoane de Ekstraklasa, prima divizie. Decizia intervine ca urmare a ofertelor considerate insuficiente, formulate de actualul deţinător de drepturi, Canal Plus, şi de rivala TVN. Amândouă au oferit aproximativ 92 de milioane de euro pentru următoarele trei sezoane; o ofertă similară celei actuale. Liga Poloneză spera să obţină echivalentul a 115 milioane de euro pentru aceeaşi perioadă. Aşa încât, în pre-zent, prin intermediul agenţiei de consultanţă Ufa Sports, Ekstraklasa caută un partener financiar dispus să investească peste 100 de milioane de euro într-un canal TV specializat. O manieră de a pune presiune şi a de ridica miza pentru cei doi postulanţi sus-menţionaţi.

NAscAR-UL sUB PREsIUNEA TELEVIzIUNILoR

Directorul general Fox Sports, David Hill, a declarat recent că doreşte scurtarea curselor NASCAR pentru a se înscrie într-un slot de televizare de trei ore. “Cred că aceste curse sunt mult prea lungi”, a spus responsabilul trustului ce difuzează prima treime a fiecărui sezon de NASCAR, pe în-treg teritoriul nord-american, până la fine-le lui 2014. “Oficialii NASCAR nu negociază însă aşa ceva”, a adăugat Hill, care crede că lungimea curselor (multe dintre ele întinse pe aproape patru ore) reprezintă una din-tre cauzele scăderii NASCAR-ului în audi-enţele TV.

cIRcUITUL dEwTREcE NoI FRoNTIERE

Pe lângă acoperirea pan-europeană fur-nizată de Eurosport, circuitul Dew şi-a găsit două noi pieţe de desfacere, în Israel şi în Norvegia. Canalul israelian Sport5 va asigu-ra în acest an peste 30 de ore de transmi-siuni, incluzând aici şi circutul de iarnă, în timp ce TVNorge a semnat şi ea un con-tract cu organizatorii competiţiei, pentru a difuza rezumate şi magazine construite în jurul circuitului Dew. “Cele două noi acor-duri demonstrează că Dew Tour este un produs atractiv atât pentru canalele spor-tive dedicate, cât şi pentru cele de lifestyle, ce ţintesc publicul tânăr, masculin”, a decla-rat George Krieger, preşedintele Apparent Gravity Media, promotorul circuitului. Dew Tour este difuzat actualmente în peste 60 de ţări şi în 20 de limbi naţionale, pe întreg mapamondul.

Francezii pornesc – nu-i o surpriză – mari favoriţi în weekendul ce va reuni, la Paris - Bercy, crema atletismului de pe bătrânul continent. Cu triplul campion european 2010 Christophe Lemaitre în probele de sprint, cu Mehdi Baala în cele de semifond și Teddy Tamgho la salt în lungime, Franţa vizează plinul de medalii. Rusia, Marea Britanie și Germania sunt însă contracandidate în lupta pentru supremaţie, în timp ce obiectivul delegaţiei României este fixat la două medalii.

CAMPIONATELE EUROPENE DE ATLETISM ÎN SALĂ (4-6 martie)

ȘTIRI

PNEURI cRITIcATE dUPĂ TEsTELE dE IARNĂ îN FoRMULA 1Înaintea revenirii în Formula 1, programată la jumătatea acestei luni, după două decenii

de absenţă la acest nivel, Pirelli s-a confruntat cu un val de critici mascate, venite din partea responsabililor echipelor. Pentru primele patru etape extraeuropene ale sezonului, Pirelli a selectat două tipuri de pneuri, de compoziţie hard, respectiv soft. O alegere curioasă - de obicei sunt selectate pneuri de compoziţii apropiate -, care vine să alimenteze însă acuza-ţiile referitoare la pneurile de compoziţie medium şi supersoft. În timpul testelor efectuate luna trecută, la Valencia, cele două tipuri de anvelope s-ar fi degradat sever, iar pneurile supersoft s-au uzat aproape complet după numai un singur tur de circuit! “Ar fi cel mai uşor lucru din lumea pentru noi să producem un pneu care să reziste pe toată durata we-ekendului”, a replicat Paul Hembery, directorul de motorsport al celor de la Pirelli. “Toată lumea şi-a dorit asemenea pneuri (n.r. - cu rată de uzură avansată), pentru că erau plictisiţi de curse cu o singură oprire la boxe. Echipele şi Bernie Ecclestone voiau din nou câte două pitstop-uri pe cursă, iar noi producem acum pneuri cu acest obiectiv. Acum echipele tre-buie să le exploateze cum ştiu ele mai bine, mai ales în materie de strategie”.

NAdAL şI VoNN, PREMIAţI LA gALA LAUREUsSpaniolul Rafael Nadal (foto stânga) şi americanca Lindsey Vonn au fost marii laureaţi ai

premiilor Laureus, decernate la începutul lunii trecute, în luxosul Emirates Palace Hotel din Abu Dhabi. Numărul 1 mondial în clasamentul ATP, Nadal a câştigat premiul acordat celui mai bun sportiv Laureus, în faţa argentinianului Lionel Messi, a coechipierului acestuia de la FC Barcelona, Andres Iniesta, a starului NBA Kobe Bryant, a pugilistului filipinez Manny Pacquiao şi a celui mai tânăr campion din istoria Formulei 1, Sebastian Vettel.

Câştigătoare anul trecut a Cupei Mondiale feminine la schi alpin şi medaliată cu aur olimpic în proba de coborâre la Vancouver, Vonn s-a impus în faţa unei companii la fel de selecte, în competiţa celei mai bune sportive Laureus. Starurile tenisului mondial Kim Clijsters, Serena Williams şi Caroline Wozniacki, dar şi atletele Blanka Vlasic (Croaţia) şi Jessica Ennis (SUA) s-au aflat printre învinsele schioarei americane.

wIRELEss PE doUĂ RoţIPrima bicicletă electrică wireless a intrat în producţie la începutul lunii trecute. Botezat

Shadow Ebike, modelul este produs de compania canadiană Daymak Inc., care a dezvoltat de altfel şi patentul de propulsare. “Suntem gata de afaceri şi de a semna primele comenzi. Primul Shadow Ebike va fi gata de livrare până pe 30 aprilie”, a anunţat recent Yeg Baiocchi, directoarea generală a companiei canadiene. Modelul - a cărui dezvoltare s-a întins pe patru ani – dispune de un motor de 350 W, cu o baterie din litiu polimer de 36 de volţi şi o intensitate de 10 amperi/oră. Bicicleta face apel la soluţii wireless pentru transmisie, peda-le şi senzori de mişcare, iar preţul de pornire se situează, pentru început, la 1.999 de dolari.

TIgER woods, PARTENER PRIVATUn ofiţer al armatei americane, care a luptat în Afghanistan, a câştigat prin tragere la

sorţi şansa de a-l înfrunta pe Tiger Woods într-o partidă demonstrativă, programată luna trecută înaintea turneului Dubai Desert Classic. Locotenent-colonelul Michael Rowells are handicap 9 şi a fost tras la sorţi din 16.000 de postulanţi. Tatăl lui Tiger, Earl Woods, este un veteran al războiului din Vietnam, de unde şi ataşamentul golferului pentru asemenea partide demonstrative.

PLoAIE dE PREMII PENTRU jUcĂToRII LUI INTER

Atacantul lui Inter Milano, Diego Milito (foto stânga), a fost desemnat recent cel mai bun jucător al sezonului trecut în Italia, iar fostul antrenor al campioanei Europei, Jose Mourinho, cel mai bun tehnician din penin-sulă în stagiunea precedentă. Premiile au venit ca urmare a votului acordat de asocia-ţia jucătorilor italieni de fotbal.

Pe lângă cei doi, gala desfăşurată la sfârşit de ianuarie a mai răsplătit alţi doi compo-nenţi ai campioanei Europei: pe Julio Cesar, numit cel mai bun portar al sezonului, şi pe Maicon, pentru cel mai frumos gol al anului. De asemenea, Walter Samuel – accidentat până la finalul sezonului – a primit, la ega-litate cu Giorgio Chiellini (Juventus) titlul celui mai bun fundaş din Serie A, în timp ce golgeterul stagiunii precedente, Antonio Di Natale (Udinese), a primit titlul celui mai bun jucător italian.

MAzE scRIE IsToRIEPENTRU sLoVENIA

Schioarea Tina Maze a devenit prima campioană mondială pe care Slovenia o dă lumii schiului alpin. Maze s-a impus, la jumătatea lunii trecute, în proba de slalom uriaş din cadrul Campionatelor Mondiale de schi alpin de la Garmisch Partenkirchen. În 20 de ediţii ale Mondialelor de când Slovenia participă cu sportivi proprii, fosta republică iugoslavă n-a avut nici un campi-on titrat. La masculin, Jure Kosir rămâne cel mai galonat schior sloven, cu o medalie de aur obţinută în 1994, la Jocurile Olimpice de la Lillehammer, şi alte trei victorii în eta-pe de Cupă Mondială.

cod FLExIBILPENTRU AccIdENTĂRI

Forul conducător al rugby-ului mondial, International Rugby Board (IRB), va fina-liza, în următoarele săptămâni, un set de măsuri flexibile, vizând a reglementa îngir-jirile acordate pe terenul de joc sportivilor ce au suferit accidentări. Iniţiativa vizează evitarea unor situaţii dramatice, precum cea ivită în noiembrie, în timpul meciului test dintre Anglia şi Africa de Sud. Aripa engleză Chris Ashton a suferit o comoţie, însă a fost autorizat să continue partida, după o serie de teste efectuate ad-hoc de echipa medicală. Ashton a recunoscut că “a mimat foarte bine” în fața medicilor de pe teren, pentru că nu voia să-şi piardă locul în echipă. Despre meci însă, britanicul nu-şi mai aduce aminte mare lucru. Setul de mă-suri va fi prezentat consiliului International Rugby Board în cursul acestei luni.

coNTAMINAT cA LAcRIMA

Alberto Contador a scăpat de suspendarea de un an propusă de Federaţia Spaniolă de Ciclism, după ce forul iberic a decis – la jumătatea lunii trecute – că dublul câştigător al Turului Franţei nu are nici o vină pentru testul doping pozitiv efec-tuat în iulie anul trecut. Contador a fost depistat pozitiv la clenbute-rol, la o analiză efectuată în timpul Turului Franţei. Spaniolul a explicat rezultatul testului prin consumul de

carne contaminată accidental. “Sunt uşurat şi evident foarte fericit de acest verdict. Atât echipei, cât şi autorităţilor, le-am explicat că niciodată n-am trişat sau n-am luat deliberat vreo substanţă interzisă”, a declarat Contador. Verdictul vine după o primă înjumătăţire re-comandată a pedepsei, la sugestia Federaţiei Spaniole. Sancţiunea standard pentru dopaj constă într-o suspendare de doi ani. Uniunea Ciclistă Internaţională şi Agenţia Mondială Antidoping pot intenta recurs la decizia instanţei spaniole, până la finele lui martie, re-spectiv până la jumătatea lui aprilie.

dIN NoU LIdERĂ,dUPĂ cINcI ANI!

Caroline Woznacki şi-a văzut încheiată, la jumătatea lunii trecute, o serie de 18 săp-tămâni în fotoliul de lideră a clasamentului WTA, după ce a fost detronată de belgianca Kim Clijsters. În vârstă de 27 de ani, Clijsters a revenit pe prima poziţie în clasamentul mondial feminin după o pauză de cinci ani! Belgianca s-a întors în tenisul profesionist în urmă cu doi ani, după ce şi-a întemeiat o familie. De atunci încoace, a câştigat trei turnee de Mare Şlem (contra unuia singur înainte de retragere), ultimul dintre ele fi-ind Australian Open, ediţie 2011. 256 de săptămâni s-au scurs între martie 2006, data precedentei sale clasări pe prima pozi-ţie în ierarhia WTA, şi prezent. Doar Serena Williams se poate lăuda cu un interval de absenţă mai spectaculos: 265 de săptămâni de pauză.

EURosPoRT12 MARTIE 2011

În ultimii 4 ani, la proba feminină, 9 dintre cele 12 medalii au revenit patinatoarelor din Japonia (Miki Ando, Mao Asada – în fotografie) sau Coreea de Sud (Kin Yu Na). La perechi, în ultimii 10 ani, 21 dintre cele 30 de medalii au fost cucerite fie de ruși fie de chinezi. Din 2004, de cînd Evgheni Plushenko “s-a plictisit” să ia an de an titlul mondial la masculin, s-a creat loc pe podium doar pentru francezul Joubert, elveţianul Lambiel, americanul Lysacek și canadianul Buttle, singura “ingerinţă” în acest careu de ași fiind a japonezului Daisuke Takahashi (aur în 2010, argint în 2007). O zonă “mai dinamică“ ar fi, prin urmare, proba de dans, acolo unde în ultimii 10 ani arareori au fost doi ani consecutivi în care același cuplu să prindă o medalie și unde au putut urca pe podium și sportivi din ţări mai putin abonate la medalii, cum ar fi Bulgaria și Italia. Cei mai buni patinatori ai lumii se adună pe pamânt japonez pentru a șasea oară, de data asta la National Gymnasium din cadrul complexului Yoyogi din Tokyo. Gazdele sunt mai motivate ca niciodată să-și adjudece cele mai multe medalii - dacă se poate, măcar două de aur - pentru că o medalie ciștigată aici e întrecută în prestigiu doar de un titlu olimpic.

MONDIALELE DE PATINAJ ARTISTIC (Tokyo, 21 – 27 martie)

MIchEL PLATINI nu s-a sfiit să amenințe cu excluderea din Liga Campionilor sau Liga

Europa cluburile care nu îşi echilibrează balanța contabilă, conform noilor reguli ale

fair play-ului financiar. Discuția a reapărut la începutul lunii februarie, când perioada de transferuri a evidențiat pierderi importante la multe cluburi, generate de cheltuielile pentru aducerea unor noi jucători, cheltu-ieli neacoperite de încasări pe măsură.

Preşedintele UEFA a făcut o serie de declarații care trebuie să dea de gândit mai ales marilor cluburi, ele fiind acelea care ra-portează aproape an de an deficite de ordi-nul zecilor de milioane de euro. Francezul încearcă astfel să avertizeze că deciziile

luate acum doi ani, când au fost adoptate criteriile financiare de licențiere, într-un pa-chet denumit “fair play financiar”, nu sunt vorbe în vânt şi că termenul la care vor intra cu adevărat în vigoare se apropie.

Iar pericolul va fi atunci maxim: “Va veni vremea ca acestea să se conformeze, dacă e vreun club care încă nu s-a aliniat. Nu e ceva ce eu îmi doresc, dar astfel de situații vor fi analizate de Comitetul Disciplinar. Va fi ultima fază, fotbalul va continua fără ei!” a declarat Platini.

Anarhia financiarăAvertismentul e clar, iar Platini l-a întărit:

“Am ales acest drum şi nu vom da înapoi. Este un efort deliberat de a nu mai continua făcându-ne că nu vedem şi nu înțelegem. Îmi doresc să nu vedem cluburi care sunt parte a moştenirii europene dispărând din cauza managementului prost”.

Ce vrea, de fapt, Platini? La propunerea sa, Comitetul Executiv al UEFA a decis, în septembrie 2009, să adopte un set de re-guli, după consultări cu cluburile de pe continent, reguli care să oprească anarhia financiară fără precedent în Europa fotba-listică. Astfel a apărut un dosar cu peste 90 de pagini, care arată clar şi în detaliu ce griji trebuie să aibă echipele înainte de a se în-scrie în competițiile europene. Conceptul de „fair play financiar” a fost unul dintre cele unsprezece valori promovate în 2009 de preşedintele Platini.

Tot mai multe cluburi cheltuiesc mai mult decât încasează, plătind salarii enor-me sau sume uriaşe pentru transferuri. Cele mai îndatorate cluburi reuşesc să aibă bani de cheltuieli fie din împrumuturi, fie din injecții financiare venite de la magnați din lumea arabă sau din Rusia.

O analiză efectuată de firma de consultanță Deloitte arată că, în ciuda pro-blemelor economice globale, cluburile din Premier League au cheltuit în perioada de transferuri din ianuarie 2011 aproximativ 225 de milioane de lire sterline (un nou re-cord, precedentul fiind 175 de milioanede lire sterline, în 2008).

Comparația cu ianuarie 2010 e şocantă: acum un an suma cheltuită era de doar 30 de milioane de lire sterline! Cam 80% din suma acestui an e concentrată în jurul a doar patru cluburi (Chelsea, Liverpool, Manchester City şi Aston Villa) şi a doar

şase jucători. O altă statistică privind clu-burile engleze a evidențiat că doar patru dintre cele 20 din Premier League din se-zonul 2009-2010 ar putea să satisfacă noile principii financiare ale UEFA. Cea mai mare provocare pentru a îndeplini aceste crite-rii o are Manchester City, cu o pierdere în această perioadă de 121,3 milioane de lire sterline. Şi Chelsea a raportat 71 de milioa-ne de lire sterline pierderi în iunie 2010, dar a estimat că le poate acoperi în parte din sumele încasate ca urmare a participării în lucrativa Champions League.

Per ansamblu, îngrijorarea UEFA vine şi după ce un raport intern a arătat că 56% dintre cluburile de primă ligă de pe conti-nent au avut pierderi în 2009, față de 47% în anul precedent. A fost semnul clar al impactului imediat al recesiunii economi-ce globale, mai ales că multe echipe şi-au pierdut sponsorii, au avut întârzieri de pla-tă, sau s-au micşorat încasările din dreptu-rile de televizare. Auditul efectuat de forul continental la 733 de cluburi din cele 53 de asociații naționale a arătat că pierderile totale, în 2009, au fost de 1,2 miliarde de euro, sumele cele mai mari fiind înregistra-te la cluburile din campionatele puternice: Anglia, Spania sau Italia. Acest scenariu duce la insolvență, faliment sau trecere în administrare, aşa cum s-a întâmplat deja cu Portsmouth, în Anglia.

Practic, încercând să controleze anar-hia financiară, UEFA vrea să stabilizeze pe termen lung situația cluburilor de pe con-tinent, totodată asigurându-se că şansele sunt egale pentru toate echipele.

Care e planul?Cheia deciziilor UEFA este faptul că regu-

lile vor proteja longevitatea la vârf a clubu-rilor de fotbal. Ideea e de a stabiliza balanța financiară a cluburilor, începând cu sezonul 2011-2012: nici un club nu poate cheltui mai mult decât încasează în timpul unui an competițional.

Situația financiară a fiecărui club va fi mo-nitorizată de Comisia de Control Financiar a Cluburilor din cadrul UEFA, care e condusă de fostul prim-ministru belgian Jean-Luc Dehaene. Practic, cluburile vor fi monito-rizate, auditate şi apoi vor primi licență în funcție de rezultatele auditului. Regulile spun că, în primele trei sezoane, adică până în 2014, pierderile admise sunt de 45 de mi-lioane de euro, câte 15 în medie pe sezon. În următorii trei ani, pierderile acceptate scad la 30 de milioane, apoi vor fi doar 15 milioane în următorul interval de trei ani, pentru ca din 2021 pierderile, cel puțin ca proiecție a UEFA, să fie zero.

Efectul acestui adevărat „socialism spor-tiv” poate fi uşor de bănuit: nivelarea valo-rilor se va produce, uşor-uşor, în jos. Apoi, 15 sau 10 milioane deficit anual pentru un club mic, cu buget de 10, 20 sau 50 milioa-ne de euro este încă destul de mare, dar pentru un club mare, cu buget de sute de milioane, poate fi un deficit foarte redus şi, prin urmare, exagerat de restrictiv. Iar din 2021 practic cluburilor (care sunt societăți comerciale, unele listate la bursă) li s-ar in-terzice creditarea!

De ce s-ar preocupa atât de mult UEFA dacă un club dă faliment sau nu? În prin-cipiu, să admitem ipoteza fantezistă că dispariția cvasi-simultană a unor branduri uriaşe ca Manchester, Barcelona, Real sau Inter ar scădea interesul pentru fotbal, pen-tru competiții, etc. Evident, în scurtă vreme ar apărea alte branduri care le-ar lua locul! Atunci? Nu mai rămine decât dorința pro-tejării pieței interne, a campionatelor mai mici, in fața avansului organizatoric uriaş luat de un grup de 10-15 cluburi, majori-tatea engleze, care pot cumpăra aproa-pe oricând, aproape orice, pentru că se

Cluburile europene de fotbal nu se sfiesc să cheltuiască mai mult decât încasează, unele raportând datorii de zeci de milioane de euro. Preşedintele UEFA, Michel Platini, a avertizat că le va exclude din cupele europene pe cele cu balanță financiară negativă. Mai mult, Preşedintele UEFA i-a atras de partea sa pe cei mai importanţi membri FIFA în sprijinul unui plan prin care fotbalul s-ar transforma într-un sport estival.

MARTIE 2011 17EURosPoRTEURosPoRT16 MARTIE 2011

finanțează şi se dezvoltă din şi prin deficit, ceea ce imensa majoritate a cluburilor nu pot face. Apoi, ar mai fi dorința de a dezvol-ta fotbalul feminin, cel de tineret, care altfel ar fi condamnate la anonimat în fața actu-alelor super-puteri şi a actualelor super-compețitii masculine create chiar de UEFA.

Regulile de „fair play financiar” se referă şi la alte aspecte pe care cluburile trebuie să le rezolve: investițiile în infrastructură şi academii pentru juniori, dar şi controlul salariilor şi sumelor de transfer. Chiar şi co-misioanele agenților vor fi monitorizate de UEFA, la fel primele şi bonusurile.

E drept, noile reguli vor face ca un jucător sau agentul lui să aibă foarte puține de spus când se va discuta salariul, pentru că fieca-re club va avea, practic, o limită în care va trebui să se încadreze. Singurul mod în care un jucător va putea să încaseze un salariu mai mare va fi doar dacă clubul va avea în-

casări generale mai mari. Iar proprietarii nu vor mai putea să bage mâna în propriul bu-zunar pentru a plăti unui fotbalist un salariu mai mare. Ceea ce va face, conform filoso-fiei UEFA, exprimată de Michel Platini, ca unele cluburi mici şi mai puțin cunoscute să-şi poată păstra jucătorii talentați, tineri, crescându-şi astfel şansele de a ajunge în competițiile continentale.

Noile reguli UEFA ar putea avea impact şi asupra sumelor plătite pentru drepturile de televiziune. Dacă mişcările de jucători vor scădea între campionate, multe dintre ligile

europene (poate nu chiar Anglia, Spania sau Italia) vor încasa mai puțini bani, pentru că interesul ar putea să scadă iar valoarea drepturilor TV s-ar plafona.

Cupă mondială în plină iarnă

Susţinând ideea pe care a anunţat-o pu-blic în repetate rânduri, aceea ca în 2022 Qatarul să organizeze prima Cupă mondi-ală de iarnă din istorie, Platini pare dispus să întreacă măsura şi să-şi pună în cap toată lumea fotbalului mare. Planul şocant al şe-fului UEFA este ca, din 2015, turneele ma-jore precum Campionatul Mondial sau cel European să aibă loc în februarie şi martie. Astfel, ligile de fotbal din Europa vor avea sezoanele interne disputate între martie şi octombrie, fiind constrânse să-şi comprime

programul într-un interval de mai puţin de 8 luni, iar meciurile de calificare ale echipe-lor naţionale se vor juca în sistem campio-nat, pe o perioadă de circa şase săptămâni, în noiembrie şi decembrie, urmate de o va-canţă de patru săptămâni până la mijlocul lunii ianuarie.

„Revoluţia” lui Platini este deocamdată la nivel de proiect, dar se pare că e spriji-nită de FIFA, iar francezul ar putea teoretic forţa schimbarea prin voturile membrilor comitetului executiv al forului mondial. De fapt, ideea acestui calendar fantezist a

căpătat contur după controversata desem-nare a Qatarului drept gazda mondialului din 2022. Atunci, Sepp Blatter a admis că în iunie şi iulie va fi imposibil să se joace fot-bal în zona Golfului, în contextul unei veri deşertice cu temperaturi medii diurne de aproximativ 50 de grade Celsius.

Programul creat de Platini ar fi astfel soluţia perfectă, mai ales că Blatter nu s-a arătat prea convins de ambiţiosul proiect al organizatorilor de a scădea artificial tem-peratura aerului în zona stadioanelor pe care se desfăşoară partidele. Totuşi, pentru reuşita unui singur turneu final, ar putea fi sacrificat un întreg sistem, a cărui tradiţie înseamnă enorm pentru toată lumea.

Nu e prima dată când Michel Platini în-cearcă să zguduie fotbalul cu astfel de idei. O schemă similară a fost propusă de fran-cez şi în 1998, iar atunci ligi precum cele din Italia şi Spania nici nu au vrut să audă.

Acum, prima reacţie a venit evident din Anglia, singura naţiune care înglobează fotbalul în spectacolul Crăciunului şi al Anului Nou. „Nu avem cum să acceptăm aşa ceva. Jucăm astfel de 140 de ani şi nu putem dintr-o dată să mutăm campionatul în vară” sunt cuvintele directorului executiv al Premier League, Richard Scudamore.

Dincolo de tradiţie, englezii consideră că o astfel de schimbare ar avea efecte de-vastatoare pentru celelalte sporturi majore din „insulă”, precum rugby şi cricket. „Dacă propunerea va fi acceptată de FIFA, ne va fi imposibil să păstrăm sistemul cu 20 de echipe. Abia reuşim să facem un calendar cu 38 de etape în 36 de săptămâni, cum o să înghesuim totul în 32?”, adaugă indignat Scudamore, care aminteşte şi de celelal-te competiţii incluse în aceeaşi perioadă: Cupa Angliei, Cupa Ligii, Liga Campionilor şi Liga Europa.

Oricum, între Platini şi englezi există un mic „război rece”, un recent episod consu-mându-se după finala Cupei Asiei, la care şeful UEFA s-a declarat surprins că nu a văzut la meci nici un reprezentant al FA şi i-a certat pe britanici pentru lipsa lor de im-plicare în acţiunile forului continental sau cel mondial. „Anglia practic e o anonimă la nivelul UEFA şi FIFA. Geoff Thompson se va retrage în mai puţin de 2 ani iar singurul propus să-l înlocuiască, David Bernstein, are 67 de ani, limita fiind de 70” a mai spus Platini, care îl susţine pe David Beckham ca soluţie extremă pentru îmbunătăţirea

imaginii Angliei în forurile internaţionale. Germanul Reinhard Rauball, preşedintele

Bundesligii, s-a opus şi el radical: „Nu poate exista sub nici o formă o astfel de schimba-re revoluţionară, fără acordul celor 5 mari ligi europene. Sunt împotrivă şi sunt sigur că nici englezii nu vor accepta aşa ceva”.

Asociaţia europeană a ligilor profesionis-te a reacţionat la rândul său, un purtător de cuvânt subliniind imposibilitatea acceptării acestui calendar de către mai toate cam-pionatele bătrânului continent. Singurele ţări care probabil nu ar avea obiecţii ar fi cele care au adoptat demult acest sistem, din considerente climatice: Rusia, Suedia, Norvegia, Finlanda şi Islanda.

Meciuri la nivel înaltExista şi tensiuni serioase între cluburi

şi federaţii referitor la numarul de meciuri

pe care jucătorii unor cluburi, platiţi de cluburi, le joacă pentru echipa naţiona-la. Preşedintele FIFA, Blatter, consideră că unele cluburi (mai ales cele britanice) sunt implicate în prea multe competiţii şi au de jucat prea multe meciuri. Cum unii jucători s-au accidentat în amicalele jucate prea re-pede după Cupa Mondială de anul trecut, Blatter pune aceasta pe seama numărului mare de partide de la club, iar cluburile acu-ză, la rândul lor, numărul mare de solicitări la echipele naţionale.

Preşedintele Asociației Cluburilor de

Fotbal Europene şi, totodată, preşe-dintele lui Bayern Munchen, Karl-Heinz Rummenigge, a criticat dur FIFA şi UEFA: „Vremea monopolurilor a trecut. Cluburile trebuie să fie implicate în deciziile care le afectează. Acum e vremea unei schim-bări”. Asociaţia şi-a exprimat îngrijorarea în ceea ce priveşte maniera în care chesti-uni de asemenea importanţă sunt tratate de forul mondial şi se opune schimbărilor de sistem de disputare a competiţiilor, in-clusiv a unei Cupe Mondiale de iarnă (în fe-bruarie-martie). FIFA a format un „comitet pentru cluburile de fotbal” care-i include pe Rummenigge, Umberto Gandini de la Milan şi Jean Michel Aulas de la Lyon, dar David Gill, şeful executiv de la Manchester United, consideră că acest comitet este încă într-o fază „primară”.

Mai mult, cluburile se opun „oricărei idei prin care turneul olimpic de fotbal ar putea

fi inclus în calendarul FIFA”. Blatter este în favoarea menținerii limitei de vârstă de 23 de ani pentru turneul olimpic în vreme ce – evident – cluburile şi-ar dori acesta limi-tă scazută la 19 ani – cifră susţinută chiar şi de Michel Platini. Preşedintele Comitetului International Olimpic (CIO), belgianul Jacques Rogge, ar dori să nu existe nici o limită, dar Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a dat dreptate cluburilor în pri-vinţa unui conflict privitor la acceptul parti-cipării unor jucatori la Jocurile Olimpice din Beijing, în 2008.

Toate aceste idei de reorganizare da-tează încă din 1998, de pe vremea în care Platini era adjunctul lui Blatter la FIFA. Ceea ce poate explica inclusiv desemnarea Qatarului ca gazdă a CM din 2022, ocazia perfectă să se reia toate discuțiile, inclusiv cea legată de calendarul competițional.

Happy end?Dacă Platini îşi va pune în aplicare planul,

va fi doar o chestiune de timp până când principalele ligi ale Europei se vor dezafilia de la UEFA şi îşi vor înfiinţa un for propriu, iar Liga Campionilor şi Liga Europa vor fi şi ele scindate. Blatter, Platini şi unii membri FIFA sunt deja banuiţi că ar avea interese ascunse şi că roţile unei astfel de „revolu-ţii” s-au pus în mişcare încă de acum câţiva ani. Astfel, discuțiile despre o Ligă profesi-onistă independentă a celor mai mari clu-buri europene pot fi redeschise. Mai ales că unele dintre ele studiază deja posibilitatea de a ataca juridic noile reguli. Foarte pro-babil, această situaţie va căpăta noi dimen-siuni în 2011, după realegerile lui Platini şi Blatter la conducerile UEFA, respectiv FIFA. Asta, dacă Blatter va fi reales, întrucât chiar preşedintele Confederației Asiatice de Fotbal, Mohamed Bin Hammam, a recunos-cut că i s-a propus să candideze împotriva elvețianului. Scaunul lui Platini pare însă perfect asigurat.

Desigur că nu există vreo garanție că aceste idei vor fi implementate cu succes în Europa. Dar UEFA intenționează să le im-pună tuturor echipelor, ceea ce înseamnă că dezbaterea rămâne deschisă. Mai ales că implicarea directă a forului continental la nivel de organizații naționale, pune în discuție rolul federațiilor. Nu pot acestea să-şi creeze, la nivel național, un set de re-guli? Exercitându-şi puterea la un aseme-nea nivel, UEFA s-ar putea doar să-şi crească numărul inamicilor peste tot pe continent.

Sau ne îndreptăm spre compromis: FIFA şi UEFA schimbă calendarul competițional, colaborează mult mai strâns cu CIO dar şi „fair play-ul financiar” va deveni, cu timpul, mai blând, mai desuet... iar finalul va fi unul fericit pentru toată lumea!

Ceea ce sigur rămâne este imaginea de revoluționar pe care fostul internațional francez şi-o construieşte.

MARTIE 2011 18EURosPoRTEURosPoRT18 MARTIE 2011

- Erai foarte tânăr când ai venit cu fa-milia în sUA. cât de greu ţi-a fost să te adaptezi cu această schimbare, cu mu-tatul într-o altă ţară?

- Aveam 9 ani când am venit aici şi nu vorbeam deloc engleza, motiv pentru care a fost dificil la început. Am fost la o şcoală

unde se preda în limba engleză şi a urmat o perioadă de tranziţie de câţiva ani. Am crescut în New York, în Queens, şi mă du-ceam mereu la numeroasele terenuri de baschet de acolo, unde am început să practic acest sport. Am fost mereu un tip mare şi atletic, aşa că pe măsură ce am

început să joc mai bine, îmi făceam mai mulţi prieteni. Sunt aici de mult timp, am început în colegiu, la Tennessee, am jucat 9 ani în NBA şi, după ce m-am retras, lucrez în NBA de aproximativ 25 de ani.

- Ai fost campion olimpic cu naţio-nala americană la Montreal, în 1976.

INTERVIU

Te-ai gândit vreo-dată să joci şi pen-tru Romånia?

- Când eram tânăr mă gândeam la tot felul de asemenea lucruri. Îmi amintesc de Romånia, când am venit aici eram suficient de mare să ţin minte viaţa de acolo, pe priete-nii pe care îi aveam, dar apoi am devenit american. Am fost suficient de norocos să am talentul nece-sar să joc la un cole-giu bun şi să ajung în naţionala americană. În momentul de faţă, cea mai mare reuşită a mea ca jucător a fost să câştig medalia olimpică de aur în 1976.

- Fiul tău, dan, a obţinut cetăţenia ro-mână şi a jucat pentru naţionala noas-tră. ce mai face acum şi care mai sunt planurile sale legate de reprezentativa României?

- În ultimii trei ani a jucat în Spania, la Valladolid, iar anul acesta este în Israel, la Bnei Hasharon. Pe viitor, dacă va mai avea ocazia şi dacă aceasta va reprezenta o bună oportunitate pen-tru el, sigur că va mai juca în naţionala României. A fost foarte bine tratat aco-lo, respectat, şi a încercat să joace cât mai bine, dar din nefericire s-a accidentat la naţională şi nu a mai putut să intre pe teren.

- Urmăreşti ce se întâm-plă actualmente în bas-chetul din România?

- Ştiu foarte puţine des-pre liga din România, mai exact ştiu că sunt foarte mulţi jucători americani acolo, dar cam la atât se rezumă cunoştintele mele despre baschetul românesc. Îl vad mereu jucând pe Vlad Moldoveanu, la American University din campionatul universitar. Este un jucător

tânăr, foarte înalt, care a progresat mult în ultimul timp. Are mult potenţial.

- cât de mult contează că joacă la un colegiu mai slab cotat decât george Mason, cel la care evolua înainte?

- Nu contează prea mult. Cel mai im-portant lucru este să te simţi confortabil acolo unde eşti, să joci cât mai mult şi să îţi desfăşori activitatea într-un mediu com-petitiv. Nu ştiu cum a fost la George Mason dar în mod evident nu se simţea la fel de confortabil ca la American University unde

joacă mai mult şi mai bine. Toate aceste lucruri sunt foarte importan-te pentru un tânăr jucător.

- crezi că poate ajunge în draft-ul NBA?

- Asta depinde numai de el, de cât de bine joacă şi de cât de mult pro-gresează. Are cali-tăţi, este înalt, are o aruncare bună şi a progresat mult. Cred că multă lume îi va monitoriza evoluţiile, dar totul depinde de el, de

cât de mult îşi poate îmbunătăţi jocul până la finalul carierei în colegiu. Întotdeauna am spus că jucătorul ne spune nouă, repre-zentanţilor echipelor din NBA, ce să facem cu el. Dacă joacă bine, atunci ne spune că merită să îl luăm în calcul, dacă evoluea-ză excelent, atunci ne oferă o garanţie că poate ajuta echipa.

- în ultimul timp apar peste tot din ce în ce mai mulţi jucători internaţionali ti-neri şi de valoare.

- Secretul este să ai antrenori buni la juniori şi să dezvolţi tinerii jucători. Îţi mai trebuie şi toate facilităţile necesare, o infrastructură bună, iar ţări ca Spania, Croaţia, Serbia, Grecia sau Turcia au reuşit să creeze un mediu bun pentru performanţă, pentru dezvol-tarea cunoştinţelor şi aptitu-dinilor de bază ale tinerilor jucători. În urmă cu 15 ani, vedeam tot felul de jucători internaţionali tineri care aveau probleme cu arunca-rea la coş, de exemplu, însă acum totul este diferit. Toţi ştiu foarte bine baschetul şi joacă excelent în echipă.

- Anul acesta, sUA au reuşit să câştige din nou titlul mondial la baschet cu o echipă tânără şi foar-te motivată. care crezi că

S-a născut la Satu Mare şi a plecat împreună din ţară alături de familie, pe când avea doar 9 ani. Ernie Grunfeld este acum preşedintele echipei din NBA Washington Wizards şi a fost campion olimpic cu naţionala SUA în 1976.

«JUcăTORUL NE SPUNEcE Să fAcEM cU EL»

Din Satu Mare, direct în NBA

Ernie Grunfeld s-a născut pe 24 aprilie 1955 la Satu Mare. A emigrat în SUA în 1964, împreună cu părinţii, Alex și Livia. A crescut în New York, unde a absolvit liceul Forest Hills, iar în 1973 a fost selecţionat să joace în reprezentativa americană la Maccabiah Games. În acea echipă, a fost singurul jucător provenit din liceu și a fost titular în toate meciurile. După liceu a ales Universitatea din Tennessee, unde a fost coechipier cu Bernard King, viitor mare jucător în NBA, cuplul Grunfeld-King fiind denumit «Ernie and Bernie Show».

În 1976 a fost selecţionat în naţionala americană. Ernie încă avea pașaport romånesc, așa că a fost dus cu un avion privat la Washington unde, în aceeași zi, i s-a făcut cetăţenie americană, iar apoi a fost trimis direct în cantonamentul reprezentativei de baschet.În 1977, a fost selecţionat de Milwaukee Bucks de pe a 11-a poziţie a draftului NBA. A mai jucat la Kansas City Kings și New York Knicks și s-a retras în 1986. Până în 1989 a fost comentator TV, după care a devenit antrenor secund și manager general la Knicks. Din 1999 până în 2003 a fost manager la Milwaukee Bucks, după care a devenit președintele celor de la Washington Wizards.

MARTIE 2011 21EURosPoRT

Ernie Grunfeld (stânga în foto) a trecut prin toate nivelurile de management ale unei licențe în NBA

EURosPoRT22 MARTIE 2011

a fost secretul succesului acestei echipe ce nu a beneficiat de vedetele din NBA?

- Echipa a fost foarte bine legată, fiecare şi-a acceptat şi şi-a respectat rolul. Nu au avut foarte mulţi oameni mari, dar s-au folosit de avantajul vitezei de reacţie, a rapidităţii şi au reuşit să joace foarte bine. Kevin Durant a avut un turneu foarte bun şi a demonstrat că este un jucator excelent.

Baschetul este acum un sport global, FIBA încearcă să schimbe din reguli pen-

tru a se apropia de NBA, liga noastră face acelaşi lucru, aşa că stilul de joc începe să devină similar, în America şi în Europa. Jucătorii internaţionali sunt mult mai buni decât în urmă cu un deceniu, cea mai bună dovadă fiind faptul că în NBA sunt 85 de ju-cători străini, din Europa, Asia sau America de Sud. Acum peste tot în lume sunt jucă-tori buni, antrenorii au progresat şi ei foar-te mult, iar asta a contribuit la progresul

baschetului mondial şi la faptul că naţio-nala americană are parte de meciuri din ce în ce mai grele.

- Vorbind despre Europa, te gândeşti pe viitor să colaborezi cu echipe de aici, poate chiar din Romånia?

- Nu putem face asta. NBA controlează toate aceste acţiuni, iar noi nu putem face pe cont propriu aşa ceva. Dar NBA organi-zează tot felul de cursuri, în o mulţime de ţări, plus că au început să se joace foarte

multe meciuri de presezon şi de sezon re-gulat pe alte continente. David Stern chiar a menţionat că nu exclude nici posibilita-tea ca o echipă din Europa să joace în NBA.

- Ai fost managerul multor echipe bune, inclusiv a celor de la New York Knicks când au jucat finala NBA în 1994 şi 1999. ce trebuie să facă un manager pentru a construi o echipă competitivă în liga nord-americană de baschet?

- Nu există o formulă anume. Evident, ca să ai o echipă bună îţi trebuie jucători buni. Mai ai nevoie de o bună “chimie” între bas-chetbalişti, ai nevoie să găseşti antrenorul potrivit pentru ei şi trebuie să creezi un mediu propice performanţei. Trebuie să lucrezi cu oameni competitivi, muncitori şi care să se poată sacrifica pentru echipă. Mai ai nevoie şi de noroc, să nu ţi se acci-denteze jucători, pentru că NBA este o ligă foarte competitivă, şi trebuie să ai capa-

citatea de a aduna cât mai multe talente care să alcătuiască o adevărată echipă.

- o ultimă întrebare: mai vorbeşti lim-ba română?

- Nu mai vorbesc bine româna, “nu ştie româneşte”... La fel şi cu maghiara. Vorbeam ambele limbi, fiind născut la Satu Mare, lângă graniţă. Acasă vorbeam şi ro-mână şi maghiară, dar nu îmi mai amintesc bine niciuna dintre limbi.

Cariera de comentator TV l-a ajutat să gestioneze, acum dintr-o altă postură relația cu media

COVER STORY

Cap de afiș al ultimelor șase luni în Formula 1, cazul Lotus contra Lotus se anunţă deja drept una dintre cele mai încurcate și încărcate de consecinţe speţe din istoria modernă a Marelui Circ. Cum s-a ajuns aici?

ÎN FAţA EscALAdEI nesustenabile a bugetelor în F1 s-a născut nu de ieri, de azi, ideea de a permite marilor

echipe să alinieze nu două, ci câte trei mo-noposturi la startul unui Grand Prix. O idee reluată până la startul crizei economice, cu consecvenţă, de fiecare dată când micile echipe întrevedeau colapsul.

Ântre timp, loviţi de criza financiară, ma-rii constructori s-au retras din F1, bugetele au fost limitate, lasând loc micilor structuri independente dornice să populeze discipli-na. Curiozitatea acestui start de sezon 2011 constă însă în faptul că - deşi regulamentul nu o permite - avem nu trei, ci patru mono-posturi ce poartă acelaşi nume! Două vop-site în verde, două în negru şi auriu dar toa-te patru revendicându-şi denumirea Lotus.

Două echipe diferite le-au fabricat. Ambele britanice, despărţite de cam 200 de kilometri. Şi doar Înalta Curte de Justiţie din Londra va decide, pe 21 martie, cu o săptă-mână înainte de startul sezonului, cine este îndreptăţită să poarte faimosul nume.

Cine sunt artizanii conflictului şi ce mize sunt în joc? Tony Fernandes, Dany Bahar şi

Gerard Lopez ar fi putut demult tranşa si-tuaţia. Orgoliile de oameni de afaceri, miza financiară şi potenţialul uriaş al unei mărci considerate “The British Ferrari” i-au împie-dicat, până acum, să ajungă la vreun acord.

Ocazia Lotus RacingCompania de automobile Lotus Cars a

intrat, în 1996, în proprietatea constructo-rului malaezian de automobile Proton, care a lăsat să vegeteze marca britanică preţ de mai bine de un deceniu. Primele încercări de a o revitaliza au demarat abia o dată cu venirea lui Claudio Berro, fost responsabil Ferrari F1 şi Maserati. Iar o dată cu coopta-rea lui Dany Bahar, în toamna lui 2009, ide-ea de a revigora marca prin participarea în sporturile cu motor a prins contur.

Oportunităţile nu aşteptaseră însă sosi-rea lui Bahar. Prima dintre ele – cea legată de retragerea marilor constructori din F1 şi deschiderea FIA către noi echipe - a venit la finele lui 2009. Malaezianul Tony Fernandes s-a plasat atunci în postura de finanţator al propriei echipe independente, care voia să intre în F1, iar Proton - într-un exercițiu de

imagine gratuit - a acceptat să-i cedeze uti-lizarea numelui Lotus Racing pentru 5 ani.

“N-au existat nici un fel de probleme cu Proton”, explică Fernandes într-un interviu acordat săptămânalului britanic Autosport. “Dany Bahar a venit însă chiar în perioada în care parafam contractul cu Proton, avea un alt plan şi a făcut orice pentru a-l opri.”

În primul an, echipa lui Tony Fernandes, Lotus Racing, a prins locul 10, aducător de bani: cam de 36 de milioane de dolari. Un mizilic însă în comparaţie cu echipele de top 5 în clasamentul constructorilor, acolo unde viza Bahar.

Planul corporatistBahar avea planul său de a aduce Lotus

în Formula 1. Un plan complex şi bine struc-turat, căruia avea să-i dea curs începând cu vara lui 2010 când acţionarii Proton au fost convinşi pentru revenirea Lotus în Formula 1 de capacitatea acestui nume legendar de a strânge sponsori şi de a structura o echi-pă competitivă.

Iniţial, în vizorul boss-ului Lotus Cars intrase Sauber. O echipă mică, dar bine structurată, cu facilităţi high-tech, susţi-nute financiar până în toamna lui 2009 de BMW. Cu Sauber, marca bavareză triumfase deja într-un Grand Prix şi, pentru Bahar, ar fi putut fi o carte câştigătoare. Asta până în momentul în care Gerard Lopez – pa-tron al Genii Capital şi proprietar al echipei Renault F1 - a intrat pe fir.

Fostă campioană mondială în urmă cu

numai cinci ani, Renault F1 avea atuul de a fi amplasată la Enstone, în Silicon Valley-ul Formulei 1, aşa cum a fost supranumită re-giunea de la nord de Londra ce regrupea-ză sediile marilor echipe britanice de F1 (Williams, McLaren, Red Bull, Force India). Spre deosebire de Lotus Racing, dispunea de un grup solid ce cunoscuse, în trecutul recent, victorii şi titluri mondiale. Un atu imposibil de neglijat într-un sport în care zecimile de secundă faţă de concurenţă se câştigă în ani de zile de trudă şi investiţii.

Bahar şi Lopez au negociat termenii afa-cerii la finele verii şi pe toată durata toam-nei. Apoi au semnat un plan multianual ce prevede transferul a jumătate dintre acţiu-nile echipei către Lotus Cars. Afacerea risca însă să fie blocată de specificul contracte-lor comerciale între echipe şi FOM, societa-tea ce gestionează Formula 1.

Regulamentul FOM nu permite schim-barea numelui unei echipe de la un an la altul fără pierderi financiare considerabile pentru respectivul team. Sunt banii pro-veniţi din drepturile de difuzare, împărţiţi conform Acordului Concorde. Un algoritm complicat, ce ia în calcul, printre altele po-ziţia ocupată de fiecare echipă la finalul se-zonului precedent. Totul – pentru a asigura stabilitatea disciplinei.

Or, prin redenumirea echipei Renault F1 în Lotus, Proton ar fi pierdut banii din drepturile de difuzare pe anul trecut (suma estimată undeva în jurul a 70 de

şAPTE TITLURIMoNdIALE îN 15 ANI

Britanicul Colin Chapman a înfiinţat Lotus Engineering în 1952. Fiu al unui manager de hotel, Chapman studiase ingineria mecanică la University College din Londra. A cunoscut imediat succesul în materie de modele sport, pentru ca în 1957 să înceapă să producă monoposturi. Mai întâi de Formula 2, apoi – cu începere din 1958 – de Grand Prix. Prima victorie a Team-ului Lotus a venit în 1961. Iar din acel moment, spirala succesului și a inovaţiei în Grand Prix le-a adus lui Chapman și echipei 7 titluri mondiale (1963, 1965, 1968, 1970, 1972, 1973, 1978). În paralel, compania de modele sport a fost o reușită (modelele Seven și Elite, apoi Elan și Cortina), iar peste ocean, Team Lotus devenea primul constructor european care învingea mastodonţii americani în cursa de 500 de mile de la Indianapolis (victorie Jim Clark în 1965). Survenită în decembrie 1982, moartea lui Colin Chapman (54 de ani) a dus la declinul lent, dar ireversibil al echipei. La finele sezonului 1994, Team Lotus s-a desființat și a ieșit din Formula 1.

Sub patronajul lui Fernandes, Lotus Racing a fost cea mai bună dintre echipele debutante în sezonul 2010

Mâna dreaptă a lui Fernandes, Mike Gascoyne a pus pe picioare o echipă de la zero.

urma să preia integral acţionariatul echipei în următorii trei ani. “Nu ne-am implica pe termen lung doar ca sponsor al echipei”.

Cu Renault în postura de furnizor de motoare cel puţin până la finele lui 2014, titulatura Lotus Renault era asigurată. Una cu o încărcătură istorică şi un potenţial de marketing aparte. În cele patru sezoane ale parteneriatului dintre cele două mărci (1983 – 1986), Lotus a cunoscut ultimele sale victorii în F1, aduse de Ayrton Senna. Nu degeaba primul produs al noii alianţe l-a reprezentat culoarea noului monopost, îmbrăcat în negru şi auriu. O afiliere pu-ternică atât cu perioada anilor 80, cât şi cu generaţiile Lotus anterioare, decorate cu acelaşi blazon al sponsorului principal de-atunci, John Player Special. Rămânea însă un obstacol în calea afacerii de succes para-fate de Bahar şi Lopez: celălalt Lotus.

“Încercăm cu Red Bull”

În toată această desfăşurare e evenimen-telor, Tony Fernandes a înţeles că, pentru a progresa din coada plutonului, trebuie să-şi transforme team-ul din Norfolk într-o echi-pă atractivă nu numai pentru sponsori, ci şi competitivă pe circuite.

În faţa problemelor hidraulice recurente întâmpinate de monoposturile sale anul trecut, Fernandes, la sugestia directoru-lui său sportiv, Mike Gascoyne, a decis să schimbe partenerul motorist. A renunţat la motoarele Cosworth şi a parafat un acord de furnizare cu Renault. Ironia sorţii însă fă-cea ca, la început de toamnă, a doua echipă Lotus Renault să-şi pregătească, separat, cărţile pentru stagiunea ce avea să urmeze.

Pe lângă un nou motor, Fernandes dorea însă şi o nouă transmisie. Iar aici, malae-zianul a jucat prudent. Altfel ar fi căzut în plasa abil întinsă de Bahar. Spre deosebire de motor, transmisia a fost mereu apana-jul fabricantului de şasiuri. Prin urmare, nu era nimic de negociat direct cu motoris-tul Renault, ci cu proprietarii echipei din Enstone. Altfel spus, cu Gerard Lopez şi, în prezent, Dany Bahar.

“Vă puteţi imagina acum ce ar fi însemnat să cumpărăm cutii de viteze de la Enstone?” S-ar fi plasat singur într-un raport de forţe defavorabil şi, fără cutii de viteze, n-ar fi pu-tut evolua în sezonul 2011. “Mike m-a sunat

în acea noapte şi până la urmă mi-a zis: <<Ai dreptate, să încercăm cu Red Bull>>. Nu şti-am nimic de Bahar şi Lopez în acel moment, n-aveam nici cea mai mică idee. Am avut un al şaselea simţ”, pretinde Fernandes.

La Monza anul trecut, malaezianul a bă-tut la uşa motorhome-ului Red Bull, unde a cerut să stea de vorbă cu directorul sportiv Christian Horner care i-a supus oferta patro-nului său. Iar magnatul Dietrich Mateschitz nu putea rata ocazia unei revanşe în faţa fostului său protejat, Dany Bahar. A accep-tat imediat propunerea lui Fernandes.

Team LotusEchipat cu un al şaselea simţ sau nu,

patronul malaezian a acţionat inteligent. Primul semnal îl primise încă din vară. Atunci când, pentru un pretext modest (o chestiune referitoare la drepturi de comer-cializare a tricourilor cu inscripţia Lotus Racing şi alte produse derivate), Proton i-a anulat dreptul de a utiliza numele Lotus Racing. Moment în care Fernandes a făcut poate cea mai importantă mutare dintre toate. L-a căutat pe David Hunt, fratele mai mic al fostului campion mondial James Hunt, cel care încercase să resusciteze Lotus la finele sezonului 1994, ultimul în F1.

David Hunt cumpărase activele echipei şi, împreună cu ele, denumirea Team Lotus. Altfel spus, numele original al structurii de competiţie înfiinţate de legendarul fonda-tor al mărcii, Colin Chapman. Sub denumi-rea Team Lotus, constructorul britanic şi-a

construit toată istoria, palmaresul şi titlurile mondiale în Formula 1. Fernandes a cum-părat de la Hunt dreptul de proprietate asu-pra numelui Team Lotus. Din acel moment, războiul juridic putea începe.

“Dacă voiai să păstrezi numele, nu-l vin-deai. Group Lotus ar fi putut să cumpere numele de la David Hunt. De ce n-a făcut-o?

gERARd LoPEzCa strălucit om de afaceri, specializat în sisteme de gestiune a informaţiei, vorbitor a șapte limbi străine, era inevitabil ca Gerard Lopez să nu-și lege numele de Formula 1. Absolvent al Miami University, acest francez este co-acţionar al Genii Capital, companie de investiţii cu sediul în Luxemburg. La finele lui 2009, în valul exodului marilor constructori din Formula 1 s-a regăsit și Renault. Lopez, prin Genii Capital, a preluat 80% din acţiunile echipei Renault, restul de 20% fiind adjudecate tot de el în vara lui 2010. Renault a rămas astfel - în cadrul echipei ce-i poartă numele – doar cu statutul de furnizor de motoare. În rest, șasiul, cutia de viteze și celelalte componente sunt fabricate de uzina din Enstone, ce aparţine echipei Renault F1, aflate în proprietatea Genii Capital. În primul sezon sub noul acţionariat, echipa Renault a obţinut trei podiumuri (prin Robert Kubica) și a terminat pe locul 5 în clasamentul constructorilor.

milioane de dolari), plus dreptul de a be-neficia de transportul gratuit al logisticii de cursă cu avioanele FOM pentru Grand

Prix-urile extra-europene. O situaţie de evi-tat pentru un constructor care îşi doreşte să câştige bani repede, nicidecum să inves-tească în aventuri fără consecințe imediate.

Lotus RenaultBahar şi Lopez au recurs la o găselniţă.

Până la finele actualelor Acorduri Concorde, ce expiră la capătul sezonului 2012, Lotus va funcţiona ca sponsor principal al echi-pei. Regulamentul FIA permite ca denumi-rea oficială a unei echipe să fie alterată de numele unui sponsor principal. Aşa se face că până nu demult, Ferrari sau McLaren îşi aveau drept nume complet trecut în orice înscris oficial FIA Scuderia Marlboro Ferrari sau West McLaren Mercedes. Profitând de faptul că numele constructorului de şasiuri (Renault F1) este identic cu cel al furnizoru-lui de motoare, Bahar şi Lopez au speculat portiţa regulamentară. Şi, introducând Lotus drept sponsor al echipei din Enstone, vor putea utiliza denumirea “Lotus Renault” în următoarele două sezoane, creând însă efectul scontat la nivelul subconştientului colectiv: percepţia publică va reţine şasiul drept Lotus, iar motorul - Renault.

Deşi deţine procente bune (urmând să urce la 50% în anii ce urmează) din acţiu-nile structurii din Enstone, Lotus Group va funcţiona doar ca sponsor al echipei în următoarele două sezoane. “La finele pro-iectului am dori să controlăm integral ope-raţiunile”, explică Bahar, confirmând astfel informaţiile potrivit cărora Lotus Group ar

dANY BAhAR Taner “Dany” Bahar (39 de ani) s-a născut la Istanbul, dar de copil a plecat cu familia în Elveţia. A intuit, la începutul anilor 90, potenţialul comercial al unui nou produs: rolele. Așa a convins Benetton să sponsorizeze cu 600.000 de franci elveţieni un maraton pe role și, din acel moment, cariera sa a decolat. După posturi la Roma și Dubai, a acceptat oferta

grupului Kaiser Ritter Partner de a se ocupa de bunurile unui anume Dietrich Mateschitz. Magnatul austriac a fost atât de impresionat de gestiunea conturilor sale, încât i-a oferit un post în cadrul Red Bull, pompos intitulat “Head of Corporate Projects Business”. Neoficial însă, era mâna dreaptă a lui Mateschitz. Bahar i-a croit austriacului strategia de marketing sportiv, incluzând aici Formula 1, NASCAR și fotbal american.Sfârșitul relaţiei sale cu compania lui Mateschitz, în 2007, este învăluit în mister. Bahar s-a reorientat însă rapid, grație cunoștințelor sale. Ca acţionar majoritar al selectului Club zum Rennweg (al cărui card anual de membru costă 10.000 de franci elveţieni), fostul “creier” Red Bull are drept prieteni oameni de afaceri precum Daniel Aegerter (Armada Investment Group), Philippe Gaydoul (Navyboot, Jet Set) sau Georges Kern (IWC, Richemont Group). Bahar a ajuns în doar câteva luni în poziţia de prim vicepreședinte pe probleme comerciale și de marcă la Ferrari. Aici a dezvoltat strategia de marketing a Scuderiei din Maranello, utilizând ambele platforme (Formula 1 și modele sport). Iar pe 1 octombrie 2009 a fost numit director executiv al Grupului Lotus. Obiectivul său pe termen lung: dezvoltarea companiei, pentru a o transforma într-un rival competitiv pentru Ferrari și Porsche. În octombrie anul trecut, la Salonul Auto de la Paris, Bahar a anunţat planurile mărcii de a introduce cinci noi modele stradale.

“Nu pretindem că suntem Team Lotus şi nici nu

vrem să fim. Ceea ce Team Lotus a reuşit în trecut e

excepţional şi nu încercăm să le preluăm istoria. Fie că e vorba despre Team Lotus sau despre Lotus Cars, nu

contează, pentru că în urmă cu ani, totul se derula sub un

singur acoperiş, gestionat de o singură persoană: Colin

Chapman” (Dany Bahar)

“Lotus Cars n-a fost niciodată în Formula 1 şi n-a construit vreun monopost. Întreaga

afacere e o încercare deliberată a companiilor

Group Lotus, Proton şi acum Renault de a trece în ochii publicului ca Team Lotus. Vorbesc despre revenire şi

despre glorioasa lor istorie, când ei nu au niciuna”.

(David Hunt)

Eu am dorit să cumpăr, omul acela a dorit să vândă şi am cumpărat”. Tirada îi aparţine lui Tony Fernandes, care îşi va avea cauza ple-dată de o armată de avocaţi, pe 21 martie, la înalta curte de la Londra, în faţa judecă-torului Justice Smith.

Proces sau înţelegereÎn esenţă, cazul se rezumă la două aspec-

te: 1. Anularea acordului pe cinci ani dintre echipa lui Tony Fernandes şi Group Lotus şi 2. Adevărata valoare a denumirii şi a com-paniei Team Lotus, pe care Fernandes le-a achiziţionat de la Hunt în vara lui 2010.

“Sunt sigur că va exista o soluţie amia-bilă”, spunea optimist Bahar la început de decembrie. “Forţele din spatele acestui proces pe care l-am demarat sunt acţionarii noştri, iar ei lucrează actualmente pentru a rezolva problema”.

42% din acţiunile Proton sunt deţinu-te de o companie malaeziană de stat şi, la nivel guvernamental, au existat presiuni

uriaşe asupra lui Tony Fernandes de a re-nunţa la ideea de Team Lotus şi a îmbrăţişa un proiect cu nume pe cât de autohton, pe atât de gol: 1 Malaysia Racing. Sigur, contra unor despăgubiri modice.

“Mi-au oferit 6 milioane de lire sterline, pentru a renunţa la nume şi la tot”, poves-teşte Fernandes. “Iar noi am cheltuit 80 de milioane. M-am aşezat cu ei la negocieri, doar pentru că nu voiam toată această te-vatură. Dar la urma urmei, cred că voi face treabă mai bună decât ei cu brand-ul”.

Altfel spus, suma oferita lui Fernandes corespundea cu un simplu drept cumpărat asupra renunţării la o denumire, în timp ce malaezianul dorea să-şi amortizeze anul de investiţii în Formula 1.

“Ştiu că au avut loc negocieri şi că totul s-a învârtit în jurul banilor.” explică, de pe partea cealaltă a baricadei, Gerard Lopez. Tony Fernandes n-a negat de altfel că ofer-ta Proton a fost prea mică: “Dacă aş accep-ta, aş falimenta echipa. Am pierde banii FOM, am primi pomana aceea de la Proton

ToNY FERNANdEsNăscut din tată indian și mamă creolă (cu origini portugheze și indigene din peninsula malaeziană Malacca), Tony Fernandes n-are povestea copilului năpăstuit ajuns prosper om de afaceri. Tony a fost trimis la studii economice la Londra, înainte de a lucra pentru Virgin Records, compania viitorului său rival Richard Branson. După 11 septembrie 2001 a preluat o companie aeriană falimentară susţinută cu capital de stat, AirAsia, și a transformat-o în cel mai profitabil operator low-cost de pe continentul asiatic. Apoi malaezianul a decis să intre în Formula 1 din postura de sponsor al celor de la Minardi și Williams. Sub numele “1Malaysia F1”, Fernandes (46 de ani) a dezvoltat ulterior proiectul propriei echipe. Apoi, în faţa dificultăţii de a construi un brand de la zero, a avut ideea de a cere de la constructorul malaezian Proton dreptul de a utiliza numele Lotus Racing în Grand Prix. A cumpărat ulterior licenţa echipei de Formula 3 Litespeed și atelierele echipei RTN (care a produs ultima versiune Tom’s Toyota de grupa C și Bentley pentru Le Mans), dar, mai ales, a construit o echipă în jurul lui Mike Gascoyne - fost director tehnic de la Jordan, Renault, Toyota și Force India în F1. Așa se face că, anul trecut, după 16 ani de absenţă, Lotus revenea în Formula 1 cu propriile monoposturi, echipate cu motoare Cosworth.

LoTUs îN MoToRsPoRT

Victoria de la Indy 500, semnată în 1965 de Jim Clark cu Lotus 38 (foto sus), rămâne până astăzi cel mai răsunător succes obţinut de Lotus în afara Formulei 1. La Le Mans, marca britanică a avut participări notabile între 1955 și 1962, încheiate cu victorii de clasă, iar în formulele inferioare (Formula Junior și F2) a furnizat modele-client și servicii adiacente prin intermediul unei structuri specializate, create în 1959: Lotus Components. Așa încât, în momentul în care anul trecut Group Lotus a redemarat ofensiva în motorsportul internaţional, complexitatea acesteia n-a mirat pe nimeni. În 2010, Lotus a funcţionat ca sponsor al echipei KV Racing în IndyCar, iar începând din 2012 va furniza kit-uri aerodinamice echipelor doritoare din competiţia nord-americană. Tradiţia Le Mans va fi și ea reînnodată în acest an, când echipa Jetalliance va alinia două modele Lotus Evora la startul cursei din iunie. În formulele inferioare, Lotus Group s-a aliat cu ART Grand Prix, echipă al cărui coacţionar este Nicolas Todt, fiul președintelui FIA. În ultima jumătate a deceniului trecut, ART a făcut legea în seria Grand Prix 2 și în Formula 3 Euroseries, iar în anii ce urmează își va redirija o parte din resurse către Le Mans, acolo unde intenţionează să debuteze la categoria mică a prototipurilor (LMP2).

LoTUs 25Primul șasiu monococă din Formula 1, Lotus 25 i-a permis scoţianului Jim Clark să aibă victorii în 1963, în drumul spre primul său titlu mondial. Clark a devenit pilotul preferat al lui Colin Chapman. A pilotat doar pentru Lo-tus în Formula 1 și i-a adus genialului inginer britanic primele două titluri mondiale (1963, 1965). La moartea pilotului său preferat (1967, într-o cursă de Formula 2, la Hocken-heim), Chapman a jurat să nu se mai atașeze niciodată de vreunul dintre piloţii săi.

LoTUs 49Chapman a optat în 1967 pentru noul motor Cosworth DFV. Un propulsor ce avea să facă o carieră frumoasă până în 1982 și să devină cel mai de succes motor al Formulei 1. Pentru 1968 însă, Chapman a venit cu ideea de a imagina motorul versiunii Lotus 49 ca parte integrantă a șasiului. Rezultat: Graham Hill a obţinut al doilea și ultimul său titlu mondial.

LoTUs 72Lotus 72 a fost primul model Lotus îmbrăcat în culorile negru-auriu, impuse de sponsorul John Player Special. Frânele cu discuri montate inboard, geometria complexă de suspensie și priza de aer de deasupra cockpit-ului reprezen-tau tot atâtea inovaţii. Cu Lotus 72, austriacul Jochen Rindt își asigurase deja titlul mondial în 1970, înainte de a muri în antrenamente li-bere, la Monza. Iar doi ani mai târziu Emerson Fittipaldi devenea – cu o variantă modificată a lui Lotus 72 – cel mai tânăr campion mondial din istorie.

LoTUs 79Încă de la jumătatea anilor 70, inginerii Lotus începuseră să investigheze proprietăţile aerodinamice ale efectului de sol: vidul format sub monopost avea darul de a lipi mașina de pistă și de a procura o viteză de abordare su-perioară a virajelor. Echipat cu “jupe” mobile, ce se depliau pentru a crea vidul necesar sub monopost, Lotus 79 a spulberat concurenţa în sezonul 1978. Avea să fie ultimul titlu mondial pentru Lotus și, totodată, ultimul până astăzi pentru un pilot american (Mario Andretti).

Monoposturilecare au schimbat istoria

şi ce-am face cu asta?”. Într-adevăr, pierde-rile financiare uriaşe ar trimite în şomaj cei 250 de angajaţi ai uzinei din Norfolk şi ar genera o puzderie de procese cu sponsorii şi furnizorii, contractaţi pe acorduri multi-anuale tocmai în virtutea numelui Lotus şi a stabilităţii implicite.

Familia Chapman“Daunele cauzate sponsorilor noştri nu

sunt minore. Şi-apoi, noi am adus înapoi numele Lotus în Formula 1. Dacă devii acum echipa Lotus, numele acesta a căpă-tat o plus valoare faţă de aceeaşi vreme a anului trecut. Noi am fost cei care am con-struit această plus valoare”, sună argumen-tul înaintat de patronul Tony Fernandes. Cel care a pierdut însă intre timp un alt aliat.

În tot acest imbroglio juridic, familia ră-posatului Colin Chapman a schimbat şi ea tabăra în funcţie de interese. Dacă înaintea sezonului 2010 Clive Chapman se declarase solidar cu revenirea Lotus în Formula 1 şi bi-necuvântase proiectul lui Tony Fernandes,

Grupul Lotus a reuşit să găsească între timp drumul spre sufletul şi buzunarul urmaşilor celebrului inginer britanic.

“Familia Chapman a fost impresionată de noua echipă Lotus Racing şi a apreciat respectul său pentru istoria Team Lotus. Totuşi, licenţa de utilizare a numelui Lotus a luat sfârşit şi lucrurile s-au schimbat”, se scrie în comunicatul emis la finele lui 2010 de Clive Chapman, fiul fondatorului.

“De-a lungul lui 2010, famiilia Chapman a clarificat că ar prefera ca numele Team Lotus să nu fie utilizat în Formula 1. Familia Chapman va continua să susţină Group

Lotus, care este astăzi continuatoarea enti-tăţii create de Colin şi Hazel Chapman”.

Preţul acestui comunicat a fost îndelung negociat. Constă într-un plan ambiţios, ce include un muzeu sau centru memorial la sediul Lotus din Hethel, care va deveni ast-

fel gazda fabuloasei colecţii Classic Team Lotus, al cărei curator este Clive. O ofertă făcută de Group Lotus şi evident de neega-lat de Tony Fernandes.

Cât va conta opinia familiei? Cât vor cân-tări, în general, argumentele afective, într-un proces betonat cu contracte stufoase şi costitstoare? Rămâne de văzut.

Până atunci, “British Racing Green” şi “Black & Gold” - cele mai glorioase ţinute, aparţinând unor perioade diferite din isto-ria Lotus în Formula 1 - se întâlnesc, peste timp, pe aceeaşi grilă de start. În Australia, pe 27 martie 2011. Absolut suprarealist!

ANII LoTUs RENAULTMoartea lui Chapman a derutat echipa, care în 1983 a lucrat cu doi motoriști: Renault (un turbo V6 pentru Elio de Angelis) și Cosworth (pentru Nigel Mansell). Era turbo i-a decis însă repede pe ingineri și Renault avea să devină motoristul următoarelor 4 sezoane pentru Lotus. 1983 și 1984 n-au adus decât podiumuri răzleţe, însă în 1985 noul boss Peter Warr l-a adus pe tânărul Ayrton Senna, care-și petrecuse sezonul de debut la modesta echipă Toleman. Brazilianul a obţinut pole position și a câștigat în chiar a doua cursă a sezonului, la Estoril. Senna a semnat 7 pole-uri în acel an și a mai câștigat o dată la Spa, în timp ce coechipierul de Angelis s-a impus la Imola. 1986 însă a fost cel mai bun an al parteneriatului, cu alte 8 pole-uri în dreptul lui Senna, două victorii (la Jerez și Detroit) și un loc 3 la final, pentru Lotus, în clasamentul constructorilor. La capătul acelui sezon însă, Renault s-a retras din F1, așa încât Lotus a optat pentru anul următor pentru motoarele Honda.

Cei 250 de angajați ai echipei din Norfolk sunt în spatele lui Tony Fernandes

Sezonul curselor debutează atât din vestul Parisului cât și din Toscana. Peste 1300 de kilometri și 22 de echipe pentru cursa franceză, 20 de echipe și 160 de cicliști (inclusiv Oscar Freire, Fabian Cancellara și Andy Schleck) înscriși pentru cea italiană. În Paris-Nisa, etapa a șasea se anunţă deosebită: contratimp de 27 de kilometri înainte de Aix-en-Provence, în vreme ce înălţimea de 1455m a căţărării Sasso Tetto și distanţa de 240 de kilometri a etapei a cincea din Tirenno-Adriatico se anunţă la fel problematice

ÎNCEP CURSELE (PARIS NISA, 6-13 MARTIE/TIRENNO-ADRIATICO, 9-15 MARTIE)

CIcLIsTUL AsTANEI este pre-gătit pentru ultimul sezon la cel mai înalt nivel. După mai

mult de un deceniu în care a fost o fi-gură centrală a plutonului, cu bune şi rele, Vinokourov nu vrea să coboare ştacheta nici acum. Pentru asta s-a an-trenat din greu şi şi-a fixat deja calen-darul din 2011. Aflată la al cincilea se-zon în Pro Tour, Astana şi-a prezentat lotul într-o ceremonie care a avut loc la Monte Carlo, pe 28 ianuarie. La câ-teva zile după acest moment, liderul echipei a acceptat să răspundă unor întrebări pentru noi.

Alexandre, eşti mulţumit de se-zonul precedent?

Evident! Mi-a adus multe bucurii, mai ales pentru că am obţinut din nou victorii.

Aş dori o părere sinceră în cazul contador. crezi că s-a dopat, fie şi neintenţionat?

Nu voi judeca niciodată un ciclist. Eu cred în continuare că este nevino-vat şi sunt convins că totul a fost un accident.

Eşti alături de el, îl susţii în în-cercarea sa de a-şi demonstra nevinovăţia?

Are suficiente argumente pentru a

se apăra singur. Pare încrezător şi nu are nevoie de nimeni ca să îl apere.

dar Astana îi susţine nevinovă-ţia? Te întreb asta, deoarece re-vista belgiană “humo” a publicat câteva declaraţii ale unui membru din echipă, potrivit cărora Alberto a folosit clenbuterol după criteriul dauphiné.

Nu putem crede întotdeauna ceea ce scriu ziarele. Nici nu mă gândesc că cineva din echipă ar fi putut oferi astfel de informaţii. Este imposibil! În plus, acele afirmaţii nu au avut valo-are, din moment ce au fost prezen-tate ca fiind oferite sub protecţia anonimatului.

Bun, să lăsăm deoparte acest subiect. spune-mi, te rog, eşti mulţumit de transferurile realizate de Astana?

Da, pe deplin. Grupul nostru s-a întârit în această iarnă, a devenit mai puternic.

care vor fi obiectivele tale în 2011?

Vreau să îmi închei cariera într-un mod cât mai frumos, iar pentru mine asta înseamnă să port tricoul galben în Turul Franţei. Ar fi pentru prima oară când s-ar întâmpla asta şi ar fi perfect pentru a-mi lua la revedere

În vârstă de 37 de ani, Alexandre Vinokourov a luat decizia să pună punct carierei la finalul lui 2010. Înainte de asta, rutierul kazah mai are un singur obiectiv, la ediţia din vară a Turului Franţei

“VREAU Să PORT TRIcOUL gALbEN îNAINTE dE RETRAgERE”

de la ciclism. În afară de tricoul galben, o să mă concentrez pe Paris-Nisa şi clasicele din Ardeni.

Vei fi liderul Astanei în Turul Franţei?Da, eu voi conduce echipa în luna iulie. ce părere ai despre traseul propus de

organizatori? Are multe căţărări. Eu aş fi dorit mai

mulţi kilometri de contratimp, dar mă voi adapta la această situaţie.

Ai prins una dintre cele mai frumoa-se perioade din istoria competiţiei, când te-ai luptat cu Lance Armstrong

şi jan Ullrich pentru tricoul galben. comparativ cu acele vremuri, cum ţi s-a părut duelul din 2010, dintre Alberto contador şi Andy schleck?

A fost o luptă frumoasă, marcată însă de momente de indecizie. Dar, dacă vor-bim despre asta, nu ar trebui uitată mun-ca grea pe care a depus-o Astana pentru Alberto în luna iulie.

Moreno Argentin i-a numit recent “roboţi” pe cei doi. Eşti de acord cu declaraţia italianului, sunt noii ciclişti incapabili să ofere emoţie şi spectacol?

Foştii rutieri sunt întotdeauna critici la adresa celor din noua generaţie. Eu con-sider că şi ei fac spectacol şi produc emoţii.

în cazul în care contador va fi suspen-dat şi nu va participa în Le Tour, care vor fi principalii candidaţi la victorie?

Andy Schleck este marele favorit, dar să fiţi atenţi şi la cei care sunt cotaţi cu şanse mici.

Ai anunţat că acesta este ultimul tău sezon. ce vei face după retragere, vei deveni managerul Astanei?

Nu m-am gândit prea mult la rolul pe

INTERVIU

care îl voi avea. Voi rămâne în staff-ul Astanei, dar momentan nu ştiu ce funcţie voi avea.

Te gândeşti la organizarea unei curse în Kazashtan, o cursă care, cu trecerea anilor, să fie introdusă în Pro Tour?

Într-adevăr, acesta este un obiectiv im-portant, să organizăm o competiţie im-portantă în Kazahstan, care să ajungă apoi în calendarul mondial. Am început deja să muncim la asta.

Andrey Kashechkin s-a reîntors anul trecut după suspendare, iar unele ziare

au scris că tu nu l-ai dorit la Astana. Este adevărat?

Nu! Eu nu am intervenit pentru ca Andrey să nu revină aici, deoarece nu am această putere.

obiectiv, poate câştiga un ciclist din Kazahstan Turul Franţei în următorul deceniu? Există potenţial?

Avem mulţi rutieri talentaţi în Kazahstan. Vor mai trece câţiva ani până să confirme la nivel înalt, şi apoi, de ce nu, ar putea câş-tiga Marea Buclă.

care este cel mai important succes

din carieră?Medalia de argint pe care am obţinut-o

la Jocurile Olimpice de la Sydney, în 2000.şi cel mai puternic adversar pe care

l-ai întâlnit?Lance Armstrong m-a impresionat cel

mai mult în întreaga carieră. A fost cel mai serios dintre toţi, cu adevărat cel mai pro-fesionist rutier din pluton.

La final, spune-mi, te rog, ce pasiuni mai ai, pe lângă ciclism?

-Pasiunea mea este familia. E grădina mea secretă, sanctuarul meu.

Cu toate că Audi va amâna până în mai, la Spa, debutul competiţional al noului prototip R18, ediţia cu numărul 59 a cursei de 12 ore de la Sebring va marca începutul unei noi ere în competiţiile de anduranţă. În etapa de debut a Cupei Intercontinentale Le Mans (ILMC), Peugeot și Aston Martin se vor înfrunta cu noile prototipuri, Honda – cu prototipul HPD modificat - încearcă și ea o primă comparaţie cu greii clasei P1, în timp ce Audi va rula cu o versiune ameliorată a modelului R15+, învingător anul trecut la Le Mans. Iar japonezii de la Toyota și Nissan revin, la rândul lor, în competiţiile de anduranţă din postura de motoriști ai echipelor Rebellion Racing (la clasa P1), respectiv Oreca (P2).

CURSA DE 12 ORE DE LA SEBRING (19 martie, Florida, SUA)

RALIUL sUEdIEI 2011 a adus nu-meroase schimbări, care se pare că sunt benefice: maşini, motoare

sau pneuri noi şi, în ciuda temperaturilor situate deseori sub -15 grade Celsius, unul dintre raliurile suedeze cele mai încărca-te de zăpadă. La start au fost nouă Ford

Fiesta RS WRC şi patru exemplare Citroën DS3 WRC, un început excelent pentru noua generaţie a modelelor World Rally Car care pune accent pe motorizarea turbo de 1,6

Mikko Hirvonen şi Ford au triumfat în Suedia, într-o competiţie care ne-a oferit un spectacol pe cinste. Nordicul a repetat izbânda din Raliul Monte Carlo şi în Raliul Suediei devenind primul învingător al unui raliu din Campionatul Mondial în noua eră World Rally Car.

RALIURILE chIAR AU INTRAT îNTR-O NOUă ERă

litri cu injecţie directă. Zăpada a creat şi ea o criză, mai ales pentru cei care au încheiat sezonul 2010 în partea superioară a clasa-mentului mondial. Aceştia au jucat, în spe-cial în prima zi a raliului, rolul de măturători pentru restul plutonului, iar cel mai ghini-onist a fost tocmai Sebastien Loeb, urmat îndeaproape de Jari-Matti Latvala.

Anul trecut, Hirvonen se impunea la pas, în timp ce succesul din Scandinavia a fost obţinut la o diferenţă de numai 6,5 secun-de în faţa norvegianului Mads Ostberg (23 de ani), aflat în premieră pe podiumul unei competiţii din elita raliurilor, în timp ce tripla Ford a fost completată de Jari-Matti

Latvala. Citroën a trecut prin chinuri mari pentru că a fost dezavantajată de poziţia avută de piloţii săi pe lista de start a primei zile. Totuşi, Sebastien Ogier a avut onoarea de a fi primul câştigător Power Stage (pro-ba specială de încheiere a competiţiei, care acordă puncte bonus primilor trei clasaţi) şi a încheiat al patrulea în ierarhia compe-tiţiei, o consolare prin faptul că şi-a învins liderul de echipă, Sebastien Loeb.

Petter Solberg a fost între primii trei în cea mai mare parte a raliului, dar în final s-a mulţumit cu locul al cincilea. Aceasta şi pentru că a fost obligat să cedeze locul de pilot navigatorului Chris Patterson pentru ultima specia-lă după ce a rămas fără permisul de conducere în ziua de vineri, ca urmare a depăşirii cu 32 km/h a limitei legale.

Fără îndoială, debutul noului tip de motoare a creat nervozi-tate în rândul inginerilor, dar, în final, au plecat fericiţi pentru că niciunul dintre piloţi nu a avut probleme cu propulsorul maşi-nii. Mai interesantă a fost fiabili-tatea generală a noilor creaţii. La fel de interesantă a fost egalita-tea maşinilor în ceea ce priveşte performanţele: şapte piloţi di-feriţi au reuşit victorii de probe speciale, iar trei dintre aceştia erau la volanul unor modele de client.

Lumea a avut motive de în-grijorare şi în privinţa pneuri-lor, pentru că erau doi furnizori noi - Michelin, care are tradiţie în motorsport la nivel mondial, şi DMack, o companie chineză care oferă produse mai accesibile pentru buget. În cei trei ani cât a fost unic furnizor, Pirelli a oferit anvelope foarte rezistente, un avantaj pentru piloţii agresivi.

Michelin, conştientă că se află în dispută directă cu DMack, a făcut un compromis în ceea ce priveşte rezistenţa „gumelor” sale, astfel că pot face pană mai uşor. Loeb, care iniţial declarase că nu are de gând să-şi con-tinue carieră cu un model bazat pe Super 2000, ar fi trebuit să-şi păstreze cuvântul dat. Două pene lente au completat seria problemelor pentru omul care a făcut le-gea în ultimii şapte ani.

Nu putem să trecem cu vederea piloţii

scandinavi, care sunt tot mai puţini în elita raliurilor, iar anul acesta am fost la un pas să nu vedem nici un localnic la comenzile unui model WRC nou. După ce Per-Gunnar Andersson şi-a postat contul pe pagina de Facebook, fanii au donat bani, dar care re-prezentau doar ceva „mărunţiş”.

Ajutorul decisiv l-a dat Fundaţia Helmia, patronată de familia Walfridsson, care pro-movează cauze culturale de importanţă pentru oamenii din regiunea Varmland şi care a pus restul bugetului pentru ca Andersson, rezident în zonă, să ajungă în cockpitul unui Ford Fiesta RS WRC. PG a fă-

cut tot ce a putut pentru a recompensa în-crederea primită şi a câştigat superspeciala de joi seară. După care totul a mers pe dos: răsturnare în prima probă de vineri, apoi o pană care l-a costat patru minute. Treptat a revenit la ritmul iniţial şi în final a încheiat al şaptelea, cel mai bine clasat dintre suedezi.

Acest echilibru al campionatului nu poa-te fi decât benefic pentru un viitor al Mondialului care se anunţă şi mai bogat în constructori, după ce Saab şi Volkswagen lasă să transpire informaţii care dau cele două mărci pe lista echipelor prezente în 2012, cel târziu 2013. Oricum, stagiunea se anunţă a fi una pe cinste!

MARTIE 2011 43EURosPoRTEURosPoRT42 MARTIE 2011

Raliul Suediei este singura etapă din WRC în care se rulează pe zăpadă şi gheaţă. În aceste condiţii, pneurile au un rol determinant în evoluţiile fiecărui echipaj.

ÎN MoToRsPoRT, pneul este unul dintre cele mai importante compo-nente ale maşinii, definitoriu pentru

aderenţa şi manevrabilitatea acesteia. Cu cât suprafaţa de rulare este mai alunecoa-să, cu atât rolul pneului este mai mare. În Campionatul Mondial de raliuri, cea mai elocventă etapă în acest sens este cea din Suedia derulată tradițional în plină iarnă.

Prima etapă a sezonului în 2011, Raliul Suediei se dispută pe zăpadă, iar cauciucul trebuie să fie capabil să sape prin aceasta şi să ajungă la gheaţa şi macadamul de

dedesubt, în care să îşi înfigă cuiele. Pneurile folosite în WRC sunt Michelin X-Ice North, de dimensiuni 195/65 R15. Până în urmă cu doi ani s-au folosit gume mai înguste, dar FIA a hotărât să le schimbe pentru reducerea costurilor.

«Ideea de la care s-a plecat a fost folosirea aceluiaşi tip de jantă la toate raliurile care nu sunt pe asfalt», spune George Black, responsabilul cu logistica şi pneurile la echipa de uzină Ford. «A fost o măsură de reducere a costurilor atât pentru echipe, dar şi pentru producătorul de pneuri, care trebuia să facă o gumă specială pentru WRC şi o alta pentru clienţii de rând din

Scandinavia, care nu folosesc roţi atât de înguste precum aveam noi».

Pentru etapa din Suedia, singura din calendar disputată pe zăpadă, echipa de uzină Ford a efectuat o primă săptămână de teste în decembrie. «Am văzut cum se comportă maşina şi pneurile, după care am revenit aici în ianuarie pentru alte teste, mai detaliate. Atunci am încercat să găsim presiunea ideală pentru condiţiile de rulare de pe probe, să vedem cum setăm suspensiile, amortizoarele, astfel încât maşina să se comporte cât mai bine».

În ciuda faptului că se merge pe zăpadă şi gheaţă, se mai întâmplă să apară şi pene

fAchIRII ScANdINAVIEI

de cauciuc. În acest an, în Suedia, maşinile Citroen au avut mari probleme la acest capitol. Lui Sebastien Ogier i s-a desprins un pneu de pe jantă, Sebastien Loeb a făcut două pene, iar Kimi Raikkonen a avut şi el o pană de cauciuc.

«Nu ştiu cum li s-a întâmplat aşa ceva», spune Black. «Poate ei merg cu altă presiune decât noi. Poate au încercat setări diferite la teste şi au preferat să le folosească. Oricum, e ciudat să faci atâtea pene la un raliu pe zăpadă, unde în mod normal nu trebuie să ai niciuna. În acest raliu am folosit o mulţime de pneuri şi am

testat foarte multe, iar dintre toate maşinile nostre doar Per Gunnar Andersson a făcut o pană». Până la urmă, chiar şi în condiţiile în care toţi piloţii folosesc acelaşi tip de pneuri, mai contează şi norocul fiecăruia.

Procesul de producţie la Michelin X-Ice North nu este unul ieşit din comun. El se toarnă ca ca unul obişnuit, având în vedere că oricine şi-l poate cumpăra pentru propria maşină. După ce se scoate din cofraj, guma este trimisă la o companie specializată din Suedia, unde se montează cuiele. «Noi folosim cauciucul exact aşa cum îl primim, regulamentul FIA ne împiedică să facem

vreo modificare. Nu putem umbla la compoziţie, nu le putem tăia, nu le putem încălzi. Avem un singur tip de pneuri de iarnă, care se foloseşte la toate maşinile».

Din punctul de vedere al lui Black, această schimbare impusă de FIA a fost una benefică. Specialistul Ford este mulţumit şi de modul în care se comportă pneurile noi, mai late, în probele speciale alergate pe zăpadă. «De exemplu, pe gheaţă aceste cauciucuri sunt mult mai bune decât cele vechi. În schimb, pe zăpadă mai mare sunt mai puţin competitive, apare un fel acvaplanare. Cuiele nu ajung să sape până la gheaţă şi macadam. Din această cauză, piloţii care sunt primii pe drum pierd foarte mult timp».

În condiţiile în care echipele nu pot face absolut nici o modificare asupra gumelor, rolul lui George Black este mai degrabă unul pur logistic şi de supraveghere. În săptămâna raliului, în ziua de luni, el trece pe toate probele speciale pentru a vedea cum se prezintă suprafaţa de rulare. În funcţie de aceasta, George le spune piloţilor unde sunt zonele în care pneurile se pot uza rapid şi trebuie protejate. O a doua misiune a sa este să se sfătuiască cu piloţii vizavi de presiunea optimă a pneurilor, astfel încât acestea să fie cât mai rapide, dar şi cât mai sigure.

«Marţi după-amiază merg la tragerea la sorţi a cauciucurilor, care apoi sunt livrate piloţilor astfel încât aceştia să le poată utiliza la shakedown-ul de joi. Practic, există 42 de loturi de pneuri pentru fiecare raliu, care se trag la sorţi pentru fiecare maşină. Această loterie este supravegheată de reprezentanţii FIA. Ca mod de funcţionare, se trage la sorţi numărul unui lot de pneuri, iar apoi numărul de concurs al maşinii care îl va folosi», povesteşte Black.

Din acel moment, rolul său este de a verifica prin intermediul codului de bare de pe fiecare pneu că acesta este folosit doar pe maşina pentru care a fost tras la sorţi. În cazul în care un cauciuc tras la sorţi pentru maşina lui Mikko Hirvonen este pus din greşeală de un mecanic pe maşina lui Jari-Matti Latvala, atunci pilotul va fi penalizat de către oficialii FIA, care verifică la rândul lor codurile de bare. Pentru fiecare etapă, maşinile prioritare, adică cele tip WRC, au la dispoziţie şase seturi de pneuri şi alte şase cauciucuri adiţionale pentru shakedown.

Citroen a debutat slab in noua eră WRC.Nici Loeb nici Ogier nu au reușit să urce pe podium.

A fost prima apariție în Suedia pentru Ken Block și noua sa echipă

adaptarea acesteia la versiunile stradale produse de marca italiană.

o cĂdERE ANTIcIPATĂÎn ultimele două sezoane, Ducati n-a

putut profita de imaginea campioanei în Superbike. În 2009, Haga a pierdut titlul în faţa imbatabilului Ben Spies, iar anul trecut căderea s-a confirmat. Cu versiunea 1198 ajunsă la capătul ciclului de dezvoltare, cu rivali solizi precum Aprilia, Ducati a bătut pasul pe loc.

Drept dovadă, diferenţa între echipa de uzină şi structura-client a fost din ce în ce mai puţin evidentă. Cu modele private, team-ul lui Carlos Checa, Althea Ducati, a terminat pe podium, cu trei curse câşti-gate. Tot atâtea câte au cumulat anul tre-cut piloţii echipei de uzină Ducati Xerox, Noriyuki Haga şi Michele Fabrizio. Ambii au părut plafonaţi de statutul şi de pretenţiile unui team de uzină.

A fost încă un motiv care a jucat în fa-voarea deciziei Ducati. Ba, mai mult, spun gurile rele, Xerox ar fi pus în vedere uzinei din Borgo Panigale că îşi retrage susţinerea de uzină la capătul unei stagiuni dezamă-gitoare. Moment în care întreaga povară a susţinerii echipei de uzină în Superbike ar fi căzut exclusiv pe umerii constructorului.

Un argument economic important ce as-cunde însă o altă realitate. Cea a unui cam-pionat ultracompetitiv, în care echilibrul de şanse e dificil de menţinut în condiţiile unui regulament ce permite pluralismul soluţiilor tehnice.

“Suntem dezamăgiţi şi, de asemenea, puţin surprinşi de decizia Ducati”, replica, la vremea respectivă, Paolo Flammini, pre-şedintele Infront Motor Sports, promoto-rul Campionatului Mondial de Superbike. “Şi asta, mai ales de când ni se ceruse, în numeroase rânduri, o schimbare în regu-lament, pentru a asigura un echilibru just între motoarele în doi cilindri de 1.200 cmc şi cele în 4 cilindri de 1.000 cmc”.

Altfel spus, Flammini indică drept cau-ză şi regulamentul tehnic, care stipulează obligativitatea restricţionării prizei de aer pentru modelul Ducati 1198. O părere îm-părtăşită şi de americanul Colin Edwards, cel care ar fi trebuit să revină în acest se-zon în Superbike alături de echipa de uzină Ducati. “O dată cu transferul lui Valentino, o mulţime din resursele lor au fost redi-recţionate. Voiau să rămână în Superbike,

aveau însă nevoie de câteva reguli revi-zuite. Evident, asta n-a mers şi atunci au spus: <<La revedere. N-o să participăm în-tr-un campionat pe care nu-l putem câşti-ga>>”, declara dublul campion mondial de Superbike (2000 şi 2002) într-un interviu.

dAR sUPERBIKE coNTINUĂDacă Ducati va reveni cu echipă de uzi-

nă în sezonul 2012, rămâne de văzut. Până atunci, trei structuri private reprezintă in-teresele constructorului italian în stagiu-nea ce a debutat luna trecută în Australia.

E un sezon cu un platou bine populat: şase constructori ce vin cu motoare de uzi-nă (Aprilia, BMW, Honda, Kawasaki, Suzuki şi Yamaha), 21 de piloţi la clasa-regină şi alţi 29 la categoria Supersport. În condiţi-ile în care cifrele de audienţă ale compe-tiţiei au crescut la nivel planetar cu 30% în 2010 faţă de anul anteior, Superbike se ţine departe de fragilitatea altor discipline

motorizate de nivel internațional.Nu-i de mirare că Flammini a decis să

pluseze şi, în acest sezon, Mondialul de Superbike vine cu o acoperire HD extin-să, cu camere amplasate pe motociclete. Cu începere din prima etapă europeană a sezonului, programată la finele acestei luni, la Donington, câte două mini-camere vor fi dispuse pe fiecare dintre cele şapte motociclete aparţinând numelor grele ale campionatului, iar a opta se va perinda – de la o etapă la alta – pe câte un outsider ales de organizatori. Sistemul dezvoltat în colaborare cu Institutul Politehnic din Milano a fost deja testat în intersezon şi cântăreşte 1,2 kg.

O manieră de a arăta că Superbike-ul nu bate pasul pe loc. Nu de alta, dar - în faţa marilor constructori implicați cu arme şi bagaje - singurul argument al celor care se îngrijesc de destinele competiţiei ţine de calitatea produsului pus la bătaie.

DUPĂ 11 sEzoANE în care Valentino Rossi n-a mizat decât pe puterea motoarelor japo-

neze şi pe structurile câştigătoare puse la punct de Honda sau Yamaha, venirea lui Il Dottore acasă, o dată cu trecerea la Ducati, a avut darul să entuziasmeze.

Act de curaj şi de maturitate deopotrivă, transferul lui Rossi a constituit mai mult decât o lovitură mediatică pentru marca din Borgo Panigale. Şi, ca ultimă adevăra-tă provocare a carierei lui Rossi, ea trebuia motivată corespunzător. Cu 15 milioane

de euro pe an. Reversul medaliei a venit imediat. Sub pretextul unei schimbări de strategie de marketing, Ducati a anunţat, încă din august anul trecut, că renunţă la participarea cu motociclete de uzină în Mondialul de Superbike. Cu 13 titluri mon-diale la piloţi şi 16 la constructori, Ducati era unica marcă prezentă cu motocicletă de uzină în toate stagiunile de Campionat Mondial de Superbike de la înfiinţarea competiţiei (1988) încoace.

“Decizia este parte a unei strategii dez-voltate de Ducati, scopul fiind de a creşte ponderea conţinutului tehnologic în cadrul

modelelor de serie ce-şi vor face apariţia pe piaţă în anii ce urmează. Resursele teh-nice ale companiei, angajate până acum în gestiunea echipei de uzină din Superbike, vor fi dedicate dezvoltării noii generaţii de motociclete hypersport, atât în versiunile omologate, cât şi în cele tip Superbike”, sună declaraţia preşedintelui director-ge-neral Ducati, Gabriele Del Torchio.

În traducere: Ducati renunţă la analogia de imagine între modelele sale de serie şi participarea în Mondialul de Superbike, dar preferă asocierea cu tehnologia utili-zată pe prototipurile sale din MotoGP şi

Până anul trecut, Ducati se putea lăuda cu statutul de unic participant cu motociclete de uzină în toate cele 23 de sezoane ale Mondialului de Superbike. Garantul tacit al stabilităţii campionatului şi-a luat însă rămas bun de la competiţia alături de care a crescut. ALExANdRU cocU

dUcATI PăRăSEşTE SUPERbIkE

Noriyuki Haga s-a plafonat anul trecut la Ducati

EURosPoRT50 MARTIE 2011

Trecerea la pneurile Pirelli, reintroducerea KERS şi folosirea eleronului spate mobil sunt principalele motive de nelinişte pentru echipe înaintea sezonului 2011 din Formula 1. Din punct de vedere al schimbărilor la nivel tehnic, trei sunt aspectele majore care pot face diferenţa în grandoare şi decadenţă: pneurile, KERS şi eleronul spate mobil.

DUPĂ UN sEzoN 2010 în care titlul mondial al piloţilor s-a de-cernat abia la ultima cursă a anu-

lui, fanii nu vor accepta o stagiune 2011 în care spectacolul să fie la cote mai mici. Şi nici echipele nu sunt dispuse la rabat, mai ales că au fost destule orgolii şifonate seri-os în cursul anului trecut. Un lucru este cert: câteva schimbări de regulament aruncă Formula 1 pe un teritoriu necunoscut şi ni-meni nu ştie la ce să se aştepte cu adevărat.

Din punct de vedere al schimbărilor la nivel tehnic, trei sunt aspectele majore care pot face diferenţa în grandoare şi decaden-ţă: pneurile, KERS şi eleronul spate mobil.

În privinţa pneurilor, asistăm la o schimbare a furnizorului unic, retragerea Bridgestone deschizând drumul revenirii italienilor de la Pirelli în „regina” motor-sportului. Cu trei piloţi de teste - Romain

Grosjean, Nick Heidfeld şi Pedro de la Rosa - Pirelli a efectuat peste 80.000 de kilometri de-a lungul sesiunilor private, reuşind să dezvolte pneuri de patru compoziţii diferi-te - supersoft, soft, medium şi hard - care să facă faţă vitezelor ameţitoare din F1.

Pe de-o parte, Pirelli susţine că a reuşit

acest lucru, directorul pentru motorsport, Paul Hembrey, fiind mai mult decât mul-ţumit de activitatea depusă de subalternii săi şi de produsele pe care le oferă celor 12 echipe. În plus, italienii au reuşit şi o premi-eră: primul test pe timp de o noapte, efec-tuat pe circuitul Yas Marina din Abu Dhabi, şi pe o pistă udată ca după o ploaie, aspect reuşit cu ajutorul stropitorilor. Pe de altă parte, echipele sunt cât de cât mulţumite de cauciucuri, chiar dacă nu puţine au fost vocile care au criticat durata de viaţă a „gu-melor” supersoft, care rezistă foarte puţin,

mai exact un singur tur la ritm maxim. Cu alte cuvinte, acestea sunt pneuri ide-

ale pentru calificări, dar nu şi pentru cursă, acolo unde nu ar fi de mirare să asistăm la schimbarea pneurilor de la o compoziţie la alta după numai un singur tur sau în ultimul tur al întrecerii. Concluzia: din punct de ve-dere al pneurilor, sezonul 2011 se anunţă interesant, pentru că piloţii ar putea fi sur-prinşi de modul în care acestea se vor com-porta atunci când sunt uzate la limită.

KERS! Ce cuvânt frumos, atât de me-diatizat în 2009 şi atât de hulit la finalul respectivei stagiuni. Sistemul de recu-perare a energiei cinetice din momentul frânării - de fapt, se generează energiei la frânare - a fost introdus acum doi ani, pe fondul unei tendinţe de adoptare a unor măsuri care să aibă legătură cu producţia de serie a marilor constructori implicaţi în Formula 1. Unele echipe l-au folosit doar în

teste, perioadă când un mecanic de la BMW Sauber a şi fost electrocutat la revenirea monopostului la standuri, şi au renunţat să-l mai utilizeze în curse. Altele l-au mai încercat din când în când şi abia în a doua jumătate a stagiunii am văzut şi prima vic-torie a unei maşini echipată cu KERS - Lewis Hamilton (McLaren) în GP Ungariei.

Lucrurile par să se fi schimbat, mai ales că FIA permite acum ca sistemul să fie stoche-ze energia într-o baterie, astfel că aproape toate echipele au optat pentru utilizarea KERS, sistem care oferă un plus de putere pe o perioadă foarte scurtă. Excepţia se nu-meşte Team Lotus, dar nu ar fi exclus ca şi malaysienii să treacă la această tendinţă pe parcursul anului. Se poate ca inginerii con-duşi de Mike Gascoyne să aibă dreptate, mai ales că nu puţini sunt piloţii care con-sideră că acest ansamblu nu oferă avantaje care să fie decisive în duelurile de pe pistă.

Dacă 2011 înseamnă eliminarea difuzo-rului spate dublu şi a mult-mediatizatului F-duct, elemente aerodinamice care au fost foarte apreciate de unele echipe în sezonul trecut, marea noutate este reprezentată de eleronul spate mobil. Practic, elementul superior al aripii este cel care se mişcă (dis-tanţa dintre cele două planuri creşte de la 10 la 50 mm), adoptând o poziţie verticală în momentul trecerii prin viraje, acolo unde este necesar un nivel mai ridicat al forţei de apăsare aerodinamică, şi una orizontală pe liniile drepte, când maşinile trebuie să întâmpine o rezistenţă la înainte cât mai mică.

Pe parcursul cursei, sistemul poate fi fo-losit exclusiv pentru depăşiri numai după ce s-au parcurs cel puţin două tururi de la start sau după o neutralizare cu Safety Car.

MARTIE 2011 51EURosPoRT

Un adolescent a câştigat la debutul său în cursa de 500 de mile de la Daytona, producând una dintre cele mai mari surprize din istoria de 63 de ani a NASCAR-ului.

SURPRIză LA dAyTONA

MIhAI dUMITRU

LA AL doILEA sTART din carieră într-o etapă din Sprint Cup, divizia de top a campionatului american

NASCAR, Trevor Bayne a devenit cel mai tânăr învingător al cursei de 500 de mile de la Daytona, etapa care deschide în mod tradițional sezonul competițiilor majore de peste Ocean. Devenit al şaptelea pilot care câştigă întrecerea din statul Florida la pri-ma sa participare, Bayne a încheiat o serie fără succese de 25 de ani pentru echipa Wood Brothers Racing, cea mai veche din campionat.

Pilotând noul Ford Fusion, Bayne a profi-tat de pe urma unei curse haotice, punctată de 16 neutralizări şi a luat deciziile corecte la final, când toți concurenții rămaşi în acelaşi tur cu liderul s-au lansat către linia de finiş.

Adolescentul din Knoxville, Tennessee, care tocmai împlinise 20 de ani, a moştenit poziția de lider de la David Ragan, pilot al unei echipe de vârf a mărcii Ford (Roush Fenway), acesta din urmă primind o pena-lizare pentru start furat la reluarea ritmului normal de cursă.

Lipsit de un coechipier cu care să lucreze în tandem, Bayne şi-a găsit ca partener ad-hoc pe veteranul Bobby Labonte, la volanul unei Toyota Camry a echipei JTG Daugherty, care a intrat în siajul său şi l-a împins către linia de finiş prin „bump drafting”.

Tandemul format din favoritul cursei, Kurt Busch (Penske) şi Juan Pablo Montoya (Earnhardt Ganassi) a rămas în gol de putere pe ultima linie dreaptă.

„Nici măcar nu pot să descriu ce simt în acest moment”, a declarat cu uimire Bayne,

care s-a rătăcit pe drum spre Victory Lane, locul rezervat învingătorului cursei, care primeşte întreaga atenție a presei şi ovațiile publicului. „Simt că nu aş fi meritat suficient victoria. Este pur şi simplu incredibil, este cel mai nebunesc lucru care mi s-a întâm-plat în viață. Este o cursă în care trebuie să ai pe cineva care să te ajute să o câştigi. Toată lumea m-a ajutat aici şi nu le pot mulțumi îndeajuns pentru acest lucru”, a reuşit să ros-tească emoționatul învingător.

Bayne nu este eligibil pentru a marca puncte în Sprint Cup pentru că a ales un pro-gram competițional complet în divizia inferi-oară Nationwide Series iar regulamentul NASCAR din acest sezon exclude posibilita-tea ca un pilot să lupte pentru titlu în mai mult de unul dintre cele trei campionate pe care le păstoreşte.

MARTIE 2011 53EURosPoRT

Lista piloţilor pentru sezonul 2011:RED BULL RACING1. Sebastian Vettel (Germania)2. Mark Webber (Australia)MCLAREN MERCEDES3. Lewis Hamilton (Marea Britanie)4. Jenson Button (Marea Britanie)SCUDERIA FERRARI5. Fernando Alonso (Spania)6. Felipe Massa (Brazilia)MERCEDES GP7. Michael Schumacher (Germania)8. Nico Rosberg (Germania)LOTUS RENAULT9. Nick Heidfeld (Germania)10. Vitali Petrov (Rusia)WILLIAMS F111. Rubens Barrichello (Brazilia)12. Pastor Maldonado (Venezuela)FORCE INDIA14. Adrian Sutil (Germania)15. Paul di Resta (Marea Britanie)SAUBER F116. Kamui Kobayashi (Japonia)17. Sergio Perez Mendoza (Mexic)SCUDERIA TORO ROSSO18. Sébastien Buemi (Elveţia)19. Jaime Alguersuari (Spania)TEAM LOTUS20. Jarno Trulli (Italia)21. Heikki Kovalainen (Finlanda)HISPANIA RACING22. Narain Karthikeyan (India)23. nu a fost stabilit încăMARUSSIA VIRGIN24. Timo Glock (Germania)25. Jérôme D’Ambrosio (Belgia)

Activarea de către pilot în timpul cursei poate fi făcută numai după ce este notificat prin electronica de control, iar acest lucru se poate face doar dacă sportivul în cauză este la mai puţin de o secundă în urma ce-lui dinaintea lui. Dezactivarea sistemului de către electronica de control se face la prima frânare ce urmează activării sale.

Noul eleron spate mobil este un alt as-pect care poate face cursele mai atractive, poate spori numărul depăşirilor, la toate acestea putând să contribuie şi numărul mai mare de butoane de pe volan - au apă-rut două noi, pentru KERS şi pentru aripa mobilă. De altfel, au fost destui piloţii care au criticat această aglomerare de butoane, spunând că viaţa lor în cockpit s-a compli-cat şi nu ar fi excluse unele rateuri din ca-uza numărului crescut de mişcări pe care trebuie să le facă sportivii pentru operarea diferitelor reglaje de pe volan.

Ce să ne aşteptăm din punct de vedere al factorului uman? Cea mai importantă noutate este ieşirea din scenă a lui Robert Kubica, cel puţin pentru un an, ca urmare a accidentului suferit în timpului unui raliu din Italia, eveniment în urma căruia polo-nezul s-a ales cu multiple fracturi la braţul şi la piciorul drept. În locul său, Lotus Renault l-a cooptat pe germanul Nick Heidfeld, care astfel revine ca titular în Formula 1. „Aş fi preferat să mă întorc în alte circumstanţe”, a comentat germanul.

În rest, disputa pentru titlul mondial pare să aibă aceeaşi protagonişti: cei doi piloţi de la Red Bull Racing, Sebastian Vettel şi Mark Webber - germanul, campion mondial în

exerciţiu, pare totuşi favoritul echipei -, Fernando Alonso şi cei doi oameni de la McLaren, Lewis Hamilton şi Jenson Button. Nu ar fi exclus să-l vedem implicat şi pe Michael Schumacher, care pare foarte în-cântat de monopostul pe care Mercedes i l-a creat pentru 2011. În plus, atât septuplul campion mondial, cât şi echipa germană nu-şi mai pot permite un sezon dezamăgi-tor, aşa cum a fost 2010, în care să nu conte-ze în disputa pentru victorii de etapă, ca să nu mai spunem de titlurile supreme.

2011 se anunţă un an greu şi pentru echi-pe, mai ales din punct de vedere logistic, pentru că vor avea de trecut prin 20 de eta-pe, cele mai multe într-un sezon de când a început istoria Formulei 1 în 1950. Dar, la fi-nalul acestui maraton, se află recompensa supremă: titlul mondial. Şi efortul merită!

EURosPoRT52 MARTIE 2011

RACE RETRO (25 – 27 februarie, Marea Britanie) Raliul Monte Carlo și-a sărbătorit centenarul în acest an, iar pentru a marca evenimentul cum se cuvine, organizatorii Race Retro au programat, în ultimul weekend al lunii trecute, la Stoneleigh Park, în comitatul Coventry, o paradă a unor modele reprezentative pentru istoria raliului monegasc. De la modelul Invicta de 4,5 litri datat 1931, la legendarul Mini Morris Cooper S, câștigător în 1966, cu Timo Makinen și Paul Easter, modelele nu au reprezentat atât învingători celebri, cât mai cu seamă maniera în care raliurile s-au schimbat de-a lungul anilor, trecând de la gentleman driverii perioadei interbelice, la primele echipajele profesioniste din anii ’60.

ÎNTR-o ţARĂ în care hocheiul este mai popular decât fotbalul, lui Petr Novak, un fost jucător reconvertit

în antrenor de patinaj, nu i-a fost uşor să găsească resurse pentru performanţă. În Cehia nu există nici astăzi o pistă de 400 m, aşa că antrenamentele s-au făcut pe lacuri îngheţate şi pe... uscat. Înainte de a începe pregătirea spartană cu Martina, antrenorul a stat de vorbă cu familia ei: „Fata este ta-lentată şi cred că poate reuşi. Dar, dacă va lucra cu mine, va deveni un sclav, altfel nu se poate. Sunteţi de acord?”.

În lunile următoare, Sablikova a cunoscut faţa de tiran a lui Novak. Patinatorii de vi-teză pe distanţe lungi trebuie să facă faţă unui moment de criză în timpul cursei, când simt o durere ascuţită în tot corpul după arderile muşchilor, iar creierul le cere să abandoneze. Antidotul este voinţa, au-tosugestia, iar Novak a ştiut să o pregăteas-că de la început pe eleva sa pentru a depăşi astfel de momente critice. Tehnicianul ceh şi-a pus la bătaie economiile de-o viaţă şi a cumpărat un... autobuz second hand. Dacă până atunci jucase rol de antrenor, părinte şi sfătuitor pentru promiţătoarea sa pupilă,

Novak devenise şi şofer. Martina era pregă-tită să fie scoasă în concursuri.

Încă de la primele competiţii de juniori, Sablikova era atât de competitivă pe dis-tanţele de fond, încât se putea duela direct cu băieţii de vârsta sa. În noiembrie 2005, a fost aproape să coboare sub 4 minute pe distanţa de 3000 m.

Novak începea să-şi vadă roadele, dar ştia că efortul se poate duce pe apa sâm-betei dacă Martina nu-şi înţelegea condiţia. „Poţi avea un iubit, dar să nu te îndrăgos-teşti de el. Dacă nu respecţi legea asta, pierzi tot, poţi la fel de bine să te retragi”, a fost sfatul pe care i l-a dat în ziua în care ea şi-a serbat majoratul.

Sablikova avea 19 ani când a participat la Olimpiada de la Torino. A intrat în concurs la 5000 m, cea mai dură probă olimpică pentru fete, alături de figuri legendare ca Cindy Klassen, Claudia Pechstein sau Clara Hughes. A venit pe locul 4, la doar o se-cundă de bronz. În acelaşi an, a învins-o pe Pechstein la Europene şi din acel moment a început „era Sablikova”. Dintr-o dată, fizicul deloc impresionant a devenit un atu – rezis-tenţa pe care o întâmpină din partea aeru-lui în timpul curselor este mai redusă decât

la adversarele sale musculoase, iar agilita-tea de pe turnante o ajută să aibă timpi mai rapizi pe fiecare tur.

Din 2007 este neînvinsă la competiţiile majore pe distanţa de 5000 m, în acelaşi an devenind prima femeie din istorie care coboară sub 14 minute la 10.000 m – re-cord neoficial, căci doar băieţii au voie să concureze pe o distanţă atât de lungă. Are şase titluri mondiale în palmares, inclusiv la poliatlon, competiţia unde trebuie să fii competitiv pe toate distanţele. Momentul de glorie l-a cunoscut la Olimpiada de la Vancouver, unde a triumfat la 3000 şi 5000 m, obţinând bronzul şi la 1500 m, unde con-curase doar pentru a-şi face „mâna” în pro-bele de fond. A devenit eroină în ţara sa şi adulată peste tot pe unde concurează.

Martina Sablikova a deschis, poate, un drum, arătând că nu trebuie să fii un pachet de muşchi pentru a reuşi într-un sport al ce-lor care dezvoltă pe gheaţă o viteză com-parabilă cu a cailor de curse. Între timp, an-trenorul cu părul alb care o însoţeşte încă la concursurile internaționale a primit sufici-ente fonduri pentru a pregăti grupe de vii-tori patinatori care visează să-i calce pe urme elevei sale preţioase.

La 1,71 m şi doar 53 de kilograme, pare genul în faţa căreia refuză să se deschidă uşile automate de la supermarket. S-a născut în Nove Mesto, un orăşel de munte din Moravia. Destinul, norocul sau amândouă la un loc au făcut ca un fost jucător de hochei, Petr Novak, îndrăgostit de patinaj, să o remarce când Martina avea 12 ani.

EURosPoRT56 MARTIE 2011

SAbLIkOVAregina

patinajuluiviteză

Redus mult ca fenomen în ultimii ani, huliganismul din jurul meciurilor de fotbal continuă să se situeze la un nivel îngrijorător pentru forţele de ordine din multe ţări ale lumii. Fenomenul se regăseşte din plin şi în Africa, şi în Asia. cu Asia vom începe evocarea anumitor episoade privitoare la acest fenomen teribil.

SURPRINzĂToR sAU NU, cea mai mare activitate în ce priveşte hu-liganismul fotbalistic în Asia este

în Japonia. În cadrul galeriilor organizate şi alcătuite în cea mai mare parte din supor-teri simpli acţionează grupuri de fani de extremă dreaptă, recunoscute în Japonia pentru legăturile lor financiare şi politice cu marile corporaţii nipone şi cu sindica-tele crimei organizate. Iar dacă la meciuri-le din campionatul intern scandalurile nu sunt nici numeroase nici nu au cine ştie ce

anvergură, atunci când vine vorba despre meciuri internaţionale situaţia se schimbă radical. Mai ales la partidele în care adver-sarul este unul dintre statele din Asia de Est, state asupra cărora Japonia şi-a exercitat dominaţia militară de-a lungul a zeci de ani.

sTEAgUL RĂzBoIULUI! La aceste jocuri, grupurile respective de

fani vin pregătite cu steagurile de război ale Japoniei, aşa numitele „kyokujitsu-ki”, pe care încep să le fluture odată meciul înce-put. „Kyokujitsu-ki” este simbolul agresiunii

militare a Japoniei şi este fluturat de fanii niponi pentru a-i scoate din minţi pe ad-versari şi a le reaminti trecutul. Nu există ofensă mai mare pentru publicul şi echipa adversă decât să vadă fluturând „kyokujit-su-ki”, care este simbolul agresiunii militare japoneze înaintea şi în timpul celui de-al doilea Război Mondial, agresiune care a dus la sfârşitul a milioane de vieţi în zonele în care aceasta a fost prezentă.

În ţări precum China, Taipei, Filipine sau Coreea de Sud, sentimentul oamenilor atunci când văd respectivele simboluri este

acelaşi cu al celor din Europa când văd în faţa ochilor zvastica. Nu mai departe de recent încheiata Cupă a Asiei, la semifinala Japonia – Correa de Sud o parte a suporteri-lor „albaştrilor”autointitulaţi Ultra-Nippon, au venit la stadion cu temutele kyokujit-su-ki şi le-au scos fluturat în timpul jocului. Acest lucru a stârnit o adevărată furtună în mass-media din Coreea de Sud, iar delega-ţia sud-coreeană prezentă în Qatar a făcut o plângere oficială vizavi de acest episod.

Manifestări violente ale suporterilor chi-nezi s-au înregistrat cu precădere în primii ani ai acestui secol şi totul a plecat de la ma-rile greşeli comise de arbitri în anumite par-tide. Eradicarea fenomenului corupţional în arbitraj a liniştit însă spiritele.

Totuşi, cele mai mari incidente având în prim-plan fani chinezi s-au produs pe 4 iulie 2004, imediat după încheierea finalei Cupei Asiei pe naţiuni, finală în care China

a pierdut chiar la Beijing în faţa Japoniei, scor 1-3. Atunci, pe străzile din jurul arenei au fost incidente între sute de suporteri ai naţionalei chineze şi forţe ale Poliţiei, primii aruncând cu sticle încendiare în ultimii. Au fost arse steaguri ale Japoniei, iar câteva dintre maşinile care serveau Ambasada ni-ponă de la Beijing au fost distruse de fanii furioşi.

BĂTĂI îNTRE ARABI şI KURzIÎn Siria, bătăile între suporteri au strânsă

legătură cu apartenenţa etnică. Mai pre-cis, marile rivalităţi sunt între fanii de ori-gine arabă şi cei de origine kurdă. Cel mai sângeros episod din ultimii ani s-a produs pe 12 martie 2004 la Qamishli, o localitate aflată la aproximativ 700 de kilometri de Damasc, atunci când la finele unei întâlniri între două echipe ai căror fani erau separaţi de originile lor aceştia s-au încăierat în afa-ra stadionului. În timpul luptei s-a recurs la arme albe şi la arme de foc, iar când în sfâr-şit forţele de ordine au pus capăt conflictu-lui bilanţul înregistrat a fost de 25 de morţi şi câteva sute de răniţi!

250 dE RĂNIţI dUPĂ UN sINgUR MEcI

Incidentele provocate de huliganism sunt rare, dar virulente în Iordania. Aici, tensiunile apar între arabii palestinieni şi arabii cu origini în estul Iordaniei. Ultima dispută dintre cele două tabere s-a produs în decembrie anul trecut, cu ocazia meciu-lui dintre Al Wahdat, ai căror suporteri sunt de origine palestiniană şi Al Faisaly, cu fani

dintre arabii iordanieni. Războiul suporteri-lor s-a încheiat cu 250 de răniţi, dintre care 17 în stare gravă, iar dintre ei 243 au fost fani ai celor de la Al Faisily! Dealtfel, susţi-nătorii celor de la Al Wahdat sunt renumiţi în Iordania pentru acţiunile lor nebuneşti şi pentru lipsa de scrupule în confruntările cu admiratorii celorlalte echipe.

INcIdENTE îN „PARAdIsUL” LUI KIM joNg-IL

Oricât ar părea de neverosimil, până şi într-o ţară cu regim strict cum este Coreea de Nord mai apar uneori incidente legate de comportamentul suporterilor! Vorbim însă doar despre meciurile echipei naţiona-le, pentru că în ceea ce priveşte competiţia internă acolo practic nici nu există galerii

locale. La un moment dat, unul dintre ata-canţi a scăpat singur cu portarul advers, iar un fan al echipei pe cale să primească gol a scos pistolul şi a ţintit în pieptul atacantului, un oarecare Haider Khadim, care ulterior a decedat în drum spre spital!

Suporterul ucigaş a fost arestat pe loc, dar asta nu i-a împiedicat pe fanii irakieni să facă în continuare uz de armele de foc la partidele din campionatul intern, trăgând în aer fie pentru a se bucura la goluri, fie pentru a-şi manifesta nemulţumirea pentru cine ştie ce eveniment petrecut pe teren. Ce-i drept, de la acel episod nu s-au mai în-regsitrat victime din rândul fotbaliştilor. Al suporterilor, însă, da!

ţARĂ sFâNTĂ şI NU PREACine se gândeşte la Israel doar ca la Ţara

Sfântă greşeşte! Înainte de a evolua în preli-minarii ca şi zonă europeană, Israelul fotba-listic a fost pentru o vremea componentă a părţii asiatice. Loc frecvent de conflicte politice şi militare, Israelul fotbalistic nu putea face excepţie de la aceste abitudini. Aici, disputele cele mai frecvente se poar-tă tot ca urmare a originilor etnice, părţile implicate fiind israelienii de origine arabă şi evreii.

Ultimii au cei mai răi reprezentanţi în fa-nii celor de la Beitar Jerusalim, mai precis în facţiunea existentă în rândul acestora şi numită, în stil mafiot, „La Familia”. Clubul a avut de suferit în numeroase rânduri de pe urma fanatismului fanilor, chiar şi în cupe-le europene. Sunt de notorietate partidele pe care Beitar le-a jucat în competiţiile eu-ropene contra celor de la PAOK Salonic şi Glasgow Rangers şi în care fanii lor au lan-sat scandări rasiste la adresa unor jucători din tabăra adversă, scandări care au dus la amenzi usturătoare pentru club.

În vara anului 2005, 7.000 de fani ai celor de la Beitar şi-au însoţit favoriţii la Tel Aviv, pentru meciul cu Maccabi. Cântecele lor anti-arabe pe care le-au fredonat tot meciul au stârnit furia suporterilor lui Maccabi, ma-joritatea israelieni arabi. După meci, străzi-le din jurul arenei au fost scena unor lupte sângeroase.

Un episod care a scandalizat aproape în-trega ţară s-a produs în noiembrie 2007, când fanii lui Beitar au sfidat minutul de re-culegere în memoria fostului premier Yizhak Rabin cântând o melodie prin care îl proslă-veau pe asasinul acestuia, Yigal Amir!

îMPUşcAT câNd A scĂPAT sINgUR cU PoRTARUL!

După căderea regimului Saddam Husein, violenţele în fotbalul irakian au escaladat şi n-au fost altceva decât o prelungire a hao-sului politic şi economic din ţară.

Aceste violenţe nu se manifestă neapărat prin lupte între suporteri, ci mai mult prin comportamentul individual al fanilor care vin pe stadion. Prezenţa armelor de foc în incinta arenelor a devenit în timp ceva obiş-nuit şi nu o dată s-au înregistrat victime.

Din nefericire, în martie 2009 un fot-balist a fost omorât cu un glonţ trimis din tribună! S-a întâmplat la Hilla, o localitate aflată la aaproximativ 100 de kilometri sud de Bagdad, la un meci între două formaţii

la defilare. Astfel, a rămas de notorietate episodul petrecut în 2005 la meciul dintre Coreea de Nord şi Iran, contând pentru pre-liminariile CM 2006. O decizie discutabilă a arbitrului a declanşat protestele jucătorilor gazdă, conducătorul jocului fiind la un pas să ia bătaie chiar pe teren. Violenţele din teren s-au transmis imediat şi în tribune, unde, cu toată prezenţa masivă a forţelor de ordine, fanii au încercat să pătrundă pe teren! După meci, protestele au continuat în stradă, iar teama autorităţilor de a nu se declanşa cumva vreo revoltă a dus la mai multe arestări. Ulterior, Asociaţia Asiatică de Fotbal a decis suspendarea terenului propriu pentru formaţia Coreei de Nord, care a susţinut următoarele partide consi-derate acasă pe teren neutru.

sNooKER-UL a apărut în China la mijlocul anilor ’80. Pe atunci sportul nu prinsese,

grosul spectatorilor fiind format din re-prezentanţi ai guvernului. Aşa s-a întâm-plat şi în 1983, când a fost organizat un turneu demonstrativ pentru elite. Steve Davis, pe atunci dublu campion mondial

a participat la acea competiţie - în care nu el a fost invitatul principal: “Arbitrul a fost cea mai importantă persoană de acolo. Prin urmare, el a primit cea mai bună cameră”, a povestit acum câţiva ani britanicul, într-un interviu acordat ziarului “The Guardian”. Barry Hearn, actualul preşedinte al World Snooker Limited, îşi aminteşte şi el câteva

momente amuzante: “Erau numai oc-togenari în public şi am fost obligaţi să oprim meciurile la fiecare zece minute, pentru ca aceştia să meargă la toaletă”. De atunci, lucrurile s-au schimbat. China nu mai găzduieşte doar turnee de rang inferior ci unele care contează în ierarhia mondială. Open-ul Chinez şi Masters-ul de la Shanghai adună în tribune mii de

dintr-un sport privit cu curiozitate acum trei decenii, snooker-ul a devenit o atracţie şi un stil de viaţă pentru mai mult de 60 de milioane de locuitori ai ţării din orientul îndepărtat

tineri, mari fani ai sportului pe care îl iubesc până la obsesie. Jucătorii sunt în centrul atenţiei, li se acordă spaţii mari în ziare şi la televiziuni, fiind trataţi ca ve-detele de cinema. Apanaj al britanicilor, snooker-ul tinde să fie acaparat de China; cu voia sa, deoarece are nevoie de imen-sa piaţă de desfacere pe care o poate oferi această ţară.

Cum s-a ajuns aici?În 1985, snooker-ul se afla la apogeu

în Marea Britanie. Finala dintre Steve Davis şi Dennis Taylor, decisă în al 35-lea

joc, la bila neagră, a avut o audienţă de 18,5 milioane de spectatori. Însă, odată cu anii ’90, interesul nu a mai fost atât de puternic, fanii nu au mai fost atraşi la fel de mult ca înainte, iar lovitura finală a fost dată de interzicerea reclamelor la produse de tutun.

Sponsorii s-au retras, împreună cu ei şi premiile mari care făceau compe-tiţiile atractive. Conducătorii acestui sport au fost obligaţi să se reorienteze. Unde puteau merge pentru a reaprin-de interesul pentru snooker? Ce vari-ante aveau? Răspunsul l-au găsit repe-de: China. Snooker-ul era totuşi o piaţă

neexploatată într-o ţară care ştie cum să câştige bani din aproape orice. Astfel, au apărut peste noapte sute de cluburi în întreaga ţară. Dar pentru ca succesul să fie total, era nevoie de un catalizator, o imagine, un om care să adune în jurul său simpatia şi emoţiile milioanelor de fani.

EroulAşa a apărut Ding Junhui. În 2005, el a

câştigat Open-ul Chinez şi lucrurile au că-pătat o cu totul altă dimensiune. A devenit automat un star, iar nebunia creată în jurul său a fost comparabilă cu cea din 1971, când

MARTIE 2011 63EURosPoRTEURosPoRT62 MARTIE 2011

Bruce Lee a jucat în filmul “The Big Boss” şi a devenit cea mai mare vedetă a Asiei.

Popularitatea lui Ding s-a transformat imediat în ceva mai palpabil, bani, şi toată lumea a avut de câştigat, de la Ding la companiile chineze, şi chiar ceilalţi jucători prefesionişti, care au ajuns să câştige şi un milion de lire sterline pe an, din onorariile

pe care le primesc pentru participarea în diversele turnee organizate în China.

Zhu Yinchuan este proprietarul mai mul-tor săli de snooker din Beijing, iar povestea lui a fost făcută publică de ziarul “China Today”, acum un an: “În 2005, afacerea mea era una mică. Era linişte mai tot timpul, dar lucrurile s-au schimbat cum a devenit Ding

campion. Oamenii au venit la sală şi se făceau zilnic cozi pentru a prinde un loc la mese”. Intuind foarte bine ceea ce va urma, Zhu Yinchuan a început să cumpere săli pentru a-şi extinde afacerea. A deschis câte trei săli pe an, timpul necesar pentru amor-tizarea investiţiei fiind de doi ani pentru o sală. Cele 21 de săli pe care le deţine acum

dovedesc că nu s-a înşelat.O statistică a Administraţiei Generale a

Sportului din China spune că 60 de milio-ane de oameni joacă snooker regulat, lucru confirmat şi de Simon Leach, care lucrează de câţiva ani în această ţară, din partea Asociaţiei Mondiale de Snooker: “Sunt oraşe cu 250-300 de săli, iar fiecare dintre

acestea are în jur de 25-30 de mese. În Marea Britanie, situaţia este diferită: există oraşe cu doar câteva cluburi”, a declarat englezul pentru “The Independent”, când a fost ru-gat să facă o analiză comparativă.

Leach, care se ocupă şi de organiza-rea mai multor turnee, spune că Asociaţia Mondială a muncit mult pentru ca snooker-ul să ajungă într-o poziţie atât de bună în China: “A trebuit să dezvoltăm relaţiile cu guvernul, cu mass-media şi cu agenţiile de publicitate de aici care cunosc piaţa, spre deosebire de cele din Occident, care doar cred că ştiu cum merg lucrurile”.

Globalizarea începe în China

Dar cât de popular este snooker-ul într-o ţară cunoscută mai degrabă pentru tenis de masă şi arte marţiale? Statisticile spun că snooker-ul este cel mai important sport non-olimpic din China; într-un clasament mai larg, a depăşit tenisul de masă, bad-minton-ul şi boxul, doar baschetul fiind în faţa sa. Dar o rocadă este foarte probabilă în această ierarhie: dacă în baschet nu apa-re niciun jucător de top după uriaşul Yao Ming, care este foarte aproape de retrage-re, în snooker talentele ies la suprafaţă cu o regularitate uimitoare.

Nu este nicio surpriză că finala din 2011 a Masters-ului de la Londra s-a jucat între doi chinezi, Ding Junhui şi Marco Fu. După Marea Britanie, China este cea mai prezentă naţiune în Top 100 mondial, nu mai puţin de şapte jucători aflându-se aici. Mult peste Irlanda, ţară cu un fost campion mondial, Ken Doherty, dar care oferă cinci jucători în această ierarhie. Chinezii sunt dornici să fie cei mai buni indiferent de domeniu. Pentru asta, investesc într-un tânăr jucător, dacă acesta are potenţial, şi îi oferă posibilita-tea să se antreneze şi să locuiască în Marea Britanie. Este o punere în scenă a dictonului “Ştiinţă occidentală cu disciplină orientală”.

Snooker-ul a început de câţiva ani un am-plu proces de globalizare, iar China reprezintă principala sa ţintă. Cel mai bine a sintetizat acest aspect Mark Selby, care a declarat pentru “China Today” că “speră că vor exista din ce în ce mai multe turnee im-portante în această ţară. Dacă se va întâm-pla asta, mă gândesc să învăţ chineza şi să mă stabilesc aici”.

EURosPoRT64 MARTIE 2011

Ding Junhui reprezintă vârful de lance al globalizării snooker-ului

Conform tradiţiei, onoarea de a deschide balul revine Australiei. Sfârșit de februarie - începutul lunii martie, aceasta este perioada pe care organizatorii au stabilit-o drept reper pentru derularea primului din cele 11 concursuri ale sezonului. Finalul? În decembrie, în Hawaii. Quicksilver Pro va avea loc la Gold Coast, în Queensland, și e dotat cu premii de 425.000 de dolari. Kelly Slater este așteptat la startul unei noi campanii, pentru câștigarea celui de-al 11-lea titlu de campion al lumii.

CIRCUITUL PROFESIONIST DE SURF (26 februarie)

AccIdENTAREA este teama ori-cărui sportiv. Este acel moment îngrozitor, o clipă în care cariere

cu greu construite ajung de la glorie la de-zastru absolut. Începând de atunci, o mică armată de medici, fizioterapeuţi, chirurgi, preparatori fizici şi echipe de interven-ţie intră în acţiune. Acest serial urmăreşte extraordinarele drame ale accidentărilor, operaţiilor, recuperării. Apoi, pentru cei mai norocoşi dintre sportivi, revenirea pe culmile gloriei.

Presiunea constantă la care sunt supuşi

sportivii pentru a realiza performanţă îşi are preţul său. Organismele sunt împinse la limită, fără a mai ţine cont de instinctul de conservare. Fiecare sportiv accidentat îşi are propria poveste – şocul accidentă-rii, durerea operaţiei, povara recuperării şi întoarcerea plină de emoţie la scopul vieţii: sportul de competiţie.

Laureat al premiului Oscar, Russell Crowe prezintă acest documentar impresio-nant. Sunt înfăţişate momentele delicate când organismele atât de bine calibrate ale sportivilor de elită sunt expuse şocu-lui accidentării. Documentarul urmăreşte

experienţele sportivilor profesionişti din fotbalul australian, rugby, surf, supercros şi fotbal, din momentul producerii dezas-trului, continuând cu masa de operaţie şi perioada de recuperare, şi până la reîntoar-cerea triumfătoare în arenă. Totul poate fi o afacere de zile sau de luni. Camerele de fil-mat au acces acolo unde puţini jurnalişti au avut dreptul de a intra, atunci când cariere-le sunt puse în pericol, când corpul atât de bine îngrijit al sportivului devine inamicul acestuia şi când dezastrul are drept efect depresia profundă.

Câteva poveşti care pot fi urmărite pe parcursul serialului: Ross Clarke Jones este un surfer care se dă pe valuri uriaşe. Şi-a petrecut întreaga viaţă în căutarea furtuni-lor, pentru a se da pe astfel de munţi lichizi. Visul său este să se dea cu planşa pe un val de peste 30 de metri. Numai că organismul a început să dea semne de oboseală. Trecut de 40 de ani, strivit de tone de apă, în mo-mentul în care a fost înghiţit de val, Ross suferă de pe urma unei calcifieri a coloanei vertebrale, care-i afectează nervii cu ramifi-caţii la mână. El va fi supus unei operaţii cu risc maxim la coloana vertebrală, pentru ca medicii să poată înlătura presiunea asupra nervului cu pricina.

Eddy Pettybourne şi Dave Tyrrell sunt

jucători de rugby, la clubul din South Sydney, în cea mai importantă competi-ţie din Australia - National Rugby League (NRL). Vieţile lor au fost marcate de aceleaşi poveşti: accidentări, recuperare, alte acci-dentări, mereu alte probleme de sănăta-te. Într-un moment dramatic al unui meci, Eddy Pettybourne şi-a fracturat mandibula, pe o intrare în forţă asupra unui adversar. A strâns din dinţi şi a continuat să joace până la finalul acelei confruntări. Câteva zile mai târziu, este supus unei operaţii, pentru a primi o proteză metalică. Profitând de oca-zia ivită, Dave Tyrrell i-a luat locul lui Eddy în echipă. În scurt timp, s-a accidentat şi el. Fractură de orbită oculară, după un cot primit în plină figură. Dave este supus unei operaţii complicate, de reconstrucţie faci-ală, cu nu mai puţin de patru locuri unde sunt introduse tije metalice. Va rămâne cu ele pe viaţă. Ambii jucători se află acum în perioada de recuperare. Eddy are şansa de a juca din nou, dar îşi fracturează încă o dată mandibula. La rândul său, Dave pare vindecat şi antrenorul nu ezită să-l trimită din nou în linia întâi.

Lachie Hansen este un jucător de fotbal australian, component al echipei North Melbourne, participantă în întrecerea naţională Australian Rules League (ARL). Jucătorii de fotbal australian sunt renumiţi pentru detenta lor extraordinară, pentru capacitatea de a sări şi de a prinde mingea (procedeul numit mark). La una din aceste sărituri, Lachie şi-a fracturat nasul. A rămas în teren până la sfârşitul meciului, dar a fost nevoit să îndure durerile îngrozitoare din momentul în care cartilagiul nazal i-a fost

MEgA-MUTĂRIAcest documentar prezintă relocarea unora dintre cele mai mari, mai grele și mai puţin mobile structuri istorice imaginabile. Vom urmări crucialul proces de planificare – cum echipa de mutare măsoară dimensiunea, greutatea, vremea, traficul și restricţiile de capacitate, știind că o

singură greșeală poate genera un dezastru. Ne ţinem respiraţia în timpul primei ridicări, când scârţâielile, pocniturile și uruiturile semnalează ridicarea unei clădiri de 800 de tone pe 20 de seturi de troliuri. Urmărim periculoasa călătorie peste poduri înguste, evitând liniile de înaltă tensiune și luând curbe strânse, sperând în tot acest timp că structurile nu se vor strica. Iar provocările sunt intensificate de Mama Natură, căreia îi place să facă mici surprize precum noroaiele de primăvară, furtunile de vară, inundaţiile sau uraganele. Premiera 1 martie – 12 aprilie pe Viasat Explorer

LA MARgINEA LUMIICălătoriţi către cele mai neospitaliere locuri de pe pământ alături de jurnalistul irlandez de investigaţie Donald MacIntyre, care pornește să descopere cum este să trăiești la marginea lumii. MacIntyre se mută în patru comunităţi diferite, alături de unii dintre cei mai rezistenţi oameni de pe planetă, pentru a investiga cum sunt afectate ultimele triburi de pe Pământ de viaţa secolului XXI. Pe parcursul acestui fascinant serial, el se confruntă cu cele mai dure condiţii naturale, baleind între culturile străvechi și lumea modernă în timp ce învaţă să supravieţuiască alături de călătorii beduini în deșert, de vânătorii de crocodili în Papua Noua Guinee, de ultima caravană de lame din lume, în Bolivia și de nomazii mărilor în Borneo.Premiera 12 martie – 24 aprilie pe Viasat Explorer

TREcERE MoRTALĂȘase bărbaţi, două săptămâni și cea mai letală porţiune de ocean din lume poreclită „Cimitirul Pacificului”. 2.000 de nave au eșuat aici și 700 de marinari zac pe fundul oceanului. La graniţa dintre statele Oregon și Washington, un banc de nisip obligă miliarde de tone de apă din fluviul Columbia să se verse cu forţă în apele Pacificului. Rezultatul – valuri uriașe și curenţi mortali. Acest documentar urmărește nonstop timp de 15 zile un grup de căpitani care pilotează nave uriașe peste acest banc, păstrând deschisă o rută comercială de miliarde de dolari. Orice greșeală ar pune nava și echipajul în pericol. Punctul de pericol maxim pentru piloţi este abordarea sau debarcarea pe mare, fie de pe o mică navă de pilotaj, fie din elicopter. Ambele necesită sincronizare perfectă și capacităţi deosebite pentru a supravieţui manevrei pe valurile agitate.Premiera 25 martie pe Viasat Explorer

dUPă AccIdENTAREViasat propune un documentar în serial, o premieră europeană în exclusivitate. Narat de Russel Crowe, acesta va avea premiera în a doua jumătate a lunii martie

DIN PROGRAMUL LUNII MARTIE

pus la loc. Nu o dată, ci de două ori.Liam Anthony este unul dintre tine-

rii jucători ai aceleiaşi echipe de fotbal australian din North Melbourne. Mereu atent la minge, el a suferit o fractură de omoplat, atunci când a fost izbit din spa-te, în momentul unui mark la altitudine. Medicul Con Mitropoulos îi repune umărul la loc, pentru ca Liam să continue meciul, dar accidentarea este mai gravă decât s-a crezut iniţial, iar jucătorul trebuie supus unei operaţii pentru refacerea articulaţiei. După operaţie, Liam îşi amuză coechipie-rii, povestindu-le halucinaţiile din timpul

intervenţiei chirurgicale. Eforturile depuse pentru a reveni în teren înainte de înche-ierea sezonului sunt lăudate de echipa de medici din jurul său.

Accidentarea este un moment pe care orice sportiv îl ia în calcul, atunci când intră în arena competiţională şi îşi propune să ajungă la vârf. Odată produsă, este rândul ca alţi profesionişti să preia controlul asu-pra organismului afectat şi să-l readucă la starea de performanţă. “După accidentare” este un serial impresionant, difuzat în ex-clusivitate la Viasat Explorer, începând din 14 martie!

MARTIE 2011 69EURosPoRTEURosPoRT68 MARTIE 2011

lor uneori forţate, dar mereu zguduitoare. Totuşi promovarea pe care o facea Dana White UFC-ului nu reuşea să intre la sufletul publicului, iar compania pierdea an de an milioane de dolari.

În plină cădere liberă, chiar în momentul în care se depăşise al zecelea milion pier-dut, o întâmplare a salvat investiţia familiei Fertitta. Într-un episod al reality-show-ului American Casino, serial despre un cazino al familiei amintite, îşi faceau apariţia doi lupţători UFC, Tito Ortiz şi Ricco Rodriguez, cazaţi la hotelul cazinoului înainte de me-ciul lui Tito împotriva lui Chuck Liddel. Analizele de audienţă arătau un lucru ne-aştepta: minutele dedicate celor doi au fost vârfurile de rating ale episodului.

Lorenzo Fertitta a avut ideea de a pro-duce un reality-show cu luptători, care să ofere publicului şansa de a înţelege cu adevărat sportul. Mai mult de atât, show-ul oferea pentru prima dată în istoria televi-ziunii o modalitate corectă de eliminare a concurenţilor: lupta. Pentru ca tensiunea să fie mai mare, sportivii adunaţi în casă erau necunoscuţi şi aveau şansa unui con-tract cu UFC, reţeta care a construit visul american. Înarmaţi cu proiectul şi zece mi-lione de dolari pentru producţie, Frank şi Lorenzo Fertitta, secondaţi de Dana White, au reuşit să îi convingă pe cei de la Spike TV să le accepte ideea. Primul sezon a avut un succes fulminant, iar peste noapte doi necunoscuţi, Stephan Bonnar şi Forrest Griffin au devenit eroi în toată regula. Milioane de oameni aşteptau cu sufletul la gură întâmplarile din casa din Las Vegas, iar finala a avut o audienţă mai mare de-cât tot ce strânsese UFC-ul până în acel moment. Compania reuşise să se strecoare în casele americanilor cu lacrimi şi emoţie, nu cu sânge şi ură.

coLoANA VERTEBRALĂ A UFcOdată impus pe piaţă, The Ultimate

Fighter, cunoscut mai bine ca TUF, a de-venit principala modalitate de comunica-re cu publicul. Aici se construiesc viitorii campioni, publicul îi urmareşte cum cresc în faţa propriilor ochi, îi cunoaşte cu bune şi rele, aici se nasc eroii şi personajele ne-gative. Forrest Griffin, Rashad Evans, Matt Mitrione, Stephane Bonnar sau Brandon Schaub sunt doar câţiva dintre aceştia, unii devenind campioni UFC, alţii urmând să lupte pentru titluri. Tot TUF este scena

pe care se nasc marile meciuri ale UFC, antrenorii tinerilor aspiranţi urmând să se întâlnească între ei. Meciuri memorabile s-au construit aşa, publicul putând ve-dea modul în care luptători consacraţi se comportă unul faţă de altul în condiţii de tensiune maximă. Evident, singurul luptă-tor care a refuzat să îşi înfrunte omologul a fost Tito Ortiz, băiatul alintat al UFC-ului. Scandalurile sale cu Chuck Liddel din tim-pul show-ului au făcut însă deliciul publi-cului. Poate cea mai spectaculoasă înfrun-tare între antrenori a avut loc atunci când Rashad Evans s-a contrat în fiecare clipă cu Quinton Jackson. Cu cei doi prim plan, TUF a devenit, pentru un sezon, un veritabil se-rial de comedie.

Evident, transferul de interes între UFC şi TUF nu a făcut altceva decât să transforme competiţia dintr-un spectacol penibil în-tr-un sport pe care chiar şi John McCain îl urmăreşte cu interes. Mai mult decât atât

senatorul se laudă ca a pus şi el umarul la creşterea MMA-ului.

sEzoNUL dIN MARTIECel mai aşteptat sezon al TUF urmea-

ză să înceapă la sfârşitul lui martie. Dana White a reuşit să îl aducă în faţa publicu-lui pe Brock Lesnar, fugit din lume după înfrângerea în faţa lui Cain Velasquez. Este pentru prima dată când publicul îl va ve-dea pe Bock într-o ipostază atât de intimă. Recunoscut pentru că nu suportă camere-le de filmat, Lesnar a acceptat să facă par-te din conceptul atât de mediatizat, The Ultimate Fighter, în încercarea disperată de a-şi atrage o nouă legiune de fani.

Tot ce ştim despre Brock este că omul pe care vrem să îl urâm îşi dezvăluie secretele în faţa noastră. Poate că nici nu mai contea-ză că adversarul său este Junior Dos Santos, toată lumea îl aşteaaptă pe Brock, iar nu-măratoarea inversă a început.

CA sĂ îNţELEgEM exact situaţia, trebuie să privim puţin în urmă. UFC-ul a debutat ca un spectacol

penibil în care Rorion Gracie, un instructor de BJJ din SUA, încerca să demonstreze su-perioritatea stilului său de luptă, exact ca în filmele cu bugete reduse ale anilor 90. Unindu-şi forţele cu omul de afaceri Art Davie, a reuşit să difuzeze în 1993 pe SEG un canal dedicat pay per view-ului, primul turneu numit UFC.

Spectacolul a fost penibil, iar turneele

care l-au urmat au păstrat aceeaşi reţetă ce preaslăvea superioritatea familiei Gracie. Meciurile fără reguli au atras o reacţie viru-lentă a fostului candidat la Casa Albă, John McCain, care a dus o campanie puternică de interzicere a competiţiei. Treptat, spec-tacolul UFC a început să se civilizeze, dar momentul crucial în evoluţia sportului a venit odată cu cumpararea brandului de către familia Fertitta, proprietari de cazino-uri din Las Vegas.

Cu Dana White drept nou preşedinte şi un buget iniţial de câteva milioane de

dolari, UFC-ul a început să crescă, dar pu-blicul încă învăţat cu penibilele prestaţii iniţiale refuza să accepte competiţia drept sport cu acte în regulă.

UN NoU oRIzoNTÎn ziua de azi, sportul este poate singurul

furnizor de eroi pentru societatea moder-nă, dar are nevoie de expunere pentru a oferi publicului imaginea acestora. Aceasta este lecţia fundamentală pe care au înţe-les-o cei de la UFC. Dana White a crescut ur-marind eroii boxului american, cu poveştile

Pentru noi, reality-show înseamnă o emisiune plictisitoare în care soacrele se ceartă cu viitoarele nurori, sau mai mulţi oameni trăiesc stupid într-o casă. Americanii au dezvoltat conceptul în urmă cu mulţi ani şi l-au adaptat diferitelor aspecte ale vieţii. În general publicul de reality nu are nici o legătură cu publicul consumator de sport. Sau poate că are. ALExANdRU gANcI

MARTIE 2011 71EURosPoRTEURosPoRT70 MARTIE 2011

REININg

REININg-UL, cea mai elaborată for-mă a echitaţiei western de compe-tiţie, a fost aprobat de Federaţia

Internaţională de Echitaţie (FEI) acum 11 ani ca a şaptea disciplină, pe lângă sărituri peste obstacole, dresaj, concursul complet, andu-ranţă, voltij şi atelaje.

Proba de călărit în stil western a făcut senzaţie imediat. Este ca o secvenţă dintr-un film cu cowboys care nu se despart de ciocate, pălării şi pantaloni cu franjuri şi care demonstrează că partenerul cel mai ascultă-tor, devotat şi inteligent este calul lor.

Când e vorba să descoperi ce abilităţi atletice are un cal de tip ranch de 6 ani, ai la

îndemână un reiner (aşa sunt denumiţi călă-reţii) care traversează arena cu calul în galop şi se opreşte într-un nor de praf pe câţiva metri. Asta înseamnă că a făcut “sliding stop” (oprire glisată) - cea mai amuzantă fi-gură pentru spectatori - , pentru care calul poartă potcoave speciale posterioare pen-tru a-l proteja.

E vorba până la urmă de dresaj cu figuri cheie. În concurs nu poate lipsi “spin-ul” (întoarcere 360º pe loc) sau “rollback-ul” (ju-mătate de piruetă pe picioarele din spate), dintre cele mai spectaculoase. La galop pe un traseu impus, arbitrii le analizează echili-brul, supleţea şi calmul.

Caii din rasele Quarter şi Appaloosa au

fost declaraţi cei mai buni pentru aceas-tă disciplină. Se lasă cel mai uşor conduşi, aparent fără să opună rezistenţă, ascultând ordinele. Calitatea lor de a fi extrem de inte-ligenţi, înţelegând rapid ce vor de la ei călă-reţii şi antrenorii lor, i-a trimis pe locul întâi în topul preferinţelor.

Geneza reining-ului se află undeva pe malul celălalt al Atlanticului. Rancheros din Mexic, respectiv, ranchers din sud-vestul Statelor Unite au dezvoltat acest stil de că-lărie pentru a-şi mâna vitele. Paniolos sau cowboys ştiu cum să oprească un cal, să îl facă să se întoarcă, să se rotească sau să îi schimbe direcţia dintr-o dată, pentru a nu pierde controlul turmelor de vite. Şi aşa

s-a ajuns ca dintr-o meserie să se nască un sport, posibil, olimpic în viitorul apropiat. Europa şi America de Sud au îmbrăţişat rei-ning-ul. Există şi un Campionat European la fiecare doi ani, iar anul acesta între 26 şi 30 iulie aproape de Viena, la Wiener Neustadt am putea vedea cât de talentaţi sunt şi spor-tivii de pe bătrânul nostru continent.

FEI s-a decis: Bökeberg, binecunoscuta locaţie ecvestră de lângă Malmö (Suedia) va găzdui ediţia inaugurală a finalei mondiale de reining în 22 mai 2011. Călăreţii calificaţi vor concura pentru primul tiltul de campi-on mondial, titlu ce se acordă separat de Jocurile Ecvestre Mondiale. Premiul va fi consistent: 100 000 $.

După succesul de la Kentucky, iată o ex-traordinară şansă de a aduce elita reining-ului în faţa unei audienţe mondiale. Sistemul de calificare uzitat în trecut la Masters-ul Mondial de reining rămâne valabil. Sportivii pot folosi maxim trei cai la fiecare concurs de selecţie pentru a aduna puncte. Din fie-care campionat naţional se califică pentru finală cel mai bun. La Bökeberg s-au organi-zat în trecut multe campionate importante de sub umbrela FEI, chiar şi Campionatul European de voltije şi cel al Suediei de rei-ning, sub atenta observaţie a lui Christer Andersson proprietarul şi operatorul locaţi-ei, aşa că a trecut cu brio examenele la care a fost supus de forul suprem.

Mister Montanta Nic, Cohiba Olena, Don Julio Whiy, Pepson Toby – sunt oare dansatori într-o trupă de balet, actori sau gimnaşti olimpici? Dacă răspundeţi da, aveţi parţial dreptate. Sunt numele unora dintre cei mai cunoscuţi cai de pe mapamond din proba de reining, faimoşi în lumea lor.

Noua stea a reining-ului american, pe care se mizează la competiţiile mondiale viitoare, este frumoasă, deşteaptă şi modestă. Se numeşte Lyndesy Jordan – dublă medaliată cu aur la campionatul naţional SUA şi campioană mondială NRHA, titlu acordat de National Reining Horse Association – forum mondial care promovează reining-ul.Deşi a rămas în competiţiile de amatori, se antrenează cu echipa ecvestră olimpică, beneficiind şi de o bursă de studii de 4 ani la Auburn University din Alabama, unde se specializează în comunicare şi marketing.A început să facă reining de plăcere. Când a văzut o competiţie adevărată, a decis că reining-ul e pentru ea. S-a bucurat mereu de sprijinul părinţilor, care i-au dăruit, când avea 12 ani, un cal. A galopat spre primul titlu mondial de juniori la 13 ani, cu fostul ei cal de concurs “Flip My Nick.” Brent Wright, celebrul écuyer-antrenor recunoscut pentru campionii pe care i-a antrenat, dar şi pentru rezultatele sale fantastice din competiţii cu premii de aproape un milion de dolari, a acceptat să o antreneze, deşi era junioară.Din păcate, cu câteva luni înainte de Jocurile Mondiale Ecvestre de la Kentucky de anul trecut “Flipper” a murit, iar noul ei partener (4 ani) nu avea vârsta necesară intrării în concurs. Pregătirea fizică şi mentală a cailor, indiferent de rasă, durează destul de mult pentru o astfel de probă parte a familiei FEI. Lyndsey a făcut doar o demonstraţie, uimind toată asistenţa.Acum, la 25 de ani, Lyndesy Jordan, mult mai matură şi experimentată intră în arenă cu “Bueno King Dude” sau pe scurt “Scotty”, un cal palomino de 15 ani cu care are toate şansele să câştige.

IVoNNE ghIţĂ

După ce a trecut de West Ham în semifinale, Birmin-gham a reușit să câștige cu 2-1 finala Carling Cup în faţa favoriţilor de la Arsenal printr-un gol marcat în minutul 89 de rezerva Obafemi Martins. Împrumutat de la Rubin Kazan și introdus în teren cu doar câteva minute înainte, Martins (al doilea din dreapta, în foto) este acum eroul celor de la Birmingham. Astfel, Birmingham City încheie o așteptare de 48 de ani, 1963 fiind anul în care “City” mai cucerise acest trofeu și se consolează faţă de poziţia 16 pe care o ocupă în Premier League.

FINALA CARLING CUP (27 februarie)

CU doAR trei zile îna-inte de debutul în grupa principală a

Ligii Campionilor, la începutul lui februarie, Oltchim Râmnicu Vâlcea schimba antrenorul, în-locuindu-l pe maghiarul Peter Kovacs cu Anja Andersen. Sosirea danezei a fost o surpri-ză, dar poate cea mai neînsem-nată din şirul pe care aceasta le-a oferit apoi.

Schimbări în echipă, schim-bări în antrenamente, o nouă filosofie şi multe semne de întrebare. Dacă va reuşi, dacă a venit pentru a face apoi pa-sul la națională, dacă lumea va avea răbdare cu ea... Încercând să aflu cât mai multe răspun-suri, am încercat să vorbesc cu preşedintele Oltchimului, Ioan Gavrilescu, şi, desigur, să mă în-tâlnesc cu daneza.

Am mers la Vâlcea la o zi după ce împlinise 42 de ani. Fetele erau la sala de forță, de dimineață, lucrau programul individualizat scris de Anja. Antrenamentul cu echipa urma să aibă loc seara. Înaintea lui, o şedință tactică, mi s-a spus. După antrenament, stăm de vorbă pe îndelete.

Anja Andersen e toată un zâmbet. Dacă n-ar fi îmbrăca-tă în blugi, ai crede că e o altă jucătoare. Chiar şi când îm-parte înainte de antrenament sarcini celor care o ajută, o face tot zâmbind. Apoi scoate

laptop-ul, un difuzor destul de mare, şi dă drumul la muzică: Michael Jackson - „Stuck In A Moment”. Şi zâmbeşte. Oricui, din orice.

Se hârjoneşte cu jucătoarele sale ca un copil, apoi ia popi-cele portocalii din colțul sălii şi le aşează pe o latură a terenu-lui. Stă în mijloc şi când trec pe lângă ea, handbalistele primesc câte un maieu colorat, albas-tru sau verde fosforescent. Au trecut deja două săptămâni de când e la Vâlcea şi le ştie deja pe toate fetele pe care le an-trenează. Explică pe îndelete ce vor lucra, împarte echipele şi priveşte. Apărătoarele se li-pesc de semicerc. La centrul terenului - trei linii de atac. Cere mişcare, încrucişări, fluieră, ara-tă culoare, se ridică pe vârfuri când simte că se poate arunca la poartă, de parcă ar vrea să o facă ea.

Primul atac e fără succes, la fel al doilea, apoi vin trei go-luri şi iar un atac irosit. Şi se aude fluierul. Le cheamă pe toate şi ne uimeşte pe toți cei din sală. “Voi nu vă bucurați! Nici apărătoarele când nu primesc gol, nici cele din atac, atunci când marchează. Ce aveți? Oprim tot dacă nu vă place. Dar dacă vă place, vreau să vă bucurați. Să țipați, să vă îmbrățişați, totul împreună”. Apoi explică din nou schemele, râde, arată culoarele spre poar-tă, se bucură la goluri, mai râde o dată.

Secundul Aurelian Roşca a prins repede ce are de făcut. Stă în spatele porții şi coor-donează apărarea. Vorbeşte într-una, țipă, încurajează şi se bucură când nu se primeşte gol. De nicăieri parcă, din ni-mic, Anja a făcut două echipe şi le-a pus să se joace cu patimă şi cu bucurie. Nu pare deloc o întrecere, ci mai degrabă o des-trăbălare. Fetele se destind şi ele, râd, dansează după câte o reuşită şi țipă ca apucatele când iese schema. Anja, e toată doar zâmbet.

S-a terminat şi antrenamen-tul şi mica şedință de după. În sala de protocol de sub tribună, Anja intră zâmbind. O întreb da-că-i plac filmele şi dacă a văzut vreunul românesc. Zâmbeşte, iar când îi ofer cadoul, cu o zi

înainte împlinind 42 de ani, e uimită. Un album cu poste-re ale filmelor româneşti din perioada 1965-1969, inclusiv postere din țări unde au mai rulat aceste filme. Şi, texte-le descriptive, în engleză. E momentul în care lasă garda jos aproape total şi discutăm deschis despre ea şi despre experiența din România.

cum te simți, după două săptămâni?

Minunat. E o plăcere să fiu aici.

ce te-a adus aici?Pasiunea. Pasiunea pentru

acest joc. Şi, desigur, m-a con-vins domnul Roibu. Şi faptul că eu cred că aici e un mare potențial.

Este totuşi vorba despre

vicecampioana Europei.Aşa e, dar eu cred că e la un

nivel ce poate fi depăşit şi asta încerc eu să fac, să ajung la ur-mătorul nivel. Am văzut multe echipe româneşti, dar şi din

alte părți, care nu şi-au atins potențialul. Asta cred că e şi la Oltchim acum.

dar totul e diferit în ceea ce faci...

Aşa e. Încerc să le ajut pe fete

Anja Andersen este anti-vedeta perfectă. O pereche de blugi tociți, o bluză de trening, un zâmbet larg - de parcă e uimită de câte ceva în fiecare clipă - şi o pasiune fără margini pentru handbal. Dacă stai de vorbă cu ea jumătate de oră, pleci acasă şi te gândeşti dacă nu cumva trebuie să-ți schimbi viața. E ceea ce face la Oltchim, schimbă viețile jucătoarelor pe care le antrenează.

“Lumea handbalului românesc a primit-o cu reticență pe Anja. Mentalitatea! Nici nu zici că au trecut 20 de ani de când a dispărut comunismul. Asta e, mergem înainte. Sigur că noi credem în ea, doar noi am adus-o. Și avem şi multă răbdare, pentru că ştim că poate schimba totul. A venit cu metodele ei, care sunt noi, total diferite de ce se făcea până acum, de aceea e nevoie de timp”.Ioan Gavrilescu, preşedinte Oltchim

MARTIE 2011 77EURosPoRT

să se descopere, fiecare în par-te. Uite, eu când jucam, am în-cercat să ajung dincolo de ceea ce se vedea, ce ştiam că sunt. Am vrut să aflu cine sunt eu cu adevărat. Şi să mă bucur de handbal, pentru că nu îmi pot imagina viața fără acest joc.

Totul e nou, e ca un abece-dar pentru fete.

Aşa e, totul e de la zero.şi crezi că lumea va avea

răbdare cu tine?Sper. Eu sunt îndrăgostită

de începuturi. Fiecare zi pen-tru mine e un început. Uite, în Danemarca, atunci când am în-ceput să antrenez, mi-au trebuit trei ani să descopăr starea aia pe care o aveam când jucam. Într-o zi s-a întâmplat, am ştiut, şi din acea zi, la fiecare antrenament veneam cu ceva nou, cu ceva în plus.

Ai fost o mare jucătoare...Stai. Nu am jucat handbal ca

să fiu o mare jucătoare...dar s-a întâmplat, chiar ai

fost...Probabil, dar nu asta mi-am

dorit. Vroiam doar să mă bucur de joc. Inventam trucuri, arun-cări, pase, mi-a plăcut să fiu cu echipa, să joc în achipă.

Nu şi să câştigi?Nu am jucat ca să câştig.deci nu pentru competiție?Nu. Dacă scopul e să te în-

treci, nu mai poți învăța.şi asta e ceea ce le înveți

şi pe fete? că nu contează competiția?

Nu învață de la mine, învață de la ele. Uite, eu sunt aici ca să stabilesc un fel de perimetru, de teritoriu, de linii care delimitea-ză spațiul. Şi, în spațiul acela, ele sunt libere, trebuie să se desco-pere, să afle ce e în ele, dincolo de ce vedem noi şi de ceea ce văd ele. Dacă nu se bucură că sunt în spațiul acela, că joacă, dacă nu se joacă, atunci nu pot progresa.

şi să nu joace pentru victorie?

Victoria va veni de la sine, din plăcerea de a juca. Şi din plăcerea de a fi împreună. Asta încerc să fac, să fie o echipă.

Dacă vom reuşi, ele vor fi apoi prietene toată viața. Asta e cel mai important, oamenii, echipa, să simtă asta. Handbalul e un joc care trebuie jucat cu multă plăcere.

Ai putea prelua şi postul de selecționer?

Am mai fost întrebată. Deocamdată sunt aici, orice e însă posibil, orice se poate discuta.

care e sportul individual care-ți place?

Când eram copil, am jucat tenis şi badminton, alături de handbal. Şi părinții mi-au zis în-tr-o zi: Anja, trebuie să te decizi. Am vrut handbal pentru că-mi place să fiu într-o echipă, să fim împreună. Mă uit la fotbal de mică, iubesc jocul celor de la Barcelona şi mi-am dorit să joc handbal la fel, cu bucurie, spec-taculos, zâmbind.

ce le-ai spus jucătoarelor în vestiar după înfrângerea cu Itxaco?

Ne-am strâns în cerc şi ne-am luat de mână. Am vrut să simtă

că sunt împreună, că e ceva de învățat de acolo. Dar ştii, chiar şi ieri la antrenament, le-am simțit temă-toare, abătute, de parcă aşteptau să fie pedepsite după ce au pierdut un meci.

Nu simți presiu-nea rezultatelor?

Nu. Dacă te bucuri de joc, rezultatele vin de la sine. Dacă urmăreşti un rezultat, pierzi plăcerea.

Ai un contract de doar patru luni, deo-camdată. cât rămâi aici, de fapt?

Atâta timp cât oa-menii de aici cred în ei şi în ceea ce am putea să realizăm împreună. Pentru mine e viață, e pasiune.

A zîmbit pe tot parcursul discuției. A gesticulat, a expli-cat, şi-a dorit să înțeleg ce-mi transmite. Apoi mi-a spus pe tonul cel mai firesc că nu citeşte presa niciodată, de când avea 16 ani. “La televizor mă uit doar la filme, la meciurile Barcelonei şi la handbal. Niciodată la ştiri”. Brusc începe să caute în geanta de umăr de pe masă, scoate un DVD şi mă întreabă dacă l-am văzut: Cirque du Soleil - Quidam. E un spectacol care are ca personaj principal o fetiță ignorată de părinți şi care-şi descoperă drumul în viață şi-şi trăieşte visele. “L-am văzut cu fetele, înainte de antrenament. E o poveste care mă inspiră. Vreau să le inspire şi pe ele, să se caute fiecare pe ea însăşi, să descopere cine e. E o poveste despre viață”.

Ne despărțim cu o îmbrățişare şi cu zâmbetul care parcă i s-a lipit de față. E bucuroasă pur şi simplu pentru orice i se întâmplă.

EURosPoRT78 MARTIE 2011

Ole Einar Bjoerndalen, Bode Miller, Didier Cuche, Janne Ahonen, Hannu Manninen, ală-turi de Andre Lange, Armin Zoeggeler sau

Claudia Pechstein vor fi probabil telespectatori la urmă-toarea Olimpiadă sau vor fi comentator-expert pentru diverse posturi TV. Asta dacă nu vor face greşeala să creadă că pot fi campioni şi după ce se apropie sau de-păşesc 40 de ani.

Despărţirea de sport nu este niciodată simplă. Şi nu este neapărat un motiv de bucurie. Dimpotrivă, cum să te bucuri când o perioadă frumoasă, plină de succes din viaţa ta tocmai s-a dus pe apa sâmbetei? Greutăţile şi ru-tina atâtor ani de pregătire, alături de oboseala firească

SfÂRȘIT dE ERăîN SPORTURILEdE IARNă

pot juca rol de antidot. „În sfârşit, pot să mă odihnesc, să mă distrez, să îmi trăiesc viaţa sau să încerc să fac ceva nou”, ar spune mulți.

Din păcate, nu este atât de simplu şi nu toţi marii campioni reuşesc să şteargă uşor cu buretele nişte ani de muncă titanică şi să se obişnuiască le-jer cu ideea că nu vor mai fi aclamaţi. Unii izbutesc să-şi construiască o viaţă nouă, în timp ce alţii riscă să ajungă să trăiască din amintiri. Este greu de dat un pronostic despre starurile care au excelat într-un domeniu unde nu se câştigă ca în discipline lucrative pre-cum fotbal sau Formula 1.

AdIo, dAR RĂMâN cU TINEBiatlonul oferă un exemplu la

polul opus. Norvegianul Ole Einar Bjoerndalen a câştigat tot ce se putea în acest sport. Are în total 11 medalii olimpice, 14 titluri de campion mon-dial, 92 de victorii în Cupa Mondială (record absolut în sporturile de iarnă), performanţe care i-au adus porecla firească „Regele biatlonului”. În ianu-arie, a împlinit 37 de ani şi spune că va continua să concureze atâta timp cât este sănătos şi are motivaţie. La următoa-rea Olimpiadă, Bjoerndalen va avea 40 de ani, iar când îl întrebi dacă se gândeşte să ajungă acolo, zâmbeşte cu tâlc. În fond, cu încă două medalii la JO, ar bate recordul all-time al compatriotului Bjorn Daehlie, care a cucerit 12 medalii la schi fond în trei partici-pări la Jocurile Olimpice.

Janne Ahonen este unul dintre cei mai valoroşi săritori cu schiurile din toate tim-purile, singurul sportiv care a câştigat de cinci ori Turneul celor patru trambuline. Mai deţine cinci titluri de campion mondial, 36 de victorii în Cupa Mondială şi 108 po-diumuri (record absolut). Poreclit „Masca” pentru faptul că rareori zâmbeşte şi nu se exteriorizează nici când câştigă, Ahonen şi-a anunţat oficial retragerea în 2008, dar un an mai târziu s-a întors, în încercarea de a obţine prima medalie olimpică la indivi-dual. Însă a sfârşit prin a-şi confirma statu-tul de mare ghinionist în istoria Jocurilor de iarnă – de trei ori a încheiat al patrulea, iar la Soci va avea 38 de ani.

Hannu Manninen este un adevărat feno-men în combinata nordică. La vârsta de 15

ani, obţinea primele rezultate la seniori, la 16 ani debuta la Olimpiadă, iar astăzi este singurul om care a câştigat Cupa Mondială de patru ori în această disciplină unde tre-buie să fii bun şi la sărituri, şi la schi fond. În 2008, şi-a anunţat retragerea din sport, motivând că vrea să petreacă mai mult timp cu familia şi să obţină brevetul de pi-lot de curse comerciale. Provocarea de a pilota un Boeing de ultimă generaţie nu a fost însă suficientă pentru a-l ţine departe de concursuri şi în iarna următoare an a revenit, încercând să câştige singurul titlu care-i lipsea din carieră, cel olimpic într-o probă individuală. Eşecul de la Vancouver a fost crunt, dar dacă tot a revenit, a optat să se retragă după Mondialele de la Oslo, mai aproape de casă.

La fel procedează şi o altă figură legenda-ră a combinatei, austriacul Felix Gottwald, care a revenit în sport după doi ani de pa-uză, contribuind la aurul cucerit de ştafeta Austriei la ultima Olimpiadă. Ambii intenţi-onează să rămână aproape de sportul care i-a consacrat, din postura de comentatori.

Nici polonezul Adam Malysz nu mai prin-de, ca sportiv, în mod normal, următoarea Olimpiadă. Spre deosebire de Ahonen

are patru medalii la JO dar niciuna de aur, coşmarul său numindu-se Simon Ammann, care i-a barat drumul spre titlu la Salt Lake City şi Vancouver. Va rămâne în istoria săriturilor cu o per-formanţă greu de egalat: patru glo-buri de cristal pentru titlurile din Cupa Mondială, din care trei consecutive.

În lumea schiului fond, unul dintre cele mai solicitante sporturi, sunt încă în activitate o mulţime de competitori cu vârstă respectabilă pentru marea performanţă. Andrus Veerpalu este un estonian care în 2006 cucerea au-rul olimpic la Torino în proba de 15 km clasic, repeta isprava la CM din 2009, iar la Vancouver a devenit al patrulea fondist din istorie care participă la şase Olimpiade de iarnă. Acum are 40 de ani şi nu dă semne că s-ar opri curând.

PREA dEVREMEEric Heiden avea 21 de ani când a

realizat ceea ce părea imposibilul în patinajul viteză, câştigând aurul pe toate distanţele, de la 500 la 10.000 m la Olimpiada din 1980 de la Lake Placid. Paradoxal, a doua zi americanul s-a

retras din sport, motivând că preferă să-şi continue studiile la medicină. A devenit un respectat ortoped şi, după mulţi ani, a măr-turisit că şi-a încheiat cariera sportivă, pen-tru că atinsese maximum în performanţă.

Bode Miller este cel mai glorios schior din istoria Statelor Unite. Are cinci medalii olimpice şi 4 titluri mondiale, dar perfor-manţa pentru care lumea schiului alpin îl respectă cel mai mult este câştigarea de concursuri la nivel înalt în toate cele cinci discipline - slalom, slalom uriaş, Super-G, coborâre şi combinată alpină, o performan-ţă greu, dacă nu imposibil de egalat.

La 33 de ani şi jumătate, Bode a dat pri-mele semne că vrea să încerce şi altceva, venind la Mondialele de la Garmisch şi în postura de comentator-expert pentru Eurosport, nu doar ca sportiv. Mai iubit în Europa decât în ţara lui, Miller şi-a şocat fa-nii prin stilul libertin de viaţă, orgiile organi-zate de el inclusiv la Olimpiada de la Torino intrând în antologia „Circului Alb”. A ajuns la o vârstă la care talentul incredibil nu-l mai ajută, iar rezultatele slabe din ultima perioadă îl fac să se gândească la retragere.

O altă figură remarcabilă a schiului,

În viaţa fiecărui sportiv de performanţă vine un moment în care trebuie să accepte că s-a terminat. În lumea sporturilor albe, campionii vin şi pleacă, dar cei care au plecat recent sau vor pleca în curând lasă parcă un gol mult prea mare în urmă. Mulţi dintre ei au devenit adevărate simboluri prin performanţele atinse, recordurile lor nu vor fi uşor de doborât.

MARTIE 2011 81EURosPoRT

elveţianul Didier Cuche (36 de ani), dorea să se oprească încă de anul trecut. S-a lăsat convins de antrenori să ia startul în actualul sezon şi a impresionat din nou în probele de viteză. Şi-a surclasat adversarii inclusiv în celebra coborâre de la Kitzbuehel, de-clarând la final că ar trebui să fie nebun să mai ia startul vreodată pe o pârtie atât de periculoasă. Şi pe Ivica Kostelic îl bate gân-dul retragerii, deşi nu are decât 31 de ani. Croatul a strălucit în actualul sezon al Cupei Mondiale, dar a vorbit deseori despre obo-seala pe care o resimte după o perioadă lungă petrecută în elita schiului alpin.

Italianul Giorgio Di Centa (38 de ani), du-blu campion olimpic în 2006 sau norvegia-nul Odd-Bjoern Hjelmeset (39 de ani), mul-tiplu medaliat la competiţiile majore, încă se mişcă bine pe schiuri, iar dacă ei sunt încă agili, de ce nu le-ar urma exemplul fa-

voriţi precum Tobias Angerer, Lukas Bauer sau Axel Teichmann, care încă nu au împli-nit 35 de ani? La feminin, poloneza Justyna Kowalczyk (28 de ani) şi norvegiana Marit Bjoergen (31 de ani) sunt rivale inclusiv dincolo de limitele sportive, astfel că elita reprezentantelor sexului frumos în acest sport se află în siguranţă deocamdată.

REVENIRE chINUITĂDespre Claudia Pechstein se pot scrie

cărţi şi se pot turna filme, atât de suculentă este povestea carierei sale. Strict statistic, patinatoarea de viteză din Germania este sportivul cu cele mai multe medalii olimpice din istoria ţării sale (5 aur, 2 argint, 2 bronz) la cinci ediţii ale Jocurilor. Cele 34 de medalii la Campionatele Mondiale completează un palmares incredibil. Şi totuşi...

La 39 de ani, nemţoaica refuză să se retra-gă, forţându-şi limitele organismului într-o tentativă disperată de a-şi reabilita numele. În februarie 2009, Uniunea Internaţională din Patinaj (ISU) a suspendat-o doi ani pen-tru dopaj, Pechstein fiind acuzată că şi-a făcut transfuzii de sânge pentru a-şi mări performanţele sportive. Vedeta a negat, iar testele ulterioare nu au confirmat acuzaţiile. A urmat o adevărată bătălie juridică, dosa-

rul a ajuns la Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, dar patinatoarea germană nu a reuşit să obţină dreptul de a concura la Vancouver, a şasea şi ultima sa Olimpiadă. Ulterior, a dat în judecată ISU, cerând daune materiale pentru perioada în care a stat pe tuşă, dar a pierdut procesul. Eşecul a mar-cat-o teribil, suferind o cădere nervoasă în

toamna trecută. În pericol să fie dată afară din postul de ofiţer de poliţie, Pechstein a revenit în februarie în concursuri, reuşind al treilea timp în proba de 5000 m la Cupa Mondială de la Salt Lake City şi speră să cu-cerească o medalie la Mondialele găzduite în această lună de ţara sa.

BoBUL şI sANIA, „dEcIMATE”Cel mai de succes pilot din toate timpuri-

le, Andre Lange, a fost doar spectator la CM de bob de la Konigssee. S-a retras la 37 de ani după succesul de la Vancouver, unde a devenit pentru a patra oară campion olim-pic. Nici unul dintre rivalii săi tradiţionali, Pierre Lueders, nu şi-a mai arătat măiestria pe pârtia artificială din Bavaria, fiind astăzi antrenorul echipei Canadei.

Din elita „Formulei 1 pe gheaţă” a dispă-rut şi elveţianul Ivo Ruegg, care şi-a înche-iat frumoasa carieră la aproape 40 de ani. Numele importante care au dispărut în ulti-ma perioadă din sanie sunt şi mai numeroa-se. În proba de dublu, nu mai puţin de cinci echipaje de top s-au oprit după momentul Vancouver, la feminin au dispărut toate sportivele sub 32 de ani, iar proba masculi-nă ar putea fi din iarna următoare fără două figuri marcante: italianul Armin Zoeggeler, dublu campion olimpic şi de zece ori câş-tigător al Cupei Mondiale, şi rusul Albert Demtscenko, vicecampion la JO ’06, care va împlini 40 de ani înaintea startului sezonului următor. Zoeggeler (37 de ani) şi-a anunţat retragerea înaintea CM de la Cesana, unde a câştigat titlul şi i s-a organizat o festivitate emoţionantă, pentru ca ulterior să declare că ar putea concura şi la anul.

Toate aceste figuri marcante lasă ceva în urmă. În afară de statistica rece, care poate oricum să stârnească întrebarea „oare va putea cineva să depăşească performanţe-le omului acesta?”, rămâne amintirea unor campioni. Cu toţii au excelat în disciplinele lor, devenind modele pentru sportivii tineri, dar şi adevărate sisteme de referinţă pentru oricine va cuteza să le egaleze recordurile.

Ce vor face acum ? Manninen se face pilot de avion, Lueders este antrenor, Gottwald are un job în televiziune, Miller ar vrea şi el să lucreze în televiziune (dacă sunt destule fete frumoase pe acolo, desigur...), Pechstein şi Zoeggeler sunt bugetari şi exemplele pot continua. Un lucru este cert: trebuie să exis-te viaţă şi după ce statutul de sportiv activ devine istorie.

EURosPoRT82 MARTIE 2011

NEbUNUL SONNyNeozeelandezul Sonny Bill Williams şi-a lăsat deoparte trecutul încărcat de alcool şi scandaluri. Și, din rugbist - problemă, a reuşit să-şi construiască o carieră în două discipline ce pun la bătaie tenacitaea, auto-controlul, forța şi un munte de pasiune.

ARE 25 dE ANI şi o poftă nebună de viață. E de departe cel mai neobişnuit personaj din lumea

rugby-ului, sau a boxului, şi nevoia lui de adrenalină fiind atât de mare încât doar talentul sportiv excepțional l-a scăpat până acum de multe necazuri.

Sonny e o controversă. Nebuniile din afa-ra sportului au început a fi compensate de cele sportive. Joacă rugby, e boxer profesi-onist iar în pauza competițională schiază periculos. A fost vedetă de la 18 ani şi asta l-a zdruncinat serios: probleme cu alcoolul, scandaluri şi chiar a fost condamnat. Azi Sonny Bill Williams e un alt om: n-are telefon mobil, de doi ani n-a pus alcool în gură, sea-ra se culcă cel mai târziu la 10 - nu înainte de a citi o oră. E impresionant fizic, are calități atletice uimitoare care i-au permis să devină

singurul sportiv cu cariere profesioniste şi în rugby şi în box.

Neozeelandezul a început să joace rugby în 13 în țara natală de la 18 ani, în primul său sezon la Canterbury Bulldogs Sydney fiind declarat „Debutantul Anului”. Echipa lui a câştigat titlul național. Prins în mai multe rânduri beat la volan, amendat, condam-nat (inclusiv pentru că a urinat, băut fiind, pe zidul exterior al unui club de noapte din Sydney), Sonny a recunoscut că are proble-me cu alcoolul, solicitând ajutor într-o clinică specializată.

În 2007 a fugit pur şi simplu în Europa; ca să-l poată utiliza, Toulon a plătit compensații de 300 000 de dolari celor de la Canterbury, care ceruseră inițial suspendarea pentru că mai avea 18 luni de contract. În vara anului trecut, Toulon i-a făcut o ofertă inimaginabi-lă pentru rugby: salariu anual de 6 milioane

de dolari, pentru trei sezoane. Cea mai mare sumă oferită vreodată vreunui jucător!

Federația neozeelendeză i-a oferit doar 550 000 de dolari şi el a accceptat, doar pentru a se întoarce în emisfera sudică. A pus o singură condiție: să fie lăsat să boxe-ze. Şi, cum la mijloc erau tot banii, şefii de la Auckland au fost de acord. În toamna anului trecut, a debutat pentru All Blacks în turneul european şi a fost desemnat omul meciului, contribuind la 4 dintre cele 7 eseuri ale echi-pei sale. În 2009 a primit o ofertă de a boxa într-o gală profesionistă şi n-a stat pe gân-duri. Pe 27 mai l-a învins prin KO tehnic pe Garry Gurr, în runda a doua, la Sydney. Apoi, pe 30 iunie 2010, l-a învins tot prin KO tehnic pe Ryan Hogan, după doar două minute şi 35 de secunde. Iar pe 29 ianuarie l-a învins prin decizie unanimă a arbitrilor, după şase reprize, pe Scott Lewis.

Acum întreaga lume aşteaptă cu nerăbda-re următorul meci, Sonny anunțând că e po-sibil să boxeze din nou chiar înaintea Cupei Mondiale, cel mai târziu în luna mai.

cosMIN sTANILoIU

MARTIE 2011 83EURosPoRT

Cu numai șase luni înaintea Campionatelor Mondiale de la Shanghai, ediţia din 2011 a Campionatelor Europene de sărituri în apă reunește reprezentanţii a 22 de federaţii. Toţi urmăresc să-și asigure “aurul” la trambulina de 3 metri și la platforma de 10 metri, clasări care le asigură automat prezenţa la Jocurile Olimpice de anul viitor de la Londra. Piscina Stadio Monumentale, locul care va găzdui evenimentul, a fost construită în 1933 și a fost renovată timp de cinci ani, fiind redeschisă în 2006. Arena este echipată cu trei trambuline la 1 metru, două la 3 metri și platforme la 2m, 5m și respectiv 10m înălţime.

CAMPIONATELE EUROPENE DE SĂRITURI IN APĂ (TORINO, 8 – 13 MARTIE)

unde se cerea licenţa PRO. Mircea Lucescu şi Loţi Bölöni au fost excepţiile, dar ei au pătruns acolo şi datorită calităţilor indivi-duale formidabile. De câţiva ani, o dată cu intrarea în Convenţia Antrenorilor Europeni

s-a introdus şi la noi sistemul licenţelor PRO, deci antrenorii români au aceeaşi pregătire precum cei din Vest. Din păcate, acum nu ne ajută rezultatele echipei naţionale şi ale celor de club”.

„LE-AM dAT FRANcEzILoR coNcEPTUL cU cENTRELE dE coPII şI jUNIoRI!”

„Un alt aspect important – continuă

Marian – îl reprezintă credibilitatea, care este strict legată de rezultate. Lumea con-sideră că în spatele rezultatelor obţinute de fotbalul dintr-o anumită ţară stă o muncă bine fundamentată. Or, în momentul de

faţă se consideră că fotbalul românesc nu reprezintă o garanţie pentru succes. Totuşi, la acest capitol, credibilitate, România are un trecut care o ajută şi care îi conferă o altă deschidere. Să nu uităm, de aseme-nea, că am fost model pentru francezi (şi nu numai) în ceea ce priveşte organizarea centrelor de copii şi juniori! Ştefan Covaci a dus acest concept în Franţa. Credibilitatea este dată şi de numele tău ca fost fotba-list, în special în campionatele din Europa.

Dar asta merge la început, apoi trebuie să confirmi şi ca antrenor. Uite, probabil că lui Dorinel Munteanu i se vor deschide multe porţi după ce a făcut în acest an cu Oţelul. Oamenii vor antrenori-magicieni, care să schimbe lucrurile repede”.

şTEFAN coVAcI şI whIsKY-UL BĂUT cU cRUYFF

„Ajungem apoi la calităţile individuale, care sunt de mai multe tipuri: umane, pro-fesionale şi sociale. În aceste categorii intră calităţile de pedagog ale antrenorului, ex-trem de importante. Trebuie să fii un bun vorbitor, să ştii să transmiţi exact ceea ce vrei, să ştii să faci o analiză pertinentă, să îţi formezi o bună imagine de sine. Te îmbraci elegant, înseamnă că ai prestanţă, prezenţa ta impune un anumit respect, lucru extrem de important mai ales în relaţia cu şefii clu-bului. Afară, mai ales în Occident, conducă-torii şi patronii se uită la aşa ceva.

Modul în care ştii să dezvolţi relaţia cu jucătorul este aproape vitală în cariera unui antrenor. Trebuie să ştii cum să judeci anumite momente, să ai exact replica sau comportamentul cel mai inspirat. Şi aici dau tot exemplul lui Ştefan Covaci, care atunci când l-a prins pe Johann Cruyff cu un whisky la bar s-a aşezat frumos lângă el, şi-a comandat şi el unul şi au stat de vorbă ca şi când nimic nimic nu s-ar fi întâmplat.

„Carisma joacă un rol major în formarea personalităţii

unui antrenor”

Foarte mult ajută să ştii cât mai multe despre clubul unde te duci, din trecutul şi din prezentul tău, pentru că asta te ajută să-ţi faci anticipat o imagine despre ce te aşteaptă acolo. Întotdeauna unui antrenor străin îi va fi mai greu într-o ţară străină de-cât unui localnic, pentru că şi conducerea, şi publicul aşteaptă întotdeauna mai mult de la un străin, pretenţiile sunt mai mari.

REVENIT dE cURâNd din Emiratele Arabe Unite, mai precis de la cel mai important club de

acolo, Al Wahda, unde a fost şeful centrului de copii şi juniori, Mihail Marian, fostul fot-balist al Sportului Studenţesc, a putut să-şi formeze în ultimii ani o părere clară asupra a ceea ce înseamnă prezenţa şi valoarea antrenorului român şi care ar fi condiţiile de bază pentru ca acesta să facă pasul spre fotbalul aflat la cel mai înalt nivel. Mihail Marian (52 ani), membru al departamentu-lui tehnic al FRF, face o analiză completă a ceea ce înseamnă în momentul de faţă an-trenorul român.

IMAgINEA EsTE dATĂ dE REzULTATELE EchIPEI NAţIoNALE

„Poate cel mai important aspect îl re-prezintă imaginea. Iar imaginea unui an-trenor este dată de rezultatele obţinute de fotbalul din ţara lui. Un antrenor este judecat în primul rând după acest aspect, al rezultatelor obţinute de echipa naţională şi de formaţiile de club în cupele europe-ne. Din acest punct de vedere, anii '90 au fost un adevărat boom pentru antrenorii români, propulsaţi de rezultatele echipei naţionale. Din păcate, la vremea respecti-vă n-am putut ajunge în Occident, pentru că ne lipsea calificarea necesară, adică nu îndeplineam cerinţele fotbalului din Vest,

Mihail Marian:

De ce nu sunt solicitaţi antrenorii români în campionatele puternice ale Europei, în fotbalul care contează cu adevărat? Ce le lipseşte acestora pentru a fi prezenţi acolo? De ce ar avea nevoie, cum ar trebui ei să fie sau de ce sunt stăpâniţi – mulţi dintre ei – de un sentiment de inferioritate faţă de tehnicienii din ţările cu fotbal avansat?

„ANTRENORII ROMÂNISUNT PESTE cEI bRAzILIENI!”

„Munca antrenorului pe teren, astăzi, reprezintă doar câteva procente din

activitatea sa”

MARTIE 2011 87EURosPoRT

În sfârşit, când spun calităţi sociale, mă gândesc la comportamentul pe care antre-norul român îl are în societate. Este foarte important să nu ofere exemple negative. Din păcate, în ultima vreme tehnicienii români dau dovadă de un nivel de nervo-zitate crescut, poate şi din cauza mediului în care profesează, din cauza stressului, şi până la urmă din cauza educaţiei pe care au primit-o”.

şI îN FoTBAL PRIMEAzĂ RELAţIILE PE cARE ţI LE FAcI

Alte aspecte importante la care trebuie să se adapteze antrenorul român sunt, spu-ne fostul internaţional, „sistemul relaţional şi agentul, procuratorul pe care îl ai! Cu cât cunoşti mai mulţi oameni influenţi, cu atât ai şanse mai mari să pătrunzi în cercurile înalte. Sistemul relaţional este extrem de important, pentru că în ziua de azi munca antrenorului nu se mai rezumă doar la ce face el pe teren, are staff-ul său care exe-cută programul. Activitatea lui se divide pe

mai multe planuri, incluzând aici relaţiile cu mass-media, managementul pe care îl pro-movează, gestionarea relaţiilor cu jucătorii, cu preşedintele clubului, cu oficialii.

Agentul pe care îl ai reprezintă de aseme-nea un factor imens în dezvoltarea carierei tale. Ilie Balaci îmi spunea că el a avut unul dintre cei mai buni impresari din lumea arabă. Ăştia sunt oameni foarte importanţi acolo, uneori cuvântul lor atârnă decisiv în angajarea unui antrenor. De multe ori, când sunt mai mulţi candidaţi pentru un post,

toţi cu CV-uri relativ egale, numele impre-sarului face diferenţa”.

PERsoNALITATEA FAcE dIFERENţA

„Mircea Lucescu a reuşit să-şi impună fi-lozofia în în Italia, chiar dacă la echipe mai mici. Dar a reuşit să modeleze clubul, echipa, după concepţia lui, ceea ce înseamnă enorm. Şi Bölöni a reuşit asta, poate nu la acelaşi ni-vel cu Lucescu, dar a făcut-o. Din păcate, ei doi nu sunt suficienţi pentru a crea o regulă, pentru a-i trage după ei şi pe alţi antrenori români.

Olăroiu e altă tip cu personalitate puterni-că. A fost capabil să schimbe mentalitatea la arabi, lucru aproape imposibil de gândit cu ceva timp în urmă. Până la venirea lui, fot-balul din lumea arabă se baza exclusiv pe jocul-spectacol, erau aduşi cu precădere bra-zilieni, floricelele erau pe primul plan. Oli a fost însă capabil să schimbe acest tip de joc la cluburile lui, să acorde o mult mai mare importanţă tacticii, să aducă jucători din Europa nu la fel de spectaculoşi ca brazilienii, dar cu siguranţă mult mai disciplinaţi tactic şi mai potriviţi tipului de joc pe care l-a pro-movat el. Şi Dan Petrescu, acum în Rusia, este cam acelaşi tip de antrenor, crede în ideile lui şi reuşeşte de fiecare dată să le impună acolo unde lucrează”.

„sĂ îNcETĂM cU sENTIMENTUL dE INFERIoRITATE”

Când vorbeşte despre calitatea antreno-rilor români, Mihail Marian este tranşant: „Din punct de vedere profesional nu am nici o îndoială, sunt la fel de bine pregătiţi pre-cum cei din Occident. Practic, se învaţă după aceleaşi concepte. Hai să-ţi spun ceva, merg până acolo încât afirm că antrenorul român este mai bine pregătit decât cel brazilian! Pe ei îi propulsează rezultatele echipei naţiona-le şi talentul nativ al jucătorilor pe care îi au, dar noi suntem mai aplecaţi pe meserie. Cu tot cu Felipe Scolari al lor, cu Lazaroni şi cu mulţi alţii! Îţi dau un exemplu trăit pe pielea mea acum câţiva ani, când am preluat o echi-pă din lumea arabă cu cinci puncte la finalul turului şi care fusese pregătită până atunci de un brazilian cu nume, Valdir Espinoza, fost câştigător al Copei Libertadores, cu Gremio Porto Alegre. L-au dat afară, m-au adus pe mine şi am salvat echipa. Nu încerc să scot în

evidenţă ce am făcut eu, dar uite că atât cât era el de cîştigător de Copa Libertadores nu a ştiut să se impună acolo.”.

„La arabi dacă te vinzi ieftin, eşti tratat ieftin!”

„De ce antrenorii români sunt solicitaţi de-ocamdată doar în ţările arabe, în Africa, în ge-neral în zone cu fotbal mai puţin dezvoltat?”, vine întrebarea reporterului.

„Din motivele pe care le-am expus până acum şi în principal datorită lipsei rezultate-lor echipei naţionale. Sigur însă că nu peste foarte mult timp vom avea şi antrenori ro-mâni în fotbalul din Occident, că vor reuşi să se impună. Deocamdată nu e rău că merg şi în Asia sau în zona Golfului, că îşi pot privi şi altă imagine asupra fotbalului. Ce, Scolari nu s-a dus la Bunyodkor? I-a căzut rangul? Nu! E drept, s-a dus pe un munte de bani, iar aici e de învăţat. Cu cât te laşi mai mult căutat şi ru-gat, cu cât ai un salariu mai mare, cu atât eşti mai mult respectat! Toţi din club caută să-ţi stea la dispoziţie, pentru că plătesc o grăma-dă de bani pentru asta”.

„Nu mai contează doar rezultatul, ci şi modul în care

se obţine”

Un ultim aspect pe care Mihail Marian a ţi-nut să-l scoată în evidenţă este legat de men-talitatea prezentă la cluburile din Vest. „Fotbalul dezvoltat este foarte selectiv. Nu se mai caută rezultatul cu orice preţ, ci rezulta-tul obţinut pe baza unui fotbal agreabil, spectaculos, care să atragă lumea pe stadi-oane. Uite Bundesliga ce succes a început să aibă de când merge pe acest concept! Contează foarte mult stilul. Atenţie, cei din Vest când caută un antrenor pe care să-l adu-că la echipa lor îl judecă nu doar după rezul-tate, ci şi după stilul imprimat echipelor pe care el le-a pregătit. Şi nu doar după ce a fă-cut la un singur club - pentru că aia poate fi o excepţie – ci după munca prestată măcar la trei formaţii unde a activat. Ei caută un antre-nor care să se adapteze stilului echipei, pen-tru că antrenorul se poate schimba, dar jocul trebuie să rămână pe aceleaşi principii. De la noi, până acum doar Mircea Lucescu a dove-dit că poate să se adapteze acestui stil”.

„Antrenorul român nu trebuie să se simtă inferior

nimănui, pentru că nu are de ce!”

MARTIE 2011 89EURosPoRT

Festivalul Cheltenham, a doua cursă britanică după Royal Ascot, își celebrează anul acesta centenarul prin patru zile în care sunt programate 28 de curse. Peste 500 de cai vor alerga pentru premii totale de peste 3,4 milioane de lire. Una dintre rarele ocazii în care majoritatea concurenţilor sunt englezi și irlandezi, Cheltenham este cunoscut pentru pariurile care însumează sute de milioane de lire, dar și pentru riscurile care există pentru caii de curse (11 cai morţi în 2006).

FESTIVALUL CHELTENHAM 100 (15 – 19 MARTIE)

are nevoie şi cu care este obişnuit încă din trecut.

se pare că ai o nevoie constantă de adrenalină. dar cea din curse îi poate ţine locul celei din vremea când săreai cu schiurile?

Da, prin prisma acestui aspect, cursele de maşini seamănă mult cu săriturile cu schi-urile. După retragere am vrut să am parte doar de linişte. Însă m-am plictisit după puţină vreme şi mi-am dat seama că aveam nevoie de o nouă provocare.

Ai jucat fotbal, ai pilotat maşini. Te-ai gândit să te apuci şi de alte activităţi?

Nu, în acest moment sunt mulţumit de ceea ce fac, lucrez la capacitate maximă. În următorii 5-10 ani, mă voi concentra doar pe sporturile cu motor.

după retragere, ai simţit vreodată ne-voia de a te reîntoarce în cupa Mondială?

Da, dar numai pe moment. Curând mi-am dat seama că nu mai aveam motiva-ţia necesară.

să vorbim puţin despre perioada în care ai dominat competiţiile la care ai participat. sunt convins că ai mai fost întrebat de mii de ori, dar care a fost po-vestea triumfului din 2002?

Totul a mers de minune atunci: am fost în cea mai bună formă şi am beneficiat de norocul celor curajoşi. A fost perfect, iar vre-mea nu mi-a creat deloc probleme. Emoţiile

au fost imense, mai ales înaintea ultimei sărituri. Ştiam că trebuie să reuşesc o săritură fără greşeală pentru a stabili acel record.

Mulţi schiori au început să te imite din acel moment şi să ia numărul 50, sperând să re-pete performanţa ta. crezi că va reuşi cineva asta în viitorul apropiat?

Sper că nimeni nu va reuşi asta prea curând. Dar sunt convins că într-o bună zi cineva o să egaleze recordul meu.

ce părere ai despre ce s-a întâmplat la cea mai recentă ediţie a Turneului celor Patru Trambuline?

Turneul de anul acesta a arătat încă o dată că este foarte dificil pentru un schior să se impună în toate cele patru etape.

s-au schimbat câteva lucruri de când te-ai retras, printre

care şi sistemul de punctaj, care ţine cont de vânt sau de poziţia barei de start. Noul regulament a fost foarte criticat, mai ales de fani. ţie cum ţi se pare?

Când am obţinut cele patru victorii, vre-mea a jucat un rol extrem de important. Totul pare mult mai uşor acum, sportul se află într-o nouă eră. Pe termen lung, noul regulament nu va mai fi contestat.

Austriecii domină de câţiva ani Turneul celor Patru Trambuline. Pe când un nou triumf german?

Sper că anul viitor. Glumesc, este nevoie de timp pentru aşa ceva. Dar germanii se află pe un drum bun, uitaţi-vă la Severin Freund care a obţinut rezultate excelente începând cu etapa de la Sapporo, când a câştigat. Aş fi încântat dacă ar reveni printre cei mai buni din lume.

dintre schiorii de top de acum ai vreun favorit?

Da, Thomas Morgenstern.o întrebare nu prea plăcută: care este

cel mai mare regret al tău: necâştigarea cupei Mondiale, necâştigarea medaliei olimpice de aur la nivel individual sau etapa de la garmisch-Partenkirchen, când ai căzut, în a 51-a ediţie a Turneului celor Patru Trambuline?

Faptul că nu am câştigat Cupa Mondială.Ai demarat recent un proiect pentru

susţinerea micuţilor care iubesc acest sport. în ce constă acţiunea ta?

Vara trecută, împreună cu Axel Watter, prietenul şi consilierul meu, ne-am gândit să îi ajutăm pe copii, deoarece vreau să dau ceva înapoi sportului care mi-a oferit atât de multe bucurii, pentru care sunt foarte recunoscător. “Fulgii de zăpadă”, numiţi aşa după logo-ul meu, au între 6 şi 11 ani, şi sunt pregătiţi de fostul meu antrenor, Karl Hassler, la Hinterzarten.

o ultimă întrebare: cum ai descrie acest minunat sport?

Săriturile cu schiurile reprezintă combina-ţia perfectă de viteză, libertate şi zbor, aproape fără nicio restricţie. Săriturile cu schiurile sunt pură plăcere.

PE ATUNcI în vârstă de 27 de ani, Hannawald a părut că a încheiat o înţelegere cu Divinitatea. Poate

fi explicată altfel evoluţia sa fără cusur? A purtat numărul 50 pe durata întregii com-petiţii, refuzând să sară în calificări. Apoi, în concurs, nu le-a dat nicio şansă adversarilor săi, indiferent că aceştia s-au numit Martin Höllwarth, Andreas Widhölzl sau Matti Hautamäki.

Victoriile au venit într-un ritm incredi-bil: Oberstdorf, Garmisch-Partenkirchen, Innsbruck. Urma Bischofshofen, iar tensi-unea era imensă. În cazul unui nou succes, Hannawald putea deveni primul schior din

istorie care câştiga toate etapele Turneului celor Patru Trambuline la aceeaşi ediţie. În tribune nu mai existau diferenţe între fani: germani, austrieci, polonezi sau finlandezi, cu toţii doreau o evoluţie perfectă din par-tea lui. Iar Hannawald nu i-a dezamăgit: a zburat excelent, a avut telemark şi s-a impus şi în ultima rundă, intrând pentru totdeauna în istoria acestui sport. Sute de torţe s-au aprins în momentul în care a aterizat, fumul roşu al acestora completând un tablou care a rămas inegalabil peste ani.

La aproape un deceniu de la acel mo-ment, Hannawald a rămas la fel, parcă nici nu a îmbătrânit. S-a gândit să se reîntoarcă în lumea săriturilor cu schiurile, a renunţat

apoi la această idee şi a început să piloteze maşini în cursele de turisme. Pentru a ob-ţine interviul de mai jos, l-am contactat la începutul anului pe Axel Watter, managerul său.

Fanii sunt curioşi să ştie ce mai face sven hannawald. Am citit că ai jucat câteva sezoane pentru un mic club de fotbal, iar acum concurezi în AdAc gT Masters. cum îţi merge?

Bine. Evoluez pentru clubul german München-Neuried. Îmi place să joc fotbal, deoarece astfel mă relaxez. În ceea ce pri-veşte ADAC GT Masters, participarea acolo îmi oferă adrenalina de care corpul meu

dE LA PATRU TRAMbULINE LA gT MASTERS

SVEN hANNAWALd

În urmă cu nouă ani, Sven Hannawald a zburat direct în istorie. Cuvintele sunt greu de găsit pentru a descrie ce a realizat germanul la cea de-a 50-a ediţie a Turneului celor Patru Trambuline. ALEx hoVco

EURosPoRT92 MARTIE 2011 MARTIE 2011 93EURosPoRT

de ce super Bowl reprezintă evenimentul numărul 1 al anului pentru fanul american? Avocat şi jurnalist, doug Mullen a dat fuga luna trecută - cale de 2.000 de kilometri - din washington dc până în dallas pentru a asista la înfruntarea tuturor recordurilor.

OchI dE yANkEUSUPER bOWL, PRIN

PENTRU oRIcE AMERIcAN pasi-onat cât de cât de sport, să vezi Super Bowl-ul din tribune este un

vis destul de greu de realizat. Biletele sunt foarte scumpe – cele din vârful standurilor costă aproape 1.000 de dolari -, iar pentru a le găsi la acest preţ trebuie să te numeri printre cei care au abonamente la meciurile echipelor din Super Bowl. Dacă nu, există site-uri gen eBay sau StubHubb, unde intri,

licitezi, şi dacă ai noroc găseşti un bilet în-tr-o zonă bună cu 3.000-4.000 de dolari. În aceste condiţii, vizionarea unui Super Bowl

de la faţa locului este evenimentul numărul 1 pentru fanul american.

Acest lucru se poate spune şi despre Douglas Mullen. De profesie avocat, el este şi jurnalist în timpul liber, a jucat fotbal american în colegiu şi este un foarte bun cunoscător al acestui sport. În 2009 a fost în Tampa, la Super Bowl. În 2010 trebuia să fie în Miami, dar o furtună de zăpadă a dat pes-te cap traficul aerian din zona Washington DC şi nu a mai reuşit să ajungă în Florida.

Anul acesta a jurat că nu mai pierde meciul, chiar dacă va trebui să conducă mii de kilo-metri, din Washington până în Dallas. Din

fericire pentru el, nu a fost cazul să facă ase-menea sacrificii.

Îngheţ la DallasDe această dată, iarna îşi făcea simţită

prezenţa în Dallas, nu în capitală, aşa că Doug a plecat spre Texas doar cu o întâr-ziere de 45 de minute. Zborul său era plin, United Airlines făcând pregătiri speciale pentru weekend-ul 4-6 februarie. Iniţial,

preţul pentru un bilet Washington-Dallas si retur a fost de 630 de dolari. Însă pe 8 ianuarie, cu aproximativ o lună înaintea

meciului, compania aeriană a schimbat avi-onul, aparatul destinat curselor regionale fiind înlocuit cu un Airbus 320, aşa că au fost disponibile mai multe locuri pe zborul respectiv. Profitând de acest lucru, United a făcut o surpriză pasagerilor şi a redus preţul biletului la 430 de dolari. După un zbor de câteva ore, Doug a aterizat în Dallas.

Spre deosebire de anii trecuţi, când în Tampa sau Miami făceai fără probleme baie în ocean şi mergeai în tricou la începutul

lunii februarie, cu două zile înaintea meciu-lui în Dallas erau -7 grade Celsius, zăpadă de peste 10 cm şi încă mai ningea. Asta l-a

făcut pe Doug să îşi aducă aminte că ultima oară când a nins atât de mult în Dallas se întâmpla acum un an, când în oraş avea loc un alt mare eveniment sportiv al Americii: All Star Game-ul NBA.

O dată ajuns în Dallas, un lucru şochea-ză pe timp de iarnă: nu există nici un plug pentru dezăpezire. Maşinile merg încet, pe zăpadă, până ce aceasta se topeşte. «Noroc că şoferii sunt prevăzători, nu ca în Washington, unde toţi merg ca şi cum ar fi specializaţi în pilotajul pe zăpadă», remarcă Doug. Omul nostru şi-a petrecut seara de vineri la hotelul Sheraton, unde era centrul de presă şi unde stăteau majoritatea jur-naliştilor veniţi pentru Super Bowl. După ce şi-a ridicat acreditarea, Doug a mai stat la taclale cu ziariştii de pe acolo, în timp ce

o mulţime de fani veneau la barul hotelu-lui. Toată lumea era uimită de afluenţa de oameni, dar până la urmă s-a găsit expli-caţia: celelalte baruri din zonă erau destul de goale, pentru că era prea frig ca lumea să mai iasă afară. În ciuda faptului că erau baruri cu profil country şi cu tauri mecanici pentru rodeo, cel mai aglomerat local era cel de la hotelul Sheraton, unde în afara fa-nilor mai erau şi aproape 200 de jurnalişti.

Confundat de taximetrist

Momentul culminant al serii a fost la ple-care, când Doug i-a rugat pe oamenii de la hotel să îi cheme un taxi care să îl ducă în

EURosPoRT96 MARTIE 2011 MARTIE 2011 97EURosPoRT

cartierul Inwood. Ce nu ştia el: în acea zonă sunt o mulţime de spitale şi de centre medi-cale, unde ajung de multe ori oameni beţi, drogaţi sau cei răniţi după o bătaie prin baruri. Când s-a urcat în taxiul, şoferul de origine nigeriană era destul de îngrijorat. Aproape tot drumul - în lungime de 8 km şi care a costat 21 de dolari – acesta se tot uita în oglinda retrovizoare, încercând să se convingă că Doug nu sângerează sau nu îi

vomită în maşină. După vreo zece minute de mers, l-a întrebat pe şofer de ce atât de panicat, iar acesta i-a explicat despre ce era vorba. Nigerianul s-a liniştit când Doug i-a spus că el merge la un hotel din zonă, nu la un spital.

Aventurile rutiere nu s-au terminat însă aici. După ce sâmbătă s-a dus la NFL Experience, un eveniment dedicat fanilor, organizat în centrul expoziţional din Dallas

unde era o coadă de 1.000 de oameni la intrare, vine şi duminică, ziua cea mare. Doug se duce la centrul de presă pentru a lua un autobuz special pentru presă care să îl ducă la stadion. Distanţa nu era foar-te mare, doar vreo 10 km, dar toţi jurnaliştii din autobuz au descoperit că aceasta poate fi parcursă într-un timp extrem de lung şi rute de nebănuit. Pentru a acoperi necesi-tăţile evenimentului numit Super Bowl, NFL

– liga de fotbal american – a adus autobuze din mai multe state vecine Texasului, iar cel cu care mergea Doug era din Louisiana, iar şoferul era tot de acolo, din New Orleans. Drept urmare... s-a rătăcit pe drumul spre stadion. Alţi jurnalişti, care mai fuseseră la meciuri pe Cowboys Stadium şi ştiau dru-mul, încercau să-i explice şoferului care este drumul cel bun şi mai scurt. Acesta însă era de neclintit.

Hotărât să meargă pe unde avea el im-presia că este drumul cel bun, a reuşit să se învârtească în cerc, să se rătăcească şi să ajungă la stadion în aproximativ o oră, spre disperarea tuturor. A urmat apoi controlul de securitate la intrarea pe stadion, unde

genţile fiecărui jurnalist erau cercetate de câini dresaţi să descopere explozibili şi dro-guri, după care, în sfârşit, Doug se gândeşte relaxat: «Cowboys Stadium, here I am!»

Meciul în sine a fost unul extrem de

spectaculos, chiar dacă, înaintea lui, Christina Aguilera s-a încurcat puţin la into-narea imnului, iar după concertul din pauză al celor de la Black Eyed Peas, Doug a fost dezamăgit că nu a putut aibă parte de o în-tâlnire privată cu Fergie. Dar asta deja nu

mai conta. Omul nostru s-a numărat şi în acest an printre cei aproximativ 100.000 de americani privilegiaţi, care au asistat pe viu la cel mai mare eveniment sportiv de o zi de pe planetă.

EURosPoRT98 MARTIE 2011 MARTIE 2011 99EURosPoRT

Un francez a traversat Atlanticul, a ajuns în State şi i-a învins pe americani la ei acasă! Acesta este Kevin Rolland, cel mai valoros freestyler-ul al ultimei ediţii a Circuitului Dew

Kevin face parte din Freeski Project, un program de freestyle francez care a pus bazele unei echipe de profesionişti. Sunt incluşi aici Xavier Bertoni, Benoit Valentin şi Thomas Krief. Totul, sub ochiul atent al antrenorului Greg Geunet. Structurile sunt foarte bine puse la punct, iar antrenamen-tele de pe pipe merg ceas. Kevin: “Schiem împreună întreg anul. Suntem foarte buni prieteni, aşa că nu încercăm să arătăm care dintre noi este cel mai bun. Nu facem de-cât să ne bucurăm de schi şi să ne motivăm unul pe celălalt. Niciodată nu poţi spune că ai învăţat suficient de multe trick-uri noi. Avem de învăţat multe alte trick-uri, cu şi mai multe rotaţii şi dublu şurub. De la an la an e tot mai dificil să găseşti trick-uri noi, dar în fiecare an găsim ceva material care să arate demenţial. Cel mai dificil este să încerci şi să te vezi cu propria ta minte, realizând ceea ce nimeni altul nu a mai fă-cut înaintea ta”.

În afara victoriei din Cupa Dew la super-pipe, pentru cele mai bune evoluţii în cele trei concursuri ale sezonului, Kevin a pri-mit premiile pentru cea mai bună perfor-manţă a anului şi pentru cel mai valoros sportiv al anului, premii oferite de Circuitul Dew. “Am schiat pentru a câştiga cupa. Nu m-am gândit nicio clipă la celelalte premii, însă acum sunt mai mult decât fericit să mă întorc în Franţa cu mai multe trofee de-cât mă aşteptam”. Odată revenit în Europa, schiorul nostru şi-a planificat o mică va-canţă. Pe care o va petrece, unde altunde-va decât în pulver? Între antrenamentele specifice pentru Jocurile Extreme Europene şi excursiile în afara pârtiilor amenajate, Kevin are încredere că totul va decurge conform planului. “Aveam şapte ani şi-mi propusesem să fiu cel mai bun schior din lume. Acum am 21, iar obiecti-vul nu s-a schimbat.”

ÎNAINTEA ultimului concurs de su-perpipe al sezonului, Rolland se afla la egalitate, pe primul loc, cu Simon

Dumont, rivalul din State. Fiecare câştigase câte una dintre cele două etape desfăşura-te anterior. Americanul triumfase în decem-brie, la Breckenridge, acolo unde francezul venise al treilea. Poziţiile s-au schimbat luna următoare, la Killington. Prin urmare, întrecerea din Snowbasin constituia de fapt o adevărată finală a sezonului. A câştigat Rolland.

Venit în Utah din postura celui care îşi apărase cu succes titlul la Jocurile Extreme

din Aspen, Colorado, învins în tentativa păstrării trofeului de campion al lumii în Deer Valley, Utah, urmaşul lui Xavier Bertoni a dat lovitura încă din prima man-şă a concursului din Circuitul Dew. A dove-dit o dată în plus că este capabil să realize-ze performanţe în condiţii de stres maxim. Rolland a fost notat cu peste 95 de puncte în prima parte a concursului, apoi a mers la mărire de notă în manşa secundă, când a ajuns la aproape 97, dintr-un maxim de 100! Dumont a ratat ambele manşe.

Kevin are o încredere uriaşă în capaci-tatea sa de a duce evoluţia cu bine până la linia de finiş. Îşi cunoaşte foarte bine

trick-urile şi ştie ce caută arbitrii. Reţeta sa de dublu şurub, combinată cu trick-uri în switch, totul garnisit cu amplitudine şi stil, a funcţionat perfect sezonul acesta. “Muncesc foarte mult la antrenamente, dar de fiecare dată m-am simţit bine în această poziţie”, spune el. „Acum un an, am fost mândru de medalia de aur de la Jocurile Extreme, însă nu am schiat prea bine în Circuitul Dew. Sezonul acesta am avut o constanţă mai bună a rezultatelor şi sper ca acestea să continue. M-am antre-nat din greu întreg anul, pentru a fi la cel mai înalt nivel, iar aceste clasări pe podi-um reprezintă răsplata muncii mele”.

A dAT dE dEW!

CÂȘTIGĂTORII CIRCUITULUI DEW 2011snowboard:Superpipe: Louie Vito (SUA) și Kelly Clark (SUA)Slopestyle: Torstein Horgmo (NOR) și Jamie Anderson (SUA)schi acrobatic:Superpipe: Kevin Rolland (FRA)Slopestyle: Bobby Brown (SUA)

Kevin Rolland a împărţit premiul pentru cel mai valoros sportiv al sezonului în Circuitul Dew cu Torstein Horgmo, boarderul norvegian învingător în întrecerea de slopestyle. Tot din această probă a venit și cea mai valoroasă sportivă a sezonului - Jamie Anderson. Debutanţii anului au fost desemnaţi Torin Yater-Wallace (învinsul lui Rolland, la Jocurile Extreme) și Rebecca Torr (snowboard slopestyle).

Zeci de mii de spectatori vor fi prezenți în celebra stațiune franceză Tignes pentru a-și fructifica șansa unică de a-i vedea la lucru pe cei mai spectaculoși reprezentanți ai sporturilor de iarnă extreme. Winter X Games Europe reprezintă răspunsul pe care îl dă Europa competiției organizate în ultimii 15 ani în SUA. Show-ul îl are ca favorit al probei de superpipe pe reprezentantul gazdelor, Kevin Rolland, câștigătorul ultimelor două concursuri disputate la Aspen, Colorado.

WINTER X GAMES EUROPE (16 – 18 MARTIE )

NU, NAdALNU SE dOPEAzăExistă opinii, la noi şi aiurea, care incriminează constant performanţa unor campioni emblematici. Pentru astfel de comentatori, a câştiga într-o manieră categorică un turneu de Mare Șlem sau unul de Maters Series, cu mare risipă de energie şi cu o investiţie psihică maximă, este imposibil în absenţa dopajului.

ORgANIzATĂ dE REgULĂ în sâmbăta ultimei săptămâni din martie sau prima săptămână din

aprilie, cursa reprezintă un episod sportiv din clasa premium, urmărit pe viu de un sfert de milion de oameni, iar la televizor de circa 9 milioane de britanici şi peste 20 de milioane din afara Regatului Unit. Organizatorii se laudă chiar un rating de 120 milioane de telespectatori, care ar face din Boat Race cel mai vizionat eveniment sportiv al planetei organizat într-o singură zi, dar cifra este discutabilă.

Din 1829, când a început acest duel în canotajul academic, urmare a unui pariu pus între nişte studenţi ai celor două insti-tuţii, s-au ţinut 155 de curse oficiale, scorul fiind 80-75 pentru Cambridge, în condiţiile în care Oxford a câştigat şase din ultimele nouă curse. Echilibrul s-a rupt în anii ’90, când cei de la Cambridge au obţinut şapte victorii la rând.

Traseul, în formă de „S”, între podurile Putney şi Chiswick, măsoară circa 6800 m,

de aproape trei ori şi jumătate mai mult decât distanţa olimpică şi se parcurge de la est la vest, în amonte, iar tactica echipa-jelor este mereu aceeaşi: ambele caută să aibă un avans la jumătatea distanţei, unde

apar curenţii foarte rapizi, element esenţial în stabilirea învingătoarei. Dacă duelul este echilibrat în acea porţiune, există pericolul ciocnirii celor două ambarcaţiuni care râv-nesc acelaşi culoar, iar arbitrii sunt nevoiţi să intervină.

Cursa este recunoscută şi pentru faptul că se ţine indiferent de vreme şi de cât de puternici sunt curenţii, motiv pentru care nu o dată cei în bleu (Cambridge) sau cei în bleumarin (Oxford) s-au scufundat, ulti-mul episod de acest gen fiind consemnat în 1984, când barca liderilor la general nu a ajuns la sosire după ce s-a ciocnit cu o barjă staţionată la mal.

Echipajele sunt formate din opt vâslaşi şi un cârmaci. Nu există limită de greutate, iar femeile au voie să participe, deşi rar apare vreo reprezentantă a sexului frumos în rol de cârmaci. De regulă, canotorii sunt pro-fesionişti înregimentaţi de cele două uni-versităţi tocmai pentru acest scop, prima condiţie de participare fiind posesia unui carnet de student valid. Ediţia din acest an a cursei Oxford – Cambridge are loc sâm-bătă, 26 martie, la ora locală 17:00.

Se pregătesc un an pentru o cursă care durează aproximativ 17 minute. Cunoscut sub numele „The Boat Race”, duelul universităţilor Oxford şi Cambridge înseamnă mai mult decât o simplă confruntare a unor echipaje de 8+1 pe râul Tamisa.

EURosPoRT104 MARTIE 2011

ExAMEN PE TAMISA

MARTIE 2011 105EURosPoRT

DEsIgUR că rezistenţa ieşită din comun a tânărului din Baleare, viteza sa excepţională, muscula-

tura lui de decatlonist dau de gândit. Dar oare este legitim să ne îndoim de capaci-tăţile nadaliene, de caracterul lor natural?

Nu vorbim oare despre un campion? Iar un campion nu este, prin definiţie şi prin forţa faptelor, mai bun, mai inteligent, mai tehnic, mai stabil psihic şi mai împovărat de palmares decât ceilalţi competitori? Răspunsul este pozitiv.

Într-adevăr, din păcate, şi lumea bună a

tenisul „pro” a făcut concesii mirajului chi-mic. Doar că nu marii campioni au recurs la stimulente interzise, ci jucători medii, eventual de top – dar nu mai mult.

De pildă, „legiunea” argentiniană a ulti-milor ani a oferit câteva exemple devenite clasice. Guillermo Coria, finalist la Roland

Garros, Guillermo Canas, fost număr opt mondial, şi Mariano Puerta, şi el finalist la Paris pe zgură, cu toţii au fost prinşi dopaţi. Coria s-a retras înainte de vreme, Canas a avut tăria să revină dar a rămas foarte puţin timp în vârf, iar Puerta rătăceşte prin tur-nee challenger sud-americane. Comitetul

de profil al ATP-ului a trebuit doar să dis-cearnă unde a existat intenţie deliberată şi unde a fost accident.

Din 2005, de când a intrat în high life-ul tenisului mondial, Rafa Nadal a trecut zeci de asemenea teste. Nici unul nu l-a dove-dit vinovat, nici o umbră de îndoială nu a planat oficial asupra sa! Mai mult, Nadal s-a arătat extrem de supărat când într-o revis-tă franţuzească un jurnalist a încercat să-l lege de doctorul barcelonez la care au re-curs numeroşi ciclişti profesionişti. Poliţia şi procuratura spaniolă n-au găsit în dosa-rele şi fişele medicului nici un tenisman, nicidecum pe Nadal!

Adevărul este că el se bucură de o în-zestrare naturală unică. Doctorul catalan Angel Ruiz Cotorro, care îl monitorizea-ză pe Rafa de la vârsta de 15 ani, declară: „Rafael este o forţă a naturii. Este la fel de rezistent ca un maratonist. A moştenit cali-tăţi de excepţie”. Acest medic l-a consultat prima oară la Centrul specializat de la Sant Cugat, căci Federaţia spaniolă de tenis îi ceruse puştiului din Manacor un examen medical complet, pe care trebuiau să-l treacă toţi jucătorii.

În cazul lui Nadal, cifrele datelor fizice sunt incredibile. În stare de odihnă, inima lui Rafa bate de 60 de ori pe minut. În meci fiind, cordul său pulsează la un interval cu-prins între 180 şi 200, atunci când efortul este deosebit de intens. Rezultatele rea-lizate de tenisman la testul Bosco, ce mă-soară în general forţa trupului, dar mai cu seamă forţa picioarelor, au indicat faptul că Rafa posedă o putere situată cu mult deasupra mediei jucătorilor din circuit. Viteza lui de deplasare în meci la nivel de sprint este egală cu viteza atletului specia-lizat în săritura în lungime (vă mai amintiţi de Carl Lewis, campion olimpic şi la probe-le de sprint, şi la lungime?).

Rafael Nadal consumă 72 ml de oxigen/kg într-un minut, în timp ce majoritatea adversarilor săi nu depăşesc niciodată 60 de ml. Din punctul de vedere al doctoru-lui Cotorro, Nadal este perfect comparabil cu un ciclist profesionist de top sau cu un campion al curselor atletice de fond.

Dar probabil că răspunsul cel mai eloc-vent este invitaţia de a rememora finala de la Roland Garros, ediţia 2005, între Rafa Nadal şi Mariano Puerta. Era prima finală de Mare Şlem disputată de catalan, era pri-ma lui ieşire în lumea bună, la doar câteva

zile după ce împlinise 19 ani. Un meci de o frumuseţe sălbatică, cu

lovituri incredibile, de o parte şi de cea-laltă. Puerta ataca lovind cu reverul său imperial, cu o singură mână, iar Rafa se apăra neverosimil, alergând de două ori mai mult decât astăzi şi chiar mai rapid. Nadal se încrunta, se schimonosea, făcea gesturi fotbalistice la bucurie, fiind extrem de uman în trăiri iar Puerta era ca în tran-să, se mişca teleghidat, eficient, dar foarte rigid. N-a tresărit nici măcar atunci când a plonjat la fileu, punând o scurtă ce i-a adus primul set. Doar s-a ridicat şi s-a îndreptat mecanic spre scaun.

Mulţi comentatori spun că a fost cea mai frumoasă finală de la Roland Garros din primul deceniu al mileniului. Nadal a cîşti-gat cu 3 la 1 la seturi, iar la şase luni după, argentinianul a fost suspendat doi ani pen-tru dopaj. După finala pierdută, a fost găsit pozitiv, a fost obligat să înapoieze banii şi punctele cucerite la Paris. Şi-atunci vine întrebarea: oare de ce Nadal nu a fost găsit pozitiv, atunci? Dar după aceea, în cele 10 finale de Grand Slam disputate până azi? Dar în celelalte 21 finale de Masters Series jucate din acel moment? Dar la Olimpiada de la Beijing, unde Rafa a cucerit pentru culorile iberice medalia de aur la simplu? Chiar atât de malefic să fie medicul ce-i oferă stimulentele încât de şase ani încoa-ce nici un control antidoping nu-l poate dovedi?

Fireşte, răspunsul este negativ. Nu, Nadal nu se dopează. Nici Federer, nici Djokovici, nici Murray, Hewitt, Roddick sau alţii.

Campionii nu au nevoie de energizante prohibite pentru simplu motiv că tenisul este un sport al automatismului mental, iar amfetaminele, deşi sporesc agresivitatea şi capacitatea de rezistenţă mentală, diminu-ează dramatic autocontrolul psihic atât de vital tenismanului.

În plus, în raport de o utilizare constantă şi în condiţii de hipertermie, ele pot produ-ce accidente grave, inclusiv decesul. Cât priveşte stimularea în exces a hematiilor, celebrul „dopaj al sângelui” prin oxigena-rea masivă a musculaturii, aceasta poate fi depistată fără probleme, iar calculul biolo-gic al efectului pe termen lung al unor ase-menea proceduri ilicite nu poate fi extrem de precis, tenismanul riscând să nu benefi-cieze de nici un avantaj în intervalul dorit a atinge vârful de formă.

EURosPoRT106 MARTIE 2011 MARTIE 2011 107EURosPoRT

Au urmat trecerea pe la McLaren (1997 – 2005), unde Newey a pus la punct concep-tul de frână direcţională (1998), ce gestiona frânarea independentă a pneului de pe in-teriorul virajului, apoi evacuarea prin şemi-nee (2003) şi deflectoarele duble.

Ajuns din 2007 la Red Bull, unde încasea-ză un salariu de 10 milioane de dolari pe an şi lucrează - oficial – doar 4 zile pe săptămâ-nă, geniul britanic a transformat utilizarea braţelor de suspensie ca elemente genera-toare de apăsare aerodinamică. Şi, la finele anului trecut, a devenit campion mondial în F1 cu a treia echipă diferită. Unicat!

După mai bine de doua decenii de experiență în F1, Adrian Newey rămâne simbolul geniului contemporan. Unul recompensat, de Red Bull pe măsură cu 10 milioane de dolari pe an.

În precedentele două numere al revistei, opt dintre inginerii pionieri ai Formulei 1 şi-au găsit evocate eforturile. Cei care au şlefuit însă Formula 1 în variantă contemporană sunt minţile sclipitoare care au făcut diferenţa între învingători şi învinşi, între efemer şi istorie. ALExANdRU cocU

Monsieur TurboAnul petrecut în Statele Unite, unde a

studiat problemele legate de turboalimen-tarea motoarelor, a fost definitoriu în carie-ra lui Bernard Dudot. Absolvent al centrului de studii superioare de tehnici industri-ale din Nancy, Dudot integrase structura pusă la punct de Renault şi finanţată de Elf în 1967, pentru a dezvolta motoare de Formula 3. Zece ani mai târziu, Renault in-tra în F1 cu revoluţionarul propulsor turbo V6 de 1,5 litri. O glumă pentru mulţi, care au pus porecla de ”ceainic galben” constructo-rului din Viry-Chatillon, confruntat iniţial cu probleme de fiabilitate.

Turbo însă a devenit referinţa în materie

de propulsoare până spre finalului de-ceniului 9, când au şi fost interzise. Dudot n-a stat însă cu mâinile în sân şi, în interva-lul 1987 – 1989, a imaginat propulsorul V10 normal aspirat, cu care Renault avea să revi-nă în F1 şi să câştige şapte titluri mondiale. Arhitectura V10 s-a impus ca un nou reper în F1 până la finele lui 2005, când FIA a im-pus trecerea la motoarele V8.

PerfecţionistulFormat la prestigioasa Ecole Nationale

Technique d’Aeronautique, Gerard Ducarouge şi-a petrecut două decenii şi jumătate în Formula 1, înainte de a ocupa

– pe final de carieră - un post călduţ de di-rector de dezvoltare internaţională la Matra Automobile.

Debutul şi l-a făcut în 1966, pe când Matra reprezenta un nume în competiţiile de anduranţă. Doi ani mai târziu - în mo-mentul în care constructorul din Hexagon s-a implicat în F1 – Ducarouge n-a făcut parte din aventură. Francezul s-a ocupat până în 1974 de programul Le Mans. Unul de succes, căci Matra – cu şasiul MS670 – a semnat dubla în 1972, apoi alte două victo-rii în 1973 şi 1974.

La finele acelui an, Matra renunţa la im-plicarea sa în competiţie şi Guy Ligier pre-lua activele sportive ale companiei. Aşa a ajuns Ducarouge să proiecteze primul monopost Ligier de Formula 1 (JS5), născut în 1976 şi declinat în anii următori în nume-roase versiuni, până la excelentul JS11, cu efect de sol. Un model care în 1980 – pilo-tat de Jacques Laffite şi Patrick Depailler – a tras la titlu.

De altfel, talentul lui Ducarouge nu era neapărat cel de inventator de geniu, cât al designerului capabil să cizeleze şi să ame-lioreze, de la un an la altul, un ansamblu deja existent. Poate cel mai bun exemplu în acest sens l-a reprezentat trecerea lui la Lotus. O echipă căzută psihic după moar-tea mentorului ei, Colin Chapman, în de-cembrie 1982. Ducarouge a revitalizat un

team demoralizat şi a produs, în 1983, în numai cinci săptămâni, monopostul Lotus Renault 84T. În anul imediat următor, Elio de Angelis a terminat pe podiumul final al sezonului, cu toate că 95T nu a câştigat nici o cursă.

Iar în 1985 şi 1986, cu Ayrton Senna coop-tat în echipă, monoposturile lui Ducarouge au triumfat în Grand Prix şi s-au bătut la titlu.

Titluri cu treiechipe diferite

Fiu al unui chirurg veterinar din Stratford-upon-Avon, Adrian Newey n-a avut suficienţi bani pentru a demara o ca-rieră în karting. A cumpărat în schimb, câ-teva karturi vechi, cărora a învăţat cum să le amelioreze performanţele în plan tehnic. Aşa s-a născut pasiunea celui mai râvnit in-giner contemporan de Formula 1.

Newey n-a fost un student strălucit. La numai 16 ani, a părăsit liceul de prestigiu la care fusese înscris şi a urmat studii obişnui-te, finalizate cu clasicul bacalaureat, înainte de a urma cursurile Şcolii Aeronautice de la Southampton.

Astăzi, nimeni nu cunoaşte mai bine ca Newey subtilitatea detaliilor aerodinami-ce în cazului unui monopost F1. După un parcurs în F2 şi în IndyCar, a debutat în F1 la modesta echipă Leyton House. Primul său şasiu - simplu şi eficace, cu un cockpit minimalist, cu caroseria ce trecea peste vo-lan şi optimizarea zonei din jurul pneurilor şi a eleronului faţă - a propulsat echipa pe locul 4 la constructori în 1988. Directorul Williams, Patrick Head, a intuit geniul lui Newey şi l-a adus la echipa din Didcot: aici s-au născut suspensia activă, ABS-ul şi di-recţia asistată cu care a fost echipat mono-postul FW15C, dominator în sezonul 1993.

Artizanul efectului de sol

Licenţiat în inginerie mecanică la Cambridge, Peter Wright a fost recrutat de Peter Rudd, la BRM, la finele anilor '60.

La echipa britanică, Wright a lucrat pe un proiect de utilizare a efectului de sol în Formula 1, însă - din lipsă de finanţare – proiectul n-a depăşit stadiul experimen-tal. Abia o dată cu trecerea la Lotus, Wright a reuşit să analizeze şi să aplice rezultatele testelor efectuate în tunelul aerodinamic.

Versiunea incompletă a istoriei îl reţi-ne pe fondatorul Lotus, Colin Chapman, drept iniţiator al efectului de sol pentru monoposturile Lotus 78 şi 79. Chapman, e drept, a redactat un document de 27 de pagini, transmis lui Rudd şi inginerilor săi, în care principiul dinamicii fluidelor era corelat cu efectele pe care o aripă inversa-tă l-ar avea asupra apăsării la sol.

Wright a constatat însă că viteza aerului ce se scurge între sol şi partea inferioară a aripii era accelerată. De unde şi o presi-une mai mică decât cea creată în partea superioare a aripii. Exploatată la extrem, presiunea redusă ducea la formarea unui vid parţial de aer ce lipea monopostul de asfalt.

Wright a validat şi a perfecţionat siste-mul – adăugând deja celebrele jupe plia-bile - în tunelul de aer, iar Lotus 79 avea să devină arma numărul 1 în sezonul 1978. “Maşina asta devenea una cu pista”, spu-nea peste ani, Mario Andretti, omul care a rămas până astăzi ultimul american cam-pion mondial de F1.

Peter Wright avea să devină mai târziu director tehnic la Lotus şi, după desfiinţa-rea echipei, în 1994, a fost cooptat de Max Mosley în funcţia de consilier al Federaţiei Internaţionale a Automobilului.

fORMULEI 1 (III)geniile uitate ale

Bernard Dudot este părintele experienței turbo pe care Renault a patentat-o in F1.

EURosPoRT108 MARTIE 2011

Jupele depliate pe timpul cursei de-a lungul pontoanelor creau efectul de sol dorit de Wright și Chapman. Lotus 79 nu au avut rival în sezonul 1978.

AbONEAză-TE!ABoNAMENTE PENTRU EdIțIA TIPĂRITĂ

Prețul unui abonament (inclusiv taxele poştale) este:pentru 3 ediții – 26 lei pentru 6 ediții – 50 lei pentru 10 ediții – 80 lei

Toți abonații pentru ediția tipărită vor primi, ÎN PLUS ŞI GRATUIT, varianta electronică a revistei (PDF).

ABoNAMENTE PENTRU EdIțIA ELEcTRoNIcĂPrețul unui abonament este:pentru 3 ediții – 20 lei pentru 6 ediții – 39 lei pentru 10 ediții – 62 lei

Toți abonații vor primi revista în format electronic (PDF). Varianta electronică conține peste 30 de pagini suplimentare şi exclusive față de ediția tipărită. La adresa de email indicată în formularul de abonament va fi transmis, în primele patru zile ale lunii, un link a cărui accesare va permite descărcarea celor peste 100 de pagini ale revistei în format electronic. Fişierele au 5 – 10 Mb.

cUMPĂRAREA NUMĂRULUI cURENTPrețul revistei, în cazul plății online cu card, este de 9 lei în varianta tipărită (inclusiv taxele poştale) şi de 7 lei în varianta electronică.

ModALITĂțI dE PLATĂ1. Prin card bancar (Visa, Mastercard, Eurocard, JCB,

Diners Club, BRD Mobilis). Plățile sunt procesate de către GECAD ePayment International SRL cu serviciul ePayment.

2. Prin transfer bancar prin acelaşi serviciu e-Payment.

3. Prin transfer bancar direct catre noi, în contul RO46 CECE B503 01RO N215 9752, deschis la CEC Bank, agenția Cotroceni.

4. Prin mandat poştal

Toate informațiile suplimentare necesare sunt dispo-nibile pe www.revistaeurosport.ro. Revista apare în fiecare lună cu excepția lunilor ianuarie şi august.

cu plata online pe www.revistaeurosport.ro