Marketing politic - Cea mai buna dintre lumile posibile

cursuri universitare

Cea mai bunã dintre lumile posibile. Marketingul politic în România – 1990-2005

cea mai buna dintre lumile.qxd 23.10.2006 16:13 Page 1


Cea mai bunã dintre lumile posibileMarketingul politic în România – 1990-2005

Bogdan TeodorescuDorina Guþu

Radu Enache


Tehnoredactor: Olga Machin

Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2005

SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice „David Ogilvy“Strada Povernei 6–8, BucureºtiTel./fax: (021) 313 58 95E-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiTEODORESCU, BOGDANCea mai bunã dintre lumile posibile: marketingul politic în România: 1990-2005 / Bogdan Teodorescu, Dorina Guþu, Radu Enache. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2005Bibliogr.ISBN 973-711-070-6

I. Guþu, DorinaII. Enache, Radu

339.138:32(498)


Cuprins

Cuvânt înainte • 7

Cuvânt înainte la ediþia 2001 a cursului Marketing politic ºi electoral • 9

Capitolul 1. Propaganda (Bogdan Teodorescu) • 11

1.1. Definiþii • 111.2. Scurt istoric al propagandei • 121.3. Propaganda ºi totalitarismul • 241.4. Regulile propagandei • 26

Capitolul 2. Campaniile electorale din România. Prezentare cronologicã (Bogdan Teodorescu) • 35

2.1. De la totalitarism la democraþie • 352.2. Decembrie 1989 – mai 1990 • 362.3. Mai 1990 – septembrie 1992 • 472.4. Septembrie 1992 – noiembrie 1996 • 622.5. Perioada 1996-2000 • 812.6. Perioada 2000-2004 • 101

Capitolul 3. Marketingul electoral (Dorina Guþu, Bogdan Teodorescu) • 119

3.1. Introducere • 1193.2. Resursele folosite într-o campanie electoralã • 1203.3. Tipologia campaniilor electorale • 1283.4. Mesajul electoral • 1453.5. Imaginea publicã ºi portretul media • 1503.6. Mãsurarea imaginii în contextul politic • 1523.7. Dezbaterile electorale • 1543.8. Echipa de campanie • 165

Capitolul 4. Marketingul instituþional (Bogdan Teodorescu, Radu Enache) • 171

4.1. De la marketingul electoral la marketingul instituþional • 1714.2. Instituþiile sociale • 1724.3. Imaginea – o percepþie socialã • 1754.4. Imaginea instituþionalã • 1774.5. Încrederea în instituþii • 180

Capitolul 5. Schiþã a imaginarului politic românesc (Radu Enache) • 185

5.1. Cultura ca mediu al comunicãrii • 1855.2. Miturile fondatoare • 1885.3. Personaje exemplare • 197

Anexe • 211

Bibliografie selectivã • 235



Cuvânt înainte

Ca ºi istoria, politica adaugã în fiecare zi noi evenimente, interpretãri, acþiuni sau proiecte la corpul de valori,norme, reprezentãri, imagini sau prejudecãþi care ghideazã viaþa comunitãþilor ºi a societãþii în ansamblu.Marketingul politic, ca disciplinã ºtiinþificã, opereazã cu regularitãþi ºi este mai puþin sensibil la aparenþelediversioniste ale cotidianului. Totuºi, într-o perioadã lungã de timp, din zgomotul de fond al actualitãþii politicezilnice se desprind în mod necesar tendinþe ºi evoluþii care îºi gãsesc un ecou firesc în tehnicile, metodele sauchiar teoriile care structureazã aceastã disciplinã.

Lucrarea de faþã reia, dupã patru ani (iar coincidenþa cu ciclul electoral nu este întâmplãtoare), o mareparte din conþinutul manualului Marketing politic ºi electoral, editat în 2001 de Facultatea de Comunicare ºiRelaþii Publice „David Ogilvy“ din cadrul SNSPA. Faþã de acel manual, prezentul volum este mult mai multdecât o nouã ediþie; este, practic, o carte rescrisã. În afarã de necesara aducere la zi a analizelor referitoare lascena politicã româneascã, am operat câteva schimbãri majore. În primul rând, ne-am strãduit sã îndreptãmmaterialul din zona descrierilor ºi a expunerii simple cãtre zona interpretãrilor ºi încadrãrilor teoretice. Amrenunþat la unele capitole (de exemplu elementele de sociologie politicã ºi cele de psihologie politicã) pentrucã, în timp, acestea au devenit obiectul unor cursuri separate ºi, sperãm, vor deveni ºi cãrþi în sine.

Am pãstrat acele pãrþi din lucrare care, dupã o lecturã la rece, ºi-au menþinut actualitatea. Am încercat,de asemenea, sã ne raportãm ºi la celelalte apariþii editoriale în domeniu din aceastã perioadã. În sfârºit, darnu în ultimul rând, am continuat sã tratãm materialul în aºa fel încât el sã poatã fi corelat cât mai uºor cu ex-perienþa personalã a cititorilor interesaþi sau implicaþi în domeniu – studenþi, specialiºti în relaþii publice ºimarketing politic, politicieni sau jurnaliºti – ºi sã poatã fi cât mai uºor folosit în activitatea practicã a acestora.

Dorim sã mulþumim, în primul rând, studenþilor de la Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice „DavidOgilvy“, ale cãror întrebãri, nelãmuriri, observaþii ºi, de multe ori, sugestii au fost principala sursã care ne-aîndemnat sã rescriem aceastã lucrare.

Dorim sã mulþumim, de asemenea, colegilor, cadre didactice de la Facultatea de Comunicare ºi RelaþiiPublice „David Ogilvy“, care, prin dialoguri incitante ºi efervescenþã intelectualã, au creat acel mediu motivantpentru apariþia acestei cãrþi.

De asemenea, mulþumim ºi domniºoarei drd. Viorica Roºca pentru acceptul de a ilustra analiza produselorde publicitate electoralã cu douã fragmente din cercetãrile sale. În sfârºit, dorim sã mulþumim, din nou, dupãpatru ani în care am mai parcurs douã campanii electorale, tuturor colegilor de la Multimedia Political Com-munication, al cãror efort de zi cu zi în interpretarea evenimentului politic se regãseºte ºi în lucrarea pe care oaveþi în faþã.

Autorii



Cuvânt înainte la ediþia 2001 a cursului Marketing politic ºi electoral

Cursul de faþã a fost elaborat de un colectiv care a avut ºansa sã lucreze, timp de mai mulþi ani, în aproapetoate tipurile de activitãþi ce au presupus elemente de marketing politic ºi de comunicare politicã ºi institu-þionalã. O asemenea abordare a fost necesarã din cel puþin douã motive. Primul este acela cã o campanie (elec-toralã) este susþinutã întotdeauna de o echipã în care este esenþial ca fiecare sã aibã o misiune clarã. Am încercat,de aceea, ca fiecare segment al campaniei sã beneficieze de redactarea persoanelor care au fost implicate di-rect în acele acþiuni. Al doilea motiv este acela cã pentru domeniile conexe am avut nevoie de persoane cu osolidã pregãtire de specialitate.

Manualul de faþã a fost conceput în primul rând ca suport al cursului de marketing politic ºi electoral carese predã studenþilor de la cursurile de zi (universitare) ºi postuniversitare ale Facultãþii de Comunicare ºi RelaþiiPublice „David Ogilvy“. Am constatat însã un viu interes pentru aceastã disciplinã ºi la studenþii altor facultãþidin cadrul ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative. Sperãm, de asemenea, ca lucrarea sã poatã ficonsultatã cu folos ºi de un public mai larg.

Încã din perioada de început a statului modern, românii au arãtat un interes deosebit faþã de politicã ºi,mai ales, faþã de spectaculosul politicii. Popor latin, cu simþul forului, românii au revãrsat o energie conside-rabilã în dezbaterea treburilor publice. Dupã îngheþul perioadei comuniste, mai mult decât în celelate þãri fostecomuniste, în România interesul pentru zona politicã a condus la (sau a permis) fenomene fãrã corespondentîn estul Europei: mitinguri ºi demonstraþii maraton, mineriade, o inflaþie de partide ºi de candidaþi în campaniileelectorale. Desigur, priviri atente ºi spirite analitice au arãtat cã în România nu existã încã o culturã civicã detip participativ, cã existã încã destulã confuzie în privinþa unor noþiuni fundamentale ale practicii democraþiei:toleranþã, drepturile omului etc. Însã momentul actual, marcat de cea de-a doua alternanþã la guvernare, estecu certitudine unul al maturizãrii societãþii româneºti. Tot mai multe partide, lideri politici, instituþii centrale ºiorganizaþii non-guvernamentale acordã o atenþie sporitã acurateþei comunicãrii, ca ºi tehnicilor ºi metodelorspecifice ale marketingului politic. Din acest punct de vedere, am încercat ca manualul sã poatã fi util nu numaiviitorilor specialiºti în comunicare ºi marketing politic, ci ºi potenþialilor beneficiari ai acestor tipuri de activitãþi.Experienþa spune cã, pentru a reuºi o bunã comunicare cu electoratul, trebuie sã existe o perfectã înþelegereîntre specialistul în marketing politic ºi client. Modernitatea (sau chiar postmodernitatea) reclamã de la oameniinoului veac o pregãtire specialã în domeniul comunicãrii, o pregãtire deopotrivã a abilitãþilor de folosire amijloacelor tehnologiei informaþiei (în fapt o nouã alfabetizare) ºi o resuscitare a unor discipline venerabileîn practica politicã: retorica, actoria etc. Nu în ultimul rând, am avut permanent în vedere ideea cã manualulva (putea) fi consultat ºi de studenþii sau de cadrele didactice de la facultãþi cu profil apropiat: jurnalism, ºtiinþepolitice, sociologie. Tuturor acestora le vom fi recunoscãtori pentru eventualele întrebãri, critici sau sugestii.

Este greu de gãsit, dupã 1990, un domeniu în care sã fi existat o asemenea explozie de publicaþii (în ma-rea lor majoritate traduceri) cum este cel al comunicãrii. În plus, capitole dedicate comunicãrii se gãsesc în maitoate cãrþile de management, de sociologie, de psihologie, de ºtiinþe politice. În ultimii doi ani, în România,literatura asupra comunicãrii ºi a comunicãrii politice în special s-a îmbogãþit aproape lunar cu titluri noi. Efortulcolegilor noºtri, teoreticieni, practicieni, analiºti sau traducãtori este meritoriu. Am constatat însã cã dome-niul marketingului politic nu a fost tratat la noi, pânã acum, ca un subiect distinct, poziþionat în centrul uneireþele de comunicare, cu urmãrirea legãturilor pe care le are cu regiunile limitrofe.

Colectivul de autori a participat, începând cu anul 1996, la toate campaniile electorale (locale, generaleºi prezidenþiale), la campanii de creare de imagine a unor instituþii ºi, nu în ultimul rând, la campanii deîntreþinere a imaginii clienþilor (politici sau instituþionali), la ceea ce se numeºte public awareness sustain.Credem cã partea majorã a experienþei echipei constã în studierea, înþelegerea ºi cunoaºterea contextului


românesc, a structurii ºi funcþionãrii scenei politice, a elementelor perene de mentalitate ºi de comportamentelectoral, pe scurt, a trãsãturilor ºi relaþiilor specifice dintre românul care voteazã ºi românul care candideazã.

În aceºti ultimi ani, România a fost deseori consideratã o þarã atipicã. Aceste consideraþii, nu întotdeaunalipsite de intenþii precise, au fost receptate de multe ori de români cu un sentiment ascuns de mândrie: „Iatã,ca la noi, la nimenea!“. La o privire grãbitã, aceastã situaþie ne duce cu gândul la epoca postpaºoptistã ºi la dis-puta care a urmat asupra „formelor fãrã fond“. Chestiunea va fi, cu siguranþã, dezbãtutã de istorici, dar pânãatunci trebuie sã subliniem cã atât materialul care face obiectul comunicãrii politice, cât ºi comunicarea însine se aflã, în România, într-o dinamicã fãrã precedent. Existã însã un specific românesc al comunicãrii po-litice, ºi echipa noastrã s-a strãduit sã-i defineascã unele caracteristici.

Oricine poate observa cã, în pragul celui de-al treilea mileniu, comunicarea devine un cuvânt-simbol ºichiar, pentru unii, o valoare în sine. Credinþa în puterea comunicãrii este atât de mare încât, tot pentru unii,existã percepþia cã toate problemele se reduc la probleme de comunicare. Un adevãrat profesionist va ºtiînsã cã ºi comunicarea are limitele ei ºi cã, uneori, îºi este propriul (ºi cel mai mare) duºman. Din acest unghi,eliberarea de prejudecãþi, dar ºi de iluzii, printr-o prezentare cât mai riguroasã, este un deziderat al autorilor.

Bogdan Teodorescu

10 Cea mai bunã dintre lumile posibile


Capitolul 1Propaganda

1.1. Definiþii

Cuvântul „propagandã“, aºa cum a fost folosit în ultimele secole, provine din denumireaCongregaþiei pentru Propagarea Credinþei (Congregatio de Propaganda Fide), o organizaþiea cardinalilor romano-catolici fondatã în 1622. Confruntatã cu trei provocãri majore – existenþaunei presiuni islamice în sud-estul european, proaspãt izbucnitul Rãzboi de 30 de ani (1618-1648) ca expresie a sucesului Reformei protestante ºi, nu în ultimul rând, necesitatea misiona-riatului pe continentul american, descoperit de Columb cu 130 de ani în urmã, dominat încãde religiile considerate pãgâne – Biserica Romano-Catolicã înfiinþeazã o instituþie al cãrei rolvizeazã tocmai coordonarea acþiunilor în vederea unei mai bune rãspândiri (propagãri) adogmei catolice. Urcat în scaunul pontifical la 67 de ani, Alessandro Lodovisi – papa GrigoreXV – emite la 22 iunie 1622 bula papalã Inscrutabili divinae, care instituþionalizeazã Con-gregaþia. Organizaþia a numãrat, la început, 16 persoane – 13 cardinali, doi episcopi ºi unsecretar – ºi a funcþionat din 1622 într-o clãdire aflatã în Roma, în Piazza di Spagna, la inter-secþia dintre Via Due Macelli ºi Via di Propaganda.1

Propaganda a cunoscut o multitudine de definiþii datoritã, în primul rând, modului diferitde analizã a fenomenului ºi de plasare în contextul general al comunicãrii de masã. Jack Planoºi Milton Greenberg considerã propaganda ca fiind „comunicarea al cãrei scop este sã influ-enþeze gândirea, emoþiile ºi acþiunile unui grup prin selectarea ºi manipularea atentã a infor-maþiilor“2. Harold Lasswell o defineºte ca fiind „prezentarea deliberatã în faþa unei mase deoameni a unui punct de vedere subiectiv“ ºi tot el afirmã cã propaganda este „tehnica de influ-enþare a acþiunilor umane prin intermediul reprezentãrilor“3. Michael Balfour crede cã propa-ganda este „arta convingerii oamenilor sã treacã la concluzii fãrã a mai examina realitateaproblemei“4. Anthony Pratkanis ºi Elliot Aronson definesc propaganda ca fiind „comunicareaunui punct de vedere, cu scopul de a determina subiectul cãruia i se adreseazã comunicarea sãaccepte de bunã voie acest punct de vedere ca ºi cum ar fi al lui însuºi“5. Lindley Fraser iden-tificã propaganda ca fiind „inducerea comportamentului dorit unui grup folosind doar mijloacecomunicaþionale“6, în timp ce Enciclopedia Britanicã o considerã „efortul sistematic de amanipula credinþele, atitudinile sau acþiunile altor persoane prin intermediul diverselor sim-boluri“7. J. Schumpeter caracterizeazã propaganda drept „orice declaraþie provenitã dintr-o sursãcare nu ne place“, iar Garth Jowett ºi Victoria O’Donnell, ca fiind „planul minuþios ºi pre-determinat de a comunica ceva unui public pe baza manipulãrii unor simboluri, în vedereaîndeplinirii unui obiectiv“8.


1.2. Scurt istoric al propagandei

Oliver Thomson propune în lucrarea sa dedicatã istoriei propagandei o împãrþire a acesteiaîn ºapte categorii, în funcþie de obiectivele pentru care este folositã ºi de natura emitentului:politicã, religioasã, economicã, moralã (eticã), socialã, diplomaticã, militarã ºi de tip diversionist.9

Autorul porneºte de la ideea cã istoria umanitãþii este paralelã cu istoria propagandei ºi cã fiecaremoment al acestei istorii a cunoscut tendinþa structurii dominante de a determina, ºi prin mijloacecomunicaþionale, supunerea maselor. Fie cã este vorba de impunerea unui sistem politic, aunei credinþe religioase sau a unei formule etice, dezvoltatã în coduri morale sau de legi, saude variante combinate ale acestora, toate s-au realizat prin tehnicile propagandei.

Deºi consideratã a fi fundamental legatã de media ºi, deci, de realitãþile secolului XX,propaganda s-a dezvoltat în întreaga istorie a umanitãþii ca fiind acea cale prin care liderulunui sistem impunea ascultarea supuºilor sãi folosind informaþia ºi imaginea, nu alte cãi deconstrângere. Pânã sã existe ziarele, televiziunile, radiourile ºi cinematografele care sãdirecþioneze cetãþeanul, au existat templele, scribii, artiºtii ambulanþi ºi monumentele, mone-dele ºi slujbele religioase, legendele ºi miturile, ceremoniile ºi tot cortegiul de ritualuri, ºi nuîn ultimul rând educaþia. Desigur, nimic nu se poate asemãna cu minuþiozitatea ministerelorpropagandei construite în regimurile totalitare ale secolului trecut, dar ºi împãratul indianAshoka Maurya a înfiinþat o structurã pentru afaceri religioase, al cãrei scop era propovãduireavalorilor budismului pe întregul continent asiatic. Reprezentanþi ai acestei structuri au ajuns pânãîn Grecia, Japonia ºi Coreea. A construit peste 85.000 de stupas (obeliscuri din piatrã) pe careºi-a inscripþionat edictele, aºa numitele „edicte din stâncã“ prin care chema oamenii la pace,iubire ºi bunã înþelegere, la toleranþã ºi respectarea valorilor fiecãruia, indiferent de religie, etniesau caste.10 Lângã aceste stupas a plasat cãlugãri budiºti care sã citeascã necunoscãtorilor decarte textele ºi sã le ºi explice. Mircea Eliade considerã cã, datoritã acþiunilor lui Ashoka,budismul a devenit religie universalã.11 ªi toate acestea se întâmplau în secolul al III-lea î.H.Din aceeaºi perioadã ºi din aceeaºi zonã geograficã dateazã ºi lucrarea lui Kautilya, Arthasastra(ªtiinþa statului), un tratat complex de conduitã a regilor, cu un capitol semnificativ dedicatpropagandei ca formã esenþialã de impunere ºi conservare a puterii. Organizatã în 11 capitole,lucrarea se ocupã de organizarea statului, de îndatoririle ºi acþiunile regelui, tezaur, surselede venituri ale statului, sistemele de contabili ºi de auditori, regulile de organizare ale funcþio-narilor de stat, departamentele guvernului, circuitul legilor ºi funcþionarea justiþiei, poliþia se-cretã ºi operaþiunile ei acoperite, politica externã ºi modul de a purta rãzboaiele. În fiecaredintre aceste capitole, pe lângã mãsurile de tip administrativ, organizatoric sau financiar caretrebuia luate, Kautilya dezvoltã un amplu ºir de mãsuri comunicaþionale care vizeazã fieinformarea supuºilor, fie construirea unei imagini adecvate pentru monarh ºi pentru politicilesale. Considerând amãgirea ºi înºelarea populaþiei (din propria þarã sau dintr-o þarã inamicã)drept perfect legitime pentru un suveran, Kautilya propune construirea unui întreg corp deagenþi secreþi al cãror scop este, în fapt, diseminarea de zvonuri ºi de informaþii bine direc-þionate care sã dezvolte imaginea suveranului ºi sã o construiascã în concordanþã cu imagineape care oamenii simpli o au despre divinitate ºi despre cel ce ar trebui sã-i conducã. Kautilyainsistã pentru folosirea în interiorul regatului ºi asupra propriilor supuºi a tehnicilor de inti-midare ºi de manipulare, pe care le recomandã ºi pentru þãrile cu care regele se aflã în rãzboi.12



Preocuparea pentru aceste aspecte este rãspânditã în întreaga Antichitate, fiind teoretizatãca parte esenþialã a conducerii statului ºi naþiunii. Filozoful chinez Xun Zi, urmaº al lui Con-fucius, porneºte de la ideea cã omul este rãu de la naturã ºi cã „partea bunã este rodul acþiuniisale conºtiente“13. La

13aceastã acþiune conºtientã se poate ajunge doar dacã omul este educat

într-un anumit spirit care sã poatã bloca pornirile sale instinctuale (urã, invidie, violenþã, lãco-mie, desfrâu). Rolul sistemului este sã-l educe pe om ca parte a acþiunii sociale, sã se comporteîn conformitate cu regulile ºi cu nevoile acestui sistem, sã ofere binele obþinut prin educaþie ºisã-ºi înfrâneze rãul propriu. Spune Xun Zi: „Regii înþelepþi din vremurile strãvechi au înþelescã firea omului este rea […]. De aceea, ei au instituit riturile ºi principiile morale, au elaboratsistemul legilor ºi normelor pentru a îndrepta firea omeneascã, pentru a o transforma ºi a oîndrepta pe drumul cel bun“14. Ne aflãm în faþa teoretizãrii unei propagande statale dedicateîntregii populaþii ºi având ca scop alinierea acesteia la un set de coduri morale, sociale, juridiceºi politice adoptat de vârful ierarhiei. Un cod similar au realizat ºi confucianiºtii, câteva secoleînaintea lui Xun Zi, ca ºi adepþii lui Mencius, un alt discipol al lui Confucius. Premisa de lacare porneau aceºtia era diferitã de cea a rãutãþii iremediabile a omului, dar miza era aceeaºi:crearea unui cadru social în care cetãþenii sã stea aranjaþi conform viziunii ºi nevoii ierarhiei.Confucius spunea cã societatea corectã este aceea în care „suveranul este suveran, ministrulministru, supusul supus, tatãl tatã ºi fiul fiu“15. Aºa cum fiul va fi întotdeauna fiul tatãlui sãu,ºi supusul va fi întotdeauna supusul suveranului sãu. Când celebrul împãrat Qin Shi Huangdia luat puterea în China în anul 221 î.H., învingând regatele combatante, unificând pentru primadatã imperiul, unificând scrierea, legislaþia ºi moneda, una dintre deciziile sale memorabile afost asasinarea a peste 500 de filozofi confucianiºti ºi arderea publicã a textelor confucianiste.16

Pe lângã prima manifestare a unui rug cultural cunoscutã în istorie – exceptând poate, distru-gerea de cãtre preoþii lui Amon Ra a tuturor urmelor ereziei lui Akenathon, cu un mileniu maidevreme, gestul împãratului Qin a vizat înlocuirea teoriilor confucianiste cu cele ale ºcoliifilozofice legiste. Nu a avut la îndemânã radioul pe care l-a folosit Goebbels pentru crearea ru-gurilor culturale din Germania nazistã, nu a avut ziare ºi nici sãli de cinematograf, dar a resimþitaceeaºi nevoie de control asupra câmpului ideatic al comunitãþii pe care o conducea ºi a procedatpractic la fel.

Exemple similare gãsim în practic fiecare civilizaþie, începând cu Egiptul faraonilor (în carese înregistreazã prima utilizare cunoscutã a unui simbol al puterii regale – pºentul, coroanadublã a celor douã Egipturi pe care ar fi purtat-o chiar Menes, pãrintele cvasi-legendar al primeidinastii faraonice)17, trecând prin regatele ºi imperiile din spaþiul mesopotamian ºi al Asiei Mici(în jurul anului 1500 î.H., hitiþii puseserã la punct un sistem de motivare a soldaþilor înaintealuptei; interesantã este existenþa mai multor plãcuþe care îi instruiau pe cei ce încurajau trupa,plãcuþe care se constituie, prin detaliile la care recurg, în adevãrate manuale ale propagan-distului)18, prin civilizaþiile persanã, indianã ºi chinezã (în Arta rãzboiului, Sun Tzu scria:„Orice rãzboi se bazeazã pe [amãgire]. Când eºti gata sã ataci trebuie sã pari incapabil sã ofaci; când îþi foloseºti forþa, trebuie sã parã cã eºti inactiv; când te afli în apropiere trebuie sã-idai inamicului senzaþia cã te afli la mare distanþã; când te afli la depãrtare trebuie sã creadãcã eºti foarte aproape. Stârneºte dezordine ºi apoi zdrobeºte-l“19, ºi ajungând la cultura ebraicã(care a produs primul cod de legi generat direct de divinitate ºi a cãrui încãlcare nu era un doaro crimã în faþa justiþiei umane, dar mai ales un pãcat în faþa celei divine ºi care, pentru a pãstraacest cod în sufletele oamenilor, a inventat instituþia profeþilor, pe care Max Weber îi identificã

Propaganda 13


drept primii comunicatori desprinºi de orice structurã organizatoricã – ei atacând atât statulprea laic, cât ºi ierarhia religioasã insuficient de motivatã pentru aplicarea Legii)20.

Aristotel ºi apoi Cicero dezvoltã teorii ale persuasiunii, identificând tehnici de convingerea auditoriului. Aristotel vorbeºte de trei dimensiuni ale persuasiunii: sursa (ethos) – caracterulvorbitorului –, mesajul (logos) – discursul propriu-zis – ºi receptorul (pathos) – punerea audi-toriului într-o anumitã dispoziþie. Aristotel scrie în Retorica: „Convingem, aºadar, prin inter-mediul caracterului vorbitorului, atunci când discursul este rostit astfel încât sã îl facã pevorbitor demn de încredere. […] Nu este aºa cum afirmã unii dintre autorii de tehnici, cã cinsteavorbitorului nu contribuie deloc, în cadrul artei retorice, la realizarea convingerii, ci, dimpo-trivã, caracterul constituie, ca sã spunem aºa, aproape cea mai eficace metodã. Convingereaeste produsã prin mijlocirea auditoriului, atunci când aceºtia sunt împinºi de discurs la o pasi-une; cãci noi producem judecãþi în mod diferit, dupã cum simþim durere sau plãcere, prieteniesau urã. […] În fine, oamenii capãtã încredere în noi prin intermediul discursului, când dovedimadevãrul sau verosimilul din mijloacele capabile de convingere potrivite cu fiecare caz în parte“21.Cicero considera cã sarcinile oratorului (officia oratoris) sunt: sã încânte auditoriul, ceea ce ducela construirea credibilitãþii sale, sã înveþe auditoriul, prin prezentarea unui mesaj blindat cu argu-mente solide ºi sã emoþioneze auditoriul prin realizarea de pasaje sensibile cu trimiteri la realitãþipe care fiecare ascultãtor sã le cunoascã ºi sã le înþeleagã.22 Iar la începutul primului mileniu alepocii creºtine, lângã Lacul Ghenezaret, Iisus, dupã ce sãvârºeºte pescuirea minunatã prin inter-mediul lui Petru, le spune acestuia ºi însoþitorilor sãi: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescarde oameni“23.

Marele salt pe care l-a fãcut propaganda þine de apariþia mass media ºi a instituþiilor propa-gandei. Deºi este evident cã menþinerea în coeziune a maselor încã din zorii statalitãþii s-arealizat printr-un efort concentrat ºi conºtient de impunere a valorilor, a regulilor ºi a criteriilorierarhiei, apariþia comunicãrii de masã a generat necesitatea organizãrii ºi instituþionalizãriiefortului propagandistic. Înainte de apariþia mass media, sursele de informaþii ºi de judecãþide valoare erau limitate ºi uºor de controlat, dogma religioasã ºi ideologia monarhicã sau impe-rialã deþinând practic monopolul în acest domeniu. Propaganda era orientatã din vârful ierarhieispre baza acesteia, scopul principal fiind menþinerea supuºilor într-o stare de acceptare a reali-tãþilor ºi, practic, justificarea – prin teze divine sau de altã naturã – a inechitãþii sociale. Puþiniiemitenþi de idei aflaþi în afara curentului oficial erau uºor de anihilat, iar concepþiile lor ajun-geau extrem de greu la urechile maselor.

Organizarea sistematicã a controlului informaþiei de cãtre stat a apãrut atunci când s-aconstatat cã opiniile contrare sistemului începeau sã penetreze stratul opac de analfabetismºi de ignoranþã în care trãia marea parte a populaþiilor diverselor civilizaþii. Aceastã organizareare douã dimensiuni fundamentale: cenzura ºi propaganda. Cenzura presupune suprimarea punc-telor de vedere opuse celor admise de sistem, iar propaganda înseamnã promovarea punctelorde vedere admise de sistem (de emitent) cu scopul convingerii unui grup sã adere la acestea.Cenzura curãþã câmpul ideatic al unui grup ºi creeazã spaþiul în care sã se manifeste propa-ganda. În capitolul dedicat cenzurii din Enciclopedia propagandei se considerã cã: „pentruca propaganda sã reuºeascã, este fundamental nu doar sã fie transmis mesajul adecvat, ci ºisã fie anihilat orice mesaj contrar“24. Deºi forme ale cenzurii au existat ºi existã încã în oriceþarã a lumii (democraticã sau nu), sistemele totalitare au legiferat ºi organizat mecanisme glo-bale de cenzurã încã din primele clipe ale luãrii puterii. În 1918, Lenin înfiinþeazã un Tribunal



Revoluþionar al Presei care trebuia sã judece infracþiunile de presã, iar în 1920 au fost emise„Tezele cu privire la propaganda pe linie de producþie“ care stabileau metodele de lucru ale massmedia bolºevice. În 1921, începe sã funcþioneze un organ central al cenzurii pentru presã, iarComisariatul pentru Educaþia Poporului supraveghea ºi cenzura activitãþile din teatre, edituri,radio ºi cinematografie. Lenin utilizeazã mass media, educaþia ºi literatura pentru crearea nouluiom sovietic ºi a culturii proletare. Toþi cei care se opun sunt reduºi la tãcere. Toate temelecãrþilor sunt verificate de Asociaþia Scriitorilor Proletari, a cãrei principalã lozincã este „Carteae un instrument de producþie“25.

Când Hitler ºi partidul sãu au venit la putere în Germania anului 1933, una dintre primelemãsuri a fost interzicerea tuturor publicaþiilor comuniste ºi socialiste, arestarea unui numãr decâteva mii de oameni de presã sau culturã cu vederi antifasciste ºi interzicerea prezenþei evre-ilor în orice formã de culturã. Au urmat deja bine cunoscutele ruguri culturale în care au fostarse toate lucrãrile considerate indezirabile de cãtre regimul nazist ºi a fost fãcutã publicã olistã a autorilor ºi a cãrþilor care erau interzise pe teritoriul Germaniei. Tot la începutul regi-mului, în 1933, Goebbels creeazã Camera Naþionalã de Culturã, al cãrei scop era controlul ºicenzura tuturor formelor de activitate culturalã. În acelaºi an, s-a hotãrât retragerea de pe piaþãa tuturor aparatelor de radio care puteau recepþiona ºi alte posturi decât cele germane.26

În România, imediat dupã 6 martie 1945, guvernul Petru Groza a iniþiat primii paºi ai comu-nizãrii informaþiei ºi ai cenzurãrii liberei exprimãri. ªi regimul carlist, ºi cel legionar, ºi dictaturaantonescianã au folosit din plin cenzura atât împotriva duºmanilor politici, cât ºi din considerentede rãzboi, dar procesul realizat de puterea comunistã a fost fãrã precedent în România. Subpretextul eliberãrii literaturii române de presiunea fascismului au fost interzise încã din 1945lucrãri de Mircea Eliade, Octavian Goga, Dimitrie Gusti, Radu Gyr, Nicolae Iorga, SimionMehedinþi, Mihail Manoilescu, aceastã listã mãrindu-se an de an, pânã când, în 1948, au fostepurate poeziile lui Vasile Alecsandri, basmele lui Petre Ispirescu ºi lucrãri ale lui Liviu Re-breanu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Kogãlniceanu sau Alexandru Vlahuþã.27 În varalui 1949 ia fiinþã, prin comasarea mai multor instituþii, Direcþia Generalã a Presei ºi Tipãri-turilor, care avea printre obiective autorizarea apariþiei oricãror tipãrituri, ziare, reviste, cãrþiºi, de asemenea, autoriza difuzarea cãrþilor, a filmelor precum ºi importul sau exportul ziarelor,al cãrþilor ºi operelor de artã. Tot aceastã instituþie reglementa funcþionarea librãriilor, al antica-riatelor, al bibliotecilor ºi a depozitelor de ziare.28 Dupã ce cenzura îºi termina treaba de curã-þare a câmpului, era rândul propagandei sã lanseze ideile acceptate de sistem.

În istoria propagandei, Germania nazistã ºi Uniunea Sovieticã sunt exemplele clasice. Meto-dele folosite (uneori în premierã), ca ºi rezultatele obþinute (soldate în majoritatea cazurilorcu pierderi inestimabile de vieþi omeneºti ºi de valori culturale ºi economice) reprezintã culmiale fenomenului propagandei, culmi pe care lumea civilizatã sperã sã nu le mai atingã niciodatã.Pentru aceasta, însã, trebuie sã evidenþiem câteva cazuri ºi sã demontãm mecanismul infernalal propagandei construit de regimurile totalitare.

Germania

Al Doilea Rãzboi Mondial nu a reprezentat numai o confruntare armatã, ci ºi mai ales, oconfruntare la nivel de limbaj ºi propagandã. Cea mai cunoscutã formã de propagandã din aceas-tã perioadã a fost cea nazistã, iniþiatã de Hitler ºi pusã în aplicare de Joseph Goebbels, ministrul

Propaganda 15


propagandei. Acesta a descris astfel influenþa covârºitoare pe care o au cuvintele asupra noastrã:„Nu este imposibil de dovedit, dacã ai câteva cunoºtinþe de psihologie ºi o repeþi suficient dedes, cã un pãtrat este, de fapt, un cerc. În fond ºi la urma urmei, ce este un cerc ºi ce este unpãtrat? Simple cuvinte, care pot fi manevrate în aºa fel încât sã ascundã ideile de bazã“29.

Hitler considera cã masele nu au capacitatea de a înþelege desfãºurarea unor evenimente,de aceea este esenþial apelul la emoþii. El afirma cã „Efectele propagandei se bazeazã în mareparte pe emoþii ºi într-o foarte micã mãsurã pe intelect. Liderii trebuie sã evite sã aibã pretenþiiintelectuale exagerate din partea maselor. Receptivitatea lor este limitatã, inteligenþa, redusã,dar puterea de a uita este enormã. De aceea, propaganda trebuie limitatã la câteva idei esenþiale,care sã fie exprimate cu insistenþã în puþine sloganuri, pânã când toþi oamenii ajung sã fieconvinºi de ceea ce li se spune“30.

Urmând exemplul propagandei eficiente a Aliaþilor în Primul Rãzboi Mondial, Hitlerºi-a pusla punct în scurt timp propriul aparat de propagandã – Ministerul Propagandei. Acesta a fostcondus de Joseph Goebbels din 1933 pânã în momentul sinuciderii sale, la sfârºitul rãzboiului.Prima ºi cea mai importantã atribuþie a Ministerului Propagandei o constituia exercitarea con-trolului asupra tuturor mijloacelor de informare în masã ºi atragerea maselor de partea puterii.Încã de la început, Partidul Nazist ºi-a înfiinþat propria structurã de media – Eher Verlag –care deþinea peste 150 de edituri ºi tipografii, cu 35.000 de angajaþi ºi un profit de 100 demilioane de mãrci pe an. În acest fel, Hitler ºi Goebbels au reuºit sã impunã un control strictmai ales asupra ziariºtilor ºi regizorilor de film, printr-un sistem abil de recompense ºi sancþiuni.Accesul la sursele de informaþii pentru buletinele de ºtiri era permis doar anumitor ziariºti,a cãror fidelitate fusese verificatã. Astfel, informaþia era controlatã în întregime.

Programele de radio erau adesea folosite pentru a insera mesaje propagandistice în timpulunor emisiuni de divertisment ale unor cântãreþi celebri în epocã. Controlul complet asupra pre-sei, radioului, teatrului, cinematografului, muzicii ºi a tuturor domeniilor artistice, a permis camesajele esenþiale ale naziºtilor sã fie repetate, sub diferite forme, încontinuu. Goebbels a impusfolosirea cuvântului Führer – conducãtor – doar când se fãcea referire la Hitler. Era interzisãnumirea altei persoane cu acest termen. Ca sã ridice moralul scãzut al populaþiei în 1942, totel a inventat termenul schleichende Krise (crizã înfiorãtoare) pentru a denumi starea de agitaþiesocial-politicã ºi economicã din Marea Britanie. Prin comparaþie, starea naþiunii germane pãreamult mai înfloritoare, iar aceasta era de naturã sã menþinã speranþa germanilor în marea victorie.

O metodã eficientã de propagandã nazistã au constituit-o zvonurile ºi aluziile. La începutulguvernãrii naziste, Goebbels a dus o întreagã campanie de denigrare a membrilor partidelordin opoziþie, lansând zvonuri despre scandaluri în care aceºtia ar fi fost implicaþi. Spre sfârºitulrãzboiului, când devenise evidentã iminenta înfrângere a naziºtilor, Goebbels a lansat un zvonconform cãruia cercetãtorii germani erau pe punctul de a inventa douã arme noi, un submarincapabil sã atingã viteze mari ºi un tun antiaerian cu direcþionare magneticã a muniþiei, carefãcea imposibilã ratarea þintelor. Scopul acestor zvonuri era de a menþine credinþa cã victoriagermanilor era încã posibilã ºi cã ei ar trebui sã lupte în continuare, în ciuda înfrângerilorsuferite pînã atunci.

Un alt mijloc prin care propaganda nazistã îºi asigura succesul erau aplauzele, uralele ºimanifestarea cât mai zgomotoasã ºi evidentã a adeziunii pentru nazism, susþinutã de persoanecare aveau misiunea de a da tonul acestora în timpul evenimentelor. Era folosit principiulconform cãruia dacã majoritatea oamenilor este de acord cu ceva, atunci ºi restul trebuie sã



consimtã obligatoriu. O metodã eficientã de propagandã era cea desfãºuratã prin intermediulspectacolelor, al divertismentului în general. De exemplu, Olimpiada din 1936 de la Berlina fost un bun pretext pentru a promova imaginea unei naþiuni ariene puternice ºi pentru a in-duce germanilor un sentiment de superioritate faþã de alte naþii. Au fost folosite afiºe publicitarestridente, cu titluri imense, cu imagini pregnante.

Conform propagandei naziste, o metodã eficientã de manipulare a maselor era inventareaºi repetarea insistentã a unor neadevãruri atotcuprinzãtoare, imposibil de dovedit. De exemplu:„Germanii sunt o naþiune superioarã“, „Europa este condusã din umbrã de o conspiraþie aevreilor“. Astfel de minciuni erau imposibil de contrazis, deoarece, dacã sunt susþinute de micidetalii adevãrate, întreaga afirmaþie pare adevãratã. Iar dacã este repetatã suficient de des, easfârºeºte prin a deveni realitate.

Propaganda nazistã a creat douã imagini pentru Hitler. Într-una era prezentat ca un pãrinteal naþiunii, zâmbind ºi îmbrãþiºând copii, afiºele având ca slogan: „Hitler – ultima noastrã spe-ranþã“. Goebbels considera cã aceastã imagine este deosebit de eficientã, deoarece „Oameniisimpli capãtã încredere în el, pentru cã îl simt ca pe un prieten ºi un protector“. În cealaltã ipostazã,Hitler era înfãþiºat drept „Conducãtorul“, abordând întotdeauna þinuta militarã, sigur pe el, foarteimpunãtor, trecând în revistã trupele.

Succesul maºinii de propagandã naziste s-a bazat pe mai mult decât cele câteva tehnicienumerate mai sus. S-a indus ideea cã era de datoria liderilor sã elaboreze legi ºi sã dea ordine,ºi de datoria maselor sã le urmeze fãrã nici un fel de comentariu. Doar conducãtorii au privi-legiul de a cunoaºte adevãrul ºi sunt atotcunoscãtori. Acesta este aspectul cel mai periculos alpropagandei naziste: impunerea convingerii cã existã un singur adevãr absolut, la care au accesdoar elitele conducãtoare.

URSS

Multe dintre metodele propagandei naziste au fost folosite ºi de comuniºti. În 1912, cu cinciani înainte de a ajunge la putere, partidul comunist ºi-a înfiinþat propriul ziar, Pravda (Ade-vãrul). Pentru mai bine de ºapte decenii, acesta a fost ziarul puterii ºi publica doar articolebine filtrate, cenzurând informaþiile care nu trebuia sã ajungã la opinia publicã din UniuneaSovieticã ºi din þãrile est-europene. Imediat dupã preluarea puterii, în 1917, educaþia devinemonopol de stat ºi este utilizatã ca instrument de propagandã. În 1922, se înfiinþeazã organizaþiade pionieri, cu scopul de a pregãti copiii pentru a deveni membri de partid. Numeroase bisericisunt închise ºi toate lucrurile de valoare devin proprietatea statului, proprietatea întregului popor.Preoþi ortodocºi sunt închiºi ºi judecaþi ca duºmani ai poporului.

Moartea „omului vechi“ ºi naºterea „omului nou“ au devenit obiectivele principale ale poli-ticii comuniste. Creierul acestei operaþiuni ambiþioase era departamentul de propagandã, care,la ordinul Comitetului Central, trebuia sã se ocupe de controlul propagãrii ideilor oficiale în în-tregul corp social. Acþiunea sa era preluatã la toate nivelurile partidului de organisme care aveauaceleaºi sarcini. Reþeaua de propagandiºti era, practic, o armatã de mai multe milioane depersoane (doar în URSS!) ºi forþele sale erau repartizate în funcþie de tipurile de acþiuni la careluau parte.

Plehanov definea propaganda drept utilizarea cu bunã ºtiinþã a unor argumente ºtiinþificeºi istorice pentru a îndoctrina publicul atent ºi informat, iar agitarea – drept folosirea sloganelor

Propaganda 17


sau a parabolelor pentru a exploata lacunele celor needucaþi. Melanjul între aceºti doi termenia dus la apariþia celui de „agitprop“. Orice unitate a Partidului Comunist trebuia sã aibã o sec-þie de agitprop, iar folosirea propagandei în sensul dat de Lenin era consideratã recomandabilãºi onestã. Astfel, unul dintre manualele sovietice folosite în mod normal de profesorii de ºtiinþesociale se intitula Pentru propagandistul în economie politicã, iar o carte de buzunar ce conþineaslogane ºi scurte argumente care puteau fi folosite în discursurile þinute în faþa maselor seintitula Agenda agitatorului.31 Presa comunistã, ca ºi radioul ºi televiziunea mai târziu, aveauca obiectiv nu atât prezentarea de ºtiri, cât convingerea opiniei publice sã adere la ideile ºi laprogramul Partidului. Fiind tipãrite în tiraje excepþionale, care erau citite ºi comentate inclusivanalfabeþilor, aceste ziare se disting prin abundenþa textelor politice ºi a articolelor despresaltul economic ºi progresul tehnologic. În întreprinderi, în ºcoli, pe strãzi ºi în locuri publice,banderole, panouri, afiºe, aveau înscrise ideile directoare ale Partidului ºi cei fideli erau rãs-plãtiþi prin punerea numelui ºi a fotografiei la panoul de onoare.

Lenin încerca legitimarea ºi recunoaºterea þãrii sale pe plan extern. De aceea, îºi propunesã câºtige de partea sa suporteri care sã poatã prezenta Uniunea Sovieticã drept o societatedemocraticã, cu drepturi egale ale cetãþenilor din punct de vedere economic, social ºi rasial.În acest context, Uniunea Sovieticã începe sã primeascã intelectuali liberali ºi socialiºti, printrecare ºi pe reporterul american John Reed. În Zece zile care au ºocat lumea, el face o prezen-tare glorioasã a Revoluþiei Bolºevice, iar prefaþa este semnatã de însuºi Lenin. Încetul cuîncetul, liderul rus capãtã aura de prieten al presei strãine. În 1918, se înfiinþeazã Agenþia deºtiri TASS, care va avea rolul de a oferi o combinaþie de informaþii selectate ºi propagandã.32

În 1928, Stalin va înlocui N.E.P., Noua Politicã Economicã, lansatã de Lenin în 1921, cuPlanul Cincinal, menit sã transforme industria grea ºi sã treacã la colectivizarea agriculturii.Vor urma zece ani în care aproape toþi foºtii membri ai partidului, o parte din ofiþerii armateiruse ºi milioane de cetãþeni vor fi închiºi sau executaþi ca „duºmani de clasã“. Inginerii, teh-nicienii ºi economiºtii au fost acuzaþi de subminarea economiei naþionale, istoricii, sociologiiºi filozofii au fost acuzaþi cã ar fi troþkiºti sau deviaþioniºti. Însã clasa cea mai atacatã de Stalinîn aceastã perioadã a fost cea a þãranilor înstãriþi, aºa numiþii „culaci“, care încercaserã sã seopunã colectivizãrii mãcelãrindu-ºi animalele ºi arzându-ºi recoltele. În 1930, Stalin a ceruteliminarea culacilor, iar acest deziderat s-a realizat inclusiv prin execuþii în masã ºi prindeportãri. În acelaºi timp însã, în contextul derulãrii rãzboiului, comunismul câºtiga din ceîn ce mai multã credibilitate în lume. Mulþi supravieþuitori împãrtãºeau convingerea cã, lafel cum trupele lui Stalin ºi Mao înfrânseserã armatele nazistã ºi niponã, ideologia pe careaceºtia o propovãduiau urma sã elimine Rãul. Victime ale propagandei, ei considerau cã doarastfel se va putea ajunge la înlãturarea oprimãrii naþionaliste sau rasiste. Toþi îºi aminteau cãStalin ajutase în 1942 douã milioane de evrei sã se refugieze în Asia Centralã sau cã datoritãArmatei Roºii, România fusese eliberatã fãrã ca vreun centimetru de teren sã-i fie luat. Prinparticiparea lor la lupta împotriva regimurilor fasciste, comuniºtii primiserã un brevet de demo-craþie, iar regimurile din Europa de Est erau numite „democraþii populare“. Pentru majoritateaþãrilor occidentale, URSS nu mai era þara bolºevicilor, iar marile epurãri din 1936-1938 aufost date uitãrii.

Pentru a dovedi coeziunea ºi forþa acestei societãþi, se organizeazã cu regularitate mitinguriºi manifestaþii. În fiecare an se sãrbãtoreau zilele de 1 Mai, 9 Mai, 7 Noiembrie, precum ºi zi-lele de naºtere ale lui Lenin ºi Stalin. Serviciile de propagandã trimit textele sloganurilor care



trebuie scandate în ziua manifestaþiei, stabilesc numãrul de steaguri roºii ºi de drapele naþionale,precizeazã mãrimea pancartelor cu portretele conducãtorilor. Acest model va fi preluat de toateþãrile comuniste.

De la Coreea pânã la RDG, toate statele care în a doua jumãtate a anilor ’40 se proclamãcomuniste iau ca model stalinismul sovietic, atât la nivelul instituþiilor politice ºi culturale,cât ºi la nivelul organizaþiilor sociale ºi culturale. URSS trimite un mare numãr de consilieri,al cãror rol de prim-plan este vizibil pretutindeni. Tot ea este cea care instruieºte viitoarele ca-dre de partid. Limba rusã devine puntea de legãturã între comuniºti la nivel mondial ºi se im-pune în toate statele comuniste ca a doua limbã. Operele liderilor de la Kremlin, difuzate înmilioane de exemplare, îi inspirã pe militanþi ºi pe conducãtori. O asemenea unanimitate faþãde URSS-ul stalinist nu e total surprinzãtoare. Marea majoritate a statelor deveniserã comu-niste prin voinþa lui Stalin, fiind deci obligate sã se supunã tutelei sovietice. Deºi în contextulperioadei tulburi de dupã al doilea rãzboi mondial, comunismul reprezenta o opþiune logicãºi dezirabilã pentru populaþiile sãtule de oprimare naþionalistã sau rasialã, trebuie precizat faptulcã a existat o politicã bine pusã la punct ºi extrem de consecventã, dusã fãrã ºtirea conduceriiþãrilor respective, politicã menitã sã asigure loialitatea acestora.

Pentru a înþelege modul în care URSS îºi impunea voinþa în statele comuniste, vom prezentacâteva puncte din cele 45 ale Directivelor de bazã ale NKVD pentru þãrile din orbita sovieticã(Moscova 2-6-1947 Strict Secret):

[…] 5. Trebuie realizatã în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grijãca toate rolurile cheie sã revinã acelor oameni care aparþin serviciilor noastre secrete. […]

10. În toate organele de guvernãmânt, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie sã avem oameni careconlucreazã cu serviciile noastre speciale fãrã ºtirea organelor administrative locale.

11. Se va urmãri cu stricteþe ca presa autohtonã sã nu transmitã date privind calitatea ºi sortimentul mãr-furilor ce ni se transportã. Nu este voie ca aceastã activitate sã se numeascã comerþ. Trebuie neapãrat menþionatfaptul cã e vorba de schimb de mãrfuri.

12. Trebuie fãcut totul ca hotãrârile ºi ordinele – fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric– sã fie nepunctuale. […]

19. În legãturã cu activitatea localnicilor care au funcþii de partid, de stat sau administrative, trebuie createasemenea condiþii, ca aceºtia sã fie compromiºi în faþa angajaþilor, astfel încât sã fie imposibilã întoarcerealor în anturajul iniþial. […]

23. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbatã. […]26. Trebuie popularizate discuþiile cu muncitorii care se ocupã de problemele actuale legate de producþie,

respectiv care criticã trecutul ºi problemele locale. Nu se vor înlãtura cauzele fenomenelor în discuþie. […]34. Trebuie acordatã o atenþie deosebitã bisericilor. Activitatea cultural-educativã trebuie astfel dirijatã

încât sã rezulte o antipatie generalã împotriva acestora.35. Din ºcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee ºi din facultãþi trebuie sã fie înlãturaþi

profesorii de valoare care se bucurã de popularitate. Locurile lor trebuie sã fie preluate de oameni numiþi denoi, având un nivel de pregãtire slab sau mediocru. […] În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintredomnitori a servit sau a vrut sã serveascã binele þãrii. Se va insista pe lãcomia ºi rãutatea oricãrui rege, peefectul nefast al monarhiei ºi pe lupta poporului asuprit. […]

43. Se aduc la cunoºtinþa publicului procesele acelor persoane cu poziþie de conducere (în primul rânddin cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudineîmpotriva poporului, a socialismului, a industrializãrii. E o acþiune care atrage atenþia maselor populare.

44. Se va cãuta ca cei care au diferite funcþii, indiferent cât de mici, sã fie înlocuiþi cu muncitori cu cea maislabã pregãtire profesionalã, necalificaþi.

45. Trebuie ca la facultãþi sã ajungã cu prioritate, sau în mod exclusiv, cei care provin din cele mai joasecategorii sociale, cei care nu sunt interesaþi sã se perfecþioneze la nivel înalt, ci doar sã obþinã o diplomã.33

Propaganda 19


Impunerea acestui tip de reguli în tot spaþiul comunist a dus la un control strict, mai alesasupra statelor din estul Europei. Domeniile prin care s-ar fi putut permite circulaþia informaþieiîn aceste þãri erau atent ºi extrem de strict organizate de la Moscova. Rolul propagandiºtilorera esenþial, iar faptul cã totul se fãcea fãrã ºtirea autoritãþilor statului denotã forþa aparatuluisovietic atât din punct de vedere numeric, cât mai ales organizatoric ºi al puterii de disimulare.În plan oficial se încheiau tratate de prietenie, alianþã ºi ajutor reciproc, prin care semnatariise angajau sã nu participe la nici o coaliþie, alianþã sau orice altã acþiune îndreptatã împotrivaceluilalt semnatar. Acest tip de tratat a dus la izolarea þãrilor partenere ºi la plasarea lor totmai accentuatã sub dominaþia sovieticã.

O datã cu moartea lui Stalin, încep sã aparã ºi nemulþumirile, care izbucnesc dintr-o datã latoate nivelurile societãþii ºi în tot sistemul comunist european. Degradarea situaþiei economiceeste de asemenea îngrijorãtoare. Pentru a face faþã acestor probleme, ar fi fost necesarã în URSSo clasã politicã dinamicã ºi unitã, care însã fusese distrusã aproape în întregime de epurãrileanilor ’30. Teama de a nu-ºi pierde posturile sau, mai rãu, de a fi închiºi sau chiar uciºi i-a deter-minat pe cei aflaþi în funcþii de conducere sã se gândeascã mai mult la binele personal, evitândcu orice preþ sã-ºi asume responsabiltãþi. Urmeazã o perioadã lungã în care boala care rodeasistemul se accentueazã, perioadã încheiatã de succedarea la conducere a doi secretari generalibãtrâni ºi bolnavi (Iuri Andropov ºi Konstantin Cernenko). Venirea la putere a lui Mihail Gor-baciov ºi lansarea politicii de glasnost va însemna pentru URSS, ºi apoi pentru statele Euro-pei de Est, începutul sfârºitului propagandei.

Propaganda în alte regimuri totalitare postbelice

În China, în 1949, puterea este preluatã de comuniºti. Deºi conducãtorul partidului comunistchinez, Mao Tze-dun, a avut ca model comunismul lui Stalin, foarte curând dupã moartea lide-rului de la Kremlin, pe fondul unor neînþelegeri cu sovieticii, regimul de la Beijing s-a distanþatde Uniunea Sovieticã ºi a construit un model aparte de comunism. Comuniºtii coreeni, japoneziºi vietnamezi s-au refugiat uneori în China ºi s-au inspirat din modelul chinez. Fãrã a ne referila lunga tradiþie de violenþã sau la trãinicia unor valori morale ºi spirituale, trebuie spus cã acesteaau favorizat apariþia ºi dãinuirea unuia dintre cele mai longevive sisteme comuniste din lume.

În anii ’20, comuniºtii chinezi au reuºit sã atragã o mare parte din masele sãrace. Începândcu 1922, a existat o agitaþie intensã susþinutã de sindicatele þãrãneºti, care a culminat cu o pola-rizare puternicã între þãranii sãraci ºi moºierii denunþaþi fãrã încetare. Astfel s-a ajuns la unuldin primii duºmani de clasã din istoria comunismului chinez, iar urmarea a fost instalarea unuiregim de teroare democraticã. Astfel, primul promotor al comunismului rural ºi militarizat, P’engP’ai, a invitat poporul la procesele publice ale contrarevoluþionarilor, procese ce se încheiauîntotdeauna cu execuþii ºi cu strigãtele mulþimii „Omorâþi, omorâþi!“ adresate Gãrzilor Roºii,care tãiau victima în bucãþi, pe care uneori le gãteau ºi le mâncau în timp ce un orator vorbeadespre necesitatea ºi binefacerile acestor execuþii.

În anul 1942, duºmanul se schimbã ºi se întrupeazã în intelectualii comuniºti cei mai sclipitoridin Yan’an. Dogma supunerii intelectualului faþã de elementul politic, dezvoltatã de Mao în 1942,în Conversaþii despre artã ºi literaturã, va avea valoare de lege. La începutul lui iulie 1943,procesul epurãrii cunoaºte un nou avânt sub denumirea de „Campanie de salvare“, orchestratãde unul dintre membrii Biroului Politic, Kang Sheng. Ea s-a caracterizat prin critici ºi autocritici



generalizate, umiliri publice, bãtãi ºi ridicarea gândirii lui Mao la rang de unic punct de sprijin.Apogeul violenþei a fost atins în revoluþia din 1949 ºi în reforma agrarã. Un întreg sistem sepune în miºcare pentru reuºita acestora. Pe fondul nemulþumirilor de la sate din anii ’37, sunttrimiºi agitatori care încep sã împartã þãranii în patru categorii: sãraci, semi-sãraci, de mijlocºi bogaþi. Cei excluºi erau decretaþi moºieri ºi trebuia sã fie suprimaþi. Lor li s-a alãturat ºi oparte din þãranii bogaþi. Elementul cheie al reformei agrare a fost „Mitingul resentimentului“,în cadrul cãruia în faþa satului apãreau moºierii ºi þãranii bogaþi, adesea executaþi pe loc.

În iulie 1950, a fost iniþiatã campania pentru eliminarea elementelor contrarevoluþionare,iar în 1951 au fost declanºate succesiv miºcãrile celor „Trei Anti“ (corupþie, risipã, birocraþie),celor „Cinci Anti“ (mitã, fraudã, evaziune fiscalã, divulgarea secretelor de stat, atentate la si-guranþa naþionalã) precum ºi campania de reformã a gândirii, îndreptatã împotriva intelectualiloroccidentalizaþi. Unirea acestor trei miºcãri urmãrea ca nici un membru al elitelor urbane sã nuse mai poatã simþi la adãpost.

Spre sfârºitul anilor ’50, China se confruntã cu cea mai mare foamete din istorie. Propa-ganda îºi face din nou simþitã prezenþa, de aceastã datã cu precãdere în exterior, unde se ºtiacã, în pofida faptului cã þara nu era un model de democraþie, „cel puþin Mao a reuºit sã dea unblid de orez fiecãrui chinez“. Nimic mai fals, deoarece, dupã cum am amintit mai devreme,þãrãnimea a fost þinta colectivizãrilor, a manipulãrilor de tot felul, a rãsturnãrii unui întreg stilde viaþã, astfel cã a fost obligatã sã se grupeze în unitãþi gigantice de mii de oameni, poate chiarde zeci de mii, în care totul devine comun, ºi în primul rând hrana. Se face un plan conformcãruia trei ani de eforturi ºi de lipsuri ar urma sã aducã o mie de ani de fericire, dupã cum asiguraun slogan la modã. Însã acest plan eºueazã din motive tehnice, iar rezultatul combinaþiei dedelir economic ºi minciunã politicã sunt recoltele din 1960, pe care þãranii nu mai au nici mãcarputerea sã le adune. Presa naþionalã începe sã laude meritele siestei, iar profesorii de medicinãinsistã asupra fiziologiei speciale a chinezilor, care face de prisos grãsimile ºi proteinelele.

Deºi toate ororile reformei agrare ºi ale Marelui Salt depãºesc orice imaginaþie, evenimentulcare a frapat întreaga lume a fost Marea Revoluþie Culturalã Proletarã. La începutul acesteia,elevii ºi studenþii au primit o carte a lui Mao despre învãþãmânt, în care el condamna profesoriiincapabili sã distingã binele de rãu ºi care cu cât învaþã mai mult, cu atât devin mai stupizi.El recomandã deopotrivã scurtarea perioadelor de studii ºi suprimarea selecþiei prin examene.

La fel ca în Uniunea Sovieticã stalinistã, propaganda a acoperit cu discursurile sale întregulsistem de represiune ºi detenþie. Rarele relatãri publicate la Beijing sunt dictate de preocupãrilepropagandei: de exemplu, cele ale ultimului împãrat, Pu Yi, ale foºtilor prizonieri din rãzboiulcu naþionaliºtii sau ale directorului unui centru de corecþie. Înainte de anii ’80, nu s-a publicatnici o lucrare de analizã asupra politicii penitenciare ºi deci nici asupra situaþiei deþinuþilor. Presaa publicat, la intervale regulate, lungi discursuri menite sã demonstreze justeþea liniei oficiale,precum ºi reportaje din anumite unitãþi model. Aceste unitãþi sunt, de asemenea, deschiseanumitor vizitatori strãini. În anii ’50, închisoarea numãrul unu din Beijing primeºte, se pare,3.540 de oaspeþi strãini. Fiecare vizitã face obiectul unei pregãtiri meticuloase. Se face curãþeniegeneralã, raþiile alimentare se amelioreazã; unele pãrþi ale unitãþii erau închise pe timpul vizitei,în timp ce altele erau pregãtite în mod special, ºi se selectau dinainte deþinuþii model care sãrãspundã întrebãrilor vizitatorilor. Rudele deþinuþilor erau adesea reunite, fie în închisoare, fieîn afara acesteia, pentru a discuta despre binefacerile sistemului carceral. Eliberarea unui de-þinut însemna implicit ºi datoria de a povesti celor dinafarã cum a devenit „un om nou“. Astfel,

Propaganda 21


în politica penitenciarã chinezã, detenþia nu era o pedeapsã, ci o ocazie ca infractorul sã se rea-biliteze. Pentru cã orice crimã era, în ultimã instanþã, politicã ºi ideologicã, reabilitarea constaînainte de toate în reformarea spiritului. Ei i se succeda în mod firesc reformarea prin muncã,destinatã sã verifice ºi sã întreþinã reeducarea ideologicã.

Coreea

Cea mai vizibilã caracteristicã a sistemului comunist din Coreea de Nord a fost izolarea.Dupã 1945, autoritãþile sovietice care administrau provizoriu aceastã zonã au interzis tuturorreprezentanþilor comunitãþii internaþionale orice acces în Nord. Acest lucru face ca minciu-nile, dezinformarea, propaganda ºi secretul de stat sã fie realitãþi greu de închipuit pentru lumeaexterioarã, ºi deci foarte dificil de prezentat în amãnunt.

Coreea de Nord este locul în care nu existã alegere individualã ºi autonomie personalã.Societatea întreagã trebuie sã fie ferm constituitã într-o forþã politicã unitã, care respirã ºi îna-inteazã într-un singur gând cu o singurã voinþã, sub îndrumarea conducãtorului suprem. Unslogan frecvent spune: „Gândiþi, vorbiþi ºi acþionaþi la fel ca Kim Ir Sen ºi Kim Jong Il“. Desus în jos pe scara socialã, statul, partidul, asociaþiile de masã sau poliþia controleazã cetãþeniiîn numele celor zece principii ale partidului pentru realizarea unitãþii. Acest text este adevãrataConstituþie, iar unul dintre articole spune: „Vom impune într-un mod absolut autoritatea Condu-cãtorului nostru“. Aceste principii sunt transmise prin intermediul instituþiilor ca Biroul Secu-ritãþii Sociale sau Comitetului Naþional de Cenzurã.

Propaganda nord-coreeanã urmeazã douã axe: una clasicã, marxist-leninistã, conform cãreiacea mai bunã formã de viaþã poate fi oferitã doar de cãtre statul socialist ºi revoluþionar, ºi o adoua prin care se apeleazã la tradiþiile arhaice ºi naþionale, care spune cã pãmântul ºi cerul suntîn legãturã directã cu conducãtorii. De exemplu, agenþia oficialã de presã nord-coreeanã a infor-mat cã pe 24 noiembrie 1996, în timpul unei inspecþii efectuate de Kim Jong Il la unitãþile mili-tare dintr-o zonã de pe linia de conflict, aceasta s-a acoperit cu o ceaþã extrem de deasã. Misterios,ceaþa s-a ridicat dupã ce conducãtorul inspectase deja regiunea. Fenomene asemãnãtoare s-auprodus ºi în alte pãrþi ale þãrii, iar telegramele agenþiei sus-menþionate au tras concluzia cã „oserie de fenomene misterioase au avut loc în toatã Coreea la apropierea celei de-a treia aniversãria Marelui Conducãtor. […] Cerul întunecat a devenit brusc luminos în cantonul Kumchon […]ºi trei grupuri de nori roºii s-au îndreptat spre Phenian. […] Pe la ora 20 ºi 10 minute, pe 4iulie, ploaia care începuse sã cadã de dimineaþã s-a oprit ºi un dublu curcubeu s-a desfãºuratpeste statuia preºedintelui, […] apoi o stea foarte strãlucitoare a luminat din ceruri statuia“34.

Vietnam

Dupã ce timp de o jumãtate de secol au luptat împotriva francezilor, a japonezilor, a ame-ricanilor ºi a chinezilor, pentru vietnamezi acuzaþiile de „trãdare“ sau „colaborare“ au devenitidentice cu cea de „contrarevoluþie“. Dupã capitularea Japoniei ºi venirea la putere a lui Hoªi Min, a început represiunea asupra troþkiºtilor, a franco-britanicilor ºi a tuturor celor consideraþia fi duºmani. În 1953, a fost lansatã reforma agrarã. În 1956, organul oficial al Partidului Comu-nist din Vietnam, Nhan Dan, scria: „Clasa proprietarilor funciari nu se va liniºti pânã nu va fitotal eliminatã“. Ca ºi în China, cuvântul de ordine era „mai bine zece morþi nevinovaþi decât



un duºman supravieþuitor“35. Spre deosebire de modelul chinez, la schimbarea societãþii prinreforma agrarã s-a adãugat ºi schimbarea partidului. Cea care a pus capãt epurãrilor a fost armata,confruntatã pe fondul acestor violenþe cu numeroase dezertãri ºi sinucideri.

În aprilie 1956, s-a fãcut simþitã o relaxare, iar scriitorii au încearcat sã-ºi exprime dorinþapentru libertate, însã în decembrie 1956, revistele literare au fost interzise ºi intelectualii închiºi.În februarie 1959, în pofida rãzboiului cu Sudul, care reîncepuse în 1957, a avut loc lansareaunui „mare salt înainte“ în domeniul agriculturii. O relativã destindere s-a fãcut simþitã în anul1986, iar în prezent arestãrile sunt mai puþin masive.

Cambodgia

Comunismul cambodgian a depãºit în violenþã ºi teroare toate celelalte regimuri comunistecunoscute. Poate fi considerat un caz marginal, aberant, atât prin intervalul de timp (3 ani ºi8 luni) în care s-a desfãºurat, cât ºi prin amplitudunea represiunii. O datã cu procesul de elibe-rare a þãrii, khmerii roºii – comuniºtii – au început sã exercite mãsuri extreme. În 1975, Cam-bodgia a început sã fie umplutã de „centre de reeducare“ ce se deosebeau de cele de detenþie.Populaþia capitalei, Pnom Penh, a fost evacuatã integral imediat dupã victorie, fiind invocatepretexte precum protecþia populaþiei împotriva bombardamentelor americane, asigurarea apro-vizionãrii etc. Una din justificãrile folosite pentru evacuarea capitalei a fost cã „un plan secretpolitico-militar pus la cale de CIA ºi de Lon Nol“ prevedea în mod deosebit „coruperea com-batanþilor noºtri ºi tocirea spiritului combativ prin femei, alcool ºi bani dupã eliberare“. Aceeaºisoartã au avut-o toate oraºele. Locuitorii acestora au fost nevoiþi sã-ºi pãrãseascã domiciliulîn 24 de ore, cu asigurarea cã „nu va dura decât trei zile“. Aceasta a fost prima triere a popu-laþiei. Majoritatea celor care au scãpat de masacru sau de închisori s-a refugiat la rudele dela sate ºi astfel s-a produs o tulburare a vieþii rurale. Þãranii sãraci încep sã fie învrãjbiþi împo-triva proprietarilor de pãmânt sau a þãranilor bogaþi. Tuturor refugiaþilor li s-a cerut sã renunþela diplome ºi la actele de identitate, ba chiar ºi la albumul de fotografii, deoarece revoluþiaînseamnã reînceperea de la zero. Un slogan spunea cã „numai nou-nãscutul este fãrã patã“.

Khmerii roºii au insistat întotdeauna asupra unicitãþii experimentului lor. Discursurile lornu au fãcut niciodatã referire la strãinãtate decât la modul negativ; în ele nu se citeazã practicdeloc din pãrinþii marxism-leninismului. A avut loc o rãsturnare fãrã precedent a valorilor. Me-serii de statut scãzut precum cele de bucãtar, mãturãtor sau pescar au devenit extrem de cãutate,deoarece erau aducãtoare de hranã. Intelectualii nu mai erau decât „niºte hârþogari inutili“.Umilinþa devenise virtutea cardinalã. Educaþia a fost redusã la forma ei cea mai simplã: fienici un fel de ºcoalã, fie câteva cursuri de citit ºi de scris, dar mai ales cântece revoluþionare;învãþãtorii erau ei înºiºi abia alfabetizaþi.36

Propaganda, ºi mai ales excesele ei, nu sunt apanajul regimurilor comuniste sau fasciste.ªi alte regimuri totalitare, capitaliste, au generat situaþii de construire a unei false realitãþi prinintermediul unor instituþii ale propagandei ºi cu ajutorul unor media bine controlate. Cea maimare parte a dictaturilor sud-americane din secolul XX se încadreazã în aceastã categorie.

Propaganda 23


1.3. Propaganda ºi totalitarismul

Propaganda a funcþionat, deci, ºi înainte de apariþia media ºi funcþioneazã ºi în societãþile de-schise, în democraþiile consolidate, în care sunt garantate libertãþile de exprimare. Fãrã îndoialãînsã cã totalitarismul secolului XX este locul în care propaganda a fost folositã cu maximã intensitate.

Noþiunea de totalitarism este relativ nouã, prima menþionare a sa fiind fãcutã în 1928 înContemporary Review. Termenul s-a consacrat în timpul celui de-al doilea Rãzboi Mondial,urmãrindu-se cu precãdere instaurarea unui concept generic aplicabil atât regimurilor de stânga,cât ºi celor de dreapta, considerate a avea mult mai multe trãsãturi comune decât putea s-o in-dice tradiþionala polarizare ideologicã dintre comunism ºi fascism. Trãsãturile totalitare alestatului stalinist erau puse alãturi de trãsãturi similare ale celui nazist. Care sunt punctele comuneale celor douã tipuri de regim? În esenþã, naþional-socialismul îmbinã douã teorii: teoria fascistãconform cãreia unitatea naþionalã poate fi realizatã ºi menþinutã cel mai bine de cãtre un stattotalitar, dirijat de un partid cu un lider suprem, ºi teoria rasistã, despre superioritatea popoarelorariene, din care se subînþelegea cã alte rase sau popoare puteau fi în mod justificat cucerite saucomplet eliminate. Cât despre comunism, plecând de la teoria marxistã adoptatã de bolºeviciîn 1917, ºi care a fost consolidatã de Lenin ºi mai apoi de Stalin, acesta este definitoriu pentruun sistem totalitar în care un singur partid se aflã la putere, iar acesta luptã împotriva unui duºmandin exterior, capitalismul, ºi al unuia din interior, duºmanul de clasã, care este de fapt în slujbaduºmanului din exterior. Un alt punct comun celor douã tipuri de totalitarism este promovareaurii faþã de „Celãlalt“. ªefii regimurilor totalitare revendicã dreptul de a-ºi trimite semenii lamoarte ºi în acest fapt constã forþa lor moralã. Alain Brossart spune referitor la acest subiect:„În discursurile, practica ºi dispozitivele exterminatoare ale naziºtilor, animalizarea Celuilalt,indisociabilã de obsesia murdãriei ºi a contagiunii, se leagã strâns de o ideologie a rasei. Eaeste conceputã în termenii implacabili ai discursului despre rasã, despre supra- sau sub-om; darîn Moscova anului 1937, discursul despre rasã […] este interzis. De aici decurge importanþaanimalizãrii Celuilalt pentru a putea gândi ºi pune în practicã o politicã fondatã: totul îi estepermis totalitarului“37. Dar nu numai împotriva duºmanului, ci ºi în relaþia sistemului totalitarcu cetãþeanul cuminte ºi supus, curat atât din punct de vedere rasial, cât ºi ideologic. TzvetanTodorov observa în lucrarea sa dedicatã sistemului concentraþionar dezvoltat de cele douã sis-teme totalitare majore în prima jumãtate a secolului XX: „Partidul (comunist sau naþional-soci-alist) nu se mulþumeºte cu acapararea puterii politice în sens limitat, ca în dictaturile clasice,eliminând opoziþia ºi asumându-ºi singur guvernarea. El îºi extinde controlul asupra întregiisfere publice din viaþa fiecãrei persoane, lezând cât se poate de mult sfera privatã: el controleazãmunca, locuinþa, proprietatea, educaþia sau distracþiile copiilor, ºi chiar viaþa familialã ºi senti-mentalã. Aceasta îi permite sã obþinã supunerea tuturor cetãþenilor, nemaiexistând nici un locîn care ei ar putea sã se adãposteascã ºi sã-i scape“38. Observaþie similarã cu cea fãcutã de HannahArendt: „Dominaþia totalitarã urmãreºte abolirea libertãþii, chiar eliminarea oricãrei spontaneitãþiumane în general, ºi nu pur ºi simplu o restrângere a libertãþii, oricât de tiranicã ar fi“39.

Cinci elemente principale permit definirea fenomenului totalitar, în accepþiunea lui Ray-mond Aron:

1. Fenomenul totalitar intervine într-un regim care acordã unui singur partid monopolul activitãþii politice.2. Partidul monopolist este animat sau este înarmat cu o ideologie cãreia îi conferã o autoritate absolutã

ºi care, prin urmare devine adevãrul oficial al statului.



3. Pentru a rãspândi acest adevãr oficial, statul îºi rezervã la rândul sãu un dublu monopol, monopolulmijloacelor de constrângere ºi pe cel al mijloacelor de convingere. Ansamblul mijloacelor de comunicare, ra-dio, televiziune, presã este condus, comandat de stat ºi de cei care îl reprezintã.

4. Majoritatea activitãþilor economice ºi profesionale sunt controlate de stat ºi devin într-o oarecare mãsurãparte integrantã a statului. Dat fiind cã statul este inseparabil de ideologia sa, majoritatea activitãþilor economiceºi profesionale poartã amprenta adevãrului oficial.

5. Dat fiind cã orice activitate va deveni de acum activitate de stat ºi dat fiind cã orice activitate va fisupusã ideologiei, o greºealã comisã în cadrul unei activitãþi economice sau profesionale este simultan o gre-ºealã ideologicã. De unde rezultã desigur o politizare, o transfigurare ideologicã a tuturor greºelilor posibileale indivizilor ºi, în concluzie, o teroare poliþieneascã ºi ideologicã.40

Foarte aproape de aceastã definire se aflã ºi Carl Friederich, care vede ºase caracteristiciprincipale: „existenþa unui partid unic, în general condus de un lider carismatic, o ideologie ofi-cialã, controlul economiei de cãtre partid, monopolul asupra mijloacelor de comunicare, mono-polul asupra armelor, un sistem de teroare poliþieneascã ºi politicã“41.

Concomitent cu consolidarea puterii totalitare, propaganda devine o armã politicã de primã im-portanþã. Dar, o datã dominaþia bine stabilitã, este suficientã forþa aparatului represiv pentru a eliminaîn totalitate libertãþile individuale ºi criticile la adresa regimului. În acel moment, propaganda destat nu mai are rolul de a-i convinge pe cetãþeni, ci de a-i menþine într-un soi de realitate fabricatã.Rolul ei în exterior devine extrem de important. Recursul la lupta ideologicã, la rãzboiul psiho-logic, la minciunã ºi la dezinformare dezorienteazã fãrã drept de apel guvernele þãrilor democratice.

Primul scop al propagandei comuniste este promovarea în exterior a imaginii înfrumuseþatea þãrilor socialiste ºi o imagine întunecatã a celor nesocialiste. Al doilea este acela de a ascundeintenþiile reale de dominare a lumii sub umbrela „luptei pentru pace“. Cât despre cel de-al trei-lea scop, este cel de a interveni într-o formã invizibilã în politica internã a statelor necomuniste,perturbând opinia publicã prin ceea ce în vocabularul tehnic al KGB se numea „dezinformare“sau „mãsuri active“. Disimularea foametei ºi a exterminãrilor în URSS, în timpul anilor ’30,constituie o adevãratã operã de artã a propagandei ºi a cenzurii comuniste. În anii ’50, cânddemocraþiile au început sã vadã ce însemnase cu adevãrat teroarea stalinistã, totul era deja istorie.Condiþiile mizere de muncã, moartea miilor de þãrani ºi de muncitori din cauza foametei ºi apersecuþiilor erau ascunse de zecile de ani de legende aurite despre comunism. Abia în 1976s-a aflat cã „Marele pas înainte“ al lui Mao, din 1959, s-a tradus printr-o foamete înspãimân-tãtoare în urma cãreia au murit cel puþin 60 de milioane de chinezi ºi cã „Revoluþia culturalã“a fost de fapt o explozie de barbarie. Toate acestea fuseserã ascunse în spatele imaginii uneiChine progresiste, netributare modelului stalinist, un exemplu de dezvoltare demn de urmatde toate þãrile lumii a treia.42

Sovieticii numeau „mãsuri active“ o parte din tehnicile menite sã producã un anumit discon-fort opiniei publice din þãrile necomuniste. Un exemplu îl constituie fabricarea de documentefalse, ca, de exemplu, pretinsa scrisoare a preºedintelui Reagan cãtre regele Juan Carlos al Spa-niei din 1981. Prin aceasta, preºedintele Americii îl invita pe un ton imperativ ºi ofensator peºeful statului spaniol sã ia mai rapid hotãrârea intrãrii în NATO ºi, de asemenea, sã ia mãsuriîmpotriva partidelor care se opuneau. Aceastã scrisoare, ajunsã în mâna presei ºi a unor diplo-maþi aflaþi la Conferinþa asupra Securitãþii ºi Cooperãrii în Europa, a stârnit o reacþie spaniolãde mândrie ºi de indignare împotriva amestecului Statelor Unite în treburile interne ale Spanieiºi a compromis intrarea acesteia în NATO. Eficacitatea propagandei directe are ca rezultat finalslãbirea încrederii în sursele oficiale, care de obicei sunt întâmpinate cu scepticism.43

Propaganda 25


Dezinformarea acþioneazã, în principal, în punctele în care existã deja un climat de neliniºte,ºi rolul ei este acela de a furniza argumente menite sã inflameze acel sentiment. Una dintre celemai admirabile reuºite din acest punct de vedere a fost campania contra bombei cu neutroni.Aceastã armã era singura capabilã sã contrabalanseze superioritatea Uniunii Sovietice înarmament convenþional ºi, de aceea, trebuia prevenitã eventualitatea aducerii ei în Europa.Aºadar, era necesarã crearea unei imagini care sã aprindã imaginaþia ºi sã indigneze conºtiinþaopiniei publice din þãrile nefavorabile Uniunii Sovietice. S-a inventat ca slogan cã bomba cuneutroni era o armã capitalistã pentru cã ucidea oamenii, fãrã a distruge clãdirile. Aceastã cam-panie a avut un asemenea succes, încât preºedintele Carter a fost nevoit sã anunþe încetareafabricãrii acestei arme ºi, mai ales, a exportului ei în Europa.44

Minciuna fundamentalã a regimului comunist a fost asocierea cu progresul, cu apãrarea celorsãraci, cu lupta pentru pace ºi asimilarea tuturor adversarilor sãi cu „elemente conservatoaresau reacþionare“ de dreapta. Acesta a fost de fapt cel mai mare succes al dezinformãrii.45

1.4. Regulile propagandei

Jean-Marie Domenach identificã cinci reguli care asigurã eficienþa demersului propa-gandistic: regula simplificãrii ºi a inamicului unic, regula deformãrii ºi a caricaturizãrii, regulaorchestrãrii, regula transferului, regula unanimitãþii ºi a contagiunii.46

Regula simplificãrii ºi a inamicului unic

Regula simplificãrii ºi a inamicului unic se referã la organizarea enunþului propagandisticîmpotriva unui singur inamic, foarte bine definit, extrem de precis caracterizat, având trãsãturiabsolut negative, evident caricaturizate, care sã fie identificat uºor de mase ºi urât la fel de uºor.Ideile transmise prin mesajul de tip propagandistic trebuie sã fie puþine, simple, ºi implicit uºorde reþinut. Astfel se explicã nevoia (ajunsã deja cliºeu cinematografic) discursurilor mobilizatoare(scurte ºi înflãcãrate) dinaintea marilor bãtãlii sau a confruntãrilor sportive. William Wallace,scoþianul interpretat de actorul Mel Gibson în filmul american Braveheart, le striga soldaþilor:„Ei ne pot lua vieþile, dar nimeni nu ne poate lua libertatea“. Henric al V-lea, la începutul bãtãlieide la Agincourt, spunea: „Toþi ce-ºi varsã sângele cu mine / Sunt fraþii mei ºi-nobilaþi vor fi, /Oricât de-umili, de-aceastã zi./ Iar nobilii ce dorm acum în þarã / Blestem numi-vor lipsa lorde-aici / ªi-a lor nobleþe, lucru de nimic / Când le vor spune unii c-au luptat / Alãturea de noi,în ziua sfântului Crispian“47. Militarilor canadieni din al Doilea Rãzboi Mondial, comandaþiile repetau înaintea fiecãrei lupte: „Amintiþi-vã de Dieppe!“ (la Dieppe, în 1942, un contingentcanadian de 6.000 de soldaþi a fost mãcelãrit de defensiva germanã.) În romanul fantastic al luiJ.R.R. Tolkien, Stãpânul inelelor, regele Theoden îºi mobilizeazã oºtenii înaintea luptei de peCâmpiile Pelennor sprijinindu-se pe aceeaºi idee strãveche a propagandei: „Treziþi-vã, cãlãreþiai lui Theoden! / Grozãvii se aratã, în pârjol ºi mãcel! / Sã zbârnâie suliþi, sã se sfãrâme scuturi!/ Ziua-n sãbii înalþã rãsãritul de sânge! / Cãlãriþi, cãlãriþi spre Gondor!“48

Propaganda nu are nuanþe. Cu alte cuvinte, duºmanul nu are scuze ºi nici calitãþi. Chipulinamicului este odios. Rãul are un nume, unul singur, ºi acesta este inamicul care ameninþãmasele ºi pe care le salveazã liderul. Alexandr Soljeniþân citeazã în Arhipelagul Gulag un text



al lui K.H. Daniºevski, preºedinte al Tribunalului Militar Revoluþionar, în care acesta atrageatenþia cã: „Tribunalele Militare Revoluþionare sunt, în primul rând, organe de nimicire, izolare,neutralizare ºi terorizare a duºmanilor Patriei muncitorilor ºi þãranilor, ºi doar în al doilearând sunt instanþe care stabilesc gradul de vinovãþie al subiectului respectiv“49. Duºmanul ger-manilor din epoca lui Hitler a fost evreul, duºmanul sovieticilor era imperialistul, duºmanulamericanilor în epoca McCarthy era comunistul, iar duºmanul fundamentalismului islamicîn zilele noastre este americanul. Este, dupã cum vedem, un singur duºman care cumuleazãtoate pericolele cunoscute, toate spaimele masei. Dacã regula simplificãrii identificã duºmanul,regula caricaturizãrii îl caracterizeazã. Gorki spunea în 1932: „Ura de clasã trebuie cultivatãprin repulsia organicã faþã de duºman ca fiiinþã inferioarã. Convingerea mea intimã este cãduºmanul este o fiinþã complet inferioarã, degeneratã ºi fizic, dar ºi moral“50.

Este important de reþinut cã nici un sistem propagandistic nu poate funcþiona fãrã identi-ficarea precisã ºi fãrã echivoc a inamicului, care devine o þintã a luptei dusã de lider în folosulmaselor. Utilitatea instituþiei liderului ºi a ierarhiei sunt definite ºi prin dimensiunea luptei dusede acestea împotriva inamicului cetãþeanului. Fascismul ºi comunismul, cele douã sisteme tota-litare majore ale secolului XX, defineau pericolul ca venind de la o alianþã a duºmanului dininterior ºi a celui din exterior. Aceºtia erau evreul ºi comunismul mondial în Germania na-zistã, ºi duºmanul de clasã ºi imperialistul în Rusia stalinistã.

Regula deformãrii ºi a caricaturizãrii

Regula deformãrii ºi a caricaturizãrii porneºte de la ideea cã propaganda îºi poate atingescopul doar în anumite condiþii, care nu coincid întotdeauna cu realitatea. Ceea ce înseamnãcã dacã realitatea nu este convenabilã, ea trebuie schimbatã. Comunicarea deschisã ºi libertateapresei sunt cei mai importanþi duºmani ai propagandei ºi de aceea sistemele totalitare atacã,în momentul instaurãrii lor, exact sursele de informaþii, pentru a le subsuma mesajului controlat.Sunt cunoscute cazurile din mai multe rãzboaie ale epocii moderne (rãzboiul de ºase zile dintreIsrael ºi mai multe state arabe, din 1967, rãzboiul anglo-argentinian din Malvine, din 1978, ºichiar recentul conflict din Golf), în care sursele oficiale transmiteau cetãþenilor propriei þãriinformaþii total contrare celor de pe front. Astfel, în Egipt, în 1967, cetãþenii aflau de la radiodespre victoriile forþelor arabe, pentru ca la un moment dat sã se trezeascã ocupaþi de israelieni.Exemplul cel mai celebru vine tot din al Doilea Rãzboi Mondial, când Goebbels filtra prinaparatul propagandei toate ºtirile care soseau de pe front ºi le transmitea în cel mai favorabilmod cu putinþã prin absolut toate suporturile media.

Caricaturizarea inamicului ºi prezentarea sa în tuºe groase este fundamentalã pentru deter-minarea reacþiei negative a celor supuºi propagandei. În conflictul etnic din Ruanda anului1994, între populaþiile hutu ºi tutsi, postul de radio al majoritarilor hutu îi denumea pe tutsi„gândaci de bucãtãrie“, fiindcã nu fac decât sã „consume ºi sã distrugã“ ºi de aceea trebuie„striviþi“. Julius Streicher, celebrul propagandist nazist, directorul publicaþiei antisemite DerSturmer, scria în 1938: „Evreul este un parazit, un inamic, un rãufãcãtor, o plagã infecþioasãcare împrãºtie boli. Evreul trebuie distrus în interesul întregii umanitãþi“51. Pornind de la cliºeul„poporului care l-a ucis pe Iisus Hristos“ – cliºeu care a stat la baza multora dintre pogromurileEvului Mediu – Streicher scria: „Eu nu întreb pe nimeni dacã este catolic sau protestant, cidoar dacã este creºtin. ªi dacã este creºtin îi spun cã Golgota nu este încã rãzbunatã. De aceea,

Propaganda 27


evreul este duºmanul nostru etern“52. Romanul celebru al lui George Orwell, O mie nouã suteoptzeci ºi patru, conþine acel faimos moment al „celor Douã minute de «Urã»“, când publiculdintr-o salã de cinema se revoltã împotriva „trãdãtorului Goldstein“: „Nu s-au scurs nici treizecide secunde din cele Douã minute de urã, ºi cel puþin jumãtate din cei prezenþi în salã începuserãsã aibã deja manifestãri necontrolate de furie. […] În al doilea minut, Ura a juns la demenþã.Oamenii se foiau în sus ºi în jos pe scaune ºi zbierau în gura mare. […] Un extaz hidos alfricii ºi al dorinþei de rãzbunare, pofta de a ucide, de a tortura, de a zdrobi capete cu barosuls-a scurs, ca de obicei, prin întregul grup de spectatori ai Urii, ca un curent electric, transfor-mându-l pe fiecare într-un dement care se schimonosea ºi urla“53. În versurile epocii proletcultistedin România gãsim aceleaºi elemente ale caricaturizãrii duºmanului, fie el imperialistul american,fie Tito, fie chiaburul, burghezul sau preotul autohton. Dintr-o poezie a lui Imre Horvath aflãm:„Cãlãul Tito-i gâde peste gâzi / Cu mult mai mârºav decât toþi“, iar Eugen Frunzã constatãcã „Duhovnicii papei au arme sub haine / ªi sfinte cartuºe la gât! / Nu-n slujbe divine petrecslujitorii / Acestor ciudate poveºti / Cu Biblia-n mânã pãºesc monseniorii / La tainice treburilumeºti.“ ºi mai departe „Cu «sfinte daruri» îºi tãmâie sfinþii / Bãtrânul cãlãu Vatican / Desecole, cuibul de viespi medievale / La crimele mari e pãrtaº; / Otrava coclitã e-n guºile sale/ ªi-n rugã e gând ucigaº./ Aceasta-i povestea cu tainele sfinte… / Tovarãºi, fiþi strajã la post!/ Spionii se-mbracã ºi-n sfinte veºminte / ªi ºtiu liturghii pe de rost“54.

Motivul central al acestei necesitãþi a deformãrii ºi caricaturizãrii este explicat de Adolf Hit-ler în Mein Kampf: „Orice propagandã trebuie sã-ºi stabileascã nivelul intelectual în funcþie decea mai de jos capacitate de înþelegere a auditoriului. Nivelul sãu intelectual va fi deci cu atâtmai jos, cu cât masa de oameni ce trebuie convinsã va fi mai mare“55. Obiºnuiþi sã cãutãmpropaganda doar în epoca mass media ºi în spaþiul totalitarismului secolului XX, vom fisurprinºi sã constatãm cã, fãrã a le teoretiza ºi fãrã a le instituþionaliza, în toate epocileorganizãrii statale, liderii au folosit metode ºi tehnici pe care astãzi noi le considerãm a fipropagandã. Tot în cadrul regulii caricaturizãrii se poate înscrie extraordinara acþiune de comu-nicare realizatã de Filip cel Frumos în rãzboiul dus de el împotriva templierilor. Când, pe 13octombrie 1307, regele francez a ordonat arestarea tuturor templierilor de pe teritoriul statuluisãu, el îºi asigurase în prealabil fidelitatea comisarilor regali printr-o scrisoare care explicaîn detaliu raþiunile acestui act inexplicabil pentru un om obiºnuit. Templierii erau subordonaþiexclusiv Papei, Marele Maestru al Ordinului avea rang princiar, fiind egal regilor europeni,iar puterea financiarã ºi militarã a ordinului o întrecea pe aceea a majoritãþii statelor din con-tinent. Cãlugãri-soldaþi, templierii îºi câºtigaserã faima prin rãzboaiele purtate împotriva maho-medanilor ºi prin ascetismul religios pe care-l practicau: jurãmânt de castitate, jurãmânt desãrãcie, respectare necondiþionatã a ordinelor venite dinspre Sfântul Pãrinte. În scrisoarea pecare a primit-o fiecare comisar regal care urma sã conducã o operaþiune de arestare a templi-erilor, Filip cel Frumos dezvãluie supuºilor sãi o cu totul altã faþã a cãlugãrilor-soldaþi. Aceºtiaerau acuzaþi cã scuipã pe crucifix, cã practicã sodomia, cã se închinã unui idol întruchipat deun cap bãrbos, cã îi neagã lui Iisus calitatea divinã, considerând cã este un fals profet ºi multealtele. În scrisoare este scris: „am descoperit o crimã detestabilã, o ticãloºie execrabilã, un actabominabil, o infamie groaznicã, un lucru complet inuman“. Efectul celor scrise în scrisoare afost atât de puternic, încât nimeni nu i-a avertizat pe templieri de ce li se pregãteºte, iar în anu-mite cazuri, soldaþii care au practicat arestarea erau atât de furioºi pe fãrãdelegile de care aflaserã,încât i-au ucis pe templieri deºi aveau ordin doar sã-i captureze. Pânã ºi papa Clement V, singurul



superior al ordinului, a fost convins de textele lui Filip cel Frumos, de justeþea actelor acestuia,deºi în primã fazã protestase împotriva acþiunii.56

Regula orchestrãrii

Regula orchestrãrii se referã la repetarea aceloraºi teme pe toate canalele de comunicare,în forme adaptate publicului þintã ºi diversificate în funcþie de diverse variabile (starea despirit a celor vizaþi, nivelul intelectual al acestora, existenþa sau inexistenþa unei crize, gravitateasubiectului comunicat etc.). Goebbels obiºnuia sã spunã: „Biserica romano-catolicã rezistãpentru cã repetã aceleaºi lucruri de 2.000 de ani. Statul naþional-socialist trebuie sã facã lafel“57. Acoperirea întregului câmp ideatic al unei comunitãþi cu un numãr limitat de teme,tratate similar ºi rãspândite la toate nivelurile de înþelegere, este cheia blocãrii dezvoltãrii unoridei care le concureazã pe cele oficiale. Dacã regulile simplificãrii ºi caricaturizãrii se referãla modul de concepere a mesajului propagandistic, regula orchestrãrii oferã tehnica de dise-minare a acestuia. Orice organizaþie bazatã pe dogmã dezvoltã o ritualizare a exprimãrii saleîn raport cu lumea exterioarã. Forþa organizaþiei respective derivã atât din numãrul limitat deidei exprimate, cât ºi din metodologia, mereu aceeaºi, prin care acestea pleacã spre ceilalþi.Împietrirea unei populaþii întregi într-un ritual gestionat doar de cei iniþiaþi, de cei cu accesla secretele puterii (lumeºti sau divine) este pasul esenþial pe care grupul dominant îl facepentru a desemna limitele adevãrului în societatea condusã de el. Nici bun, nici rãu, ritualuleste o cale spre un anumit tip de apartenenþã la grup (etnic, social, religios, politic etc.), formatdin douã ºi numai douã componente: dominat ºi dominant. Ritualul nu defineºte esenþa domi-nãrii ºi nici nu întregeºte sau lãmureºte imaginea unor concepte abstracte (stat, putere, admi-nistraþie, lege, religie), ci doar marcheazã o cale din interiorul acestora. Fãrã o valoare cognitivãproprie, ritualul, prin caracterul sãu dinamic, vectorial, începe ºi se terminã; iar o datã drumulparcurs, se atinge ºi o anumitã treaptã de evoluþie. Regele devine definitiv ºi incontestabil re-ge ca urmare a unui ritual, secretarul general al partidului comunist devine public secretargeneral ca urmare a unui ritual, Iisus reînvie în fiecare noapte de Înviere în bisericile creºtinela capãtul unui ritual, cãsãtoria dintre doi muritori obiºnuiþi este legitimã dupã consumareaunui ritual. Pânã ºi banalul premiu întâi pe care elevul silitor îl obþine devine fapt ca urmarea unui ritual. Creat pentru a marca mãreþia unui zeu sau a unui lider, ritualul a devenit partecomponentã a vieþii oricãrui om, factor regulator ºi coeziv al societãþii, adevãratã legãturã întretrecut ºi viitor. „Ritualurile, fiind non-verbale, nu au antonime. De aceea, ele conduc la o armo-nizare a voinþelor fãrã sã provoace ºi fãrã sã producã reacþii recalcitrante; dacã un om îºi joacãrolul în ritual, fiind de facto în armonie cu alþii, nu se mai gândeºte la altceva, aºa cum obalerinã nu se gândeºte la alt ritm decât al orchestrei.“58 Orchestarea ºi ritualizarea sunt aspectecomplementare ale aceluiaºi efort de diseminare a mesajului propagandistic.

În perioada comunistã, þãrile est-europene, lumea a treia ºi o sumedenie de organizaþii non-guvernamentale occidentale au militat pentru pacea planetarã. Era de fapt o propagandã orche-stratã de la Moscova. România comunistã, al cãrei conducãtor, Nicolae Ceauºescu, îºi proiectaseo imagine de atlet al pãcii mondiale, dezvolta o adevãratã isterie a acestui concept. Drumurilepeste hotare ale liderului erau „misiuni de pace ºi colaborare“, poeþii mai mult sau mai puþinoficiali publicau volume întregi dedicate luptei pentru pace („E Ceauºescu, Omul clãdit dinomenie / Cuvântul lui e Pace ºi cântec pe pãmânt“, scria Dan Rotaru59). Un procent semnificativ

Propaganda 29


din lozincile care împodobeau faþadele diverselor edificii se refereau la legãtura indisolubilãdintre conducãtorul de la Bucureºti ºi pacea globalã („Ne mândrim cu tot ce face / Ceauºescupentru pace!“); muzica uºoarã avea versuri dedicate aceluiaºi fenomen (Mirabela Dauer cânta:„visul meu de pace creºte flori“); în diverse ocazii omagiale, dar ºi fãrã acestea, corurile reuniteinterpretau imnuri dedicate pãcii. Caietele ºcolare pentru clasele I-IV aveau desenate pe coperþifetiþe, bãieþei ºi porumbei alãturi de cuvântul „pace“ într-un numãr de limbi internaþionale(peace, paz, paix, mir etc.); multe ºtiri de la emisiunile informative ale posturilor de radio ºiteleviziune erau dedicate, disproporþionat, acþiunilor româneºti ºi internaþionale dedicatesalvgardãrii pãcii. Târgurile internaþionale þinute în România se desfãºurau sub deviza „Comerþ-cooperare-dezvoltare-pace“; discursurile lui Nicolae Ceauºescu, indiferent de tema adunãriiîn faþa cãreia erau þinute, conþineau referiri mai ample sau mai restrânse la eforturile Românieipentru promovarea pãcii mondiale.

În interiorul acestei orchestrãri de mari dimensiuni a mesajului propagandistic, totul evoluaconform ritualului impus de regim. Poeziile sunau la fel, rimele erau identice, cuvintele aºij-derea. „Pace“ rima cu „face“, „popor“ cu „viitor“, cu „tuturor“ ºi cu „tricolor“, dar ºi cu „zbor“sau „Conducãtor“, „România“ cu „mândria“ ºi „Ceauºescu Nicolae“ cu „a inimii vãpaie“. Spec-tacolele televizate curgeau identic: întâi un pic de istorie, apoi ceva despre patria aflatã dincând în când în pericol, apoi profilul socio-demografic al poporului român (muncitorii, þãranii,intelectualii, femeile, pionierii, ºoimii patriei, militarii) dedicând fiecare câte un catren liderului,mesajul pentru soþie („om politic, mamã bunã ºi proeminent savant“) ºi apoi climaxul, în jurulpersonajului central – Nicoale Ceauºescu – ºi a temei centrale – lupta pentru pace. Mitingurileerau identice, discursurile celor care îl precedau pe lider erau identice, lozincile celor din stradãerau identice sau aproape identice (uneori existau noutãþi, dar în interiorul unui cadru ºtiut).Pe acest fundal aveau loc manifestãri-surprizã care însã se subsumau atât orchestrãrii, cât ºiritualizãrii. În septembrie 1986, în cuvântarea de la cel de-al III-lea Congres al oamenilormuncii din industrie ºi din alte sectoare economice ale României, Nicolae Ceauºescu lanseazã„Apelul pentru dezarmare nuclearã ºi generalã, pentru pace“. Tot atunci este adoptatã ºi Hotãrâreacu privire la reducerea unilateralã cu 5% a armamentelor, a efectivelor ºi a cheltuielilor militareale României. Dupã o lunã ºi jumãtate, pe 22 octombrie, Plenara CC al PCR adoptã Hotãrâreaîn cauzã. Dupã încã o lunã, pe 23 noiembrie, are loc referendumul naþional în care cetãþenii Ro-mâniei trebuie sã se exprime dacã sunt sau nu de acord cu Hotãrârea privind reducerea cu 5%a armamentelor. Rezultatul este urmãtorul: „pentru reducere au votat 16.073.621 de cetãþeni(100%) dintre care 1.577.353 de tineri (100%)“60.

Regula transferului

Regula transferului se referã la obligaþia ca, în convingerea unui grup, propaganda sã plecede la un substrat deja existent. Jean Marie Domenach precizeazã: „Adevãraþii propagandiºtiºtiu bine cã nu se poate face propagandã plecând de la nimic ºi cã nu se poate impune maseiorice idee în orice moment […]. Orice orator public ºtie principiul cã nu trebuie sã contraziciniciodatã pe faþã o mulþime, ci trebuie sã începi prin a te declara de acord cu ea, prin a teplasa în consens cu ea înainte de a o îngenunchea“61. De aceea, de multe ori, mesajul propa-gandistic nu este neapãrat întru totul fals. Goebbels spunea cã interpretarea rãu-voitoare aadevãrului este mai eficace decât minciuna. Izolate în mijlocul diverselor populaþii compacte



din Europa, comunitãþile evreieºti au fost privite cu teamã, cu invidie sau neîncredere dinfelurite cauze, obiective sau subiective.

La finele secolului al XI-lea, papii Grigore VII ºi Urban II iniþiazã prima cruciadã îndreptatãîmpotriva musulmanilor care stãpâneau Ierusalimul, locul Sfântului Mormânt al lui Iisus. Întimp ce Grigore VII atrãgea atenþia liderilor politici ºi militari ai timpului cã „în Orient creºtiniisunt mãcelãriþi de necredincioºi ºi biserica creºtinã este pe care sã disparã, ceea ce lui Dum-nezeu nu-i place“62, Urban II era mult mai direct ºi mai precis:

Iatã de ce vã îndemn ºi vã implor – nu eu, ci chiar Hristos! – în calitate de heralzi ai lui Hristos, sã-iincitaþi puternic, printr-o predicã reluatã, pe pedeºtri ca ºi pe cavaleri, pe cei sãraci ca ºi pe cei bogaþi, oricarele-ar fi rangul, sã se grãbeascã sã se ducã sã-i salveze pe adoratorii lui Hristos prin alungarea acestui neammârºav din regiunile locuite de fraþii noºtri. O spun celor prezenþi aici; s-o spuneþi celor care nu sunt de faþã.Dar Hristos este cel care o ordonã. Toþi cei care vor merge acolo ºi care vor ajunge sã-ºi piardã viaþa, fie întimpul cãlãtoriei pe pãmânt sau pe mare, ori luptând împotriva pãgânilor, vor obþine atunci iertarea pãcatelor.[…] Sã plece deci la luptã împotriva necredincioºilor – o luptã care meritã sã fie dusã ºi care este menitã sãse încheie în triumf – cei care, pânã acum, s-au dedat în mod abuziv unor rãzboaie particulare împotrivacredincioºilor! Sã se facã acum cavaleri ai lui Hristos, cei care s-au comportat ca briganzi! Sã lupte acumpentru cauza cea bunã împotriva barbarilor cei care, înainte, au luptat împotriva fraþilor ºi a rudelor lor! Eivor câºtiga acum recompense veºnice cei care pânã nu demult s-au fãcut mercenari pentru a câºtiga câþivabãnuþi. Vor lucra pentru o onoare dublã cei care s-au epuizat pânã acum de douã ori mai mult, în detrimentulcorpului ºi al sufletului lor. Aici, ei erau triºti ºi sãraci; acolo vor fi bogaþi ºi bucuroºi. Aici, ei erau duºmaniilui Dumnezeu; acolo vor deveni prietenii sãi.63

În vara lui 1096, oºtile se pun în miºcare. Mai mulþi predicatori însã îºi pun întrebarea: „Lace bun sã mergem pânã la capãtul lumii, sã avem mari pierderi de oameni ºi de bani, pentrua lupta împotriva sarazinilor, când lãsãm sã sãlãºluiascã printre noi alþi necredincioºi, de miide ori mai vinovaþi faþã de Hristos decât mahomedanii?“64. Sau îi îndeamnã pe soldaþi sã rezolveproblema necredincioºilor oriunde existã ea: „Rãzbunaþi-l mai întâi pe rãstignit împotrivaduºmanilor care trãiesc aici printre noi ºi pe urmã mergeþi sã luptaþi împotriva turcilor“65. Rezul-tatul este cã, în vara lui 1096, au loc primele pogromuri anti-evreieºti în Europa. Motivul…Evreii l-au rãstignit pe Iisus. Soluþia: fie suprimarea fizicã, fie botezarea forþatã a necredin-cioºilor. Chiar dacã mai mulþi oficiali ai bisericii încearcã sã tempereze entuziasmul maselor,acestea nu pot fi oprite. Din acel moment pânã la citatul deja pomenit din Julius Streicher,regula transferului a operat eficace în mileniul de antisemitism european început cu predicilelui Petru Ermitul în zorii primei cruciade ºi sfârºit cu legile rasiale de la Nürnberg în zorii celuide-al Doilea Rãzboi Mondial.

Regula unanimitãþii ºi a contagiunii

Regula unanimitãþii ºi a contagiunii se referã la tentativa de a uni mulþimea în jurul ideilorpromovate prin propagandã. Se ºtie cã în totalitarism existã o obsesie a unanimitãþii. Dacãdemocraþia se bazeazã pe majoritate, totalitarismul are nevoie de unanimitate. Ideologie unicã,partid unic, lider unic, adevãr unic, voce unicã, propagandã unicã, toate conduc la respingereaoricãrei alte ipoteze. Minoritatea nu existã în totalitarism, este reprimatã. La fel ºi diversitatea.Alegerile din comunism aveau procentaje de aproape 100%. Prezenþa la vot, de asemenea.Nimeni nu era împotrivã, nimeni nu era indiferent. Având unanimitatea în spate, sistemul poate

Propaganda 31


face orice, fiind justificat tocmai de aceastã voinþã unanim exprimatã. Duºmanul sãu este, defapt, duºmanul poporului pe care el – sistemul – îl reprezintã. Deciziile sale sunt întotdeaunaîn favoarea poporului, chiar dacã acesta nu-ºi dã seama întotdeauna. Regula unanimitãþii estecheia de boltã a propagandei totalitare fiindcã, prin aceastã pârghie, sistemul capãtã maxima ºiindestructibila legitimitate. Dacã liderii din zorii organizãrii statale îºi legitimau dominaþia prinrelaþia lor specialã cu divinul, datoritã cãreia masele trebuia sã li se supunã, liderii epocii tota-litare ajungeau la dimensiunea zeilor, fiindcã masele le ofereau suportul pentru aceasta.

Aºa cum au observat mai mulþi analiºti ai cultului personalitãþii diverºilor dictatori aisecolului XX, aceºtia cãpãtau, într-un anumit moment al escaladãrii propagandei, dimensiunedivinã, asemãnãtoare cu imagologia dedicatã zeilor din vechime. În lucrarea dedicatã prolet-cultismului românesc, Eugen Negrici precizeazã: „Visul propagandei a fost, desigur, acelade a crea sentimente active, o anume mentalitate ºi un om nou, adorator fanatic al idealuluicomunist. ªi pentru cã a avut asemenea intenþii, nu putea sã nu calce pe urmele oricãreicredinþe, sã nu schiþeze un ritual, sã nu recurgã la practici de stimulare a intensitãþii crezului,sã nu întreþinã, dupã o vreme, un cult al întemeietorilor (prooroci, apostoli), al instituþieiocrotitoare (templul, biserica), al eroilor (sfinþi, mucenici) ºi chiar al Salvatorului, al «Mântui-torului» întâmpinat în toatã splendoarea sa“66. În Germania nazistã exista o rugãciune pe carecopiii o rosteau înainte de culcare ºi care suna astfel: „Führerul meu! Te cunosc bine ºi te iu-besc tot atât cât îi iubesc pe tatãl meu ºi pe mama mea. Îþi voi da întotdeauna ascultare, aidomatatãlui ºi mamei mele. Iar când voi creºte mare, te voi ajuta deopotrivã ca pe tatãl meu ºi pemama mea. ªi voi fi pentru tine un izvor de bucurie, precum pentru tatãl ºi pentru mama mea“.Un martor ocular al marilor mitinguri din Germania de dinaintea izbucnirii rãzboiului scria într-opublicaþie parizianã: „Se poate susþine fãrã greutate cã un congres de la Nürnberg este un conciliuanual al religiei hitleriste. Acolo se definesc dogmele, de acolo sunt promulgate enciclicile. Naþi-onal-socialistul nu se supãrã, ba dimpotrivã, sã-ºi vadã cauza reprezentatã ca pe aceea a uneimiºcãri religioase. El este un credincios, un apostol, un fanatic“67.

Tentaþia unanimitãþii nu este una exclusiv totalitarã. Partidele politice în campaniile elec-torale din democraþii consolidate încearcã sã sugereze prin diverse metode existenþa unui numãrcât mai mare de aderenþi, iar campaniile publicitare ale unor mãrci renumite simuleazã univer-salitatea produselor lor ºi (cvasi)unanimitatea aprecierii pentru aceste produse. În primul anpostrevoluþionar, manifestanþii din Piaþa Universitãþii auzeau de la balconul cu microfoane cãoraºe întregi li se alãturau în fiecare zi. Un calcul fãcut de unul dintre liderii Pieþei estima, înpreziua alegerilor din 20 mai, cã peste patru milioane de oameni susþineau Proclamaþia de laTimiºoara. Rezultatele scrutinului au demonstrat cât de departe erau de realitatea din þarã.Construirea impresiei legate de unanimitatea susþinerii de care se bucurã o idee, un om sau unsistem, conduce la fenomenul contagiunii. Expunerea maselor aliniate în spatele unui simbolcreeazã aderenþa suplimentarã pentru acel simbol. Arsenalul cunoscut al marºurilor, parãzilor,uniformelor, salutului specific, steagurilor sau torþelor þine pe de o parte de regula orchestrãriiºi a ritualizãrii ºi pe de altã parte de cea a contagiunii.

Adolf Hitler explicã, în Mein Kampf, mecanismul contagiunii: „Marile adunãri populare suntnecesare deoarece, prin ele, omul care se simte izolat, la început, în calitatea sa de viitor partizanal miºcãrii ºi care cedeazã cu uºurinþã în faþa temerii de singurãtate, primeºte, pentru primaoarã, imaginea unei comunitãþi mai largi, ceea ce produce, la majoritatea indivizilor efectul



unei încurajãri“68. Atrase fie de estetica manifestãrii propagandistice, fie chiar de valorile pecare aceasta le propovãduieºte, masele se convertesc ºi adoptã simbolurile, atitudinile, regulileºi organizarea sistemului care emite mesajul propagandistic.

În piesa lui Eugen Ionescu, Rinocerii, într-un orãºel de provincie, afectaþi de o misterioasãmaladie, oamenii devin rinoceri. Iar cei netransformaþi descoperã încet-încet virtuþile acestoranimale ºi, evident, devin ºi ei rinoceri. „Ce frumoºi sunt ei. Am greºit! Ah, cum aº vrea sãfiu ca ei! Dar vai, n-am corn! Ce lucru urât, o frunte netedã! Mi-ar trebui un corn sau douã,sã nu mai am aºa o faþã pleoºtitã! Poate cã totuºi o sã-mi creascã ºi n-o sã-mi mai fie ruºine,ºi-am sã mã pot duce împreunã cu ceilalþi. Am pielea flascã. Ah, trupul ãsta alb ºi pãros! Cumaº vrea sã am o piele tare ºi culoarea asta splendidã, verdele ãsta închis.“69 Béranger, personajulcenral al piesei, rezistã însã tentaþiei, rezistã contagiunii, nu intrã în masa unanimã ºi decidesã rãmânã om, chiar dacã este cel din urmã.

Note

1. Vintilã, Horia, Dicþionarul papilor, Editura Saeculum, Bucureºti, 1999.2. Cole, Robert (coord.), International Encyclopedia of Propaganda, Fitzroy Dearborn Publishers,

Chicago, 1998.3. Idem.4. Idem.5. Pratkanis, Anthony, Aronson, Elliot, Age of Propaganda, W.H. Freeman and Company, New York, 1992.6. Fraser, Lindley, Propaganda, Oxford University Press, Londra, 1957.7. *** The New Encyclopedia Britannica, London, 1998.8. Newman, Bruce I., Handbook of Political Marketing, Sage Publications, Londra, 1999.9. Thomson, Oliver, Easily LEditura A History of Propaganda, Sutton Publishing, Londra, 1999.10. Dhammika, Ven., The Edicts of King Ashoka, Buddhist Publication Society, Kandy, 1993.11. Eliade, Mircea, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, vol. I, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,

Bucureºti, 1981.12. Kautilya, The Arthashastra, Penguin Books India, New Delhi, 1992.13. Xun Zi, Calea guvernãrii ideale, Editura Polirom, Iaºi, 2004.14. Idem.15. Cheng, Anna, Istoria gândirii chineze, Editura Polirom, Iaºi, 2001.16. Idem.17. Lalouette, Claire, Civilizaþia Egiptului Antic, Editura Meridiane, Bucureºti, 1987.18. Daniel, Constantin, Athanase Negoiþã, Gândirea hittitã în texte, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,

Bucureºti, 1986.19. Sun Tzu, Arta rãzboiului, Editura Antet, Bucureºti.20. Laswell, Harold D., Daniel Lerner, Hans Speier, Propaganda and Communication in World History,

The University Press of Hawaii, Honolulu, 1979.21. Aristotel, Retorica, Editura IRI, Bucureºti, 2004.22. Pratkanis, Anthony, Elliot Aronson, op. cit.23. Biblia, Noul Testament, Luca, 5.10.24. Cole, Robert, op. cit.25. Petcu, Marian, Puterea ºi cultura. O istorie a cenzurii, Editura Polirom, Iaºi, 1999.26. Idem.27. Idem.28. Ficeac, Bogdan, Cenzura comunistã ºi formarea „omului nou“, Editura Nemira, Bucureºti, 1999.29. Reuth, Ralf Georg, Goebbels, Harcourt Brace & Company, San Diego, 1993.30. Idem.

Propaganda 33


31. Pratkanis, Anthony, Elliot Aronson, op. cit.32. Idem.33. Bramsted, Ernest K., Goebbels and National Socialist Propaganda 1925-1945, Michigan State

University Press, 1965.34. Idem.35. Faligot, Roger, Remi Kauffer, Serviciul secret chinez, Editura Nemira, Bucureºti, 1993.36. Cole, Robert, op. cit.37. Idem.38. Todorov, Tzvetan, Confruntarea cu extrema, Humanitas, Bucureºti, 1996.39. Arendt, Hannah, Originile totalitarismului, Humanitas, Bucureºti, 1994.40. Aron, Raymond, Democraþie ºi totalitarism, Editura All, Bucureºti, 2001.41. Pisier, Evelyne, op. cit.42. Domenach, Jean-Luc, China: arhipelagul uitat, Editura Antet, Bucureºti.43. Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Bucureºti.44. Andrew, Christopher, Oleg Gordievski, KGB. Istoria secretã a operaþiunilor sale externe de la Lenin

la Gorbaciov, Editura All, Bucureºti, 1994.45. Borovicka, V.P., ªtiþi la cât apune soarele, domnule general?, Editura Dacia, Cluj, 1982.46. Domenach, Jean-Marie, Propaganda politicã, Institutul European, Bucureºti, 2004.47. Shakespeare, William, Henric al V-lea, Editura Univers, Bucureºti, 1985.48. Tolkien, J.R.R., Stãpânul inelelor, Editura Rao, Bucureºti, 1999.49. Soljeniþân, Alexandr, Arhipelagul Gulag, Editura Univers, Bucureºti, 1997.50. Courtois, Stephane (coord.), Cartea neagrã a comunismului, Editura Humanitas, Bucureºti, 1998.51. Cole, Robert, op. cit.52. Idem.53. Orwell, George, O mie nouã sute optzeci ºi patru, Editura Polirom, Iaºi, 2002.54. Negrici, Eugen, Poezia unei religii politice, Editura Pro, Bucureºti.55. Bramsted, Ernest K., op. cit.56. Vargas, Laurent De, Istoria secretã a Ordinului Templier, Libripress, Bucureºti, 2004.57. Domenach, Jean-Marie, op. cit.58. Kertzer, David I., Ritual, politicã ºi putere, Editura Univers, Bucureºti, 2002.59. Negrici, Eugen, op. cit.60. *** Epoca Nicolae Ceauºescu. Cronologie istoricã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1988.61. Domenach, Jean-Marie, op. cit.62. Filori, Jean, Rãzboi sfânt, Jihad, Cruciadã, Editura Cartier, Chiºinãu, 2003.63. Idem.64. Poliakov, Leon, Istoria antisemitismului, Editura Hasefer, Bucureºti, 1999.65. Idem.66. Negrici, Eugen, op. cit.67. Guyot, Adelin, Patrick Restellini, Arta nazistã, Editura Corint, Bucureºti, 2002.68. Idem.69. Ionescu, Eugen, Rinocerii, Editura pentru Literaturã Universalã, Bucureºti, 1968.



Capitolul 2Campaniile electorale din România. Prezentare cronologicã

2.1. De la totalitarism la democraþie

În celebra sa lucrare dedicatã totalitarismului, Hannah Arendt spunea: „Forþa propagandeitotalitare […] stã în abilitatea de a închide ºi izola masele de lumea realã“1. Nici regimul comu-nist din România nu a fost diferit de aceastã realitate. Statul deþinea controlul absolut asupratuturor sistemelor de comunicare ºi dirija prin acestea torentul propagandistic asupra unei popu-laþii afectate de penuria alimentarã, de politica de interzicere a avorturilor ºi de acuta crizãenergeticã, crizã care – de la un anumit moment – le ameninþa chiar fiinþa biologicã. Promo-varea marilor victorii socialiste ºi extinsul cult al personalitãþii familiei conducãtoare se aflauîntr-o gravã contradicþie cu realitatea de zilnicã a românilor.

Spre deosebire de alte þãri supuse propagandei în diferite momente istorice, România a trãitexperienþa unei propagande devenite complet necredibile pentru locuitorii sãi. Deºi obligaþide sistem sã accepte versiunea oficialã a realitãþii, cei mai mulþi dintre cetãþenii României aveausimþul realitãþii ºi fãceau responsabilã – în mod corect – perechea conducãtoare de starea delucruri din þarã. Dacã la moartea lui Stalin – unul dintre pãrinþii totalitarismului ºi ai propa-gandei – a plâns o întreagã naþiune (semn cã realitatea oficialã se apropia în destule punctede percepþia popularã asupra realitãþii), la moartea familiei Ceauºescu n-a plâns nimeni. Amasistat deci la falimentul propagandei ca instrument de dominare a naþiunii. România era do-minatã în acel moment doar prin teroare.

Momentul decembrie ’89 a marcat ieºirea României din zona totalitarã ºi începutul tranziþieicãtre pluralismul politic, cãtre economia de piaþã ºi cãtre comunicarea deschisã. Totala lipsã decredibilitate a regimului Ceauºescu a determinat o uriaºã credibilizare a celor care ºi-au asu-mat public victoria. România scãpase de un regim totalitar, pentru a fi pusã în periculoasa situ-aþie de a adopta, de bunã voie ºi imediat, un altul. Credibilitatea noii puteri de la Bucureºti afost – pentru câteva luni – noul dictator al României. Luptele de stradã care au însoþit cãderearegimului comunist, extraordinarele mesaje internaþionale, care soseau din toate colþurile lumii,deformarea voitã sau nu a realitãþii de cãtre noua putere (ºtirile privitoare la cei 60.000 demorþi, la otrãvirea apei, la comandourile teroriste strãine, tot folclorul legat de performanþeleteroriºtilor etc.), construirea unui duºman colectiv întruchipat de Securitate (punctat ºi cu ele-mente neclare, ca în cazul locotenent-colonelului Trosca, ºeful Statului Major al trupelorUSLA, chemat sã apere clãdirea Ministerului Apãrãrii Naþionale, omorât din greºealã de unitãþiale armatei ºi apoi prezentat la televiziune ca exemplu de terorist), mitologia noilor lideri gene-raþi de revoluþie (Ion Iliescu era prezentat ca fiind un apropiat al lui Gorbaciov, generalul Mili-taru – ca un adversar al lui Ceauºescu, Petre Roman – ca un superspecialist occidentalizat etc.),toate acestea i-au creat noii puteri o imagine care a determinat sancþionarea din start a ori-cãrei tentative de opoziþie.


Disidenþii – puþini la numãr – ai regimului Ceauºescu au fost decredibilizaþi imediat ce auîncercat sã aibã pãreri contrare noii puteri. Partidele istorice, reintrate în legalitate dupã dictaturacomunistã, au fost întâmpinate imediat cu ostilitate de cãtre opinia publicã, înainte chiar ca putereasã acþioneze împotriva lor. Extraordinarul scut de imagine generat de Revoluþia din Decembrie,scut care îi proteja pe toþi cei aflaþi în jurul lui Ion Iliescu ºi care îi va proteja ani buni – evidentcu eficienþã din ce în ce mai scãzutã – a devenit cea mai puternicã forþã politicã din România.În spatele sãu, FSN a condus România în primele ºase luni de libertate. Dupã momentele iniþialede euforie ºi de naivitate, noua putere ºi-a intrat în mânã ºi a început sã lucreze.

Din punct de vedere imagologic, se constatã o insistenþã de a identifica duºmanii din interiorºi de a sugerara existenþa unor duºmani externi. Deºi nu avea nici un element al unei democraþii,România începutului de an 1990 nu mai era o þarã totalitarã. Iar primele mitinguri de dupãRevoluþie au demonstrat aceastã aserþiune. Ultimul lucru pe care ºi-l putea permite noua putereera folosirea forþei împotriva demonstranþilor. Aceastã miºcare ar fi condus automat la decre-dibilizarea sa, deoarece, în ochii opiniei publice, noua putere fusese generatã chiar din mijloculdemonstranþilor care se luptaserã cu forþele lui Ceauºescu. Folosirea minerilor de trei ori înprimele ºase luni ale anului 1990 porneºte ºi de la acest calcul de imagine.

Al doilea pas important înspre democraþie a fost apariþia, imediat dupã 1 ianuarie 1990, amai multor ziare particulare. Dacã principalul canal de comunicare, televiziunea naþionalã, eracontrolat de putere, apariþia unor canale alternative – deºi cu o forþã mult redusã – a determinatiniþierea comunicãrii deschise între stat ºi cetãþean. Monopolul deþinut de stat asupra televiziuniinaþionale, a radioului naþional, a fabricilor de hârtie ºi a tipografiilor a determinat acþiuni înforþã ale statului, acþiuni care vizau limitarea la maxim a informaþiilor care contraveneau infor-maþiei oficiale. Deºi nu avem de-a face cu propaganda clasicã (aceea specificã regimurilortotalitare), diseminarea cãtre populaþie doar a informaþiei oficiale este pânã la urmã tot o formãde propagandã. O propagandã de tranziþie. Informaþia nu mai era impusã prin forþa sistemuluicare o genereazã, ci prin blocarea accesului masei la alte informaþii. Acest sistem, combinat cupermanenta enunþare a pericolelor care pândesc tânãra democraþie româneascã, a determinatnaºterea unui sentiment de neliniºte în întreaga societate româneascã.

2.2. Decembrie 1989 – mai 1990

Existenþa uriaºei presiuni propagandistice exercitate de putere a împãrþit populaþia Românieiîn douã tabere perfect definite, care nutreau una faþã de cealaltã un violent sentiment de respin-gere. Anul 1990 a fost primul, ºi pânã în prezent singurul, în care în timpul manifestaþiilor deprotest s-au aflat faþã în faþã grupuri de cetãþeni care susþineau unii puterea ºi ceilalþi opoziþia.Din 1991, manifestaþiile sociale vor fi numai împotriva puterii, iar în faþa manifestanþilor se vorafla doar forþele de ordine. Escaladarea urii dintre cele douã tendinþe ale societãþii româneºtis-a concretizat, cum era normal, ºi în campania electoralã.

Prezenþa pericolelor în mijlocul societãþii româneºti, prezenþa duºmanilor din interior ºisugerarea existenþei unor duºmani externi au transformat societatea româneascã a anului 1990într-o cetate asediatã, al cãrei cuvânt-cheie era neliniºtea, care, din când în când, se transformaîn furie faþã de cei care împiedicau bunul mers al lucrurilor. În primele douã luni ale anului1990, conducerea provizorie a luat câteva mãsuri care au fost foarte bine primite de populaþie.



Este vorba de mãrirea pensiilor pentru mai multe categorii socio-profesionale, printre caremilitari ºi cooperatori, restituirea pãrþilor sociale cãtre salariaþi (o sumã care se apropia atuncide 27 de miliarde de lei), împroprietãrirea membrilor CAP cu câte 5.000 de metri pãtraþi depãmânt. Simultan cu aceastã veritabilã dezlãnþuire de generozitate statalã, viaþa de zi cu zi aromânilor se schimba în bine. În magazine apãruse mâncarea, cartelele dispãruserã, curentulnu se mai oprea, era cãldurã în apartamente, iar televiziunea naþionalã emitea 24 de ore din24. Un sondaj de opinie realizat de IRSOP în acele luni indica un grad de mulþumire de 82%faþã de activitatea guvernului ºi un coeficient de optimism de 71%.2 Este evident cã în acestcontext acþiunile de protest ale partidelor istorice ºi ale organizaþiilor civice ºi studenþeºti recentapãrute erau privite cu suspiciune ºi chiar cu agresivitate, revendicãrile acestora fiind consi-derate nelegitime.

Astfel, pentru a contracara miºcãrile de protest ale opoziþiei, pe 29 ianuarie ºi pe 18 februa-rie, în Bucureºti apar detaºamente de mineri care „fac ordine“. Sunt devastate sedii de partide,sunt distruse echipamente ºi materiale de propagandã. Sunt lansate lozinci care vor face epocã;„noi muncim, nu gândim“ este una dintre acestea. Au loc adevãrate pledoarii în favoarea puterii,transmise în direct de televiziunea naþionalã. Mai mult, la finele celei de-a doua mineriade, lideriicelor din Valea Jiului au anunþat cã vor veni la Bucureºti ori de câte ori va fi nevoie. La situaþiatensionatã din Bucureºti s-a adãugat la începutul primãverii o crizã interetnicã fãrã precedent.Cu ocazia zilei naþionale a Ungariei, 15 martie, în mai multe localitãþi din Transilvania au avutloc manifestãri omagiale la care au participat ºi cetãþeni din Ungaria. Pe acest fond are loc oescaladare a tensiunilor între români ºi maghiari care va culmina cu ciocnirile violente de laTârgu Mureº, din 19-20 martie 1990. Prezentarea eronatã din media internaþionalã a cazuluiMihãilã Cofariu (român dintr-un sat de lângã Târgu Mureº care a fost bãtut bestial de maimulþi etnici maghiari; în presa internaþionalã, situaþia a fost prezentatã invers, Mihãilã Cofariufiind considerat etnic maghiar maltratat de majoritarii români) a determinat o puternicã emoþieîn România ºi a afectat ºi mai mult imaginea României în Europa. De alfel, luna de miere din-tre România ºi Europa se sfârºise. Votul din 20 mai a fost antieuropean, iar mesajele careveneau dinspre Occident erau din ce în ce mai sceptice în ceea ce priveºte natura schimbãrilorde la Bucureºti. Alexandru Paleologu povesteºte cã la sediul Ambasadei României din Paris ausosit numeroase mesaje de tipul: „Am trimis numeroase donaþii, bani pentru a ajuta România,dar îmi pare rãu. N-am s-o mai fac. Sunteþi o hoardã de barbari“3.

Despre cele întâmplate la Târgu Mureº, Ion Iliescu fãcea o paralelã cu situaþia din Iugoslaviadeceniului trecut:

ªi pe noi ne-a pãscut un asemenea pericol. Evenimentele de la Târgu Mureº, din martie 1990, puteau sãdezvolte o confruntare a naþionalismelor în România ºi puteau sã ducã la destrãmarea statului român, saumã rog… Oricum, mulþi analiºti considerã cã Târgu Mureº a fost preludiul, prima etapã dintr-un scenariu deinflamare naþionalistã ºi abia dupã aceea s-a trecut spre Iugoslavia, cu încercãri de animare a acestor particu-larisme ºi miºcãri secesioniste, pe fundal naþional ºi etnic. Lucrurile sunt, însã, mai complicate ºi exacerbareanaþionalismului nu explicã decât în micã mãsurã tragedia iugoslavã.4

Emil Constantinescu precizeazã în cartea sa de memorii:

În martie 1990 s-a produs o descãrcare necontrolatã atât din partea maghiarã, cât ºi din partea românã.Imaginile ºocante ale maltratãrii sãlbatice, în chiar mijlocul Europei, a unui om de cãtre semenii sãi au fãcutrapid înconjurul lumii, purtând cu ele un mesaj în care se rãsturnaserã, voit sau nu, vinovãþiile. Reporterul

Campaniile electorale din România. Prezentare cronologicã 37


irlandez, semnatar al acelui reportaj, potrivit cãruia victima pe care o filmase – românul Cofariu – ar fi fostun maghiar pradã sãlbãticiei românilor, nu a dat încã o explicaþie confuziei sale. […] Utilizând metoda istorieicontrafactuale, ne putem întreba: ce s-ar fi putut întâmpla? Sã punem faptele cap la cap. În timp ce Româniaera lipsitã de prieteni ºi de credibilitate, Ungaria intrase deja pe drumul apropierii de Occident. În Franþa sepusese, încã din decembrie 1989, problema unei intervenþii umanitare în România. Am vãzut ce a însemnatpunerea acesteia în practicã în 1999, în Iugoslavia. Fostul preºedinte francez Mitterand vorbise, în februarie1990, la Budapesta, despre nedreptãþile Tratatului de la Trianon. În martie 1990, nimeni nu era dispus sãapere România. URSS, care mai exista încã, nu avea de ce sã o facã, þãrile din CAER, a cãrui dizolvare fusesedeja solicitatã, aºijderea. Din Ucraina, încã sovieticã, veneau mesaje de ostilitate, iar Ungaria – foarte bineplasatã în percepþia occidentalã – ne era puternic ostilã. România ar fi putut sã piardã dezastruos […].5

Tentativa de vizitã a Regelui Mihai I, lãsat iniþial sã intre în þarã ºi apoi oprit pe autostrada Bucureºti-Piteºti ºi expulzat, a generat alte manifestaþii pro ºi contramonarhice. Desigur, cel mai important moment alprimãverii 1990 a fost demonstraþia din Piaþa Universitãþii. Pe 11 martie, la Timiºoara are loc un miting cu oparticipare record la care manifestanþii adoptã Proclamaþia de la Timiºoara, care va deveni în urmãtorii ani(pânã la alegerile din 1992) principalul act de atac al opoziþiei anti-FSN ºi anti-Iliescu.

Populaþia oraºului Timiºoara a fost iniþiatoarea Revoluþiei române. Între 16 ºi 20 decembrie 1989, ea a purtat,de una singurã, un înverºunat rãzboi cu unul dintre cele mai puternice ºi mai odioase sisteme represive dinlume. A fost o încleºtare cumplitã, pe care numai noi, timiºorenii, o cunoaºtem la adevãratele ei proporþii. De-oparte populaþia neînarmatã, de cealaltã parte Securitatea, Miliþia, Armata ºi trupele zeloase de activiºti ai partidului.Toate metodele ºi mijloacele de reprimare s-au dovedit însã neputincioase în faþa dorinþei de libertate a timi-ºorenilor ºi hotãrârii lor de a învinge. Nici arestãrile, nici molestãrile, nici chiar asasinatele în masã nu i-auputut opri. Fiecare glonþ tras a adus pe baricadele Revoluþiei alþi o sutã de luptãtori. ªi am învins. În 20 decem-brie 1989, Timiºoara a intrat definitiv în stãpânirea populaþiei, transformându-se într-un oraº liber în mareaînchisoare care devenise în acele zile România. Din acea zi, întreaga activitate din oraº a fost condusã de latribuna din Piaþa Operei de cãtre Frontul Democrat Român, exponent în acel moment al Revoluþiei de laTimiºoara. În aceeaºi zi, armata a fraternizat cu demonstranþii, hotãrând sã apere împreunã cu ei victoriaobþinutã. În 21 decembrie, în Piaþa Operei, peste o sutã de mii de glasuri scandau: «Suntem gata sã murim!».O serie de fapte întâmplate în România, îndeosebi dupã 28 ianuarie 1990, vin în contradicþie cu idealurileRevoluþiei de la Timiºoara. Aceste idealuri nici nu au fost aduse la cunoºtinþa opiniei publice româneºti decãtre mijloacele mass media centrale, decât parþial ºi confuz. În asemenea condiþii, noi, participanþii nemijlociþila toate evenimentele dintre 16 ºi 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiþi sã explicãm întregii naþiuni pentruce au pornit timiºorenii Revoluþia, pentru ce au luptat ºi mulþi ºi-au jertfit viaþa, pentru ce suntem în continuarehotãrâþi sã luptãm, cu orice preþ ºi împotriva oricui, pânã la victoria deplinã. […].

7. Timiºoara a pornit Revoluþia împotriva întregului regim comunist ºi a întregii sale nomenclaturi, ºinicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politicã unui grup de dizidenþi anticeauºiºti din interiorulPCR-ului. Prezenþa acestora în fruntea þãrii face moartea eroilor din Timiºoara zadarnicã. I-am fi acceptatpoate în urmã cu zece ani, dacã la Congresul al XII-lea al Partidului s-ar fi alãturat lui Constantin Pârvulescuºi ar fi rãsturnat clanul dictatorial. Dar n-au fãcut-o, deºi aveau ºi prilejul ºi funcþii importante, care le acordauprerogative. Dimpotrivã, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe disident. Laºitatea lordin 1979 ne-a costat încã zece ani de dictaturã, cei mai grei din toatã perioada, plus un genocid dureros.

8. Ca o consecinþã a punctului anterior, propunem ca legea electoralã sã interzicã pentru primele trei legis-laturi consecutive dreptul la candidaturã, pe orice listã, al foºtilor activiºti comuniºti ºi al foºtilor ofiþeri deSecuritate. Prezenþa lor în viaþa politicã a þãrii este principala sursã a tensiunilor ºi suspiciunilor care frãmântãastãzi societatea româneascã. Pânã la stabilizarea situaþiei ºi la reconcilierea naþionalã, absenþa lor din viaþapublicã este absolut necesarã. Cerem, de asemenea, ca în legea electoralã sã se treacã un paragraf specialcare sã interzicã foºtilor activiºti comuniºti candidatura la funcþia de preºedinte al þãrii. Preºedintele Românieiar trebui sã fie unul dintre simbolurile despãrþirii noastre de comunism.

Ion Iliescu nu trebuia sã candideze la preºedinþie ºi FSN nu trebuia sã participe în alegeri. Textul Procla-maþiei de la Timiºoara (toate cele 13 puncte ale sale) a fost generos ºi vizionar pentru acel moment istoric,dar din el s-au reþinut doar aceste idei care practic au fost cheia de boltã a confruntãrii din primãvara anului1990. Identificarea lui Ion Iliescu personal cu rãul comunist ºi a FSN cu PCR s-au constituit în filonul creator



a doi ani de comunicare politicã pentru opoziþia democraticã denumitã ulterior CDR. Iniþiatã ca o formã depresiune împotriva puterii, manifestaþia din Piaþa Universitãþii s-a tranformat în principalul furnizor de mesajede contracarare a propagandei oficiale. Din acest punct de vedere lupta a fost inegalã ºi de aceea PiaþaUniversitãþii a fost un eºec din perspectivã comunicaþionalã. Ideile Pieþei nu au pãtruns în opinia publicã ºinu au convins opinia publicã. Mai mult, sunt voci care susþin cã, prin apropierea de manifestaþie, partideleistorice ºi mai ales PNL au pierdut voturi în alegeri.6

Un sondaj realizat de Grupul pentru Dialog Social arãta cã PNL a scãzut de la 19,9% înmartie la 14,9% în aprilie ºi la 6,9% pe 20 mai. Radu Câmpeanu a avut 33% în martie, 12%în aprilie ºi 10% pe 20 mai.7 Manifestaþia a început oarecum întâmplãtor, dar pe fondul unortensiuni violente acumulate în lunile anterioare. Minerii veniserã deja de douã ori la Bucureºti,avusese loc ciocnirea de la Târgu Mureº, existau nemulþumiri legate de modul în care TVRprezenta activitatea partidelor, altele decât FSN, existau semnale îngrijorãtoare de îngrãdire alibertãþii presei. Pe de altã parte, canalele de informaþie se grupaserã în poziþii partizane ºi deaici trãgeau unele asupra celorlalte. Fiecare tabãrã desena în tuºe groase portretul adversarului.Pe 21-22 aprilie, mai multe organizaþii de revoluþionari ºi partidele politice au comemorat printr-un marº împlinirea a patru luni de la baricada de la Intercontinental. În cursul unuia dintremarºuri, pe bulevardul Dorobanþi, în dreptul blocului Sofia, a fost aruncat un ghiveci de floricare a rãnit grav o manifestantã de 59 de ani. S-a decis blocarea Pieþei Universitãþii pentru onoapte de veghe dedicatã acestei victime. Intervenþia violentã a forþelor de ordine ºi arestãrileoperate în zorii zilei urmãtoare au determinat permanentizarea ocupãrii Pieþei. Pe 24 aprilie, laºedinþa CPUN, Ion Iliescu lanseazã celebra sintagmã despre „golani“. Din acel moment, pieselesunt aºezate ºi jocul se deruleazã. Faþã în faþã de aflã douã structuri cu moduri diferite de acþiune,dar cu un þel comun: rãspândirea ºi impunerea ideilor pe care le emit. Pe de-o parte „golanii“,care beneficiazã de susþinerea unora dintre cele mai importante nume ale culturii româneºti dinþarã ºi de peste hotare. De cealaltã parte puterea, care îl are în frunte pe Ion Iliescu, autorulRevoluþiei vãzute la televizor de o naþiune întreagã, învingãtorul lui Ceauºescu, a cãrui con-damnare a fost de asemenea vãzutã la televizor de o naþiune întreagã, ºi cel care oferea confort(cãldurã, curent electric, programe de televiziune, mâncare, medicamente, salarii).

Cei din Piaþã aveau o listã de revendicãri în numele cãrora au acþionat:

Având în vedere evenimentele recente din Piaþa Universitãþii ºi dorind dezamorsarea crizei, am stabiliturmãtoarea platformã comunã:

1. Punerea în discuþia CPUN (convocat într-o sesiune extraordinarã televizatã integral, la o orã de maximãaudienþã) a Punctului 8 din Proclamaþia de la Timiºoara ºi a art.10, alin.2 din Legea electoralã.

2. Cerem Preºedintelui CPUN sã-ºi retragã în mod public etichetãrile defãimãtoare fãcute la adresa demon-stranþilor; îi cerem sã recunoascã, tot public, faptul cã problemele ridicate de manifestanþi sunt în directã legã-turã cu grava crizã prin care trece þara noastrã. Apãrutã spontan, demonstraþia din Piaþa Universitãþii este unefect al acestei crize, iar nu cauza care a produs-o.

3. Abrogarea de urgenþã a Decretului 473/1977 ºi scoaterea RTVR de sub controlul Guvernului. Propunemtrecerea Radioteleviziunii sub controlul unei Comisii din care sã facã parte reprezentanþi ai CPUN, aisindicatelor, ai grupãrilor independente ºi Preºedintele RTVR; aceastã comisie sã fie responsabilã în faþa viito-rului Parlament.

4. Îl invitãm pe domnul Ion Iliescu sã prezinte în mod public poziþia sa actualã în legãturã cu:a) Activitatea pe care a desfãºurat-o în cadrul UTM, PMR ºi PCR precum ºib) Aprecierea pe care o face astãzi despre aceste organizaþii.5. Solicitãm demiterea generalului Chiþac (vinovat de ordonarea represiunii din 24 aprilie) ºi a generalului

Diamandescu (vinovat de dezinformarea CPUN ºi a opiniei publice).



În acest sens propunem:a) Ministerul de Interne sã nu mai depindã de Guvern ºi sã treacã sub controlul Parlamentului;b) Sã aibã în fruntea sa un civil.6. Prezentarea imediatã a întregului adevãr despre evenimentele din 16-22 decembrie (Timiºoara), 21-22

decembrie, 12 ianuarie, 28-29 ianuarie (Bucureºti), 18 februarie (Bucureºti), 18-20 martie (Târgu Mureº),24 aprilie (Bucureºti).

Considerãm cã actualmente toate forþele politice trebuie sã îºi exprime, în mod explicit, poziþia faþã despiritul Proclamaþiei de la Timiºoara. Respectul faþã de toate punctele de vedere sincere ºi democratic exprimateconstituie însãºi esenþa democraþiei.

Trecând peste naivitãþile materialului (scoaterea Ministerului de Interne din Guvern ºi tre-cerea sa în subordinea Parlamentului fiind una dintre acestea), acest manifest identificã celetrei direcþii pe care va evolua mesajul manifestaþiei. Ion Iliescu este comunist ºi deci nu are di-mensiunea moralã sã candideze la preºedinþie; actuala putere mistificã adevãrul despre Revoluþieºi despre evenimentele ulterioare acesteia; este nevoie ca întreaga naþiune sã afle prin intermediultelevizorului Adevãrul despre ultimele patru luni, despre cei aflaþi la putere ºi despre cei aflaþiîn Piaþã, ºi de aceea Televiziunea trebuie sã fie liberã. Replica echipei lui Ion Iliescu a fost unastandard: ignorarea agresivã a manifestanþilor. Refuzând orice întâlnire cu aceºtia, mai ales îndirect, cum era solicitat, Ion Iliescu le-a refuzat credibilizarea în ochii unei populaþii care îi acordaîntre 70 ºi 80% încredere. Pe de altã parte, opinia publicã avea o cu totul altã percepþie asuprarealitãþii decât cei din Piaþã. Doar 21% din populaþie credea cã Televiziunea nu este liberã, doar15% credea cã FSN ºi Ion Iliescu folosesc puterea politicã pentru a câºtiga alegerile, în timpce 60% din populaþie considera cã sunt prea multe manifestaþii ºi 41% considera cã sunt preamulte partide politice. Pavel Câmpeanu scria cã „aceste cifre exprimã o datã în plus profunzimeascindãrii dintre majoritatea populaþiei ºi o secþiune reprezentativã a intelectualitãþii.8

În faþa refuzului autoritãþilor de a dialoga, Piaþa s-a închis în ea însãºi ºi a dezvoltat un me-saj propriu, adresat însã doar celor deja convinºi de justeþea acþiunilor de protest. Manifestanþiise simþeau bine în Piaþã, cântau cântece cu versuri frumoase, auzeau discursuri spectaculoaseale unor mari personalitãþi culturale, primeau mesaje de susþinere din medii deosebite, citeauîn ziarele prietene relatãri ultrapozitive despre ei ºi despre miºcarea lor ºi, în tot acest timp,tratau cu umor ºi cu sarcasm acþiunile puterii, fiind încrezãtori cã acest demers al lor era suficient.

Într-un editorial în care lua atitudine faþã de violenþele verbale ale celor de la Dimineaþaºi Adevãrul contra unor personalitãþi precum Ana Blandiana sau Doina Cornea, Nicolae Mano-lescu considera cã folosirea termenului „golani“ de cãtre Ion Iliescu a fost o greºealã uriaºã,fiindcã a oferit celor din Piaþã un coagulant ºi o identitate:

[…] Lucrul neaºteptat s-a produs însã abia când, în loc sã se arate lezaþi, jigniþi ºi sã protesteze violent,cu vehemenþã ºi urã, tinerii taxaþi de golani au adoptat porecla ºi au transformat-o în renume. Ce dovadã maibunã de înþelepciune puteau sã dea? Dl. Iliescu le-a oferit, fãrã sã vrea (dar asta nu constituie neapãrat o scuzã),exact ce le trebuia pentru ca una din multele manifestaþii paºnice din ultimele luni sã capete o dimensiunemoralã ºi simbolicã. Cuvântul de care D-sa îºi va aminti probabil, împreunã cu noi, toatã viaþa, a fost uncoagulant. Din el s-a nãscut, ca prin farmec, o ideologie, o mitologie ºi un folclor. Numai cine n-a fost înPiaþa Golanilor (fiindcã despre rãuvoitori nu are rost sã vorbim) a putut rãmâne insensibil la spectacolul umande acolo. El este pur ºi simplu emoþionant. ªi asta fiindcã golanii au dovedit, în umorul cu care ºi-au acceptattitlul, o intuiþie a momentului istoric deopotrivã de mare cu lipsa de intuiþie a celui care l-a pus în circulaþie.Sunt cu siguranþã mai puþini la numãr decât manifestanþii pe care candidaþii la preºedinþia þãrii au reuºit sã-istrângã cu ocazia turneelor lor electorale. Dar eu cred cã orice candidat cu oarecare instinct politic ar trebuisã-ºi doreascã sprijinitori precum aceºti golani. Sunt convins (sã mã ierte D-sa dacã greºesc) cã domnul Iliescu



însuºi a regretat cã ºi-a desfãºurat campania fãrã aceastã mânã de oameni. Faþã cu toatã patima politicã dezlãnþuitãca o stihie în preajma zilei de 20 mai, umorul golanilor mi s-a pãrut reconfortant ºi infinit mai inteligent.9

Din punct de vedere comunicaþional însã, miºcarea lui Ion Iliescu a fost câºtigãtoare fiindcãprin aceastã etichetã (care nu este dragã românului obiºnuit), preºedintele CPUN ºi-a marcatadversarii ºi i-a plasat într-o zonã a dispreþului social care justifica refuzul sãu de dialog. Repet:la acel moment, Ion Iliescu avea aproape 80% grad de încredere ºi era, conform majoritãþiiromânilor, autorul victoriei asupra clanului Ceauºescu.

Într-una din intervenþiile sale de la balconul Pieþii Universitãþii, Doina Cornea remarca osimilitudine între puterea comunistã din România ºi fascismul european de la mijlocul seco-lului XX:

Vã mulþumesc pentru eroismul dumneavoastrã de fi ºi astãzi aici ºi în fiecare zi. Soarta þãrii cred cã esteîn mâinile acestor oameni care ziua ºi noaptea stau aici ºi-ºi exprimã vrerea. Dorinþa lor, ca ºi a noastrã, estede a instaura în þarã o adevãratã democraþie. […] Le mulþumesc ºi celor care fac greva foamei. Vreu sã vãspun cã ºi Clujul este alãturi de dumneavoastrã. ªi la Cluj sunt tineri, ºapte pânã acum, care fac greva foameiîn semn de solidaritate cu celelalte oraºe ale þãrii ºi cu cei care aici fac greva foamei. […] Ceea ce s-a întâmplatastãzi socotesc cã nu este un eºec al nostru, al celor care vrem democraþia. Este eºecul celor care au refuzatdialogul din cauza unei camere de luat vederi. Aceastã camerã ar fi fost ºi ea o dovadã a unei transparenþe.[…] Nu putem clãdi cu oameni ce au slujit atâtea nelegiuiri timp de 45 de ani în acestã þarã. În fiecare stateuropean care fost de naturã fascistã, ca Germania ºi Italia, a avut loc acestã epurare. Aveþi dreptate sã staþiaici ºi sã protestaþi. Punctul 8 de la Timiºoara trebuie sã fie inclus în legea electoralã. Nu putem avea încredereîn niºte oameni care au slujit acest regim împotriva poporului. Dl Iliescu, refuzând dialogul, n-a fãcut decâtsã dovedeascã cât de puþin democrat este. Dialogul este a doua condiþie a democraþiei. Prin dialog convingioamenii. Trebuia sã accepte dialogul dacã nu avea ceva de ascuns. Trebuia sã-l accepte, sã ne convingã dacãnu avem dreptate. Dar noi ºtim cã avem dreptate. Pentru cã pe fostele cadre comuniste nu putem conta. Nu-iputem dori ca deputaþi ºi senatori. […] Pot sã se întoarcã la profesiile de bazã, dar sã nu aibã funcþii care sãle permitã sã fie tot cei care iau decizii de rãspundere politicã mare. De aceea vreau sã subliniez încã o datãimportanþa punctului 8. Nu trebuie sã cedãm în aceastã privinþã.10

Problema era, ºi acest lucru se va vedea cât de curând, cã pentru majoritatea populaþiei caretrãise ºi supravieþuise un numãr de ani în comunism, marea sperietoare era fascismul prin repre-zentantul sãu local: legionarismul. Cei 50 de ani de propagandã care prezentaserã miºcarealegionarã ca fiind un grup de asasini ce cãsãpeau oameni nevinovaþi ºi vindeau sistematic Ro-mânia lui Hitler nu se ºterseserã doar fiindcã avusese loc Revoluþia din Decembrie. Principalaacuzã pe care presa pro-FSN o aducea celor din Piaþã era legatã tocmai de apartenenþa la grupãrilegionare existente peste hotare, care urmãreau destabilizarea României. Când au venit în Bucu-reºti pe 14 iunie, minerii se aflau în cãutare de legionari, autorii morali, din punctul lor de vedere,ai întregii convulsii sociale din 13 iunie ºi de mai înainte. Campania dusã de ambele tabereeste evident una negativã. Întregul efort comunicaþional este îndreptat împotriva imaginii celui-lalt, cu prea puþinã atenþie acordatã unei construcþii pozitive proprii. Actorii din tabãra cealaltãsunt niºte monºtri zugrãviþi în tuºe groase, carizaturizaþi ºi încãrcaþi cu tot rãul acestei lumi.Aºa cum am arãtat, Ion Iliescu ºi ai lui sunt comuniºti, kaghebiºti, vinovaþi de morþii dindecembrie, autori ai unui plan ocult de re-sovietizare a României, educaþi la Moscova ºi decidefinitiv supuºi acesteia, autori ai chemãrii minerilor în ianuarie ºi februarie, manipulatori aiopiniei publice, confiscatori ai Revoluþiei, îngrãditori ai informaþiei libere, duºmani, în cele dinurmã, ai interesului naþional. Ceilalþi sunt legionari atât din punct de vedere al trecutului ºial rudelor, cât ºi din perspectiva ideilor prezente, vânduþi Occidentului, mânã în mânã cu ungurii



care vor fura Transilvania, drogaþi, plãtiþi cu bani falºi, peºti sau prostituate, apartenenþi la diverseminoritãþi naþionale, dar mai ales la cea maghiarã ºi la cea þigãneascã, plagiatori, imorali, dedaþiluxului, împãtimiþi ai banilor, dacã se poate valutã cu atât mai bine, prieteni ai monarhiei ºi aiboierilor care vor lua pãmântul de la þãrani, casele de la chiriaºi ºi fabricile de la muncitori ºi-i vor lãsa pe toþi pe drumuri, traficanþi de arme, doritori de rãzboi civil în vederea dezmembrãriinaþionale a României, oameni care nu muncesc ºi care nu vor sã-i lase nici pe alþii sã o facã,duºmani, deci, ºi ei, ai interesului naþional. Compararea celor douã baterii de mesaje ne conducela deznodãmântul confruntãrii (ºi aºa inegale din perspectiva vectorilor media avuþi la dispo-ziþie). În timp ce echipa din jurul puterii construia un chip al duºmanului colectiv înspãimân-tãtor pentru o populaþie ale cãrei principale griji erau confortul ºi siguranþa, în partea cealaltãse foloseau simboluri abstracte ºi concepte care deja mobilizau un numãr limitat de oameni.Itemii maximei satisfacþii din primãvara lui 1990 erau îmbunãtãþirea aprovizionãrii – 70,8%,libertatea presei – 62,2%, libertatea religioasã – 54% ºi mãrirea loturilor de la sate – 48%,în timp ce doar 19% salutau existenþa dreptului la grevã ºi doar 16,8% erau satisfãcuþi deexistenþa unor forme de organizare a studenþilor.11 La câteva luni dupã încheierea manifestaþieidin Piaþa Universitãþii, Eugen Ionescu spunea într-un interviu dat de la Paris:

Cred cã tinerii din Piaþa Revoluþiei, cu Marian Munteanu în frunte, sunt adevãraþii eroi. Au vrut libertateºi o vor încã, au vrut sinceritate. N-au spus decât adevãrul. Ei sunt, cum zice francezul, en quête de liberté, încãutarea libertãþii. ªi au s-o gãseascã. Eu sunt alãturi de ei. Am spus de multe ori cã uitasem de România de-atâtavreme de când sunt aici; acum însã mi-am recâºtigat o inimã de român, deoarece ceea ce s-a întâmplat în Românianu s-a întâmplat nici în Franþa, care e, în mare, o þarã în care oamenii înºalã, mint, joacã. Acolo, în România,n-au mai jucat, acolo oamenii au trãit ºi au murit. ªi mai ºtiu cã în Piaþã nu s-a propagat violenþa, ci dimpotrivã.Marian Munteanu a cerut discuþii libere, adevãr.12

Dupã încã zece ani, în 2000, Marian Munteanu va fi, pentru o scurtã perioadã de timp, ce-idrept, candidatul la preºedinþie al partidului condus de Virgil Mãgureanu, unul dintre cei acu-zaþi insistent în primãvara ºi vara lui 1990 cã ar fi fost printre artizanii mineriadelor ºi aireprimãrii Pieþei. Sau, pentru a cita din capodopera lui Eugen Ionescu scrisã în 1959: „ªtii cei s-a întâmplat lui Bœuf? A devenit rinocer.“13

Generatã de toate schimbãrile aflate în jur, de pericole care par iminente, de atacarea stabi-litãþii statului, de multiplele miºcãri sociale, de numãrul foarte mare de partide (peste 80) apã-rute dupã decembrie 1989, anxietatea societãþii româneºti îºi gãseºte un panaceu universal înliniºtea propusã de Ion Iliescu ºi de partidul sãu. Sloganul Un preºedinte pentru liniºtea noas-trã, aflat pe afiºele ºi în spoturile electorale ale candidatului Ion Iliescu, este primul produsde marketing politic din România postrevoluþionarã. Acest slogan ºi campania electoralã carel-a susþinut au rãspuns perfect problemei momentului în România. Dupã Revoluþie ºi dupã ºaseluni de zbucium, România avea nevoie de liniºtea promisã doar de Ion Iliescu. Campania FSNs-a axat pe prezentarea întâlnirilor dintre liderii acestei formaþiuni ºi masele entuziaste de oa-meni, dar ºi pe enunþarea pericolelor pe care le-ar presupune venirea la putere a partidelor isto-rice. Necunoaºterea corectã a istoriei primei jumãtãþi a secolului XX de cãtre foarte mulþialegãtori a permis construirea unor mesaje istorice deformate, prin care din întreaga activitatea þãrãniºtilor era reþinut doar momentul 1907, ºi acesta în varianta istoriografiei comuniste, iardin activitatea liberalilor era reþinut doar momentul Lupeni 1929.

În schimb, indiferent de strãdaniile fãcute de partidele istorice ºi de protestatarii din PiaþaUniversitãþii, foarte puþini alegãtori vor face o legãturã între FSN ºi PCR. De aceea, referirile



la toate calamitãþile comunismului nu au avut efect electoral. Partidul Naþional Liberal a lansatîn a doua parte a campaniei electorale spotul Alungaþi lupii! (Dan Pavel susþine cã acest spota fost realizat la Paris de fiul lui Radu Câmpeanu ºi cã mai mulþi lideri liberali autohtoni s-arfi opus difuzãrii sale, întrezãrind consecinþele asupra electoratului)14, probabil primul spot elec-toral românesc, care însã, din punctul de vedere al mesajului, nu a fãcut decât sã stimulezeneliniºtea cultivatã de FSN. Lupii erau, evident, cei vinovaþi de comunism, alþii decât deja alun-gaþii Ceauºescu ºi grupul din jurul sãu. Or aici, campania FSN a stabilit un clar nivel de egalitateîntre cei patru milioane de membri de partid ºi liderii FSN. Deºi spotul Alungaþi lupii! se refereaevident la liderii comuniºti, a fost perceput ca un nou atentat la obiºnuitul membru de partid.Candidatul la preºedinþie din partea PNÞCD, Ion Raþiu, a cãutat un mod mai pragmatic de a-ºi atrage voturi. A prezentat în mai multe spoturi imagini filmate în Occident cu magazine ali-mentare luxoase, strãzi iluminate, oraºe frumoase, oameni bine îmbrãcaþi. Occidentul era însã– la acel moment – un soi de duºman discret. În lunile ianuarie-februarie 1990, buletinele deºtiri ale televiziunii naþionale abundau în luãri de poziþie ale diverºilor cetãþeni care afirmau:Nu avem nevoie de splendorile Occidentului. Când Ion Raþiu încerca sã obþinã voturi prezentândavantajele capitalismului, campania Nu ne vindem þara! ºi-a atins þinta.

Produsele specifice campaniilor electorale moderne au lipsit sau au fost rudimentar folositeîn prima confruntare electoralã din România. S-au lipit multe afiºe ale candidaþilor, s-au lipitºi multe afiºe negative care atacau unul dintre candidaþii adverºi, au fost realizate câteva spoturielectorale ºi cam atât. Greul campaniei a fost dus de întâlnirile dintre candidaþi ºi cetãþeni ºi dedezbaterile televizate. Reprezentanþii FSN au folosit din plin accesul practic nelimitat pe postulnaþional de televiziune pentru a-ºi expune ºi în campania electoralã, ºi înaintea ei, concepþiile.În ianuarie 1990, televiziunea naþionalã a explicat pe larg ideea democraþiei originale: nu neputem întoarce nici la socialism, nici la capitalism. Aceastã aserþiune, multiplicatã de nenumãrateori, a devenit folclor electoral. La mitingurile FSN se scanda „Dacã Dumnezeu ne-ajutã / Vomvota fãrã valutã!“ sau „Iliescu vom vota/ Fãrã Kent, dolari, cafea“. În cele patru luni dinainteaînceperii campaniei electorale, maºina de imagine a FSN, funcþionând uneori chiar la limitapropagandei, a lansat pe piaþã cuvinte-cheie care legitimau FSN ºi anulau tentativele de legitimareale partidelor istorice. În acelaºi timp, demonstranþii anti-FSN scandau: „Cine-a stat cinci anila ruºi/ Nu poate gândi ca Bush“, creditând astfel partidele istorice cu ºansa apropierii de Occident.

Bãtãlia împotriva valorilor Occidentului avea o dublã mizã. În primul rând, erau anulatefamiliile politice ale partidelor istorice; în al doilea rând, era anulatã susþinerea de care se puteabucura în Occident Casa Regalã. Sloganul „Nu ne vindem þara!“, probabil cel mai celebru con-cept de imagine al acelui moment, nu a fost lansat împotriva ideii de privatizare, aºa cum, apoi,a fost considerat, ci ca rãspuns la acuzaþiile lansate de televiziunea naþionalã ºi de presa fidelãFSN, conform cãrora manifestanþii anti-FSN sunt plãtiþi în valutã din strãinãtate. De altfel, unuldintre sloganurile populare ale mitingurilor FSN era: „Raþiu ºi Câmpeanu/ Sã treacã oceanul!“.Dacã vreme de cincizeci de ani duºmanul exterior al României venea de la Rãsãrit, acum acestase mutase peste ocean. Complotul împotriva noii puteri era gata. Duºmanul din interior fãcusejoncþiunea cu duºmanul din exterior.

Singura confruntare televizatã între cei trei candidaþi, Ion Iliescu, Radu Câmpeanu ºi Ion Raþius-a desfãºurat în ultima zi de campanie, pe 17 mai, ºi a fost deosebit de calmã ºi de consensualã.Discuþiile s-au axat pe problematici economice (privatizare, agricultura viitorului, ºomaj, tipuride proprietate), politice (Proclamaþia de la Timiºoara, legile lustraþiei, legãtura cu Occidentul



ºi cu spaþiul sovietic, siguranþa naþionalã, relaþiile cu minoritãþile) ºi pe mesaje pur electorale.În final, Ion Raþiu a chemat oamenii sã voteze în numele democraþiei, Radu Câmpeanu a solicitatvotul pentru ruperea de comunism ºi Ion Iliescu a fãcut apel la oamenii de bine ºi la depãºireaclimatului de suspiciune ºi de neîncredere.15

Lupta electoralã a anului 1990 a fost una a contrariilor violente. Nu exista nici un punctcomun ºi nici o ºansã de reconciliere. Cele douã grupuri aflate faþã în faþã utilizau tot arsenalulde comunicare pentru a zdrobi imaginea celuilalt ºi pentru a-i anula legitimitatea. Atunci cândmajoritatea disidenþilor epocii de aur au trecut împotriva FSN, imaginea acestora a fostmaculatã instantaneu de media pro-FSN. Doina Cornea, Ana Blandiana, Radu Filipescu, PetreTuþea, Dan Petrescu etc. au devenit din eroi naþionali în decembrie 1989, duºmani publici înianuarie-februarie 1990. Disidenþii care ºi-au vãzut de treabã sau au colaborat cu FSN au rãmaspe locurile lor în presa pro-FSN, dar au fost maculaþi în tabãra adversã. Tot bãtãlia pentrulegitimitate a fãcut ca orice acþiune a unei pãrþi sã genereze o replicã în oglindã a celeilalte.Astfel, pe 11 martie este datã Proclamaþia de la Timiºoara, care, prin punctul ei 8, nu permiteacandidatura lui Ion Iliescu ºi a altor lideri ai FSN la alegerile din 20 mai. Aproape instantaneu,în cealaltã parte de þarã este emisã Proclamaþia de la Podul Înalt – locul unde ªtefan cel Marei-a învins pe turci în 1475 – proclamaþie care respinge ideile din textul de la Timiºoara. CândLiga Studenþilor din Universitatea Bucureºti a permis deschiderea balconului dinspre PiaþaUniversitãþii pentru vorbitori, a apãrut un comunicat al Uniunii Sindicatelor Libere din Univer-sitatea Bucureºti care protestau împotriva Ligii Studenþilor. Asociaþia Ziariºtilor din România,condusã de Petre Mihai Bãcanu de la România liberã, avea drept adversar Sindicatul Ziariºtilordin România, condus de Sergiu Andon de la Adevãrul. Intelectualii sunt divizaþi între susþi-nãtorii FSN ºi susþinãtorii partidelor istorice, publicaþiile sunt ºi ele divizate, sindicatele de-abiaapãrute sunt pro sau contra FSN, România ajunge sã fie împãrþitã în douã chiar ºi geografic.Este lansatã ideea cã Moldova, Oltenia, Muntenia ºi Dobrogea sunt de partea FSN, în timpce Bucureºtiul, Ardealul ºi Banatul susþin partidele istorice. Alegerile vor dovedi cã, exceptândjudeþele Harghita, Covasna ºi Timiº, FSN va câºtiga peste tot în România, dar geografiaelectoralã are consecinþe. Maºini cu numãr de Timiº au probleme în Moldova, în timp ce maºinicu numere din Moldova sunt tratate similar în Banat.

Alegerile din 20 mai sunt câºtigate cu un scor zdrobitor de Ion Iliescu ºi de FSN. Ion Iliescuobþine 85%, faþã de numai 66% FSN, devenind principalul vector de imagine al partidului sãu.ªi Radu Câmpeanu a obþinut aproape dublul voturilor pe care le-a obþinut PNL, 10,6%, faþã de6,4%, în timp ce UDMR, cu ale sale permanente 7%, devine al doilea partid din România capondere parlamentarã. Finalul celor ºase luni de acumulare de urã ºi de intoleranþã va izbucnidramatic în 13-15 iunie. S-au construit foarte multe scenarii despre acele zile, fiecare dintre pãrþileimplicate a susþinut vina celeilalte, aducând argumente ºi contraargumente. Cert este cã în 13iunie au fost atacate mai multe instituþii ale statului, dar ºi instituþii de învãþãmânt superior, aavut loc cucerirea consecutivã a Pieþei Universitãþii de cãtre poliþie ºi de cãtre demonstranþi, iarcãtre searã a avut loc atacul asupra TVR, care a culminat cu oprirea emisiei timp de aproapedouã ore. La revenirea acesteia, Rãzvan Theodorescu, preºedintele instituþiei, a þinut o alocuþiune,despre care notezã în cartea sa de memorii:

Am declarat cã Televiziunea va sta la datorie, înaintea unei dezlãnþuiri care – am mai spus, adãugând opropoziþie care mi-a fost inutil reproºatã – mie, ca istoric, mi-a amintit legionarismul.16



În seara acelei zile, guvernul dã publicitãþii un comunicat în care vorbeºte despre acte deterorism legionar. Ion Iliescu se adreseazã naþiunii prin radio ºi apoi prin televiziune în jurulorelor 21.00:

„În cursul dupã-amiezii, acþiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar s-auintensificat. Au fost atacate ºi incendiate clãdirile Poliþiei Capitalei, a Ministerului de Interneºi a Casei de Mode, personalul fiind blocat în interior. Au fost capturate arme. A fost distrus ºiun numãr important de automobile parcate în zonã. Au fost devastate magazine ºi localuripublice. Încercãrile pompierilor ºi ale factorilor de ordine de a interveni au fost sistemeticîmpiedicate de aceleaºi elemente anarhice, legionare. Este de acum clar cã ne aflãm în faþaunei tentative organizate, pregãtite din timp, de a rãsturna prin forþã, prin violenþã dezlãnþuitã,conducerea aleasã în mod liber ºi democratic la 20 mai a.c. Ne adresãm tuturor forþelor demo-cratice ale þãrii care ºi-au dat votul pentru libertate ºi stabilitate în România, cu chemarea dea sprijini acþiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare, de a conlucra cu forþele de ordineºi cu armata pentru restabilirea ordinii, pentru izolarea ºi arestarea elementelor extremiste caretrebuie aduse în faþa justiþiei pentru a da socotealã de cele comise.“ Este cert însã faptul cã,în momentul în care acest mesaj era rostit la televiziune de cãtre omul care strânsese 85% dinvoturille românilor, situaþia din Bucureºti era sub controlul armatei ºi al forþelor de ordine. Îndimineaþa zilei de 14 iunie, în jur de 12.000 de mineri ajung în Bucureºti ºi se strâng în faþaGuvernului. Adrian Nãstase, martor la acele evenimente, rememoreazã:

Am mers la Palatul Victoria ºi am stat într-unul dintre birourile de acolo mai multe ore. În vremea aceea,ministrul apãrãrii, generalul Victor Athanasie Stãnculescu, era plecat în Cehoslovacia. Nimeni nu reuºea sã-lgãseascã la telefon. Guvernul era «apãrat» de foarte multe femei de la APACA. […] În dimineaþa în care auvenit minerii, i-am vãzut pe o fereastrã, veneau dinspre Bulevardul Titulescu. Aveau lãmpaºele aprinse. Sevedeau noaptea, se miºcau, era o imagine de science fiction. În ziua urmãtoare, plimbându-mã prin oraº într-oDacie, ne-au oprit minerii, ne-au controlat… Mi s-a pãrut o realitate din alt secol.17

Ion Iliescu, aflat în sediul Guvernului, le spune: „Vã cer vouã, minerilor, care sunteþi gru-paþi, organizaþi, sã vã îndreptaþi încolonaþi pe bulevard pânã la Piaþa Universitãþii ºi sã o ocupaþidefinitiv. Veþi fi pãzitorii acestui punct central al Capitalei, în colaborare cu forþele de ordine.[…] Asiguraþi paza necesarã împotriva tuturor elementelor extremiste care ar reapãrea în zonã.Sunt atacate sediile partidelor aflate în opoziþie clarã cu FSN, redacþiile ziarelor care au criticatFSN, sediile Universitãþii Bucureºti, institutului de Arhitecturã, dar ºi numeroase persoane carecirculã prin Bucureºti. Minerii cautã dolari, droguri, steaguri verzi, manifeste, arme, dar ºi cal-culatoare, imprimante ºi copiatoare pe care le distrug cu furie. Sunt arestate de cãtre mineripersoane implicate în protestele anti-FSN, dar ºi bãrbaþi aleºi dupã barbã ºi ochelari sau femeialese dupã scurtimea fustei ori dupã cantitatea de fard de pe obraz. În faþa Universitãþii Bucu-reºti se scandeazã „Moarte intelectualilor“, amintindu-se de momentul Salamanca 1936, cândreprezentanþi ai Falangei franchiste i-au strigat acelaºi lucru marelui umanist Miguel de Una-muno. Despre acele momente, Emil Constantinescu nota: „Zeci de mãrturii atestã cã mineriierau conduºi de persoane bine informate, dotate cu seturi de fotografii pentru a-ºi identificaþintele. La Universitate, La Casa Scânteii, la sediile partidelor – pretutindeni apãreau aceºtipseudo-mineri, purtând cãmãºi albe contrastând cu feþele teatral înnegrite de cãrbune aleortacilor, ºi invariabila geantã diplomat plinã cu fotografii. […] Povestea dosarului Universitãþii,cu cele aproape 1.000 de pagini pe care l-am depus în zilele urmãtoare, e lungã ºi tristã: dosarul



s-a «pierdut». Când o comisie a Asociaþiei avocaþilor din SUA, American Bar Association, a venitîn România, la procuratura generalã, i s-a comunicat cã nu existã nici un dosar; au venit la Uni-versitate, unde aveam, evident, ºi copia, ºi numãrul de înregistrare la Procuraturã a dosarului, ºis-au întors la Washington, de unde au scris în raportul înaintat Congresului cã în România justiþiaeste aservitã puterii politice ºi nu-ºi meritã numele. La Bucureºti, dosarul a rãmas pierdut.18

În acelaºi timp, în cartea de dialoguri cu Vladimir Tismãneanu, Ion Iliescu considerã cãevenimentele din 14-15 iunie sunt doar urmarea actelor de violenþã din 13 iunie:

Eram la trei sãptãmâni dupã alegeri; cetãþenii se pronunþaserã prin vot, îºi fãcuserã cunoscutã voinþa ºiaºteptau intrarea în normalitate, sfârºitul provizoratului. Repet: de trei sãptãmâni se consumaserã deja primelealegeri libere, atât de aºteptate – ºi regula de bazã a jocului democratic este sã te supui rezultatului scrutinului.ªi se fãceau auzite tot mai des critici motivate din partea populaþiei: „Ãºtia au protestat în timpul campanieielectorale, deºi într-o formã neacceptabilã; dar, acum, scrutinul este clar, populaþia s-a pronunþat. Ce mai cautãacum sã blocheze în continuare centrul Capitalei? De ce puterea nu face ordine? Cum de putem accepta aºaceva?“ Piaþa întreþinea cu stridenþã elemente de anarhie într-o democraþie fragilã, care abia începea sã se struc-tureze. Iar opinia majoritãþii oamenilor reprezenta, fãrã echivoc, o criticã directã la adresa noii puteri, ce fuseselegitimatã de vot ºi învestitã – de acum ºi cu mandat popular – cã nu are forþa necesarã sã facã ordine în Capitalã.ªi la ce am asistat în 13 iunie? Grupuri anarhice incendiind maºinile poliþiei, devastând ºi incendiind sediulPoliþiei Capitalei, al SRI-ului, luând cu asalt clãdirea Ministerului de Interne, devastând clãdirea Televiziuniiºi ameninþând conducerea acesteia. Toate acestea – repet, în 13 iunie – au fost urmãrite cu sufletul la gurã, depopulaþia îngrozitã care nu mai pricepea nimic: cum de e posibil sã se producã asemenea fapte ºi de ce nureacþioneazã nimeni? Toate comentariile din afarã ºi ale unora din interior se limiteazã la mineriade, fãrã sãia în discuþie factorul declanºator: violenþa ºi anarhia din 13 iunie, sfidarea instituþiilor statului. Dar nu mineriierau pricipalii vinovaþi; nu ei provocaserã acele acte de vandalism din ziua de 13 iunie, care au îngrozit populaþia;nu ei au adus anarhia în societatea noastrã. Ei au reacþionat a doua zi, în 14 iunie, ca oameni care se considerauîndreptãþiþi sã apere rezultatul votului, sã apere noua putere de agresiunea unor forþe anarhice. Cã, la rândullor, au comis excese, acte de violenþã, ºi aceasta este adevãrat ºi nu este scuzabil, dar acþiunea lor a fost efectul;cauza o constituiau actele anarhice, nemotivate, din 13 iunie.19

Într-un interviu acordat în 1993, Petre Roman afirma:

În momentul în care minerii s-au îndreptat spre Piaþa Victoriei, ne-am reunit un numãr de persoane, în acelmoment nu-mi amintesc de totalitatea persoanelor care se aflau de faþã, mi-amintesc însã cã am avut o discuþieîn legãturã cu ceea ce urma sã se facã. Propunerea, care nu era numai a mea, era aceea cã minerilor trebuie sãli se asigure o masã caldã, dupã care sã fie reuniþi ºi îndreptaþi spre a se reîntoarce în Valea Jiului. […] Din pã-cate, domnul Iliescu le-a spus, spre surprinderea multora ºi a mea, cã le cere sã meargã sã ocupe ºi sã cureþePiaþa Universitãþii ºi cineva a adãugat „sã planteze flori“, lucru care a avut aprobarea domnului Iliescu.20

Dincolo de marile prejudicii internaþionale pe care acest raid le-a provocat, dincolo de tra-umele individuale, probabil de nereparat, dincolo de crearea unor precedente extrem de peri-culoase (interzicerea unor publicaþii, arestarea oamenilor pe stradã de cãtre civili asistaþi deforþele de ordine, reþinerea de persoane ºi torturarea acestora în anchete ale poliþiei), trebuieobservate rezultatele propagandei.

Având acces doar la televiziunea naþionalã ºi la ziarele locale, bine controlate de guvern,fiind prelucraþi informatic de cãtre liderii lor de sindicat, minerii au construit cel mai clar portretal duºmanului colectiv din toatã epoca post-revoluþionarã. Dacã Marian Munteanu – liderul Pie-þei Universitãþii – avea barbã, toþi cei cu barbã erau potenþiali duºmani. Este cunoscut cazul unuijurnalist care cu o zi înainte lãudase acþiunea minerilor ºi care, având barbã, a fost crâncen bãtut.Acuzele lansate de televiziune ºi de presa pro-FSN despre existenþa dolarilor, a drogurilor ºi



a armelor între manifestanþii care susþineau partidele istorice au fost luate tel-quel de mineri, careau cãutat aceste produse în fiecare sediu devalizat. Poveºtile legate de implicarea vinovatã aOccidentului în manifestaþiile împotriva lui Ion Iliescu ºi a FSN au fost materializate în agre-sarea mai multor strãini prinºi pe stradã ºi în distrugerea calculatoarelor ºi a copiatoarelorconsiderate a fi o parte din contribuþia strãinã la marele plan de destabilizare a tinerei democraþiiromâneºti. Nimic din epoca post-revoluþionarã nu se va mai asemãna cu primele ºase luniale anului 1990. Ca într-un manual de propagandã, toate tehnicile cunoscute ºi experimentateîn secolul XX, dar ºi în cele anterioare, au fost testate, voit sau nu, pe populaþia româneascã.

În capitolul anterior am citat clasificarea lui Jean-Marie Domenach în ceea ce priveºtetehnicile propagandei. Le regãsim în totalitate dezvoltate în România anului 1990: inamiculunic sau chipul duºmanului colectiv (legionarul sau comunistul), deformarea ºi caricaturizareaadversarului (Doina Cornea este unguroaicã, Ion Iliescu este þigan rus, Marian Munteanu estetoxicoman, Radu Câmpeanu a fost proprietar de bordel la Paris), orchestrarea, transferul ºicontagiunea.21 Un alt element important a fost confruntarea, inegalã, desigur, dar extrem deimportantã, dintre douã sisteme de comunicare. În societãþile închise, aceastã confruntare nuputea avea loc, fiindcã era reprimatã de sistemele de represiune.

În tranziþia româneascã de la totalitarism la democraþie, confruntarea a existat. Piaþa ºi-aconstituit ºi ºi-a enunþat valorile ºi solicitãrile, ºi-a constituit propria sa propagandã, în care aparcurs aceiaºi paºi ca ºi sistemul cu care lupta, ºi a reuºit sã adune un numãr de adepþi. Piaþaa fost învinsã în primã fazã de inegalitatea mijloacelor de comunicare pe care le avea la dis-poziþie, în a doua fazã de scrutinul din 20 mai, care a definit majoritatea dominantã din Româ-nia, ºi de-abia în a treia fazã de o combinaþie între forþele de ordine ºi grupuri aparent voluntarede cetãþeni. Din punctul de vedere al comunicãrii se poate constata cã acolo, în Piaþa Univer-sitãþii, s-au pus bazele celor douã modele care vor fi folosite în toþi anii care vor urma în Româ-nia: unul legalist, populist, conservator ºi forþat serios, al structurii FSN (sau al urmaºiloracesteia), ºi celãlalt civic, european, modern ºi forþat amuzant, al opoziþiei. Propaganda tota-litarã care a funcþionat în România lui Ceauºescu a avut contribuþia ei decisivã în primãvaralui 1990, dar dupã 13-15 iunie, efectele acesteia s-au diminuat simþitor, pânã când, o datã cuapariþia televiziunilor private, au dispãrut cu totul. România evolua deci de la propagandacanalului unic spre propaganda multi-canal.

2.3. Mai 1990 – septembrie 1992

Începutã în forþã prin conflictul din Piaþa Universitãþii, guvernarea FSN este marcatã demari tensiuni sociale ºi de o tot mai proastã relaþie cu presa. Întreaga varã a anului 1990 esteacoperitã de mari acþiuni de protest mitingul din 13 iulie al studenþilor bucureºteni, denumit„marºul alb“, solicitã eliberarea lui Marian Munteanu, arestat în 14 iunie, ºi declanºarea uneianchete privind evenimentele din 13-15 iunie. În august, manifestaþiile se reiau în Piaþã. Pe 23august au loc ciocniri violente între forþele de ordine ºi protestatari, care aruncã cu pietre dincaldarâm înspre dispozitivele poliþieneºti. Au loc arestãri ºi începe lungul ºir al brutalitãþilorasupra jurnaliºtilor. Sunt sparte aparate de fotografiat, sunt confiscate reportofoane. Din acelezile dateazã celebra decizie a Primãriei Capitalei de interzicere a manifestaþiilor în centruloraºului ºi de a le permite în mai multe parcuri de la periferie. În acelaºi timp, pânã la mineriadadin septembrie 1991, se adânceºte neînþelegerea dintre Petre Roman ºi Ion Iliescu, neînþelegere



care va duce la ruperea FSN din primãvara lui 1992. Realitatea media din România s-a aflatîntr-o continuã dinamicã, numãrul ziarelor private depãºindu-l pe cele deþinute de stat. Anul1991 a marcat începutul radiourilor private, care au spart monopolul radioului public. În iarnalui 1992, când au avut loc primele alegeri locale din România post-revoluþionarã, o bunã partedin populaþie avea acces la surse alternative de informaþii. În aceastã perioadã, statul a continuatsã lupte pentru menþinerea monopolului asupra informaþiilor, reprezentanþii puterii atacând întermeni foarte duri presa care îi critica. Deºi majoritatea atacurilor au fost verbale – atunci s-alansat celebra sintagmã „o anumitã parte a presei“ – au existat ºi metode administrative depenalizare a incomozilor.

Statul deþinea în continuare monopolul asupra fabricilor de hârtie, asupra principalei reþelenaþionale de difuzare a presei ºi asupra tipografiilor. Când minerii au intrat pe 14 iunie înCasa Scânteii pentru a ataca România liberã, sindicatul tipografilor s-a angajat sã nu mai tipã-reascã acel ziar. Încet-încet însã, patronii publicaþiilor private au gãsit cãi alternative de evitarea presiunilor administrative. S-au deschis tipografii private, prima în septembrie 1990, s-aufãcut importuri de hârtie din CSI ºi s-au dezvoltat reþele alternative de difuzare.

În noiembrie 1990 are loc prima liberalizare a preþurilor. Românii încep sã se trezeascã dinvisul post-revoluþionar ºi intrã pe drumul complicat al tranziþiei economice. În acelaºi timp,neînþelegerile mocnite dintre cele douã tabere din FSN ies la ivealã în cadrul întâlnirii camerelorreunite, care are loc la Sala Palatului pe 25 octombrie, când Petre Roman prezintã programulde reformã pe care cabinetul sãu dorea sã-l aplice în economia româneascã. Lãudat atât deliberalii lui Radu Câmpeanu, de liberalii tineri fugiþi din PNL în timpul verii, cât ºi de Ion Raþiu,programul este criticat de Alexandru Bârlãdeanu, preºedintele Senatului ºi unul din greii grupuluiIliescu. De altfel, Ion Iliescu îi declarã lui Vladimir Tismãneanu:

Preºedintele Senatului (Alexandru Bârlãdeanu) îi fãcuse destule reproºuri pentru felul în care a procedatîn toamna lui 1990, la liberalizarea preþurilor, fãrã a se consulta ºi a cere mãcar avizul Parlamentului.22

În zilele care au urmat, diverºi parlamentari ai FSN au cerut temporizarea mãsurilor dereformã ºi reducerea dimensiunii „terapiei de ºoc“. În faþa acestor presiuni ºi vrând sã cunoascãreacþia popularã, guvernul Roman comandã un sondaj de opinie din care sã vadã care este per-cepþia cetãþenilor faþã de mãsurile de liberalizare a preþurilor. Datele, considerate bune de membriicabinetului, indicau totuºi o scãdere a intenþiilor de vot cu aproape 12% faþã de mai 1990, întimp ce 58% din cei chestionaþi continuau sã aibã încredere în guvern.23 Cu toate rezultateleaparent pozitive ale acestui prim sondaj, reacþia la acþiunile de reformã a guvernului a fost dintrecele mai violente. Mitingurile sindicale au crescut exponenþial în ultimele douã luni ale anului1990, revendicãrile acestora nefiind de naturã politicã, ci economicã.

Ilie ªerbãnescu scria în ianuarie 1991:

Într-un singur an, situaþia bugetului s-a inversat cu aproape 120 de miliarde de lei. Visteria este goalã. Bugetulpe anul în curs este proiectat cu un deficit de circa 40 de miliarde de lei. Va fi finanþat acesta prin noi emisiunimonetare fãrã acoperire? Nu existã deja suficientã monedã în exces pe piaþã? Deteriorarea climatului muncii,blocarea investiþiilor, scãderea producþiei ºi prãbuºirea exporturilor au intrat într-un cerc vicios. Confuzia înlegãturã cu preþurile este totalã. În mod evident, economia este scãpatã de sub control, în condiþiile în care regulilestimulative, dar ºi coercitive ale mecanismelor de piaþã n-au luat locul vechilor structuri de comandã. Ne-autrebuit 10 ani de privaþiuni insuportabile pentru a achita o datorie externã de 10 miliarde de dolari. În ultimulan, s-au cheltuit fãrã acoperire circa 5 miliarde de dolari (aproape 2 miliarde rezerve valutare ºi alte 3 miliardeîn contul unei noi îndatorãri). În mod grav, din cele 5 miliarde de dolari, investiþiile în restructurãri economico-industriale reprezintã mai nimic, neexistând, astfel, ºansa vreunei ameliorãri economice viitoare.24



În faþa acestor realitãþi sociale, Alexandru Bârlãdeanu îl atacã din nou violent pe Petre Romanla începutul anului 1991, acuzându-l de „amatorism ºi diletantism în aplicarea reformei“25.

Într-una din cãrþile sale de interviuri, Petre Roman spunea cã Alexandru Bârlãdeanu a fostîntotdeauna împotriva sa ca persoanã.26 În timp ce neînþelegerile din FSN au devenit publice,premierul Petre Roman ºi echipa sa fiind atacaþi serios de presa fidelã lui Ion Iliescu, opoziþiapoliticã ºi cea reprezentând societatea civilã au decis sã se uneascã. Reprezentanþii societãþiicivile ºi-au dat seama cã aceasta – marcatã de confruntãrile violente cu statul din anii 1990-1991, deºi puternicã în Bucureºti ºi în alte câteva centre universitare – era izolatã în contextulnaþional. Propovãduitoare a dialogului social, societatea civilã a fost ultima victimã a propa-gandei în România. Împotriva ei, statul ºi-a folosit forþa atunci când nu a obþinut consensul.În primii ani ai noii democraþii româneºti, deºi fusese garantat dreptul la grevã, aproape oricemiºcare sindicalã era declaratã ilegalã, liderilor greviºtilor nu le era permis accesul la televi-ziunea publicã, iar mesajele acestora erau prezentate distorsionat, pentru a provoca izolarealor în viziunea opiniei publice.

Mult mai puþin subtili ca studenþii sau ca manifestanþii din Piaþa Universitãþii, sindicaliºtiiabordau teme cu un foarte larg rãsunet în opinia publicã. Permanenta referire la deteriorareasituaþiei economice, la nivelul de trai ºi la nivelul salariilor a fãcut ca miºcãrile sindicale sãaibã o audienþã tot mai mare ºi sã constituie un adversar foarte incomod pentru un guvern carenu a excelat niciodatã la capitolul comunicare publicã. În toamna lui 1990 au loc, în mai multelocalitãþi din România – Bucureºti, Cluj, Braºov – întruniri ºi forumuri de constituire a unormari conglomerate ale societãþii civile, care vor avea un rol decisiv în anii urmãtori. În octom-brie, ia naºtere la Cluj Forumul Democratic Antitotalitar din România, care înglobeazã 44 deorganizaþii judeþene ale Forumurilor Antitotalitare. În noiembrie, la Bucureºti ia naºtere AlianþaCivicã, structurã apartidã, dar nu apoliticã27, susþinutã de un grup de iniþiativã format din sutede personalitãþi culturale din România. Printre acestea: Gabriela Adameºteanu, Petre MihaiBãcanu, Ana Blandiana, Cãtãlina Buzoianu, Doina Cornea, ªtefan Augustin Doinaº, SorinDumitrescu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Alexandru Paleologu, Octavian Paler, LucianPintilie, Mihai ªora, Stelian Tãnase. Declaraþia de principii adoptatã cu aceastã ocazie devineprima formulã ideologicã de rezistenþã la hegemonia partidului condus de Ion Iliescu. Din nefe-ricire pentru viaþa politicã naþionalã, va fi ºi singura pentru o foarte lungã perioadã de timp.

Societatea româneascã se zbate într-o crizã gravã din care nu poate ieºi decât printr-un efort al nostru,al tuturor. […] România se gãseºte prinsã într-un angrenaj putând duce la catastrofã dacã grupurile, perso-nalitãþile, persoanele care au dovedit ataºament pentru democraþie ºi valorile civilizaþiei europene nu întreprindo largã acþiune în cadrul societãþii civile. Viitorul nu depinde decât de hotãrârea noastrã de a ne dedica înîntregime redresãrii naþionale. […] Alianþa Civicã considerã ca factori agravanþi multiplele forme de intoleranþã,mistificare, urã, corupþie, egoism, rea-voinþã. Alianþa Civicã militeazã pentru eradicarea tuturor acestora ºisusþine cã avem nevoie de adevãr ca de pâine. Fãrã o reînviere grabnicã a valorilor morale afirmate în Revo-luþie, poporul nostru este în pericolul de a se scufunda în haos ºi barbarie. […] Ne pronunþãm pentru o Con-stituþie care sã garanteze toate libertãþile din democraþiile tradiþionale. Respectul pluralismului, al dreptului deasociere, asigurarea drepturilor omului, libertatea presei sunt valori în afara cãrora societatea civilã ºi statul dedrept nu pot exista. […] Alianþa Civicã apãrã fãrã rezerve valorile europene, cãrora prin origine, mentalitateºi tradiþie îi aparþinem. […] Alianþa Civicã se manifestã împotriva oricãror forme de violenþã, inclusiv ame-ninþarea cu folosirea ei. Alianþa Civicã cheamã Biserica sã sprijine eforturile de reînviere a societãþii civileºi sã-ºi asume rãspunderile ce-i revin.28



Prin acest document, Alianþa Civicã preia mesajul Pieþei Universitãþii ºi timp de ºase ani,pânã la victoria CDR din 1996, îl va disemina prin toate mijloacele comunicaþionale posibile.Se vãd, din acest prim text, tendinþele pe care va înainta demersul opoziþiei. În primul rând,asumarea Revoluþiei din altã perspectivã decât cea utilizatã de Ion Iliescu ºi dobândirea uneialte legitimitãþi decât cea pe care o avea preºedintele în funcþie. Valorile morale pe care Revo-luþia s-a bazat sunt cele la care face referire manifestul Alianþei Civice, valori despre care IonIliescu a vorbit foarte puþin. În al doilea rând, identificarea democraþiilor occidentale ca mo-del de urmat, în contradicþie cu democraþia originalã la care se referea ºeful statului. ªi, în altreilea rând, continuarea polemicii dintre apartenenþa lui Ion Iliescu la spaþiul sovietic ºi a repre-zentanþilor societãþii civile la cel euro-atlantic. Noutatea demersului Alianþei Civice constãîn introducerea, în premierã în disputa politicã post-revoluþionarã, a unui mesaj constructivalãturi de cel demolator, negativ. Este adevãrat cã în anii care vor urma, majoritatea campaniilorpe care Alianþa Civicã le va face va fi negativã, dar la fel de adevãrat este cã va exista în perma-nenþã o ofertã proprie, care va coagula mesajul opoziþiei în jurul valorilor morale ca bazã fun-damentalã a oricãrui act politic. Pe 15 noiembrie 1990, la împlinirea a trei ani de la revolteledin Braºov ºi a ºase luni de la cea de-a treia venire a minerilor la Bucureºti, Alianþa Civicãorganizeazã un miting uriaº (estimãrile vorbesc de câteva sute de mii de persoane), care va fitransmis la buletinul de ºtiri al televiziunii naþionale. Simultan, au loc mitinguri de dimensiunidiferite în alte 10-12 oraºe, care transformã Alianþa Civicã într-o redutabilã forþã de opoziþie.Dan Pavel relateazã în cartea sa ºocul pe care l-au trãit ieºenii, locuitori ai unui oraº în proporþiecovârºitoare fesenist, atunci când au vãzut mai mulþi lideri ai Alianþei Civice în balconulhotelului Traian ºi au auzit pe viu alte pãreri decât cele oficiale.29

O miºcare importantã în viaþa politicã a fost reapariþia pe 17 noiembrie 1990 a PCR. Prinmai multe artificii administrative, defunctul partid comunist s-a aliat cu altã formaþiune politicã,dând naºtere Partidului Socialist al Muncii, condus de un fost prim-ministru din epoca de aur,Ilie Verdeþ. „PSM s-a considerat iniþial urmaº al fostului partid comunist, în parte din raþiunipropagandistice – pentru recuperarea numãrului mare de activiºti ai acestuia, pe care Revoluþiaîi împinsese cãtre periferia societãþii – în parte din raþiuni pragmatice, legate din intenþia iniþialãde a revendica mãcar ceva din avuþia fostului partid comunist.“30 Aceastã înfiinþare a generatmari miºcãri de protest, dar în acelaºi timp, a permis FSN sã nu mai fie „urmaºul PCR“. Pe eºi-cherul politic exista un partid asumat de sorginte comunistã, condus de un înalt oficial al PartiduluiComunist ºi care promova o ideologie foarte apropiatã de cea comunistã. PSM va accede ºi înParlament, prin cooptarea în rândurile sale a doi transfugi de la FSN.

În martie 1991, Petre Roman este ales, în urma unei ºedinþe furtunoase, lider naþional alFSN, iar Ion Aurel Stoica – preºedinte executiv. În discursul sãu, Petre Roman criticã forþeleconservatoare care se opun reformei economice ºi cursului ireversibil pe care s-a înscris Româ-nia. Domniþa ªtefãnescu citeazã un comentariu al lui Silviu Brucan, care spune cã la ConvenþiaNaþionalã a FSN a avut loc o luptã aprigã între „junii turci“ reformatori, conºtienþi cã partidullor are nevoie de o nouã faþã, ºi „grupul marþienilor, bârlãdenilor ºi ºtefan-gheorghienilor dinDealul Cotrocenilor, care se agaþã cu disperare de poziþiile-arici ale nomenclaturii“31. A douaetapã a liberalizãrii preþurilor duce la escaladarea conflictelor sociale, dar ºi a conflictelor dininteriorul FSN. Ca replicã la victoria sa în Convenþia Naþionalã, deputaþi ºi senatori înfiinþeazãun grup parlamentar relativ independent politic, „FSN-20 mai“. Alexandru Bârlãdeanu repu-diazã politica de reformã a guvernului ºi criticã numirea lui Petre Roman drept lider naþional



al FSN. Adrian Severin noteazã cu referire la acest moment: „Cu privire la cea de-a doua te-mã (Petre Roman – lider naþional), preºedintele Senatului începe prin a evoca modul în carefostul dictator Nicolae Ceauºescu acaparase puterea în stat, continuã printr-o comparaþie a aces-tei istorii cu felul în care dictatura fascistã – cea nazistã ºi cea franchistã – se instalaserã înItalia, Germania ºi Spania, spre a încheia cu ideea cã Petre Roman, recent ales ca lider naþionalal partidului de guvernãmânt, în baza unui statut ce-i obliga pe parlamentarii FSN sã-ºi sprijinepropriul guvern, era pe punctul de a deveni un alt dictator – un führer, un duce, un caudillo.De aici, din faptul cã ºeful unui partid se numea lider, iar membrilor partidului li se cereadisciplinã în lupta politicã se trãgea concluzia, cel puþin forþatã, cã întreaga þarã se afla pepunctul întoarcerii la totalitarism ºi cã, întrucât, desigur poporul nu iubea totalitarismul, domnulBârlãdeanu era legitimat prin chiar voinþa popularã sã conducã lupta aleºilor naþiunii, precumodinioarã Cromwell sau V.I. Lenin, ori – dupã aceea – Hasbulatov, împotriva despotismului.Parlamentul este chemat, practic, la rãzboi împotriva guvernului ºi aceasta nu de cãtre vreunlider al opoziþiei, ci chiar de cãtre preºedintele Senatului, ajuns în funcþia respectivã tocmai dato-ritã partidului de guvernãmânt, al cãrui preºedinte era prim-ministru.“32 Ciocniri de ºi mai mareintensitate între cele douã tabere din FSN, dar ºi între FSN ºi opoziþie – care sfârºeºte prin aboicota votul – au loc cu ocazia dezbaterii Legii Privatizãrii,

În acest timp, în România miºcãrile sindicale erau la apogeu. Simultan, opoziþia organizamitinguri pentru democraþie, Liga Studenþilor comemora un an de la Piaþa Universitãþii, alteorganizaþii civice atacau semnarea de cãtre Ion Iliescu a Tratatului cu URSS, iar dinspre Chi-ºinãu spre Bucureºti se înfiripau primele poduri de flori. Petre Roman îºi remaniazã cabinetulîn care îl strecoarã pe liberalul Dinu Patriciu, care însã nu trece de votul Parlamentului. În lu-me, Boris Elþân devine preºedinte al Rusiei, Mihail Gorbaciov primeºte Premiul Nobel pentruPace, se desfiinþeazã Tratatul de la Varºovia ºi CAER-ul, Partidul Comunist al Uniunii Sovieticerenunþã la doctrina comunistã, adoptând o platformã social democratã, Irakul invadeazã Kuwei-tul ºi în Iugoslavia începe rãzboiul civil, care va dura 10 ani. La Moscova, pe 19 august, lideriai Partidului Comunist al URSS îl înlãturã de la putere pe Mihail Gorbaciov ºi instituie stareaexcepþionalã pe tot teritoriul imperiului. Susþinut de populaþia din Moscova ºi de o parte aforþelor armate, Boris Elþân întoarce situaþia, asediazã Parlamentul, îi aresteazã pe conducãtoriipuciului ºi-l repune în drepturi pe Gorbaciov, în aplauzele întregului Occident. Ca urmare aacestui moment, Partidul Comunist din URSS este dizolvat ºi URSS dispare ca entitate politicã.Mai multe foste republici unionale îºi declarã independenþa. Printre acestea ºi Republica Mol-dova, confruntatã însã chiar din prima clipã cu secesiunea transnistreanã ºi cu prezenþa înteritoriul naþional a Armatei a 14-a ruse.

La Bucureºti, degradarea imaginii lui Petre Roman continuã. Epoca propagandei trecea rapidºi locul ei era luat de comunicarea deschisã, comunicare în care presa avea rolul fundamental.Petre Roman era atacat de presa privatã, de presa partidelor de opoziþie, de presa fidelã lui IonIliescu ºi, dupã cum declara chiar el, accesul pe postul naþional de televiziune îi era limitat.Imaginea junelui-prim, îmbrãcat în pulover, poliglot ºi avântat din zorii epocii post-revo-luþionare dispãruse aproape complet, fiind înlocuitã de cea a omului care scumpeºte tot ce seputea scumpi, „groparul economiei naþionale“, economie pe care el însuºi o numise un „mor-man de fier vechi“, autorul unui pariu pierdut cu agricultura ºi, nu în ultimul rând, un alogenfãrã pic de sânge românesc, ai cãrui pãrinþi veniserã pe tancurile sovietice în þarã ºi impuseserãcea mai neagrã dintre orânduiri. Majoritatea acestor consideraþii apãreau numãr de numãr în



sãptãmânalul România Mare, revistã care în vara lui 1991 îºi generase propriul ei partid, condusde Corneliu Vadim Tudor. Petre Roman a fost, de fapt, prima victimã a noului context econo-mico-social din România. Erodarea accentuatã a popularitãþii sale a fost provocatã pe de o partede presiunea realitãþii sociale care afecta tot mai mulþi cetãþeni, ºi pe de altã parte de media.Primul premier al noii Românii s-a aflat cam tot timpul la întretãierea dintre agenda populaþiei,agenda media ºi agenda unei bune pãrþi a clasei politice. Mai mult decât atât, opinia publicãfuncþiona încã la nivelul la care acorda o maximã încredere cuvântului scris sau imaginii televizate.La fel cum minerii au cãutat droguri ºi bani falºi în Piaþa Universitãþii fiindcã aºa citiserã în ziaresau vãzuserã la televizor, Petre Roman ºi oamenii sãi au fost rapid caricaturizaþi ºi transformaþiîn vinovaþi pentru toate relele pãmântului. Adrian Severin se întreabã în cartea sa:

Pe ce cale s-a ajuns însã ca prin mass media sã se transmitã opiniei publice o imagine a unui Petre Romancare nu putea fi decât diletant ºi corupt, a unui Anton Vãtãºescu superficial ºi frivol, a unui Adrian Severinaventurist ºi arogant, a unui Victor Babiuc îngust ºi rãutãcios, a unui Bogdan Niculescu-Duvãz egoist ºiiresponsabil?33

Fostul ministru al privatizãrii considerã cã vinovaþii principali ai deteriorãrii imaginii luiPetre Roman ºi a cabinetului sãu sunt, în primul rând Petre Roman, ºi apoi o parte din echipasa de consilieri de profil. În acelaºi timp, trebuie observat cã urmãtorul prim-ministru, TheodorStolojan, beneficiind cam de aceeaºi echipã, a avut rezultate remarcabile. Datele au fost desigurdiferite, dar momentul Petre Roman a fost ultimul în care un guvern din România nu a aplicatpractic deloc strategii de comunicare în timpul mandatului. Comunicarea guvernului Romans-a oprit la campania electoralã. Dupã aceea totul a fost fãcut la întâmplare. Or în faþa atacurilordeosebit de puternice la care a fost supusã, instituþia Guvernului României, fãrã nici o protecþiedin partea nimãnui, a clacat. Niciodatã, din acel moment, un guvern nu a fost atât de atacat detoatã lumea, inclusiv de parlamentarii din propriul partid. ªi niciodatã, din acel moment, unguvern nu a avut o strategie mai modestã de comunicare cu presa, cu opinia publicã ºi cumediul politic. Al patrulea raid mineresc asupra Capitalei, desfãºurat în perioada 25-27 septem-brie 1991, determinã cãderea guvernului Roman ºi o nouã crizã politicã de proporþii. Survenitãla doar o lunã de la tentativa de loviturã de stat de la Moscova, miºcarea sindicalã de la Bucu-reºti a avut cam aceiaºi actori ca în iunie 1990, dar cu un scenariu mult schimbat. Propagandanu a mai fãcut faþã realitãþilor economice ºi sociale. Minerii au venit spre Bucureºti pentru asolicita creºteri salariale ºi nu au mai fost întâmpinaþi de discursuri de bun venit, ci de forþe deordine. Dupã toate aparenþele, puterea de la Bucureºti, sau cel puþin o parte din ea, a fost lua-tã prin surprindere de venirea protestatarilor. Adrian Severin povesteºte ºedinþa care a avut locla Cotroceni în dimineaþa zilei de 25 septembrie, atunci când se aflase cã Miron Cosma ºi ailui erau deja în trenuri:

La Cotroceni, într-o camerã rotundã pe lângã biroul preºedintelui Iliescu, i-am gãsit pe ºeful statului, peprimul-ministru, pe ministrul de stat Eugen Dijmãrescu, pe ministrul apãrãrii Niculae Spiroiu, pe ministrulde interne Doru Viorel Ursu, ministrul transporturilor Traian Bãsescu, pe directorul SRI Virgil Mãgureanu,precum ºi pe unii consilieri prezidenþiali. […] Atmosfera generalã, ca ºi conversaþia, stãteau sub semnul con-fuziei ºi al defetismului. […] Unii susþineau cã primul-ministru ar trebui sã plece imediat în Valea Jiului,alþii cã preºedintele ar trebui sã nu o facã. Dupã ce fiecare dintre aceºtia îºi exprima mai voios, mai în silãdisponibilitatea de de a pleca, noi purtãtori de informaþii soseau spre a se opune categoric unei asemeneadeplasãri, fie pentru cã în condiþiile exacerbãrii violenþei securitatea înalþilor demnitari nu ar fi putut fi apãratã,fie pentru cã – se zicea – la Petroºani nu se mai gãsea nimeni cu care sã se discute, toþi liderii fiind în „trenul



de Bucureºti“. Dacã pânã cu o zi înainte informaþiile concrete ale serviciilor speciale lipsiserã aproape cudesãvârºire, acum aflam cu o precizie uluitoare ºi cu viteza fulgerului cã, în urmã cu numai câteva minute,trenul mineresc nu putuse fi orpit în gara cutare deoarece în cabina locomotivei Diesel (deºi totul pãrea fãcutîn pripã ºi la întâmplare, „minerii“ avuseserã timpul spre a schimba locomotivele electrice, care ar fi pututfi oprite prin întreruperea curentului pe reþea, cu locomotive Diesel ce nu puteau fi oprite decât prin demontareaºinelor sau aºezarea unor obstacole pe ºine) mai mulþi mineri, dotaþi cu topoare ºi cuþite, îl ameninþaserã pemecanic cã îl vor omorî în cazul în care ar fi redus viteza. […] Pe de altã parte, rapoartele poliþiei vorbeaudespre faptul cã în drumul spre Capitalã, drum început, practic, în seara precedentã, rebeliunea provocasedevastarea unor gãri ori chiar a unor localitãþi, distrugerea bunurilor proprietate privatã ale unor persoanefizice, maltratarea ori chiar uciderea unor oameni. […] Faþã de situaþia descrisã, ministrul trasporturilor, TraianBãsescu, spunea cã nu poate opri trenul pe traseu întrucât… potrivit convenþiilor internaþionale în materie,era interzisã blocarea liniilor de cale feratã, aceasta putând produce accidente feroviare; ministrul de interneDoru Viorel Ursu se plângea cã nu poate face mare lucru, întrucât nu i-au sosit din strãinãtate maºinile specialefolosite în Occident pentru a stropi cu apã pe demonstranþii violenþi – maºinile pompierilor nefiind utilizabilepentru cã jetul de apã proiectat de acestea este prea puternic – ºi nici nu dispune de arme cu proiectile decauciuc, necesare pentru dispersarea atacurilor la care ne puteam aºtepta (în ciuda acestei informaþii, pestecâteva zile, la Palatul Cotroceni, s-a tras cu gloanþe de cauciuc împotriva celor care scandau „Jos Iliescu!“,fãrã nici cea mai micã tentativã de a lua cu asalt reºedinþa prezidenþialã); […] Mult mai târziu, aveam sãaflãm cã printr-o ciudatã coincidenþã – probabil încã una din nenumãratele „coicidenþe“ sub semnul cãroraa stat întreaga guvernare Roman – exact în ziua în care a izbucnit rebeliunea, ca niciodatã, întreg contingentulde jandarmi care efectuase stagiul militar în termen fusese lãsat la vatrã. Forþele de ordine pe care putea deciconta Ministerul de Interne erau considerabil diminuate.34

Deºi mai puþin contondent pentru civili, raidul lui Miron Cosma din septembrie 1991 a fostcomparat de mai mulþi analiºti cu o loviturã de stat, iar condamnarea ulterioarã a lideruluiminerilor a venit ca urmare a momentului 1991, nu a celui din iunie 1990. Începutã ca un conflictde muncã, pe care guvernul nu a reuºit sã-l soluþioneze, a patra mineriadã a fost marcatã deconfruntãri violente între mineri ºi scutieri care au reuºit în câteva rânduri sã-i respingã ºi dinfaþa Guvernului, ºi din faþa Televiziunii.

Rãzvan Theodorescu, preºedintele de atunci al TVR, descrie noaptea de 25 spre 26 septembrie:

A urmat o altã noapte infernalã. Puþini mineri beþi – participaserã la devastarea unui depozit de spirtoase,chiar peste drum de blocul turn, la colþul Dorobanþilor cu Pangratti – ºi mulþi, foarte mulþi indivizi la fel debeþi, din obiºnuita „pegrã“ care se plictisise de atâta inactivitate, au încercat sã forþeze intrarea în Televiziune.[…] Armata, la care fãcusem apel, a respins atacurile cu grenade lacrimogene. […] Tensiunea urca din nou,paralel cu detunãturile ºi cu poluarea insuportabilã a atmosferei. Toatã lumea lãcrima abundent din pricinasubstanþelor ce se rãspândeau în aer ºi în iarbã.35

Lozincile minerilor erau violent anti-guvernamentale, solicitau îngheþarea preþurilor ºi opri-rea reformei economice, demisia guvernului, dar ºi demisia lui Ion Iliescu. Pe 26 septembrie,dupã mai multe asalturi asupra clãdirii guvernului, se obþine depunerea mandatului cabinetuluiRoman. Miron Cosma încearcã sã-i îndrepte spre garã, spunându-le cã ºi-au îndeplinit misi-unea, dar minerii nu-l ascultã ºi fac o vizitã ºi Adunãrii Deputaþilor, unde poartã discuþii cu oparte din parlamentari.

Domniþa ªtefãnescu descrie scene aproape amuzante de la aceastã întâlnire:

Dupã-amiazã pãtrund (fãrã sã se încerce interzicerea accesului lor) în sala de ºedinþe a Adunãrii Deputaþilor,unde cer demisia lui Ion Iliescu ºi satisfacerea tuturor revendicãrilor pentru care au venit la Bucureºti. Stimulatde accesele anticomuniste ale minerilor, Sergiu Cunescu (preºedintele PSDR) cere demisia din Parlament afoºtilor membri ai PCR. Deputatul þãrãnist Ioan Alexandru, cu crucifixul în mânã, binecuvânteazã asistenþa



de la microfon: „De acum avem o þarã unitã, creºtinã. Fãrã violenþã“. În situaþia datã a dispãrut ºi clopoþelulcu care Preºedintele Adunãrii Deputaþilor, Dan Marþian, îºi asigura autoritatea în faþa colegilor, dar AghataNicolau i-a promis cã-i va aduce un zurgãlãu maramureºan. Deputaþii le explicã minerilor cã nu Parlamentulîl poate demite pe Preºedintele þãrii ºi le sugereazã sã-l viziteze la Cotroceni, pentru a-i cere demisia.36

Ceea ce minerii vor face a doua zi, scandând pe drum lozincile Pieþii Universitãþii. Ion Iliescurememoreazã în cartea sa, Revoluþie ºi reformã, întâlnirea cu oamenii lui Miron Cosma:

Ajunºi la Palatul Cotroceni, minerii au fost de acord sã desemneze o delegaþie pentru întâlnirea cu Preºe-dintele. Am purtat aceastã discuþie – pe 27 septembrie – care s-a imprimat ºi a fost ulterior transmisã integralla radio ºi la televiziune. În cursul discuþiei, am condamnat ferm acþiunile lor anarhice, lipsa de respect faþã delege ºi instituþiile statului, pierderile provocate ºi atmosfera de groazã instauratã. Le-am spus, de asemenea, cãpretenþia lor de a solicita prezenþa primului-ministru pentru a negocia la faþa locului probleme de revendicãrisalariale este nerezonabilã. Membrii guvernului au alte rãspunderi ºi nu pot fi blocaþi pentru rezolvarea unorconflicte de muncã în fiecare întreprindere, de cele mai multe ori nedispunând de nici un fel de posibilitãþide a le rezolva. Le-am spus, de asemenea, cã nu se rezolvã problemele dificile ale tranziþiei, ale economiei ºireformei prin schimbarea primului-ministru sau a Preºedintelui. Discuþia s-a terminat prin angajamentul lorde a se întoarce în ordine acasã, redactând un comunicat asupra convorbirilor. Cu aceasta s-a dezamorsat unconflict care a produs mari emoþii ºi care ne-a adus, din nou, mari deservicii pe plan internaþional. Ceea cem-a surprins a fost reacþia ulterioarã a domnului Petre Roman, prin rãstãlmãcirea acestor evenimente. În pri-mul rând, el a considerat nepotrivitã întâlnirea mea cu minerii ºi semnarea unui comunicat comun cu un omcare a încãlcat legea. (Este vorba de Miron Cosma, liderul minerilor.) În mod deliberat ignora faptul cã aceastaa fost singura cale de a stinge un conflict pe care el, în calitate de prim-ministru nu l-a putut rezolva. Maimult, cu douã seri în urmã, pe 25 septembrie, mã îndemna ca, prin responsabilitatea pe care o am – de preºe-dinte al Consiliului Suprem de Apãrare – sã decretez stare de asediu. Aceasta ar fi însemnat punerea armateiîn stare de mobilizare, înarmarea cu armament de luptã a unitãþilor de ordine ºi militare, cu consecinþe greude evaluat. Am considerat aventuristã ºi iresponsabilã o asemenea poziþie ºi i-am replicat în consecinþã. Ulteriora contestat ºi acceptarea demisiei, fãcând caz de formularea „depunere de mandat“ – care nu ar fi totuna cudemisia. Cã aceasta ar fi trebuit aprobatã de Parlament! În primul rând, în atribuþiile preºedintelui era clarprecizatã ºi aceea de primire a depunerii mandatului de cãtre premier (ceea ce este absolut echivalent cudemisia). În al doilea rând, în discuþiile cu reprezentanþii tuturor partidelor pentru desemnarea unui nou premier,nimeni nu a ridicat mãcar problema (nici chiar domnul Petre Roman) cã, formal, nu s-ar fi depus demisiade cãtre însuºi primul-ministru. Trebuie de asemenea semnalatã poziþia cel puþin ciudatã a unor formaþiunipolitice. Partidul Naþional Þãrãnesc Creºtin-Democrat avea programat în acele zile Congresul Naþional. Dupãtot ce s-a petrecut, dupã actele de violenþã ºi vandalism sãvârºite de mineri, în ziua de 28 septembrie (deci,dupã discuþia de la Preºedinþie ºi angajamentul luat de mineri de a se reîntoarce acasã, o parte din ei realizânddeja acest lucru) – o delegaþie a minerilor, în frunte cu Miron Cosma, a fost primitã cu aplauze ºi aclamaþiide Congresul PNÞCD, care a ºi scandat cu entuziasm „Jos Iliescu“. Alianþa Civicã – organizaþie ce se pretindenepoliticã, exponentã a societãþii civile – a procurat un numãr de camioane ºi, cu drapelele sale desfãºurate,îi îndemna pe minerii care se îndreptau spre garã sã se reîntoarcã în oraº.37

Primirea triumfalã a minerilor de Congresul PNÞCD, apelul fãcut la TVR de Doina Corneapentru solidarizarea întregii þãri la miºcarea minerilor ºi atitudinile pozitive ale mai multor pur-tãtori de opinie ostili puterii faþã de raidul lui Miron Cosma sunt tot atâtea puncte care dovedescslãbiciunea clasei politice româneºti din acea perioadã, înþelegerea incorectã a dimensiunilorstatului de drept ºi a consecinþelor pe termen mediu ºi lung a acestor atitudini. Mineriada din1999 a lui Miron Cosma, îndreptatã împotriva guvernului CDR, care a avut susþinerea tacitã aunor lideri PDSR ºi manifestã a celor din PRM, a fost identicã din multe puncte de vedere cucea din septembrie 1991. Consecinþele celei de-a patra mineriade sunt impresionante: 4 morþi,455 de persoane spitalizate, pagube estimate la peste 300 de milioane de dolari.



Ecourile internaþionale sunt pe mãsura distrugerilor ºi înseamnã încã un pas înapoi pentrucredibilitatea proceselor democratice din România. Investitorii strãini se opresc din nou dindrumul spre Bucureºti, mai multe vizite ale unor ºefi de stat sau de guvern se amânã, organismelefinanciare internaþionale se decid sã reanalizeze situaþia din þarã. În acest climat de nesiguranþãatât în interior, cât ºi în exterior, este instalat guvernul Stolojan. Alãturi de reprezentanþi ai FSN,în cabinet sunt cooptaþi miniºtri aparþinând PNL (Ministerul Economiei ºi Finanþelor ºi MinisterulJustiþiei), PDAR (Ministerul Agriculturii ºi Alimentaþiei) ºi MER (Ministerul Mediului). În mare,structura cabinetului rãmâne asemãnãtoare cu cea de pe vremea lui Petre Roman.

Noutatea absolutã pe care o aduce Theodor Stolojan este armonia acestuia cu media ºi redu-cerea conflictelor sociale ºi a stãrii de tensiune existente în timpul mandatului Roman. Expli-caþiile succesului de imagine al lui Theodor Stolojan sunt numeroase. În primul rând, anunþareachiar de la numire a intenþiei sale de a nu candida pe nici o listã ºi la nici o funcþie în alegeriledin 1992 îl face o þintã neinteresantã pentru adversarii imediaþi ºi îi deschide, în acelaºi timp,un proiect politic pe termen mediu ºi lung, a cãrui concretizare am vãzut-o în 2004. Practic,declarându-se doar un administrator al României pentru vreo zece luni, pânã la alegeri, TheodorStolojan ºi-a „cumpãrat“ liniºtea atât din partea oamenilor politici, cât ºi din partea mediasau a sindicatelor. Venit sã plece, nu sã stea, Stolojan nu trebuia „desfigurat“ imagologic –cum i se întâmplase lui Petre Roman – ci chiar trebuia încurajat sã-ºi termine mandatul, pentruca în 1992 altcineva sã preia puterea. În acelaºi timp, fiind o personalitate necarismaticã, fãrãtalent oratoric, auster ºi plicticos în exprimare, Theodor Stolojan a folosit din plin sfaturile ºistrategiile consilierilor de imagine pe care i-a avut în jur. Aceºtia au consolidat o relaþie insti-tuþionalã cu media, au generat un numãr mare de întâlniri între premier ºi redactorii-ºefi depublicaþii, l-au determinat pe acesta sã citeascã editorialele diverºilor analiºti ºi sã le comen-teze, în principiu pozitiv, la conferinþele de presã sau chiar sã dea telefoane personale unoradintre ei. Dintr-o instituþie sub asediu în timpul lui Petre Roman, Guvernul a devenit un loc plã-cut ºi primitor pentru jurnaliºti, iar presa a devenit din inamic partener. În timp ce presa salutafericitã aceastã schimbare la faþã, strategiile de comunicare erau îndreptate spre populaþie,unde figura chinuitã a lui Stolojan devenea un arhetip al omului conºtiincios care munceºtedin zori ºi pânã-n searã pentru binele comun.

Dacã duºmanii lui Petre Roman erau, de la un moment dat, prietenii majoritãþii – vezimineriada a patra –, la a cincea venire a minerilor în Bucureºti (500 de oameni sosiþi la nego-cieri salariale, fãrã nici o intenþie de violenþã), opinia publicã a reacþionat împotriva lor ºi is-a alãturat lui Stolojan, pe care l-au susþinut ºi aplaudat când nu a cedat presiunilor sindicale.În cadrul aceluiaºi pachet de imagine, Stolojan venea pe jos la serviciu sau împrumuta douãmonede la metrou la Piaþa Victoriei, fiindcã voia sã meargã acasã ºi nu avea bani la el, saumergea la schi fãrã gãrzi de corp, sau tãia cafeaua de la protocol în Palatul Victoriei ca sãfacã ºi acolo o micã economie, sau explica în termeni foarte tehnici la conferinþe de presãtelevizate mãsurile pe care urma sã le ia. Palid, slab ºi foarte sobru la orice apariþie publicã,marcat de efort, vorbind scrâºnit ºi, de multe ori, greu de înþeles pentru mase, Theodor Stoloana fost construit în antitezã cu Petre Roman ºi, în principiu, cu toatã clasa politicã autohtonãvorbãreaþã, tot mai prosperã ºi mai puþin preocupatã de realitate. Insistenta repetare a neapar-tenenþei sale politice a dus la naºterea mitului tehnocratului, acea pesoanã supercalificatã aflatãdeasupra patimilor politice care, însã, dacã este lãsatã sã lucreze, poate deveni o formã desalvare. În cãutare de soluþii, societatea româneascã se agãþa de modele magice.



Fie cã este vorba de valorile morale ale Alianþei Civice ºi ale opoziþiei unite, fie cã este vorbade tehnocraþia feseniºtilor mai tineri, fie cã este vorba de naþionalismul care va fi, în cele dinurmã, regrupat de PRM, toate sunt soluþii ale clasei politice de a fugi de propria ei imagine, pezi ce trece mai devastatã de neîmplinirile sociale, dar ºi de nerãbdarea unei populaþii aflate înschimbare biologicã ºi în evoluþie informaþionalã.

Referindu-se la guvernarea Stolojan, Ion Iliescu scrie:

Guvernul Stolojan ºi-a propus drept obiectiv esenþial – concomitent cu continuarea procesului de reformãeconomicã ºi o datã cu adoptarea de cãtre Parlament a Constituþiei, precum ºi a legilor privind alegerile locale,parlamentare ºi prezidenþiale – sã asigure buna organizare ºi desfãºurare a alegerilor. Guvernul Stolojan ºi-a îndeplinit aceste obiective, reuºind sã asigure un climat de liniºte ºi echilibru. Ceea ce nu a reuºit a fostobiectivul propus – pe care, de la început, l-am considerat nerealist – de a stopa declinul producþiei industrialeºi de realizare în 1992 a unei „creºteri zero“. În realitate, în 1992 s-a înregistrat o scãdere a producþiei industriale– de circa 20% – cu deteriorarea, în consecinþã, a puterii de cumpãrare ºi veniturilor populaþiei. Însã ceeace a impresionat plãcut în stilul de muncã al domnului Stolojan au fost spiritul practic, profesionist, în abordareaproblemelor economice ºi modul nespectaculos, simplu ºi deschis de abordare a problemelor dificile ºi aunor mãsuri nepopulare, dar necesare atât în dialogurile cu reprezentanþii sindicatelor, în discuþiile cu repre-zentanþii presei, cât ºi în apariþiile publice la televiziune.38

Unul dintre testele majore de care a trebuit sã treacã FSN a fost referendumul din 8 decem-brie 1991 pentru votarea noii Constituþii. Act politic fundamental al României post-comuniste,Constituþia a fost obiectul unor dezbateri politice nesfârºite, al unor mitinguri de protest ºi alunor luãri de poziþie care oscilau între demagogie ºi realism, între naivitate ºi rea-credinþã. Înacelaºi timp însã, cele 7 milioane de voturi în minus de la referendum au demonstrat cã neco-nectarea opiniei publice la agenda politicã poate avea consecinþe extrem de grave. PopulaþiaRomâniei nu a fost, în acest caz, þinta unei campanii de comunicare (aºa cum s-a întâmplatpeste 12 ani, în 2003), ºi de aceea a tratat acest eveniment major cu rãcealã.

În noiembrie, în cursul mai multor întâlniri, reprezentanþii formaþiunilor politice ºi civice gru-pate în Forumul Democratic Antitotalitar au decis înfiinþarea unei structuri politice capabile sãse opunã FSN în alegerile anului 1992.

Membrii fondatori ai Convenþiei Democratice din România au fost: PNÞCD, PNL, PSDR, UDMR, PER,PAC, Partidul Unitãþii Democratice, Uniunea Democrat Creºtinã, AFDPR, Alianþa Civicã, Sindicatul politic„Fraternitatea“, Uniunea Mondialã a Românilor Liberi, Solidaritatea Universitarã, Asociaþia „România viitoare“.Aceastã coaliþie avea sã-ºi aleagã drept simbol electoral cheia ºi avea sã joace un important rol politic vremede opt ani. În felul acesta, forþele democratice reunite sub un simbol comun, într-o organizaþie cu identitateprecisã, se fereau de consecinþele inducerii în eroare a publicului prin fenomenul reduplicãrii instituþionale,care dusese la apariþia unor obscure partide „agrariene“, „liberale“ sau „monarhiste“, dar ºi a unor asociaþiipseudocivice, pe modelul GDS sau AC. Puterea fesenistã nu a mai avut resursele necesare reduplicãrii insti-tuþionale a CDR, fiind ea însãºi preocupatã cu tendinþele de scindare interioarã a FSN, ceea ce pânã la urmãs-a ºi întâmplat.39

Campania electoralã pentru alegerile locale din iarna lui 1992 aratã cu totul altfel decâtcursa FSN-ului din mai 1990. CDR se prezintã unitã sub semnul electoral al cheii în timp ce,chiar în zilele campaniei, 40 de senatori ai FSN pornesc în Parlament o anchetã împotriva cole-gului lor de partid Petre Roman. Deºi se axeazã pe mesajul anticomunist, mesajele CDR suntmai pragmatice ºi – mai ales în marile oraºe – se bazeazã pe personalitãþile pe care le susþineapentru funcþiile de primar ºi de consilier. În acelaºi timp, mobilul atacului CDR este situaþia



economicã tot mai îngrijorãtoare ºi izolarea internaþionalã a României. Evoluþia situaþiei dela Moscova, conflictul dintre trupele moldovene ºi cele transnistrene, declaraþiile rãzboiniceale generalului Lebed, ºeful armatei a 14-a staþionate în Transnistria, conform cãruia în 48 deore poate ajunge în fruntea tancurilor sale la Bucureºti, escaladarea conflictului din Iugoslaviaºi iminenþa rãzboiului din Golf împotriva lui Saddam Husein au dus la reconsiderarea poziþieiunui procent important (nu majoritar) de români faþã de Occident ºi mai ales faþã de instituþiilede securitate occidentale. FSN ºi-a continuat strategia din 1990, denigrând opoziþia unitã, atrã-gând atenþia asupra pericolului maghiar (mai mulþi lideri UDMR inflamaserã spiritele vorbinddespre autonomie teritorialã în toamna lui 1991 ºi în iarna lui 1992) ºi bazându-se pe legiti-mitatea FSN obþinutã în zilele grele ale Revoluþiei.

Tehnicile de campanie au fost tot rudimentare, materialele video au fost realizate pe suportVHS sau în cel mai bun caz SVHS, iar punctul central al campaniei a fost confruntarea finalãdin Bucureºti dintre candidatul FSN, Cazimir Ionescu, ºi candidatul CDR, Crin Halaicu, câº-tigatã de acesta din urmã datoritã dezinvolturii sale ºi a unei bune pregãtiri a platformei elec-torale. Halaicu s-a referit mult mai mult la aspectele tehnice ale conducerii oraºului, în timpce Ionescu a insistat pe latura politicã a confruntãrii. În spoturile CDR au fost prezentate pentruprima datã imagini filmate în Bucureºti în timpul mineriadei din 13-15 iunie. În þarã, FSN acâºtigat alegerile locale cu un scor de 33,6%, jumãtate din rezultatul din 20 mai 1990. CDRa obþinut 24,3%, devenind a doua forþã politicã din România ºi un adversar extrem de puternicpentru FSN. De asemenea, CDR a câºtigat postul de primar în mai multe oraºe mari, printrecare ºi pe cel din Bucureºti ºi din cele ºase sectoare ale capitalei. S-a instituit, din aceste alegeri,o tendinþã care a fost respectatã în anii care au urmat. Partidul lui Ion Iliescu, indiferent de nu-mele purtat, a câºtigat alegerile în Moldova, Muntenia ºi Oltenia, în timp ce alianþa de centru-dreapta a câºtigat în Transilvania, Banat ºi Bucureºti. Pensionarii, oamenii mai puþin educaþiºi cei din spaþiul rural ºi din micile oraºe au votat cu preponderenþã pentru FSN, iar cei maitineri, mai educaþi ºi cei din oraºele mari au votat cu CDR. Un alt partid care s-a remarcat laaceste alegeri locale a fost PDAR, condus de Victor Surdu, partid care a câºtigat prin alegereala nivel sãtesc a unor candidaþi la funcþiile de primar sau de consilier recunoscuþi ºi respectaþiîn comunitãþile lor. Deºi Victor Surdu se comportase ca un om de casã al FSN, partidul sãu aprimit voturi din spaþiul electoral al FSN, atacând politica agricolã a guvernului Roman.

La numai o lunã de la alegerile locale, scindarea din FSN devine realitate. Din confruntareagrupurilor din jurul lui Petre Roman ºi Ion Iliescu rezultã douã partide noi, cu denumiri asemã-nãtoare: FSN ºi FDSN. Divorþul este însoþit de o susþinutã campanie electoralã pentru voturiîn interiorul partidului. Grupul din jurul lui Petre Roman preia, atât de evident, sloganuri ºiatitudini din Piaþa Universitãþii încât unul dintre reprezentanþii grupãrii Iliescu exclamã lamicrofon: „Scoateþi Piaþa Universitãþii din salã!“, la care din partea cealaltã i se rãspunde:„Atunci trebuie sã-l chemaþi pe Miron Cosma!“40. Nevoia de relegitimizare îl împinge pe PetreRoman spre cei cu care s-a aflat într-un conflict ireconciliabil pânã la cãderea guvernului sãu,în septembrie 1991. Devenit peste noapte partid de opoziþie, FSN-Roman adoptã imaginea uneiopoziþii cu vechime, pentru a se putea poziþiona pe scena politicã astfel încât sã-ºi poatã con-strui oferta electoralã. Gruparea cealaltã se identificã în continuare cu Revoluþia (prima denu-mire adoptatã de grupul anti-Roman a fost FSN–22) ºi cu Ion Iliescu, pe care acest partidanunþã deja cã-l susþine pentru o nouã candidaturã. Tot cu aceastã ocazie, reprezentanþii nouluipartid îl atacã dur pe Petre Roman, reproºându-i ºi originea sa etnicã, precum ºi trecutul



comunist al tatãlui sãu. Imediat dupã rupturã, partidul lui Petre Roman începe sã-ºi construiascão imagine de reformatori veniþi din partea stângã a spectrului politic, chiar cu accente tehno-cratice, care se opun, alãturi de partidele de centru-dreapta, stângii neocomuniste reprezentatede FDSN. Faptul cã alãturi de Petre Roman au rãmas aproape toþi miniºtri din cabinetul sãuºi apoi cei din cabinetul Stolojan a permis FDSN ca în alegerile din toamnã sã arunce întreagavinã a guvernãrii asupra FSN ºi sã se prezinte în faþa electoratului ca un partid nou ºi nepãtatde eºecurile guvernãrii. Mai mult, neparticiparea lui Theodor Stolojan la lupta electoralã a fãcutca Petre Roman sã parã singurul vinovat de înrãutãþirea condiþiilor de viaþã din cei doi ani scurºide la Revoluþie.

În primãvara lui 1992 are loc prima vizitã a lui Mihai I în România, dupã 45 de ani de laabdicarea impusã de liderii comuniºti pe 31 decembrie 1947. Primirea pe care populaþia capi-talei i-o face suveranului este spectaculoasã. Peste jumãtate de milion de oameni ies sã-lîntâlneascã în diverse împrejurãri. Cu toate acestea, miºcarea monarhistã din România nu areo susþinere mai mare de 5-7%. Decizia lui Radu Câmpeanu, liderul PNL, de a-l propune peMihai I candidat la preºedinþie este probabil o consecinþã a vizitei, sau un gest de derapaj poli-tic. De fapt, anul 1992 nu a fost cel mai bun pentru liderul liberal. Înainte de a-i face insolitapropunere fostului rege al României, Radu Câmpeanu decide pãrãsirea CDR. Aceastã miºcarepoliticã va consacra în câteva luni PNÞCD ºi pe Corneliu Coposu ca fiind adevãraþii ºi singuriilideri ai opoziþiei din România. Dacã poziþia de portdrapel al luptei anti-FSN era deþinutã înprimãvara lui 1992 de PNL, prin gestul lui Radu Câmpeanu, PNÞCD devine pentru urmãtoriiopt ani singura alternativã realã la partidul lui Ion Iliescu, ºi va trebui ca liberalii sã facã multeeforturi în 1994 ºi 1995 pentru a fi reprimiþi în CDR.

Înainte de campania electoralã din toamna lui 1992, situaþia politicã suferise modificãrisemnificative faþã de alegerile din 1990 ºi chiar ºi faþã de localele din iarnã. Dacã în 1990blocul FSN avea în faþã trei partide istorice timide, neorganizate ºi cu mari probleme de comu-nicare, acum opoziþia se prezenta unitã (retragerea PNL fusese urmatã de intrarea PNL-ATîn CDR ºi de sciziunea grupului PNL-CD din partidul lui Radu Câmpeanu) ºi consolidatã deun rezultat bun în locale. Dacã la locale se aflaserã faþã în faþã FSN ºi opoziþia unitã ºi doaraceste douã forþe politice au contat în confruntare (facem abstracþie de prestaþia bunã a PDAR,deoarece aceasta nu s-a materializat într-un procent semnificativ de voturi), la generalele din1992, pe lângã CDR ºi FDSN, este prezent în competiþie ºi FSN-ul lui Petre Roman. Alãturide aceºti actori politici poate emite pretenþii electorale ºi grupul partidelor din marginea spec-trului politic, PSM, PRM ºi PUNR.

La alegerile prezidenþiale, Ion Iliescu îi are în faþã pe: Emil Constantinescu din partea CDR,Caius Traian Dragomir din partea FSN, Gheorghe Funar din partea PUNR, precum ºi pe maipuþin sonorii Mircea Druc (fost prim-ministru al Republicii Moldova) ºi Ioan Mânzatu. Desem-narea lui Emil Constantinescu de cãtre CDR pentru funcþia supremã este semnificativã pentrunoua abordare politicã iniþiatã de Corneliu Coposu. Emil Constantinescu nu venea din emigraþie,ca Ion Raþiu sau Radu Câmpeanu, nu fusese nici deþinut politic, nici persecutat politic, nici opo-zant al regimului Ceauºescu. Mai mult decât atât, Emil Constantinescu fusese membru de partidºi avusese ºi o funcþie politicã minorã la Universitatea din Bucureºti. În acel moment însã, EmilConstantinescu era un necunoscut. Alegerea sa de cãtre Corneliu Coposu ºi Ana Blandiana afost rezultatul unui larg concurs de împrejurãri. Nicolae Manolescu îºi anunþase intenþia de acandida la preºedinþie din partea CDR. La fel ºi Ion Raþiu. Corneliu Coposu ºi majoritatea



liderilor þãrãniºti din vechea generaþie nu erau de acord nici cu o candidaturã, nici cu cealaltã.Au fost propuºi pe rând Ana Blandiana, Mitropolitul Nicolae Corneanu, Gabriel Liiceanu, ªte-fan Augustin Doinaº, Alexandru Zub, Victor Rebengiuc, Andrei Pleºu. Toþi au refuzat sau aupus niºte condiþii imposibil de acceptat.41 Dan Pavel relateazã în cartea sa, citând un interviucu Ana Blandiana, cã Gabriel Liiceanu a acceptat candidatura cu condiþia sã nu aparã niciodatãîn public fiindcã nu suporta mulþimea, iar la televizor era de acord sã aparã o singurã datã.Andrei Pleºu a acceptat ºi el, dar numai dacã i se permitea sã candideze ºi din partea formaþiuniilui Petre Roman.42 Emil Constantinescu a fost ales fiindcã se potrivea parþial cu portretul robotal candidatului la preºedinþie care ar avea ºanse sã-l contreze pe Ion Iliescu, portret realizatde cei din Solidaritatea Universitarã, ºi fiindcã lângã el s-a aflat Ana Blandiana, care i-a convinsom cu om pe liderii CDR de justeþea acestei alegeri.

Raporturile de forþe fiind diferite, ºi mijloacele tehnice utilizate în aceastã campanie elec-torale sunt clar superioare celor de pânã acum. Imagologic, FDSN utilizeazã din prima zi decampanie ideea neimplicãrii sale în guvernarea Roman ºi transferarea costurilor de imagineale acestei guvernãri cãtre FSN. Jucându-ºi rolul de opoziþie de stânga, FDSN militeazã pentruprotecþie socialã, pentru o reformã temperatã ºi pentru economia socialã de piaþã. Învãþânddin greºelile campaniei locale FDSN, nu mai atacã atât de hotãrât CDR, lãsând acuzele murdareîn sarcina PRM, ºi PSM care dezlãnþuie un adevãrat ºir de acuze, atât împotriva lui Petre Ro-man, cât ºi împotriva CDR. Ca un fãcut, în chiar mijlocul campaniei electorale, László Tökéslanseazã un viguros atac împotriva lui Ion Iliescu ºi a statului român, declanºeazã o grevã afoamei ºi cere diverselor foruri europene sã penalizeze România pentru repetatele încãlcãriale drepturilor omului. Aproape simultan, materialele electorale ale PRM, PSM, PUNR ºi FDSNreamintesc opiniei publice cã UDMR este membru în CDR ºi cã susþine candidatura lui EmilConstantinescu la preºedinþie. De asemenea, momentul este proprice pentru readucerea în opi-nia publicã a tragicelor evenimente de la Târgu Mureº, din martie 1990, pentru vizite la MihãilãCofariu ºi pentru resuscitarea dezbaterii despre riscurile pe care le presupune venirea la puterea CDR ºi UDMR. Deºi mult mai nuanþat ca în 1990, FDSN foloseºte din nou pe scarã largã te-ma pericolului ºi încearcã sã speculeze câteva dintre problemele momentului. Sunt readuºi îndiscuþie legionarii, moºierii, patronii, Regele Mihai, iredentiºtii maghiari.

Tema nouã lansatã pe piaþã este corupþia, având drept þintã clarã guvernarea Petre Roman ºio parte dintre miniºtrii acestuia, care sunt numiþi „biºniþari“. Este reînviat sloganul „Nu ne vin-dem þara!“, de data aceasta cu referire la diversele propuneri de privatizare ºi de atragere alecapitalului strãin. De altfel, ideea strãinului apare des în tematica electoralã a anului 1992. Dacãpentru CDR ºansa este reprezentatã de Europa, de capitalul internaþional, de umbrela de protecþienumitã NATO, pentru FDSN ºi aliaþii sãi, România trebuie sã-ºi gãseascã drumul singurã.

Neobservat la începutul lui 1990 ºi neconcludent la alegerile locale din 1992, fenomenulstrãinului era un factor de stres important pentru societatea româneascã. Deschiderea graniþelora permis intrarea liberã în România a unui numãr sporit de strãini care cãutau o piaþã de afaceri.Privatizarea începutã de guvernul Roman a însemnat din nou atragerea de investitori strãini.Încã nu se stinsese bine prima fazã a campaniei „nu ne vindem þara“ ºi þara începea sã fie vân-dutã. Moneda naþionalã a început lungul drum al devalorizãrii în faþa dolarului, care a deve-nit în scurt timp unica monedã de negociere. Galantarele goale ale magazinelor româneºti s-auumplut cu produse de import. Ungurii ºi nou creatul UDMR demaraserã calendarul revendi-cãrilor, utilizând cu succes politica cerinþelor maxime. Diverºi emisari europeni criticau România



pentru politica neadecvatã faþã de minoritãþi. Aceastã politicã, dar ºi alte nereuºite ale guver-nului de la Bucureºti au dus la sistarea ajutoarelor internaþionale de care beneficiau însã veciniinoºtri, ºi în primul rând Ungaria. Revista România Mare, care avea un tiraj impresionant laînceputul anilor ’90, i-a transformat pe absolut toþi adversarii lui Ion Iliescu în strãini sau în„vânduþi strãinilor“. Fusese instituit un tribunal al gazetei care condamna, eventual chiar lamoarte, pe toþi aceºti „trãdãtori de neam ºi de þarã“. Explicaþia atitudinii critice pe care cineva oavea împotriva lui Ion Iliescu ºi a FDSN era automat aparteneþa acelei persoane la o altã naþio-nalitate sau etnie decât cea românã ºi implicarea sa în cercuri internaþionale care complotauîmpotriva intregritãþii teritoriale. Deºi mai rar decât în 1990, s-au mai auzit din Parlament luãride poziþie despre iminenþa unui rãzboi civil, despre ruperea Transilvaniei ºi despre banii inter-naþionali care finanþau presa privatã. Sondajele din acea epocã indicau faptul cã exista o îngrijorarea cetãþenilor români faþã de confruntãrile interetnice ºi chiar faþã de un rãzboi de amploare.

Tot acest climat avea sã fie foarte fin speculat de FDSN, care i-a construit lui Ion Iliescu ocampanie dominatã de serenitate ºi de calm. Liniºtea enunþatã în 1990 era acum parte compo-nentã a spoturilor electorale. Într-unul dintre acestea, Ion Iliescu este prezentat vorbind despreviitorul României, despre calea ireversibilã cãtre democraþie, despre creºterea nivelului de trai,despre protecþie socialã, în timp ce pe fundal sunt prezentate imagini din Bucovina, plaiuriînverzite, turme de oi însoþite de ciobani, biserici ºi cãlugãri fãcând slujbe, copii fericiþi lângãmamele lor. Ion Iliescu era mai întâi de toate român. ªi apoi era cinstit. Aceste douã concepteau generat ºi cele douã slogane ale campaniei prezidenþiale: „Sãrac ºi cinstit“ ºi „Al nostru, dintrenoi, pentru noi“.

CDR a utilizat pentru acestã campanie electoralã un întreg arsenal anticomunist, punctatcu imagini dure din Revoluþia din Decembrie ºi de la mineriade. Þinta atacurilor CDR era maimult Ion Iliescu, ºi mult mai puþin FDSN sau Petre Roman. Vinovat de tot ºi de toate, IonIliescu era aproape la fel de prezent în spoturile CDR ca în spoturile FDSN. Preocupatã multmai puþin de oferta sa decât de demolarea lui Ion Iliescu, CDR s-a lansat într-o serie de mi-tinguri gigant în oraºele fidele, dar ºi în oraºe considerate a fi fieful electoral al FDSN, mitinguricare în foarte scurt timp se transformau în atacuri la adresa lui Ion Iliescu. Cele douã sloganeelectorale folosite de CDR ºi de Emil Constantinescu, „Nu putem reuºi decât împreunã!“ ºi„Sã reclãdim împreunã speranþa!“, conþineau ideologia de tip comunitar a Alianþei Civice,dar nu rãspundeau unor teme ale întregii populaþii, ci doar ale adepþilor deja convinºi ai CDR.Campania CDR a excelat în mulþumirea propriilor adepþi, dar a ratat ºansa de a convinge ºi alþioameni tocmai din cauza înverºunãrii mesajului anticomunist ºi anti-Iliescu. Aceastã strategieeste cu mai atât mai de neînþeles cu cât alegerea lui Emil Constantinescu pentru a candida lafuncþia supremã în stat fusese pornitã tocmai de la ideea cã, fiindcã a fost membru al PCR ºichiar a avut o micã funcþie de partid, vor fi îndepãrtate suspiciunile privind posibila hãituire acelor patru milioane de PCR-iºti. Deºi creditat cu bune intenþii ºi cu simpatie, Emil Constan-tinescu a fost în permanenþã bãnuit cã nu este suficient de puternic pentru aceastã funcþie, cãeste dominat de mentorii sãi, Corneliu Coposu ºi Ana Blandiana, ºi cã este lipsit de experienþãpoliticã. Campania sa electoralã nu a cãutat aproape deloc sã demonteze aceste acuzaþii. O ana-lizã din perspectivã comunicaþionalã a sloganului „Nu putem reuºi decât împreunã“ demon-streazã neprofesionalismul acestuia. Una dintre regulile de bazã ale mesajului politic este evitareacu orice preþ a negaþiei. Or esenþa mesajului CDR era cã în principiu nu se putea reuºi… Iaristoria i-a dat dreptate. N-a reuºit.



Campaniile FSN ºi PUNR au fost de asemenea vizibile, chiar dacã au contrastat printr-unelement esenþial. FSN a avut partid, dar n-a avut candidat la înãlþimea acestuia. Caius TraianDragomir deºi elegant ºi coerent în mesaj, s-a limitat la o comunicare metaforicã de tipul „NouaRomânie se va naºte din România eternã, în care suferinþa devine bucurie, dorul devine voinþã,speranþa devine adevãr“. Sloganul sãu, „Schimbare fãrã urã ºi fãrã rãzbunare“, care ar fi doritsã semnifice o a treia cale între nemiºcarea FDSN ºi spiritul prezumat revendicativ al CDR,a fost prea implicit pentru a fi receptat corespunzãtor. Însoþit în multe dintre întâlnirile sale cualegãtorii de cãtre Petre Roman, Caius Dragomir a dat prilejul celor care asistau sã se întrebede ce nu candideazã Petre Roman. Un alt punct discutabil a fost tentativa lui Caius TraianDragomir de a construi un mesaj anticomunist, uneori chiar mai agresiv decât al CDR. Dinnefericire pentru el, electoratul care dorea mesaj anticomunist era deja adjudecat de EmilConstantinescu. PUNR, în schimb, a avut candidat, dar n-a avut partid. Gheorghe Funar, proaspãtales primar al Clujului, ºi-a clãdit campania electoralã în jurul naþionalismului. Calul sãu debãtaie a fost situaþia din judeþele Harghita ºi Covasna, pretenþiile considerate exagerate aleminoritãþii maghiare ºi scoaterea în afara legii a UDMR. În acelaºi timp, Funar a atacat extremde violent reforma economicã realizatã de Petre Roman ºi de Theodor Stolojan ºi a promispedepse exemplare împotriva celor care au subminat economia naþionalã. Peste 8 ani, CorneliuVadim Tudor va folosi cu succes combinaþia naþionalism-anticorupþie în alegerile care vorpropulsa PRM ca al doilea partid din România.

Pe 27 septembrie, FDSN a câºtigat alegerile cu 27,7%; a fost urmat de: CDR cu 20%,FSN cu 10%, PUNR cu 7,7%, UDMR cu 7,5%, PRM cu 3,9%, PSM cu 3,04% ºi PDAR cu3,8% doar în Senat. La prezidenþiale, în turul al doilea, au candidat Ion Iliescu ºi Emil Constan-tinescu. Dupã înfrângerea formaþiunii sale, Emil Constantinescu încearcã sã convingã cetãþeniicã este necesarã o echilibrare a scenei politice prin alegerea unui preºedinte de centru-dreaptapentru a controla coaliþia de stânga care se configura. Ion Iliescu câºtigã însã al doilea tur descrutin ºi rãmâne în continuare preºedinte al României. La fel ca ºi în primul tur, Ion Iliescu vamiza pe experienþa sa superioarã ºi va adopta un ton superior-îngãduitor, punctând periodic ideealipsei de informaþii sau de pregãtire a contracandidatului sãu. Victoria din primul tur a FDSNcontura clar cine va fi preºedintele. România va mai avea de aºteptat 12 ani pentru un vot caresã conducã la o coabitare. Oferta electoralã a lui Ion Iliescu s-a axat pe ideea rezolvãrii, prinforþe proprii, a crizei socio-economice în care se afla România. Credibilitatea de care s-a bucu-rat Ion Iliescu – mult superioarã celei cu care a fost creditat FDSN – se datora faptului cã, deaceastã datã, cetãþenii i-au încredinþat lui Ion Iliescu sarcina de a-i scoate din situaþia tot maigrea în care se aflau. ªi Ion Iliescu, prin întregul sãu mesaj, a confirmat aceste speranþe. Rezul-tatul din 1996 va fi, de fapt, plata pentru aceste speranþe construite în 1992. ªi astfel se vadeschide drumul, care continuã ºi astãzi, al alternanþei la guvernare. Din 1992, nici un guvernnu a rãmas la putere mai mult de patru ani. Motivul principal al acestei propensiuni cãtre schim-bare este imposibilitatea îndeplinirii promisiunilor electorale, care însã sunt fãcute tot mai atrac-tive, pentru a obþine sprijinul electoral necesar accederii la putere. De altfel, jocul de imaginepracticat de partide, atât la nivelul organizaþiilor, cât ºi la acela al candidaþilor, conduce la aceastãerodare accentuatã. Nu întotdeauna candidaþii care aratã bine în campanie sunt capabili sãadministreze coerent un minister, un oraº sau o þarã. Marea discrepanþã între imaginea electoralãºi realitatea politicã genereazã frustrãri care se acumuleazã în votul negativ constant ce carac-terizeazã alegerile româneºti.



Campania electoralã din 1992 a demonstrat clar importanþa fundamentalã a candidatuluila preºedinþie ca purtãtor central de mesaj. Disputa urmãritã de alegãtori a fost în principal ceadintre candidaþi ºi mai puþin cea dintre ideologiile partidului sau dintre figurile de plan secundale acestuia. Partidele fãrã candidat propriu au obþinut rezultate mediocre, iar în cazul PDARmult mai slabe decât la alegerile locale.

Ca ºi în 1990, a contat extrem de mult pragmatismul alegerii temelor de campanie ºi racor-darea mesajelor de campanie la temele majore ale populaþiei. Parlamentul rezultat din alegerileanului 1992 era mult mai echilibrat decât cel al anului 1990, iar noua putere constituitã în jurul„pentagonului roºu“ – FDSN, PUNR, PRM, PSM ºi PDAR – avea în faþã o opoziþie mult întãritãºi, din perspectiva FSN, acomo datã cu problemele guvernãrii. În acelaºi timp, încheiata guver-nare Stolojan stabilise anumite standarde ale prestaþiei primului-ministru, mai ales în raporturilecu media.

2.4. Septembrie 1992 – noiembrie 1996

Marea schimbare pe care au adus-o anii 1992-1996 a fost extraordinarul salt fãcut de media.Dacã la începutul mandatului Vãcãroiu, în România existau un post naþional de televiziune cudouã canale, un post naþional de radio cu trei canale, 10 cotidiane naþionale, în marea lor majo-ritate private, ºi peste 800 de publicaþii locale, în 1996, la intrarea în campania electoralã parla-mentarã ºi prezidenþialã, existau patru televiziuni private cu acoperire naþionalã sau cvasinaþionalã,douã reþele foarte puternice de radiouri locale ºi un numãr sporit de cotidiane naþionale ºi locale.În aceºti patru ani, media din România a devenit o afacere majoritar privatã. Aceastã realitate aschimbat decisiv raportul de forþe pe scena politicã, presa devenind un factor care nu a mai pututfi ignorat. Noile televiziuni apãrute, Antena 1, Tele7abc, PRO TV ºi Amerom au impus ºi ungen publicistic nou, care a captat imediat audienþa: talk-show-ul politic. Dezbaterile de idei audevenit mult mai libere, iar informaþia imposibil de controlat.

A doua schimbare decisivã a fost cea a componenþei miºcãrilor de protest. Dacã în perioadaguvernului Roman, principala forþã protestatarã venea dinspre partidele politice ºi dinspre socie-tatea civilã cu simpatii politice, anii guvernãrii Vãcãroiu au fost marcaþi de miºcãri socialeorganizate de sindicate, ale cãror revendicãri erau de naturã economicã. Confruntarea politicãs-a dus în Parlament, iar pe strãzi a avut loc confruntarea socialã. Din acel moment, orice puteredin România a avut de-a face cu o opoziþie parlamentarã, cu o permanentã confruntare cu sindi-catele ºi cu o extrem de corozivã supraveghere din partea presei. Vremurile comode ale televi-ziunii unice ºi ale dezorganizãrii politice sau sindicale apuseserã pentru totdeauna.

A treia mare schimbare a fost conceptul de coaliþie. Partidul câºtigãtor în alegeri, FDSN,devenit PDSR în vara lui 1993, nu a obþinut majoritatea ºi a avut nevoie de sprijinul parlamentaral altor partide pentru a putea guverna, de unde ºi nevoia de concesii fãcute de partidul cel maiputernic în favoarea partidelor aliate.

Deºi opoziþia în acest nou parlament este semnificativ mai puternicã decât cea din 1990(CDR deþinea peste 20% din mandate, iar FSN-ul lui Petre Roman venea dupã un an ºi jumãtatede guvernare), contextul din interiorul dezbaterii parlamentare s-a modificat semnificativ prinapariþia PRM ºi a PSM, partide care aveau doi redutabili polemiºti, Corneliu Vadim Tudorºi, Adrian Pãunescu. Primii doi ani ai mandatului Vãcãroiu vor fi dominaþi la acest nivel de o



dezbatere orientatã spre temele PRM ºi PSM: trãdare de þarã, sãrãcirea ticãloasã a clasei mun-citoare, jefuirea sistematicã a avuþiei naþionale, tentativele UDMR ºi ale aliaþilor acestora de dez-membrare teritorialã a României, iminenþa rãzboiului civil, deschiderea economiei cãtre Occidentca o formã de înrobire a României ºi a românilor etc. Aceastã cedare a agendei de cãtre FDSN adus la obligarea opoziþiei (CDR, FSN–Roman ºi UDMR) sã lupte în permanenþã pe douã fronturi.Unul era frontul anti-guvernamental, dominat de ideea non-reformei practicatã de cabinetul Vãcã-roiu ºi al doilea era frontul anti-extremist în care Vadim ºi Pãunescu, secondaþi de Gheorghe Dumi-traºcu ºi uneori Vasile Vãcaru, lansau periodic noi acuze ºi noi teme de dezbatere.

Astfel, Vadim Tudor anunþã o loviturã de stat pe 15 ianuarie 1992 la Timiºoara, loviturã destat organizatã de cãtre opoziþie, de unguri ºi de regele Mihai cu concursul presei, apoi anunþão iminentã tentativã de asasinare a lui Ion Iliescu pe 17 iunie 1993, pusã la cale tot de cãtremonarhiºti ºi de Petre Roman (informaþia legatã de acest act violent o aflase de la femeia deserviciu de la Senat, care auzise la pisoar doi oficiali ai opoziþiei complotând). Gheorghe Dumi-traºcu pomeneºte în repetate rânduri de legãturile oculte dintre presã ºi opoziþie, legãturi carevizeazã desfiinþarea statului naþional unitar român. Izolarea internaþionalã este pusã de repre-zentanþi ai PDSR tot pe seama manevrelor CDR ºi PD, iar miºcãrile sindicale sunt catalogateîn bloc ca urmãrind destabilizarea statului ºi a noii ordini democratice. Þinta favoritã însã rã-mâne UDMR-ul ºi implicit, alãturi de minoritatea maghiarã sunt luate la rând ºi alte minoritãþineconvenabile sau chiar alte naþiuni ale lumii. Continuã, de data aceasta în Parlament, serialulînceput în publicaþia România Mare de plasare a anumitor personalitãþi ale lumii politice, econo-mice sau culturale din România în rândul unei anumite minoritãþi, ºi apoi de construire a unuiîntreg eºafodaj de intenþionalitate ºi de vinovãþie care decurge din aceastã apartenenþã.

Politologul Vladimir Pasti identificã dimensiunea imagologicã a PRM din primii ani de existenþã:

Ideologia simplã a României Mari […] ar putea fi rezumatã astfel: România este o þarã extrem de frumoasãºi bogatã ºi mereu, de-a lungul istoriei sale, þãrile din jur au încercat fie sã o ocupe, fie sã o subjuge. Asta seîncearcã ºi acum, aºa cã orice atitudine negativã sau criticã faþã de România este parte dintr-un complot devaste proporþii menit sã slãbeascã þara în interior ºi sã o facã vulnerabilã în exterior. Cei care poartã asemeneaatacuri la adresa guvernãrii þãrii sunt fie agenþi conºtienþi ai forþelor antiromâneºti, fie inconºtienþi, naivi manipu-laþi de agenþii conºtienþi. În asemenea perioade grele, întotdeauna au existat grupuri de români, care în ciudadezechilibrului de forþe, s-au opus eroic agresorilor ºi, uneori, au reuºit sã le dejoace planurile. În prezent, acestgrup este reunit în jurul României Mari ºi îl are ca lider pe Corneliu Vadim Tudor. Tocmai pentru cã acest grupse opune unor planuri obscure de cucerire a României, el este atacat fãrã cruþare de agenþii acestor planuri. Deaici, se poate face un pas mai departe, trecând la ideea cã orice atac la adresa lui Vadim sau a susþinãtorilor sãieste un atac la adresa suveranitãþii ºi independenþei României. Revista a fãcut, desigur, ºi acest pas, tratândcriticile la adresa sa ca pe un fel de crimã de lezmaiestate. Dacã adãugãm la asta un nesfârºit numãr de scenariiîn care sunt amestecate servicii despionaj, centre oculte de putere, comploturi internaþionale etc., obþinem oimagine clarã a paranoiei. O asemenea imagine este însã înºelãtoare. Autorii României Mari nu sunt niºteparanoici, deºi utilizeazã tocmai procedeele care îi fac pe paranoici sã se autoconvingã de adevãrul propriilorhalucinaþii. Ei exprimau – ºi tocmai pe aceasta s-a bazat popul aritatea lor iniþialã – resentimentele unor categoriiimportante ale populaþiei care se vedeau dintr-o datã respinºi, marginalizaþi ºi dispreþuiþi pentru cã pierduserãrãzboiul. Corneliu Vadim Tudor însuºi fãcea parte din aceastã categorie. Unul dintre poeþii „de curte“ ai cupluluiCeauºescu, autor a nenumãrate imnuri oficioase închinate celor doi, el nu se bucura nici mãcar de faima de afi fost un mare poet liric, de care beneficia, de exemplu, Adrian Pãunescu. Naþionalismul, pe care obligatoriutrebuia sã-l atribuie lui Ceauºescu, era singura sa scuzã ºi de aceea a exacerbat naþionalismul.43

Spre deosebire de oricare alt partid, PRM se aflã în permanenþã într-o campanie de comu-nicare. Fiecare secundã a existenþei sale politice se concretizeazã printr-o luare de poziþie,



printr-o acþiune imagologicã, printr-un text sau pamflet sau discurs lansat de liderul partiduluisau, mai rar, de un purtãtor secund de mesaj. Fiecare ieºire la rampã este fãcutã doar în direcþiaagendei politice a partidului. PRM nu vorbeºte despre orice ºi, indiferent despre ce vorbeºte, oface de pe aceeaºi poziþie. Un antrenor prost este trãdãtor de þarã, un ministru cu care nu estede acord partidul este obligatoriu membru al unei minoritãþi naþionale ºi este fie vândut, fiemanipulat de niºte vânduþi. Oricine are o atitudine criticã faþã de ceva aflat în legãturã cu PRMeste esenþialmente rãu la nivelul naþiunii. Lector atent al regulilor propagandei, Corneliu VadimTudor le-a impus în comunicarea politicã a formaþiunii sale care, în foarte scurt timp, ºi-a con-solidat o temã, o atitudine ºi un limbaj lesne de recunoscut ºi uºor de justificat pentru cei atraºide el. Dupã ce a acþionat o bunã perioadã cu acordul tacit al puterii FDSN-iste ºi al Cotroce-nilor, PRM va pãrãsi alianþa guvernamentalã ºi va deveni un critic redutabil al acesteia, folo-sind împotriva celor pe care i-a lãudat ºi alãturi de care a stat absolut acelaºi limbaj ºi absolutaceleaºi teme ca ºi în cazul primilor adversari. Brusc, liderii FDSN vor deveni aparþinãtori aiunor minoritãþi naþionale, vânduþi unor servicii secrete, conspiratori alãturi de toþi rãii lumiipentru distrugerea României. Constant pânã la absurd în mesaj ºi în atitudine, Vadim Tudorºi organizaþia sa politicã vor creºte încet ºi sigur tocmai datoritã acestui monolit imagologic pecare-l folosesc ºi de la care nu se vor abate decât târziu, în iarna lui 2004, când Vadim Tudor vaîncerca, fãrã mare succes, sã joace cartea normalitãþii.

Alegerile din 1992 au adus în prim-planul politicii româneºti încã un personaj care îºi ali-menta discursul de la vastul izvor al naþionalismului. Ales primar al Clujului, capitala Tran-silvaniei, ºi devenit candidat la preºedinþie ºi apoi, printr-un congres de deposedare, preºedinteal PUNR, Gheorghe Funar se va plasa în zona de acþiune a lui Vadim Tudor ºi va sfârºi prin adeveni secretar general al PRM. La începutul anilor ’90, PUNR a rãspuns însã unei nevoi deexprimare a unui anume electorat din Transilvania, confruntat cu o vizibilizare semnificativã aorganizaþiilor maghiare ºi cu o resuscitare a memoriei colective referitoare fie la perioada dua-lismului, fie la cea a horthismului, fie la cea a Regiunii Autonome. „În perioada de dupã revo-luþie, mai toatã lumea se sfia sã pronunþe, necum sã vorbeascã despre naþional, urmând un soide mimetism atât de nepotrivit. PUNR a avut curajul sã rosteascã deschis aceste cuvinte, aces-te vreri, pentru care atunci tremura multã lume (ºi nu numai în Ardeal). Aºa s-a impus par-tidul pe scena româneascã: pronunþând deschis ceea ce alþii evitau sã pronunþe.“44

Mult mai puþin talentat decât Vadim Tudor, Funar va compensa oratoria liderului PRM prin-tr-o implacabilã voinþã de a pune în aplicare preceptele în numele cãrora face politicã. Rãz-boiul sãu de gherilã dus împotriva UDMR la Cluj, în primul rând, ºi în restul þãrii dupãposibilitãþi, a stârnit controverse, zâmbete, dar ºi douã realegeri în funcþia de primar al Clujului.Nãscut în Ardeal, ca un partid al luptei pentru drepturile românilor ºi ca o formulã politicã decontracarare a politicii de revendicãri a UDMR, PUNR s-a vrut fie un continuator al miºcãriiMemorandiste, fie un alt fel de Partid Naþional, dar prezenþa PNÞCD l-a incomodat foartemult în acest demers. Partener principal al FDSN în guvernul Vãcãroiu, în primul rând datoritãnumãrului de voturi ºi în al doilea rând datoritã unei moderaþii superioare în exprimarea publicãfaþã de PRM ºi fãrã un trecut atât de „complex“ ca PSM, PUNR a rãmas vizibil tot numaigraþie ideilor lui Gheorghe Funar. Fie cã vorbim de ºantierul arheologic din centrul Clujului,de statuia lui Avram Iancu, de vopsirea bãncilor din Cluj în roºu, galben ºi albastru, de furtulsteagului de la consulatul maghiar sau de acþiunile guvernamentale mai serioase (de tipulopoziþiei la predarea geografiei ºi istoriei în limba minoritãþilor naþionale, la montarea plãcuþelor



bilingve, la semnarea Cartei Europene a dreptului minoritãþilor), totul culminând cu opoziþiala semnarea Tratatului bilateral cu Ungaria, întreaga activitate a PUNR a rãmas blocatã în aceeaºicontestare perpetuã a orice þine de Ungaria ºi de unguri.45

Temã predilectã a primilor ani de dupã comunism, ipoteza pericolului maghiar s-a estompato datã cu trecerea timpului ºi cu dezvoltarea temelor economice ca factori fundamentali ai agen-dei populaþiei. De aceea, ºi discursul câºtigãtor din 1992 s-a dovedit ratat în 1996, când PUNRva obþine doar 4,36% din voturi. Referindu-se la cele douã partide care se revendicau de lanaþionalism, Paul Dobrescu caracterizeazã PUNR ca având un electorat în cãutare de discursºi PRM ca propunând un discurs în cãutare de electorat.46 În final, discursul PRM a gãsitelectoratul PUNR ºi a scos partidul din viaþa politicã.

Dacã guvernarea lui Petre Roman a fost într-un conflict cvasi-permanent cu media de oriceorientare, dacã guvernarea lui Theodor Stolojan a fost într-un parteneriat aproape total cu mediade orice orientare, Nicolae Vãcãroiu ºi-a plasat guvernarea sub semnul unei totale închideri faþãde presã. Nici agresiv, nici prietenos, noul prim-ministru a închis presei uºa în nas pentru patruani. Privind retrospectiv, fiecare mandat a fost caracterizat printr-o abordare anume a relaþieicu media. Roman s-a certat cu ziariºtii, Stolojan a colaborat cu ei ºi le-a creat impresia cã pãrerealor este importantã, Nicolae Vãcãroiu a ignorat orice mesaj venit din acea zonã a societãþii civile,Victor Ciorbea a inaugurat inflaþia de comunicare rezolvându-ºi o mare parte a problemelor cabi-netului prin intermediul jurnaliºtilor, Radu Vasile a încercat o cooperare ºmechereascã ºi neinsti-tuþionalizatã cu media, Mugur Isãrescu a reinstituþionalizat relaþia ºi a îngheþat-o în modelulimpus de Banca Naþionalã, Adrian Nãstase a construit cel mai mare eºafodaj instituþional alacestei relaþii, bazat atât pe un aparat guvernamental solid, pe o continuã campanie de imaginetrecutã prin media, prin direcþionarea unor importante fonduri de publicitate plãtitã de stat spremajoritatea media autohtone, cât ºi prin atacuri punctuale asupra unor jurnaliºti sau a unorpublicaþii considerate neobiective, iar Cãlin Popescu Tãriceanu practicã în acest moment ocombinaþie de obedienþã faþã de media ºi de dominare a acesteia prin blocarea bugetelor depublicitate, care sunt o sursã vitalã pentru o bunã parte dintre publicaþii. Trebuie remarcat însãcã, exceptându-l pe Theodor Stolojan ºi evident pe Cãlin Popescu Tãriceanu, toþi ceilalþi prim-miniºtri ºi-au terminat mandatul fiind într-o relaþie proastã sau chiar foarte proastã cu media.ªi deºi motivele acestei deteriorãri au fost diferite de la mandat la mandat, s-a verificat de fiecaredatã aserþiunea conform cãreia un om politic nu poate câºtiga un rãzboi cu media.

În perioada 1990-1992, partidul lui Ion Iliescu era cel care se apropia prin mesaj ºi princonduitã politicã de aºteptãrile populaþiei; perioada 1992-1996 a consacrat o tot mai acutãdesprindere a PDSR de realitatea din jur ºi o din ce în ce mai evidentã incapacitate de a rezolvaproblemele momentului. Corupþia intrã în vocabularul comun ºi acest fenomen este tot maides asociat diverºilor reprezentanþi – naþionali sau locali – ai PDSR. Acuzele vin din parteapresei, din partea opoziþiei, dar ºi din partea aliaþilor de la guvernare. În faþa acestei avalanºede acuze, PDSR pãstreazã în general tãcerea ºi din când în când contraatacã ameninþând. Media,societatea civilã ºi opoziþia parlamentarã reuºesc sã gãseascã alte cãi de atac decât discursulanticomunist ºi apartenenþa mai mult sau mai puþin sovieticã a lui Ion Iliescu. Adaptareamesajelor contestatare la realitatea socialã este unul dintre motivele victoriei din 1996. Iliescueste prezentat negativ nu din cauza comunismului sãu trecut sau prezent, ci din cauza eºeculuipoliticii economice, din cauza corupþiei colaboratorilor sãi, din cauza stagnãrii reformei.



Alegerile din 1992 au adus la putere un guvern conservator care înþelegea îngrijorarea uneipãrþi importante a populaþiei faþã de primii paºi ai reformei ºi faþã de costurile ei. Dincolo descenariile referitoare la lovituri de palat, mineriada a fost o reacþie durã a societãþii româneºticare nu îºi imaginase, dupã Revoluþia din 1989, cã va trece prin acele tipuri de probleme eco-nomico-sociale. În 1992 a venit la putere o combinaþie politicã opusã celei care a condus Româ-nia între 1990 ºi 1992. De aceea, guvernul Vãcãroiu a trebuit sã încetineascã reforma. Sã oadoarmã. Electoral vorbind, acesta era mandatul cu care fusese învestit de alegãtori.

Silviu Brucan caracterizeazã regimul Vãcãroiu ca fiind un rezultat direct al mineriadei din 1991:

În plan economic, guvernul Vãcãroiu a pus accentul pe realizarea stabilitãþii macroeconomice, o politicãmonetarã mai riguroasã, întãrirea disciplinei financiare, reducerea inflaþiei. Au lipsit însã mãsurile radicale cese impuneau la nivelul microeconomic, a fost lansatã o formulã populistã de privatizare „în folosul întreguluipopor“, care se oprea la porþile uzinelor. Reforma a avansat mai curând în întreprinderi mici ºi mijlocii, ducândla o creºtere semnificativã a sectorului privat în acest sector. Toate acestea au dus la o oarecare relansare a pro-ducþiei industriale, realizatã parþial pe stoc. Dar ºi paºii timizi spre capitalism au fost frânaþi la finele lui 1995,când a cãpãtat prioritate campania electoralã, determinând suspendarea de cãtre Fondul Monetar Internaþionala acordului stand by cu România. O judecatã obiectivã a performanþei economice în cei ºapte ani o gãsim înRaportul Comisiei Economice a UE, publicat la finele lui 1996. El constatã cu autoritate: „Dupã rãsturnarearegimului Ceauºescu în decembrie 1989, România s-a scufundat într-o adâncã crizã economicã ºi socialã ºitimp de mai mulþi ani n-a dovedit o voinþã politicã suficientã pentru a se angaja pe calea reformelor“. Caurmare, constatã raportul, þara se gãseºte într-o situaþie deosebitã: „Deºi în 1996, sectorul privat a realizat52% din PIB, economia a rãmas dominatã de întreprinderile de stat, monopoliste, deficitare ºi consumatoarede resurse“. Mai departe, Raportul precizeazã: „Structura industrialã nu s-a schimbat mult dupã 1989. Industriarãmâne dominatã de aceleaºi mari întreprinderi de stat, create de fostul regim în cursul perioadei de indu-strializare forþatã, caracterizate prin consumuri energetice mari, productivitate scãzutã ºi subvenþionareprivilegiatã din partea statului.47

Votul din 1992 fusese dat de pensionari, de muncitorii de la stat ºi de þãranii de curând im-proprietãriþi în speranþa mãcar a conservãrii unui status-quo, dacã nu cumva chiar a îmbunãtãþiriistãrii de lucruri. Tot Silviu Brucan observa cã, în 1992:

Situaþia economicã se deteriorase sensibil, inflaþia scãpase de sub control (circa 200%) anual, ºomajul seridicase la 1 milion, adicã 11% din totalul forþei de muncã neagricole. Faþã de 1990, preþurile la alimente cres-cuserã de 14-15 ori, lãsând mult în urmã salariile ºi pensiile. Loviþi cel mai tare erau oamenii cu venituri fixe– salariaþii ºi pensionarii. Cu toate acestea, Ion Iliescu ºi FDSN au câºtigat alegerile, promiþând o privatizaremai lentã, pedalând pe teama muncitorilor de ºomaj; în campania electoralã au promis crearea unui milion delocuri de muncã ºi un rol mai activ al statului în economie, cultivând puternicul sentiment paternalist la români;au promis stabilizarea preþurilor ºi creºterea salariului. Votul maxim al þãranilor, în special din Vechiul Regat,se explica prin recunoºtinþa acestora pentru dobândirea proprietãþii ºi a libertãþii de a produce ºi vinde pe piaþaliberã dupã anii de interdicþie ºi silnicie ai regimului ceauºist.48

Indiferent de eforturile fãcute de cabinetul Vãcãroiu ºi chiar de preºedintele Ion Iliescu, per-soanele cele mai afectate de reforma sau de lipsa de reformã aplicatã au fost exact cei careconstituiau electoratul FDSN. „Nici un lider politic nu îndrãzneºte sã admitã public adevãrul crudºi amar: muncitorii sunt marii perdanþi ai revoluþiei. Li se cere sã munceascã mai repede ºi maibine, ceea ce nu le place, pentru cã nu sunt obiºnuiþi cu aºa ceva. Sunt confruntaþi cu spectrulºomajului pe care nu l-au experimentat niciodatã ºi acesta îi sperie ºi îi iritã. […] Pe deasupra,ei vãd cã adevãraþii beneficiari ai revoluþiei sunt oamenii de afaceri ºi antreprenorii care fac averipeste noapte.“49



Eºecul guvernãrii Vãcãroiu-Iliescu de a menþine la un nivel confortabil acele categorii socio-profesionale care i-au susþinut ºi cu care aveau o legãturã naturalã încã dinainte de 1989 a provocatmarele cutremur electoral din 1996, care a dus la cãderea de la putere a FSN (numit atunci PDSR).Dihotomia electoralã dintre cei veniþi de dinainte de 1989 ºi aflaþi sub protecþia lui Ion Iliescuºi a celor inventaþi dupã 1989 s-a spulberat iremediabil. Când Ion Iliescu a recâºtigat alegerileîn 2000, a fãcut-o folosind un alt mesaj ºi o altã paradigmã electoralã, chiar dacã, practic, s-a adresat aceloraºi categorii de votanþi. Când, la finele alegerilor din 1992, numele lui NicolaeVãcãroiu a fost propus de Ion Iliescu pentru funcþia de prim-ministru, majoritatea celor avizaþiau considerat cã acesta va fi un premier de sacrificiu, va sta o scurtã perioadã de timp ºi apoiva fi înlocuit de un personaj cu greutate. Dar adevãrul era altul.

ªi totuºi, premierul cel mai drag, cel mai comod pentru Ion Iliescu s-a dovedit a fi Nicolae Vãcãroiu. Cabi-netul acestuia nu a bãtut chiar pasul pe loc. În primii doi ani de mandat, guvernul Vãcãroiu a luat câteva mãsurireformiste: a liberalizat preþurile, a introdus TVA ºi a reaºezat accizele la unele produse. În condiþiile de atunci(sã nu uitãm restricþiile embargoului, instabilitatea din zonã, etc.), guvernul Vãcãroiu a reuºit sã opreascã declinuleconomic, sã refacã unele echilibre financiare, sã stabilizeze societatea ºi sã relanseze producþia, dar pe suportulvechilor structuri. Era momentul de a se trece la operaþia de reformã structuralã a economiei. Or în acest dome-niu, guvernul nu dãdea semne cã ar fi hotãrât sã treacã dincolo de jumãtãþile de mãsurã. Schimbarea Guvernuluise impunea pentru ca România sã poatã face acest nou pas pe calea reformelor. Dupã cum am arãtat, preºedinteledeºi era convins de necesitatea de a demara privatizarea, nu era decis – ºi nici nu era încurajat de cei din jur– sã procedeze la o schimbare a Guvernului. În aceastã situaþie, cabinetul nu a mai luat decât decizii curente.În absenþa unor mãsuri hotãrâte de reformã, tranºa a doua din împrumutul FESAL nu a mai venit, iar Guvernula intrat în crizã. I-a fost lesne opoziþiei de atunci, vãzându-se cu asemenea arme propagandistice în mânã, sãacrediteze ideea unui guvern al stagnãrii, de frânare a reformei ºi chiar antireformist. Iar antonimul stagnãriieste – nu-i aºa? – schimbarea.50

Ion Iliescu a mers alãturi de Nicolae Vãcãroiu pe toatã perioada celor patru ani. La un mo-ment dat se speculase cã în anul electoral va face o schimbare de cabinet cu rol pur imagologic,care sã anuleze prin personalitãþile propuse o bunã parte din acuzaþiile pe care opoziþia leaducea puterii. Dar mãsura nu a fost luatã nici mãcar în ceasul al doisprezecelea. În campaniaelectoralã a PDSR se avansase ideea sã fie nominalizat viitorul prim-ministru provenit dinacest partid, în cazul câºtigãrii alegerilor.

Paul Dobrescu rememoreazã acest moment cu mari implicaþii în evoluþia campaniei:

Mai rãmânea atunci ca, în ultima parte a campaniei, sã apelãm la un as, la o formulã de ºoc menitã sãdecidã electoratul în favoarea noastrã. Singura la care puteam recurge era anunþarea primului-ministru. Opropunere ºoc, pe care o pãstram pentru ultima perioadã. Se vorbise din câte ºtiam cu domnul Stolojan, careacceptase ºi postul de ministru de stat al reformei. Preºedintele considera cã etapa solicitã un prim-ministrupolitic ºi am înþeles cã se orientase cãtre Adrian Nãstase. Personal, nu am împãrtãºit analiza preºedintelui:de ce prim-ministru politic? Dimpotrivã, un prim-ministru tehnocrat care sã promoveze reforma, o politicãdictatã de logica reformei mi se pãrea o miºcare mult mai potrivitã. Se adoptau mãsuri nepopulare? Suntdictate de cerinþa promovãrii reformei! În plus, Stolojan era o personalitate larg acceptatã ca prim-ministrude cãtre electorat. Aºa spuneau sondajele. Cea mai bunã imagine dintre liderii politici ai momentului o aveaTeodor Meleºcanu, dar pentru funcþia de prim-ministru era preferat Stolojan. Apoi Stolojan întrunea ºiaprecierile opoziþiei. Sub bagheta sa ar fi marºat sã participe la guvernare multe formaþiuni politice. Poatecã preºedintele dispunea ºi de alte date. Un cuplu Nãstase-Stolojan era foarte valoros. ªi el depãºea ceea ceputea oferi opoziþia. Era deci un atu care se cerea jucat cu inteligenþã, bine pregãtit. Nominalizarea la timpa primului-ministru era de naturã chiar sã decidã rezultatul alegerilor. În cadrul staff-ului se stabilise ca, oricum,Theodor Stolojan sã nu fie anunþat prea devreme, pentru „a nu fi fãcut þintã“ o perioadã mare de timp decãtre presã. Deja faptul cã participase la lansarea candidaturii lui Ion Ilieascu îi atrãsese critici destul de acide.



Ne veneau semnale cã populaþia era îngrijoratã: nu cumva dupã 3 noiembrie va continua sã fie tot guvernulVãcãroiu? Adepþii CDR din teritoriu rãspândeau acest zvon (era dreptul ºi interesul lor), iar susþinãtoriiPDSR-ului se arãtau intrigaþi, resemnaþi etc. Se cerea deci o clarificare publicã ºi percutantã: guvernul Vãcãroiuva preda gestiunea, chiar dacã va câºtiga PDSR-ul. ªi ce dovadã mai grãitoare a schimbãrii era decât anunþareanoului prim-ministru sau a cuplului care urma sã conducã guvernul în cazul victoriei PDSR-ului? Nu ºtiu niciazi ce s-a întâmplat. Aºteptam sã se creeze un eveniment din aceastã nominalizare. Dar ea a fost anunþatã decãtre Adrian Nãstase în Curierul naþional. Nu adunare publicã, nu televiziune, nu eveniment creat. Astfel,unul din cele mai importante atuuri, nu numai al PDSR-ului, ci ºi ale preºedintelui au fost risipite inexplicabil.51

Guvernul Vãcãroiu s-a remarcat ºi prin câteva scandaluri de proporþii, care prin intermediulunei prese enervate de lipsa de rãspunsuri ºi a unor televiziuni care descoperiserã talk-show-ul,au ajuns în cele mai îndepãrtate colþuri de þarã. Vremea ceþei din timpul primelor mitinguri anti-guvernamentale (ceaþã care nu permitea TVR sã transmitã imagini) trecuse, ºi acum, în faþaochilor uimiþi ai naþiunii; jurnaliºti, analiºti, moderatori, politicieni din opoziþie, lideri de sindicatatacau în termeni duri puterea. Scandalul declanºat de generalul Gheorghe Floricã, ºef al GãrziiFinanciare, care dupã demiterea sa a incriminat mai multe personalitãþi publice (ministrul definanþe Florin Georgescu, secretarul general al guvernului Viorel Hrebenciuc, ministrul deinterne George Ioan Dãnescu, dar ºi pe Elena Stolojan, soþia fostului prim-ministru TheodorStolojan, pe Cornel Dinu sau pe Triþã Fãniþã) ca fiind implicate în cazuri de corupþie a fost dise-cat de media mai bine de un an de zile. Celebrul caz al vânzãrii flotei, ale cãrui ramificaþii continuãºi în ziua de astãzi, corelate direct cu preºedintele în exerciþiu Traian Bãsescu a fost cap de afiºal dezbaterii publice pe aproape toatã durata mandatului lui Nicolae Vãcãroiu. La fel de vizibila fost ºi cazul demiterii lui Cornel Turianu din funcþia de preºedinte al Tribunalului Munici-piului Bucureºti, caz continuat cu arestarea mai multor primari ai CDR. Afacerea Caritas, darºi lista sercretã a lui Ioan Stoica, listã pe care se spunea cã se aflau numele unor politicieni ºioameni ai legii care luaserã bani peste rând, a alimentat continuu speculaþiile ºi anchetele media.Mica escapadã a ministrului culturii, Petre Sãlcudeanu, care, fiind în stare de ebrietate, ºi-aagresat secretara, a condus la demisia acestuia, dar ºi la nenumãrate paralele între starea sa debeþie ºi porecla pe care o avea Nicolae Vãcãroiu („Sãniuþã“). De altfel, cu referire la acest as-pect, Adrian Severin a spus într-o ºedinþã a Parlamentului: „Trecerea de la guvernul Roman laguvernul Vãcãroiu poate fi comparatã cu trecerea de le elitism la etilism.“52

Au mai fost scandalurile provocate de exportul de sânge infectat, cele legate de încãlcareaembargoului cu Iugoslavia, demisia generalului Ion Pitulescu, ºeful Inspectoratului Generalal Poliþiei, ºi acuzele acestuia împotriva sistemului mafiot care controleazã România, prãbu-ºirile Dacia Felix ºi Credit Bank, afacerea „Apartamentul“, numirea lui Petru Criºan, acþionarºi administrator la peste 15 companii, în funcþia de ministru al comerþului, ºi lista poate con-tinua. Fidel politicii sale de ignorare a media, la nici unul dintre aceste subiecte guvernul nua reacþionat profesionist. O lungã tãcere a persistat asupra acestor subiecte. Din partea cealaltã,reprezentanþi ai opoziþiei parlamnetare sau chiar ai aliaþilor PDSR au atacat constant, con-struindu-ºi imaginea, dar mai ales deteriorând imaginea executivului, al cãrui unic apãrãtorrãmâne Ion Iliescu. Dar ºi imaginea politicã a acestuia este pericilitatã, din cauza rãzboiuluiaproape permanent pe care-l poartã cu o bunã parte din presã, din cauza agravãrii situaþieieconomice, din cauza izolãrii internaþionale a României ºi din cauza acuzaþiilor tot mai nume-roase de corupþie aduse PDSR. Ion Iliescu a încercat în mai multe rânduri sã adopte o poziþiepublicã faþã de anumite aspecte dãunãtoare din interiorul partidului de guvernãmânt, dar



reuºitele sale au fost minime, atât în plan efectiv, cât ºi în plan imagologic ºi mediatic. Oricum,scorul electoral net superior al lui Ion Iliescu faþã de PDSR demonstreazã cã mulþi cetãþeni nuau pus un semn de egalitate între guvern, partid ºi preºedinte.

Într-o scrisoare a lui Iosif Boda cãtre Ion Iliescu înainte de plecarea la Berna, unde fusesenumit ambasador, el îi atrage atenþia asupra pericolului pe care-l reprezintã asocierea lui preastrânsã cu PDSR ºi cu guvernul Vãcãroiu:

Guvernul Vãcãroiu are imaginea unui guvern implicat în ample acþiuni de corupþie. Nu conteazã adevãrulfaptelor, cât imaginea lor în percepþia publicã. Deci, ori recurgeþi la un calcul rece ºi nemilos, ºi atunci îlsacrificaþi pe domnul Vãcãroiu, ca ºi când v-aþi tãia mâna dreaptã, ori îl apãraþi în continuare ºi muriþi politiccu el de gât, aºteptând ca peste câþiva ani sã fiþi rãzbunat ºi sã se recunoascã faptul cã acest guvern nu aveaimaginea pe care o merita.53

De altfel, chiar Ion Iliescu declara în anul 1996:

Nu pot sã nu vã mãrturisesc însã îngrijorarea în legãturã cu apariþia de manifestãri ºi atitudini, din parteaunor lideri care parcã nu intrã în rezonanþa cuvenitã cu greutãþile ºi privaþiunile cetãþeanului obiºnuit. Vreau,cu alte cuvinte, sã spun cã, dupã opinia mea, este nevoie sã vorbim ºi de un comportament politic social-democrat mai aplecat cãtre grijile omului simplu, mai deschis cãtre valorile din diverse domenii, preocupatmai mult de evoluþia de ansamblu a þãrii ºi mai puþin de propria poziþie.54

Dar era deja prea târziu. Opinia publicã, puternic alimentatã de media ºi de discursul bazatpe valori morale al CDR, voia mult mai mult decât recunoaºterea teoreticã a acestor probleme.Opinia publicã voia nume, voia mãsuri, voia angajamente, voia feþe noi.

Imaginea politicã a lui Corneliu Coposu, liderul incontestabil al opoziþiei, devine tot maiputernicã, mai ales prin comparaþie cu cea a lui Ion Iliescu. Ion Iliescu se luptã sã rãmânã pre-ºedinte, în timp ce Corneliu Coposu nu doreºte nici o funcþie executivã. Ion Iliescu se aflã înconflict cu presa, în timp ce (cu câteva foarte mici excepþii) Corneliu Coposu este adulat deaceasta. Ion Iliescu este izolat pe plan internaþional, iar tentativele sale de întâlnire cu diverºilideri mondiali sunt ridiculizate în þarã, în timp ce Corneliu Coposu este primit cu onoruri înOccident. Intransigenþa lui Corneliu Coposu, catalogatã drept o eroare la începuturile lui 1990,este acum marele sãu atu. Refuzul sãu perpetuu de a negocia cu PDSR ºi cu Ion Iliescu devineun model de comportament.

Ion Iliescu considerã cã motivul acestei atitudini a lui Corneliu Coposu este generat doarde un calcul politic:

De fapt, într-un moment de sinceritate, domnul Corneliu Coposu, preºedintele PNÞCD, cea mai importantãformaþiune a opoziþiei, mi-a mãrturisit cã nu este interesat de a participa la un guvern într-o perioadã atât dedificilã cum era cea a începutului de iarnã ’92-’93, în care un guvern ºi un partid nu pot decât sã piardãîncrederea alegãtorilor. De aceea nu avea cum sã accepte nici ideea unui guvern de tehnocraþi, care nu ar fiangajat rãspunderea unui partid.55

Indiferent de motivaþiile care l-au animat, Corneliu Coposu a pãstrat CDR în opoziþie ºi asancþionat pas cu pas erorile PDSR, derapajele extremiste ale aliaþilor acestuia ºi depreciereanivelului de trai al populaþiei. Mai mult… Prin refuzul constant al oricãrei forme de colaborare,a refuzat girul sãu ºi al formaþiunii sale (cu imaginea neafectatã încã de nici o participare la gu-vernare) pentru politica PDSR. Se poate afirma cã întreaga ascensiune a CDR poate fi pusã peseama prestigiului din ce în ce mai mare pe care Corneliu Coposu ºi-l consolida în rândul



românilor. Politician atipic pentru anii ’90, cu o biografie exemplarã ºi lipsit de orice ambiþie aocupãrii unui post, liderul þãrãnist s-a constituit încet ºi sigur în opusul imagologic al lui Ion Ili-escu. Moartea sa, survenitã cu un an înaintea alegerilor generale ºi prezidenþiale, a determinatultima mare manifestaþie popularã din România pânã la venirea Papei Ioan Paul II la Bucureºti.La ceremonia funerarã au fost prezenþi peste 150.000 de oameni. Mesajele din partea clasei poli-tice, din partea formatorilor de opinie ºi din exterior au demonstrat cã, în acel moment, CorneliuCoposu devenise singurul mit politic egal cu Ion Iliescu. Într-un editorial scris de Cristian TudorPopescu în ziarul Adevãrul din 13 noiembrie ºi citat de Domniþa ªtefãnescu se evidenþiazã toc-mai aceastã distanþã enormã existentã între profilul omului politic þãrãnist ºi restul clasei politice:

Corneliu Coposu nu este reprezentativ pentru noi. N-am ºtiut niciodatã ce sã facem cu asfel de oameni.Nu avem cultul verticalitãþii morale, al tãriei sufleteºti, al ascezei, al voinþei de a-þi suprima pentru o idee instinc-tul de conservare. Adorãm în schimb, aproape religios, aranjamentele, trãdarea la timp, compromisul de culise,ieºirea prin Sãrindari. Mai mult, când apare cineva care nu se supune acestei grile, este respins cu violenþã ºiteamã. Cele mai fantasmagorice calomnii au circulat dupã ’89 cu putere de lege la adresa lui Corneliu Coposu:cã e înþeles cu ungurii sã vândã Ardealul, cã a fost amantul Doinei Cornea, cã a fost turnãtor la Securitate, cãa stat în strãinãtate ºi n-a mâncat salam cu soia – nu mâncase, într-adevãr, mâncase zeamã de linte 17 ani înºir la Vãcãreºti, Jilava, Piteºti, Craiova, Aiud, Râmnicu Sãrat, Capu Midia. Nici turnãtor la Securitate nu fusese.[…] Rând pe rând, calomniile au cãzut. Au rãmas insultele. Cu o cruzime care, iatã, face totuºi parte din ome-nesc, înfãþiºarea sa a fos batjocoritã în fel ºi chip: „fosilã“, „mumie“, „stafie“, „moartea ambulantã“, iar numelestâlcit cu rânjete: Copoiu, Cãposu… Nu vi se încreþeºte pielea când citiþi acum aceste cuvinte, stimaþi cetãþenicare veneaþi în rânduri strânse pe 28 ianuarie 1990, de pe Ana Ipãtescu spre Piaþa Victoriei scandând: „CuCoposu la zid!“ Dacã da, poate cã existã o ºansã sã înþelegem cã l-am ales, pentru cea mai mare nedreptatepostrevoluþionarã, pe omul politic cel mai curat ºi demn pe care l-am avut în aceºti ani.56

În lupta pentru legitimitate dusã fãrã încetare de toþi reprezentanþii partidelor din România,Convenþia Democratã din România a avut de atunci de partea sa ºi martiriul lui Corneliu Co-posu. Recunoscut parþial în viaþã, prezentat foarte succint la televiziunea naþionalã, destinuldramatic al liderului þãrãnist a devenit bun public o datã cu moartea sa. La umbra marelui dis-pãrut, Emil Constantinescu a preluat efectiv conducerea CDR ºi ºi-a motivat majoritatea acþi-unilor ca pornind de la Corneliu Coposu. Inclusiv numirea lui Victor Ciorbea ca reprezentantal CDR pentru Primãria Capitalei, în primãvara lui 1996, a fost prezentatã opiniei publice cavenind de la Corneliu Coposu. De altfel, în comunicatul dat de Emil Constantinescu pe 12noiembrie, la aflarea veºtii morþii liderului þãrãnist, se spunea:

Vor vorbi mulþi despre el. ªi dintre cei care l-au iubit, ºi dintre cei care nu l-au iubit. Mulþi vor încercasã-i foloseascã numele ºi gloria. Dar nimic din toate acestea nu conteazã acum. Corneliu Coposu nu mai este.Pornit pe drumul spre veºnicie, acea veºnicie pe care a aºteptat-o liniºtit toatã viaþa sa, va rãmâne aici printot ce se va face bun în aceastã þarã. Când mi-am îngropat tatãl am crezut cã nu este durere mai mare pe lume.Este… La revedere, domnule Coposu. Dumnezeu sã aibã în grijã sufletul tãu de om bun.57

Invocarea unei filiaþii spirituale cu liderul þãrãnist ºi a unei moºteniri ce trebuie împlinitã vafi o notã comunã a întregii campanii de comunicare a lui Emil Constantinescu. În discursul þinutîn Piaþa Palatului pe 14 noiembrie 1995, la mitingul organizat cu ocazia înmormântãrii lui Cor-neliu Coposu, Emil Constantinescu îºi va lua un angajament în numele sãu ºi al CDR faþã demarele dispãrut:

Dumnezeu ne-a dãruit dureroasa onoare de a conduce o legendã pe ultimul ei drum pãmântesc. Am învãþatcu toþii cã legendele nu mor niciodatã ºi, totuºi, tristeþea acestor ore este sfâºietoare pentru cã, de acum înainte,



la fiecare dintre mesele noastre se va afla un scaun gol. Corneliu Coposu ar fi putut sã moarã de mii de oripânã acum. Istoria ultimelor cinci decenii a ridicat împrejurul lui ziduri ºi a târât în noroi toate credinþele.A supravieþuit asasinãrii soþiei, prietenilor ºi marilor sãi învãþãtori. I-a fost dat sã fie un om fãrã vârste: tinereþeanu i-a fost o opreliºte, dupã cum bãtrâneþea nu i-a devenit o povarã. Când totul pãrea pierdut, o întreagã Româ-nie ºi-a mutat graniþele în sufletul lui generos ºi acolo a continuat sã existe ºi sã aibã un viitor, dupã legi careîn lumea din afarã fuseserã ucise. […] Pentru cã politica nu are preoþi, a trebuit sã existe un om numit CorneliuCoposu, capabil sã ia asupra lui pãcatele ei. Printr-o alchimie numai de el ºtiutã, a transformat fiecare suferinþã,fiecare umilinþã în bunãtate ºi cãldurã umanã. ªi-a plâns prietenii, dar a gãsit puterea de a-ºi compãtimi cãlãii.Într-o Românie care a prins gustul marilor averi, a murit sãrac. Într-o þarã în care nici un compromis nu pareimposibil, a murit cu Legiunea de Onoare la piept. Dupã o viaþã în care a fost închis ºi bãtut, a murit fãrã sãurascã pe nimeni. Într-o lume în care pânã ºi cei tineri cad pradã deznãdejdii, a murit luptând. Atunci cândmulþi dintre români se gândeau sã-ºi pãrãseascã þara, el ºi-a trãit calvarul aici ºi tot aici a rãmas sã moarã.Corneliu Coposu îºi supravieþuieºte, acesta i-a fost destinul.

Legãmânt solemnAici, în faþa lui Corneliu Coposu – cea mai curatã instanþã moralã a lumii româneºti de astãzi – pentru

toþi anii care ne-au mai rãmas de trãit, facem acest legãmânt solemn: vom continua drumul democraþiei româneºti, pânã când fiecare locuitor al acestei þãri va putea fi un om

liber ºi demn;vom lupta pentru instaurarea definitivã a mândriei naþionale ºi a moralei creºtine;vom învinge disputele politice, pentru ca în casele românilor sã fie, în sfârºit, bucurie, pace ºi speranþã;nu vom face compromisuri ºi nu ne vom lãsa copleºiþi de fricã, de îndoialã, de deznãdejde;nu vom uita cã nu noi contãm, ci România.Adio, domnule Coposu! Nu vã vom uita niciodatã.Dumnezeu sã vã ocroteascã sufletul de român!Dumnezeu sã ocroteascã România!58

Întreaga acþiune prezentã ºi viitoare a CDR devenea o continuare a luptei legitime dusãde Corneliu Coposu împotriva rãului din România, în mesajul lui Emil Constatinescu înge-mãnându-se atitudinea anticomunistã a tinereþii CDR ºi pragmatismului structurii politicepregãtite deja de preluarea puterii în România. Cu toate acestea ºi deºi o bunã parte din opiniapublicã o considera singura alternativã la PDSR, iar presa o proteja acoperindu-i în generalstângãciile, CDR nu stãtea în realitate foarte pe roze. Timp de patru ani, în interiorul alianþeis-a desfãºurat conflictul între partidele aducãtoare de voturi ºi cele aducãtoare de nume, precumºi conflictul între PNÞCD ºi partidele de sorginte liberalã, indiferent de numele pe care-l purtau.Corneliu Coposu construise CDR ca pe un bloc electoral în care fuseserã înghesuite partide ºiorganizaþii civice total disproporþionate, atât din punct de vedere calitativ, cât ºi cantitativ.Managementul acestei structuri devenea cu atât mai dificil cu cât era mai evident faptul cãCDR se îndrepta spre victoria în alegeri, iar miza era accesul la putere. PNÞCD controla CDRºi prin poziþia lui Corneliu Coposu, dar ºi prin Emil Constantinescu, precum ºi datoritã voturilororganizaþiilor civice ºi ale partidelor mici. Aceste disensiuni, care au ca punct de pornire modulde întocmire a listelor electorale, determinã pãrãsirea CDR de cãtre PSDR, UDMR, PAC ºiPL’93, în martie 1995. În acelaºi timp, la sfârºitul anului 1995, PNL este reprimit în CDR.Opoziþia era în acel moment împãrþitã în trei: CDR, USD (alianþa între PD, condus de PetreRoman ºi PSDR, condus de Sergiu Cunescu) ºi Alianþa Naþional-Liberalã (PL’93 ºi PAC).

La douã sãptãmâni dupã moartea lui Corneliu Coposu, CDR lanseazã prin vocea lui EmilConstantinescu „Contractul cu România“. Conceput dupã modelul republican american al„Contractului de 100 de zile“, „Contractul cu România“ este o ofertã politicã în 20 de puncteprin care CDR se angajeazã cã, dacã va câºtiga alegerile generale din 1996, va realiza obiec-tivele respectivului act în douã sute de zile. În deschiderea materialului se arãta:



„Cunoaºtem problemele, temerile ºi speranþele dumneavoastrã, ele sunt ºi ale noastre. Nupeste mult timp, la alegerile generale, puterea va sta în mâinile dumneavoastrã. Veþi vota. Tre-buie sã o faceþi în cunoºtinþã de cauzã. Dacã o veþi alege ºi va veni la putere, Convenþia Demo-craticã din România va îndeplini cu stricteþe urmãtoarele obligaþii, pe care ºi le asumã cufermitate, în baza unor studii realiste, responsabile ºi îndelungate.“

Urma o listã cu 20 de teme ºi de domenii de activitate în care CDR se angaja sã întreprindãanumite mãsuri în primele douã sute de zile ale mandatului. Este vorba de mãsuri în agriculturã,în domeniul proprietãþii, în domeniul sprijinirii tinerilor, studenþilor ºi familiilor tinere, al pro-tecþiei pensionarilor, atât din mediul urban, cât ºi din cel rural, în combaterea corupþiei ºi îmbu-nãtãþirea cadrului legislativ pentru lupta împotriva unor infracþiuni economice, dar ºi înãsprirealegilor pentru infracþiunile grave, în domeniul dezvoltãrii infrastructurii ºi al reducerii fisca-litãþii. Noutatea acestei oferte o constituie caracterul extrem de precis al obiectivelor asumateºi limitarea timpului în care acestea urmeazã a fi îndeplinite.

Atacat de toþi contracandidaþii politici, care îl considerã un produs populist ºi fãrã acoperire,imposibil de realizat, „Contractul cu România“ a fost principalul vehicul electoral al CDR. Lan-sat cu un an înainte de alegeri, multiplicat în milioane de exemplare ºi rãspândit peste tot înþarã, „Contractul cu România“ a devenit cea mai cunoscutã ofertã electoralã din istoria postre-voluþionarã. Toatã campania electoralã a CDR a fost construitã în jurul acestui produs, care larândul sãu era compus din alte 20 de produse, fiecare popularizate independent. Neaºteptatã afost lipsa oricãrei referiri la comunism în interiorul documentului. CDR anunþa o campanieelectoralã pragmaticã, desprinsã de ºabloanele anilor anteriori.

La începutul lunii ianuarie 1996, Uniunea Social Democratã lanseazã „Apelul cãtre þarã“un program social-democrat construit ca o replicã la „Contractul cu România“. În acelaºi timp,Petre Roman se lanseazã în cursa prezidenþialã printr-o viguroasã campanie pre-electoralã înurmã cãreia creºte în 9 luni de la 4 la 19%, devenind un candidat important pentru funcþia supre-mã în stat. Precampania dusã de Petre Roman parcurge toate judeþele þãrii ºi se bazeazã pe întâlniriîntre liderul democrat ºi cetãþeni, pe participãri la evenimente locale (nunþi, botezuri, inaungurãride obiective, târguri etc.) ºi pe critici dure aduse atât puterii ºi lui Ion Iliescu în special, cât ºiCDR ºi tendinþelor sale ascuns monarhiste.

Liderul democrat rememoreazã în cartea de interviuri realizate de Elena ªtefoi:

E mult mai uºor sã faci campanie electoralã în opoziþie. Aveam timp ºi energie. Atunci am constatat câtãdreptate avea Mitterand când spunea cã poate cea mai importantã calitate a unui om politic este condiþiafizicã. În acea perioadã am fost în 384 de localitãþi ºi am susþinut peste 1.000 de mitinguri, pentru cã în multelocuri am fost ºi la câte trei întâlniri cu electoratul. […] Peste tot, programul acþiunilor mele era cam acelaºi:mitinguri, un discurs al meu ºi apoi dialoguri cu oamenii. Totdeauna afarã, sub cerul liber, pentru cã oameniicare veneau nu încãpeau într-o salã.59

Campania foarte coloratã a lui Petre Roman s-a desfãºurat într-un moment în care nici unalt lider important din alte partide nu a întreprins nimic la nivel naþional. Ion Iliescu era preºe-dintele þãrii, iar Emil Constantinescu avea încã probleme cu nominalizarea sa pentru funcþia depreºedinte, nominalizare contestatã de anumite pãrþi ale CDR ºi de o parte a media. Aceastã miº-care electoralã a repoziþionat PD (USD) pe eºicherul politic ºi a adus lupta pentru preºedinþie,în premierã în România, la o ecuaþie în trei. Un alt scop al lui Petre Roman fusese acela de a-ldevansa pe Emil Constantinescu în sondaje. Dacã ar fi reuºit, intenþia sa era aceea de a cere con-ducerii CDR sã fie sprijinit cel mai bine plasat candidat în lupta împotriva lui Ion Iliescu.



Înainte de alegerile locale din primãvara lui 1996, alegeri care erau un barometru politicextrem de util pentru clasa politicã româneascã, în Parlament se consumase o premierã abso-lutã. O moþiune simplã – moþiunea dedicatã politicii energetice – obþinuse majoritatea într-unadintre camere. Deºi nu a avut nici o importanþã praticã, acest vot a demonstrat starea de slã-biciune în care se afla PDSR. Pãrãsit de toþi aliaþii politici, atacat de presã în totalitatea ei,confruntat cu o crizã fãrã precedent la Televiziunea Naþionalã, unde lupta pentru Consiliul deAdministraþie atinsese apogeul, având împotrivã aproape toatã miºcarea sindicalã (excepþiefãcând sindicatul lui Miron Mitrea, devenit unul dintre secretarii generali ai partidului), izolatºi chiar atacat pe plan internaþional, PDSR a cãutat sã facã în alegerile locale din Bucureºti omanevrã spectaculoasã care sã conducã apoi la rãsturnarea întregii situaþii politice. Astfel, înlocul unui candidat politic standard (se vorbea despre Ioan Mircea Paºcu sau chiar despreAdrian Nãstase), PDSR a optat pentru o celebritate.

Deºi propus de PDSR, Ilie Nãstase nu era asimilat cu partidul de guvernãmânt, partid careîn Bucureºti putea conta pe 12-14%, conform sondajelor pre-electorale. În faþa valului crescândde simpatie pentru CDR, PDSR arunca în luptã un nepedeserist care afirma încã de la începutulcampaniei cã nu are nimic în comun cu politicul ºi cu nici un partid. Strategia construitã deechipa de imagine a lui Ilie Nãstase era povestea de succes a unui bucureºtean care a plecatde jos ºi a cucerit lumea. Acum, întors acasã, bogat ºi liniºtit, vrea sã contribuie la mersul îna-inte al societãþii româneºti. Campania lui Ilie Nãstase a început cu un testimonial în care erautrecute în revistã succesele lui din sport ºi din afaceri, dar ºi legãtura strânsã cu România ºicu Bucureºtiul. Personaj extrem de popular, cu o notorietate zdrobitoare, Ilie Nãstase rãspundeabine prototipului „ºmecherului de Bucureºti“. Premisa de la care a pornit campania PDSRera tot cea a legitimitãþii. Ilie Nãstase a demonstrat cã era un om de succes, cã era un luptãtorºi cã era un patriot. Toate aceste caracteristici erau suficiente pentru un bun primar. Mareaproblemã, probabil neluatã în calcul, a fost dificultatea lui Ilie Nãstase de a dialoga pe temespecifice activitãþii de primar: curãþenie, alimentare cu apã, gropile din drumuri, construcþiade locuinþe etc. De aceea, dupã douã încercãri ratate, echipa de campanie a luat decizianeparticipãrii lui Nãstase la întâlnirile televizate cu ceilalþi candidaþi.

Expunerea publicã a lui Ilie Nãstase în postura de candidat la o funcþie publicã a atras dela sine – pe lângã manifestãri de simpatie – o sumedenie de întrebãri incomode referitoarela trecutul sãu sportiv, dar ºi la viaþa sa personalã sau la realitatea sa financiarã. Cotidianelecentrale au început sã publice amãnunte deloc plãcute despre viaþa sa, declanºând câteva reacþiinecontrolate din partea lui Ilie Nãstase, neprevenit cã lucrurile pot arãta ºi astfel. Începutulcampaniei a fost extrem de pozitiv pentru candidatul PDSR, care avea faþã de principalul sãuurmãritor aproape 25% avans. Lipsa de consistenþã a mesajului sãu ºi aparenþa de om manipulatdin umbrã, dar ºi anumite dezvãluiri despre viaþa de familie ºi despre situaþia sa financiarãau condus la o scãdere a popularitãþii ºi la pierderea avansului.

Contracandidatul sãu s-a numit Victor Ciorbea. ªi CDR a utilizat o manevrã surprizã pentruaceste alegeri. În primul rând, fiindcã primarul de atunci al capitalei, Crin Halaicu, reprezentantal CDR, era contestat, intenþia de vot la care se putea aºtepta fiind de maximum 10%. CDRi-a retras acestuia sprijinul politic, iar Crin Halaicu a ales varianta de a candida independent,fapt care a deviat o bunã parte dintre atacurile cãtre CDR înspre independentul Halaicu. Înaintede nominalizarea lui Ciorbea pentru cursa electoralã, numele vehiculate în tabãra CDR eraufie liberalii Tãriceanu sau Popovãþ, fie þãrãniºtii Opriº sau Creþu. Motivul alegerii lui Victor



Ciorbea porneºte din noua strategie electoralã pe care CDR o va aplica în tot cursul anului 1996:atragerea unor noi segmente electorale. Lider de sindicat, fost membru al PCR, chiar magistratîn timpul lui Nicolae Ceauºescu, Victor Ciorbea nu semãna deloc cu portretul robot al cederistuluicivic, intelectual desprins de realitate ºi anticomunist cu care fusese obiºnuitã opinia publicãdupã 1992. S-a mizat foarte mult pe relaþia bunã pe care Ciorbea o avea cu o parte importantãdintre sindicatele bucureºtene ºi pe puterea de mobilizare a acestora. De asemenea, s-a mizatpe priceperea lui Victor Ciorbea de a vorbi cu oamenii simpli, dobânditã în timpul celor ºaseani de luptã sindicalã, ºi s-a mai mizat pe austeritatea pe care Ciorbea o degaja, o austeritatecare-l apropia de imaginea încã excelentã a lui Theodor Stolojan. Dacã PDSR propunea un„ºmecher de Bucureºti“, CDR aducea în luptã seriozitatea ºi încãpãþânarea moþului. Deºi cotaþia fi prea înceþi ºi prea principiali, ardelenii erau singura categorie de alogeni acceptatã înBucureºti fãrã resentimentele specifice pentru moldoveni sau olteni. Spre deosebire de campaniaPDSR, care a fost centratã pe personalitatea ºi celebritatea lui Ilie Nãstase, campania lui VictorCiorbea a fost centratã pe CDR ºi pe nevoia de moralã în politicã. Discursul lui Ciorbea a fosto îmbinare de enunþuri morale ºi de obiective practice. Aºa cum era de aºteptat, Ciorbea a lansat„Contractul cu bucureºtenii“, o continuare a „Contractului cu România“. Mesajul CDR eraclar: dacã vreþi ca cele scrise în respectivele contracte sã se petreacã, atunci CDR are nevoiede victorie pe toatã linia. Tema principalã a atacurilor lui Ciorbea a fost corupþia. Un afiº îldescria pe Ciorbea ca pe „un zid împotriva corupþiei“. În spoturile sale, Ciorbea explica aºezatcum se vor rezolva principalele probleme ale bucureºtenilor prin abordarea moralã ºi profe-sionistã a activitãþii din primãrie. „Contractul cu bucureºtenii“ conþinea date ºi termene limitã,angajamente clare în care erau atinse practic toate categoriile socio-profesionale. În acelaºitimp, CDR insista atât în spoturi, cât ºi în afiºe sau în materiale rãspândite pe strãzi sau încutiile poºtale, asupra apartenenþei lui Ilie Nãstase la PDSR. „Votând Ilie Nãstase, îl votaþi peIon Iliescu“ era sloganul prin care CDR încerca sã ducã întreaga campanie a PDSR din zonapersonalitãþii în zona politicului, acolo unde partidul de guvernãmânt avea mari probleme deimagine. Din acest motiv, CDR a cãutat în toatã campania electoralã din Bucureºti sã distrugãimaginea lui Ilie Nãstase ºi sã-l lege pe acesta de imaginea proastã a PDSR.

Campania din Bucureºti nu s-a deosebit de celelalte campanii de pânã atunci din perspectivaforþelor care se confruntau. În afarã de CDR ºi PDSR, nimeni nu a contat în mod real. PD l-aaruncat în luptã pe fostul ministru al Industriilor Anton Vãtãºescu, un candidat onest, informatºi pregãtit atât politic, cât ºi profesional, dar lipsit de orice carismã ºi nesprijinit de o campanieelectoralã potrivitã. Alianþa Naþional Liberalã l-a aruncat în luptã pe Dinu Patriciu, care a încercato campanie agresivã ºi bine documentatã, dar care a fost practic acoperit de miza confruntãriipolitice dintre CDR ºi PDSR. Singura breºã în zdrobitoarea victorie a CDR a fost independentulGeorge Pãdure, proprietarul magazinului GEPA, a cãrui campanie bazatã pe sloganul dejaconsacrat „Un pic mai bine pentru dumneavoastrã“, alãturi de imaginea de întreprinzãtor privat,de succes, nealiniat politic dar ostil PDSR, l-a plasat în faþa liberalului Oghinã. La finele turuluiI, CDR câºtigã degajat alegerile în Bucureºti, în timp ce PDSR urcã datoritã imaginii lui IlieNãstase de la 12% la 19% . În turul al doilea acced cei doi actori principali ai confruntãrii, VictorCiorbea ºi Ilie Nãstase, ºi inevitabilul se produce. Are loc o confruntare electoralã în direct, laTVR 1. Aceastã disputã anunþa, prin modul ei de abordare ºi prin felul în care cei doi au fostpregãtiþi de echipele de imagine, marea confruntare din toamnã dintre Ion Iliescu ºi Emil Con-stantinescu. Ilie Nãstase a pornit confruntarea încercând în permanenþã sã-l domine pe Ciorbea,



sã vorbeascã mai mult decât el ºi sã-l fragmenteze, pentru a arãta cã nu are nici curajul ºi nicibãrbãþia necesare postului de primar general. Atacurile lui Ilie Nãstase vizau trecutul de ma-gistrat al lui Victor Ciorbea, de unde s-a fãcut imediat saltul la posibila lui implicare în struc-turile poliþiei politice, dar ºi defectul fizic al lui Ciorbea. Ilie Nãstase a fost din prima clipãnepoliticos, chiar agresiv în impoliteþe, convins fiind cã pe acest teren Ciorbea îºi va pierdestãpânirea de sine ºi va greºi. S-a mizat foarte mult ºi pe ritmul foarte lent de vorbire al lui Ciorbea.Spre surpriza tuturor, Victor Ciorbea a acceptat provocarea ºi a continuat discuþia în registrulaproape suburban. S-a ajuns în foarte scurt timp la un scandal complet necontrolat de moderator,în care s-au auzit unele dintre cele mai grele cuvinte rostite pe un post de televizune din toatãepoca post-revoluþionarã. Dar pânã la urmã s-a constatat cã Victor Ciorbea i-a fãcut faþã luiNãstase chiar pe terenul acestuia. Aºa cum comenta un analist politic a doua zi, „a fost ca ºicum Ciorbea l-a învins pe Nãstase la tenis“. Viguros ºi înfipt, fãrã nici un complex, capabilsã urle mai tare ca adversarul sãu, capabil sã fie nepoliticos, bãtãios ºi tranºant, Victor Ciorbeanu a primit aprecieri deosebite din partea electoratului sãu tradiþional (chiar deranjat de anumiteexcese verbale), dar a câºtigat o bunã parte din nehotãrâþii care-l considerau prea moale pentrupostul de primar general. Actor politic incomparabil mai bun decât Ilie Nãstase, Victor Ciorbeaºi-a jucat perfect cartea, demonstrând timp de 45 de zile de campanie cã este un om modest,sârguincios, pregãtit ºi responsabil, pentru ca, în ultima searã, sã joace impecabil rolul bãiatuluirãu. Nãstase era tot un bãiat rãu, dar care nu demonstrase nici pricepere, nici dorinþã de muncã,nici responsabilitate. Singura însuºire care-l califica pentru respectiva funcþie era fermitatea.Pe care însã a demonstrat-o în ultima searã ºi Victor Ciorbea. În paralel cu acest duel, la Bucu-reºti s-a consemnat ºi existenþa unei posibilitãþi de colaborare între CDR ºi USD. Anton Vãtã-ºescu ºi-a îndemnat alegãtorii ca în turul al doilea sã-l voteze pe Victor Ciorbea, iar ulteriorcandidatul PD a devenit viceprimar general al Capitalei.

În þarã, alegerile locale au mers dupã doi algoritmi diferiþi. Acolo unde primarii în funcþieºi-au fãcut treaba în cei patru ani, aceºtia au fost realeºi indiferent de culoarea lor politicã.La Iaºi a câºtigat Constantin Simirad din partea ANL, la Cluj a fost reales Funar din parteaPUNR, la Galaþi, Durbacã din partea PSM, în Brãila, Lungu din partea PDSR etc. Unde pri-marii nu au fost buni a contat forþa partidelor din judeþ ºi geografia electoralã care funcþionadeja în 1996. Primele trei partide au fost PDSR, CDR ºi PD (USD), urmate la mare distanþãde ceilalþi competitori. Rezultatele alegerilor la nivelul consilierilor judeþeni (cifrã care seapropia cel mai mult de intenþia de vot pentru alegerile parlamentare) indicau CDR – 19,58%,PDSR – 16,28%, USD – 11,21%. PDSR pierdea procente serioase în oraºe, dar domina încontinuare spaþiul rural. În acelaºi timp, desfãºurarea campaniei indica o izolare perfectã aPDSR. În toate confruntãrile în care apãreau reprezentanþii sãi, raportul de forþe era unu contratuturor. Toþi candidaþii, indiferent de organizaþia politicã din care fãceau parte, atacau PDSR-ul.Marele beneficiar al acestei dezvoltãri a fost evident CDR, perceput ca principala alternativãla partidul de guvernãmânt. Oricât pare de ciudat, PRM, PUNR, PSM, PS, ANL ºi pe alocurichiar ºi USD au devenit agenþi electorali ai CDR. Fiecare acuzã care mai eroda puþin dinedificiul PDSR se constituia într-un argument pentru schimbarea acestora, iar cea mai viabilãsoluþie (prin dimensiuni ºi vizibilitate) era CDR. Evidenþa cã votul anti-PDSR merge mai alesla CDR ºi la USD a condus la strategia PDSR de dupã alegerile locale de a diminua credibi-litatea CDR ºi a ofertei sale electorale. Cu puþin înainte de alegerile locale, în primãvara lui1996 a izbucnit scandalul SAFI, în care erau implicaþi mai mulþi lideri ai PNL (Viorel Cataramã,



George Danielescu, Radu Cojocaru, Dan Constantinescu). PDSR a încercat sã acrediteze ideeacã banii de la SAFI sunt folosiþi în campania electoralã a CDR. De asemenea, prin acest eºecfinanciar, PDSR dorea sã compromitã imaginea celor pe care CDR îi numea „specialiºti“, ceicãrora urma sã le încredinþeze diverse ministere în caz de victorie. În 2004, Alianþa DA a obþinutun rezultat pozitiv la alegerile locale, devansând PSD-ul cu 1,5%. Imediat dupã victorie însã,reprezentanþii DA au înþepenit de uimire ºi n-au întreprins nimic, ceea ce a permis PSD sã-ºi revinã. În 1996, CDR nu a fãcut aceeaºi greºealã. La câteva zile de la victoria din locale,Emil Constantinescu îºi lanseazã programul prezidenþial „Acum pentru România“. În deschi-derea acestuia se spunea: „România de azi a devenit þara unora ºi nu þara tuturor. A venitmomentul sã ne luãm þara înapoi“. Cele 10 puncte ale programului conþin principalele direcþiiale mandatului prezidenþial în viziunea CDR. Emil Constatinescu îºi lanseazã programul înmai multe localitãþi din þarã, ocazie cu care reprezentanþii CDR în teritoriu reamintesc insistentcã structura politicã pe care o reprezintã este cel mai puternic partid din România.

Campania negativã pornitã de PDSR a avut un defect fundamental: nu interesa pe nimeni.Grijile majore ale românilor erau – în acel moment – incapacitatea guvernului de a rezolvaproblemele, corupþia, eºecul reformei, scãderea nivelului de trai, teama de boalã, izolarea inter-naþionalã. Cele douã campanii negative pornite de PDSR, SAFI ºi ulterior monarhia nu aveaunici o legãturã cu aceste griji ale majoritãþii. De fapt, problema principalã a românilor era atuncilegatã de PDSR, nu de opoziþia acestuia. Mai viguroasã decât campania legatã de prãbuºireaSAFI a fost cea care implica instituþia monarhicã. În cei ºase ani trecuþi de la Revoluþie, existaseun conflict permanent între Casa Regalã ºi statul român. Singurul care a tratat degajat problemamonarhicã a fost Theodor Stolojan, care a permis unica prezenþã a lui Mihai I pe pãmântromânesc dupã 1989, în primãvara lui 1991. În rest, regelui Mihai I i-a fost refuzatã în repetaterânduri intrarea în þarã ºi a fost þinta unor campanii violente de denigrare. În acelaºi timp, lideriai PNÞCD, ºi în mod special Corneliu Coposu, au întreþinut ideea revenirii monarhiei ca singurãsoluþie pentru România.

În 1996, sprijinul pentru monarhie în România era redus, aflându-se sub 10%. Partidul luiIon Iliescu, dar ºi Partidul România Mare folosiserã cu insistenþã în campaniile electorale ante-rioare ameninþarea cu monarhia. Cu câteva zile înainte de începerea campaniei electorale, într-un cotidian naþional a apãrut un interviu pe care Emil Constantinescu l-ar fi dat în SUA. Înacest interviu, Emil Constantinescu afirma cã, în condiþiile în care ar fi ales preºedinte, ar reinstauramonarhia ºi i-ar oferi tronul lui Mihai I. Deºi candidatul CDR a dezminþit imediat autenticitateainterviului în cauzã, o bunã parte a campaniei PDSR s-a bazat pe aceastã idee. Petre Roman,aflat în continuare în cãutarea poziþiei a doua în cursa prezidenþialã ºi sperând la sprijinul CDR,l-a atacat pe Emil Constantinescu, cerându-i rapide lãmuriri, ºi a lansat un apel cãtre susþinãtoriiCDR de a vota pentru republicã, deci de a-l vota pe el. PDSR-ul ºi-a continuat campania anti-monarhicã, liderii partidului vorbindu-le alegãtorilor despre pericolul monarhic, despre rãzboiulcivil imininent, despre pierderea Transilvaniei, despre 1907 ºi 1929. În faþa unui electoratnemulþumit de nivelul sãu de trai, partidul de guvernãmânt vorbea despre monarhie ºi despreriscurile pe care aceasta le presupune. PDSR repeta în 1996 greºeala CDR din 1992. Campaniaelectoralã plãcea liderilor PDSR, plãcea famiilor acestora, era apreciatã de nucleul dur al partidului,dar nu comunica nimic celorlalþi votanþi. Clipul în care faþa lui Emil Constantinescu se schimbaîn cea a lui Mihai I sau cel care vorbea despre „Contractul cu Monarhia“ nu au provocat nici oscãdere semnificativã a intenþiei de vot pentru CDR sau pentru Emil Constantinescu.



Paul Dobrescu defineºte acest moment din campania electoralã a PDSR:

În timpul campaniei electorale, discutându-se aprins despre monarhie ºi despre declaraþiile contradictoriiale candidatului Convenþiei în aceastã privinþã, Iosif Boda a fãcut o remarcã adâncã „sãrãcia învinge monarhia“.Problema realã pentru România era sãrãcia, ieºirea din sãrãcie. Orice subiect, chiar ºi important, care nuvenea în legãturã cu aceastã preocupare dominantã se marginaliza automat.60

Jurnaliºti din presa centralã au fãcut publicã afacerea „telefoanelor murdare“. Într-un sediudin centrul capitalei, PDSR angajase un numãr de câteva zeci de tineri care dãdeau telefoaneîn toatã þara, se prezentau ca fãcând parte dintr-un institut de sondare a opiniei publice ºi instigaupopulaþia împotriva CDR ºi a lui Emil Constantinescu. Atributele folosite de PDSR aminteaude vremurile bune din anii ’90, dar electoratul se schimbase ºi CDR avea ºi potenþial ºi resurse.

CDR ºi-a structurat campania în douã tronsoane clare: analiza guvernãrii PDSR ºi promo-varea „Contractului cu România“. Datoritã evoluþiei sale bune la Primãria Capitalei, VictorCiorbea a devenit un important vector de imagine al CDR ºi un exemplu despre cum se poaterespecta Contractul. Sloganul central al campaniei CDR – „Schimbarea în bine“ – a fost imediatadoptat ca un laitmotiv al acelor alegeri. La fel ca ºi în alegerile locale, s-a remarcat nefolosireadiscursurilor anticomuniste ºi încercarea de a atrage segmente nespecifice de electorat. EmilConstantinescu ºi-a lansat campania electoralã la Ruginoasa, în judeþul Iaºi, alegând exactinima fiefului electoral a adversarului sãu principal, Ion Iliescu. O bunã parte a mesajuluielectoral al CDR ºi al lui Emil Constantinescu a fost orientat spre þãrani, sectorul electoralîn care PDSR ºi Ion Iliescu aveau o supremaþie completã. Loc al naºterii lui Alexandru IoanCuza (conducãtor intrat în conºtiinþa naþionalã ca înfãptuitor al unirii, dar ºi ca luptãtor pentrudrepturile sociale ale celor mulþi ºi pentru actele sale de justiþie), Ruginoasa a fost o puntesimbolicã între mesajele economice ºi cele anticorupþie lansate de CDR. Aici a fost lansatã,în chiar prima zi de campanie, o proclamaþie în zece puncte în care erau promise schimbãriradicale pentru satul românesc. ªi aceastã „Proclamaþie de la Ruginoasa“ a fost masiv multi-plicatã ºi rãspânditã în satele din toatã România.

Campania pentru atragerea electoratului rural a continuat constant, Emil Constantinescuvizitând – în prima parte a campaniei – mai ales sate, comune ºi oraºe mici ºi mult mai puþinoraºele mari, considerate a fi bazinul electoral principal al CDR. Spoturile electorale au susþinutaceastã orientare strategicã. Emil Constantinescu era prezentat insistent în mijlocul þãranilordin diversele colþuri ale þãrii. Mai mult decât atât, un întreg spot electoral îºi plasa acþiunea însatul natal al preºedintelui, unul dintre bãtrânii satului, rãnit în rãzboiul din URSS, vorbinddespre familia Constantinescu ºi despre copilãria candidatului. Dacã Ion Iliescu se legitima încontinuare prin Revoluþia din Decembrie ºi prin experienþa acumulatã dupã 7 ani de condu-cere a þãrii, Emil Constantinescu s-a legitimat prin valorile tradiþionale româneºti: obârºie,familie, credinþã. Aceastã alegere a avut în vedere ºi caracteristicile principale ale contracan-didatului principal: Ion Iliescu se definise singur ca liber cugetãtor, obârºia îi era vagã ºi com-plicatã de poveºtile apãrute în media despre conflictul dintre el ºi mama sa, iar familia sa practicnu exista, Ion Iliescu neavând copii ºi neapãrând niciodatã alãturi de soþia sa.

În acelaºi timp, Emil Constantinescu s-a orientat spre un alt punct sensibil al politicii româ-neºti din acel moment: relaþia cu minoritatea maghiarã. Acuzat cã ar fi masiv sprijinit de UDMRºi cã voturile primite de la aceastã organizaþie au un cost, candidatul CDR a lansat la AlbaIulia un apel pentru reconcilierea naþionalã:



Printr-o tragicã încercare a destinului, de mai bine de ºase ani, prea mulþi români se urãsc unii pe alþii. Seurãsc pe motive politice, se urãsc pe motive sociale, se urãsc pe motive etnice. În aceºti ºase ani, am vãzutromâni bãtând cu sãlbãticie alþi români, am vãzut români dorind altor români moartea, am vãzut românisperiaþi, am vãzut români sãraci ºi lipsiþi de puterea de a mai spera. În aceºti ºase ani, au fost învrãjbite familiileîntre ele, au fost învrãjbiþi vecinii între ei, au fost învrãjbite generaþiile între ele. Destul! Trecutul ne-a învrãjbit,a venit vremea ca prezentul sã ne uneascã. […] Înainte de a reface legãturile de prietenie cu statele vecine,înainte de a privi spre Europa, trebuie ca noi, cetãþenii ºi fiii aceleiaºi þãri, România, sã ne iertãm ºi sã neîmpãcãm între noi. Am trecut prin decenii de rãzboaie, prin ani de înfruntare; a venit vremea sã facem paceunii cu alþii. Dacã ne va fi bine, ne va fi bine împreunã, dacã ne va fi rãu, ne va fi rãu tuturor.61

Campania electoralã a lui Petre Roman a evoluat pe aceleaºi valori ale lungii sale precam-panii. Sloganul electoral „ªtie, vrea ºi poate“ construit pe trei verbe puternice, a fost în perma-nenþã întãrit de spoturi foarte dinamice, montate inteligent. Roman a încercat sã fie, din punctde vedere imagologic, o cale de mijloc între Iliescu ºi Constantinescu. Dacã românii doreauschimbarea, era bine ca schimbarea sã nu fie atât de bruscã. Ceilalþi doi candidaþi însã au ignoratîn mare parte provocãrile la luptã lansate de Petre Roman, mãrginindu-se doar la rãzboiul dintreCDR ºi PDSR. Intensitatea confruntãrii dintre cei doi mari l-a izolat pe Petre Roman, acestanemaicontând practic în lupta electoralã, deºi scorul sãu era în continuare foarte bun. În celedouã luni de campanie electoralã, mai puþin de 10% din remarcele lui Emil Constantinescuºi ale lui Ion Iliescu s-au referit la Petre Roman. Deºi campania sa era corect fãcutã, eveni-mentele bine organizate, apariþiile publice bune ºi spoturile foarte vizibile, conflictul anuluielectoral 1996 era în altã parte. Oricum, eforturile lui Petre Roman au adus partidului sãu po-ziþia de negociere pentru constituirea guvernului, iar procentele obþinute au oferit PD poziþiiministeriale foarte importante.

Alianþa Naþional Liberalã l-a aruncat în lupta pentru prezidenþiale pe Nicolae Manolescu,important critic literar ºi preºedinte al Partidului Alianþei Civice. Situarea de aceeaºi parte aspaþiului electoral cu CDR, dar continua atacare a acestei formaþiuni politice a produs confuzieîn electoratul decis anti-PDSR care a optat sã sprijine formaþiunea cel mai bine plasatã. Slo-ganul „alegeþi calea dreaptã“ nu a gãsit nici un fel de ecou, iar producþiile electorale ale ANLau excelat prin banalitate ºi lipsã de vizibilitate. Împotriva ANL, CDR a folosit spre finelecampaniei electorale sloganul „nu risipiþi voturile“, explicând electoratului lipsa de utilitatea fragmentãrii voturilor opoziþiei. Nici Nicolae Manolescu nu a reuºit sã intre în atenþia opinieipublice, fiind ignorat ºi de Ion Iliescu, ºi de Emil Constantinescu.

Ceilalþi candidaþi prezenþi în competiþie au dat culoare luptei electorale, dar au influenþatfoarte puþin rezultatul final. Vadim Tudor a avut o prestaþie apreciatã pentru reþinere ºi sobrie-tate, lãsând PDSR sã interpreteze cel mai radical repertoriu al campaniei electorale. Cele douãpartide socialiste, PS ºi PSM, ºi-au desemnat candidaþi proprii: Tudor Mohora ºi Adrian Pãu-nescu, dar nici unul nu a convins nici mãcar atât cât sã-ºi ajute partidul sã treacã pragul de3%. Singura noutate interesantã în rândul candidaþilor mici a fost apariþia lui Gyorgy Frundaca reprezentant al UDMR pentru funcþia de preºedinte al României. Campania bilingvã a aces-tuia a fost extrem de nuanþatã ºi de frumos conceputã. Candidatul UDMR era oricum singurulaflat în cursã care ºtia exact ce scor electoral va avea ºi de aceea produsele sale au excelatprin esteticã, iar întrega campanie – prin detaºare.

Cu douã sãptãmâni înainte de primul tur, PDSR a început sã facã ºi campanie pozitivã, încare sã-ºi prezinte propria ofertã electoralã ºi chiar sã admitã existenþa unor greºeli în cei patruani de guvernare. Un document cuprinzând 21 de programe pe care PDSR se angaja cã le va



realiza în urmãtorii patru ani este lansat într-o manifestaþie somptuoasã la Bucureºti. Dar eradeja prea târziu… Conform sondajelor de opinie, în decursul campaniei electorale PDSR pier-duse deja 8-10%, în timp ce CDR câºtigase 6-8%. În faþa acestor rezultate, în ultimele zileale campaniei, PDSR a lansat o campanie de afiºaj ºi de rãspândire de materiale în toatã þara,prin care atrãgea din nou atenþia asupra pericolelor pe care CDR le reprezintã. Faþã de celedeja cunoscute, apãruserã douã idei noi: CDR va lãsa pensionarii fãrã pensii ºi va lua pãmântulþãranilor. În acelaºi timp, au fost date publicitãþii sondaje care arãtau cã tineretul bucureºteanse îndepãrtase de Emil Constantinescu ºi de CDR ºi cã va vota masiv pentru Ion Iliescu. Careplicã la aceste sondaje fãcute publice de un post privat de televiziune, CDR organizeazãun miting-concert la Sala Polivalentã, în care cântã cam toate trupele importante ale momen-tului ºi unde Emil Constantinescu lanseazã „Contractul cu tânãra generaþie“.

Alegerile din 3 noiembrie consfinþesc victoria CDR ºi intrarea în turul al doilea a lui IonIliescu ºi Emil Constantinescu. În sãptãmâna care urmeazã, marea majoritate a liderilor parti-delor importante îºi anunþã sprijinul pentru Emil Constantinescu ºi îºi îndeamnã electoratulsã-l voteze. Cel mai important moment este semnarea protocolului dintre CDR ºi PD, în urmacãruia Petre Roman îºi anunþã public susþinerea pentru candidatul CDR. Spoturile pe care echipade imagine ale CDR le realizeazã urmãresc crearea senzaþiei de val popular de simpatie pentruEmil Constantinescu. Sunt filmate zeci de celebritãþi (scriitori, compozitori, cântãreþi, sportivi,actori, regizori) care îºi anunþã public votul pentru Emil Constantinescu. Cu numai o sãptãmânãînainte de turul al doilea, Simeon Tatu, parlamentar PDSR, anunþã cã se aflã în posesia unordocumente din care rezultã cã CDR va desfiinþa Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe ºi-l vapensiona pe Teoctist. În aceeaºi zi, în cursul turneului electoral în sudul Moldovei ºi apoi înTransilvania, Ion Iliescu se lanseazã în atacuri violente împotriva noii puteri alese despre careafirmã cã va duce þara în rãzboi civil, cã va da Transilvania ungurilor ºi cã va lãsa pe drumurimuncitorii ºi chiriaºii. În toatã þara sunt rãspândiþi fluturaºi prin care se afirmã cã CDR ºi PDvor termina Canalul cu foºtii membri ai PCR ºi cu toþi cei care l-au votat pe Ion Iliescu. LaAlba Iulia, Ion Iliescu rosteºte un discurs dedicat electoratului ardelean în care afirmã:

Acum, dupã câte ºtiþi, datã fiind configuraþia noului Parlament, aducerea UDMR-ului la guvernare alãturide CDR ºi USD – posibilitate de care se vorbeºte intens – poate crea o situaþie îngrijorãtoare. Pentru voturileminoritãþii maghiare din turul doi, domnul Emil Constantinescu pare a fi dispus sã facã grave compromisuriîn favoarea pretenþiilor de autonomie ale unor lideri UDMR. Nu putem uita cã în programul UDMR se vorbeºteîn termeni direcþi despre autonomia teritorialã pe criterii etnice, iar unii lideri ai UDMR nu contenesc sãafirme cã numai instituirea acestei autonomii – ºi deci federalizarea României – ar asigura interesele minoritãþiimaghiare […]. Domnul Emil Constantinescu a oscilat mereu în opiniile sale: ba în legãturã cu monarhia, bacu legea caselor, ba cu pensiile. Se poate þara baza pe un asemenea om care astãzi zice una, mâine se dezice,schimbã tot ce a spus cu o zi înainte? Domnul Constantinescu s-a putut remarca în viaþa politicã atunci cânda deschis balconul din Piaþa Universitãþii. Acum s-a unit cu primul-ministru de atunci, cu cel care a închisbalconul. Ne putem aºtepta acum la ceva bun? Aceasta este schimbarea pe care ne-o propun? ªi noi vremschimbare, iar eu am fost printre cei activi, asumându-mi rãspunderi ºi riscuri în momentul celei mai radicaleschimbãri, care a modificat din temelii fizionomia societãþii româneºti prin Revoluþia din Decembrie 1989.Nu ºtiu unde se afla atunci domnul Emil Constantinescu. Eu militez pentru o veritabilã schimbare în bine aRomâniei, dar o schimbare care sã pãstreze ºi sã consolideze ce am fãcut bine, sã punã la adãpost liniºteanoastrã. Ce fel de schimbare poate fi promovatã de aceºti oameni care ºtiu doar sã urle în stradã, sau de uniiprecum Cerveni la Justiþie, cum se vorbeºte, sau domnul Ticu Dumitrescu, probabil la Interne, sau domnulAdrian Severin la Externe?62



Absolut toþi analiºtii politici considerã cã ieºirea lui Ion lliescu, transmisã pe postul naþionalde televiziune, a fost catastrofalã pentru imaginea acestuia ºi pentru rezultatul alegerilor. În maimulte editoriale apãrute în Evenimentul zilei, Ion Cristoiu îi atrage atenþia lui Ion Iliescu cã „alovi în electoratul CDR ºi USD dupã ce au obþinut, la 3 noiembrie, girul a peste jumãtate dinelectoratul României, înseamnã sã conteºti rezultatul alegerilor ºi sã jigneºti poporul român“63,iar Cristian Tudor Popescu, într-un editorial care a fãcut epocã, „Ion Iliescu – rictusul bolºevic“,scria, pe 11 noiembrie:

Sâmbãtã seara, la orã de vârf, emisiunea de clipuri electorale a TVR ne-a oferit un spectacol înspãimântãtor.[…] Ca om care l-am votat în 1990, n-am putut sã scot un cuvânt multã vreme dupã ce clipul d-lui Iliescu seterminase. Aveam impresia acutã cã se produsese o falie, o alunecare, ºi cã ne prãbuºisem prin timp undevaspre începutul anilor ’50. Aºteptam parcã sã aud de undeva huruitul tancurilor ºi mugetele soldaþilor veniþi dinstepa kazahã sã facã ordine în România. Domnul (sper sã nu se simtã jignit cã-l numesc aºa) Ion Iliescu vorbeamulþimii. Vorbea e un fel de a spune. Desfigurat de furie, din brunet ajuns vineþiu la faþã, zbiera pur ºi simplu,cu pumnul ridicat, ameninþând. Dacã nu mã alegeþi pe mine, o sã vinã regele, o sã vinã moºierii, o sã vinãungurii. Vã mãnâncã dreapta. Muncitori, ãºtia vin sã închidã combinatele, sã vã lase pe drumuri. […] Chiriaºi,o sã vã ia casele. Þãrani, o sã vi se ia pãmântul pe care vi l-a dat Iliescu. Acesta este cuvântul d-lui Iliescu cãtrecetãþenii României anului 1996. […] Mãºtile de „european“, de „democrat“, de „om luminat“, au cãzut rândpe rând, lãsând sã þâºneascã la suprafaþã rictusul bolºevic. Atenþie […] nu comunist, nu ceauºist – bolºevic. Nunumai democratizarea societãþii româneºti de dupã ’89, atâta câtã este, dar ºi dezgheþul de la sfârºitul anilor’60, cu eliberarea deþinuþilor politici ºi relativa libertate de exprimare, au fost anulate dintr-un foc de acest discursinstigator în cea mai purã manierã stalinistã a „garantului stabilitãþii pãcii“. Cu astfel de vorbe, dl. Iliescu sesitueazã sub Ceauºescu cel de la începutul „mandatului“, fiind comparabil doar cu Ana Pauker.64

Simultan cu aceste declaraþii ale lui Ion Iliescu, spoturile electorale ale lui Emil Constanti-nescu excelau prin calm ºi prin siguranþã. Campania electoralã din 1996 s-a încheiat cu patruconfruntãri faþã în faþã Iliescu-Constantinescu, confruntãri transmise pe toate posturile maride televiziune. Spre deosebire de anul 1992, când Ion Iliescu a jucat corect rolul de om de statmult mai bine informat ºi cu mult mai multã experienþã decât contracandidatul sãu, în 1996rolul celui stãpân pe situaþie a fost jucat de Emil Constantinescu. Dacã în 1992, Ion Iliescu eraîncã legitimat de Revoluþia din 1989 ºi de contribuþia sa la naºterea noii democraþii din Ro-mânia, în 1996 Emil Constantinescu era legitimat de toatã nemulþumirea care se strânsese însocietatea româneascã. În cele patru confruntãri cu ºeful statului, Emil Constantinescu a devenitmesagerul ºi reprezentantul acestor nemulþumiri. Prin sintagma „regimul Iliescu“, folositãobsesiv pe toatã durata campaniei electorale, Emil Constantinescu l-a fãcut pe Ion Iliescu vino-vat de toate cele întâmplate în România ultimilor ºase ani. Deºi opinia publicã a continuat sãcreadã în sloganul „sãrac, dar cinstit“ consacrat de Ion Iliescu, ºeful statului a fost consideratvinovat de tolerarea actelor de corupþie de care erau acuzaþi apropiaþii sãi. Presiunea confrun-tãrii a fost atât de mare pentru Ion Iliescu, încât acesta i s-a adresat lui Emil Constantinescucu „domnule Ceauºescu“.

Pe 17 noiembrie, Emil Constantinescu câºtigã alegerile prezidenþiale ºi în România are locprima alternanþã la putere. PDSR este înlocuit de coaliþia CDR-PD-UDMR. Emil Constantinescurememoreazã atmosfera din Bucureºti din noaptea aflãrii rezultatelor din turul al doilea:

Nu pot trece peste o amintire de neºters: în momentele euforiei declanºate de anunþarea rezultatului alegerilorprezidenþiale, când Piaþa s-a umplut de lume ca pe vremuri ºi am fost chemat sã vorbesc din balconulUniversitãþii, m-am uitat la acea mare de oameni cu fãclii aprinse în noapte ºi mi-am amintit de sutele de miide oameni pe care îi întâlnisem în sate ºi oraºe de-a lungul ultimilor ani. Cu gândul la toþi acei oameni, amspus cã „destul s-a sacrificat poporul, a venit vremea sã se sacrifice ºi guvernanþii“. Era o frazã retoricã.



Ulterior, mi-am dat seama cã nu de sacrificii avem în primul rând nevoie din partea guvernanþilor, ci decompetenþã ºi devotament. Dar, desigur, nici puþinã decenþã nu stricã. Cei care au þinut minte numai aceastãfrazã aº vrea sã nu uite cã, tot atunci, toatã acea mulþime a rostit împreunã cu pãrintele Galeriu cuvintele dinTatãl nostru: „Iartã-ne greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri“.65

Campania electoralã din 1996 a însemnat un mare pas înainte din perspectiva tehnicilorfolosite ºi a calitãþii produselor electorale. În acelaºi timp însã, a fost tot o campanie construitãpe mesaje emoþionale, în care a contat extrem de mult prestaþia individualã a candidaþilor ºimult mai puþin ideologia partidelor sau ofertele electorale. Partidele cu candidaþi slabi la pre-ºedinþie au obþinut rezultate mediocre sau chiar nu au trecut pragul electoral. Nu au intrat înParlament Alianþa Naþional Liberalã, Partidul Socialist al Muncii, Partidul Socialist, PartidulDemocrat Agrar, iar PRM ºi PUNR au realizat puþin peste 3%.

2.5. Perioada 1996-2000

Victoria lui Emil Constantinescu în competiþia prezidenþialã ºi a coaliþiei CDR-PD-UDMR în alegerileparlamentare a fost salutatã în termeni euforici ca o schimbare. Dar ce fel de schimbare? În perioada tranziþieide la socialism la capitalism, schimbarea de la regimul Iliescu, care trãgea spre menþinerea vechilor structurieconomice, nu putea fi alta decât spre capitalism. Dar liderii triumfãtori din 1996, care afirmau cã, spre deo-sebire de oamenii vechii puteri, sunt cu trup ºi suflet ataºaþi civilizaþiei occidentale, evitau sã vorbeascã desprecapitalism ºi nici nu pomeneau acest cuvânt în retorica lor. Deci nu era vorba de o schimbare ideologicã. Nicica program Contractul cu România nu era un manifest pentru o schimbare radicalã în economie sau socie-tate. Oferta electoralã a CDR ºi USD formula reforma economico-socialã la modul general abstract, în timpce promisiuile de ajutor social erau specificate concret, chiar cifric. Pentru aceastã ofertã generoasã, cu tentãmai curând de stânga decât de dreapta, a votat grosul electoratului român.66

O ofertã viguroasã de dreapta a avut în permanenþã PL ’93, dar nu a reuºit sã convingã ºiîn 1999; UFD a lansat un „Manifest al dreptei“, care definea cadrul de existenþã al acestei dimen-siuni ideologice atât din punct de vedere al politicului, cât ºi al economicului sau al socialului.Pânã atunci, puterea nou instalatã s-a legitimimat, mai degrabã imagologic – invers faþã destânga PDSR-istã – ca aparþinând de dreapta într-o þarã dornicã de o stângã mai puþin coruptãºi mai puþin izolatã internaþional. Deºi componenta moralã a discursului CDR-ist a contat înconstruirea unui model alternativ faþã de cel al partidului lui Ion Iliescu, masa electoralã motivatãde o asemenea opþiune nu era suficientã pentru câºtigarea alegerilor. De aceea s-a optat ºi pentruo ofertã economicã de tip asistenþial, garantatã tocmai de aceastã nouã dimensiune moralã.Spre deosebire de anul 2004, când PSD a pierdut puterea, menþinându-ºi însã electoratul(rezultatele din 2000 ºi 2004 sunt practic identice), în 1996 PDSR a pierdut puterea, pierzându-ºi ºi electoratul. O parte a acestuia descoperise o ofertã coerentã ºi credibilã exact în cealaltãparte a câmpului politic. Probabil cã trebuie purtatã o lungã discuþie în legãturã cu conþinutulofertelor electorale ºi cu nivelul de improbabil din ele. În acest domeniu al discursului politicare loc o permanentã ridicare a ºtachetei – nu doar în campanie – ci ºi în perioadele de opoziþie(pânã la urmã, tot un fel de campanie), care pune omul politic în situaþia de a avea de alesîntre o ofertã lucidã ºi realizabilã, dar aflatã mult sub discursurile lansate de oponenþi, ºi oofertã consonantã cu aceste discursuri sau chiar superioarã.

În general, alegerea evolueazã spre cea de-a doua variantã. Imediat dupã ce campania treceºi puterea este câºtigatã, încep paºii înapoi, dictaþi, de aceastã datã, de realitatea economicã



din teren. Simultan cu aceºti paºi, opoziþia (adicã fosta putere) reîncepe escaladarea pornindnu de la ceea ce este în teren, ci de la oferta câºtigãtoare dar falsã a puterii. Astfel încât, zi dezi, se dezvoltã douã trasee diferite: unul real, bazat pe realitatea socialã ºi pe capacitatea sauincapacitatea executivului ºi a structurilor sale de a rãspunde la provocãrile acesteia, ºi un altul,tot mai depãrtat de realitate, care se joacã în Parlament, în ziare ºi la televizor. În campaniaelectoralã cetãþenii vin la vot având deasupra capului presiunea realitãþii sociale ºi aud mesajegenerate de rãzboiul ofertelor ºi de escaladarea promisiunilor. Principalul efect al acesteistrategii, dacã poate fi numitã aºa, este cãderea relativ bruscã a încrederii în noua putere înprimul an de la înscãunare. În 1992, 1996 ºi 2004 fenomenul s-a repetat, iar în 2000 succeseleexterne ºi câteva mãsuri de protecþie socialã (necuprinse însã în oferta electoralã) ºi labilitateaextremã a opoziþiei au atenuat semnificativ curba descendentã.

Victor Ciorbea a fost numit de Emil Constantinescu prim-ministru al noului guvern de coa-liþie. Motivaþia enunþatã pentru acest gest relativ bizar (Victor Ciorbea fusese ales cu doarºase luni în urmã primar general al Bucureºtilor) diferã de la povestitor la povestitor. Aºa cumam arãtat anterior, una dintre variante a fost voinþa lui Corneliu Coposu. Alta se referã laneîncrederea pe care Emil Constantinescu o avea faþã de Radu Vasile (apreciat de PNÞCD, nuneapãrat de conducerea acestui partid, dar mai ales de eºalonul doi) din cauza apropieriiacestuia de Ion Raþiu ºi din cauza neimplicãrii liderului þãrãnist în campania lui Emil Constan-tinescu. Ion Diaconescu, citat de Dan Pavel, susþine o altã ipotezã:

Dupã ce am câºtigat alegerile, cu numai 20 la sutã pentru PNÞCD, restul de 10 la sutã era al liberalilorºi al altor partide, deci nu aveam o majoritate absolutã, ci una relativã, am ºtiut cã or sã fie probleme cu pri-mul-ministru. Cu 20 la sutã nu se cheamã victorie. Douã nopþi nu am putut dormi dupã ce am vãzut rezultatul.Aveam nevoie de susþinerea celorlalþi, pentru ca sã ne dea voturile Roman ºi toþi ceilalþi, am fãcut ºedinþe,trebuia sã le dãm locuri, era o varzã întreagã. În partid era greu sã faci majoritatea pentru un om, dar împotrivalui este foarte uºor. Radu Vasile avea un curent favorabil în partid, dar în forurile conducãtoare nu avea majo-ritatea, mai ales garda veche nu îl agrea, pentru cã îl vedeau superficial. Iar Constantinescu nici nu voia sãaudã de Radu Vasile, dupã experienþa pe care o avusese cu el. Ana Blandiana, Bãcanu au zis „Ce dom’le,pe ãsta nu l-am vãzut o singurã datã sã vinã la CDR, habar n-are de Convenþia democratã!“. Liberalii, niciei. ªi nici mãcar Roman nu-l dorea pe Vasile. Nimic, nu avea susþinere. Atunci apare grupul Blandiana-Bãcanu,„hai sã-l lansãm pe Ciorbea!“. Eu am spus: „Cum aºa, pãi l-am pus primar, o sã se supere populaþia Bucu-reºtiului. Mai facem alte alegeri de primar?“. „Nu mai facem alegeri de primar, punem un interimar.“ ªi cumn-aveam altã soluþie, accept ideea. Dar ce am avut pe urmã cu Radu Vasile! Cã de atunci a început lupta înpartid. Câtã acrobaþie a trebuit sã fac!67

Ticu Dumitrescu, preºedintele AFDPR, are o altã variantã:

I se reproºeazã Anei Blandiana cã l-a propus pe Ciorbea ca prim-ministru. Nu ºtiu cât de corect va fi dom-nul Emil Constantinescu când va citi cele ce vã spun acum, dar declar cu toatã rãspunderea cã am fost uni-cul martor la hotãrârea pe care a luat-o Constantinescu, în mod instantaneu aproape, sub imperiul câºtigãriipreºedinþiei. Am apãrut (existã ºi fotografii, care au fost publicate în presã) la balconul primãriei Bucureºtiului,Constantinescu la mijloc, într-o parte Ciorbea ºi într-o parte eu. Constantinescu m-a luat pe mine ºi pe Ciorbea,în partea dreapã cum intri în cabinet, era un colþ mai degajat, ne-am retras acolo ºi a zis: „ªi tu ai sã fii prim-ministru!“ Ciorbea a primit-o aºa, ca un ºoc – l-am urmãrit. Ideea a fost a lui ºi a fost instantanee, pentru cãerau momentele acelea, când Constantinescu a reuºit sã îl învingã pe preºedintele în funcþie, Iliescu, ºi sã fieales preºedinte. Ideea i-a aparþinut în totalitate lui Constantinescu ºi n-a discutat-o cu Ana Blandiana, fiindcãera sub imperiul emoþional al clipelor de atunci.68

Momentul Ciorbea este numai începutul. Din nefericire pentru coaliþie în general ºi pentruPNÞCD în mod special, aceeaºi ambiguitate a domnit în practic toate sectoarele de activitate.



Victor Ciorbea a acceptat funcþia de prim-ministru ºi a încercat sã ramânã ºi primar generalal Capitalei, iar în momentul în care s-a constatat neconstituþionalitatea acestei decizii, loculsãu a fost luat, interimar, de viceprimarul Viorel Lis. Încã din primele zile ale noului executiva fost vizibilã compatibilitatea redusã dintre reprezentanþii PNÞCD, PNL ºi PD. Conflictele,mocnite la început, au devenit în scurt timp publice. Neînþelegerile dintre demnitarii celor patrupartide componente ale actului de guvernare ºi bâlbâielile guvernãrii au început sã fie sancþionatede presã la mai puþin de o lunã de la instalarea noii puteri. Adusã la putere de un val de entuziasmpopular ºi asimilatã cu ultima ºansã pentru România, CDR a încercat din primele zile sã-ºicontinue demersurile din campania electoralã: mesajul european, mesajul moral-justiþiar ºimesajul reformist au fost cãile de imagine urmate.

Mesajul european a vizat, în prima sa fazã, integrarea României în NATO. Reuniunea de laMadrid din luna iunie 1997 a devenit astfel un punct de referinþã ºi pentru diplomaþia româ-neascã, dar ºi pentru întregul construct politic post-electoral. Conºtient sau nu, coaliþia guverna-mentalã a declanºat o întreagã isterie naþionalã pro-NATO. Deºi era evident cã România nu vafi invitatã în primul val de integrare, Emil Constantinescu ºi toþi ceilalþi lideri ai coaliþiei aujucat cartea luptei pentru Madrid, intens ºi convingãtor. Vizitele la Bucureºti ale diverºilor condu-cãtori occidentali, ca ºi primirea delegaþiilor româneºti la cel mai înalt nivel în diversele capitaleeuropene au întregit tabloul schimbãrii poziþiei României în configuraþia diplomaticã a Europei.În întreaga campanie electoralã, CDR a insistat asupra izolãrii la care fusese supus regimul Iliescu.Acum, se demonstra cã o datã regimul Iliescu înlocuit, izolarea dispãrea. Nimeni nu avea nimiccu România, ci numai cu liderii ei, care nu respectau regulile democratice. Acest enunþ folositcu entuziasm în prima perioadã se va rãsfrânge negativ asupra celor care l-au lansat, dupã cereacþia externã devine criticã ºi circumspectã faþã de evoluþia puterii CDR-USD-UDMR.

Al doilea plan abordat viguros de noua putere era rãfuiala cu foºtii. În campania electoralãfuseserã promise eradicarea corupþiei ºi pedepsirea exemplarã a corupþilor. Emil Constantinescuînfiinþeazã încã din primele zile ale mandatului un comitet special pentru lupta împotriva co-rupþiei, este arestat Sever Mureºan (omul de afaceri implicat în prãbuºirea Bãncii Dacia-Fe-lix), este arestat ºi Miron Cosma, apare în ziare cazul albumului Eterna ºi Fascinanta Românie,este arestat ºi Rãzvan Temeºan (preºedintele Bancorex), sunt pomenite numele mai multor dem-nitari PDSR care ar fi fost implicaþi în afaceri controversate, se vorbeºte de mafii, de legãturicu infracþionalitatea transfrontalierã, ºi apoi brusc totul se stinge. Cam în acelaºi timp, în presãîncep sã aparã scandaluri legate de „noii corupþi“, de afacerile controversate ale noii puteri ºide implicarea diverºilor lideri ai coaliþiei de guvernãmânt (la nivel naþional sau local) în actede corupþie. Scandalul „Nepoþilor lui Diaconescu“, scandalul numirii fiului lui Zoe Petre laCotroceni, scandalurile privatizãrilor realizate de Sorin Dimitriu ºi multe altele înlocuiesc înopinia publicã scandalurile fostei puteri.

Utilizatã ca un panaceu, reforma era cea care trebuia sã rezolve toate problemele societãþiiromâneºti. Este binecunoscut sondajul realizat în 1997, în care peste trei sferturi din populaþiese declara încrezãtoare în reformã ºi în binele pe care aceasta îl va aduce, ºi tot cam trei sferturidin populaþie recunoºtea cã nu ºtie în ce constã reforma. Concept golit de conþinut, reforma arfi trebuit sã þinã de foame ºi de frig, sã ofere locuri de muncã ºomerilor, stabilitate leului, puterede cumpãrare românului cu bani puþini, medicamente bolnavului ºi pensii semnificativ mai maripensionarilor. Folositã fãrã discernãmânt, tot cu un pronunþat caracter polemic (guvernul PDSRnu a fãcut reforma sau Petre Roman a fost dat jos fiindcã a încercat sã o facã), reforma va



sfârºi prin a fi asociatã cu toate mãsurile nepopulare pe care noul guvern le ia chiar la începutulmandatului. „Primii ani ai guvernãrii instaurate în 1997 au reprezentat o paranoia a reformei.Noii actori politici instauraþi se percepeau a fi apostolii reformei: orice schimbare care le treceaprin minte peste noapte era prezentatã drept «adevãrata reformã»; orice îndoialã în legãturãcu calitatea acesteia era respinsã, punându-i-se eticheta «antireformã». Acest joc al inovaþiilorfrenetice pare sã se fi bazat pe urmãtoarea raþiune: nu e foarte importantã calitatea reformei;orice schimbare este pozitivã ºi reprezintã o depãrtare de pericolul rãmânerii în structurilecomuniste. Ca rezultat al multiplelor distorsiuni în relaþiile politice, mediul comunicãrii politice,suprasaturat de conflicte ºi de acuzaþii partizane, cu o uimitoare inapetenþã pentru stabilireadirecþiilor ºi a strategiilor de schimbare, a dat comunitãþii impresia de înlocuire a «minciuniicomuniste» cu un fel de «minciunã anticomunistã».“69

Coaliþia CDR-UDMR-PD a dat piept, încã de la învestire, cu o presã extrem de puternicãºi imposibil de controlat, presã a cãrei contribuþie la rezultatul alegerilor din noiembrie 1996nu putea fi neglijat. Conform unei statistici a Consiliului Naþional al Audiovizualului, funcþio-nau la acea orã 222 de posturi de radio ºi 141 de televiziune.70 Din dorinþa de a avea o bunãcolaborare cu presa, noul guvern a cãzut în cealaltã extremã faþã de PDSR. Dacã guvernareaVãcãroiu se remarcase printr-o totalã opacitate faþã de presã ºi printr-un refuz aproape per-manent de a apãrea pe ecran sau în ziare, guvernarea Ciorbea a consacrat o adevãratã inflaþiea comunicãrii. Miniºtrii au devenit actori permanenþi ai talk-show-urilor, mulþi dintre ei rezol-vându-ºi conflictele din interiorul cabinetului în direct la televiziune. Austeritatea comuni-caþionalã cu care PDSR obiºnuise opinia publicã s-a transformat într-un scandal continuu,punctat de crize majore ºi suprapus pe dezamãgirea, tot mai acutã o datã cu trecerea timpului,faþã de rezultatele reformei. De la imaginea ocultã a guvernãrii PDSR s-a ajuns la imagineavag comicã a unor demnitari care-ºi petrec timpul construind algoritmi ºi certându-se unii cualþii. Mai mult… În timpul guvernãrii PDSR, jurnaliºtii îi atacau pe liderii politici în lipsa aces-tora, pentru cã foarte rar, înainte de 1996, oficialii se prezentau la emisiunile de ºtiri sau dedezbateri ale unei televiziuni sau ale unui radio, mai ales dacã erau private. Dupã 1996, jurnaliºtiiîi atacau pe liderii politici prezenþi în emisiune. ªi de la un moment dat chiar îºi bãteau joc deei. Furia s-a transformat în râs ºi, de aici începând, clasa politicã ºi-a pierdut din prestanþã ºidin imagine ºi media le-a câºtigat pe amândouã. Prezenþa miniºtrilor stingheri ºi uºor crispaþidând explicaþii în faþa unor jurnaliºti încruntaþi critic sau destinºi dispreþuitor este o noutatepe micile ecrane din România. Presa devine o forþã fiindcã se poartã de la egal la egal cuputerea ºi face ce vrea din aceasta. Simultan cu aceastã nouã realitate se dezvoltã tot maiaccentuat fenomenul denumit de Cãtãlin Zamfir „voluptatea eºecului“71.

Abundenþa ºtrilor negative este prezentatã cu satisfacþie ºi mulþumire. Media, ca un luptãtorperpetuu împotriva puterii, trebuie sã preia de la aceasta doar nerealizãrile ºi sã le prezinte îndetaliu. Orice tentativã de scoatere în evidenþã a unor reuºite este consideratã de restul media ºide opoziþie drept colaboraþionism ºi este taxatã ca atare. În ziarele „adevãrate“ se vorbeºte depresa „cotrocenistã“, al cãrei principal atribut este cã transmite informaþii pozitive, care „nuintereseazã pe nimeni“. Un cunoscut jurnalist se lãuda cã în doi ani de zile ziarul sãu nu apublicat nici un material pozitiv despre guvern. ªi acesta este dovada independeþei sale politice.Preluarea mecanicã a calamburului american no news is good news a transformat media autoh-tone într-o uriaºã catedralã a prãbuºirii, iar eºecul în destin naþional.



La mai puþin de un an de la instalarea în funcþie, Emil Constantinescu, la fel ca ºi Ion Ilies-cu mai devreme, se plângea de dimensiunea distructivã a relatãrilor din ziare ºi din media elec-tronice, pentru ca în 2002 sã compunã o „scrisoare cãtre cei care se recunosc“, în care atacaviolent tocmai acest tip de abordare:

Aceste rânduri nu se adreseazã scribilor comuniºti sau neocomuniºti; nu se adreseazã oamenilor mai vechisau mai noi ai Securitãþii lui Ceauºescu, care pare mai veºnicã ºi mai vioaie ca oricând; nu se adreseazã sluj-baºilor imperiilor de presã ale marilor profitori ai tranziþiei. Se adreseazã vouã, celorlalþi, pe care nu ºtiucum sã vã numesc. Nu vã pot spune anticomuniºti, pentru cã, de fapt, chestia asta atât de depãºitã nu vã maiintereseazã. Mi-e jenã sã vã spun democraþi dupã ce v-am vãzut cu ce alean tânjiþi dupã o mânã forte. Nu vãpot spune inamicii „regimului Constantinescu“, pentru cã duºmãniþi orice ºi pe oricine. […] Nu sunteþi în staresã susþineþi pe nimeni. Pe nimeni! Nu sunteþi în stare sã susþineþi nimic pânã la capãt. Nimic. Pentru cã nuaveþi încredere în nimeni ºi în nimic. Cel mai ticãlos dintre voi a avut curajul sã înceapã la televiziune con-fesiunea vieþii sale cu cuvintele „Nu am încredere în nimeni“. Chiar asta e: nu aveþi încredere în nimeni. Nicichiar în voi. Agitaþia voastrã bezmeticã ºi sterilã creeazã impresia unei false opoziþii de care regimul actualare atâta nevoie, o opoziþie de hârtie ºi pe hârtie. Aceastã agitaþie împotriva a ceea ce este acum, ce a fost sauce ar putea sã fie vã oferã un alibi ca sã ascundeþi marele vostru secret: nu sunteþi în stare sã susþineþi pe nimeni.Poate doar pe cei din micul vostru grup, cu condiþia sã nu se ridice deasupra cercului de interese ºi de bârfãpe care-l cultivaþi. ªi nu sunteþi în stare sã susþineþi nimic pânã la capãt, cu excepþia micilor interese personalesau de grup. Eventual, puteþi susþine idei abstracte, cât mai abstracte ºi irealizabile, care sã nu vã implice cunimic. Dacã veþi susþine vreodatã pe cineva, ºtiu foarte bine cã o veþi face doar pentru cã sunteþi plãtiþi saupentru a lovi în cineva. Deveniþi violenþi doar atunci când sunteþi atacaþi personal. Atunci lãtraþi cu putere,de furie ºi de fricã. […] Sunteþi groparii României. Nu sunteþi nici mãcar cei care tâlhãresc, siluesc sau omoarãîncet, încet, România. Sunteþi doar cei care o îngroapã, cei care o vor îngropa atât de frumos, aproape înãlþãtor.În fond, jazzul nu l-au inventat afro-americanii din Louisiana care se veseleau pe drumul de la cimitir sprecârciuma din centrul oraºului? ªi nu e jazzul minunat? Într-o þarã vestitã pentru parastase, sunt sigur cã bocetelevoastre vor suna minunat ºi vã veþi elogia reciproc pentru frumuseþea lor. Înjuraþi atât de convingãtor, blestemaþicu atâta artã, puteþi boci, la nevoie, la fel de fermecãtor.72

Se poate afirma cã guvernul Ciorbea a avut parte de o foarte lungã perioadã de acalmiesocialã, mai ales datoritã eforturilor sale de politicã externã în vederea integrãrii în NATO.Scãderea popularitãþii acestui guvern nu s-a produs însã din cauza mãsurilor reformatoare, cidin cauza conflictelor permanente ºi a dovezilor de nesiguranþã ºi de inconsecvenþã. CDR asosit în fruntea guvernului pe vârful unui val emoþional ale cãrui cuvinte-cheie erau „moralã“,„competenþã“ ºi „spirit european“. Rând pe rând, atributele de imagine construite în ani deopoziþie ºi în campania electoralã au început sã fie contrazise de realitate.

Integrarea europeanã ºi euro-atlanticã nu era chiar atât de uºor de obþinut. Dupã primelefocuri de artificii, dupã declaraþiile spectaculoase ale liderilor euro-atlantici cu privire la ºanseleRomâniei ºi la drumul european al acesteia, s-a ajuns la ticãiala birocraticã a instituþiilor euro-pene ºi la neputinþa guvernului român de a rãspunde la solicitãrile acestora. Pânã la finelemandatului, România avea sã se gãseascã pe ultimul loc din perspectiva criteriilor de integrareîn Uniunea Europeanã. Nici negocierile cu instituþiile financiare mondiale nu au avut un destinmai bun. Reprezentanþii acestor instituþii la Bucureºti au constatat cã guvernul României nureuºeºte sã-ºi respecte angajamentele din diversele scrisori de intenþie ºi cã reforma economicãbate pasul pe loc.

În campania electoralã, CDR folosise mult atributul competenþei manageriale. Contractulcu România, contractele cu diversele localitãþi, Contractul cu tânãra generaþie, Proclamaþiade la Ruginoasa, cei 15.000 de specialiºti au fost produse de imagine care au condus la ideea



competenþei. CDR promitea termene, afirma cã are cu cine sã le ducã la bun sfârºit ºi susþineacã toatã problema României era incompetenþa managerialã a echipei PDSR, dublatã de corupþiaextinsã. Primul act politic al CDR, numirea lui Victor Ciorbea ca prim-ministru, a ridicat ºiprimul semn de întrebare în domeniul competenþei. Dacã existau 15.000 de specialiºti, de cetrebuia numit ca premier primarul nou ales al Capitalei? În anii care au urmat s-a vãzut cãPNÞCD (principalul partid al coaliþiei) ducea lipsã de acele competenþe, ajungându-se în anul1999 la instalarea unui premier neangajat politic. Chiar ºi pânã atunci, oamenii politici cei maivizibili ºi cei mai apreciaþi pentru activitatea lor nu erau parte a CDR. Fie cã este vorba deTraian Bãsescu, fie cã este vorba de preºedintele comisiei Buget–Finanþe din Senat, VarujanVosganian, fie cã este vorba de preºedintele comisiei Economice din Senat, Viorel Cataramã,aceste personaje politice nu erau sau nu mai erau (în cazul ultimilor doi) parte a CDR. Bogatãîn purtãtori de mesaj înainte de alegeri ºi chiar în campania electoralã, CDR a apãrut în faþaalegãtorilor sãracã în oameni competenþi, capabili sã rezolve problemele momentului ºi sãjustifice valul emoþional care a proiectat-o în fruntea þãrii.

Componenta moralã a CDR, cea care o diferenþia de toate celelalte forþe politice, a fostzguduitã de neînþelegerile ºi de crizele izbucnite chiar în interiorul acestei structuri. ValerianStan, pe atunci preºedinte al Alianþei Civice, a acuzat violent conducerea PNÞCD de aban-donare a valorilor morale ºi de colaborare cu cei responsabili de anii 1990-1991 (fãcea referirela partidul lui Petre Roman). Numit în funcþia de ºef al Corpului de Control al Guvernului,Valerian Stan a încercat în mai multe rânduri sã determine punerea sub urmãrire a unor lideriPD pentru deþinerea de apartamente sau pentru alte afaceri din perioada în care s-au aflat laguvernare. Pentru a salva liniºtea coaliþiei, premierul Victor Ciorbea a decis înlocuirea luiValerian Stan din funcþie. Atacurile liderului Alianþei Civice au trecut asupra PNÞCD ºi a luiEmil Constantinescu, toate fiind bazate pe imoralitatea acestora. Ticu Dumitrescu, preºedinteleAsociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici, a demisionat din PNÞCD ºi a atacat în termeni extremde violenþi conducerea acestui partid pe toatã durata dezbaterilor legate de legea liberului accesla dosarele securitãþii. Acuzele lui Ticu Dumitrescu se refereau tot la componenta moralã agestului politic al CDR ºi conþineau în subtext ideea cã mulþi dintre liderii acestei formaþiunise feresc sã adopte legea în cauzã din cauza trecutului lor pãtat. George Pruteanu, cunoscutjurnalist ºi autor de emisiuni de televiziune, devenit membru PNÞCD cu puþin înaintea cam-paniei electorale din 1996, a pãrãsit partidul ca urmare a contradicþiilor ivite în dezbaterileprivind Legea Învãþãmântului în legãturã cu folosirea limbilor minoritãþilor naþionale. PrezenþaUDMR în coaliþia de guvernãmânt ºi refuzul lui George Pruteanu, în calitate de preºedinteal comisiei de Învãþãmânt din Senat, de a ratifica legea, au determinat conducerea PNÞCDsã-l schimbe din funcþie. Din acel moment, Pruteanu – devenit senator PDSR în anul 2000 – aatacat CDR, acuzând-o de trãdarea intereselor naþionale. Acest ºir neîntrerupt de confruntãri,toate publice, la care s-au adãugat ºi conflictele dintre Victor Ciorbea ºi Radu Vasile, dintre UlmSpineanu ºi Sorin Dimitriu, dintre Sorin Dimitriu ºi Valentin Ionescu, dintre Virgil Petrescu ºiFlorin Diaconescu, dintre Nicolae Ionescu-Galbeni ºi Ion Diaconescu, dintre Vasile Lupu ºiIoan Mureºan au dus la scãderea progresivã a încrederii în PNÞCD ºi în liderii acestuia.

Partidul Naþional Liberal a suferit la începutul anului 1997 modificãri importante. ValeriuStoica, sprijinit moral de Emil Constantinescu ºi de Victor Ciorbea, a devenit prim-vicepre-ºedintele partidului, înlocuindu-l în aceastã funcþie pe Viorel Cataramã. Considerat compromisîn urma scandalului SAFI, Cataramã a fost dorit ca o victimã exemplarã a noii puteri, care



urmãrea sã arate opiniei publice cã este necruþãtoare cu oricine, inclusiv cu aliaþii care augreºit. Simultan cu eliminarea lui Viorel Cataramã, care a pãrãsit ulterior PNL pentru a-ºiconstrui un alt destin politic, Valeriu Stoica a definitivat unificarea liberalã în interiorul PNLfuzionând cu structurile ANL, alianþã care nu reuºise sã intre în Parlament. Din punct de vedereal imaginii, liberalii au fost mai feriþi de atacuri, fiindcã þãrãniºtii erau þinta majoritãþii lor. Din1998, PNL a început sã-ºi construiascã un drum politic propriu, sã încerce sã aibã atitudini ieºitede sub umbrela CDR ºi sã-ºi impunã propria viziune. În toate crizele guvernamentale, PNL s-aplasat în poziþia de moderator, lansând în repetate rânduri conceptul de „pace liberalã“. Neînþe-legerile tot mai acute din interiorul CDR, ca ºi din interiorul PNÞCD, i-au determinat pe liberalisã iasã din alianþã în primãvara anului 2000 ºi sã participe la alegerile locale ºi generale pecont propriu.

Partidul Democrat a obþinut – datoritã algoritmului – posturi-cheie în guvernul Ciorbea:externele, apãrarea, transporturile, relaþia cu Parlamentul, cercetarea ºi mediul. Alãturi de aces-tea, Partidul Democrat a obþinut ºi preºedinþia Senatului pentru Petre Roman. Devenit prin-cipalul aliat la guvernare, Partidul Democrat a dezvoltat în toþi cei patru ani ai mandatului ostrategie perfectã de partid aflat la putere, care criticã puterea. Exponentul principal al acestuicurent a fost, fãrã îndoialã, Traian Bãsescu. Impus încã din primele luni de guvernare ca fiindcel mai eficient ministru, autor al unor mãsuri nepopulare („taxa Bãsescu“), dar ºi al unordecizii uimitoare (folosirea explicitã a forþei în relaþiile cu sindicatele), Traian Bãsescu a devenitomul forte al partidului în condiþiile în care Petre Roman se autoexilase într-o funcþie impor-tantã, dar fãrã semnificaþie ºi vizibilitate socialã, iar Adrian Severin s-a compromis în scandalullistei cu diversele personalitãþi din viaþa politicã ºi din presã care ar avea relaþii cu serviciide spionaj strãine.

Frãmântãrile din interiorul PD au determinat plecarea din partid a mai multor lideri impor-tanþi: Adrian Severin, Victor Babiuc, Octavian ªtireanu, Adrian Vilãu, Radu F. Alexandru, Geor-ge ªerban, Stelian Duþu, care l-au acuzat pe Petre Roman de conducere dictatorialã a partidului.Imediat dupã alegeri, PD a înregistrat o scãdere în sondajele de opinie, pierdere pe care arecuperat-o cu ocazia crizei Ciorbea, din care a ieºit întãrit. Criza Ciorbea a izbucnit din cauzaunui interviu al lui Traian Bãsescu, apãrut în Evenimentul zilei, în care ministrul transporturilorîl acuza pe Victor Ciorbea de încetinealã în luarea deciziilor ºi de management defectuos alaparatului guvernamental. Victor Ciorbea a ripostat dur, cerând demisia lui Bãsescu; conducereaPD a devenit solidarã cu Bãsescu ºi a pãrãsit executivul, solicitând – ca preþ pentru reîntoarcere– demisia lui Victor Ciorbea. Pe toatã perioada acestei dispute, desfãºurate exclusiv în paginileziarelor ºi pe micile ecrane, purtãtorii de mesaj ai PD au fost net superiori celor ai PNÞCD,iar Victor Ciorbea s-a prãbuºit dramatic în toate sondajele de opinie.

Acel moment l-a consacrat pe Traian Bãsescu definitiv ca o armã redutabilã în confruntareapoliticã ºi, a arãtat, în acelaºi timp, ce înseamnã utilizarea tehnicilor de comunicare într-oconfruntare politicã. În timp ce reprezentanþii PD veneau pregãtiþi la emisiunile de televiziuneºi susþineau acelaºi punct de vedere (principiul vocii unice), liderii þãrãniºti erau desincronizaþi,de multe ori îºi contraziceau unul altuia argumentele ºi acþionau în numele grupului de interesedin care fãceau parte, mai degrabã decât în numele întregului partid. Înlocuirea din funcþie decãtre conducerea PNÞCD ºi de cãtre Emil Constantinescu a lui Victor Ciorbea cu Radu Vasilea fost salutatã atât de partidele din coaliþie, cât ºi de cele din opoziþie, Radu Vasile fiindconsiderat mai puþin „taliban“ decât predecesorul sãu. Deranjat de aceastã decizie, Victor



Ciorbea a demisionat ºi din funcþia de primar general al Capitalei, provocând alegerile anti-cipate din toamna lui 1998. În decembrie 1996, când a fost numit prim-ministru, Victor Ciorbeaavea peste 70% încredere, depãºindu-l ºi pe Emil Constantinescu. În mai puþin de 15 luni, adevenit unul dintre cei mai nepopulari oameni politici din România. A fost primul care a plãtiterorile unui sistem, care fie nu ºtia jocul politic (PNÞCD), fie îl ºtia prea bine (PD). Într-o ºe-dinþã de guvern de la începuturile mandatului sãu, la apostrofãrile unui ministru þãrãnist careîºi acuza colegii din PD cã se miºcã prea repede, un ministru PD a rãspuns: „doar nu credeþicã o sã vã aºteptãm pe voi sã învãþaþi sã guvernaþi.“

Aflat într-o gravã crizã de credibilitate, PD a ieºit din ea prin metoda deja clasicã a provo-cãrii unei alte crize, pe care a gestionat-o ºi în urma cãreia a fost sacrificat Victor Ciorbea. Impusdupã toate probabilitãþile de Emil Constantinescu ºi susþinut, în mod real, doar de Alianþa Civicã,Victor Ciorbea nu a avut practic nici o pârghie de control ºi comandã într-un guvern formatdin patru partide ºi un numãr necunoscut de facþiuni. Un prim-ministru fãrã putere de decizieeste un prim-ministru slab. Strategia de imagine a lui Traian Bãsescu s-a bazat tocmai pe aceastãidee. Atunci când Victor Ciorbea s-a hotãrât sã riposteze, CDR-ul s-a aºezat formal în spatelesãu ºi nu a aºteptat decât momentul optim ca sã-l abandoneze.

Este emblematicã, în acest sens, atitudinea urmaºului sãu, Radu Vasile, senator ºi secretargeneral al PNÞCD, coleg deci de partid cu Victor Ciorbea:

Când criza guvernamentalã din timpul mandatului lui Ciorbea atinsese un prag ce nu numai cã blocasedeclanºarea reformei, dar pe deasupra ameninþa sã împingã þara într-o izolare externã din ale cãrei ziduri arfi fost foarte greu sã ieºim, Constantinescu s-a decis în sfârºit sã-l lase în plata Domnului pe Victor Ciorbea.ªi atunci s-a vãzut cã acest om nu ºtie sã piardã, cãci în loc sã se întoarcã acolo unde ar fi trebuit sã fie de labun început, la primãria capitalei ºi la Contractul populist cu bucureºtenii, a þinut morþiº sã îmbrace rolul mar-tirului nedreptãþit ºi pãrãsit, renunþând la singura funcþie pe care o merita, o funcþie în care nu fusese numitde cineva, ci ales de bucureºteni. Numai cã acest ageamiu a dovedit atunci cã puþin îi pãsa de primãria capitalei,cã fusese îndeajuns sã guste un pic din deliciile dregãtoriei executive ca sã nu se mai poatã mulþumi cu oputere atât de seacã, birocraticã ºi conþopistã cum e cea de primar. Una din feþele nemiloase ale politicii e cã,dacã o faci prost, nu numai cã nu poþi împuºca doi iepuri dintr-un foc, dar eºti silit sã tragi mai multe focuripentru un singur iepure. Încãpãþânarea preºedintelui statului de a face dintr-un primar un premier a avut carezultat împrejurarea ciudatã cã el a rãmas fãrã premierul dorit, iar bucureºtenii fãrã primarul ales.73

Emil Constantinescu prezintã o altã variantã a acestei crize:

Victor Babiuc relatase, în prezenþa lui Remus Opriº ºi Gyorgy Tokay cã PD avea în plan un scandal ºi retra-gerea de la guvernare prin aprilie-mai, dar cã Bãsescu a precipitat lucrurile. Adevãrul este cã PD primise încãde la formarea guvernului o cotã mai importantã decât procentele sale electorale. Strategia sa era iscusitã. Orirenegocia cu celelalte partide din coaliþie ºi primea încã ºi mai mult, ori, la limitã, pãrãsea guvernarea într-unmoment în care mãsurile impopulare, indispensabile ºi urgente, i-ar fi afectat grav popularitatea. Nu cred niciacum, cum nu credeam nici atunci, cã doreau efectiv sã iasã de la guvernare. Privind înapoi fãrã mânie, mãîntreb ce rol va fi jucat, în toatã aceastã scenetã, prietenia dintre Radu Vasile ºi Traian Bãsescu, azi membri aiaceluiaºi partid (în anul 2002). În fond, la capãtul crizei care ne-a adus pierderi cu totul disproporþionate faþãde importanþa ei cu totul minorã, liderii PD câºtigau nu numai câteva poziþii ministeriale, deloc neglijabile, cimai ales un prim-ministru în care aveau încredere ºi care i-a susþinut, mai ales pe Traian Bãsescu, dincolode orice previziune politicã.74

Petre Roman susþine ºi el un punct de vedere apropiat de cel al fostului preºedinte: „Episodulcunoscut al ieºirii Partidului Democrat de la guvernare în perioada cabinetului Ciorbea estesemnificativ, fiindcã lucrurile nu erau destul de pregãtite, în special în propriul partid. Am fãcut



însã eroarea de a ne întoarce. Eram conºtient, într-o manierã aproape senzorialã, cã revenireala guvernare nu este bunã. Simþeam totuºi cã partidul nu este pregãtit sã iasã de la guvernare,trebuia sã ne pregãtim de campanie electoralã, cu alte cuvinte trebuia sã mobilizãm oameniila bãtãlie, la muncã. Iatã o situaþie de tipul acesta, nu cu douã ieºiri, ci cu douã impasuri.75

Cert este cã la finele crizei, CDR pierduse 14% din opþiuni, coborând de la 43% la 29%,iar PD urcase cu 10%, de la 8% la 18%. În acelaºi timp, prin logica învingãtorului ºi a învin-sului, PD a câºtigat un produs de imagine, pe Traian Bãsescu – care pe baza acestui tip destrategie (crizã împinsã la extrem, rezolvatã prin soluþii de forþã) a devenit primar general,preºedinte PD ºi preºedinte al României – în timp ce PNÞCD a pierdut un produs de imagine– pe Victor Ciorbea, care dupã ascensiunea fulgerãtoare din 1996, primar general ºi apoi prim-ministru, s-a stins definitiv. Epoca Radu Vasile, deºi mai puþin contondentã la nivelul rãzboaielordintre membri coaliþiei, a contabilizat un numãr impresionant de neînþelegeri ºi de conflicte,noutatea fiind ciocnirile dintre cele douã Palate, Cotroceni ºi Victoria. Animozitatea dintreEmil Constantinescu ºi Radu Vasile era cunoscutã ºi ea s-a translatat ºi la echipele acestora,ºi aripilor din PNÞCD pe care se bazau fiecare. Un exemplu minor, dar relevant, al tipuluide raporturi care existau între cele douã tabere este relatat de Radu Vasile:

În privinþa consilierilor mei situaþia nu era mai rozã. Din cei 14 consilieri câþi am avut la început, 10 îmifuseserã strecuraþi de SRI, SIE ºi Cotroceni sub pretextul pregãtirii ireproºabile în domeniile lor de activitate[…] De pildã, unul dintre ei, un medic ce se voia consilier pe probleme de sãnãtate, mi-a fost recomandatde Constantinescu pe motiv cã „ºtie sã facã o extraordinarã revistã a presei“! Ca sã vezi, un medic care ºtiesã facã revista presei! Când am decis sã-l dau afarã pe acest consilier de care aveam tot atâta nevoie ca deRadu Sârbu la privatizare, medicul în cauzã nu a gãsit altceva mai bun de fãcut decât sã se lege de scaun înbiroul lui, protestând astfel faþã de mãsura nedreaptã pe care o luasem.76

Trecând la alt nivel al problemei, Dan Pavel relateazã un moment, se pare decisiv, în relaþiadintre cele douã funcþii fundamentale în stat:

În vara lui 1999, când primul-ministru Radu Vasile urma sã meargã într-o vizitã oficialã în China, s-a pe-trecut un incident care i-a înfuriat pe cei de la Cotroceni. Ambasadorul Iranului a solicitat o audienþã la Preºe-dinþie, þinând sã mulþumeascã pentru gestul deosebit al premierului Vasile de a face o vizitã în Iran. S-a doveditcã nimeni din sistemul diplomatic de la Bucureºti nu aranjase aceastã vizitã, despre care nu ºtiau decât câþivaconsilieri personali ai lui Radu Vasile. Din ordinul lui Constantinescu vizita a fost anulatã deoarece ea puteaaduce consecinþe negative pentru România în relaþiile cu NATO ºi comunitatea internaþionalã. Din informaþiilepe care le avem, a fost momentul în care cercul din jurul preºedintelui sau Constantinescu însuºi au hotãrâtschimbarea din funcþia de prim-ministru a lui Radu Vasile.77

Aceasta are loc în decembrie ºi este realizatã prin depunerea demisiilor majoritãþii miniº-trilor din cabinet, ceea ce îl detreminã pe Emil Constatinescu sã-l revoce din funcþie pe RaduVasile. Majoritatea comentatorilor au considerat procedura neconstituþionalã, iar Radu Vasileºi câþiva apropiaþi au refuzat sã demisioneze, deºi toate partidele din coaliþie îi retrãseserã spri-jinul politic. Are loc o negociere cu privire la viitorul lui Radu Vasile: dacã totuºi îºi dã demisia,i se oferã funcþiile de secretar general al partidului ºi de Preºedinte al Senatului, negocierecare, deºi reuºeºte, nu mai este luatã în calcul. Emil Constantinescu constatã într-o declaraþieoficialã cã Radu Vasile nu mai poate sã-ºi îndeplineascã atribuþiile, majoritatea miniºtrilorfiind demisionari, iar Radu Vasile solicitã Parlamentului sã se pronunþe în ceea ce priveºte„mineriada politicã“ la care este supus. Apãrãtorul ordinii constituþionale devine PDSR, careanunþã prin vocea lui Adrian Nãstase cã, deºi s-ar impune, nu iniþiazã o procedurã de suspendare



a lui Emil Constantinescu, deoarece demersul ar avea consecinþe incalculabile.78 Mesajele externesunt negative, sindicatele protesteazã, opoziþia criticã încãlcarea Constituþiei, la Palatul Victoriasunt doi prim-miniºtri, Radu Vasile care nu pleacã ºi interimarul Alexandru Athanasiu, iar PNÞCDºi Emil Constatinescu nu se hotãrãsc cine sã fie urmãtorul prim-ministru. PNÞCD îl susþine cujumãtate de voce pe Dudu Ionescu, ministrul de interne care a oprit minerii la Stoeneºti, iarEmil Constatinescu îl vrea pe Radu Sârbu, preºedintele FPS. În final, este ales Mugur Isãrescuºi astfel PNÞCD intrã în anul electoral fãrã prim-ministru ºi fãrã port-drapel.

PDSR ºi-a revenit greu dupã ºocul electoral din noiembrie 1996. În primãvara lui 1997, câþivadintre cei mai puþin contestaþi reprezentanþi ai PDSR, Theodor Meleºcanu, Mircea Coºea, Ma-rian Enache, Iosif Boda, Viorel Sãlãgean au pãrãsit partidul lui Ion Iliescu ºi au înfiinþat Alianþapentru România. În anul 1997, PDSR a scãzut de la 21% (rezultatul în alegeri) la 12-14% , iarIon Iliescu se afla în jurul a 15-16%. A doua crizã din interiorul partidului lui Ion Iliescu vine,din nou, dupã o înfrângere electoralã. În 1992, alegerile locale nu marcaserã o înfrângere pro-priu-zisã, ci doar o scãdere a sprijinului electoral, care însã se constituia într-un semnal primejdios.În ambele cazuri a fost atacatã autoritatea lui Ion Iliescu ºi a colaboratorilor sãi de cãtre repre-zentanþi mai tineri ºi, în principiu, mai reformatori ai partidului. Spre deosebire de Petre Roman,a cãrui imagine publicã în 1992 era afectatã de guvernare ºi de costurile primelor mãsuri dereformã economicã, Theodor Meleºcanu era probabil cel mai bine cotat PDSR-ist al momen-tului. Plecarea sa din partid a fost consideratã o catastrofã pentru fostul partid de guvernãmântºi au fost numeroase voci care i-au anunþat iminenta dispariþie ºi înlocuirea sa cu ApR, carear fi urmat sã ia voturi ºi dintr-o parte ºi din cealaltã, ca o autenticã a treia cale ce se dorea.

În schimb, dacã ApR-ul lui Meleºcanu reuºeºte sã se prezinte drept campion al integrãrii europene, lipsitde complexele celor douã regimuri care au dus lucrurile de râpã, are ºanse sã culeagã atât mingile pierdute dePDSR, cât ºi pe cele luftate de CDR. Aºa cum am mai subliniat, ApR a devenit în 1999 a treia forþã politicã aþãrii, dupã PDSR ºi CDR, iar în 2000 poate urca chiar mai sus.79

Atacat din toate pãrþile pentru cei ºase ani de guvernare, PDSR a început sã urce din nouîn sondaje ºi în încrederea populaþiei o datã cu declanºarea crizei Ciorbea. Mai mult, datoritãorientãrii explicite a coaliþiei spre ignorarea socialului, PDSR – aflat în opoziþie – a dezvoltatun mesaj puternic asistenþial pe care cu timpul, mai ales în timpul mandatului 2001-2004, l-aorientat spre social-democraþie.80

Aºa cum au sesizat majoritatea analiºtilor politici, în primii trei ani ai guvernãrii CDR-PD-UDMR, PDSR a jucat rolul unei opoziþii discrete, care a speculat momentele de slãbiciuneale puterii ºi care a urcat în sondaje doar datoritã creºterii nemulþumirii populare faþã de guver-nare. De-abia din 1999, PDSR a redevenit agresiv. Poziþia lui Ion Iliescu este semnificativãpentru mesajul dezvoltat de opoziþie în ultima perioadã a guvernãrii CDR:

Contractul cu România s-a dovedit a fi, însã, una dintre cele mai superficiale ºi mai demagogice oferteelectorale din istoria þãrii, încãlcat în mod flagrant de CDR, ca ºi de coaliþie în ansamblul sãu, ºi uitat în modsubit de preºedinte, care ºi-l asumase. […] De la alegeri au trecut trei ani. Cine, dacã nu actuala coaliþie aprãbuºit economia ºi nivelul de trai? Cine a blocat, în acelaºi timp, investiþiile ºi a torpilat sectorul privat?Cine a organizat spectacolul luptei împotriva corupþiei ºi a încurajat, prin acte necugetate, economia subteranã?Cine a îngropat agricultura ºi a dezorganizat industria? Cine a adus România în situaþia de a fi evaluatã deorganismele internaþionale cu un coeficient de risc foarte ridicat, fãrã precedent? […] Adevãrul este cã nouaputere nu a pus în operã decât o singurã strategie de reformã: sã iroseascã o avuþie naþionalã adunatã prinmuncã ºi prin privaþiuni de un întreg popor, sã vândã tot ce se poate vinde, la orice preþ. Ea nu a fost în stare



sã punã nici mãcar o cãrãmidã la edificiul vieþii economice. Ca un blestem, puterea actualã nu a reuºit sãobþinã nici un succes economic notabil. Dimpotrivã, ea doar a risipit o moºtenire pe care nu a preþuit-o deloc.81

În cei patru ani de opoziþie, PDSR a mizat foarte mult ºi pe forþa de asalt a lui Vadim Tudorºi a PRM, lãsând „treburile murdare“ în seama acestora. Din continua disputã CDR-PRM, PDSRa ieºit în câºtig nefiind asimilat extermismului de tip PRM, care însã a provocat mari prejudiciide imagine partidului de guvernãmânt. Dupã cum se va observa ºi în campania electoralã dinanul 2000, PDSR a adoptat o strategie bazatã pe agenda popularã. În faþa dezorganizãrii ºi alipsei de autoritate a guvernãrilor CDR-PD-UDMR, PDSR a propus un model autoritar maidemocratic decât varianta PRM ºi un model naþional mai european decât ultranaþionalismullui Vadim Tudor. În februarie 2000, PDSR a afirmat cã la Cotroceni se pregãteºte un complotîmpotriva lui Ion Iliescu ºi implicit a partidului sãu. În acest sens, a fost dat publicitãþii unmaterial care ar fi fost elaborat de cãtre puterea cederistã ºi care ar fi detaliat un numãr deacþiuni care ar fi trebuit sã fie întreprinse în vederea împiedicãrii candidaturii lui Ion Iliescuîn toamna lui 2000. Indiferent dacã acest material a fost realizat sau nu de cãtre CDR, toateacþiunile anti-Iliescu din primãvara-vara anului 2000 au fost considerate ca fãcând parte dinacest plan. Au izbucnit consecutiv scandalurile „Coste“ ºi „firul roºu“. Cazul Costea se refereala legãturile dintre Ion Iliescu ºi omul de afaceri francez de origine românã Adrian Costea între1995 ºi 1996, legãturi care s-ar fi concretizat în tipãrirea de cãtre acesta din urmã a unui numãrde afiºe pentru campania prezidenþialã, afiºe care ar fi fost aduse în þarã fãrã a se respecta for-malitãþile vamale. Adrian Costea mai era implicat ºi în niºte afaceri derulate cu premierul NicolaeVãcãroiu, suspectate de o posibilã încãlcare a embargoului asupra produselor petroliere impusIugoslaviei în aceeaºi perioadã, 1995-1996. În timp ce omul de afaceri francez a fost anchetatla Paris, Ion Iliescu a fost chemat la Parchet la Bucureºti. Între timp, s-a aflat cã mai strânslegat de Adrian Costea a fost Teodor Meleºcanu ºi cã partidul sãu, ApR, a fost conceput ºi cusprijinul omului de afaceri francez. Scandalul firului roºu se referã la apariþia într-un periodicrusesc a unei informaþii conform cãreia în 1995 Ion Iliescu ar fi negociat cu Moscova instalareaunui fir direct între Kremlin ºi Bucureºti. Speculat ca fiind o dovadã a legãturilor indiscutabiledintre Ion Iliescu ºi Rusia, cazul în speþã s-a dorit o dovadã a incompatibilitãþii dintre oRomânie condusã de Ion Iliescu ºi drumul spre structurile europene ºi euro-atlantice. ÎnsãTeodor Meleºcanu era ministru de externe în aceeaºi perioadã ºi scandalul firului roºu l-aafectat ºi pe el.82 În fapt, campania negativã declanºatã împotriva lui Ion Iliescu înainteaalegerilor din 2000 nu a avut practic nici un efect, dar se poate considera cã a slãbit, deºi pro-babil nu s-a urmãrit acest aspect, poziþia ApR ºi a lui Teodor Meleºcanu.

Dupã moartea lui Corneliu Coposu, Emil Constantinescu a devenit liderul incontestabilal CDR ºi principalul purtãtor de imagine al alianþei. Instalat autoritar în fruntea topului încre-derii populare dupã alegerile din 1996, Emil Constantinescu a avut în timpul mandatului sãuuna dintre cele mai teribile prãbuºiri de imagine din toatã istoria postrevoluþionarã. Cotat laînceputul anului 1997 cu peste 70% intenþie de vot, Emil Constantinescu aduna în iunie 2000puþin peste 10%. Motivele acestei erodãri fãrã precedent sunt multiple, dar poate cel mai impor-tant porneºte de la schimbarea profilului de imagine pe care omul politic Emil Constantinescul-a avut înainte ºi dupã alegerile din 1996. Pânã la victoria din 17 noiembrie, Emil Constan-tinescu era „dom’ profesor“, reprezentantul societãþii civile, omul venit din mijlocul realitãþii,care spãrgea cliºeele despre clasa politicã. În întreaga sa campanie electoralã vorbise despre



normalizarea relaþiilor dintre cetãþean ºi putere, despre transformarea omului politic într-unom obiºnuit, într-un om care conºtientizeazã cã este în frunte pentru a-i servi pe cei care l-auales. Într-una dintre confruntãrile cu Ion Iliescu îl întrebase pe acesta dacã mai ºtie cât costão pâine, acuzându-l astfel cã s-a rupt de oamenii simpli, de cei pe care-i conduce. Pe 1 decem-brie 1996, la câteva zile de la victoria electoralã, Emil Constantinescu a fost la Alba Iulia, pen-tru festivitãþile legate de ziua naþionalã ºi a mers singur (însoþit foarte discret de SPP) prin mijloculunei mulþimi emoþionate ºi entuziaste. Ca model comportamental, Emil Constantinescu pãreacã va prelua modelul Havel (preºedintele–om de culturã, care nu este afectat de ascensiuneasa politicã ºi rãmâne acelaºi om de dinainte de obþinerea funcþiei). Mai mult… În campaniaelectoralã, se insistase pe similitudinea dintre el ºi Alexandru Ioan Cuza, domnitor intrat înlegendã ºi pentru implicarea sa activã în politicile sociale, pentru raidurile sale incognito ºipentru maniera în care împãrþea dreptatea. Brusc însã, Emil Constantinescu a decis sã joacecartea imagologicã a preºedintelui–instituþie. La mai puþin de douã luni de la învestire, preºe-dintele a adoptat o minã rãzboinic-rigidã, din mesajele sale a început sã disparã cãldura, nor-malitatea, apropierea faþã de oameni.

În locul acestora au apãrut detaliile tehnice ºi promisiunile fãcute în ritm de defilare. Ieºirilepublice ale lui Emil Constantinescu erau ceremonioase, orice apariþie televizatã era atent regi-zatã, nu lipseau însemnele puterii ºi însemnele naþionale. O datã cu primele critici venite dinpartea jurnaliºtilor, au existat rãspunsuri dure, remarci aproape similare cu cele pe care le dãdeaºi fostul preºedinte atunci când era atacat. În prima ei fazã, aceastã imagine a unui preºedintedevenit peste noapte dur ºi intransigent, atent la protocol ºi foarte puþin comunicativ a plãcut.Mai ales în contextul demarãrii campaniei anti-corupþie ºi în contextul întâlnirilor la nivelînalt pe care ºeful statului român le avea cu mari personalitãþi ale politicii internaþionale. Darcampania anti-corupþie a eºuat, campania pro-NATO nu a avut finalul aºteptat ºi la doi anide la instalare, într-o conferinþã de presã, Emil Constantinescu a afirmat cã „în 1996 s-au câº-tigat alegerile, nu s-a luat puterea“, pentru ca în primãvara anului 2000, la o întrunire a medi-cilor þãrãniºti, preºedintele sã anunþe cã a fost învins de foºtii securiºti ºi de fosta nomenclaturãcomunistã. Dacã „dom’ profesor“ ajuns preºedinte eºua în lupta anticorupþie, majoritateacetãþenilor ar fi rãmas de partea sa… Dacã însã preºedintele-instituþie eºueazã, are majoritateacetãþenilor împotrivã. În decursul carierei sale prezidenþiale, au fost identificate mai multemomente importante de pierdere a electoratului. Primul a fost primãvara lui 1998, când dupãîndelunga nehotãrâre de a-l schimba pe Victor Ciorbea, a izbucnit afacerea „Þigareta II“. Proastacomunicare dintre instituþiile statului ºi prestaþia ºovãielnicã a preºedintelui au dus la implicareasa ºi a fiului sãu în cel mai mare scandal de corupþie al mandatului. Chiar dacã nimeni nu aprobat nimic în legãturã cu implicarea familiei prezidenþiale asupra moralitãþii ºi onestitãþiiºefului statului s-a fost ridicat un important semn de întrebare, care nu a existat niciodatã înceea ce-l priveºte pe Ion Iliescu.

În iarna lui 1999 este lansatã de Vadim Tudor afacerea Rona Hartner. Preºedintele era acuzatcã a întreþinut relaþii extraconjugale cu o actriþã. Probele aduse de Vadim Tudor au fost con-testate de aproape toatã media ºi pânã în final chiar ºi senatorul PRM a recunoscut cã a fostdezinformat, dar în acel moment a apãrut încã un semn de întrebare legat de moralitatea preºe-dintelui. Imediat dupã acest scandal a izbucnit a cincea mineriadã, condusã de acelaºi MironCosma. Dupã ce a reuºit în mai multe rânduri sã învingã forþele de ordine, la Costeºti armataminerilor a ridiculizat trupele de poliþie ºi de jandarmi. A fost desfãºuratã armata ºi premierul



Radu Vasile l-a convins pe Miron Cosma sã se întoarcã acasã, în urma unei negocieri-maratonþinute la Mãnãstirea Cozia.

În urma acestui eºec, ministrul de interne Gavril Dejeu a fost înlocuit cu Dudu Ionescuºi s-au operat schimbãri majore ºi la nivelul conducerii poliþiei ºi jandarmeriei. Dupã mai puþinde douã sãptãmâni minerii au atacat din nou, dar de aceastã datã au fost învinºi în confruntareade la Stoeneºti. Partidele de opoziþie au acuzat în termeni duri puterea de folosirea forþei ºi auanunþat cã sunt peste 40 de morþi în rândul minerilor. Ministerul de interne a contestat aceastãcifrã, dar în opinia publicã s-a cuibãrit ºi aceastã îndoialã. În primãvara anului 1999, forþeleNATO au decis demararea operaþiunilor militare în provincia Kosovo ºi pe întregul teritoriu alIugoslaviei. Guvernul de la Bucureºti ºi Emil Constantinescu au aprobat intervenþia, în timp cePDSR ºi PRM au condamnat amestecul NATO în treburile interne ale unui stat suveran. Esca-ladarea bombardamentelor asupra oraºelor sârbeºti a provocat un sentiment de neliniºte înRomânia, pornind de la relaþiile bune din perspectivã istoricã dintre români ºi sârbi, dar ºi dincauza unor similitudini forþate între situaþia din Kosovo ºi cea din judeþele Harghita ºi Covasna.Lipsa oricãrei comunicãri între Cotroceni ºi populaþie, neexplicarea contextului regional ºi aobligaþiilor României faþã de Europa Occidentalã au permis opoziþiei ºi unor formatori deopinie sã impunã ideea cã Bucureºtiul ar fi avut ºi alte opþiuni decât susþinerea intervenþieimilitare NATO. Atât liderii PDSR, cât ºi liderii ApR condamnau „diplomaþia în genunchi“ acoaliþiei CDR-PD-UDMR, dar la votul parlamentar în ceea ce priveºte accesul aeronavelorde rãzboi NATO în spaþiul aerian românesc au fost pentru. Emil Constantinescu a pierdut pro-cente, de data aceasta chiar într-unul dintre cele mai puternice fiefuri electorale – Banat ºi Criºana.Existenþa unei populaþii cu o lungã tradiþie multiculturalã ºi de toleranþã interetnicã, cu un puternicelement sârbesc, a determinat în aceste regiuni manifestarea unui intens sentiment pro-iugoslav.La fel ca ºi în cazul conflictului dintre PD ºi PNÞCD pe tema lui Victor Ciorbea, cei care auapãrat public cauza lui Emil Constantinescu ºi a intervenþiei NATO au fost mult mai puþinconvingãtori decât cei care au atacat-o. Ilustrativã în acest sens este o emisiune a lui MariusTucã la care a fost invitat Mircea Dinescu:

Toatã povestea americanã cu comunismul sârbesc mi se pare de-o mãgãrie fãrã margini. Prima þarã încare am fost eu ca scriitor român în strãinãtate, am fost în 1973 sau 1974, la un festival în Iugoslavia, laBelgrad. Trebuie sã recunosc cã am rãmas stupefiat de ce am vãzut: când la noi începuse „hau-hau“, desprecomunism în zbor, toþi dãdeam din aripi spre comunism în zbor, domnule, când am vãzut Serbia cum aratã,cum arãtau magazinele lor, stãteam seara la televizor ºi mã uitam la reclamele acelea, la salam, la mâncare,nu mai vorbesc cã oamenii erau liberi, cã Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu erau în ediþii complete înlibrãriile lor, cã erau cafenele literare extraordinare, cã lumea circula, cã toþi aveau paºapoarte ºi toþi munceauîn Germania, în Franþa, cã erau pro-americani. Eu acolo am bãut prima Coca-Cola americanã, la Belgrad.Eu nu pot uita aceste lucruri. ªi sã vii acum sã spui „domnule, aºtia sunt comuniºti ºi noi, pasãmite, noiromânii suntem mari capitaliºti“, mi se pare o ordinãrie fãrã margini. […] Sã bombardezi douã poduri înideea cã tu îl urãºti pe Miloºevici? Pãi, se plimba Miloºevici cu soacrã’sa pe podul acela în noaptea respectivãca sã bombardezi podul? Adicã, n-au nici o logicã aceste chestii. Eu înþeleg, dacã ei aveau probleme cu Kosovo,sã fi mers acolo trupele ONU, NATO, sã protejeze populaþia, dar sã bombardezi capitala Serbiei ºi a Iugoslavieiîn anul 1999, dupã ce Iugoslavia a luptat în rãzboaiele mondiale alãturi de Marii Aliaþi occidentali, cã noiromânii întotdeauna am fost cu nemþii, pânã am fost împotriva nemþilor am fost cu ruºii, acum suntem împo-triva lor, suntem cu americanii… […] Emil Constantinescu este reprezentantul acestor oameni, 22 de mili-oane de oameni, care, este clar, în marea masã a populaþiei existã o simpatie faþã de sârbi ºi la un referendumar fi un vot clar împotriva bombardãrii sârbilor de cãtre americani. Or preºedintele, României nu mai poatesã vorbeascã în numele unui Guvern care are o politichie economicã, ci în numele cetãþenilor. Or dacã cetãþeniinu sunt de acord, nu mai vorbeºti în numele lor.83



În faþa atitudinilor de acest tip, susþinãtorii intervenþiei NATO în Iugoslavia argumentaucu elemente legate de drepturile omului, de apartenenþa noastrã la familia occidentalã, la dramaalbanezã, la acorduri internaþionale încãlcate de Miloºevici, la naþional-comunismul acestuiaetc. Dupã primãvara lui 1999, Emil Constantinescu s-a aflat pentru prima datã pe locul trei însondaje, în spatele lui Ion Iliescu, dar ºi a lui Teodor Meleºcanu, care-ºi adjudecase o bunã partedin electoratul pierdut de ºeful statului. Numirea lui Mugur Isãrescu în fruntea cabinetului afost o ultimã încercare a lui Emil Constantinescu de a-ºi salva imaginea ºi pe cea a guvernãriipatronate de el. Bine primit de opinia publicã ºi de marea majoritate a media, Mugur Isãrescuîºi consolideazã în lunile de conducere a guvernului imaginea foarte bunã pe care o avea la BancaNaþionalã. Deºi continuã aplicarea mãsurilor nepopulare de reformã economicã, austeritatea saºi senzaþia cã ºtie ce are de fãcut îl ridicã în sondajele de opinie. Mãsurile sale din domeniulmacroeconomic sunt aprobate de Occident ºi de instituþiile financiare mondiale. Intuind utilitateaelementului de imagine Isãrescu, mai multe forþe politice încearcã sã ºi-l adjudece. EmilConstantinescu lanseazã ideea unei candidaturi în tandem preºedinte-premier, în care sã aparãalãturi de Isãrescu. PDSR îºi desemneazã ºi el tandemul Iliescu-Nãstase, PD merge pe Roman-Bãsescu iar ApR apare cu bomba reîntoarcerii lui Theodor Stolojan în politicã în tandem cuTeodor Meleºcanu.

Primul test electoral pentru CDR a fost consumat în 1998, la alegerile locale din Bucureºti.Fief al CDR încã din 1992, capitala rãmãsese fãrã primar ca urmare a demisiei lui Victor Cior-bea. Interimarul Viorel Lis urma sã candideze pentru fotoliul vacant în luptã cu Sorin Oprescude la PDSR, cu Alexandru Sassu de la PD, cu independentul George Pãdure ºi cu Mircea Coºeade la ApR. Deºi fãrã nici un fel de carismã, prost vorbitor în public ºi cu o apariþie publicãmediocrã, Viorel Lis rãspundea din plin unuia dintre atributele fundamentale pe care cetãþeniicapitalei le doreau la primarul lor: era gospodar. În cele 18 luni în care condusese primãria, ViorelLis fusese prezent oriunde era o problemã. În cizme de cauciuc, cu fulgarinul pe el, uneori ºicu o lopatã în mânã, pe ploaie, pe zãpadã, Lis era în mijlocul problemelor. Acest comporta-ment nou pentru bucureºteni a acoperit defectele de imagine ale personajului politic Viorel Lis.În numai doi ani, situaþia electoralã din Bucureºti se schimbase. Victor Ciorbea devenise primarfiindcã era membru al CDR. Acum CDR va câºtiga alegerile fiindcã îl avea candidat pe ViorelLis. De asemenea, în 1996 PDSR avusese nevoie de celebrul Ilie Nãstase pentru a avea o ºansãîn competiþie. În 1998, necunoscutul Sorin Oprescu, fiindcã reprezenta PDSR, era la câteva miide voturi de fotoliul de primar general.

Pentru prima datã, lupta la primãria capitalei s-a dus în trei, independentul George Pãdurereuºind un rezultat bun, aproape 20%, pe care apoi le-a cedat candidatului PDSR. În faþa ascen-siunii periculoase a lui Oprescu, echipa de campanie a lui Viorel Lis a fãcut o greºealã pe careo va repeta ºi în localele din 2000, supralicitând afiºajul ºi panotajul stradal. Inflaþia de portreteale lui Viorel Lis a iritat alegãtorii ºi pe unii i-a þinut în casã, iar pe alþii i-a trimis în tabãra adversã.

Marele test electoral pentru guvernarea de centru-dreapta a fost însã scrutinul local din varaanului 2000. PNL a decis sã candideze separat de CDR, lãsând costurile guvernãrii exclusivpe umerii þãrãniºtilor. Strategia electoralã a liberalilor a fost totala delimitare de guvernare ºiatacarea continuã a echipei guvernamentale, deºi au fãcut parte din ea pânã în ultima clipã.Aºa cum se va constata, aceastã strategie va avea succes, þãrãniºtii suportând singuri eºecurilecelor patru ani. Pentru a marca aceastã rupere de CDR, liberalii au propus pentru PrimãriaCapitalei un candidat surprizã, pe independentul George Pãdure, devenit liberal peste noapte.



Aceeaºi tacticã va fi folositã ºi pentru prezidenþiale, unde PNL va fi reprezentat de un nouvenit celebru: Theodor Stolojan.

În competiþia pentru Bucureºti au intrat pentru prima datã ºase candidaþi care au contat.Intraþi în luptã cu intenþii diferite, cei ºase au dat o dimensiune nouã scrutinului local. PDSRs-a bazat tot pe doctorul Sorin Oprescu, binecunoscut deja în Bucureºti din 1998. CDR a mizatpe cel mai de succes primar de sector, Cãlin Cãtãlin Chiriþã, care l-a devansat în interiorulPNÞCD pe Viorel Lis. Nemulþumit de decizia partidului, Lis a demisionat, ºi-a fãcut propriasa formaþiune politicã, Partidul Noii Generaþii, ºi a încercat, în numele acesteia, sã-ºi menþinãfuncþia de primar general. PNL l-a utilizat pe George Pãdure, în timp ce UFD l-a aruncat înluptã chiar pe preºedintele partidului, Varujan Vosganian. Dupã ce Partidul Democrat îºi anun-þase candidatul, pe foarte puþin cunoscutul George Nistor, în chiar ultima zi în care puteau fifãcute modificãri, locul sãu a fost luat de Traian Bãsescu. Aceºti ºase candidaþi au fost însoþiþide PRM-istul Ioan Radu, de agrarianul Victor Surdu, de umanistul Aurel Leca, de ANCD-istulMircea Daneliuc, de ApR-istul Mihai Erbaºu ºi de independentul Viorel Cataramã. Calitateatehnicã a materialelor de campanie a fost mult peste tot ce se vãzuse pânã în acel moment,absolut toþi candidaþii beneficiind de produse electorale bine realizate, unii dintre ei avândchiar serioase echipe de imagine care îi susþineau.

De asemenea, s-au vãzut – în premierã – confruntãri între strategii electorale fundamentaldiferite. De exemplu, a fost evident cã UFD a folosit campania localã nu pentru a câºtiga poziþiide primari sau de consilieri, ci pentru a-ºi mãri notorietatea în vederea alegerilor parlamentare.Unitatea mesajului ºi a produselor electorale la nivel naþional au contribuit la acest scop, partidulcâºtigând peste 15% notorietate în urma campaniei locale. Decizia conducerii UFD de a sealia cu PNÞCD ºi de a nu candida în nume propriu la alegerile parlamentare din toamna anului2000 a fãcut acest efort inutil, dar noutatea abordãrii trebuie menþionatã.

Cea mai viguroasã campanie localã în Bucureºti a fost realizatã de candidatul CDR CãlinChiriþã. Fãcutã dupã toate regulile campaniilor comerciale, beneficiind de o supraexpunere înoraº, prin afiºaj stradal ºi prin panotaj, campania a pãcãtuit prin lipsa elementului uman. CãlinChiriþã a fost „vândut“ ca o napolitanã sau ca orice alt produs comercial. El era însã un produspolitic, care trebuia sã-ºi convingã alegãtorii ºi prin calitãþi personale. Coloratã ºi vizibilã,campania lui Cãtãlin Chiriþã a încercat sã ignore realitatea (cã reprezintã partidul aflat la guver-nare ºi considerat de o mare majoritate vinovat de neîmplinirile ultimilor ani). În acest context,zburdãlnicia întregii prezenþe, ca ºi exagerarea numãrului de afiºe ºi panouri au creat unsentiment de respingere din partea alegãtorilor. Deºi avea un limbaj adecvat atât funcþiei pentrucare candida, cât ºi oraºului – Cãtãlin Chiriþã putea juca foarte natural rolul de „ºmecher deBucureºti“ – candidatul CDR s-a mãrginit sã reproducã textele scrise de alþii, spoturile saleexcelând prin lipsã de naturaleþe. Deºi tot oraºul a fost umplut cu panouri galbene, lipsa deunitate a mesajului ºi numãrul extrem de mare de slogane folosite (peste 10) a condus la impo-sibilitatea fixãrii unui slogan sau a unei idei centrale a campaniei.

Nici Sorin Oprescu nu a utilizat un slogan central, „Sorin Oprescu – pentru primar general“fiind mai mult un enunþ al unei realitãþi. Mult mai discret în afiºaj decât contracandidatul sãudin CDR, Oprescu ºi-a început campania stradalã târziu, cam la 20 de zile dupã debutul oficialal campaniei electorale. Apãrat de apartenenþa la un PDSR cotat în Bucureºti cu 40%, Oprescua încercat totuºi sã se delimiteze de propriul sãu partid, spunând în nenumãrate ocazii cã elnu este neapãrat PDSR-ist ºi dând câteva dovezi de independenþã faþã de corifeii partidului



(Ion Iliescu, Adrian Nãstase, Dan Ioan Popescu). Aceastã atitudine avea sã-l coste în turul aldoilea, când peste 10% dintre susþinãtorii PDSR au votat cu contracandidatul sãu. Bine docu-mentat în problemele primãriei, Sorin Oprescu a jucat rolul unui dur ºi al unui autoritar nemul-þumit de conducerea cederistã din ultimii opt ani. Discursul sãu a încercat sã motivezepatriotismul local ºi a avut ºi câteva elemente vag anti-þigãneºti. S-a încercat construirea imaginiisale politice în jurul ideii de doctor, el fiind chemat sã rezolve problemele unui oraº bolnav.În primul tur de scrutin, Sorin Oprescu nu a fost pus în dificultate decât de Varujan Vosganian,care l-a întrebat dacã, fiind membru PDSR, simte nevoia sã-ºi cearã scuze de la bucureºtenipentru cele patru raiduri ale minerilor. În rest, majoritatea competitorilor a preferat sã nu atacePDSR-ul, ci sã-ºi îndrepte tunurile spre reprezentantul CDR.

Deºi cotat ca un candidat cu ºanse, inclusiv în turul al doilea, George Pãdure a avut o campa-nie electoralã slabã, plinã de greºeli ºi care nu a speculat nimic din atuurile sale. Pornitã de ladisputa surdã dintre PNL ºi UFD pentru adjudecarea dreptei, campania lui George Pãdure s-adorit a fi o replicã ºi pe alocuri o copie a celei a lui Varujan Vosganian. Dacã sloganul UFDa fost „Ordine ºi bani pentru Bucureºti“, sloganul liberal a fost „Împotriva dezordinii ºi asãrãciei“. Culorile UFD au fost galben ºi negru, liberalii – deºi în mod normal foloseau culorilegalben ºi albastru – au trecut ºi ei la culoarea neagrã, pe care au asortat-o cu verde. Probabilcel mai nepotrivit afiº din întreaga campanie electoralã a fost acela în care lângã figura luiGeorge Pãdure era înscrise cele trei cuvinte care începeau cu litera C: casã, curãþenie, corupþie.Dacã priveai de aproape panourile în cauzã, misterul era lãmurit. Lângã fiecare dintre acestecuvinte, vizibile de la mare distanþã, erau alte cuvinte, greu vizibile, care dãdeau un sens relativnormal compoziþiei electorale. George Pãdure era, evident, împotriva corupþiei, pentru con-strucþia de case ºi pentru o curãþenie zilnicã a capitalei. ªi poza candidatului liberal contravenearegulilor de comunicare, acesta fiind prezentat cu mâinile în sân. Pentru un primar în funcþie,aceastã poziþie sugereazã ori indiferenþã, ori nepãsare ºi nu este în nici un caz una dintre ima-ginile care pot inspira un electorat dezamãgit. Disputându-ºi acelaºi electorat cu reprezentanþiiCDR ºi UFD, George Pãdure i-a atacat în primul rând pe aceºtia, dar fãrã a fi foarte convin-gãtor. Sondajele de început de campanie îl indicau pe liberal pe locul doi, cu peste 20%. Scorulobþinut în alegeri, 8%, reflectã în primul rând slaba campanie ºi completa neadecvare a mesa-jului la competiþia electoralã.

Traian Bãsescu a avut una dintre cele mai spectaculoase campanii electorale din epocapost-revoluþionarã. Construitã pe douã sau trei atribute ºi bazatã pe calitãþile deja probate ºirecunoscute ale liderului democrat, campania sa a impresionat prin eficienþã ºi vizibilitate.Lansat în competiþie cu douã sãptãmâni mai târziu decât contracandidaþii sãi, Traian Bãsescua preluat din mers tema autoritãþii, scoþându-l din cursã pe Varujan Vosganian, care insistase peaceastã temã, dar care nu a fãcut faþã aplombului noului venit. Bãsescu ºi-a orientat tirul sprefuncþionarii primãriei, pe care i-a fãcut vinovaþi de prostul mers al lucrurilor în Bucureºti ºi aoferit astfel publicului un duºman vizibil. Marele avantaj al lui Traian Bãsescu a fost credibilitateasa. În decursul disputei electorale, acesta nu a spus lucruri fundamental diferite de adversariisãi, nu a promis altceva decât aceºtia. El însã a fost crezut.

În cazul lui Traian Bãsescu nu a contat nici partidul, nu a contat nici faptul cã nu este bucu-reºtean, nu au contat nici micile erori ale echipei de campanie, nici mesajele incomplete pecare le-a transmis uneori. Trecutul sãu, eficienþa sa din fruntea Ministerului Transporturilor ºiimaginea pe care ºi-a consolidat-o cu grijã an de an i-au legitimat toate afirmaþiile. În confruntarea



pentru locul II pe care a avut-o cu Cãtãlin Chiriþã, liderul PD s-a folosit din plin ºi de scandalulFNI. Exact ca în 1996, când în preajma alegerilor locale se prãbuºea SAFI, în 2000, în timpulcampaniei electorale, a cãzut FNI. În urma unui contract semnat de CEC cu societatea deadministrare a FNI, SOVInvest, depunerile din FNI erau garantate de CEC. Astfel încât, imediatdupã prãbuºire, dupã aflarea ºtirii legate de fuga din þarã a Mariei Vlas, depunãtorii, în numãrde peste 300.000, se reped la CEC pentru a-ºi recupera banii. Statul se autosesizeazã ºi dezvã-luirile încep sã aparã. Preºedintele CEC, membru al PNÞCD, semnase respectivul contract fãrãa respecta procedurile legale, dar având aprobarea mai multor demnitari din Ministerul de Finanþe,toþi membrii PNÞCD ºi PNL. Mai mult decât atât, Cãlin Chiriþã era membru al Consiliului deAdministraþie al CEC. Atacat pe aceastã temã în ultima confruntare televizatã de cãtre TraianBãsescu, reprezentantul CDR nu a ºtiut sã rãspundã mulþumitor. Se poate trage concluzia cãmiile de voturi cu care Traian Bãsescu l-a devansat pe Cãlin Chiriþã provin din acest moment-cheie al campaniei. La fel ca în fiecare an, confruntãrile directe au fost cele care au determinataprecieri sau depunctãri ale candidaþilor funcþie de performanþã, dar ºi de comportamentulelectoral al nehotãrâþilor. La aceste confruntãri, Traian Bãsescu a dominat întreaga competiþie.

Calificat în turul al doilea alãturi de Sorin Oprescu, Traian Bãsescu a reuºit sã canalizezespre el voturile celorlalþi candidaþi ºi chiar o parte din voturile PDSR. Cei doi au mizat pe aceeaºicarte: autoritarismul ca singurã soluþie împotriva corupþiei ºi a stãrii proaste de lucruri din capitalã.Sorin Oprescu avea de partea sa apartenenþa la PDSR, în timp ce Bãsescu a mizat din nou pepropria imagine. Pentru a doua oarã în doi ani, Sorin Oprescu a fost învins la câteva mii de vo-turi ºi Traian Bãsescu a devenit al patrulea primar al Bucureºtiului.

La nivel naþional, primarii de succes s-au perpetuat, Funar la Cluj, cu destule emoþii, Simiradla Iaºi, Lungu la Brãila. În rest, PDSR a obþinut o victorie clarã în alegeri, fiind urmat pe loculdoi de ApR la mai puþin de jumãtate din voturi, de PD, CDR, PNL ºi PRM. Alegerile consacrauprãbuºirea coaliþiei de guvernãmânt în opþiunile electoratului ºi orientarea spre stânga a acestuia.Primele trei partide erau social democrate, în timp ce toate partidele de dreapta nu reuºiserãsã adune împreunã mai mult de 16%. Rezultatele alegerilor locale au determinat un adevãrattumult politic. Liberalii au anunþat ca definitivã pãrãsirea CDR ºi iminenta alianþã cu ApR,care implica ºi susþinerea lui Teodor Meleºcanu la funcþia de preºedinte. Apoi s-au rãzgândit ºidupã încã douã sau trei manevre politice, l-au lansat pe Theodor Stolojan în cursa preziden-þialã. PNÞCD se confrunta cu o situaþie extrem de gravã. Ambii prim-miniºtri proveniþi din acestpartid îl pãrãsiserã pentru a-ºi construi formaþiuni politice proprii (Victor Ciorbea înfiinþaseANCD, iar Radu Vasile – Partidul Popular din România). Tot din PNÞCD plecase, organizându-ºiun partid propriu, ºi Viorel Lis. În interiorul CDR, o datã cu defecþiunea liberalã, þãrãniºtii eraualiaþi cu douã partide ecologiste practic inexistente. De aceea au luat decizia de a forma o nouãalianþã numitã CDR 2000, în care au intrat UFD, ANCD, FER ºi Partidul Moldovenilor condusde Constantin Simirad. Aceastã nouã formaþiune politicã urma sã susþinã tandemul Emil Constan-tinescu-Mugur Isãrescu.

Pe 17 iunie 2000 însã, Emil Constantinescu anunþã cã nu va candida pentru un nou mandatprezidenþial. Cutremurul provocat de decizia prezidenþialã afecteazã întreaga scena politicã.Partidul de guvernãmânt se trezeºte, cu mai puþin de trei luni înaintea campaniei electorale,fãrã candidat la preºedinþie. Motivaþia pentru aceastã decizie þinutã secretã pânã în ziua anunþãriiei este incertã. În declaraþia oficialã, Emil Constatinescu vorbeºte despre nevoia de a continualupta împotriva corupþiei fãrã a fi angrenat în campania electoralã. Analiºtii opteazã pentru



dezamãgirea ºefului statului în faþa evidenþei cã va pierde alegerile în toamna lui 2000, sau cãnu va intra nici mãcar în turul al doilea. În memoriile sale, Emil Constantinescu ne prezintã unalt tablou al zilei de 17 iunie, care a însemnat, de fapt, anihilarea CDR ca partid politic ºi distru-gerea, cel puþin deocamdatã, a miºcãrii creºtin-democrate din România:

Rãmân cu arborii seculari printre care au trecut rãdvanele princiare ale Cantacuzinilor, voievozi, regi,dictatori. Puterea e un sport extrem. Un joc dur între trufie ºi umilinþã pe o scenã populatã de violenþã, intrigi,fidelitate, trãdare, compromisuri ºi sacrificii. Puterea, iubirea ºi moartea, trei încercãri despre care nu poþi vorbipânã când nu te-ai confruntat cu ele direct. Pe primele douã le-am cunoscut ºi le-am trãit deplin, pânã la limitã.Am simþit flacãra orgoliului ºi ghimpele trufiei. Puterea nu e pentru cei ce nu ºi-o doresc. Dacã ºi-o dorescdoar pentru ei înºiºi, pentru binele altora, pentru un ideal utopic, asta e o problemã. Eºti dator sã lupþi ºi sãrãspunzi pentru ea. Nu o poþi abandona ca pe un geamantan uitat într-o garã. O poþi schimba doar pe o altãtrufie. Trufia renunþãrii în favoarea unui interes mai presus de al tãu. Chiar dacã ºtii cã aceastã trufie/umilinþãnu va fi nici înþeleasã nici crezutã. Îþi rãmâne recursul la istorie. Un orgoliu amânat.84

Echilibrul politic se rupe, iar Teodor Meleºcanu, care timp de patru ani fusese considerato opþiune în plus faþã de Iliescu ºi Constantinescu, ºi o a treia cale electoralã, este mãturat dinfruntea topurilor. Ion Iliescu rãmâne singur la 40%, urmat la mare distanþã de incertul Stolojan,de Petre Roman ºi de Corneliu Vadim Tudor. Vara anului 2000 a trecut marcatã de mitingurilefurioase ale depunãtorilor FNI, mitinguri susþinute politic de PRM ºi PDSR, ºi de încercãrilede-a dreptul disperate ale liderilor CDR 2000 de a-l convinge pe Mugur Isãrescu sã acceptecandidatura la prezidenþiale. Într-un târziu, acesta se hotãrãºte sã candideze, dar independent,fãrã a folosi semnul electoral al CDR ºi fãrã a reprezenta CDR în confruntãrile electorale.Se ajunge astfel la situaþia fãrã precedent ca partidul de guvernãmânt sã intre în cursa electoralãfãrã a avea un candidat propriu la preºedinþie. PNL, din care se desprinsese o facþiune neim-portantã condusã de Traian Remeº, mergea la preºedinþie cu Theodor Stolojan, PD cu PetreRoman, ApR cu Teodor Meleºcanu, UDMR cu Gyorgy Frunda, PRM cu Vadim Tudor, în timpce Alianþa Naþionalã formatã din PUNR ºi Partidul Naþional Român al lui Virgil Mãgureanuîl propunea pentru funcþia supremã în stat pe fostul lider al Pieþii Universitãþii, Marian Mun-teanu. PDSR coalizase în jurul sãu încã niºte partide minuscule într-un pol social–democratºi-l susþinea la funcþia supremã pe Ion Iliescu.

Singurii care au început campania electoralã în chiar prima zi au fost liberalii, care au umpluþara cu afiºe ale lui Theodor Stolojan ºi cu un slogan care amintea de vremurile trecute ale eºeculuiCDR în 1992: „Eu nu vin la putere. Eu vin la muncã“. Aºa cum CDR „nu putea reuºi decâtîmpreunã“ ºi Theodor Stolojan a ales sã nu vinã la putere. În rest însã campania liberalã a fostexactã, temeinicã ºi bine susþinutã. Spoturile electorale au pãcãtuit prin lipsã de imaginaþie ºiprin lipsã de imagini puternice, dar ºi acestea au fost corect fãcute din perspectivã electoralã ºiimpecabile din punct de vedere tehnic.

Cea mai spectaculoasã campanie electoralã a fost cea a PDSR, care ºi-a permis chiar luxulunor spoturi de peste douã minute filmate pe peliculã, nu pe clasicele Beta. Construitã în jurulconceptului împrumutat din campania lui Mitterand, „Forþa liniºtitã“, PDSR nu a utilizat decâtfoarte rar atacurile la CDR, iar atunci când le-a fãcut, ele nu aparþineau liderilor PDSR, ci unoroameni obiºnuiþi care-ºi spuneau ofurile. Strada acuzã conducerea CDR, nu PDSR-ul, era ideeaacestor spoturi. În acelaºi timp, PDSR ºi-a construit pentru prima datã spoturi calde ºi calme,în care se vorbea despre normalitate, despre oameni fericiþi, în care predominau imaginilefrumoase, asociate desigur cu imagini ale liderilor de partid. Sloganul central al campaniei



PDSR, „Împreunã cu oamenii, alãturi de ei“, reflectã unul dintre cele douã mari problemeale cetãþeanului român la momentul 2000: nevoia de grijã, nevoia de protecþie din parteastatului. Cealaltã temã, nevoia de autoritate, a fost folositã copios de PRM ºi de Vadim Tudor.Chiar dacã uneori în campania din þarã, Ion Iliescu ºi alþi lideri ai PDSR au utilizat cuvintegrele la adresa CDR ºi a lui Emil Constantinescu, tonul general a fost îmblinzit de spoturisau de prestaþii nuanþate pe postul naþional de televiziune. La fel ca în alegerile locale, PDSRa început târziu campania de afiºaj ºi de panotaj, lãsând competitorii mai mici sã se lupte dinprima zi. În schimb, a întreprins chiar din prima zi de campanie lungi turnee în þarã, care seconstituiau în adevãrate demonstraþii de forþã ºi de organizare. La întâlnirile televizate, PDSRa trimis în general oameni din eºalonul doi, tehnicieni specializaþi în teme diverse, care erauaºezaþi la aceeaºi masã cu lideri importanþi din celelalte partide. Nici Ion Iliescu nu a rãspunstuturor invitaþiilor la emisiuni, selectând cu grijã douã sau trei confruntãri faþã în faþã cu ceilalþicandidaþi. Toatã strategia PDSR pornea de la marele avantaj pe care acest partid îl avea însondaje ºi de la ideea cã singurul dubiu care exista era dimensiunea victoriei. Se poate consideracã reprezentanþii PDSR nu s-au lãsat duºi de valul bucuriei reîntoarcerii la guvernare ºi auconceput o campanie electoralã solidã ºi adecvatã nevoilor acelui moment.

În replicã, CDR 2000 ºi-a început campania foarte târziu, din cauza neîncheierii negocierilorprivind listele electorale ºi din cauza marilor contestãri venite din teritoriu faþã de componenþaacelor liste. Primul afiº CDR 2000 a fost amplasat la mai bine de 15 zile dupã ce liberalii îºiîncepuserã campania. Strategia CDR 2000, „singuri împotriva tuturor“ a fost susþinutã despoturi care ilustrau schimbãrile pozitive aduse de guvernarea CDR, dar de asemenea atrãgeauatenþia populaþiei cã o datã cu venirea la putere a PDSR, orice ºansã de integrare în UniuneaEuropeanã era compromisã. Prin campania dusã, CDR 2000 a încercat sã se prezinte dreptrãul cel mai mic, sã-ºi recunoascã greºelile, dar sã atragã atenþia cã orice altã opþiune este ºimai proastã. Un alt domeniu de atac al CDR 2000 a fost pactul pe care PDSR l-ar fi fãcut cutoate celelalte partide din competiþie, þinta fiind, în primul rând, electoratul pe care PNL arfi putut sã ºi-l adjudece. CDR 2000 a insistat cã orice vot dat oricãrui alt partid decât CDR2000 este un vot pentru PDSR. Evident, campania CDR 2000 nu urmãrea câºtigarea alegerilor,de unde ºi tonul exclusivist al acesteia, ci fanatizarea electoratului propriu. În termeni optimiºti,electoratul CDR 2000 trebuia sã conþinã, pe lângã nucleul dur al PNÞCD, ºi pe susþinãtoriide dreapta ai UFD, ºi pe cei ai ANCD, ºi ceva susþinãtori ai Partidului Moldovenilor. Tuturoracestora, mesajul de luptã împotriva PDSR ar fi trebuit sã le sune coerent ºi logic. Lipsa pur-tãtorului de mesaj (Mugur Isãrescu nefãcându-ºi practic campanie ºi refuzând orice apropierede CDR 2000), a determinat ieºirea în prim-plan a liderilor PNÞCD, mulþi dintre ei fiind þintaunor acuzaþii grave de corupþie. Atacatã din toate pãrþile, ºi de opoziþie, ºi de cãtre toþi aliaþii laguvernare, CDR 2000 nu a avut nici o voce credibilã care sã-i susþinã punctul de vedere. Înaceste condiþii, rezultatul obþinut în alegeri a fost de numai 6%, insuficient pentru accesul înParlament. Pragul electoral pentru alianþa CDR 2000 era de 10%. Nici Partidul Democrat nu astrãlucit, ca în campaniile trecute. Candidatura lui Petre Roman la preºedinþie a fost una ratatã,acesta obþinând doar 2,9%, mult sub performanþa partidului.

Motorul electoral a fost tot Traian Bãsescu, care a lansat conceptul „echipa lui Bãsescu“, ogarniturã de tineri care fac politica primarului Capitalei ºi care-i urmeazã acestuia principiile.Sloganul lui Petre Roman, „El poate“, o prescurtare a sloganului din 1996 „ªtie, vrea ºi poate“ºi o preluare dupã celebrul I can! al lui Ronald Reagan, nu a mai atins rezultatul scontat. Campania



virilã a lui Petre Roman (care a participat inclusiv la o partidã de înot în Dunãre, fiind admiratcu aceastã ocazie în slip ºi cu tricolorul în mânã) nu a mai gãsit ecou. În România era deja lamodã un alt tip de virilitate politicã. Cea lansatã de candidatul PRM, Corneliu Vadim Tudor.Rezultatul obþinut de PRM în alegerile generale a fost marea surprizã a unui scrutin care pãreacã nu va oferi surprize. Procentul mare obþinut de PRM, peste 22%, s-a datorat exclusiv pres-taþiilor lui Vadim Tudor. Acesta a atacat cu consecvenþã în toatã existenþa sa politicã douãteme: problema naþionalã ºi corupþia.

În 1996, abordarea problemei naþionale era neinteresantã pentru un publlic ce dorea cu ar-doare integrarea în Uniunea Europeanã. De asemenea, abordarea problemelor legate de corup-þie era fãcutã mai bine atunci de reprezentanþii CDR, cei nepãtaþi de nici o guvernare. Nicitema autoritaristã nu era foarte la modã, dupã regimul închis practicat de PDSR. De aceea,PRM abia a obþinut atunci 4%. Dupã patru ani de conducere CDR-PD-UDMR, realitãþile erauschimbate. Lumea era sãtulã de promisiunile europene ºi un discurs reþinut anti-european, bazatpe patriotism local ºi pe excese naþionaliste, era bine primit. Dezorganizarea specificã guver-nelor ultimilor patru ani, disoluþia autoritãþii statului, lipsa de autoritate a instituþiilor cereauun discurs bazat pe autoritate, un discurs lipsit de dubii ºi de diplomaþie. Întrebat cum va rezolvaproblema corupþiei, Vadim Tudor a rãspuns: „Împuºcând caracatiþa drept în ochi!“. Scurt ºi laobiect, fãrã îndelungile explicaþii ale celorlalþi candidaþi preocupaþi ºi de drepturile omului, ºide legislaþia europeanã, ºi de realitatea codului penal.

Cuvintele-cheie care au stat în spatele campaniei lui Vadim Tudor au fost „hotãrâre“,„patriotism“ ºi „rapiditate“. Toate aceste cuvinte rãspundeau unor realitãþi ale societãþii româ-neºti. Guvernele de centru dreapta fuseserã caracterizate de nehotãrâre, de bâlbâieli, de certuriinfinite, de o multitudine de paºi înapoi, de concesii fãcute unora ºi altora. În repetate rânduri,atât Emil Constantinescu cât ºi demnitarii regimului sãu fuseserã acuzaþi de lipsã de patriotismîn politica de privatizare, în politica externã, în atitudinea faþã de UDMR. Lucrurile mergeauprost pentru cã cei care conduceau nu erau patrioþi. În timpul regimului lui Ion Iliescu, dem-nitarii acelei epoci foloseau cu insistenþã patriotismul ca explicaþie pentru acþiunile lor. Inflaþiautilizãrii acestui termen a determinat o reþinere din partea reprezentanþilor coaliþiei de dupã1996. ªi aceastã reþinere s-a simþit. În toate ofertele electorale ale partidelor aflate în cursã sauale candidaþilor la preºedinþie, termenele pe care se fãceau proiecþii erau de ani sau chiar dezeci de ani. Urma ca lucrurile sã se rezolve în ani de zile. Din nou, cetãþenii erau nevoiþi sãînþeleagã ºi sã aºtepte. Singurul care nu le cerea sã aºtepte era tot Vadim Tudor. Oferta sa numãsura nici mãcar 200 de zile, ca aceea a CDR din 1996. De a doua zi dupã înscãunarea saca preºedinte, lucrurile se îmbunãtãþeau. Deziluzia în care societatea româneascã se scufundasedupã eºecul CDR avea un singur remediu: Corneliu Vadim Tudor. Era, de fapt, ºi singurul carenu fusese la guvernare. Devenise alternativa la întreaga clasã politicã din România. Votat deelectoratul sãu fidel, dar ºi de un masiv electorat conjuctural, Vadim Tudor a intrat în turul aldoilea împreunã cu Ion Iliescu. Din cauza insultelor proferate de Vadim Tudor, Ion Iliescu arefuzat sã se întâlneascã faþã în faþã cu acesta ºi disputa din turul al doilea s-a consumat întredouã monologuri complet paralele. Ion Iliescu a câºtigat detaºat ºi la începutul mileniului IIIRomânia are un guvern monocolor minoritar PDSR, susþinut de UDMR ºi din când în când dePNL, ºi pe Ion Iliescu preºedinte. Parlamentul rezultat din alegeri este ocupat în proporþie deaproape 85% de partide de stânga, singurele din afara acestei categorii fiind PNL ºi UDMR. Înafara Parlamentului au rãmas partide importante: PNÞCD, ApR, UFD, PUNR, PSM. De



asemenea, pentru prima datã din 1990, curentul politic al creºtin-democraþiei nu mai are repre-zentare parlamentarã. Reîntoarcerea PDSR la putere ºi a lui Ion Iliescu la Cotroceni, a douaalternanþã a democraþiei româneºti petrecutã fãrã nici un fel de probleme, a demonstrat stabilitateaºi profunzimea procesului democratic ºi opþiunea decisivã spre pluripartitism a populaþiei.

2.6. Perioada 2000-2004

Învins semnificativ în alegerile din 1996 ºi trecând apoi prin momente dificile în primiiani ai mandatului CDR, PDSR se întoarce la guvernare fiind, de departe, cel mai puternic partidal începutului de mileniu. Repartiþia mandatelor parlamentare consfinþeºte acest dezechilibrusemnificativ între putere ºi opoziþie, dezechilibru care se va face remarcat în aproape toatãetapa 2000-2004. Pentru prima datã în istoria post-revoluþionarã, cea mai importantã forþãde opoziþie este PRM, în timp ce opoziþia tradiþionalã la PDSR (partidele istorice ºi PD) esteliteralmente pulverizatã. PNÞCD este în afara Parlamentului, iar PNL ºi PD au fiecare câte 7%.UDMR, intrat în Parlament cu mereu constantul 7%, susþine guvernul minoritar al PDSR, careºi l-a desemnat în frunte pe Adrian Nãstase. Echipa guvernamentalã propusã de PDSR este oîmbinare între numele grele ale partidului (Adrian Nãstase, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea,Octav Cozmâncã, ªerban Mihãilescu, Ioan Mircea Paºcu) ºi noii veniþi în prim-planul politiciisocial-democrate (Mircea Geoanã, Ioan Rus, Mihai Tãnãsescu, Marian Sârbu). Este cel maiputernic guvern postrevoluþionar din perspectiva pârghiilor politice ale miniºtrilor. În specialdupã experimentul CDR, când pânã ºi primul-ministru era un personaj slab ºi fãrã pârghii realeîn interiorul partidelor care-l susþineau, forþa miniºtrilor PDSR a dus la o mai rapidã ºi coerentãorganizare a actului de guvernare ºi în raport cu Parlamentul, ºi în raport cu propria organizaþiepoliticã. Fiind în general un partid ermetic ºi foarte puþin transparent, PDSR-ul a apãrut ºi înacest început de mandat ca un monolit solid ºi de nepãtruns, din care nu rãzbãteau spre exteriorscandalurile ºi conflictele interne, atât de vizibile în interiorul fostei coaliþii de guvernare. AdrianNãstase este ales în ianuarie 2001 preºedinte al PDSR, post rãmas vacant ca urmare a plecãriilui Ion Iliescu la Cotroceni, devenind astfel cel mai influent premier din perioada post-revo-luþionarã ºi fiind primul care avea ºi controlul cabinetului ºi al partidului majoritar.

Simultan cu reaºezarea în fruntea societãþii a PDSR-ului, procese similare aveau loc latoate partidele care fãcuserã parte din guvernarea 1996-2000. În primele douã luni ale lui 2001,PNÞCD are un nou preºedinte, pe Andrei Marga, fostul ministru al învãþãmântului pulveri-zându-ºi contracandidaþii, pe Ioan Mureºan ºi pe Constantin Dudu Ionescu, ºi anunþând o nouãviziune politicã pentru þãrãniºti. Mai mult decât atât, Andrei Marga a refuzat sã facã echipãcu Dudu Ionescu, aºa cum i-au recomandat seniorii partidului, ºi a ales o formulã de conducerealãturi de Vasile Lupu ºi Cãlin Cãtãlin Chiriþã. Plasarea lui Andrei Marga în afara echipeicare a condus PNÞCD în ultimul an ºi exonerarea acestuia de rezultatele campaniei electoralel-au adus în situaþia de a fi favoritul congresului PNÞCD. Mai mult, spre deosebire de contra-candidaþii sãi, al cãror discurs a fost unul justificativ, Andrei Marga s-a transformat în purtãtorulde mesaj al tuturor liderilor PNÞCD din þarã, care de la guvernare s-au trezit afarã de din Par-lament ºi care cãutau un vinovat pentru aceastã dureroasã ºi bruscã transformare. Bun cunos-cãtor al psihologiei maselor, Andrei Marga a spus ce vroia publicul sã audã ºi a indicat unvinovat clar: conducerea partidului, care trebuia schimbatã. S-a dovedit în timp cã Andrei Marga



ºi echipa sa nu au putut duce mai departe sarcina enunþatã la congres ºi PNÞCD a pierdut încãpatru ani ºi încã un mandat parlamentar, fiind zguduit în continuare de certuri intestine, insta-bilitate, schimbãri de conduceri ºi plecãri de membri. Dupã Andrei Marga, în fruntea PNÞCDvine Victor Ciorbea, reîntors în partid dupã disidenþa AN-CD ºi apoi, în 2004, în locul lui Vic-tor Ciorbea apare cel mai important demnitar al PNÞCD, primarul reales al Timiºoarei, Gheor-ghe Ciuhandu. În spaþiul democraþiei creºtine româneºti vor apãrea în decursul urmãtorilor anialte structuri politice organizate în jurul câte unei personalitãþi sau a unui grup de iniþiativã,care însã nu vor depãºi statutul de think-tank-uri ºi nu vor reuºi sã se transforme în partide.Deºi în vara lui 2000 afirmase cã nu se va mai întoarce în politicã, Emil Constantinescu înfiin-þeazã Acþiunea Popularã, o parte dintre susþinãtorii sãi fondeazã în 2001 Uniunea pentru Recon-strucþia României, iar Vasile Lupu pune ºi el bazele unui partid popular. Fãrâmiþareareprezentanþilor români ai celei mai puternice familii politice europene se va solda, în 2004, cual doilea mandat de patru ani fãrã creºtin-democraþie în Parlament.

Liberalii, trecuþi cu puþin peste pragul electoral care le-a permis prezenþa în Parlament, s-au trezit în situaþia de a fi singurul partid de dreapta sau centru-dreapta prezent pe prima scenapoliticã a þãrii. Supravieþuirea lor s-a datorat gestului lui Valeriu Stoica de a pãrãsi corabiaCDR la momentul oportun (un gest discutabil din punct de vedere al moralitãþii, dar salutarca eficienþã) ºi nominalizãrii lui Theodor Stolojan în postura de candidat la preºedinþia Româ-niei. Cu un scor aproape dublu faþã de PNL, Stolojan a funcþionat ca o locomotivã pentru unpartid cu care nu avea practic nici o legãturã ideologicã. Bine construit imagologic încã dintimpul mandatului sãu de prim-ministru între 1991 ºi 1992, Theodor Stolojan a rãmas unuldintre puþinele personaje politice necompromise în cei 11 ani de tranziþie ºi a fost amplasat înimaginarul colectiv în postura de specialist în economie, capabil sã rezolve problemele cu carese confrunta þara în acest domeniu. Dupã participarea la alegerile prezidenþiale, Stolojan a alessã nu candideze la preºedinþia PNL, astfel încât pentru postul rãmas liber ca urmare a retrageriioctogenarului Mircea Ionescu Quintus s-au înscris Valeriu Stoica ºi Horia Rusu. Decesul luiHoria Rusu în urma unui accident de maºinã l-a transformat pe Valeriu Stoica – susþinut ºide Theodor Stolojan – în câºtigãtor al competiþiei, chiar dacã împotriva lui au candidat CrinAntonescu ºi Cãlin Popescu Tãriceanu. Specialist al jocurilor de culise ºi al miºcãrilor politiceneaºteptate, Valeriu Stoica este un actor politic lipsit de carismã ºi de capacitate de a transmitemesaje. Ales preºedinte al PNL, el continuã ºirul liderilor liberali fãrã prizã la mase începutde Radu Câmpeanu ºi continuat de Mircea Ionescu Quintus. Abia înlocuirea sa din 2002 cuTheodor Stolojan a dat, în premierã liberalilor, un lider aducãtor de puncte ºi acest lucru s-avãzut în saltul de aproape 15% fãcut de PNL între 2002 ºi 2003. Simultan cu o nouã conducere,liberalii ºi-au luat în serios rolul de unic partid de dreapta, au anulat protocolul de cooperareparlamentarã cu PDSR-ul ºi au trecut la înghiþirea micilor partide liberale sau cu înclinaþiiliberale. În urma unificãrilor succesive cu resturile ApR, cu UFD ºi cu partidele lui Radu Câm-peanu ºi Niculae Cerveni, PNL nu a crescut în sondaje, dar a anulat orice concurenþã pe seg-mentul lui politic.

Partidul Democrat se afla într-o situaþie ºi mai delicatã decât liberalii, fiindcã erau înrudiþiideologic cu partidul de guvernãmânt, care prin alianþa cu Partidul Social Democrat Românurma sã intre în Internaþionala Socialistã ºi sã devinã vioara întâi a acestei familii politice înRomânia. Spre deosebire de liberali, care au schimbat mai mulþi lideri lipsiþi de carismã, demo-craþii l-au avut în frunte de la înfiinþare pe Petre Roman, unul dintre primele produse de imagine



politicã din România. Însã alegerile din 2000 au fost catastrofale pentru fostul june-prim alRevoluþiei din Decembrie, imaginea sa în slip ºi cu tricolorul înfãºurat în jurul sãu fiind defi-nitorie pentru eºecul lui de imagine ireversibil. Rezultatul foarte slab, de trei ori mai mic decâtal propriului partid, ºi prezenþa tot mai agresivã ºi mai activã în prim-planul vieþii politice naþi-onale a lui Traian Bãsescu au determinat cãderea lui Petre Roman din fruntea PD. De fapt, mo-mentul decisiv care a marcat începutul curbei descendete a lui Petre Roman ºi al celei ascendentea lui Traian Bãsescu se consumase cu patru ani în urmã când, în urma alegerilor din 1996 ºi aprotocolului de guvernare semnat între PD ºi CDR, Roman îºi alesese pentru sine funcþia depreºedinte al Senatului, lãsându-l pe Traian Bãsescu sã fie „braþul înarmat al PD“ în executiv.Deºi, teoretic, preºedintele Senatului este al doilea om în stat ºi înlocuitorul preºedintelui þãriiîn caz de indisponibiltate a acestuia, vizibilitatea sa în cei patru ani de mandat este redusã, iarutilitatea sa socialã este practic necunoscutã pentru opinia publicã. Dacã în 1996 Petre Romanera liderul PD care ajunsese la 20% ºi fusese foarte aproape de intrarea în turul al doilea ºicare prin opþiunea sa pentru Constantinescu determinase cãderea lui Ion Iliescu, iar Traian Bã-sescu era unul dintre secunzii sãi, în nici un caz cel mai important, în 2000 Petre Roman eraun personaj politic depãºit, care obþinuse puþin sub 3% în alegeri ºi care-l avea în subordinepe Traian Bãsescu, omul care dãrâmase guvernul Ciorbea, îl înfruntase pe preºedintele Con-stantinescu ºi îi învinsese la Bucureºti atât pe þãrãniºti, cât ºi pe pedeseriºti, fiind politicianulcare obþinuse cea mai importantã victorie electoralã a democraþilor, Primãria Capitalei. Maimult decât atât, Traian Bãsescu era singurul care pãrea cã poate sã poarte un rãzboi cu atot-puternicul PDSR. De la începutul carierei sale politice, Traian Bãsescu s-a afirmat ca fiind unluptãtor cu sistemul. Încãpãþânarea sistemului de a-i rãspunde în aceastã luptã a contribuit laconstruirea personajului Traian Bãsescu. Fie cã vorbim de Nicolae Vãcãroiu, de Ion Iliescu, deVictor Ciorbea, de Emil Constantinescu sau de Adrian Nãstase, toþi lideri ai sistemului la unmoment dat, Traian Bãsescu s-a confruntat cu fiecare dintre ei ºi a supravieþuit. Aceastã supra-vieþuire a fost cea care l-a propulsat în situaþia de a fi considerat soluþia pentru orice formã deputere, un soi de „om-opoziþie“ care devine receptaculul nemulþumirilor opiniei publice. Înconfruntarea cu Petre Roman ºi cu Simona Marinescu pentru preºedinþia PD, Traian Bãsescua folosit aceleaºi tactici ca în toate luptele sale anterioare. A enunþat reguli pe care nu le-a res-pectat, a fãcut promisiuni clare, mari ºi tentante, a fost pozitiv, a comunicat des, nu a intrat înpolemici cu contracandidaþii decât ca urmare a atacurilor acestora, a continuat sã se lupte cuPDSR-ul, dând impresia cã partidul de guvernãmânt l-ar prefera pe Petre Roman în fruntea PD,ºi-a asigurat un cerc de susþinãtori care au vorbit în numele lui ºi, nu în ultimul rând, a oferitmembrilor PD o opþiune câºtigãtoare. Dupã victoria de la congresul partidului, Traian Bãses-cu a transformat PD în liderul opoziþiei din România, iar el a devenit pãstorul tuturor celor care,din diverse motive, respingeau PDSR.

Chiar ºi cu conducerile schimbate, partidele de opoziþie din România au avut o viaþã greaîn prima jumãtate a mandatului PDSR, devenit PSD în vara lui 2001. În primul rând, vizibilitatearezultatelor de politicã externã – renunþarea la vize, intrarea în NATO, încheierea acorduluicu Fondul Monetar Internaþional ºi avansarea înspre aderarea la Uniunea Europeanã – a condusla consolidarea unui climat de încredere în activitatea guvernului. Apoi, dezvoltarea unei pãcisociale îndelungate, reducerea semnificativã (cam de 10 ori) a numãrului de conflicte sindicale,lipsa de convulsii politice la nivelul executivului au contrastat semificativ cu perioada tulburedintre 1996 ºi 2000. În al treilea rând, PSD-ul a dus în mod constant o politicã socialã îndreptatã



spre propriul sãu electorat plasat în zona ruralã, în zona monoindustrialã ºi mic urbanã ºi carac-terizat de o educaþie medie ºi sub medie, de un nivel scãzut al veniturilor ºi cu o vârstã de peste50 de ani.

În tot mandatul guvernului Nãstase s-au luat câteva mãsuri sociale de tipul acþiunilor „Cor-nul ºi laptele“, al medicamentelor compensate cu 90%, al calculatoarelor gratuite pentru copiiidin famiile defavorizate, susþinerea cheltuielilor de întreþinere, alocarea gratuitã de tichete detransport pentru pensionari, susþinerea financiarã a agricultorilor etc., care au menþinut pânã în2004 masa electoralã a PSD. Este de remarcat cã scorul obþinut în 2004 de PSD a fost practicegal cu cel obþinut în 2000, un rezultat fãrã precedent în istoria post-revoluþionarã. Erodareafoarte lentã a partidului de guvernãmânt s-a datorat pe de-o parte succeselor externe, pe carele-am menþionat deja, grijii pentru propriul electorat ºi atenþiei acordate comunicãrii instituþionale.Guvernul Nãstase a fost primul care a acþionat dupã un plan unitar de imagine, care a folositechipe de reacþie rapidã în domeniul comunicãrii ºi care a dezvoltat o relaþie profesionistã cumedia, ºi care a vizat menþinerea unui nivel cât mai ridicat de încredere din partea populaþiei.

În acelaºi timp, opoziþia a avut un proces de coagulare foarte lent, marcat de scandaluri interneºi de fragmentãri organizaþionale, de lipsã de coerenþã a mesajului sau de mesaje neinteresante pentruopinia publicã. Deºi domnia lui Traian Bãsescu începuse în forþã, creºterea PD în intenþiile de vots-a oprit la 10-11%, iar PNL stagna ºi el între 7 ºi 10%, cu toate fuziunile prin absorbþie realizatede Valeriu Stoica. Aceasta în condiþiile în care PSD trona undeva la peste 50%, la doi ani dupãînceputul mandatului.

Lovitura pentru PSD a venit însã din partea lui Ion Iliescu. Aflat în ultimul sãu mandatexecutiv, Ion Iliescu fãcuse câteva gesturi simbolice care pãreau de neimaginat în urmã cu câþivaani. Pacea realizatã cu regele Mihai, recunoaºterea meritelor jurnaliºtilor de la Europa Liberã,acceptarea existenþei unor greºeli în primul sãu mandat au fost paºi care l-au readus pe IonIliescu în prim-planul vieþii politice. De aici, preºedintele a criticat, la început mai nuanþat ºiapoi tot mai vehement, existenþa unor tendinþe de corupþie ºi de parvenitism la nivelul execu-tivului ºi al conducerii PSD. În primãvara anului 2002, Ion Iliescu a intervenit de mai multe orifie la nivelul întregului guvern, fie la nivelul conducerii unor ministere, pentru a solicita o maimare grijã în domeniul protecþiei sociale (la Ministerul Economiei ºi Resurselor a solicitat oreducere a costurilor facturilor la utilitãþi, iar la Ministerul de Finanþe a atras atenþia asuprastagnãrii veniturilor populaþiei).

De asemenea, ºi-a manifestat în diverse ocazii publice nemulþumirea pentru costul prea ridicatal vieþii ºi pentru nivelul de trai prea scãzut pe care îl avea majoritatea populaþiei României. Înaceastã direcþie, Ion Iliescu a criticat proiectul de buget pentru anul 2003, susþinând cã are preapuþine fonduri alocate protecþiei sociale ºi luptei împotriva sãrãciei extreme din România. Laºedinþa camerelor reunite ale Parlamentului de la finele anului 2002, Ion Iliescu a atacat în termeniduri „capitalismul de cumetrie“ ºi a solicitat instaurarea unei „terapii de ºoc împotriva corupþiei“.În emisiuni televizate din aceeaºi perioadã, Ion Iliescu a fãcut câteva referiri critice la adresa pri-mului ministru Adrian Nãstase, fapt ce a confirmat existenþa unor tensiuni între cele douã palate.

Motivul principal al acestei escaladãri fãrã precedent a fost iniþiativa lui Adrian Nãstase, susþi-nutã de majoritatea conducerii PSD, de a organiza în primãvara-vara anului 2003 alegeri anti-cipate. Motivele invocate erau ºi de naturã electoralã, ºi de naturã politicã. Apariþia lui TheodorStolojan în fruntea PNL în vara lui 2002, dãduse un avânt special liberalilor ºi existau deja infor-maþii despre o tentativã a lui Stolojan ºi Bãsescu de a realiza o coaliþie anti-PSD. Sondajele



indicau în continuare un avans confortabil pentru PSD, dar o datã cu intrarea în a doua jumãtatea mandatului se putea presupune cã va grãbi procesul de erodare a încrederii. În al treilea rând,intrarea în NATO, parafatã în toamna lui 2002, lãsase în faþa României un singur obiectiv majorde politicã externã: aderarea la Uniunea Europeanã în ianaurie 2007. De aceea, considerau lide-rii PSD, era util un ciclu electoral care sã decidã o echipã al cãrei mandat se va termina o datãcu aderarea, astfel încât procesul de pre-aderare sã nu fie întrerupt de o posibilã schimbare deputere ºi implicit de echipã administrativã. Ion Iliescu nu a cedat în faþa acestor argumente ºi,nemulþumit de insistenþele liderilor PSD, a atacat conducerea partidului. Practic, din acel mo-ment, tema corupþiei PSD a devenit un bun public ºi principalul cal de bãtaie al opoziþiei ºi alsocietãþii civile. În campaniile electorale din 2004, opoziþia unitã va vorbi practic doar despreeradicarea corupþiei, reuºind sã adune în jurul acestei idei o masã electoralã relativ egalã cuaceea care se va ralia în jurul PSD ºi al ideii de siguranþã ºi protecþie socialã.

Primul scandal important în domeniul corupþiei a fost generat de apariþia la începutul anului2002 a unui material pe Internet denumit „Armaghedon“ care vorbea despre situaþia gravã încare se aflã armata românã în anul decisiv al aderãrii la NATO. A urmat apoi o serie de încãºase „armaghedoane“, cu autori diferiþi, dedicate diverselor segmente ale puterii, dar ºi unoroameni de afaceri sau unor grupuri profesionale. Al doilea material Armaghedon a fost îndreptatîmpotriva lui Adrian Nãstase ºi conþinea sinteze ale unor materiale apãrute deja în ziare, darºi date noi cu privire la relaþii de afaceri pe care primul-ministru le-ar întreþine cu diverse per-sonaje din viaþa publicã româneascã. Autorul acestui material a fost identificat ca fiind MugurCiuvicã, fost ºef de cabinet al lui Emil Constantinescu. Adrian Nãstase a solicitat ParchetuluiGeneral sã ancheteze acuzaþiile ce i se aduceau ºi dupã câteva luni procurorii stabileau cãacuzaþiile din material nu corespundeau realitãþii. Ulterior, alþi demnitari PSD, atât de la nivelcentral, cât ºi local, au fost acuzaþi fie de reprezentanþi ai partidelor de opoziþie, fie de jurnaliºtisau de membri ai unor organizaþii non-guvernamentale de implicare în cazuri de corupþie. Deºiîn majoritatea cazurilor nu existau probe care sã permitã o condamnare, atât opinia publicãinternã cât ºi cea internaþionalã au început sã vorbeascã tot mai mult despre extinderea corupþiei.

Simultan cu evoluþia pozitivã a indicatorilor economici ºi a criteriilor politice, exista o totmai accentuatã nemulþumire internã ºi internaþionalã faþã de acest fenomen. Ca rãspuns lanumãrul tot mai mare de acuzaþii venite dinspre opoziþie, dar ºi ca urmare a unor cerinþe aleUniunii Europene, guvernul a implementat în 2003 un pachet de legi anticorupþie. Cele maivizibile mãsuri au fost înfiinþarea Parchetului Naþional Anticorupþie, stabilirea criteriilor deincompatibilitate între funcþiile publice ºi anumite activitãþi din domeniul afacerilor ºipublicarea anualã a averii demnitarilor. Aceste mãsuri au stimulat dezbaterea despre corupþieîn spaþiul opiniei publice ºi transformarea acestei teme într-un punct central de interes. Son-dajele de opinie realizate de toate institutele importante din România au indicat apariþia acesteiteme în atenþia populaþiei ºi creºterea ponderii ei pânã în 2004, când a devenit la un momentdat cel mai important subiect al agendei.

Realizarea Alianþei D.A. PNL-PD, în toamna lui 2003, a însemnat deschiderea efectivã aluptei electorale în România. Dacã în momentul lansãrii ideii de alianþã, în toamna lui 2002,cele douã partide erau relativ egale, în jurul valorii de 10-12%, dupã un an PNL se afla la18-20%, iar PD stagna la 10-12%. Apariþia lui Theodor Stolojan a transformat PNL în prin-cipala forþã de opoziþie ºi a estompat rãzboiul personal dus de Traian Bãsescu cu PSD. ªi lanivel organizaþional, PNL a cunoscut o perioadã de întãrire ºi de consolidare, în timp ce PD



a pierdut parlamentari importanþi (Petre Roman, Bogdan Niculescu Duvãz, Alexandru Sassu,Simona Marinescu), primari, viceprimari ºi consilieri locali, precum ºi segmente semnificativedin organizaþii judeþene sau municipale. Deºi la nivel naþional, prestaþia lui Traian Bãsescu eraconsideratã neatractivã, bãtãlia sa din Bucureºti cu reprezentanþii PSD din Consiliul Municipalera susþinutã de locuitorii Capitalei.

Rãzboiul de gherilã a lui Traian Bãsescu s-a transformat într-o confruntare deschisã atuncicând primarul general a iniþiat o campanie de strângere de semnãturi de la bucureºteni pentrudeblocarea fondurilor BEI ºi BERD ºi pentru realizarea unor proiecte de infrastructurã încapitalã. În acelaºi timp, aceastã campanie viza ºi lupta primarului general împotriva limitãriidrastice a acþiunilor sale de cãtre Consiliul General al Capitalei. Campania s-a realizat folo-sindu-se spoturi radio de informare, întâlniri între Traian Bãsescu ºi alþi susþinãtori ai sãi dinPrimãria Capitalei ºi cetãþeni, afiºe, bannere ºi direct mail, precum ºi prin dislocarea a câtevasute de membri PD pentru operaþiunea propriu-zisã de strângere de semnãturi. Sloganul folosit,„Spune DA! Semneazã pentru Bucureºti!“, a eludat o bunã parte din mobilul enunþat al cam-paniei. Pe stradã cetãþenii erau întrebaþi dacã doresc sã fie îmbunãtãþite condiþiile de trafic,infrastructura Capitalei ºi sistemul de contorizare ºi nu erau pomenite, în fapt, proiectele caregeneraserã conflictul. Campania în sine nu a avut efecte legale, ci doar în plan de imagine.Traian Bãsescu a obþinut o mai bunã vizibilitate a sa ºi a rãzboiului sãu administrativ cu PSDºi a transformat acest conflict într-o luptã politicã. Cele câteva sute de mii de semnãturi obþinuteau fost o victorie realã pentru primarul Capitalei, care ºi-a putut continua acþiunile, având dejaun dovedit suport popular. Simultan cu aceastã acþiune de relaþii publice, Traian Bãsescu ºi-acontinuat rãzboiul politic forþând o întâlnire cu Ion Iliescu ºi cu reprezentanþii PSD Bucureºtiîn care sã discute proiectele ºi situaþia creditelor. Deºi ambele tabere s-au angajat sã se susþinãreciproc ºi sã nu mai genereze conflicte, nici una nu a respectat angajamentul, confruntarea du-rând pânã la alegerile locale din vara anului 2004.

Referendumul organizat în toamna anului 2003 pentru aprobarea noii Constituþii a fost orepetiþie generalã pentru anul electoral 2004 ºi un prilej de a fi verificate forþa organizaþiilorºi reacþia opiniei publice la semnalele date de diferite partide. Guvernul a organizat un programde informare asupra temelor din Constituþie ºi de motivare a prezenþei la referendum axat petestimoniale ale celebritãþilor momentului din diverse domenii de activitate. Foarte vizibil ºibine lucrat din punct de vedere artistic, programul de comunicare nu a acoperit bine dimen-siunea informativã, foarte mulþi cetãþeni neaflând care sunt cele mai importante modificãri aduseLegii Fundamentale. Deºi votatã în Parlament de toate partidele, mai puþin de PRM, nouaConstituþie a devenit un nou câmp de luptã politicã. PNL ºi PD au susþinut tacit neparticipareala referendum, în timp ce PSD ºi-a mobilizat toate filialele pentru realizarea procentului departicipare de 50% din totalul populaþiei cu drept de vot. În chiar seara celei de-a doua zile devot a Constituþiei, liderii Alianþei cereau demisia guvernului, ca urmare a neîndeplinirii bare-mului de participare de 50% necesar adoptãrii noii Constituþii, pentru ca a doua zi sã lanseseideea fraudãrii procesului de vot. Traian Bãsescu afirma cã numai 44% din totalul populaþieise prezentase, de fapt, la vot. Aceeaºi tehnicã de contestare a autenticitãþii ºi corectitudinii votu-lui va fi folositã de Alianþã ºi la alegerile locale ºi la cele generale din anul 2004. Luni, 20octombrie, dupã numãrarea rezultatelor referendumului care confirma adoptarea Constituþiei,PSD-ul dãdea încã o loviturã de imagine, anunþând demisiile celor trei miniºtri contestaþi deopoziþie ºi de societatea civilã. Ministrul Sãnãtãþii, Mircea Beuran, fusese acuzat de plagierea



unor ghiduri medicale americane ºi franþuzeºti, ministrul Integrãrii Europene, Hildegard Puwak,fusese acuzatã de gestiunea incorectã a unor fonduri Phare într-o firmã în care erau implicaþimembri ai familiei sale, ºi Secretarul general al Guvernului, ªerban Mihãilescu, era acuzat decorupþie în condiþiile în care doi dintre consilierii sãi fuseserã implicaþi în cazuri de luare demitã ºi de trafic de influenþã. La Sãnãtate, un sector foarte delicat ºi cu o mare reflectare socialã,guvernul l-a numit interimar pe Ionel Blãnculescu, ministrul Controlului inducând astfel ideeacã problemele din acea zonã nu þin de incapacitate, ci de reavoinþã ºi ilegalitate. Ionel Blãn-culescu a operat 45 de zile ca ministru al Sãnãtãþii, perioadã în care a provocat demisiile maimultor directori de spitale ºi a prezentat opiniei publice rapoarte cu privire la modul fraudulosîn care fuseserã cheltuiþi banii din domeniu. A organizat conferinþe de presã la intervale scurtede timp ºi ºi-a însoþit declaraþiile cu materiale scrise, grafice ºi tabele. Consideratã de majo-ritatea populaþiei cea mai slabã verigã a guvernãrii, percepþia asupra Sãnãtãþii s-a modificat caurmare a acþiunilor de control ºi de comunicare realizate de ministrul interimar. Urmaºul sãula conducerea ministerului, Ovidiu Brânzan, a avut mult mai puþine contestãri ºi crize compa-rativ cu predecesorii sãi.

Anul electoral 2004 a prins PSD-ul singur la guvernare (PUR-ul pãrãsise coaliþia în 2003),dar beneficiind, în continuare, de susþinerea UDMR ºi de o majoritate generatã de numeroasederapaje ale unor parlamentari din celelalte partide. La nivel local, acelaºi traseism politicadusese PSD în situaþia de a avea peste 80% din primarii din România. În sondaje, se afla înjurul valorii de 40-44%, în timp ce principalul contracandidat, Alianþa DA, nu depãºea 30%.Criza din interiorul partidului care generase plecarea lui Cozmin Guºã spre societatea civilã ºiapoi spre PD se stinsese, iar ciocnirile între cele douã palate se reduseserã ca numãr ºi caintensitate. Partidul de guvernãmânt pãrea de neclintit în drumul sãu spre un nou mandat.Lovitura a sosit de unde se aºtepta mai puþin, respectiv din exterior. Timp de douã luni, Româ-nia a fost zguduitã de scadalul adopþiilor declanºat de europarlamentarul liberal Emma Nichol-son ºi de europarlamentarul popular Arie Oostlander. Instantaneu, liderii PNL ºi PD se lipescde aceastã temã ºi Traian Bãsescu deschide lista acuzaþiilor care vor face carierã în anul 2004,susþinând cã o serie de înalþi funcþionari europeni ºi din SUA au fãcut lobby pe lângã GuvernulRomâniei pentru realizarea de adopþii. De asemenea, el susþine cã un numãr de tineri din Româ-nia au fost trimiºi în Occident fie pentru reþele de prostituþie, fie pentru bãnci de organe. Somatsã prezinte dovezi pentru aceste acuzaþii, primarul capitalei nu rãspunde. Emma Nicholsonanunþã cã ia în calcul suspendarea negocierilor pentru România din cauza acestei probleme.Grupurile parlamentare din Parlamentul European reacþioneazã diferit la aceastã propunere.Un reprezentant al socialiºtilor declarã cã este uimit de lipsa de solidaritate a clasei politiceromâneºti faþã de subiecte de interes naþional. Brusc, acest subiect se stinge, fiind înlocuit cudeclaraþia lui Günter Verheugen, care solicitã guvernului de la Bucureºti sã se ocupe de „peºtiicei mari“ din zona corupþiei. Apar zvonuri cu privire la existenþa unor liste negre întocmite deBruxelles în care figureazã politicieni ºi oameni de afaceri autohtoni care ar trebui sã fie arestaþi.

Semnarea acordului de construcþie a autostradei Braºov-Borº cu superconcernul americanBechtel declanºeazã un nou scandal, alimentat de presa europeanã ºi susþinut de liderii Alianþei.Aceºtia anunþã cã, dacã vor veni la putere, vor suspenda acest contract. Apropierea alegerilorlocale determinã o dinamizare a agendei politice ºi o polarizare a subiectelor agendei publice.Alianþa D.A. decide sã nu candideze pe liste comune decât în Cluj ºi Bucureºti. Scorul obþinutde cele douã partide la locale va deveni un criteriu de realizare a listelor comune la alegerile



parlamentare. PSD decide eliminarea de pe liste a nouã „baroni locali“, printre care ºi celebrulNicolae Mischie din judeþul Gorj. Cozmin Guºã din partea PD ºi mai mulþi lideri ai societãþiicivile printre care Renate Weber, Monica Macovei, Cristian Pârvulescu, Aurelian Pavelescu acuzãPSD de intenþia de a falsifica alegerile. Guvernul solicitã dovezi pentru acuzaþii, rãspunsul sereferã la precedentul creat la referendum. Aproape simultan cu începerea campaniei electoraleeste arestat liderul MISA, Gregorian Bivolaru, ºi opinia publicã aflã cã acesta este fratele luiGabriel Bivolaru, fost deputat PSD, aflat în închisoare pentru ilegalitãþi financiare. Tot în aceas-tã perioadã ia amploare conflictul dintre Traian Bãsescu ºi Biserica Ortodoxã pe tema CatedraleiNeamului. Traian Bãsescu nu este de acord cu amplasarea edificiului în Parcul Carol, în loculmausoleului activiºtilor comuniºti. Bazându-se din nou pe societatea civilã, Traian Bãsescuorganizeazã o serie de manifestãri ale populaþiei împotriva amplasãrii catedralei ºi, uneori, chiarîmpotriva construirii acesteia.

Campania localã a fost ºi în 2004 principalul barometru al alegerilor generale. Tendinþele dela locale fuseserã întodeauna respectate ºi la generale. În 2004, s-au adãugat câþiva factori supli-mentari care au ridicat ºi mai mult miza localelor. Candidatura lui Traian Bãsescu la Bucureºtidin postura de co-preºedinte al opoziþiei a fost un test al mobilizãrii electoratului fidel lideruluiPD în chiar cel mai important fief al sãu. În al doilea rând, PSD aruncã în joc douã personaje„grele“ din conducerea partidului, Mircea Geoanã, ministrul de externe ºi Ioan Rus, ministrulde interne, pentru primãriile din Bucureºti, respectiv Cluj. Aºa cum au interpretat mai mulþi obser-vatori, PSD a încercat prin aceastã manevrã sã câºtige alegerile generale din primãvarã. O înfrân-gere a lui Bãsescu la Bucureºti ºi a lui Funar ºi Boc la Cluj ar fi însemnat supremaþia indubitabilãa PSD-ului ºi ar fi ºubrezit foarte mult poziþia lui Traian Bãsescu ºi a PD în interiorul Alianþei.

Campania electoralã din Bucureºti a avut o influenþã puternicã asupra modului în care aufost percepuþi candidaþii din toatã þara. La Bucureºti s-au confruntat liderul opoziþiei ºi primarulîn funcþie, Traian Bãsescu, respectiv ministrul de externe Mircea Geoanã. În condiþiile în caremarea majoritate a spaþiului de publicitate electoralã din presa centralã era ocupat de mesajelecandidaþilor pentru funcþia de primar al Capitalei, alegãtorii din alte localitãþi au votat politicîn funcþie de prestaþia electoralã de la Bucureºti. Efectul de iradiere a popularitãþii candidatuluila primãria Bucureºtiului a fost extins prin desemnarea unor lideri politici cu notorietate în câtevamari oraºe. Un exemplu elocvent a fost cazul celui mai mare oraº al Transilvaniei, Cluj-Napoca.Succesul opoziþiei în cele douã oraºe, dar ºi în alte localitãþi mari a creat impresia cã partidulde guvernãmânt a pierdut alegerile locale, cu toate cã a obþinut rezultate bune la nivelul întregiiþãri, precum ºi în câteva oraºe foarte mari (Iaºi, Constanþa, Galaþi, Craiova, Ploieºti).

Principalele sondaje au definit temerile populaþiei ºi temele de discuþie în campania elec-toralã. Aici trebuie fãcutã o distincþie. Populaþia a avut o agendã diferitã de agenda media ºide agenda partidelor. Pentru mass media, principalele teme au fost corupþia ºi lipsa de eficienþãa administraþiei (dominatã în momentul alegerilor de PSD). Pentru populaþie, principaleleprobleme au fost legate de viaþa oamenilor ºi mai puþin de funcþionarea statului. Partidele auoscilat între aceste teme. Una dintre marile victorii ale Alianþei a fost consacrarea temei corupþieica subiect de primã mãrime, comparabil cu asistenþa socialã sau cu buna gestionare a treburilorlocalitãþilor. S-a discutat prea puþin despre planurile de viitor ale candidaþilor în ceea ce priveºtelocalitatea pentru care candidau ºi mult mai mult despre existenþa sau non-existenþa corupþiei.

Cheia de interpretare a succesului mesajului opoziþiei în campania localã se aflã nu atât înconþinutul sau în mijloacele concrete utilizate în campanie, cât mai ales în decizia de poziþionare.



Iniþiativa de poziþionare a principalelor forþe politice în primãvara anului 2004 a aparþinutAlianþei D.A., care a definit situaþia electoralã nu ca pe o confruntare între douã partide, ci cape o luptã între un partid (Alianþa D.A.) ºi un sistem corupt. Una dintre cãile cele mai efici-ente de impunere a acestei disjuncþii a fost personalizarea puternicã a confruntãrii politice ºiîn special a adversarului: PSD a fost redus la imaginea baronilor locali. Acest lucru a fost posibilprin trei categorii de instrumente de campanie: mesajele propriu-zise, transmise de liderii centraliºi locali ai Alianþei, analize ºi comentarii de presã ale principalelor voci de opoziþie ale societãþiicivile, ºi produse de campanie propriu-zise (cel mai important dintre acestea fiind o machetãde presã cu un mesaj semnat de copreºedintele Alianþei, Theodor Stolojan, care îndemna populaþiasã voteze împotriva baronilor).

Succesul lui Traian Bãsescu în alegeri a depins, în mare mãsurã, de respectarea acesteipoziþionãri, ca lider anti-corupþie. El se opunea pe sine (o persoanã care îºi asuma merite excep-þionale) unui întreg mecanism de partid (PSD).

Campania lui Traian Bãsescu s-a construit pe douã tipuri de contradicþii:Contradicþia „lider/echipã“. Principala resursã a campaniei Alianþei era persoana lui Traian

Bãsescu. Totuºi, o componentã importantã a campaniei pentru Bucureºti a fost ideea de echipã.Constituitã din propunerile sale pentru primãriile de sector ale Capitalei, echipa era alcãtuitãdin persoane aproape complet necunoscute, în privinþa cãrora Bãsescu „garanta“ ºi cerea cetã-þenilor un vot de încredere „în alb“.

Contradicþia campaniilor simultane. Conºtient de nevoia de a capta electoratul printr-unmesaj grav, dar în acelaºi timp de a-ºi reconfirma stilul consacrat (definit printr-o comunicare„coloratã“, cu accente surprinzãtoare), Bãsescu a recurs la un dublu limbaj, caracterizat prinagresivitate ºi elemente de culoare în produsele de campanie, dar în acelaºi timp prin seriozitateºi chiar diplomaþie în emisiunile televizate ºi în unele clipuri electorale. Materialele de campanieale liderului Alianþei a fost toate marcate de simbolul ardeiului iute, un desen menit sã reprezinteprincipala sa calitate, aceea de incomodare a sistemului. În acelaºi timp însã, materialele video,dar ºi discursul sãu la TV au fost dominate de mesaje referitoare la viitoarele sale proiectepentru capitalã, tehnice, aplicate ºi foarte concrete.

Un alt element de risc inclus în logica de campanie a fost plusarea, prin cerinþa adresatãelectoratului de a acorda votul nu numai lui, ci ºi echipei sale (primarii de sector ºi consiliullocal). Cu un slogan deosebit de curajos, „Totul sau nimic“, Bãsescu a adresat bucureºtenilorcerinþa expresã de a-i oferi toate instrumentele acþiunii administrative eficiente: „Singur fac mult.Cu un consiliu fac Totul“. Ineditul situaþiei constã, desigur, în faptul cã un candidat cere, în locsã ofere, ceea ce în mod normal în politicã este o strategie perdantã; nu am avut însã de a facecu un candidat normal ºi nici cu o situaþie normalã: cel care fãcea un asemenea gest fãrã precedentera un personaj de mare popularitate, lipsit de un rival puternic în aceastã cursã, beneficiind decircumstanþe politice excepþionale.

Rivalul care nu s-a ridicat la înãlþimea sa – Mircea Geoanã – nici nu a fost, de altfel, tratatde candidatul Alianþei ca un rival real. Intrarea în cursa pentru primãria Capitalei în ultimulmoment a popularului ministru de externe Mircea Geoanã s-a dovedit o miºcare necâºtigãtoare.Sondajele de dinainte de momentul alegerilor au arãtat cã Traian Bãsescu va câºtiga din primultur, lucru confirmat de rezultatul final al votului. Faptul cã Geoanã a fost trimis târziu în luptãs-a vãzut mai ales în tonul general al campaniei. Produsele de advertising, deºi bine conceputedin punct de vedere tehnic, au fost insuficient elaborate ºi diversificate ca mesaj. Ele nu au



transmis elemente de fond, un proiect al candidatului Mircea Geoanã pentru Bucureºti. Cam-pania lui Mircea Geoanã nu s-a remarcat prin nici o patã de culoare ºi a apelat prea puþin lamijloace de comunicare neconvenþionale. Prin comparaþie, campania lui Traian Bãsescu a fostmult mai dinamicã ºi a punctat prin utilizarea puternicã a Internetului, unde a deþinut practicmonopolul, captând astfel simpatia tinerilor. O decizie strategicã relativ inexplicabilã a fost aceeade a decupla campania lui Mircea Geoanã de cea a primarilor de sector ai PSD. Aceºtia se puteauconstitui într-o echipã cunoscutã de cetãþeni care sã contracareze echipa inexistentã a lui TraianBãsescu. Primarii de sector ai PSD au propus o campanie integratã, bazatã pe realizãrile lorºi pe proiectele de viitor pentru fiecare dintre sectoarele lor. Acestei campanii i-a lipsit însã pur-tãtorul central de mesaj, Mircea Geoanã în acest caz, care a evoluat mai mult singur ºi cu unmesaj distinct de mesajul campaniilor de sector.

Deºi mai mult de trei sferturi din durata campaniei, primarii PSD de sector au avut unavans considerabil faþã de contracandidaþii lor din Alianþã, ultimele zile au impus mesajul luiTraian Bãsescu, „totul sau nimic“, ºi au determinat rãsturnarea votului din Bucureºti. Surprizaa fost majorã, în condiþiile în care în anumite sectoare (4, 6 ºi chiar ºi 1) notorietatea candidaþilorvotaþi a fost inferioarã procentului de voturi primite. Au fost identificate numeroase cazuri încare cetãþenii nici mãcar nu ºtiau numele candidatului votat. ªtiau doar cã este în aceeaºi tabãrãcu Traian Bãsescu. Confruntãrile televizate între competitori au avut o singurã linie: reprezen-tanþii PSD vorbeau despre proiecte trecute ºi viitoare, în timp ce reprezentanþii Alianþei vorbeauexclusiv despre corupþie. Este de notorietate acuza lansatã împotriva primarului PSD din sectorul2 cã locuieºte într-un apartament dintr-un bloc care are interfon, ceea ce se constituia în dovadaaverilor ilicite strânse.

Rezultatul din Bucureºti a fost relativ previzibil. Traian Bãsescu avea o ratã imbatabilã deaprobare a activitãþii sale de primar general. Mai mult de 70% dintre bucureºteni considerau cãa fãcut o treabã bunã în fruntea primãriei. Apariþia lui Mircea Geoanã, cu o ratã similarã deaprobare ca ministru de externe, a dezechilibrat la un moment dat poziþia lui Traian Bãsescu,dar acesta din urmã a avut o campanie mai adecvatã spiritului bucureºtean ºi a reuºit sã aducãaminte votanþilor cã Mircea Geoanã, deºi un personaj respectat, este parte a PSD. În afarã deprincipalii competitori pentru primãria Capitalei României, au intrat în cursã mai mulþi can-didaþi fãrã ºansã. Aceºtia au avut un rol important în decredibilizarea lui Mircea Geoanã. Astfel,în loc sã-ºi concentreze atacurile la adresa primarului în funcþie – Traian Bãsescu –, cel carereprezenta puterea în administraþia Bucureºtiului, au preferat sã-ºi îndrepte tirurile înspre MirceaGeoanã (scopul celorlalþi concurenþi fiind acela de a provoca un numãr cât mai mare de dauneimaginii generale a partidului aflat la putere).

În afara PSD ºi a Alianþei PNL-PD, celelalte partide au avut campanii simple ºi chiar destulde neprofesionist realizate. Lipsa unor campanii de calitate nu a însemnat însã ºi absenþa rezul-tatelor. Un exemplu poate fi cel al PUR, care a avut rezultate relativ bune în multe zone, deºicampania sa în sine a fost chiar comicã (au existat materiale promoþionale de tip comercial ieftin,care sugerau atât lipsã de inspiraþie, cât ºi lipsã de adecvare). PUR a captat, prin poziþionare,un electorat nemulþumit de partidul de guvernãmânt, care nu ar fi fost dispus sã meargã în zonadreptei. O idee interesantã a celor de la PUR a fost folosirea în campania pentru Bucureºti exclusiva candidaþilor femei. Dar numai la sectorul 1 vedeta de televiziune Mona Nicolici a reuºit unscor bun, mult peste media partidului, datoritã notorietãþii cu care a intrat în cursã, dar ºi datoritãunei prestaþii foarte convingãtoare ºi a obiºnuinþei de a apãrea la televizor.



Una dintre concluziile majore care s-au degajat din aceastã campanie, concluzie de carePSD va þine seama în vara lui 2004 ºi în deciziile luate pentru alegerile generale, a fost aceeacã toate partidele care intrã în luptã atacã PSD-ul dintr-un singur motiv: corupþia. În toate dez-baterile de la Bucureºti, candidatul PSD a fost confruntat cu patru-cinci candidaþi ostili de latoate celelalte partide. Acelaºi lucru a fost evident ºi în þarã, unde PSD a pierdut alegerile înmajoritatea oraºelor mari ºi le-a câºtigat în majoritatea oraºelor mici ºi a comunelor.

Victoria Alianþei în alegerile locale a surprins întreaga scenã politicã naþionalã, dar dupã toateaparenþele, cel mai tare i-a surprins chiar pe cei din PNL ºi PD. Astfel se explicã stagnarea totalãcare a urmat acestui rezultat favorabil, stagnare care a permis PSD ca numai în douã luni sãrãstoarne din nou sondajele. În România, din 1996 încoace, partidul care se afla la guvernarea pierdut ºi localele, ºi generalele. Or în 2004, PSD, deºi a pierdut alegerile locale la o diferenþãde 1,3% faþã de principala forþã de opoziþie, a obþinut un scor mai bun decât cel obþinut de PDSRîn 2000, atunci când acest partid câºtiga alegerile. De asemenea, în Bucureºti, PSD a reuºit sã-ºi conserve doi primari de sector, chiar dacã unul (Dan Marian Vanghelie) prin mijloace maipuþin ortodoxe. Euforia care a cuprins conducerea Alianþei dupã rezultatul de la locale s-a con-cretizat printr-o multitudine de atitudini triumfaliste ale unor personaje politice ºi prin conti-nuarea mesajului anticorupþie folosit ºi în timpul campaniei electorale.

Campania se terminase însã ºi cetãþenii aºteptau sã vadã noua forþã politicã, dupã toateaparenþele câºtigãtoare, la lucru. Or tot ce au vãzut a fost acelaºi partid de opoziþie care stãteape margine ºi critica puterea. Deruta PSD a durat foarte puþin ºi primele mãsuri luate de condu-cerea acestuia au fost de naturã sã readucã partidul în prim-plan. A fost decisã suspendareaconducerii existente ºi înlocuirea acesteia cu un nou organism de conducere, format din oamenimai puþin expuºi ºi mai puþin aflaþi în vizorul presei. A fost anunþatã o competiþie internã pentruocuparea posturilor de senatori ºi deputaþi, competiþie în care votul urma sã fie dat de membriiPSD. A fost înfiinþatã o Comisie de Integritate care sã analizeze candidaturile pe listele PSDºi eventualele contestaþii depuse. Au fost forþate mai multe demisii ale unor lideri de organizaþiijudeþene sau municipale. A fost lansat programul politic „Noul PSD“, care viza explicarea schim-bãrilor din partidul de guvernãmânt. Simultan cu toate aceste mãsuri, preºedintele PSD Adri-an Nãstase a întreprins un turneu în peste 20 de judeþe, în timpul cãruia, neînsoþit de presã, degãrzi ºi de activul de partid, s-a întâlnit în special cu pensionari, þãrani ºi muncitori. Pe toatãdurata verii, prima paginã a presei naþionale sau locale a fost ocupatã în majoritate de PSD cuºtiri în principiu pozitive. Pe 5 septembrie, când au avut loc alegerile preliminare în PSD, acestaconducea în sondaje cu 6-8%.

Ultimul pas al strategiei de varã a PSD a fost formarea Uniunii Naþionale PSD+PUR ºilansarea acesteia în luna septembrie. Deºi criticatã de unii lideri ai PSD din cauza ofertei foartegeneroase fãcute cãtre umaniºti, aceastã uniune a scos PSD din izolare ºi a redus virulenþaatacurilor Antenei 1 împotriva partidului de guvernãmânt. Ca reacþie la aceastã alianþã elec-toralã, mai multe filiale PUR trec la PNL sau la PD. Cel mai important salt este realizat deprimarul umanist al Bacãului, Romeo Stavarache. Pe 17 august, în comuna suceveanã Mãlini,locul naºterii lui Nicolae Labiº, Adrian Nãstase îºi anunþã candidatura la preºedinþia României,completând astfel lista principalilor actori ai competiþiei. În cursa prezidenþialã se aflã înscriºiTheodor Stolojan din partea Alianþei D.A., Codruþ ªereº din partea PUR, Corneliu Vadim Tudordin partea PRM ºi Marko Bela din partea UDMR. Ca urmare a semnãrii protocolului de con-stituire a Uniunii Naþionale PSD+PUR, Codruþ ªereº se retrage din cursã ºi este nominalizat



ca viceprim-ministru al viitoarei coaliþii guvernamentale. De asemenea, Mircea Geoanã estelansat în tandem cu Adrian Nãstase ca prim-ministru al viitorului guvern PSD+PUR. Campaniade promovare a alegerilor preliminare din PSD a utilizat spoturi televizate ºi la radio ºi print-uriîn presã. Vizibilitatea ei a fost mãritã ºi de numãrul important de articole apãrute în ziare ºi deluãrile de poziþie ale liderilor PSD. Alegerile propriu-zise s-au organizat neunitar, fapt generatatât de lipsa logisticii, cât ºi de timpul scurt disponibil pentru organizare. În unele organizaþiis-a votat pe calculator, în altele s-a votat cu urne. Rezultatele finale au fost contestate de ceiînvinºi ºi salutate de câºtigãtori. Media a descoperit mai multe nereguli în diverse organizaþii.De altfel, conducerea PSD a decis repetarea alegerilor în anumite locuri. O reacþie nefavorabilãa apãrut atunci când s-a constatat cã nu s-a þinut seama peste tot de rezultate ºi cã au existatpersonaje respinse de membrii de partid care au fost impuse de la centru. De asemenea, apariþiaPUR a generat o nouã alocare a locurilor în funcþie de protocolul semnat de cele douã partide.Alegerile preliminare au contribuit la revenirea PSD dupã rezultatele din luna iunie, dar mareaschimbare de imagine nu s-a produs, tocmai din cauza nerespectãrii rezultatelor din 5 sep-tembrie. Oricât pare de ciudat, în toatã aceastã perioadã Alianþa PNL-PD nu a întreprins nimicla nivelul comunicãrii publice.

Societatea civilã a acþionat însã atacând ideea alegerilor preliminare din PSD ºi lansând,din nou, prin Cristian Pârvulescu, ideea intenþiei de fraudare a alegerilor de cãtre partidul deguvernãmânt. Centrul de Jurnalism Independent atacã atribuirea publicitãþii guvernamentaleîn presa scrisã, iar ProDemocraþia analizeazã critic dimensiunile cheltuielilor de campanieale PSD în alegerile locale. Este lansatã de mai multe personalitãþi ale societãþii civile o listãcu „101 dalmaþieni“ din interiorul PSD, persoane care nu ar avea cãderea moralã sã candidezeîn alegeri. Aceastã operaþiune va fi continuatã de Coaliþia pentru un Parlament Curat pe toatãdurata campaniei electorale. Alina Mungiu, Monica Macovei ºi alþii vor insista asupra incom-patibilitãþii dintre statutul de parlamentar, la care aspira o parte dintre candidaþi, ºi acuzele decorupþie existente împotriva lor. Majoritatea acestora erau din Uniunea Naþionalã PSD+PUR,iar acuzele erau, în marea lor majoritate, tot materiale apãrute în media. În mijlocul acesteiconfruntãri tot mai violente între societatea civilã ºi PSD, îºi face tot mai simþitã prezenþa zvonulcu privire la înlocuirea lui Theodor Stolojan cu Traian Bãsescu. Acesta din urmã neagã vehe-ment aceastã ipotezã pe 16 septembrie, pentru ca trei sãptãmâni mai târziu sã participe alãturide Stolojan la o conferinþã extraordinarã de presã în care preºedintele PNL anunþã cã se retragepe motiv de boalã. Traian Bãsescu izbucneºte în plâns în faþa camerelor ºi-i promite lui TheodorStolojan cã va face tot ce este posibil ca eforturile sale sã fie continuate. Media primeºte cuscepticism mesajul ºi pune la îndoialã atât boala lui Theodor Stolojan, cât ºi sinceritatea lacri-milor lui Traian Bãsescu. A doua zi, în altã conferinþã de presã, liderul PD anunþã cã Stolojannu este, de fapt, bolnav ºi cã a pãrãsit lupta politicã din cauza ºantajului la care a fost supusde cãtre PSD.

Dupã acalmia politicã generatã de non-combat-ul Alianþei D.A., o datã cu intrarea lui TraianBãsescu în cursã se declanºeazã un adevãrat val de violenþe comunicaþionale din ambele tabereºi din afara lor. Mugur Ciuvicã scoate la ivealã un document care, din punctul sãu de vedere,demonstra apartenenþa lui Traian Bãsescu la fosta Securitate. Aproape instantaneu, MirceaDinescu îl acuzã pe Adrian Nãstase de colaborare cu Securitatea, iar Evenimentul zilei susþinecã mama lui Adrian Nãstase are legãturi cu clanul Cãmãtarilor. Sunt publicate materiale desprevila lui Traian Bãsescu, despre magazinul de þigãri al fiicei sale, dar ºi despre sora lui Adrian



Nãstase sau despre terenul din Zambaccian al familiei Nãstase. În chiar debutul campanieielectorale, Traian Bãsescu îl acuzã pe primul-ministru francez cã a venit în România „sã-ºi iatainul“. Va continua cu atacuri la adresa altor demnitari europeni, dar ºi la adresa guvernuluide la Bucureºti, acuzat vã îºi construieºte imaginea internaþionalã prin contracte de lucrãri pu-blice atribuite fãrã licitaþie.

Polarizarea extremã a spaþiului politic românesc înainte de campania electoralã a dus practicla o confruntare între douã tendinþe: cea a schimbãrii cu orice preþ, al cãrei susþinãtor era TraianBãsescu ºi al cãrei motor era lupta împotriva corupþiei, ºi cea a continuitãþii, al cãrei susþinãtorera Adrian Nãstase ºi al cãrei motor erau siguranþa ºi stabilitatea. În mare parte, campaniaelectoralã a fost dusã de cele douã tabere cu mijloace relativ similare ºi, în principiu, con-venþionale. În plus, Alianþa a avut de partea ei segmente masive din societatea civilã, care auîntreprins acþiuni individuale, neintegrate în strategia de campanie politicã, dar cu o finalitateîn segmentul direcþionãrii voturilor. Fie cã vorbim de susþinerea continuã a ideii fraudãrii ale-gerilor, fie cã vorbim de campania Coaliþiei pentru un Parlament Curat, fie cã vorbim de iniþia-tivele altor ONG-uri vizând libertatea presei sau lupta împotriva corupþiei, toate au condusla crearea unui al doilea front comunicaþional cãruia PSD nu i-a putut rãspunde decât cu mij-loace politice sau electorale. Orice confruntare dintre un om politic din PSD ºi un reprezentantneangajat al societãþii civile aducea deservicii omului politic. Cu toate acestea, lipsa unui pro-gram economic credibil ºi a unor oameni capabili sã explice viziunea Alianþei în alte domeniide activitate decât lupta anticorupþie a dus la victoria în alegeri a Uniunii PSD+PUR cu aproape6% avans.

Ca urmare a excelentei pre-campanii din perioada de dupã alegerile locale, Partidul SocialDemocrat a inversat tendinþa favorabilã Alianþei D.A. ºi a întrat în campania pentru alegerileparlamentare din postura de favorit. Acest lucru a fost confirmat de toate institutele de sondarea opiniei publice. În România a existat, pânã acum, o strânsã legãturã între campania parla-mentarã ºi cea prezidenþialã, în sensul cã o parte însemnatã a efortului de comunicare alcampaniei parlamentare a fost concentrat pe candidatul la preºedinþie. Aceastã tradiþie a fostconfirmatã ºi la alegerile din noiembrie 2004. Ambii competitori majori au avut rolul de vectorprincipal de comunicare ºi au încurajat votul pentru partid. Legãtura a fost mai puternicã încazul campaniei Alianþei D.A. din douã motive: lipsa resurselor a impus o concentrare a lorpe candidatul la preºedinþie, iar carisma acestuia din urmã a ajutat la creºterea rezultatului laalegerile parlamentare. Mesajul pozitiv a fost destul de puþin promovat, fiind preferat cu pre-cãdere de partidul aflat la putere. Alianþa PNL-PD a optat pentru susþinerea unui mesaj maidegrabã negativ, chiar ºi la televiziuni. PSD a vrut sã scoatã în evidenþã realizãrile din timpulmandatului, mesajul social foarte puternic, descrierea propriei echipe. Având în spate rezultatede guvernare bune, PSD a ajuns sã monopolizeze discursul pozitiv, lãsând opoziþia fãrã soluþii.Singurul element concret constructiv al Alianþei a fost o propunere de reformã fiscalã, pe linieliberalã, controversatã însã la nivelul percepþiei populare. În ceea ce priveºte promovareapropriilor candidaþi, ambele formaþiuni au avut un mesaj pozitiv, fiind interesantã construcþiade echipã pe trei generaþii a PSD (Iliescu, Nãstase, Geoanã).

2004 a fost anul cu cea mai puternicã ºi mai virulentã campanie negativã din ultimii 15 ani.Reglementãrile care interziceau campania electoralã negativã în audio-vizual au condus la omare creativitate pentru mijloacele alternative: afiºe, fluturaºi, panouri, elemente de discurs,articole de presã, acuzaþii-ºoc, dezvãluiri ºi mai ales o avalanºã de produse de publicitate negativã



(spoturi mpg, montaje fotografice, documente pps, anecdote, sloganuri etc.) care au circulat peInternet ºi prin intermediul reþelelor de telefonie mobilã. Dupã campanie, majoritatea acuza-þiilor au dispãrut ºi elementul penal a fost eludat prin scuze mai mult sau mai puþin directe. Efectulasupra electoratului a existat însã, mai ales cã nu au existat mijloace directe de contracarareeficientã a atacurilor. Majoritatea atacurilor au fost susþinute în teritoriu ºi mai puþin în massmedia centrale. Discursurile ºi întâlnirile faþã-în-faþã au fost momentele în care s-au lansatcele mai multe atacuri.

Campania negativã a PSD s-a concentrat pe douã linii majore de atac: lipsa de echipã ºide competenþe a Alianþei D.A. în contextul sensibil creat de proximitatea aderãrii la UniuneaEuropeanã pe 1 ianuarie 2007, ºi asocierea cu rezultatele proaste ale guvernãrii din perioada1997–2000 la care au participat cele douã partide ale Alianþei D.A.

La aceste atacuri au fost adãugate campanii puternice de speculare ºi promovare a gafelorfãcute de Traian Bãsescu. Este vorba de teme noi, provocate în campanie (susþinerea cãsãto-riilor între homosexuali într-o þarã cu 90% ortodocºi, criticarea durã a Bisericii, ignorarea expli-citã a electoratului rural ºi a celui asistat, care a fost chiar jignit). Aceste gafe au fost decisivepentru scãderea Alianþei D.A. ºi pentru pierderea alegerilor.

În ceea ce priveºte campania negativã a Alianþei D.A., ea s-a concentrat pe acuzaþiile decorupþie aduse unor reprezentanþi ai PSD, pe exacerbarea dimensiunii sãrãciei din þarã ºi peatacuri la persoanã. Au fost realizate ºi „dezvãluiri“ despre familia candidatului la preºedinþieal PSD ºi speculaþii despre homosexualitatea acestuia.

Un alt caz special de campanie negativã a fost ideea fraudãrii alegerilor, care a fost dez-voltatã de Alianþã ºi de Bãsescu dupã anunþarea pierderii alegerilor parlamentare. Mizând peun efect similar cu Ucraina, Bãsescu a cerut reluarea alegerilor, chiar dacã nu a prezentat nicio dovadã ºi nici nu a fost susþinut de instituþiile internaþionale (OSCE, UE). Scandalul sãu agenerat însã vizibilitate ºi mobilizare pentru electoratul Alianþei. Campania pentru turul doi aînceput deci cu un mare avantaj pentru Bãsescu (Nãstase trebuia sã justifice modul în care aorganizat alegerile).

Campania prezidenþialã a fost una de tip clasic. Alianþa a cerut schimbare, iar PSD a cerutstabilitate. La aceastã axã a fost adãugatã o alta: mesaj raþional versus mesaj emoþional. Bãsescua încercat sã contracareze lipsa de fundamentare în zona raþionalã (fãrã echipã, fãrã program,fãrã competenþã) cu zona emoþionalã (a susþinut un mesaj empatic, cu momente de spectacolºocant, prin care a dorit sã ajungã la electoratul nehotãrât pe o altã filierã decât cea de afiliereideologicã). La imaginea de succes continuu al guvernãrii conduse de Nãstase, Bãsescu a supra-licitat cu imaginea omului Bãsescu (care, chiar dacã face gafe, este mai simpatic decât eficienþarece ºi plictisitoare a contracandidatului). Fiecare candidat ºi-a definit electoratul încã din start.Bãsescu a vizat mediul urban, tinerii ºi zona de mijloc (a declarat ferm la începutul campanieicã va ignora mediul rural).

Nãstase s-a adresat preponderent zonei asistate (pensionari, mediul rural, muncitorii, familiilecu copii, sãracii). Cu discurs clasic social-democrat, Nãstase a vrut sã fixeze acest electorat(provenit din zona fostului preºedinte, Ion Iliescu) prin promisiunea continuãrii sprijinuluiacordat în ultimii ani. Bãsescu a ignorat mesajul guvernamental ºi s-a orientat pe un mesajantisistem, cultivând o anumitã apropiere faþã de electoratul extremist al celui de-al treilea can-didat, Vadim Tudor (în perspectiva turului al doilea). Bãsescu a mizat pe un val circumstanþial,care sã îi asigure un sprijin important în alegeri, fãrã sã mai þinã cont de ce se întâmplã ulterior.



Adrian Nãstase a mizat extrem de puþin pe un alt tip de public þintã, limitându-ºi astfel opþiunilepentru turul al doilea, ceea ce a condus la pierderea alegerilor (mobilizarea excepþionalã a elec-toratului lui Bãsescu din turul al doilea nu a fost dublatã de o mobilizare similarã pentru Nãstase).

A existat ºi un paradox al alegerilor prezidenþiale. Electoratul cel mai educat a ales candidatulcel mai inconsistent la nivelul fondului mesajului, în timp ce electoratul cel mai puþin educata ales candidatul cu mesajul mai complicat ºi mai raþional. Intelectualitatea a refuzat susþinereamesajul social al lui Adrian Nãstase ºi a preferat mesajul antisistem al lui Bãsescu.

Adrian Nãstase a recurs la o campanie menitã sã confirme fidelizarea electoratului lui IonIliescu, în acelaºi timp personalizând construcþia prin argumentul propriei eficienþe ca premier.Personajul prezidenþial rezultat a fost liderul puternic, coordonator de echipe ºi capabil de rezultate,care pune accent pe bunãstarea oamenilor ºi în principal a categoriilor defavorizate (preºedintelecare „ascultã, înþelege ºi rezolvã adevãratele probleme ale oamenilor“). Principala sa propunerea fost continuitatea tuturor proceselor pozitive începute în anii când s-a aflat la guvernare.

Traian Bãsescu a mizat în totalitate pe ideea de rupturã faþã de reprezentarea clasicã a preºe-dintelui (inactiv ºi marginal luãrii deciziilor), polemizând simultan ºi cu portretul prezidenþialpropus de contracandidatul sãu, dar ºi cu imaginea consacratã de Ion Iliescu. Bãsescu s-a pozi-þionat ca lider al valului schimbãrii unui întreg sistem. Discursul autoritar ºi accentele dureau fost completate, cãtre finalul campaniei, de o subcampanie mai caldã, orientatã cãtre cate-gorii sociale þintã, cu sloganul „Sã trãiþi bine!“.

Douã direcþii principale de acþiune au fost dominant promovate de candidatul UniuniiNaþionale PSD+PUR: scoaterea sãrãciei din þarã ºi integrarea cu succes. Ambele tipuri de mesajeau fost puternic orientate cãtre oameni, Nãstase intrând în pielea prezidenþiabilului empatic ºicentrându-ºi întotdeauna discursul asupra destinatarului („voi“, „oamenii“) ºi nu asupra proprieipersoane („eu“). Intenþia a fost aceea de a capta electoratul asistat, dependent de sprijinul statuluiºi speriat de posibilitatea dispariþiei vechiului sistem o datã cu integrarea în UE.

Traian Bãsescu ºi-a orientat, în schimb, întregul proiect prezidenþial în direcþia combateriicorupþiei ºi a punerii instituþiilor statului în slujba cetãþeanului. Punând astfel problema, el aurmãrit douã obiective: afirmarea nefuncþionalitãþii instituþiilor ºi garantarea implicãrii directeîn corectarea acestei stãri de fapt. El a beneficiat ºi de consacrarea corupþiei pe agenda publicãde mai mult timp. Produsele de campanie cu care s-a prezentat Bãsescu au fost mai puþin colo-rate ºi spectaculoase decât cele cu care obiºnuise opinia publicã, el optând de aceastã datã pentrumai multã sobrietate, cu mari accente de duritate în limbaj. Consecvenþa s-a manifestat însãîn pãstrarea accentului pe formã ºi mai puþin pe conþinut. Afiºajul a fost tern, cu o menþiunenegativã specialã pentru fotografiile candidatului, care s-au remarcat prin artificialitate.Website-ul a avut mai multe elemente de culoare, virând însã adesea cãtre neseriozitate. Stra-tegia video a fost reuºitã, spoturile TV de tip reportaj înfãþiºând candidatul în mijlocul mulþi-milor ºi subliniind buna sa comunicare directã cu electoratul.

Adrian Nãstase a optat pentru o campanie aºezatã, serioasã, insistând ostentativ asupra reali-zãrilor guvernamentale. Tonul sentenþios ºi exprimãrile auto-laudative din campania de afiºajau intensificat însã una din trãsãturile sale negative consacrate, aroganþa, care venea în contra-dicþie cu cealaltã componentã – voit popularã, caldã ºi umanã – a campaniei sale. Mesajeledin spoturile TV au fost formulate sec, aproape tehnic, adesea greoi. Website-ul, în schimb,deºi abundent în informaþii, a beneficiat ºi de accente de culoare, mai ales prin detaliile desprefamilie, care au contribuit la umanizarea personajului. Dezbaterile TV au accentuat trãsãturile



impuse deja prin discursul de campanie: un Nãstase concentrat asupra fondului ºi încercând sãtransmitã mesaje concrete, dar complicate, ºi un Bãsescu care a mizat totul pe talentul de comu-nicator ºi pe adresarea directã, cu mesaje aproape deloc aplicate.

Ceilalþi prezidenþiabili au contat mai puþin în contextul marii polarizãri generate de confrun-tarea între cele douã partide majore. Corneliu Vadim Tudor a intrat în campania electoralãîncrezãtor cã îºi va depãºi performanþa de la alegerile din 2000, când a ajuns în turul al doileaîmpreunã cu Ion Iliescu. Campania sa a fost însã mult mai slabã decât în urmã cu patru ani, subtoate aspectele. În plus, ºi atuul pe care se baza candidatul Partidului România Mare, respectivprestaþia foarte bunã în timpul dezbaterilor televizate, nu a mai funcþionat. În aceste condiþii,pentru prima datã, Corneliu Vadim Tudor a obþinut un scor mai mic decât al partidului sãu. Singurasurprizã pozitivã a campaniei a fost Gheorghe Ciuhandu, primarul municipiului Timiºoara ºireprezentant al Partidului Naþional Þãrãnesc Creºtin Democrat. Deºi mulþi analiºti au apreciatdiscursul ºi atitudinea lui Ciuhandu, revelaþia aºteptatã de la el nu s-a produs, el neîndeplinindu-ºiobiectivul de a-ºi conduce partidul în Parlament.

Câºtigând confortabil primul tur ºi fiind liderul partidului învingãtor în alegerile parlamen-tare, Nãstase ºi-a construit pentru runda secundã o campanie axatã pe consolidarea mesajelorde pânã atunci, afiºând o alurã de învingãtor. Bãsescu, în schimb, a avut un singur scop principalîn aceste douã sãptãmâni: atragerea de partea sa a electoratului liderului PRM, Corneliu VadimTudor, prin radicalizarea dramaticã a propriului mesaj. Deºi un pariu riscant la prima vedere,manevra a reuºit. Vehiculul principal al acestui tip de atitudine a fost subiectul pe care l-a generat(cu sprijinul masiv al societãþii civile): fraudarea alegerilor de cãtre PSD ºi contestarea rezul-tatelor primului tur. Astfel, ipoteza înfrângerii prin fraudã a asigurat mobilizarea puternicã aelectoratului Alianþei pentru turul al doilea, în timp ce mesajul protestatar a atras electorat dela Vadim Tudor. Acest din urmã fenomen a fost posibil ºi datoritã anunþãrii obþinerii de cãtreNãstase a sprijinului formaþiunii maghiare, în eventualitatea formãrii guvernului de cãtre PSD(ceea ce era considerat firesc în acel moment). S-a comentat mult ºi despre demobilizarea elec-toratului PSD, mulþumit cã a câºtigat alegerile, ºi despre supramobilizarea electoratului Alianþei,enervat de ipoteza fraudãrii. Imediat dupã victorie, Traian Bãsescu anunþã cã nu va tolera unguvern PSD ºi cã indiferent de consecinþe, va forþa formarea unui guvern PNL-PD. Negocierilepentru obþinerea voturilor UDMR ºi PUR demareazã din ambele pãrþi. În timp ce UDMR dãsemne de apropiere de Alianþa D.A., PUR se anunþã de partea PSD. Impasul este „rezolvat“de decizia bizarã a lui Ion Iliescu de a-l graþia, pe ultima sutã de metri, pe Miron Cosma. Reac-þia societãþii civile este violentã ºi, folosindu-se de acest prilej, PUR trece ºi el în tabãra Alianþei,permiþând astfel formarea unui guvern PNL-PD-UDMR-PUR, avându-l ca prim-ministru peCãlin Popescu Tãriceanu.

Se poate constata în toþi aceºti ani scurºi din decembrie 1989 cã România a evoluat de lapropaganda totalitarã de tip comunist spre comunicarea deschisã, de la monopolul statuluiasupra informaþiei la liberalizarea totalã a acesteia ºi de la primitivismul impunerii la nor-malitatea asumãrii. Tehnicile de campanie au evoluat exponenþial, la fel ºi prestaþia candidaþilorîn timpul campaniilor electorale, dar ºi înaintea acestora. România a trecut prin douã alternanþela guvernare, una dintre ele determinând ieºirea din Parlament a partidului care fusese la putere.Lupta politicã a devenit extrem de durã; construcþia de imagine este un segment decisiv alacesteia ºi de aceea trebuie sã fie fãcutã tot mai profesionist.



Note

1. Arendt, Hannah, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994.2. Miclescu, Cornel, Cotroceni. Garã pentru doi, Editura All, Bucureºti, 2002.3. Paleologu, Alexandru, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, Editura Humanitas, Bucu-

reºti, 1991.4. Iliescu, Ion, Marele ºoc din finalul unui secol scurt – dialog cu Vladimir Tismãneanu, Editura

Enciclopedicã, Bucureºti, 2004.5. Constantinescu, Emil, Timpul dãrâmãrii, timpul zidirii, Editura Universalia, Bucureºti, 2002.6. Pavel, Dan, Iulia Huiu, „Nu putem reuºi decât împreunã“ – O istorie analiticã a Convenþiei Democratice,

1989-2000, Editura Polirom, Iaºi, 2003.7. Câmpeanu, Pavel, Ariadna Combes, Mihnea Berindei, România înainte ºi dupã 20 mai, Editura

Humanitas, Bucureºti, 1991.8. Idem.9. *** Piaþa Universitãþii, Editura R, Bucureºti, 1991.10. Idem.11. Câmpeanu, Pavel, Ariadna Combes, Mihnea Berindei, op. cit.12. *** Piaþa Universitãþii, Editura R, Bucureºti, 1991.13. Ionescu, Eugen, Teatru, Editura pentru Literaturã Universalã, Bucureºti, 1968.14. Pavel, Dan, Iulia Huiu, op. cit.15. Miclescu, Cornel, op. cit.16. Theodorescu, Rãzvan, Cele 900 de zile ale „manipulãrii“, Editura Tinerama, Bucureºti, 1994.17. Nãstase, Adrian, De la Karl Marx la Coca Cola, dialog cu Alin Teodorescu, Editura Nemira, Bucu-

reºti, 2004.18. Constantinescu, Emil, op. cit.19. Iliescu, Ion, op. cit.20. ªtefãnescu, Domniþa, Cinci ani din istoria României, Editura Maºina de Scris, Bucureºti, 1995.21. Domenach, Jean-Marie, Propaganda politicã, Institutul European, Bucureºti, 2004.22. Iliescu, Ion, op. cit.23. ªtireanu, Octavian, Echipa de sacrificiu, Editura România Azi, Bucureºti, 1992.24. ªerbãnescu, Ilie, Jumãtãþile de mãsurã dubleazã costurile sociale, Editura Staff, Bucureºti, 1994.25. ªtefãnescu, Domniþa, op. cit.26. Roman, Petre, Mãrturii provocate. Convorbiri cu Elena ªtefoi, Editura Paideia, Bucureºti, 2002.27. Pavel, Dan, Iulia Huiu, op. cit.28. Idem.29. Idem.30. Pasti, Vladimir, România în tranziþie. Cãderea în viitor, Editura Nemira, Bucureºti, 1995.31. ªtefãnescu, Domniþa, op. cit.32. Severin, Adrian, Lacrimile dimineþii, Editura Scripta, Bucureºti, 1995.33. Idem.34. Idem.35. Theodorescu, Rãzvan, op. cit.36. ªtefãnescu, Domniþa, op. cit.37. Iliescu, Ion, Revoluþie ºi reformã, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1994.38. Idem.39. Pavel, Dan, Iulia Huiu, op. cit.40. ªtefãnescu, Domniþa, op. cit.41. Pavel, Dan, Iulia Huiu, op. cit.42. Idem.43. Pasti, Vladimir, op. cit.44. Dobrescu, Paul, Iliescu contra Iliescu, Editura Diogene, Bucureºti, 1997.45. Miclescu, Cornel, op. cit.



46. Dobrescu, Paul, op. cit.47. Brucan, Silviu, România în derivã, Editura Nemira, Bucureºti, 2000.48. Brucan, Silviu, Stâlpii noii puteri în România, Editura Nemira, Bucureºti, 1996.49. Idem.50. Boda, Iosif, Cinci ani la Cotroceni, Editura Evenimentul Românesc, Bucureºti, 1999.51. Dobrescu, Paul, op. cit.52. ªtefãnescu, Domniþa, op. cit.53. Boda, Iosif, op. cit.54. Iliescu, Ion, Încotro – societatea româneascã?, Editura Mondo Media, Bucureºti, 1999.55. Iliescu, Ion, op. cit.56. ªtefãnescu, Domniþa, Doi ani din istoria României, Editura Maºina de Scris, Bucureºti, 1998.57. Pavel, Dan, Iulia Huiu, op. cit.58. Constantinescu, Emil, op. cit.59. Roman, Petre, op. cit.60. Dobrescu, Paul, op. cit.61. Constantinescu, Emil, op. cit.62. Dobrescu, Paul, op. cit.63. ªtefãnescu, Domniþa, op. cit.64. Idem.65. Constantinescu, Emil, op. cit.66. Brucan, Silviu, România în derivã, Editura Nemira, Bucureºti, 2000.67. Pavel, Dan, Iulia Huiu, op. cit.68. Idem.69. Zamfir, Cãtãlin, O analizã criticã a tranziþiei, Editura Polirom, Iaºi, 2004.70. Giurescu, Dinu C. (coord.), Istoria României în date, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2003.71. Zamfir, Cãtãlin, op. cit.72. Constantinescu, Emil, op. cit.73. Vasile, Radu, Cursã pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru, Editura Humanitas, Bucureºti, 2002.74.Constantinescu, Emil, op. cit.75. Roman, Petre, op. cit.76. Vasile, Radu, op. cit.77. Pavel, Dan, Iulia Huiu, op. cit.78. Idem.79. Brucan, Silviu, op. cit.80. Zamfir, Cãtãlin, op. cit.81. Iliescu, Ion, Încotro – societatea româneascã?, Editura MondoMedia, Bucureºti, 1999.82. Miclescu, Cornel, op. cit.83. Tucã, Marius, Dialoguri politice, Editura Machiavelli, Bucureºti, 2000.84. Constantinescu, Emil, op. cit.



Capitolul 3Marketingul electoral

3.1. Introducere

Þinta acestei lucrãri este relaþia comunicaþionalã între politic ºi cetãþean, într-o þarã demo-craticã de la începutul secolului XXI. Marketingul politic se poate defini ca fiind un ansamblude tehnici care au ca obiectiv crearea ºi promovarea imaginii unui om sau a unei instituþiipolitice, în funcþie de publicul de la care se doreºte obþinerea votului sau a încrederii publice.În acest ansamblu se þine seama de nevoile acelui public, de vectorii de transmitere a infor-maþiei ºi de interacþiunea dintre respectivul om politic (sau instituþie politicã) ºi ceilalþi actoripolitici de pe piaþã. Este o diferenþã importantã între marketingul electoral ºi cel instituþional,amândouã fiind pãrþi ale marketingului politic. Marketingul electoral se referã la relaþia dintrepolitician ºi alegãtor, în timp ce marketingul instituþional se referã la relaþia dintre demnitarulpolitic ºi cetãþean.

În cariera sa, omul politic se poate afla în aceste douã ipostaze. Prima este aceea în caresolicitã votul alegãtorului pentru a accede la putere ºi a doua este aceea în care, fiind la putere,solicitã încrederea ºi sprijinul cetãþeanului pe care îl conduce ºi îl reprezintã. Existã elementecomune ale celor douã ipostaze, dar existã ºi multe deosebiri. O campanie electoralã, deºifoarte intensã, este limitatã în timp. Campaniile instituþionale de comunicare sunt de lungãduratã ºi de multe ori ele decid soarta omului politic la sfârºitul mandatului. Afirmaþia dejabanalã conform cãreia o campanie electoralã se câºtigã înainte de a începe campania propriu-zisã se referã la construirea ºi menþinerea imaginii politicianului sau a instituþiei politice prinmarketing instituþional pe toatã durata mandatului sãu într-o funcþie publicã, între momenteleelectorale. Este desigur o naivitate sã se considere cã omul politic aflat într-o funcþie nu între-prinde acþiuni cu valoare electoralã – acþiuni care se pot transforma în voturi – ºi nu comunicãnemijlocit sau prin intermediul media cu cetãþenii ºi în vederea consolidãrii sau creºteriiprocentului electoral.

Comunicarea instituþionalã ºi cea electoralã sunt, în principiu, extrem de apropiate. Dacãvorbim însã de tehnici, acestea se deosebesc, uneori radical. Campania electoralã este marcatãde o supraexpunere a candidatului, prin utilizarea mijloacelor specifice publicitãþii comerciale.Imaginea ºi vorbele sale ajung instantaneu la cetãþean prin afiºaj ºi cumpãrare de spaþii în media.Avem de-a face cu o asumare a motivaþiei electorale de cãtre omul politic. Acesta coboarã întreoameni ºi le solicitã votul, fãrã a pretinde cã urmãreºte altceva. Îºi motiveazã chiar ºi anumitegesturi contestabile prin nevoia de a obþine voturi. În turul doi al alegerilor prezidenþiale, atâtTraian Bãsescu, cât ºi Adrian Nãstase au solicitat voturile PRM, încerând sã explice cã suntcandidaþi la funcþia supremã în stat ºi orice vot este necesar. În alte contexte, o asemenea


solicitare ar fi trebuit sã fie însoþitã de justificãri despre natura interesului naþional sau al nevoiide unitate. În campania electoralã a fost de ajuns sã se vorbeascã de nevoia de voturi. Cerce-tãtorii americani1 vorbesc despre caracterul mult mai direct ºi mai agresiv al comunicãriielectorale. Relaþia de schimb într-o campanie electoralã devine mult mai evidentã. Candidatuloferã un program, un viitor, un anumit tip de certitudine ºi cetãþeanul îi dã pentru acestea unvot. Aici ºi numai aici poate fi relativ valabilã ideea „vânzãrii“ omului politic ca pe un produscomercial, idee foarte dragã unor teoreticieni ai comunicãrii. Comunicarea instituþionalã, carepoate fi defalcatã, pentru o mai bunã acoperire, pe tipuri de instituþii2, utilizeazã un arsenalmai redus de tehnici ºi genereazã o interacþiune mult mai subtilã cu cetãþeanul. Omul politicîn funcþie nu trebuie sã facã nimic pentru voturi. Totul trebuie fãcut doar pentru binele general.Orice demers de tip electoral, desfãºurat în timpul mandatului funcþiei publice, este completcontraproductiv ºi atrage dupã sine atât o reacþie agresivã a opoziþiei, cât ºi o taxare corespun-zãtoare din partea media.

3.2. Resursele folosite într-o campanie electoralã

Campania electoralã presupune, pe lângã dezvoltarea strategicã, un proces amplu de gesti-onare de resurse. Dacã scopul final al campaniei electorale este adunarea unui numãr cât maimare de voturi, realizarea acestui scop se face atât printr-o corectã identificare a temelor ºia mijloacelor de comunicare, cât ºi printr-o bunã utilizare practicã a resurselor de care se dis-pune la acel moment. Existã patru tipuri de resurse pe care conducerea unei structuri de cam-panie electoralã le are la dispoziþie ºi pe care trebuie sã le gestioneze cu grijã pentru a obþinerezultatul maxim posibil: resursele electorale, financiare, umane ºi de timp.

Resursele electorale

Numãrul de procente pe care partidele sau candidaþii îl au la intrarea în campania electoralãeste baza de la care porneºte competiþia propriu-zisã. Resursele electorale însã nu se limiteazãdoar la aceastã cifrã, ci la tot bagajul de încredere, notorietate ºi vizibilitate cu care soseºtefiecare competitor, mesajele ºi acþiunile sale publice prin care ºi-a construit imaginea, trecutulsãu, portretul media, familia ºi afacerile sale. Campania electoralã nu este un spaþiu izolat. Ni-mic nu începe acolo de la zero ºi de aceea este esenþialã evaluarea corectã a tuturor resurselorindividuale sau colective care sunt puse în joc la start. Bãtãlia într-o campanie electoralã sedã pentru nehotãrâþi.

Deºi existã multe teorii care vorbesc despre electoratul fluid ºi despre cei care îºi pot schim-ba opþiunea ca urmare a unor criterii raþionale de interpretare a fenomenului electoral, principalamasã din care competitorii încearcã sã ia voturi este constituitã din nehotãrâþi. Pe scurt, la înce-putul campaniei electoratul este format din votanþii candidatului, votanþii celorlalþi candidaþi(ai tuturor celorlalte partide) ºi nehotãrâþii. Ceea ce înseamnã cã votanþii unui candidat sunt ceicare au fost convinºi de acþiunile ºi de comunicarea lui, votanþii celorlalþi au fost convinºi deacþiunile ºi de comunicarea altora, iar nehotãrâþii nu au gãsit nimic convingãtor în nici una dintretabere. Este necesarã luarea în calcul ºi a variantei negative, în care unii dintre alegãtori voteazãîmpotriva cuiva, nu pentru cineva (vot negativ), dar, ºi în acest context, ei fac parte tot din



resursele electorale ale unuia sau altuia dintre competitori. Sarcina unei campanii este sã pãstrezetoþi votanþii proprii, cei cu care s-a început duelul electoral, ºi sã adauge cât mai mulþi dintreceilalþi (nehotãrâþi sau ai adversarilor). O înþelegere justã a propriilor resurse electorale ducela modelarea mesajelor de campanie astfel încât acestea sã nu îndepãrteze electoratul propriuºi sã convingã alegãtori neconvinºi pânã în acel moment.

Una dintre preocupãrile fundamentale ale sociologiei politice este analiza comportamentuluipolitic în general ºi a celui electoral în special ºi se referã la încercãrile continue de stabilirea unor scheme comportamentale care sã poatã permite realizarea unei analize complexe, cu ocapacitate ridicatã de predictibilitate. Tipologiile comportamentale pot fi construite fie limitân-du-ne doar la indicatori de status socio-demografic, fie la cei de fond socio-cultural, dar atâtavreme cât ele vor conþine elemente de referinþã independente, valoarea lor teoreticã este maimult descriptivã, decât explicativã sau predictivã.

Sub influenþa sociologiei politice ºi a tendinþelor moderne de analizã a electoratului au fostintroduse elemente noi în constituirea tipologiilor comportamentale, pornindu-se de la cincitipuri consacrate furnizate de teoria lui R.K. Merton:

– tipul inovator reformist se referã la electoratul care îºi doreºte o modificare a valorilorsociale dominante, chiar dacã acestea implicã modificãri ale normelor, ºi este caracterizat deo intensitate ridicatã a atitudinilor politice, dublatã de o stabilitate a acestora în timp. Acestelectorat reprezintã categoria de alegãtori capabili sã adopte comportamente contradictorii, însensul susþinerii unor actori politici aflaþi pe poziþii relativ opuse.

– tipul tradiþionalist conservator este cel al cãrui comportament este dedicat prezervãriivalorilor dominante aflate pe agenda societãþii politice, este rezistent la schimbare, fiind înclinatsã conserve opþiunile sale politice pe fondul unei stabilitãþi temporale consistente ºi a uneiintensitãþi medii a atitudinilor sale politice. Acest tip comportamental tinde sã formeze nucleuldur al susþinerii de care se bucurã un anumit actor politic, fiind predispus la o activitate politicãconstantã ºi având o probabilitate aproape nulã de migrare cãtre o altã ofertã politicã.

– tipul flegmatic sau sceptic este caracterizat de un comportament neutru, conformist, ºi estepredispus intim pentru o redefinire a valorilor promovate de societatea politicã, dar animat deun spirit conformist foarte puternic, care înlãturã ºi inhibã orice tendinþã de modificare a opþi-unilor politice dominante. Acest tip comportamental genereazã aºa-zisul electorat volatil, fiindvictima celebrei „spirale a tãcerii“, care acþioneazã în spectrul comportamentului electoral dupãprincipiul votului asociat cu votul majoritãþii.

– tipul dezertorului, sau al dezangajatului politic, este caracterizat printr-un comportamentde detaºare, atât faþã de valorile promovate de societatea politicã, cât ºi faþã de mecanismelesale de funcþionare. Motivaþia unei astfel de dezangajãri poate fi multiplã, pornind de la lipsamecanismelor individuale de discriminare a ofertelor politice ºi mergând pânã la construireaunei realitãþi personale speciale, care exclude implicarea politicului în toate dimensiunile lui.

– un tip comportamental controversat ºi mai puþin reprezentat în societatea politicã contem-poranã este cel revoluþionar extremist, care tinde sã se manifeste în spiritul rãsturnãrii valorilorsocietãþii politice prin orice mijloc, fiind la rândul sãu caracterizat printr-o intensitate puternicãa opþiunilor politice ºi printr-o mare stabilitate în timp a atitudinilor.

Aceste tipologii comportamentale simplificate se pot constitui ca nuclee de elaborare aunor structuri mai complexe. Mai mult, putem considera comportamentul fiecãrui individ cafiind un compus al acestor tipuri, proporþiile în care acestea se gãsesc determinând un anumit

Marketingul electoral 121


comportament politic sau electoral. În general, constituirea unor astfel de tipologii compor-tamentale reclamã o activitate minuþioasã, care utilizeazã metode ºi tehnici complexe, ºi un întregdemers dedicat verificãrii capacitãþilor predictive. Mai mult, o datã izolate astfel de tipologii,ele trebuie mereu reconsiderate în raport cu evoluþia social-globalã, cu modificãrile din sistemulelectoral sau cu tipologia electoralã. O laturã mai puþin cunoscutã a acestor tipologii se referãla faptul cã ele pot fi utilizate ºi în analiza percepþiei publice a personalitãþilor politice. Iden-tificarea unor scheme comportamentale comune cu cele ale personalitãþii poate fi pentru electoratfundamentul constituirii unui univers simbolic de interacþiune specialã. Un rol important în con-stituirea unei astfel de identificãri revine însã procesului de comunicare politicã, fiind rezultatulactivitãþii personalitãþii politice.

Este total contraindicatã schimbarea imaginii ºi atitudinii unui candidat în pragul sau peparcursul campaniei electorale doar de dragul câºtigãrii unor noi categorii de votanþi, fãrã aurmãri cu atenþie dacã nu cumva noua imagine afecteazã electoratul deja câºtigat, determi-nând o dispersare a acestuia. Au fost campanii electorale începute de un candidat cu 20% ºiîncheiate cu 6% (alegerile locale din Bucureºti, în anul 2000, cazul candidatului PNL, GeorgePãdure), tocmai fiindcã în acea strategie candidatul a dorit sã fie altcineva decât fusese pânãatunci, iar noua sa prestaþie nu a convins.

Este foarte important ca, în acest context, sã existe mãsurãtori corecte ºi profesionist fãcuteînainte de campanie, pentru a se ºti exact care este situaþia de la care se porneºte. Au fost cazuri(alegerile locale din 2004, în mai multe municipii) în care contracandidaþii celor aflaþi în funcþiiau avut o notorietate personalã scãzutã, dar au fost susþinuþi de apartenenþa la un partid politicanume. Sondajele fãcute referitor la numele lor indica un numãr de procente, în timp ce sondajelefãcute referitor la partidul din care fãceau parte indicau un cu totul alt numãr de procente. ÎnBucureºti, în iunie 2004, candidaþii Alianþei D.A. la primãriile de sector erau necunoscuþi pentrumai bine de jumãtate dintre alegãtorii din sectoarele respective, dar acest lucru nu i-a împiedicatsã câºtige alegerile. Dacã raportarea se face la resursele lor electorale, se poate considera cãau obþinut un rezultat excelent. Dacã aceeaºi raportare se face la resursele electorale ale Alianþeila începutul campaniei, procentajul a fost pe alocuri modest.

S-a vãzut, în majoritatea campaniilor electorale de succes, cã actorul politic îºi continuãpractic traseul avut anterior, îºi conservã ºi îºi foloseºte istoria electoralã. Devenind candidatla preºedinþie în 2004, Traian Bãsescu nu a încercat sã devinã prezidenþiabil, deºi structura sade campanie l-a împins spre acest lucru. Ar fi fost o eroare, deºi toate regulile de campaniespun cã un candidat la preºedinþie trebuie sã adopte o atitudine ºi un comportament prezi-denþiabile. El a folosit ºi în aceastã competiþie aceeaºi strategie bazatã pe violenþã verbalã, pemiºcãri bruºte ºi neaºteptate, iar neadecvarea cu funcþia supremã în stat a fost afiºatã ca unmotiv de mândrie ºi ca o marcã personalã. Deºi, aºa cum au sesizat observatorii spaþiului politicnaþional, campania sa a fost mai slabã decât cea din primãvarã pentru Primãria Generalã (defapt, a fost mult mai puþin legatã de personajul Traian Bãsescu), candidatul ºi-a continuat solitartraseul propriu. Dacã Traian Bãsescu ar fi încercat sã devinã un prezidenþiabil „clasic“ în con-fruntarea cu Adrian Nãstase, foarte probabil cã ar fi pierdut, nu fiindcã Traian Bãsescu nu arfi putut sã joace acest rol, ci fiindcã imaginea sa publicã ºi resursele sale electorale nu erauconstruite în aceastã direcþie. Personajul nou creat ºi-ar fi pierdut din consistenþa care l-a pro-pulsat în cursa finalã. Un Traian Bãsescu politicos, civilizat, atent la afirmaþii, grijuliu cu pro-tocolul ºi cu modul de utilizare a limbii române, metodic ºi organizat nu ar mai fi coincis cu



imaginea preexistentã ºi ar fi abãtut atenþia votanþilor de la afirmaþiile lui, chiar dacã o partedintre ele au fost cotate, la acel moment, drept gafe.

Aceeaºi strategie a fost construitã în martie 2005 de candidatul PSD la Primãria Capitalei,Marian Vanghelie. Dupã câteva tentative nereuºite de îmbunãtãþire a imaginii în zone sensibile(exprimare corectã din punct de vedere gramatical, prezenþã publicã, elocvenþã), candidatula renunþat ºi a trecut la asumarea propriei sale personalitãþi, care este deja un bun public. MarianVanghelie a pierdut alegerile, dar scorul obþinut (28%) a fost peste cel estimat de sondaje înceea ce priveºte intenþia de vot pentru PSD.

Gestionarea corectã a resurselor electorale înseamnã, pentru managerii de campanie, folo-sirea tuturor elementelor care au condus la procentajul candidatului înainte de campanie, ºi adãu-garea unor elemente noi care sã atragã votanþi fãrã a-i îndepãrta pe cei vechi.

Resursele financiare

Campania electoralã, despre care am afirmat anterior cã este cea mai complexã formã decomunicare cunoscutã din perspectiva mijloacelor utilizate, a devenit un consumator importantde fonduri. Dar, ca în celebrele Legi ale lui Murphy, indiferent câþi bani existã, tot nu sunt sufi-cienþi. Gestionarea corectã a resurselor financiare înseamnã obþinerea unui efect electoral maximpe unitatea monetarã cheltuitã. Principalele zone de cost într-o campanie electoralã sunt:

– achiziþionarea de spaþii publicitare în media sau outdoor;– producþia de materiale difuzabile prin media sau outdoor (spoturi audio ºi video, alte

forme de materiale filmate sau înregistrate audio, machete de presã, panouri pentru afiºaj stra-dal, afiºe, bannere);

– producþia de materiale tipãrite difuzabile prin sistem person to person sau door to door(fluturaºi, broºuri, pliante, fotografii, calendare);

– producþia de gadget-uri de campanie (brichete, insigne, autocolante, brelocuri, ºepci, fulare,tricouri, pelerine de ploaie, umbrele, caiete de ºcoalã, creioane, pixuri, lanterne, penare, ghioz-dane, sacoºe);

– organizarea de evenimente cu sau fãrã prezenþa candidatului (întâlniri cu alegãtorii, concerte,evenimente sportive, expoziþii, lansãri de carte, prezentarea grupului de susþinãtori locali).

În cazul fiecãruia dintre aceste produse trebuie estimatã eficienþa sa din perspectivã elec-toralã (cât costã un produs ºi ce aport electoral are).

Existã o întreagã dezbatere despre spaþiul media cel mai util pentru diseminarea mesajuluielectoral. Este evident cã, în România, televiziunea îºi adjudecã partea leului. Peste 80% dintrecetãþeni îºi culeg informaþiile de la televizor. Dar reglementãrile CNA ºi politica editorialã afiecãrui post de televiziune au redus de la un an electoral la altul impactul ei în timpul cam-paniei electorale. Tot mai puþine televiziuni îºi sacrificã prime time-ul pentru ilustrarea dezba-terilor ºi a comunicãrii electorale. Motivul este simplu. CNA a decis ca televiziunile sã punãla dispoziþie gratuit spaþiul de emisie dedicat confruntãrilor electorale, ceea ce pentru televi-ziunile private înseamnã importante pierderi financiare. În campania din 1996 ºi în timpul ale-gerilor locale din 1998 ºi 2000, structurile de campanie aveau voie sã achiziþioneze spaþii –pentru spoturi ºi pentru comunicarea electoralã – independent de spaþiul pus la dispoziþie gra-tuit de televiziunea naþionalã ºi de diversele televiziuni private. Acest lucru nu a mai fost posibilîn anul 2004.



Existenþa unor disproporþii generate de potenþa financiarã diferitã a diverºilor competitoripolitici a condus la restângerea acestor achiziþii paralele. Astfel încât, în acest moment, televi-ziunea este importantã pentru dezbaterile faþã în faþã, dar mai puþin pentru produsele video decampanie, acestea fiind, în general, difuzate în afara prime time-ului, la ore cu audienþã micãºi foarte micã. Dar, ºi pentru aceste ore, este nevoie de o bunã gestionare a resurselor finaciare.De exemplu, o emisiune electoralã difuzatã la ora 11.00 dimineaþa pe un post de televiziunemajor poate avea o audienþã de peste 100.000 de privitori dintr-o anumitã categorie socio-profesionalã, audienþã cãreia trebuie sã-i fie oferit un anumit produs electoral, al cãrui costsã justifice numãrul de voturi pe care-l poate genera. În aceste condiþii, cei care programeazãapariþiile media pentru campanie se îndreaptã spre alte zone de tipul posturilor de radio, alpresei scrise naþionale ºi locale ºi, evident, spre Internet. Cu ponderi semnificativ mai micidecât ale televiziunii, dar ºi cu costuri mai mici, acestea acoperã o zonã importantã a publicitãþiielectorale în timpul campaniilor. Este necesarã însã cercetarea atentã a publicului lor, astfelîncât alegerea fiecãrui mediu în parte sã conducã la o cât mai largã acoperire a tuturorcategoriilor de cetãþeni. Exagerarea investiþiilor într-o anume parte duce, inevitabil, la slãbireacomunicãrii pe un alt spaþiu ºi la pierderea de voturi, în final, în faþa unui alt competitor, carea investit mai mult. Nu trebuie supralicitat raportul dintre banii investiþi ºi voturi în campaniaelectoralã (existã exemple ilustre de campanii scumpe cu rezultate mediocre ºi exemple decampanii ieftine cu rezultate spectaculoase, cum ar fi campania lui Corneliu Vadim Tudorpentru preºedinþie din 2000), deoarece decizia de vot nu se ia exclusiv prin prisma oferteielectorale din timpul campaniei.

În repetate rânduri, analiºti sau consultanþi politici din lume au atras atenþia asupra „irele-vanþei investiþiei în media pe timpul campaniei“. În Handbook of Political Marketing, con-sultantul Partidului Republican din SUA, Dan Schnur, face o diferenþã clarã între ceea ce elnumeºte paid media (media în care cumperi spaþii pentru promovare) ºi earned media definitãca „orice formã de comunicare în masã pe care campania o poate folosi fãrã a oferi compensaþiefinaciarã mediului care o transmite“3. Avantajul media plãtite este cã mesajul candidatului vafi livrat fãrã nici o interferenþã din partea corpului editorial al organului respectiv de presã, ceeace permite structurii de campanie sã dea publicitãþii doar acele mesaje care construiesc cel maibine imaginea candidatului. Pe de altã parte, pe lângã problemele de costuri ºi de eficienþã,alegãtorii tind sã fie circumspecþi faþã de mesajele asumate explicit ca fiind ale partidelor, mesajece sosesc la ei prin media plãtite.

De aceea, în campanii se încearcã tot mai mult folosirea cãii mai dificile de comunicare,cea prin intermediul jurnaliºtilor, adicã relatarea evenimentului în paginile editoriale ale zia-rului, nu plasarea unei machete în paginile de publicitate. Riscul acestei abordãri þine, evident,de interferenþa jurnalistului cu mesajul original trimis de candidat. Fiind un act comunicaþionalal reporterului, acesta îºi poate manifesta îndoiala, neîncrederea sau chiar dezacordul cu mesajulrespectiv. În acelaºi timp însã, dacã se obþine, prin acurateþea comunicãrii, prin calitateamesajului emis, prin comportamentul candidatului ºi prin argumentaþia acestuia, un comen-tariu pozitiv din partea jurnalistului, atunci rezultatul este foarte bun. Atât din punct de vedereal eficienþei financiare, cât ºi din punct de vedere al efectelor avute asupra electoratului4. Evidentcã de aici pleacã una dintre cele mai importante premise ale acestei abordãri, ºi anume existenþaunei bune relaþii cu media, relaþie anterioarã campaniei, care trebuie îmbunãtãþitã pas cu pasîn timpul acesteia. Dacã mass media sunt ostile, se îngreuneazã semnificativ efortul decomunicare al candidatului ºi se reduce mult eficienþa banilor investiþi în diseminarea mesajului.



În concluziile materialului sãu, Schnur scrie: „Primirea de cãtre votanþi a mesajului electoralprin ambele forme de comunicare, paid media ºi earned media, mãreºte semnificativ potenþialulimpact al acestuia. De aceea, se poate afirma cã, la fel ca în multe alte circumstanþe, comu-nicarea politicã în întregul sãu înseamnã mai mult decât suma pãrþilor componente“

5.

Campaniile de outdoor, intens folosite în spaþiul electoral românesc, trebuie ºi ele atent obser-vate din perspectiva eficienþei financiare. Într-o campanie naþionalã în care se folosesc panouriatât în marile oraºe din þarã, cât ºi pe drumurile naþionale sau în localitãþi mai mici (în funcþiede disponibilul agenþiilor de profil), trebuie luate în calcul nu doar cheltuielile de închiriere aspaþiilor, de creaþie a layout-ului ºi de producþie a feþelor de panou, ci ºi cele de supraveghereºi de înlocuire a feþelor distruse. Supravegherea trebuie realizatã periodic, la intervale destul demici de timp, pentru a se vedea dacã panourile nu au fost vandalizate de adversari (ºi o atenþiemajorã trebuie acordatã acelor panouri pe care se trec diverse injurii la adresa celui afiºat ºicare, din acel moment, devin publicitate negativã împotriva celui care, în fond, plãteºte panotajul)sau, dacã din întâmplare, nu a fost afiºat un numãr mai mic de panouri decât cel pentru cares-a plãtit.

De asemenea, este recomandat ca panourile politice sã fie cât mai puþin amestecate cucele comerciale. Dacã acest lucru nu este posibil, trebuie verificat ce panouri comerciale seaflã în imediata proximitate. În primul rând, panourile de calcan de pe clãdiri sau cele de peverticala blocurilor trebuie atent urmãrite. Sunt produse comerciale care nu deranjeazã, darunele pot genera efecte adverse prin simpla alãturare cu un chip de politician. Trebuie acordatão mare atenþie locurilor în care companiile de panotaj plaseazã produsul electoral. S-au întâlnitcazuri în care într-un oraº s-au cumpãrat 10-15 panouri ºi apoi s-a constat cã toate erau peaceeaºi stradã. Sau, din contrã, s-a constatat cã nici unul nu era în centru. Sau cã toate s-auaflat la aceeaºi ieºire din oraº, în condiþiile în care mai erau alte trei ieºiri la fel de intens cir-culate, care au rãmas complet neacoperite de panotajul candidatului în cauzã.

Una dintre grijile majore pe care managerul de campanie ºi trezorierul acesteia trebuie sãle aibã în vedere este evitarea crizei financiare în finalul campaniei electorale. În cei 15 anide comunicare politicã postrevoluþionarã, s-au vãzut mai multe cazuri de încetinire a motoarelorîn campanii, mai ales în anii ’90, când acestea durau 45-60 de zile. Au fost partide ºi candidaþicare timp de zile întregi nu au mai apãrut nicãieri, cu nici un produs nou. Cea mai gravã însãeste dispariþia acestora în finalul campaniei, când gradul de interes al publicului devine maximºi când o bunã parte dintre nehotãrâþi se decid. Absenþa în acea perioadã de campanie este foar-te costisitoare din punct de vedere electoral ºi este foarte demotivantã pentru candidat, caretrebuie sã participe, tot în acele zile de final, la confruntãrile faþã în faþã, care, de asemenea,direcþioneazã cantitãþi importante de voturi.

Resursele umane

La fel ca în cazul banilor, într-o campanie electoralã nu sunt niciodatã suficienþi oameni.Existã mai multe niveluri la care se pot implica oamenii. Purtãtorii de mesaj care opereazã lanivel naþional sau local, în funcþie de notorietatea ºi de coeficientul de încredere pe care-l au,sunt cea mai importantã resursã utilizabilã în campania electoralã. De cele mai multe ori, aceºtioameni sunt ºi candidaþi pentru funcþii naþionale sau locale. Într-o strategie de campanie, eipot fi utilizaþi pentru:



– lansarea mesajelor principale;– contracararea atacurilor majore ale oponenþilor;– apariþii în produsele media (spoturi audio-video, machete de presã, panouri etc.);– vizitele în teritoriu, care presupun întâlniri cu electoratul;– prezenþa cu interviuri, declaraþii ºi reportaje în media (earned media);– confruntãrile televizate cu purtãtorii de mesaj ai celorlalte organizaþii politice.Deºi în România nu existã încã o industrie a voluntarilor în campaniile electorale, partidele

importante au la dispoziþie un numãr de persoane dispuse sã-ºi aloce (în principiu, gratuit,sau în schimbul unor sume modice) timpul ºi energia pentru un scop politic. Fie cã vorbimde membri ai structurilor de tineret ºi studenþi ale partidelor, fie de simpatizanþi cu ceva maimult timp liber – de obicei pensionari – acest potenþial este trecut cu vederea, din pãcate, destructurile politice deja existente în România. Fie din suspiciune, fie de frica pierderii unorposibile avantaje ulterioare, fie din neºtiinþã, cei care lucreazã în interiorul partidului preferãsã-i þinã pe aceºti nou-veniþi dincolo de uºã. Conflictele dintre organizaþiile de tineret ºi organi-zaþiile mari ale unui partid în ceea ce priveºte sarcinile ce le revin într-o campanie sunt dejacunoscute: „Bãtrânii fac politicã, tinerii lipesc afiºe“. În statele occidentale ºi mai cu seamãîn SUA, unde activitatea de voluntariat este deja instituþionalizatã, în interiorul structurii decampanie existã una sau mai multe persoane a cãror unicã sarcinã este coordonarea voluntarilor.Aceasta se face pentru a se evita ca grupurile de cetãþeni dornici sã facã treabã sã fie uitateprin anticamere de managerii de campanie.

Cei trei paºi fundamentali care trebuie fãcuþi în relaþia cu voluntarii sunt, conform lui Gre-gory Lebel:

– identificarea potenþialului fiecãrui voluntar;– instruirea acestuia pe un anumit tronson de competenþã;– includerea sa rapidã în structura de campanie. Voluntarul trebuie sã primeascã sarcini precise ºi clare, sã aibã un ºef (dacã se poate mereu

acelaºi), un program ºi o normã.6 Nu trebuie sã fie creatã o discriminare între el ºi mai vechiiocupanþi ai unor poziþii în structura de campanie, ºi nici nu trebuie tratat ca material auxiliar.

O categorie specialã de voluntari, de asemenea puþin utilizaþi în România, o reprezintãmembrii de partid. Membrii de partid constituie nucleul dur al oricãrui partid politic. Existenþaunui carnet ºi mai ales a unei cotizaþii plãtite presupune un anumit tip de ataºament al aceleipersoane faþã de structura politicã. Mai mult decât atât, membrul de partid (în condiþii normalede înscriere) a gãsit în mesajul pe care partidul îl disemineazã ceva anume, care l-a motivatºi l-a determinat sã acþioneze. Structura socio-demograficã a membrilor de partid este generatãde doctrina acestuia, de rãspândirea sa teritorialã, dar, în principiu, partidele importante dinRomânia au membri din toate categoriile socio-profesionale. Instruiþi ºi organizaþi, aceºti mem-bri pot fi cea mai puternicã structurã de comunicare de care poate dispune o organizaþie politicã.Motivaþia care l-a animat pe un membru poate sã-i anime ºi pe cei din aceeaºi categorie profe-sionalã, din acelaºi areal geografic sau din aceeaºi minoritate de orice naturã. Mai ales dacãtocmai un membru de partid este cel care încearcã sã-i convingã ºi sã le explice (la nivelulsãu cultural, comunicaþional ºi de înþelegere) avantajele ideologiei structurii din care face parte.Bariera de comunicare dintre omul politic ºi alegãtorul standard este generatã ºi de limbajulfolosit de politicieni (de cei mai mulþi dintre ei), dar ºi de agendele diferite sau chiar de valorilediferite la care se raporteazã. În principiu, un membru obiºnuit de partid va avea acelaºi limbaj,



cam aceeaºi agendã ºi cam aceleaºi valori cu cetãþenii care fac parte din aceeaºi categorie cuel. Existând un anumit nivel de omogenitate, se poate presupune cã reacþiile la anumiþi stimulivor fi aceleaºi. Este evident necesarã o coordonare ºi o instruire a acestor „propagandiºti“, acti-vitatea aceasta revenindu-i activistului de partid. Asimilat cu cel mai rãu aspect al comunismului,ceva între birocrat ºi profitor de rãzboi, activistul de partid al epocii postrevoluþionare ar trebuisã fie celula de bazã a organizãrii teritoriale a structurii politice. El ar trebui sã fie pregãtit sã-icoordoneze ºi din punct de vedere comunicaþional pe membrii de partid din circumscripþia sa.Partidul România Mare (devenit la momentul redactãrii acestui material partid popular), PNÞCDºi PSD au folosit în lupta electoralã activiºti ºi membri de partid, dar nu a existat în Româniade dupã 1989 un sistem organizat la nivel naþional care sã aibã acest scop.

Resursele de timp

Poate cã cea mai fragilã resursã disponibilã într-o campanie este cea de timp. Odatã pierdut,el nu mai poate fi recuperat. De aceea, timpul trebuie folosit cu cea mai mare grijã. Deciziilede a face vizite în teritoriu pentru a avea întâlniri cu alegãtorii trebuie luate numai dupã o analizãatentã a raportului costuri-beneficii ºi din punct de vedere al timpului alocat. Candidaþii trebuiesã poatã fi vãzuþi de un numãr cât mai mare de alegãtori într-un timp cât mai scurt. De aceea,este vital ca echipa de campanie sã ºtie cât mai precis care sunt bazinele electorale ºi undesunt categoriile de electorat pe care se bazeazã. În principiu, unul dintre lucrurile pe care leau de fãcut candidaþii este sã determine:

– cui se adreseazã;– ce mesaj trebuie adresat fiecãrei categorii de public.În scopul estimãrii caracteristicilor sociale, economice ºi culturale în realizarea unui eºan-

tion reprezentativ, se utilizeazã o serie de indicatori standard. Modul în care sunt construiþiaceºti indicatori permite atât testarea reprezentativitãþii eºantionului, cât ºi realizarea analizelorsecundare. Indicatorii folosiþi sunt de douã tipuri.

– indicatori demografici (vârsta, sexul, numãrul de membri ai familiei);– indicatori de status atribuit sau dobândit al subiectului (statutul marital, etnia, apartenenþa

religioasã, ultima ºcoalã absolvitã, profilul ultimei ºcoli absolvite, ocupaþia principalã)Înainte, însã, de a aloca resurse financiare, umane ºi de timp, trebuie stabilit cu care din

grupurile electorale urmeazã sã se întâlneascã un candidat. Existã niºte rezerovoare electoralebine definite pentru fiecare partid în parte. Se ºtie cã media de vârstã a votanþilor unui partidca PSD este mai mare decât cea a unui partid ca PD, de exemplu. UDMR este un partid domi-nant în Târgu Mureº, iar PSD în Brãila. În principiu, PNL câºtigã mai multe voturi în oraºelemari, iar PSD în cele mai mici ºi în sate. Canalizarea temelor majore spre zone electoraleomogene ºi tratarea lor diferenþiatã, în funcþie de aceste zone, este, de fapt, marea mizã a uneicompetiþii electorale.

Pentru o gestionare mai bunã a resurselor de tot felul, se porneºte de la aceste constatãristatistice. Se identificã electoratul propriu ºi se împarte în bazine omogene. Se identificã, apoi,electoratul advers alocat diverselor zone politice ºi se împarte, de asemenea, în bazine omo-gene. La sfârºit, se identificã nehotãrâþii, cei definiþi în sondaje ca fiind aceia care nu ºtiu saunu rãspund la întrebãri. Ei se pot împãrþi în douã categorii: nonvotanþii ºi cei care totuºi vorvota. Nehotãrâþii care pânã la urmã vor vota sunt, în general, votanþi nemulþumiþi sau dezamãgiþi



de partidul sau de candidatul cu care au votat în alegerile anterioare ºi care în perioada inter-electoralã nu mai gãsesc un reprezentant care sã le câºtige încrederea. Bãtãlia pentru aceºti oamenieste unul dintre cele mai importante momente electorale ºi cere cele mai multe resurse. În general,un dezamãgit nu se mutã de la un partid la altul, ci migreazã de la un partid înspre nonvotanþi.Din aceastã categorie poate fi ulterior convins sã voteze tot de partidul lui pe principiul „rãuluicel mai mic“, sau de un alt partid ale cãrui mesaje îi ating agenda de probleme majore.

Programul unui candidat trebuie stabilit cu grijã, fiindcã tentaþia structurii politice este sã-lsupraîncarce uneori cu aspecte inutile, ceea ce conduce la o accentuatã stare de obosealã, iritareºi lipsã de performanþã în momente cheie ale campaniei. De aceea, este esenþialã gãsirea unorpurtãtori secunzi de imagine. De exemplu, campaniile generale ºi prezidenþiale (pânã în 2004aceste campanii s-au desfãºurat simultan) dureazã 30 de zile. România are 42 de judeþe ºipeste 3.500 de localitãþi. Fiecare judeþ are candidaþi ai partidului din care face parte candidatulpentru funcþia de preºedinte. Aceºtia, fiecare pe rând ºi toþi la un loc, solicitã vizite ale prezi-denþiabilului pentru o mai bunã promovare localã. Un calcul aritmetic destul de simplu indicãimposibilitatea unei acoperiri, fie ºi simbolice, a tuturor judeþelor þãrii, chiar dacã, prin absurd,candidatul ar petrece toate cele 30 de zile în teritoriu.

O bunã gestionare a timpului presupune alegerea unui traseu naþional bazat pe eficienþã,nu pe relaþii. România are judeþe de 1 milion de locuitori ºi judeþe de 400.000 de locuitori, arejudeþe în care un partid are un anumit potenþial de creºtere, identificabil prin studii sociologice;are judeþe fãrã potenþial, are judeþe în care un partid are filiale puternice ºi o bunã imagine ºiare judeþe cu filiale slabe ºi cu deficit de imagine. O vizitã dureazã la fel de mult într-un judeþcu puþini locuitori sau cu mulþi locuitori, într-un judeþ bun sau mai puþin bun din punct de vedereelectoral sau politic. De aceea, trebuie fãcute niºte opþiuni care, desigur, vor nemulþumi anumiþilideri locali, dar vor asigura o mai bunã gestionare a timpului candidatului ºi-l vor pãstra peacesta în formã pe toatã durata campaniei electorale. Absenþa sa din anumite judeþe trebuie com-pensatã tot printr-o judicioasã utilizare a celorlalþi purtãtori de mesaj. Este contraproductiv caun purtãtor secund de mesaj sã meargã în locurile în care a fost purtãtorul principal. De aceea,programul de deplasãri al tuturor acestor oameni trebuie fãcut de o singurã structurã, care sãpoatã avea sub ochi imaginea întregului. Au existat numeroase cazuri în care fiecare dintre lideriiunui partid avea propria sa echipã de strategie, care concepea un plan propriu doar pentru omulîn cauzã ºi care nu comunica în nici un fel cu alte echipe, generând spaþii suprapopulate ºi spaþiicomplet neacoperite în teritoriu.

Unirea tuturor acestor proiecte ºi generarea unuia singur, care sã þinã seama, în primul rând,de interesul organizaþiei ºi al purtãtorului central de mesaj ºi apoi de interesele celorlalþi lideri, estesoluþia optimã pentru o cât mai bunã, completã ºi logicã utilizare a resurselor de care se dispune.

3.3. Tipologia campaniilor electorale

Campaniile electorale au menirea, cel puþin în teorie, sã-i informeze pe alegãtori desprecandidaþi ºi sã-i ajute sã înþeleagã mai bine poziþiile acestora faþã de problemele momentului,cauzele pentru care militeazã ei ºi partidele de apartenenþã. Cunoscând candidaþii, concepþiile ºiacþiunile lor, electoratul poate decide cu cine sã voteze, dacã îºi schimbã opþiunile electorale sauºi le pãstreazã pe cele anterioare, dacã e nevoie de o schimbare a Puterii sau nu. Din nefericire,



în realitate, campaniile electorale nu reuºesc decât parþial acest lucru, eºuând de cele mai multeori în intenþia lor de a-i informa pe alegãtori ºi de a-i ajuta, în felul acesta, sã voteze în cunoº-tinþã de cauzã.

Din ce în ce mai mult se pune întrebarea dacã într-o campanie electoralã e vorba mai degra-bã de manipulare decât de informare. Superficialitatea informaþiilor ºi accentul pus mai multpe spectacolul lumii politice decât pe probleme de fond atrag dupã sine ºi superficialitatea ºiinstabilitatea opþiunilor electorale. Evident, unii atribuie o parte din vinã ºi presei. Lipsa deinformaþii a alegãtorilor se datoreazã ºi modului în care mass media reflectã competiþia elec-toralã. Preferinþa pentru informaþiile de scandal ºi prezentarea competiþiei electorale dreptdivertisment sunt direcþiile principale pentru multe ziare ºi posturi de radio ºi televiziune dinRomânia ºi, de fapt, din întreaga lume. În fine, un factor care modeleazã campaniile electorale(dincolo de partide ºi de presã) este cultura politicã a societãþii respective.

Campaniile electorale sunt, fãrã îndoialã, momentul de vârf al oricãrei activitãþi de mar-keting politic. În cele 30-45 de zile, cât dureazã o asemenea campanie în România, se utili-zeazã absolut toate tehnicile cunoscute de publicitate, relaþii publice, lobby, campanii negative,corespondenþã directã etc. Eforturile umane, financiare ºi logistice sunt impresionante ºi canti-tatea de informaþie desfãºuratã depãºeºte orice nivel mediu anual. Campania electoralã esteun soi de olimpiadã a politicii în care persoane publice, mai mult sau mai puþin cunoscute,desfãºoarã un întreg arsenal de forþe pentru a convinge electoratul ºi pentru a-i obþine voturile.Dincolo de zgomotul ºi furia arenei politice existã însã un calcul rece ºi o viziune globalã caretransformã toatã adunarea de mijloace, informaþii ºi tehnici într-o armã mai performantã saumai puþin performantã. Campaniile electorale hotãrãsc de multe ori soarta unor alegeri. Dacãnu schimbã întotdeauna câºtigãtorul, atunci sigur modificã procente.

România are, în acest moment, trei tipuri clare de alegeri: locale, generale ºi prezidenþiale.(Primele alegeri pentru Parlamentul European vor avea loc în 2006 ºi nu se cunoaºte încã meto-dologia care va fi aplicatã.) Campaniile electorale aferente acestor alegeri sunt de douã feluri:

– individuale: dedicate unei persoane care trebuie sã fie aleasã – preºedinte de þarã, primarde localitate ºi, eventual, senator sau deputat;

– colective: dedicate unei structuri politice. O altã clasificare a campaniilor mai poate fi fãcutã în funcþie de cel care le face. Astfel, existã:– campanii pentru un candidat aflat deja în funcþie, care vrea sã pãstreze puterea încã un mandat;– campanii pentru un candidat aflat în opoziþie, care aspirã la preluarea puterii. Dupã conþinutul explicit al mesajului, campaniile se pot împãrþi în:– pozitive;– negative.

Campaniile individuale

Campaniile individuale, în mod special cele care vizeazã un candidat la preºedinþie sau laprimãria unui mare oraº, se împart în funcþie de motivaþia realã a candidatului. Excluzând dinstart aventurierii politici, veleitarii sau chiar persoanele cu unele probleme mentale care seînscriu în asemenea curse, candidaþii serioºi sunt de trei categorii:

– cei care candideazã cu ºanse reale pentru ocuparea respectivului post, aºa-numiþii candi-daþi de turul al doilea;



– cei care candideazã cu ºanse relativ mari ºi care pot intra în turul al doilea sau, dacã nu, îºipot negocia avantajos voturile;

– cei care ºtiu sigur cã nu au nici o ºansã, dar care prin prestaþia lor ridicã procentul partidului.Campaniile electorale pentru fiecare dintre aceºti candidaþi sunt diferite atât din perspectiva

dimensiunii financiare ºi a resurselor alocate, cât ºi prin prisma tipului de mesaj adoptat. Înaintede a începe o campanie electoralã, este fundamentalã stabilirea þintei acestei campanii. O eva-luare corectã a candidatului ºi a mediului politic, economic ºi social conduc la o corectã abor-dare ºi construire a strategiei de campanie.

Una dintre principalele caracteristici ale candidatului, fie cã este vorba de lupta pentrupreºedinþie, fie cã este vorba de cea pentru o primãrie, este aceea cã mesajul câºtigãtor trebuieadresat unei majoritãþi, evident neomogenã din punct de vedere electoral. Un om care vreasã fie preºedintele României trebuie sã adune voturile a peste 50% dintre cei care voteazã.(Dupã 1992, un preºedinte este ales în România cu 5-6 milioane de voturi.)

Este clar cã un candidat important pentru alegerile prezidenþiale nu se inventeazã cu câtevazile înaintea alegerilor. Notorietatea sa, la începutul campaniei electorale, trebuie sã fie de minim75%. Notorietatea gestului sãu – acela de a candida la funcþia respectivã – trebuie sã fie ºi eafoarte mare. O privire de ansamblu asupra scenei politice româneºti demonstreazã cã toþi can-didaþii la prezidenþiale care conteazã au fost persoane foarte cunoscute, cu numeroase apariþiiºi cu un traseu public consistent. Anul 2000 a adus douã surprize în competiþia prezidenþialã– Mugur Isãrescu ºi Theodor Stolojan; ambele personalitãþi au ocupat posturi importante înconducerea statului român (sunt de multã vreme în prim-planul vieþii politice româneºti, auun grad de notorietate de peste 90% ºi, foarte important, un grad de încredere de peste 50%).Notorietatea este primul pas cãtre credibilitate. Iar credibilitatea este cheia unui mesaj câºtigãtor.Este foarte greu sã fie fãcut credibil, într-un interval de timp dat, un personaj necunoscut.

Primul lucru care trebuie obþinut pentru un candidat este atenþia electoratului. Un necu-noscut nu atrage privirea nici la televizor, nici într-o adunare publicã, nici într-o vizitã într-olocalitate. În campania din 1996, în jurul lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Petre Romanse strângeau spontan sute sau chiar mii de oameni. Alþi candidaþi au avut trista experienþã dea se plimba printr-un oraº cu sute de mii de locuitori fãrã a vorbi cu aproape nimeni. Desigur,aici este vorba ºi de organizare ºi de profesionalismul echipei de campanie, dar esenþialã estenotorietatea candidatului. Înainte de a se concentra asupra lucrurilor pe care un candidat leafirmã, echipa electoralã trebuie sã vadã dacã este suficient de multã lume interesatã sã-l asculte.

Dupã testul notorietãþii, al doilea pas care trebuie fãcut este construirea personajului elec-toral. Deºi nu este nici o clipã asimilabil unei cutii cu biscuiþi sau unui pachet de þigãri, un can-didat la preºedinþie trebuie sã fie caracterizat ºi el de un USP (unique selling proposition).Personajul electoral, care este o continuare a personajului politic ce beneficiazã de notorietateºi de încredere, este, în fapt, o copie simplificatã a acestuia. Într-o campanie electoralã sunt maipuþine lucruri de spus decât într-un an sau în mai mulþi ani de viaþã politicã. Sunt ºi mult maipuþine situaþii cu care un om politic se confruntã. Dacã în viaþa politicã trebuie sã elaboreze legi,sã conducã ministere, sã ia mãsuri nepopulare, dure, sã facã faþã unor situaþii de crizã internaþionalã,sã taie bugete, sã disponibilizeze oameni, sã blocheze legi etc., în cele 45 de zile de campanieelectoralã trebuie sã facã faþã doar acuzelor contracandidaþilor ºi, evident, judecãþii electoratului.De aceea, personajul electoral este o proiecþie a personajului politic de la care preia trecutul, noto-rietatea, experienþa, ideologia ºi pe care le subsumeazã unui concept integrator de campanie.



O bunã corelare între personajul electoral ºi sloganul sãu este un alt punct care clãdeºtecredibilitatea. Este important de precizat cã personajul electoral nu poate fi fundamental diferitde personajul politic, dar trebuie sã fie mai simplu, mai schematizat decât acesta. O fracturãîntre imaginea cunoscutã a unui candidat ºi imaginea sa electoralã este devastatoare, atât pentruel, cât ºi pentru campanie în sine. Altfel spus, imaginea unui om care vrea sã ajungã preºedinteleRomâniei nu poate fi schimbatã în campanie, dar poate fi simplificatã ºi, prin simplificare,îmbunãtãþitã. Deºi nu este o campanie prezidenþialã, poate fi datã ca exemplu campania luiTraian Bãsescu la Primãria Capitalei din anul 2000, campanie care a redus imaginea perso-najului politic Traian Bãsescu la autoritate, eficienþã ºi hotãrâre. Aceste trei concepte au fostliniile de bazã ale personajului electoral Traian Bãsescu, cel care venea cu paºi hotãrâþi sprePrimãria Capitalei pentru a face ordine.

Personajul electoral o datã construit, rolul strategiei de campanie este sã-l punã mereu însituaþia de a transmite mesaje în zonele de interes ale publicului la care beneficiazã de maximãcredibilitate. Poate pãrea ciudat, dar într-o campanie electoralã nu este nevoie sã vorbeºti despretoate lucrurile importante ale unei þãri. De aceea, este necesarã disocierea clarã între programulpolitic, programul de guvernare, programul prezidenþial al partidelor ºi al candidaþilor la pre-ºedinþie ºi campania electoralã.

Dacã aceste programe sunt elaborate de specialiºti în toate domeniile importante deactivitate ºi conþin în interiorul lor rãspunsuri ºi soluþii la problemele naþionale, mesajele dininteriorul campaniei electorale nu trebuie sã acopere toatã aceastã arie extrem de vastã ºi demulte ori aridã. În fond, când este promovatã o ciocolatã, în reclama respectivã nu este intro-dusã ºi reþeta în detaliu. Sunt date câteva elemente considerate importante de producãtor ºide autorul campaniei de promovare. Cu cât aceste elemente (obligatoriu reale) sunt mai convin-gãtoare, cu atât produsul are un mai mare succes pe piaþã. Aceastã tehnicã este valabilã ºiîntr-o campanie electoralã. Un partid care vrea sã vinã la guvernare trebuie sã aibã un specialist(sau chiar mai mulþi) capabil sã dezvolte tema pãdurilor de foioase din România. Dar nu estenecesar ca pãdurile de foioase ºi soluþiile aferente sã fie subiect de campanie electoralã. Dinprogramul politic al candidatului, din viziunea sa asupra conducerii României în urmãtorii 4ani, trebuie alese exact acele elemente care intereseazã o cât mai largã majoritate ºi în susþinereacãrora personajul electoral este credibil.

Campaniile colective

Campaniile colective dedicate partidelor sau coaliþiilor se împart ºi ele, în funcþie de þintaelectoralã, în:

– campanii dedicate unor partide sau coaliþii care vor sã ia puterea, sã formeze guvernulºi sã dea un prim-ministru ºi o majoritate în interiorul executivului;

– campanii dedicate unor partide care vor sã-ºi negocieze voturile pentru a intra într-ocoaliþie de guvernare;

– campanii dedicate unor partide care vor sã treacã pragul electoral ºi sã intre în Parlament;În varianta alegerilor locale avem de-a face cu acelaºi tip de abordare aplicat la organizarea

administraþiei locale.Campaniile electorale colective se mai împart în douã categorii, în funcþie de organizarea

partidului sau a coaliþiei. Imaginea organizaþiei politice este centratã în jurul unei figuri marcante



ºi campania, deºi fãcutã pentru partid, se concentreazã asupra acelei figuri ºi pãstreazã multedintre caracteristicile campaniei individuale sau, în al doilea caz, partidul îºi promoveazã princampanie numele ºi un numãr mai mare de personalitãþi. În acest caz, purtãtorii de mesaj aipartidului trebuie specializaþi pe teme (apãrare, economie, agriculturã, politicã externã, politicisociale, culturã, sãnãtate etc.) pe care sã le dezvolte ºi în confruntãrile cu reprezentanþii altorpartide ºi în materialele de promovare.

De asemenea, în cazul alegerilor generale la nivel local – în judeþe – capetele de listã de laCamerã ºi de la Senat trebuie promovate ca valori individuale. Campania lor în judeþ are atributedin campaniile individuale, personajul electoral fiind obligat sã cunoascã problemele judeþuluiºi sã propunã soluþii pentru acestea, dar ºi din campaniile colective, candidaþii la posturile eligibiledevenind ºi purtãtori secunzi de imagine ºi de mesaj pentru partid.

Campania pentru candidaþii aflaþi în funcþie

Candidaþii aflaþi în funcþie au o serie de avantaje în momentul în care îºi încep campania,avantaje care decurg din natura poziþiei politice deþinute la acel moment. Funcþia, însã, aducecu sine ºi dezavantaje. Aceºti candidaþi au ca scop principal apãrarea funcþiei ºi prelungirea man-datului cu încã patru ani. Asta înseamnã cã ei trebuie sã dovedeascã atât cã sunt potriviþi pentruaceastã funcþie ºi cã au avut realizãri în timpul mandatului lor, cât ºi cã meritã sã o pãstrezepentru încã un mandat. Este o sarcinã dublã, spre deosebire de candidaþii aflaþi în opoziþie, carenu au nimic de apãrat, ei trebuind doar sã dovedeascã cã sunt potriviþi sã preia funcþia.

Candidatul aflat în opoziþie va pune un mai mare accent pe campania negativã, pentru a-lpune cât mai mult pe oponent în posturã defensivã ºi pentru a-l face sã piardã timp dezminþindºi justificându-se. Campania candidatului din opoziþie presupune atât o strategie de convingerea electoratului cã este nevoie de o schimbare, cât ºi una de persuadare cã numai acel candidateste potrivit sã aducã aceastã schimbare. Diferenþele dintre candidaþi sunt subliniate prin com-paraþie, iar schimbãrile propuse vizeazã atât nivelul politic ºi economic, cât ºi nivelul trãsã-turilor de personalitate ºi de caracter ale oponentului. Cele douã strategii trebuie derulatesimultan, iar o mare parte din succesul lor depinde nu numai de cât de bune sunt, ci ºi de greºelilepe care le face oponentul.

Existã multe asemãnãri între metodele folosite de candidaþii aflaþi în funcþie ºi cei din opoziþiepentru a face campanie. Nu putem spune cã unele metode sunt folosite în exclusivitate de unii,iar alte metode de alþii. De cele mai multe ori, se constatã combinarea strategiilor de campanieºi a metodelor în scopul maximizãrii efectului. Acest lucru este chiar recomandat în condiþiileîn care campaniile electorale sunt pline de situaþii diverse, multe neprevãzute, care impun abor-dãri diferite. Vom prezenta în continuare strategiile ºi metodele lor, însã nu trebuie uitat cã ºicele pozitive ºi cele negative se folosesc de cele mai multe ori combinat de cãtre toþi candidaþii,indiferent dacã sunt în funcþie sau în opoziþie.

Candidaþii aflaþi în funcþie îºi încep campania electoralã având o imagine creatã pe parcursulanilor de mandat. Dacã imaginea este bunã, atunci ei au din start un avantaj. Dacã prestaþialor politicã în cei patru ani nu a fost pe mãsura aºteptãrilor electoratului, ei pornesc în campaniecu un handicap ºi trebuie sã recupereze terenul pierdut. De aceea, o parte din startegiile decampanie implicã atât atacuri, în mãsura în care acestea sunt cu putinþã, cât ºi metode de contra-atac, de prevenire ºi diminuare a atacurilor reale sau posibile. Unele metode au un caracter



simbolic, altele un caracter pragmatic. Cele cu caracter simbolic sunt absolut necesare deoareceexistã o imagine deja creatã a funcþiei în cauzã, un set de aºteptãri, impresii ºi credinþe caresunt proiectate de electorat asupra funcþiei ºi asupra celui care o ocupã. Oamenii pot fi nemul-þumiþi de caracterul ºi personalitatea unui candidat, sondajele pot arãta sentimentele de nemul-þumire ale cetãþenilor faþã de prestaþia politicã a celui care ocupã o funcþie, însã existã ºi o imaginea instituþiei ºi a funcþiei, indiferent de cel care o reprezintã sau o ocupã la un anumit moment.Pot fi diferenþe între aceste douã imagini. De exemplu, imaginea insituþiei preºedinþiei poate fiuna bunã, iar cetãþenii sã fie nemulþumiþi doar de cel care e în funcþie. Dacã ambele imaginisunt bune, atunci candidatul se poate folosi de avantajele pe care le conferã suprapunerea lor.De aici derivã o serie de metode pe care candidaþii în funcþie le pot folosi.

Metode cu caracter simbolic:– folosirea simbolurilor pe care le presupune funcþia sa;– folosirea legitimitãþii funcþiei;– invocarea competenþei profesionale;– transferul de simpatie de la funcþie la persoanã.

Folosirea simbolurilor

Una dintre cele mai importante metode o reprezintã folosirea simbolurilor politice pe carele presupune o funcþie. Cu alte cuvinte, se face un transfer de imagine de la funcþie la candidat.Cu cât funcþia pe care o ocupã e mai importantã, iar instituþia pe care o conduce are mai multãputere, cu atât acel candidat va fi perceput ca un politician important ºi puternic. Instituþiapreºedinþiei, de exemplu, este foarte importantã, ea înseamnã putere, prin urmare cel care ocupãfuncþia de preºedinte trebuie sã fie puternic, trebuie sã dovedeascã ºi cã are deja aceastã calitate,dar ºi cã va fi la fel de puternic pe durata urmãtorului mandat. Aceastã imagine se construieºteatât prin acþiuni, cât ºi prin simboluri. De exemplu, puterea ºi importanþa unui preºedinte estesubliniatã în momentele în care el este arãtat înconjurat de reprezentanþi mass media, în mij-locul mulþimilor, alãturi de preºedinþi de state. Un preºedinte în funcþie este fotografiat alãturide stema þãrii, pe fundal de drapele, în timp ce trece în revistã garda de onoare, în faþa unormonumente reprezentative pentru simbolistica naþionalã. El trebuie sã evidenþieze cît de desposibil cã el este preºedintele, cã nu e doar un politician oarecare, cã are un alt statut. Uncandidat în funcþie îºi poate folosi funcþia pentru a dobândi un ascendent asupra celorlalþicandidaþi care nu au funcþii. Cu cât funcþia e mai puternicã ºi mai mare, cu atât acel candidate mai puternic.

Legitimitatea funcþiei

Persoana care ocupã o funcþie trebuie perceputã ca având legitimitatea necesarã sã ocupeacea funcþie. Legitimitatea a fost obþinutã deja în urma alegerilor anterioare. Acest lucru conferãun ascendent asupra celorlalþi candidaþi ºi e un avantaj clar al celui aflat în funcþie. El se bucurãdin start de un anumit nivel de încredere. Spre deosebire de ceilalþi candidaþi, el deþine legitimfuncþia ºi, deci, pare a fi mai îndreptãþit sã candideze din nou.

Invocarea competenþei profesionale

ªi aceastã metodã derivã din natura situaþiei sale. La modul ideal, o funcþie ar trebui sã fieocupatã de cel mai competent candidat. De aceea, un candidat în funcþie poate folosi avantajul



de a fi el considerat cel mai competent pentru acea funcþie. Oamenii vor sã creadã cã persoanadin funcþia respectivã este cea mai capabilã, este cea mai în mãsurã sã rezolve problemele, adicãeste o persoanã competentã. Unui candidat în funcþie i se acordã prezumþia de competenþã, pecând un candidat din opoziþie trebuie sã dovedeascã acest lucru.

Transferul de simpatie de la funcþie la persoanã

Acest lucru este posibil numai dacã existã un capital iniþial de simpatie. Fiecare funcþieare, teoretic, un astfel de capital. Unele funcþii sunt mai spectaculoase decât altele ºi presupunatragerea simpatiei electoratului cu mai multã uºurinþã decît altele. Anumiþi politicieni suntmai iubiþi nu numai datoritã competenþelor lor, ci ºi datoritã funcþiilor pe care le ocupã, funcþiicare le permit exercitarea anumitor atribuþii ºi luarea unor mãsuri care sã aducã popularitate.

Metode cu caracter pragmatic:– crearea de evenimente care sã atragã atenþia opiniei publice ºi a mass media;– întâlniri cu ºefi de state ºi negocieri cu organisme internaþionale;– intensificarea acþiunilor de politicã externã ºi implicarea în alianþe internaþionale;– aducerea selectivã în prim-plan a unor probleme politice ºi economice;– iniþierea unor investigaþii sau susþinerea unor anchete publice la nivel naþional sau local.

Crearea de evenimente

Pe mãsurã ce relaþiile publice au cãpãtat o din ce în ce mai mare putere în campania elec-toralã, a crescut ºi numãrul mijloacelor prin care un candidat poate ajunge ºi rãmâne cât maimult timp în atenþia mass media ºi a opiniei publice. Crearea de evenimente ºi, prin asta, gene-rarea de ºtiri pozitive, reprezintã azi una dintre metodele cel mai des folosite într-o campanie.Unii considerã cã aceste evenimente ar fi, de fapt, pseudo-evenimente, deoarece ele sunt planificateºi organizate special pentru a fi transmise de mass media ºi a se obþine astfel o mai mare vizibilitate.Candidaþii în funcþie sunt mai avantajaþi, deoarece ei au mai multe ocazii sã provoace sau sã orga-nizeze astfel de evenimente. Datoritã funcþiei, ei pot participa la mai multe ceremonii ºi evenimenteoficiale locale sau naþionale, care au o acoperire mare în presã, obþinând o mai bunã vizibilitateîn competiþia electoralã. Existã o gamã largã de astfel de ocazii, însã principalul avantaj nu constãnumai în numãrul lor mare, ci ºi în posibilitatea sporitã de a obþine în acest fel mai multe ºtiripozitive, care sã le contrabalanseze pe cele negative. Ei au, de asemenea, mai multe motive ºiprilejuri sã organizeze conferinþe de presã ºi sã emitã comunicate de presã. În felul acesta, uniicandidaþi par a fi omniprezenþi în buletinele de ºtiri, în timp ce alþii apar foarte rar sau au partenumai de ºtiri negative. De cele mai multe ori, cei aflaþi deja în funcþii au mai mare vizibilitateîn mass media ºi mai multe ºanse sã fie prezentaþi în ipostaze avantajoase.

Întâlniri cu ºefi de state ºi negocieri cu organisme internaþionale

De un astfel de avantaj se pot bucura în special cei aflaþi în funcþii foarte importante, cumar fi cea de preºedinte sau de prim ministru. Acest lucru îl poate face mult mai frecvent uncandidat în funcþie, decât un candidat aflat în opoziþie. Cu cât întâlnirile sunt mai importante,cu atât creºte ºi importanþa acelui candidat, ºi implicit vizibilitatea ºi credibilitatea sa. În felulacesta, el are posibilitatea sã demonstreze cã este competent atât în ceea ce priveºte problemeleinterne, cât ºi în cele externe.



Intensificarea acþiunilor de politicã externã ºi implicarea în alianþe internaþionale

Aceatã metodã este în strânsã legãturã cu precedenta ºi este mai la îndemâna candidaþiloraflaþi în funcþii importante. Folosirea ei duce la întãrirea prestigiului, a credibilitãþii ºi a noto-rietãþii candidatului. Prestaþia sa este validatã la nivel internaþional, iar recunoaºterea venitãdin partea liderilor altor naþiuni are o mare importanþã. Respectul acordat de ºefii altor statecontribuie la creºterea respectului ºi pe plan intern. Însã aceastã metodã poate fi o sabie cudouã tãiºuri. Dacã implicarea se face în alianþe care nu se bucurã de susþinerea populaþiei, iarrecunoaºterea e venitã din partea unor lideri cu imagine ºi reputaþie negative, atunci se poateajunge la asocieri negative, ºi deci la pierderea, nu la câºtigarea de voturi. Aceastã metodãtrebuie folositã numai atunci când acele acþiuni ºi alianþe au un potenþial pozitiv.

Aducerea în prim-plan a anumitor probleme economice ºi politice

Un exemplu îl reprezintã coordonarea anumitor acþiuni sau mãsuri economice cu anumitemomente ale campaniei. Acordarea de beneficii economice, mãrirea pensiilor, scutirea de taxeetc. sunt fãcute, de cele mai multe ori, în momente cheie ale campaniei, în felul acesta atrã-gându-se sprijinul ºi simpatia anumitor categorii de populaþie. Aceasta este încã o metodãcare poate fi folositã numai de candidaþii în funcþie, deoarece ei au mijloacele politice ºi econo-mice prin care pot face asta. Obþinerea unor finanþãri internaþionale, atragerea sprijinului acor-dat de anumite organisme internaþionale, reducerea fiscalitãþii, toate acestea au un impact maimare dacã se întâmplã în anumite momente, de aceea se recurge la planificarea ºi sincronizarealor cu acþiuni din campanie. Ele capãtã în acest fel potenþial electoral. Unele mãsuri politiceºi economice sunt lãsate în mod special spre a fi rezolvate spre finalul mandatului, tocmaipentru a se specula impactul lor ºi a se atrage capital electoral.

Iniþierea unor investigaþii sau susþinerea unor anchete publice la nivel naþional sau local

Acest lucru poate fi privit ca o încercare de atacare a adversarilor, dar ºi ca exercitare aatribuþiilor de serviciu. Poate însemna ºi cã acel candidat înþelege problemele cu care se con-fruntã electoratul ºi cã îºi doreºte rezolvarea lor, gãsirea unor soluþii. De fapt, în acest caz,importantã nu e atât gãsirea unei soluþii, cât gãsirea unui vinovat. Gãsirea unui þap ispãºitorºi pedepsirea acestuia este de cele mai multe ori suficientã, acest lucru considerându-se a fi ºio soluþie pentru problemã. Aceste acþiuni trebuie iniþiate doar la anumite nivele ºi numai atuncicând se pot anticipa cu siguranþã rezultatele posibile. Candidaþii din opoziþie pot doar cereinþierea unor astfel de anchete ºi investigaþii. Cei în funcþie au posibilitatea sã ºi facã acestlucru, dacã este în avantajul lor.

Dezavantajele unui candidat în funcþie

Eficienþa metodelor enumerate anterior depinde de modul în care sunt folosite. Ele necesitãresurse financiare importante ºi capacitãþi organizatorice. A fi deja în funcþie poate aduce cu sineºi dezavantaje, nu numai avantaje.

Primul dezavantaj, ºi cel mai important, este prezentarea doar a realizãrilor din timpul man-datului lor. Bineînþeles cã ei pot da vina pe diverºi factori ºi conjuncturi politice ºi economice,interne sau internaþionale, pentru a gãsi scuze ºi motive care au dus la nerealizãri. Însã acestlucru îi plaseazã pe poziþii defensive ºi, dupã cum vom vedea în rândurile urmãtoare, acest lucrupoate fi speculat de adversari pentru a obþine voturi.



Al doilea dezavantaj este cã ei pot fi traºi la rãspundere pentru toate lucrurile mai puþinbune care s-au întâmplat în cei patru ani de mandat. Guvernarea presupune ºi acþiuni mai puþinpopulare, prin urmare cei în funcþie pot fi priviþi ca fiind, în mod automat, singurii vinovaþipentru toate problemele, indiferent dacã acest lucru este sau nu adevãrat. Ei sunt vãzuþi casingurii responsabili sã rezolve problemele, iar dacã acest lucru nu se întâmplã, tot ei vor fi ºisingurii vinovaþi.

Al treilea dezavantaj este acela cã, în timp ce candidaþii din opoziþie au libertatea de a seocupa doar de campanie, candidaþii în funcþie trebuie, pe lângã campanie, sã se ocupe ºi deîndeplinirea datoriilor ºi a responsabilitãþilor pe care le presupune funcþia. Ei trebuie sã laseimpresia cã nu îºi neglijeazã sarcinile de serviciu în dauna campaniei electorale. În condiþiileîn care disputele politice ºi electorale nu se mai rezumã doar la perioade bine definite, devinedin ce în ce mai greu sã fie luate mãsuri politice ºi economice eficiente, dar nepopulare, ºisã fie pãstrate neºtirbite capitalul de simpatie ºi numãrul de votanþi. Exercitarea atribuþiilorpe care le presupune funcþia poate duce atât la sporirea, cât ºi la diminuarea capitalului electoral.Dacã se iau mãsuri nepopulare, scade nivelul de simpatie ºi, implicit, de votanþi. Dacã nu seiau mãsuri deloc, existã pericolul sã se creadã cã acel politician vrea doar sã-ºi pãstreze simpatiaelectoratului, ºi nu sã-ºi facã aºa cum se cuvine datoria.

Cel de-al patrulea dezavantaj constã în atenþia excesivã care se acordã, uneori, anumitorcandidaþi în funcþie. Aflându-se mereu în atenþia opiniei publice prin intermediul mass media,aºteptãrile în privinþa lor sunt mai ridicate. Dacã acþiunile din timpul mandatului nu sunt pemãsura aºteptãrilor, atunci toatã prestaþia lor politicã, în general, este pusã sub semnul întrebãrii.Nu se contestã numai competenþa lor, ci ºi tot ce þine de statutul lor de politicieni.

Campania pentru candidaþii aflaþi în opoziþie

Candidaþii aflaþi în opoziþie, care aspirã la preluarea puterii, au ºi ei la îndemânã o serieîntreagã de metode prin care pot face campanie, în general, ºi campanie negativã, în special.Acestea sunt:

– atacarea contracandidatului (se atacã atât persoana, cât ºi realizãrile sale trecute sauprezente, ideile politice ºi intenþiile electorale);

– adoptarea unei poziþii de ofensivã permanentã (atât faþã de toate problemele din agendaelectoralã, cât ºi faþã de oponent ºi acþiunile sale);

– militarea pentru schimbare;– abordarea unui discurs opus celui al contracandidatului (dacã acesta pune accent pe

valorile tradiþionale, el trebuie sã aducã în dezbatere nevoia de reînnoire a valorilor existente,de adaptare a lor la noile realitãþi) ºi reprezentarea sa ca purtãtor al adevãratelor valori morale,al soluþiilor reale;

– delegarea atacurilor cãtre coechipieri ºi înspre anumite teme.

Atacarea contracandidatului

Aºa cum evidenþierea realizãrilor din timpul mandatului sãu reprezintã principala metodãdin strategia celui aflat la putere, tot la fel atacarea contracandidatului reprezintã partea centralãa campaniei unui candidat aflat în opoziþie. De fapt, unul dintre avantajele de a fi în opoziþieîl reprezintã posibilitatea de a critica nestingherit. Critica devine chiar o datorie ºi, de cele maimulte ori, se cautã motive sau pretexte cu orice preþ. Dacã acel candidat aflat deja în funcþie



nu intenþioneazã sã candideze pentru un al doilea mandat, atunci se atacã ºi se criticã guver-narea în ansamblul ei, lucrurile fãcute pe durata sa, prestaþia partidului din care oponentulface parte. Parafrazând o remarcã celebrã, s-ar putea spune cã principiul dupã care se mergeeste: „Criticaþi, criticaþi, criticaþi! Nu conteazã ce criticaþi, numai sã criticaþi!“

Obiectivele principale sunt:– crearea de îndoieli în mintea alegãtorilor privind prestaþia oponentului;– punerea reflectoarelor pe orice problemã, realã sau inventatã, a oponentului;– inducerea unui sentiment de nemulþumire privind o situaþie anume ºi extinderea acestei

nemulþumiri asupra întregului context politic, economic ºi social. Mai mult, unii candidaþi merg cât pot de departe, uneori pânã acolo încât cer anchete ºi inve-

stigaþii publice asupra întregii activitãþi a guvernului pe durata mandatului anterior. Dacã acesteanchete chiar au loc sau nu, nu mai conteazã. Important e sã se atragã atenþia asupra unor pro-bleme ºi sã inducã senzaþia cã acel candidat a fãcut ceva rãu, cã are probleme serioase, ºi decicã e nepotrivit pentru un al doilea mandat. Chiar dacã dezvãluirile ulterioare infirmã acuzaþiileaduse, rãul este deja fãcut, iar timpul limitat nu permite reabilitarea în ochii electoratului.

Este interesant cã atacurile au loc chiar ºi atunci când prestaþia oponentului pe durata man-datului sãu a fost bunã, situaþia economicã a þãrii a cunoscut îmbunãtãþiri reale, iar percepþiageneralã a publicului este pozitivã. Datoria candidatului din opoziþie este sã atace ºi sã critice.În acest caz, se pune accentul pe minimalizarea acestor realizãri ºi pe rãspândirea ideii cã meritelepentru ele aparþin altcuiva. Niciodatã nu se recunosc meritele guvernãrii, ci, în situaþia în careele chiar sunt reale, se încearcã inducerea ideii cã ele au mari ºanse sã se transforme în problemeviitoare. De exemplu, dacã guvernul a mãrit pensiile, atunci se aratã cât de rãu este acest lucru,deoarece a dus la creºterea anumitor poveri fiscale pe umerii contribuabililor. Evident cã ºicandidatul aflat în opoziþie va promite creºterea pensiilor, însã, dacã acest lucru a fost fãcut dejade candidatul în funcþie, e un lucru rãu ºi o dovadã cã acesta este doar o sursã de viitoare probleme.

Oricâte întrebãri ar ridica moralitatea acestor metode, ele existã, sunt o parte importantãa strategiei de campanie, se aplicã mereu ºi, de cele mai multe ori, au succes.

Ofensiva permanentã

Campania unui candidat în opoziþie, în esenþa sa, presupune adoptarea unei poziþii ofensive,care sã situeze adversarul pe poziþii defensive. Ofensiva trebuie fãcutã prin orice metodã: acu-zarea, criticarea, chestionarea, punerea la îndoialã, exprimarea scepticismului, a dezaprobãrii,denunþarea greºelilor, generarea sentimentelor de nemulþumire, de dezamãgire, instigarea larevoltã ºi, uneori, chiar crearea de panicã sau furie în rândul electoratului. Nu este obligatoriuca, dacã se criticã o situaþie, sã se ºi ofere soluþii concrete ºi eficiente. Este de datoria celuiatacat sã se apere ºi sã gãseascã rãspunsuri pentru orice acuze, oricât de neadevãrate ar fi ele,soluþii pentru orice problemã realã sau inventatã de atacant, scuze ºi motive. Cel atacat trebuiesã calmeze nemulþumirile ºi sã micºoreze dezamãgirile. El trebuie pus mereu în poziþia defen-sivã ºi retorica sa limitatã la mesaje de apãrare, de rezolvare a problemelor. Oricât de greude acceptat ar fi, de fapt acest lucru se aºteaptã în primul rând din partea unui candidat înopoziþie. Este de la sine înþeles cã ei pot oferi soluþii pentru toate problemele ºi vor face acestlucru imediat ce vor fi votaþi. Nu este indicat sã se ofere soluþii prea precise ºi detaliate întimpul campaniei, deoarece acest lucru s-ar putea întoarce împotriva lor. Ele ar putea fi spe-culate de adversar ºi ar putea oferi motive de criticã la rândul lor. Cu cât se dau mai multe



soluþii, cu atât creºte riscul de contraatac. Cu alte cuvinte, dacã un candidat aflat în opoziþieface greºeala de a oferi soluþii ºi de a pãrãsi, în acest fel, poziþia ofensivã, el trece simbolic înlocul adversarului ºi îºi pierde timpul explicând, nu atacând. Iar acest lucru poate fi fatal, deoa-rece, spre deosebire de cel în funcþie, candidatului din opoziþie îi lipsesc mijloacele ºi instru-mentele de a rezolva problemele.

Prin urmare, a striga sus ºi tare nemulþumirile ºi criticile, fãrã a oferi soluþii foarte precise,rãmâne una dintre armele cele mai eficiente din campania unui candidat în opoziþie.

Ideea de schimbare

Aceastã idee este cel mai des folositã de cãtre cei aflaþi în opoziþie pentru a-ºi motivacandidaturile. Se pot construi campanii întregi pornind de la ea. Un exemplu devenit clasicîl reprezintã campania CDR din 1996 care a avut ca principal slogan „Voteazã schimbarea!“.Indiferent cã aceastã abordare este bazatã pe propuneri coerente de planuri de guvernare, peplatforme program, pe soluþii concrete ºi viabile pentru restructurarea administraþiei ºi guver-nului, schimbarea este cuvântul de ordine al opoziþiei. Motivele pentru care se face acest lucruºi modul în care se cere el variazã. Astfel, se poate cere ca schimbarea sã fie fãcutã din necesitãþipolitice ºi economice, dar ºi din motive morale. Pe scurt, indiferent de modul ºi motivele pentrucare se cere schimbarea, ea este o metodã de la sine înþeleasã în campania unui candidat careintenþioneazã sã preia puterea.

Discurs opus

Chiar dacã mesajele transmise de candidatul care doreºte preluarea puterii sunt axate, înprincipal, pe ideea de schimbare, asta nu înseamnã ºi rãsturnarea valorilor. Parafrazând un citatcelebru, s-ar putea spune cã el doreºte sã se schimbe pe ici pe colo, dar sã nu se modifice ni-mic important. De fapt, ceea ce trebuie sã facã acesta este sã identifice care sunt valorile pecare le considerã alegãtorii importante la acel moment ºi sã adere la ele. Nu este indicat sã sesusþinã adoptarea unor valori noi atunci când majoritatea nu doreºte acest lucru. Cu alte cuvinte,candidaþii trebuie sã ºtie care sunt valorile la care aderã majoritatea alegãtorilor la acel momentºi care sunt valorile pe care le susþin contracandidaþii. Dacã accentul se pune pe reîntoarcereala valorile tradiþionale, atunci candidatul trebuie sã evidenþieze cã el e adevãratul susþinãtor allor, ºi nu contracandidatul. Dacã, dimpotrivã, accentul este pus pe reînnoirea valorilor, peschimbarea tradiþiilor, atunci candidatul trebuie sã devinã promotorul lor, iar contracandidatultrebuie arãtat ca având mentalitãþi învechite, ca fiind înþepenit în vechile tipare, ca neavândputerea sã se adapteze la nou.

Pe scurt, este bine ca discursul candidatului sã fie cât mai opus celui al contracandidatuluisãu. El trebuie sã aparã ca fiind foarte diferit de adversarul sãu ºi foarte asemãnãtor cu alegãtorii.Sã vorbeascã despre ceea ce vor aceºtia sã audã, într-un mod cât mai diferit de ceilalþi candidaþi.Nu trebuie sã se lase definit de contracandidat prin vorbele lui, ci trebuie sã fie primul care îºicreeazã o identitate de purtãtor al valorilor adevãrate ºi primul care creeazã o identitate opusã,evident, pentru adversar. Cine reuºeºte sã punã primul o etichetã pe adversar, acela are cele maimulte ºanse de succes. Candidatul care apare ca fiind singurul în stare sã înþeleagã pãrerileºi nevoile alegãtorilor, singurul candidat asemenea lor, este cel care va obþine cele mai multevoturi. Un exemplu celebru în acest sens este strategia adoptatã de Ion Iliescu în 1992, strategiecreatã pe principiul: „Un om dintre noi, pentru noi“.



Delegarea atacurilor

Deºi atacul este principala armã (ºi una dintre cele mai eficiente) a celui care doreºte pre-luarea puterii, este bine ca acest lucru sã nu se facã mereu foarte fãþiº. Cu alte cuvinte, uncandidat nu trebuie sã aparã ca fiind prea extremist, ca atacând pe oricine, oricând. Nu toateatacurile trebuie sã fie directe ºi explicite. O parte din ele pot fi fãcute ºi prin intermediulpurtãtorilor secunzi de mesaj, al celorlaþi membri de partid sau din echipa împreunã cu carecandideazã. Unele pot fi fãcute numai prin intermediul presei scrise, altele numai în spoturileelectorale, unele numai în dezbaterile televizate, altele numai în timpul întâlnirilor cu alegãtorii.Este bine sã se varieze cât mai mult modul în care se atacã, dar ºi persoana sau persoanele careatacã. Dacã nu, existã pericolul ca electoratul sã-l perceapã pe candidat ca fiind ipocrit ºi opor-tunist, riscând în acest fel ca efectele sã se întoarcã împotriva sa. Oricât de dãunãtoare ar fiafirmaþiile sale, oricât de dur atacul, candidatul nu trebuie sã fie perceput ca manifestând lipsãde respect pentru contracandidat. El trebuie sã aibã mereu o atitudine demnã, un comporta-ment pe mãsura funcþiei la care aspirã. Dacã acesta candideazã pentru preºedinþie, el trebuiesã arate mereu prezidenþiabil, adicã potrivit sã fie preºedinte, având calitãþile pe care le pre-supune aceastã funcþie. De aceea, anumite atacuri nu trebuie fãcute direct de candidat, ci lãsateîn seama coechipierilor.

Pe scurt, delegarea atacurilor trebuie fãcutã cu mare grijã pentru a obþine maximul de efect.Poziþia de atacant nu trebuie sã afecteze imaginea celui care atacã. El trebuie sã fie mereu per-ceput ca fiind pe mãsura funcþiei, nu numai din punct de vedere al pregãtirii sale politice, ciºi ca atitudine ºi comportament politic.

În concluzie, existã destule metode prin care un candidat aflat în opoziþie poate face cam-panie negativã. Unele dintre ele sunt asemãnãtoare cu cele folosite de cel care îºi apãrã funcþia,unele sunt diferite. Ele pot fi foarte eficiente dacã sunt folosite adecvat. De exemplu, nu esuficient doar sã ataci, ci trebuie sã o faci la momentul potrivit, într-un mod care sã nu afectezeimaginea aproprie. Trebuie cerutã schimbarea, dar în aºa fel încât sã nu se atenteze la valorileîmbrãþiºate de electorat. Trebuie spus ceea ce alegãtorii vor sã audã, dar cât mai diferit faþãde modul în care vorbesc adversarii. Totuºi, a face campanie fiind în opoziþie nu e atât desimplu. Existã avantaje, însã acestea trebuie folosite cu grijã. ªi unii, ºi alþii au ºanse sã câºtigealegerile în mãsura în care folosesc corect strategiile, metodele ºi mijloacele politice ºi elec-torale pe care le au la îndemânã ºi conving electoratul cã au pregãtirea necesarã, o þinutã moralã,o atitudine ºi un comportamentul adecvate funcþiei pentru care candideazã.

Campaniile pozitive

O campanie „pozitivã“ este destul de greu de definit ca atare. În fond, orice campanie în careun candidat sau un partid îºi propune sã obþinã majoritatea voturilor electoratului trebuie sãporneascã de la un proiect prin excelenþã pozitiv. Sistemul politic democratic presupune însã con-fruntarea între mai mulþi candidaþi ºi partide, iar comunicarea se transformã din una binarã, întrecandidat ºi alegãtori, într-una multiplã, în care discursul fiecãrui candidat þine seama ºi esteinfluenþat de discursul celorlalþi, precum ºi de evoluþia simpatiilor electoratului. Într-un asemeneacadru complex, criticile reciproce între candidaþi devin o parte intrinsecã a campaniei, iar tentaþiade a aluneca spre atacuri la persoanã creºte, ajungându-se la aºa-zisa campanie negativã.



În primã instanþã, campania pozitivã începe prin prezentarea candidatului ºi a ofertei salepolitice ºi electorale. Fiecare candidat trebuie sã intre în campanie cu o notorietate adecvatãpoziþiei pentru care candideazã. Perioada propriu-zisã de campanie este o ocazie majorã pentruun candidat de a-ºi creºte notorietatea, chiar dacã acest lucru nu determinã ºi o creºtere a încre-derii electoratului. Mecanismul psihologic în campaniile electorale pare sã funcþioneze în doitimpi. O primã etapã în care prezenþa unui candidat pe spaþiul public (ºi în special în mass me-dia) este consemnatã ca atare (ducând la creºterea notorietãþii) ºi o a doua etapã în care noto-rietatea dobânditã anterior este valorizatã, transformându-se în opþiune de vot.

Aspectele practice ale campaniei pozitive au fost descrise în mare parte anterior, când amvorbit despre campaniile individuale ºi colective. Este însã necesar sã punctãm câteva elemente.În cazul unui candidat cu o notorietate mai scãzutã, consultanþii politici recomandã de regulãstrategii care parafrazeazã celebra zicere a lui Ion Heliade Rãdulescu: „Scrieþi, bãieþi, numaiscrieþi!“. Cu alte cuvinte, orice apariþie în media este binevenitã, chiar dacã ea conþine aspectenegative. Existã însã riscul ca la un moment dat un element negativ sã devinã o marcã, o eti-chetã a personajului politic, de care acesta sã nu mai scape. De aceea, strategiile de creºtere anotorietãþii trebuie sã aibã în permanenþã în vedere elementele pozitive cãtre care sã dirijezeinteresul ºi/sau simpatia publicului. Candidaþii care au deja o notorietate ridicatã sunt mai puþinvulnerabili în faþa campaniilor negative, dar, în acelaºi timp, aceºtia riscã sã fie percepuþi static,pe o anumitã imagine stabilitã în timp. Pentru aceºtia, campania pozitivã trebuie sã aducã aceleelemente noi, care sã constituie un contrapunct la imaginea lor anterioarã ºi care sã sugerezeastfel evoluþia/schimbarea cerutã de logica procesului electoral.

În fine, când vorbim despre campania pozitivã, trebuie sã spunem cã ea trebuie construitãîn funcþie de calendarul electoral ºi de segmentele electorale. Pe parcursul campaniei, esteobligatoriu ca începutul ºi finalul sã fie dominate de elemente pozitive. La început se formeazãpercepþia de bazã asupra actorului politic, iar la finalul campaniei, elementul pozitiv trebuiesã se ataºeze de motivaþia chemãrii la vot – alegãtorul trebuie sã voteze însufleþit de o speranþã.Elementele pozitive trebuie legate, pe cât posibil, de reperele culturale ºi simbolice ale fiecãruisegment de electorat.

Campaniile negative

La modul cel mai general, o campanie negativã este o campanie în care este denigrat unanume candidat sau partid. O seamã de întrebãri sunt inevitabile. De ce se fac campaniile nega-tive? De ce ponderea lor este din ce în ce mai mare? De ce sunt alocate atâtea fonduri pentrurealizarea lor? Cine are de câºtigat de pe urma lor? Cine are de pierdut? Contribuie ele la demo-bilizarea electoratului ºi la scãderea prezenþei la vot? Acestea sunt întrebãrile care genereazãdiscuþii permanente ºi la care cercetãtorii, analiºtii politici ºi o parte a reprezentanþilor massmedia încã mai încearcã sã afle rãspuns.

Putem spune cã asistãm astãzi la instaurarea campaniei permanente. Lupta electoralã nu semai duce numai în perioada stabilitã legal înainte de alegeri. Din ce în ce mai mulþi politicieniapeleazã la campanii de întreþinere de imagine sau de creºtere a notorietãþii. Prin urmare, disputeleelectorale nu mai încep într-un anumit moment bine determinat ºi se terminã în altul, ci au devenitpermanente. Cu cât creºte interesul politicienilor pentru lupta electoralã, cu atât scade interesulalegãtorilor pentru ea. Pierderea încrederii în politicieni, în funcþionarii publici, în autoritãþi



devine deci o urmare fireascã. Statisticile indicã mereu niveluri din ce în ce mai scãzute de laan la an a încrederii populaþiei în politicieni ºi în anumite instituþii publice.

Perspectiva acestei lupte îi determinã pe candidaþi sã se asalteze unii pe alþii cu spoturinegative, în care se acuzã reciproc. În fond, candidaþii atacã de teamã: de teamã cã celãlalt valovi primul, de teamã cã el însuºi va pãrea slab dacã nu reacþioneazã în forþã. În campanie, ceamai bunã apãrare este atacul puternic, iar publicitatea negativã este cel mai eficient mod de aneutraliza atacurile adversarilor. Mai mult, candidaþii atacã pentru a extinde conflictul poli-tic, pentru a atrage grupurile de interese ºi mass media în luptã. Campaniile electorale sunt unspectacol de tipul luptelor cu mare mizã. Cu cât este mai intens conflictul, cu atât mai mulþioameni sunt atraºi de el. Deosebirea faþã de meciurile de box profesionist este cã la box lucrurilesunt mai ordonate. În campanie, nu existã corzi care sã împiedice publicul sã intre în luptã, larândul sãu. Cu cât un candidat atacã mai mult, cu atât el creeazã mai multe ºtiri. Cu cât esteconflictul mai amplu, cu atât se vorbeºte mai mult despre conflict, ceea ce îi determinã pe supor-terii candidatului sã se alãture luptei. Corporaþiile, asociaþiile profesionale, sindicatele, alteorganizaþii pot câºtiga imens de pe urma rezultatelor alegerilor dacã se implicã în luptã, ºitocmai de aceea nu rãmân pe margine. Presa este mai puþin partizanã, dar are un efect la fel deimportant asupra stilului campaniei electorale. Jurnaliºtii relateazã despre campanie cu vervacomentatorilor sportivi care transmit o luptã pentru un titlu naþional. Misiunea lor este, pânã laurmã, vânzarea ziarelor ºi atragerea publicului, iar alegerile oferã material în cantitãþi consi-derabile: greºelile ºi slãbiciunile candidaþilor, miºcãrile opiniei publice, conflictele care mar-cheazã dezbaterea publicã.

Aºa cum am arãtat anterior, asistãm la un proces contradictoriu: pe mãsurã ce luptaelectoralã se intensificã, încrederea publicului în politicieni scade. În societãþile aflate în tran-ziþie de la un sistem politic la altul (cum este cazul României dupã 1989), intensificarea lup-tei politice se desfãºoarã într-o primã etapã pe fundalul unui interes mare al cetãþenilor pentrupoliticã. Într-o asemenea situaþie (care, la scarã istoricã, este o excepþie), agresivitatea lupteipolitice aduce beneficii electorale. Pe mãsurã ce societatea intrã în normalitate, raportareacetãþenilor la lupta politicã se face mai raþional ºi mai critic. Dacã în luptã, în aceste condiþii,se aruncã în continuare masiv argumente violent emoþionale, este firesc ca încrederea cetã-þenilor în toþi combatanþii sã scadã.

Cercetãrile de pânã acum au ajuns la o concluzie clarã: campaniile negative au ca efect, printrealtele, demobilizarea electoratului. Unul dintre scopurile principale pentru care se face campanienegativã îl reprezintã dislocarea cât mai multor votanþi de la contracandidat. Însã acest lucrueste o sabie cu douã tãiºuri. Dacã dislocarea se produce, nu este garantatã trecerea lor în modautomat de partea celuilalt candidat, ci, mai degrabã, ei ajung în tabãra nehotãrâþilor, a deza-mãgiþilor, a electoratului fluid, poate chiar a non-votanþilor, uneori. Despre acest lucru vom vorbimai pe larg în rândurile ce urmeazã.

Caracteristicile campaniei negative

România are un comportament electoral propriu, neºlefuit ºi nici foarte specific. Nu s-a ajunsîncã la acea aranjare ideologicã, aranjare care sã conducã spre un model politic autohton clarºi spre o dezbatere politicã lesne de încadrat într-o matrice. Campaniile electorale au fost, ºiprobabil vor mai fi, dominate de emoþii mai mult decât de programe ºi vor fi mai mult nega-tive decât constructive.



Esenþa unei campanii negative o constituie identificarea termenilor, conceptelor, noþiunilor,a punctelor slabe în general, care fac rãu adversarului. Acest tip de campanie nu se adreseazãniciodatã „nucleului dur“ de votanþi ai unui partid, deoarece acesta va vota cu el indiferent deceea ce se întâmplã în campania electoralã. Ea se adreseazã nehotãrâþilor ºi electoratului fluid,pe care partidul ºi l-a atras de curând. Avantajul ei este cã îi poate îndepãrta anumite categoriide alegãtori de adversar. Riscul îl reprezintã faptul cã îndepãrtarea voturilor adversarului nuînseamnã obligatoriu atragerea voturilor cãtre cel care face campania negativã. Acest lucru arfi posibil doar atunci când existã numai doi candidaþi în competiþie. Un alt risc este acela cão campanie negativã asumatã atrage deseori asupra celui care o iniþiazã o reacþie negativã dinpartea electoratului, nefiind consideratã fair-play.

Când se fac campaniile negative, trebuie avut în vedere ca subiectul sã intereseze majori-tatea populaþiei. Se „aruncã“ o singurã idee, care sã „pãtrundã pânã în mãduvã“, „sã iasãaºchii“. Spre deosebire de campania pozitivã în care pot exista pânã la cinci idei principale,în cea negativã se foloseºte o singurã idee. Ea se dezvoltã pe douã direcþii: stârnirea oprobriuluipublic ºi posibilitatea de a face bancuri, de a ironiza. Un exemplu devenit clasic îl reprezinãcampania negativã pornitã de la afirmaþia conform cãreia campania electoralã a lui Ion Iliescudin 1996 a costat o sumã echivalentã cu cea a câtorva sute de pensii. Evaluarea în astfel determeni a campaniei a atras atât oprobriul public, cât ºi remarce caustice din partea presei.Posibilitatea „scufundãrii în ridicol“ a contracandidatului, reducerea omului politic la nimiceste unul dintre rezultatele pe care le urmãreºte o campanie negativã. Atunci când omul politic„ajunge un nimeni“, el înceteazã sã mai fie respectat.

Spoturile de campanie, în special cele negative, sunt ideale pentru crearea de ºtiri de impact.Ele oferã unei poveºti imaginea ºi sunetul potrivite. Nimic nu atrage atenþia publicului maibine decât perspectiva scandalului politic. Astfel de poveºti stârnesc interesul, dar sunt un felde amuzament. Ele nu consolideazã deloc încrederea în sistemul politic. Publicitatea negativãnu poate descuraja electorii unui candidat care este atacat. De aceea, descurajarea electoratuluiinstabil al adversarului nu poate fi un obiectiv în utilizarea campaniei negative. În acelaºi timp,publicitatea negativã nu dezorienteazã publicul în legãturã cu ambii candidaþi, aºa cum s-arputea crede. Faptul cã un candidat a apelat la campania negativã nu poate însã determina oa-menii sã îl dezaprobe pe cel care atacã. Conþinutul unui atac nu determinã obligatoriu oameniisã îl condamne pe cel care l-a realizat.

În sfârºit, campania negativã poate submina legitimitatea întregului proces electoral. Dinîntregul spectacol al luptei deschise publicul înþelege cã politicienii sunt cinici, corupþi, incom-petenþi, nedemni de încredere. Din aceastã perspectivã, campania negativã îi demobilizeazã celmai mult pe aceia care au cele mai slabe legãturi cu procesul electoral – pe nehotãrâþi ºi pe ceislab informaþi (în general). Electoratul stabil este, în general, imun la mesajele opoziþiei, oricarear fi acestea.

Motivul principal pentru susþinerea unei astfel de campanii este unul psihologic. Reacþiaemoþionalã este fundamentalã într-o campanie negativã. Scopul final îl reprezintã atacareatiming-ului. Campania negativã îl enerveazã pe adversar. Acesta simte nevoia unei reacþii ºiîn felul acesta se pot obþine douã avantaje: devierea contracandidatului de la discursul iniþialºi popularizarea, prin intermediul sãu, a atacului. Într-o campanie electoralã este foarte impor-tantã stãpânirea de sine. Cine dã dovadã de iritare, cine încearcã sã se dezvinovãþeascã ºirãspunde atacurilor pierde puncte ºi timp. O campanie negativã mizeazã ºi pe faptul cã lângã



candidat existã familia ºi prietenii. În cazul în care candidatul nu reacþioneazã la un atac, eposibil ca familia sã reacþioneze ºi sã facã, astfel, presiuni asupra sa, determinându-l sãgreºeascã reacþionând. Presiunea care se instaleazã în jurul acestuia este foarte importantã.Este esenþialã enervarea lui ºi nu a echipei sale. Între candidat ºi echipa sa trebuie sã existemaximã încredere. În momentul în care acesta simte cã echipa „nu-l apãrã“, el riscã sã facãgreºeli: ori gândeºte singur, ori schimbã echipa. De aceea, se urmãreºte adesea ruperea încre-derii dintre candidat ºi echipa sa.

Al doilea motiv pentru care se fac campanii negative îl reprezintã posibilitatea rãmâneriiîn atenþia publicului pe o perioadã mai îndelungatã. O campanie negativã este întemeiatã întot-deauna pe bârfã, nu pe doctrine. Ea e fãcutã speculându-se subiecte precum: amante, afacerimurdare, corupþie, lucruri care þin de lumea interlopã. Acestea pot deveni subiecte de bârfã,ele se pot povesti uºor ºi genereazã mereu alte poveºti. E necesar sã se povesteascã mult, iaracest lucru se poate întâmpla doar pe marginea unor anumite subiecte. În momentul în care uncandidat aflã cã se bârfeºte pe seama lui, se vede pus în faþa obligaþiei de a rezolva problema,deviind astfel de la parcursul pe care ºi-l propusese iniþial.

Al treilea motiv pentru care se fac campanii negative îl reprezintã posibilitatea de a reducecredibilitatea adversarului. Sunt atacate moralitatea candidatului, profesionalismul sãu, chiardreptul sãu de a vorbi. Se induce ideea cã el vorbeºte, dar, de fapt, nu are acest drept. Aceste„ansambluri“ se fac cu scopul de a mãcina posibilitatea adversarului de a rezista. Este ca un felde „artilerie“ care pregãteºte apariþia „infanteriei“. Cine porneºte la timp artileria, adicã îna-intea celuilalt, nu-i mai lasã acestuia timp sã atace, ci doar sã se apere. În felul acesta se potcâºtiga puncte pe un anumit teren.

Al patrulea motiv este dorinþa de rãzbunare. Din pãcate, mulþi politicieni au ºi asemeneaintenþii. Existã riscul, evident, ca în cazul atacului direct sã se piardã puncte.

Clasificarea campaniilor negative

Existã campanii negative asumate ºi campanii negative anonime. Esenþiale în ambele tipuride campanie sunt douã lucruri: securitatea informaþiei ºi securitatea tehnicilor de declanºare.Am arãtat deja caracteristicile celor asumate. Cele anonime pot fi:

– împotriva adversarului;– împotriva propriului candidat;– împotriva altcuiva.Când se fac campanii împotriva propriului candidat, se publicã lucruri atât de odioase,

încât se obþine doar o reacþie de dezgust ºi de neîncredere faþã de adversarii bãnuiþi de a fipus la cale acele dezvãluiri. Atunci când se foloseºte o campanie de auto-atac, este bine caacel candidat sã nu fie informat despre asta. De ea trebuie sã ºtie doar cineva mai mic în ierarhiedecât el. În felul acesta, reacþiile lui sunt mai credibile. Trebuie pãstrat „un as în mânecã“, ostategie de rezervã pentru calmarea candidatului. Altfel, în cazul în care acesta îºi schimbãbrusc atitudinea, intervine spaima, iar ea genereazã sentimentul cã acel candidat nu mai trebuievotat. Existã ºi riscul ca o campanie negativã de auto-atac sã fie speculatã de cãtre adversari.În România, atacul la adresa pãrinþilor este considerat odios ºi are efecte inverse. În loc sãprovoace indignare, el stârneºte simpatie faþã de cel incriminat. Nu sunt acceptate soluþiileradicale ºi injuriile directe. Subiectele trebuie alese cu grijã, pentru cã „mersul prea departe“,deºi necesar, poate fi riscant. Existã o mãsurã a bunului simþ la români, care nu trebuie depãºitã.



Metode de contracarare a atacurilor

Teoretic, existã o tehnicã prin care sunt ignorate campaniile negative. Însã în practicã acestlucru nu este mereu posibil. Sunt momente când e util sã nu se riposteze. În cazul în care adversarulnu mai are pregãtitã o continuare a atacului, fãrã o ripostã conflictul se încheie de la sine.

Cea mai simplã metodã o reprezintã exprimarea mâhnirii candidatului faþã de atacul asupralui. O atitudine vehementã a acestuia nu este de nici un folos. Dezminþirea e mult mai puþinascultatã decât afirmarea. Aceastã atitudine este cea mai potrivitã în cazul unui atac de joasãspeþã. În alte cazuri pot fi folosite cartea asumãrii ºi cartea complicizãrii. Se merge pe com-plicitatea publicului: „cine n-a pãcãtuit, sã ridice piatra“. Nu se afirmã direct vinovãþia, ci semerge pe ideea cã: „dar cine n-a greºit ºi în fond ºi la urma urmei, de ce sã fie importantã aceastãchestiune, când existã altele cu mult mai importante?“.

O altã metodã este de a rãspunde la atac cu o acuzã mai gravã. Confruntarea directã, faþãîn faþã a candidaþilor este de dorit atunci când candidatul este „curat“. Statisticile aratã cã dupãcinci zile de la difuzarea unei emisiuni se mai reþin doar tonul discuþiilor ºi senzaþiile din timpulacesteia: dacã s-au certat, dacã s-au înþeles, dacã au fost agresivi etc. Nimeni nu face corelaþii,analize. De aceea, este bine sã îl ducem pe candidat doar în emisiuni în care jurnalistul estede acord cu el. Singura datã când omul politic poate câºtiga este atunci când se luptã cu un altom politic, nu cu jurnaliºtii ºi nici cu publicul. Într-o confruntare dintre un om politic ºi unjurnalist, de cele mai multe ori pierde omul politic. Acesta are niºte limite între care se poateexprima, are de apãrat procente. Jurnalistul nu are nimic de apãrat ºi are avantajul exprimãriilibere, considerându-se cã punctul sãu de vedere este cel al cetãþeanului de rând. Emisiunileîn care publicul are posibilitatea sã intervinã în direct trebuie evitate. Ele pot fi foarte pericu-loase pentru candidat, datoritã întrebãrilor imprevizibile.

Atacurile pot fi:– frontale: afirmaþii în spoturi; se rãspunde prin imagini secundare;– prin aluzie, sugestie (simboluri); ºi la acestea trebuie reacþii pregãtite dinainte.Posibilitãþile de reacþie la atacuri, în campanie, sunt:– rãspunsul la acuzaþii, prin schimbarea temei de discuþie;– contraatacul pe aceeaºi temã sau pe o altã problemã, de un interes superior pentru electorat;– subminarea credibilitãþii adversarului;– evitarea întrebãrilor frontale;– rãspunsul cu imagini secundare la atacurile frontale din spoturi;– reacþii punctuale pregãtite din timp contra unor posibile atacuri fãcute prin sugestii sau aluzii.Se construiesc variante pozitive de rezervã, pentru a preveni efectele unor atacuri asupra

campaniei pozitive. Se realizeazã mesaje de rezervã. De asemenea, se pregãtesc mesaje falsepentru „piaþã“, nu mult diferite de mesajul principal. Scopul este acela de a deturna atacurileprincipale. Ca variantã de campanie negativã indirectã se poate identifica un „candidat-câine“,prieten, pentru a-l ataca fãrã limite pe adversar. Responsabilitatea în echipa de campanie trebuieîmpãrþitã, deoarece pe de o parte se realizeazã campania propriului candidat, fãrã contact directcu campaniile negative adverse, pe de altã parte, se supervizeazã campaniile celorlalþi ºi sedau rãspunsuri, în afara mesajului pozitiv.

Campaniile electorale reprezintã elementul central ºi cel mai vizibil al spectacolului politic.Ca atare, ele sunt ºi vor rãmâne încã multã vreme obiectul principal de activitate al consultanþilor



de marketing electoral, chiar dacã a devenit evidentã tendinþa actorilor politici de a desfãºuraactivitãþi sau de a lansa mesaje de tip electoral ºi în perioadele dintre campanii. La fel ca ºiintensificarea luptei politice, permanentizarea campaniei electorale ascunde riscul obosirii elec-toratului. Totuºi, caracterul dinamic al activitãþilor electorale se va accentua. În faþa acesteiperspective, consultanþii ºi/sau specialiºtii în domeniu trebuie sã-ºi adapteze tehnicile astfelîncât sã ofere atât actorilor politici, cât ºi publicului soluþii care sã fie adecvate contextuluisocial ºi politic. Din acest punct de vedere, tipologiile prezentate mai sus trebuie vãzute maicurând ca repere, ºi nu ca limite rigide sau ca recomandãri scolastice.

3.4. Mesajul electoral

Acest subcapitol are drept scop prezentarea unuia dintre elementele cele mai importante aleunei campanii: mesajul electoral. Indiferent cã acesta este transmis prin viu grai în discursuriledin timpul apariþiilor publice, sau prin intermediul mass media, el constituie unul dintre piloniide rezistenþã în jurul cãrora se organizeazã campania. În prima parte vom descrie caracteristicileunui mesaj ºi care sunt tipurile de mesaje pe care le putem întâlni într-o campanie. Vom vedeaapoi care sunt greºelile cel mai des întâlnite în construirea unui mesaj, iar în final vom arãta dece sunt necesari purtãtorii secunzi de mesaj ºi cine pot fi aceºtia.

Caracteristicile unui mesaj electoral

Mesajul trebuie sã fie o chintesenþã a programului politic, economic, social etc., ºi, în acelaºitimp, trebuie sã fie atractiv, uºor de reþinut, convingãtor, coerent. Mesajul general al uneicampanii electorale este constituit din totalitatea mesajelor punctuale, pozitive sau negative,pe care candidatul (partid sau individ) le transmite. Pentru construirea lui, se porneºte atât dela programele partidului, cât ºi de la agenda populaþiei. Agenda populaþiei defineºte proble-mele pentru care majoritatea aºteaptã rezolvarea, dar ºi pericolele de care se teme. Aceste peri-cole, adunate într-o formã coerentã, dau chipul duºmanului colectiv. Într-o competiþie electoralãva ieºi învingãtor cel care va fi creditat cu cea mai mare ºansã de a învinge duºmanul colectiv,cu condiþia ca duºmanul colectiv sã fie corect identificat de candidat (individ sau partid). Agendapopulaþiei se poate afla cu ajutorul sondajelor de opinie. Pe baza rezultatelor acestora, candidaþiipot afla care sunt problemele importante pentru cetãþenii dintr-o anumitã zonã ºi la un anumitmoment. În acest fel, îºi pot construi mesaje cât mai eficiente, care sã ofere soluþii la problemelearzãtoare ale momentului. Deosebirile dintre mesajele candidaþilor se datoreazã uneori ºi identi-ficãrii ºi interpretãrii diferite a rezultatelor. Mai mult decât atât, nu toþi candidaþii îºi pot permitesã comande sondaje de opinie. Ele sunt foarte costisitoare ºi sunt fãcute, de regulã, de partideleputernice ºi de candidaþii la preºedinþie. Pe lângã posibilitatea de a afla care sunt temele deinteres ale cetãþenilor ºi agenda de probleme a electoratului, sondajele mai indicã ºi opiniilealegãtorilor, intenþiile lor de vot, comportamentul lor electoral.

A folosi datele din sondajele de opinie pentru a construi mesaje punctuale ºi eficiente este,fãrã doar ºi poate, un lucru bun ºi recomandabil. Nu acelaºi lucru se poate spune despre folosirealor în exces, despre bazarea, în exclusivitate, pe aceste date. În acest sens, a rãmas celebrã re-marca preºedintelui american Harry Truman din anul 1954, primul an în care sondajele au jucatun rol esenþial în campaniile electorale:



Mã întreb oare Moise ce ar fi fãcut dacã ar fi avut posibilitatea sã organizeze un sondaj de opinie înEgipt? Ce ar mai fi predicat Isus Hristos dacã ºi-ar fi cules datele despre Israel cu ajutorul unui sondaj deopinie? Ce s-ar fi ales de luteranism dacã Martin Luther ar fi fãcut mai întâi un sondaj ºi abia apoi o reformãreligioasã? Sondajele sunt necesare, dar nu ºi suficiente. Dincolo de opiniile momentului, importanþi suntliderii momentului. Conducãtorii – oamenii de caracter, puternici, cu viziune ºi credinþã în bine ºi în viitor– ei marcheazã epoci, scriu istorie ºi fac lumea un loc mai bun.7

Sunt mulþi cei care sunt de acord cu aceste consideraþii: sondajele îl pot ajuta pe un candidatsã afle ce vor oamenii sã audã, însã nu ele trebuie sã impunã tonul ºi abordarea mesajelor. Acesteatrebuie sã depindã de ideile politice ale candidatului, de personalitatea sa, de stilul sãu.

Într-o campanie electoralã, diferenþa depinde, însã, ºi de alþi factori. Ceea ce conteazã, înprimul rând, este credibilitatea emitentului unui mesaj. În al doilea rând, importantã este ºi ale-gerea corespunzãtoare a tipului de mesaj pentru un anume grup electoral omogen. Un mesajcredibil trebuie sã porneascã de la un personaj credibil ºi trebuie sã poatã sã-i fie atribuit. Seºtie de ani de zile cã în spatele liderilor politici stau echipe de marketing politic, autori de dis-cursuri (copywriters), regizori, specialiºti în relaþia cu presa (media planners). Se ºtie cã eiredacteazã mesajele politice, scriu discursurile ºi pregãtesc apariþiile publice. Vom discuta într-uncapitol separat componenþa echipei de campanie ºi responsabilitãþile fiecãrui membru.

Ideal este ca, indiferent cine a scris textul mesajului, acesta sã fie perfect atribuibil celuicare-l rosteºte: omul politic. Datoria unui autor de discursuri nu constã numai în a ºti cum sãconstruiascã un mesaj bun, cu un impact important asupra maselor electorale, ci ºi în a construiacest mesaj astfel încât, pentru cei care-l aud rostit de omul politic, sã fie evident cã îi aparþine.De aceea, adaptarea mesajului la electorat este primul pas al unei construcþii eficiente de mesaj.

Mesajul – oricât de inteligent, abil ºi subtil ar fi el construit – trebuie sã reflecte doar reali-tatea politicã a celui care-l emite. Nu este indicat, de dragul unei ipotetice performanþe înalegeri, sã se introducã în discursul unui candidat de dreapta mesaje de stânga, doar fiindcãaºteptarea popularã o cere. Aceste procedee nu sunt numai neprofesioniste, ci ºi neproductive,deoarece, aºa cum am afirmat anterior, esenþial pentru succesul unui mesaj este credibilitateaacestuia. Schimbãrile de poziþie, navigarea dintr-un orizont ideologic în altul, modificareaatitudinii electorale nu aduc voturi, ci, din contrã, scad credibilitatea respectivei entitãþi politice– individ sau partid.

O campanie electoralã are un numãr finit de mesaje importante, mesaje care pot determinaun câºtig de voturi. Ele pot fi pozitive sau negative, generale sau punctuale, însã important e ºiritmul lor de lansare. Acest ritm este decisiv pentru atingerea unui cât mai mare randament elec-toral. Într-o campanie lungã de 45 de zile (sau de 60 de zile, cum au fost alegerile generale ºiprezidenþiale din anii ’90), o distribuire ineficientã a mesajelor poate duce, la un moment dat,la crearea unei aglomeraþii de mesaje pe anumite segmente ºi la perioade de trenare a cam-paniei în alte momente. Toate acestea contribuie la scãderea gradului de interes al alegãtorilorpentru competiþia electoralã, în general. Þinând seama de faptul cã o campanie electoralã tre-buie conceputã ca un tot unitar, ºi cã mesajele trebuie sã decurgã logic unul din celãlalt, sau trebuiesã fie construite în jurul unui trunchi comun, ritmul de lansare a mesajelor trebuie sã se supunãºi acestei construcþii a campaniei. Dacã partidul pentru care este construitã campania este un partidde dreapta, cu un mesaj puternic direcþionat spre autoritate, nu se va începe campania cu mesajedirecþionate spre agriculturã sau protecþie socialã.



Greºeli în construcþia de mesaj

Una dintre principalele caracteristici ale campaniilor electorale din România de pânã acuma fost cã toate partidele au spus, în principiu, cam acelaºi lucru. Cu mici excepþii, care atingdiverse extreme, mesajul central al oricãrui partid din România din ultimul deceniu al secoluluiXX s-a referit la reformã ºi tranziþie, la integrare europeanã ºi euroatlanticã, la privatizare ºi lainstaurarea economiei de piaþã, la respectarea drepturilor omului ºi la lupta împotriva infrac-þionalitãþii, la creºterea autoritãþii instituþiilor de stat ºi la protejarea cetãþeanului, la creºtereanivelului de trai ºi la combaterea corupþiei. Experienþa româneascã a dovedit cã necoordonareamesajelor transmise pe parcursul unei campanii electorale este dãunãtoare. Excesele verbaleale unor purtãtori secunzi de imagine sau ale unor lideri locali au dãunat imaginii globale a cam-paniei partidului respectiv.

O greºealã des întâlnitã în comunicarea politicã din România a fost mesajul la nivel naþional,cu atingerea tuturor categoriilor electorale. Cu câteva excepþii, acest demers a fost sortit eºe-cului. Cine vrea sã atingã tot electoratul, are mari ºanse sã nu atingã pe nimeni. Temele de interesale unui alegãtor din spaþiul rural, zonã necooperativizatã, specializat în cultivarea pomilor fruc-tiferi, sunt cu totul altele faþã de cele ale unui student al unei facultãþi de informaticã, nãscutºi crescut în Bucureºti. Lupta împotriva infracþionalitãþii, de exemplu, este o temã generalã.Opinia publicã, în marea ei majoritate, este de acord cã aceastã luptã este fundamentalã, cãeste o necesitate. Sondajele de opinie indicã faptul cã un important procent dintre români resimtnegativ creºterea infracþionalitãþii. De aici, însã, pânã la a face din aceasta o temã electoralãde succes este o cale lungã. Fiindcã, de fapt, deºi foarte mulþi oameni sunt de acord cu aceastãluptã, nu sunt mulþi cei care ar vota pur ºi simplu un partid sau un candidat doar pentru cãanunþã cã are de gând sã o poarte. Principalul motiv pentru care numãrul de voturi ar fi mic,deºi interesul este mare, este dat de netransmiterea unor mesaje diferite în funcþie de diverselegrupuri omogene din punct de vedere electoral.

Identificarea eronatã a temelor de interes pentru alegãtori este o altã greºealã. În fiecaremoment, fiecare individ dintr-o comunitate are o agendã proprie de probleme. Însumareaacestora la nivelul unei comunitãþi genereazã agenda de probleme a acelei comunitãþi. Proble-mele trebuie rezolvate ºi cel ce pare a fi cel mai în mãsurã sã le soluþioneze devine lider saureprezentant. Programele partidelor ºi ale candidaþilor la funcþii alese în stat trebuie sã ia în calculproblemele existente în agendele naþionale sau locale ºi sã încerce sã gãseascã soluþii pentruele. Rezolvãrile trebuie sã fie clare ºi expuse amãnunþit. Din aceste programe, trebuie selec-þionate punctele care constituie mesajul omului politic.

Exemple clare de astfel de identificãri greºite le reprezintã campania antimonarhicã a PDSR,din anul 1996, ºi campania dusã de Emil Constantinescu ºi de guvernul de coaliþie CDR-PD-UDMR împotriva lui Ion Iliescu ºi a PDSR în afacerile „firul roºu“ ºi Costea, în anul 2000.La momentul în care a început atacul pe ideea „firului roºu“ cu Moscova, principalele problemeale românilor erau în primul rând de naturã economicã, se refereau la scãderea nivelului detrai, la nestãpânirea inflaþiei, la diversele eºecuri ale guvernului, la creºterea ºomajului. Puterea,consideratã de cetãþeni vinovatã de existenþa ºi de nerezolvarea acestor probleme, a introdusîn dezbaterea publicã tema unei posibile tentative a lui Ion Iliescu de a stabili o linie telefonicãdirectã cu Moscova, în 1995. Deºi Ion Iliescu nu a avut o reacþie inteligentã la respectiva acu-zaþie, deºi PDSR s-a contrazis în comunicate, totuºi, în sondaje, PDSR ºi Ion Iliescu nu au



scãzut. Motivul este simplu. Cei care îl creditau pe Ion Iliescu o fãceau fiind convinºi cã varezolva ceea ce ei considerau cã este duºmanul colectiv al momentului, „sãrãcia“ sau „sãrãciaprovocatã de actuala putere“. Faptul cã Ion Iliescu ar fi vrut sau nu sã vorbeascã cu Moscovape un fir direct nu afecta deloc ideea conform cãreia el ar putea stopa declinul economic. Înacelaºi timp, adversarii lui Iliescu erau convinºi de mult timp cã el are ceva legãturi cu Moscovaºi, tocmai de aceea, nu l-au votat ºi nici nu-l vor vota. În schimb pentru nehotãrâþi, afectaþievident de aceeaºi agendã de probleme, faptul cã puterea, consideratã vinovatã de aceste pro-bleme, în loc sã le rezolve, îl acuza pe Ion Iliescu de fire roºii, a fost suficient pentru a maicreºte cu câteva procente rezultatul PDSR. Acelaºi scenariu l-a avut ºi afacerea Costea. Niciea nu atingea în nici un fel agenda preocupãrilor populaþiei. Se poate considera cã Emil Con-stantinescu ºi aliaþii sãi au identificat greºit chipul duºmanului colectiv, ºi de aceea campanialor a eºuat.

O greºealã o constituie organizarea de apariþii publice în momente în care electoratul îºidoreºte sã vadã altceva. A fost des utilizatã de politicienii români tehnica de a apãrea în prim-plan ºi a vorbi la diverse momente cu mare audienþã, sau care presupun mari sãrbãtori populare– victorii ale unor echipe româneºti, finale de competiþii naþionale, dar ºi sãrbãtori popularesau emisiuni cu un public foarte larg. Deºi respectiva baie de mulþime pare a fi un succes, defapt, impresia generalã nu este pozitivã, fiindcã cetãþeanul poate fi, ºi în general este, deranjatde intruziunea politicului acolo unde nu îi este locul. Un exemplu în acest sens a fost înre-gimentarea politicã din primãvara lui 2004 a lui Anghel Iordãnescu, pe atunci antrenor al echipeinaþionale de fotbal a României, ºi, mai mult decât atât, plasarea acestuia pe locul doi pe listacandidaþilor PSD pentru Senat în judeþul Ilfov. Mesajul implict era cã „PSD este o echipã desucces, la care aderã personalitãþi de prestigiu“. Din pãcate, eºecurile echipei naþionalei de fotbalau fãcut imposibilã obþinerea unor beneficii electorale. Mai mult, presa favorabilã opoziþiei arãsturnat mesajul într-unul de tipul: „PSD este o umbrelã pentru incompetenþi“, iar eºecul echipeinaþionale a fost pus pe seama sprijinului politic pe care PSD îl dãdea antrenorului Iordãnescu.

Purtãtorii secunzi de mesaj

Fiecare candidat are un anumit numãr de mesaje pe care îºi propune sã le transmitã unoranumite categorii electorale, de-a lungul campaniei. Resursele de timp fiind atât de limitate,iar complexitatea campaniilor dobândind o asemenea anvergurã, un candidat nu poate acoperide unul singur toate zonele electorale, nu poate fi în mai multe locuri în acelaºi timp. Astfel,prezenþa purtãtorilor secunzi de mesaj este esenþialã. Selecþia lor se face cu o mare atenþie, pebaza unor criterii clare.

În primul rând, se evalueazã capacitatea lor de a fi purtãtori de mesaj. Nu oricine poate fiun bun purtãtor de mesaj. El trebuie sã aibã, pe lângã resurse electorale adecvate (un grad marede încredere, notorietate ºi vizibilitate, un trecut politic cât mai curat ºi un bun „portret media“),carismã ºi abilitãþi de comunicare. Mai mult, el trebuie sã fie uºor identificabil ca fãcând partedin tabãra unui candidat anume. Cel mai adesea, purtãtorii de mesaj sunt membrii de partid(aflaþi în funcþii de conducere mai mult sau mai puþin importante), care candideazã (sau nu)pentru funcþii la nivel naþional sau local. În statele occidentale, în general, ºi în SUA, în special,purtãtori de mesaj mai pot fi ºi rudele candidatului (soþia, copiii, pãrinþii). În România, acestlucru nu se bucurã de o prea mare apreciere ºi popularitate, datoritã, în primul rând, memoriei



recente a consecinþelor nefaste ale implicãrii Elenei ºi a lui Nicu Ceauºescu în politica ultimilorani ai regimului comunist. De aceea, hotãrârea ca un membru de familie sã fie purtãtor demesaj trebuie sã fie luatã cu mare prudenþã. De exemplu, pânã în anul 2000, preºedinþii Româ-niei au evitat expunerea membrilor de familie în spaþiul public. În mandatul 2000-2004, DanaNãstase, soþia lui Adrian Nãstase, prim-ministru la acea vreme, s-a lansat în acþiuni publicecu scopuri caritabile, fãrã a interfera însã cu domeniul politic. Mai mult, trebuie sã remarcãmfaptul cã, dupã anul 2000, rubricile mondene ale diverselor ziare ºi reviste, sau chiar publicaþiispecializate, au adus în atenþia cititorilor o avalanºã de informaþii despre aspecte mai multsau mai puþin publice din viaþa de familie a politicienilor români. Putem considera acest lucruca un semnal al unei apropieri (realizate deocamdatã doar de mass media) a modelului politicromânesc de cel occidental. Putem anticipa cã într-un viitor foarte apropiat, membrii de familieai politicienilor vor fi mult mai folosiþi drept purtãtori secunzi de mesaj în România.

În al doilea rând, purtãtorii secunzi de mesaj trebuie sã fie credibili pentru categoria de elec-torat cãreia i se adreseazã. Cu cât e mai convingãtor purtãtorul de mesaj, cu atât mai puternicºi mai credibil va deveni mesajul. Trebuie identificate mai întâi conexiunile posibile ale purtã-torului de mesaj cu publicul, sau, eventual, create puncte comune.

Se poate spune cã, într-o oarecare mãsurã, un purtãtor de mesaj are un handicap încã dinstart: el nu este candidatul, el doar vorbeºte în numele lui. Nu pe el vor sã-l audã alegãtorii, cipe candidat. În lipsa acestuia, ei trebuie convinºi sã accepte pe cel care îi þine locul. Prin urmare,important este ca el sã fie perceput ca fiind cel mai bun reprezentant al candidatului. Esteesenþial sã nu se creeze impresia cã acei alegãtori nu sunt destul de importanþi ca sã meriteefortul candidatului de a veni personal sã se întâlneascã cu ei. Fiecare categorie de alegãtoritrebuie sã aibã impresia cã e cea mai importantã pentru acel candidat, cã problemele ei suntprioritatea lui numãrul unu, ºi cã el îºi dã tot interesul sã ofere soluþiile dorite de aceºtia. Nimeninu vrea sã audã cã un candidat favorizeazã anumite categorii în dauna altora, ducându-se numaiîn anumite locuri ºi trimiþându-ºi reprezentanþi în altele. Singurul motiv care poate fi acceptateste lipsa de timp a candidatului pentru a se întâlni cu toatã lumea. De aceea, trebuie spuscât mai clar de ce uneori alegãtorii se pot întâlni numai cu purtãtorii secunzi de mesaj, nu ºicu cel principal.

Pe lângã dezavantaje, a fi purtãtor de mesaj are ºi avantaje. În primul rând, existã posibi-litatea transferului de simpatie (de preferat în ambele sensuri: de la purtãtor principal la purtãtorsecundar, ºi invers), deci a creºterii potenþiale a numãrului de voturi pentru ambii. Uneori,un purtãtor secund de mesaj poate avea mai multã carismã ºi abilitãþi de comunicare mai bunedecât purtãtorul principal. În acest caz, beneficiul e de partea candidatului. Existã însã ºi risculca purtãtorul secund de imagine sã facã afirmaþii hazardate, care nu coincid cu mesajul iniþial,sau sã aibã un comportament nepotrivit. Astfel, aºa cum se poate face transfer de simpatie,la fel de bine se poate face ºi un transfer de antipatie.

În situaþii critice, purtãtorul secund de mesaj poate fi chestionat imperativ de cãtre alegãtoriasupra mandatului pe care îl deþine din partea candidatului, adicã în ce mãsurã el poate avansapromisiuni în numele candidatului sau poate prelua solicitãri din partea electoratului. Apar,deci, douã posibilitãþi: fie purtãtorul secund îºi asumã prerogativele candidatului, fie se delimi-teazã de acesta. În momentul desemnãrii unor purtãtori secunzi de mesaj, echipa de campanietrebuie sã aibã în vedere situaþia de mai sus (decizia de a se acorda sau nu mandatul de repre-zentare fiind una politicã). Dacã purtãtorul secund de mesaj îºi asumã integral prerogativele



candidatului, efectul asupra publicului este net pozitiv, dar, în acelaºi timp, apare o estomparea imaginii candidatului în favoarea secundului. Dacã acesta se delimiteazã de candidat, efectulasupra publicului este neutru sau negativ, imaginea ºi autoritatea sa se diminueazã considerabil,iar imaginea candidatului suferã ºi ea, dar într-o mai micã mãsurã (pentru cã ºi-a ales colaboratoriincompetenþi). Este de dorit ca astfel de situaþii sã nu aparã. În mãsura în care acest lucru esteposibil, este bine un candidat sã includã în traseul sãu electoral ºi astfel de zone cu probleme,iar unde nu este posibil, sã se accentueze prin toate mijloacele disponibilitatea sa de a rezolvaacele probleme ºi intenþia de a ajunge personal cât mai curând la faþa locului.

În concluzie, un purtãtor secund de mesaj poate ajuta un candidat, dar îl ºi poate încurca.Îl poate ajuta transmiþând corect ºi eficient mesajul ºi contribuind, astfel, la creºterea graduluide încredere, vizibilitate ºi notorietate. Calitãþile sale ºi capitalul de încredere de care se bucurãsunt puse în slujba cauzei acelui candidat, ºi, prin alãturarea forþelor, ambii au de câºtigat.La fel, îl ºi poate încurca, dacã nu îºi face datoria cum trebuie sau dacã are probleme de imagineºi probleme de credibilitate. Indiferent de avantaje sau dezavantaje, purtãtorii secunzi de mesajsunt absolut necesari într-o campanie electoralã care doreºte sã aibã ºanse reale de câºtig. Eitrebuie sã fie selecþionaþi cu atenþie ºi coordonaþi eficient pentru a fi acoperite zone geograficeºi categorii electorale cât mai mari.

3.5. Imaginea publicã ºi portretul media

Unul dintre punctele de pornire în elaborarea unei campanii electorale (sau de comunicareinstituþionalã) este analiza de imagine. Orice actor politic, fie cã este o persoanã sau un partid,este prezent în reprezentãrile publicului sub forma unei imagini care poate fi descrisã printr-o colecþie de atribute. De obicei, aceastã cercetare se realizeazã printr-un sondaj, iar atributelesunt enunþate în chestionar. Atributele care sunt apreciate ca adevãrate, pentru un anumit ompolitic, de peste 90% din subiecþii chestionaþi constituie nucleul dur al imaginii respectivuluiom politic. Cele care sunt apreciate ca adevãrate de peste 50% dintre subiecþi constituie peri-feria imaginii acestuia. Atributele nucleului dur, împreunã cu cele ale periferiei constituie struc-tura reprezentãrii reale, la un moment dat, a imaginii omului politic. Fireºte, atributele caresunt considerate adevãrate de mai puþin de 50% dintre cei chestionaþi sunt nerelevante pentruimaginea respectivului actor politic.

În paralel, cercetarea urmãreºte determinarea atributelor imaginii ideale a persoanei consi-derate de cãtre public ca fiind potrivitã pentru o anumitã funcþie. ªi aici se determinã un numãrde atribute care constituie nucleul dur ºi altele care constituie periferia imaginii ideale. Compa-raþia între cele douã reprezentãri (cea realã ºi cea idealã) indicã acþiunile care trebuie întreprinsepentru corectarea imaginii reale în sensul apropierii ei de imaginea idealã. Fireºte, aceste acþiunidiferã în funcþie de caz, dar existã cel puþin douã reguli care trebuie respectate.

Prima regulã este aceea cã eliminarea unui atribut (nu obligatoriu negativ) din nucleul dural reprezentãrii nu se poate face decât în timp. De exemplu, un om politic nu poate fi credibildacã, peste noapte, trece de la un discurs liberal la unul socialist. De obicei, eliminarea trebuiefãcutã în etape. Mai întâi, atributul neconvenabil se transferã din nucleul dur în periferie ºi abiaapoi, în a doua etapã, este eliminat.

A doua regulã este aceea cã introducerea sau eliminarea unui atribut din structura reprezen-tãrilor necesitã scoaterea, respectiv introducerea, unui alt atribut. Introducerea sau eliminarea



unor atribute din reprezentãrile de imagine se realizeazã practic printr-un set concertat de acþi-uni publice în care omul politic se poziþioneazã în situaþii care sã-l asocieze cu (sau sã-l distan-þeze de) un anumit atribut. În aceste acþiuni, prezenþa ºi atitudinea mass media sunt esenþiale.Dacã media nu relateazã despre acþiuni, e ca ºi cum acestea nu ar fi avut loc.

Dincolo de aceste reprezentãri de imagine, putem vorbi ºi despre portretul media al unuiactor politic. Acesta este constituit prin suprapunerea, în timp, a tuturor relatãrilor din mediadespre actorul politic respectiv. Este foarte important sã subliniem cã, la construcþia unui portretmedia, sunt necesare, în primul rând, relatãri valorizante. Nu se poate construi un portret mediadoar din ºtiri neutre. (ªtirile neutre sunt valorizate de fiecare dintre receptori în mod diferit.)Relatãrile valorizante pot fi comentarii, interpretãri, dezbateri, dar ºi manevre tehnice, de exem-plu folosirea deliberatã a unui unghi de filmare care sã avantajeze sau sã dezavantajeze unactor politic, sau, pur ºi simplu, „tãieturile“ care se fac la montajul unei declaraþii televizate.

În mod analog cu reprezentãrile imaginii, ºi la portretul media putem distinge un nucleu dur– alcãtuit din atributele care apar cel mai frecvent în relatãrile media – ºi o periferie. În esenþã,diferenþa dintre imaginea publicã ºi portretul media ale unui actor politic este similarã diferenþeiîntre agenda publicã ºi agenda media, aºa cum sunt ele definite în teoria agenda setting.8

Din punctul de vedere al marketingului politic, conceptul de portret media are relevanþãîn cadrul unui mecanism democratic echilibrat. Într-un asemenea sistem, un actor politic îºiconstruieºte notorietatea ºi credibilitatea, în primã instanþã, prin intermediul media. Abia cândajunge la un anumit nivel al notorietãþii ºi ierarhiei politice, comunicarea directã cu publiculdevine semnificativã în raport cu comunicarea mediaticã. Abia în acel moment, omul politic,devenit lider, participã la mitinguri, face „bãi de mulþime“, întreprinde turnee ºi are contactedirecte cu formatori de opinie, adicã are acces la surse semnificative de comunicare nemediatã.În condiþiile unui sistem politic neechilibrat, aflat în crizã sau în tranziþie, comunicarea directãa actorului politic poate prevala în raport cu comunicarea mediatã (sau, cel puþin, cu acea partevalorizantã, de evaluare ºi comentariu, din mass media). În aceste condiþii, portretul media seconstruieºte mai târziu, când deja existã o imagine suficient de bine structuratã în percepþiapublicului larg.

Sã dãm ºi câteva exemple. În momentul în care a fost numit prim-ministru, Nicolae Vãcãroiuera, practic, un necunoscut. Imaginea lui s-a format exclusiv pe baza portretului media (construitde o presã în care relatãrile valorizante abundau), care a fost, ºi încã este, dominat de atributenegative. Specificul activitãþii lui Nicolae Vãcãroiu (mai degrabã birocrat decât activist politic)nu i-a permis sã dezvolte contacte directe cu publicul, astfel încât portretul sãu în media, deºivãdit exagerat, se suprapune ºi azi cu imaginea sa publicã. Ion Iliescu, ºi el necunoscut pentrumarele public pânã în 22 decembrie 1989, a apãrut în spaþiul public într-un moment de crizãgravã a societãþii. Chiar dacã notorietatea sa a fost construitã, în primã instanþã, de media, acesteaau avut, în acel moment, relatãri pozitive sau cel mult neutre faþã de actorul politic Ion Iliescu.În primele clipe dupã Revoluþie, oricine era împotriva regimului Ceauºescu era valorizat pozitiv;relatãrile presei (ale televiziunii, în special) nu puteau pozitiva mai mult decât participarea însine la evenimente. Apoi, mitingurile din primele luni ale lui 1990 ºi activismul personajuluiIon Iliescu au constituit surse de comunicare nemediatã ºi au construit o imagine publicã pozi-tivã, care nu a putut fi contrabalansatã ulterior de un portret media preponderent negativ (con-struit în special în urma relatãrilor valorizante despre mineriade).



Un paradox de imagine al politicii româneºti de dupã anul 2000 este cel al baronilor locali.Aceºtia au, la nivel naþional, o imagine construitã exclusiv pe baza portretului media, deci foartenegativã. La nivel local, însã, unde comunicarea directã cu formatorii de opinie prevaleazãasupra celei mediatice, imaginea lor este sensibil mai bunã, dovadã fiind scorurile electoraleobþinute fie individual, fie de cãtre partidele ai cãror lideri locali sunt. (Fireºte, într-o anumitãmãsurã, aceste rezultate se datoreazã ºi poziþiilor de putere ºi unor foarte probabile presiuni,dacã nu chiar fraude, electorale.)

În final, sã subliniem faptul cã, în practicã, portretul media este mai la îndemânã decâtimaginea publicã, el putând fi observat pur ºi simplu printr-o analizã cantitativã ºi calitativãa presei (de multe ori se recurge numai la analiza presei scrise!) pentru care existã metodologiirelativ simple. Prin contrast, pentru studierea imaginii publice sunt necesare cercetãri sociologicecantitative, efectuate pe eºantioane reprezentative.

3.6. Mãsurarea imaginii în contextul politic

În lipsa unor metode structurate de mãsurare a imaginii în marketingul politic, adesea estefolosit sondajul de opinie, care prezintã opþiunea variatelor segmente electorale în diferitemomente ºi destinat în mod special consumului media.9 Analizele statistice sofisticate, spredeosebire de sondajele de opinie, sunt folosite pentru a izola ºi explica dimensiunile strategieicandidatului. Fãrã îndoialã, deciziile importante sunt luate pe baza rezultatelor acestor cercetãri,iar calitatea lor este direct influenþatã de cantitatea de informaþii puse la dispoziþie de factoriide decizie.

Datoritã transformãrii în ultimii ani a procesului electoral într-unul de consum ºi a faptuluicã imaginea a devenit unul dintre cei mai importanþi factori în procesul decizional, necesitateafolosirii unor metode calificate a devenit evidentã. Cercetarea de marketing foloseºte în generalmetode verbale de mãsurare a imaginii unui candidat. Existã cinci metode de mãsurare a ima-ginilor ºi atitudinilor10:

– deducþii bazate pe sentimente, credinþe ºi comportamente ale individului;– deducþii bazate pe observaþii asupra comportamentului deschis;– deducþii bazate pe rãspunsuri la stimuli parþial structuraþi;– deducþii bazate pe succesul atingerii obiectivelor propuse;– deducþii bazate pe reacþiile fiziologice la obiectul atitudinii.În cadrul Universitãþii de Afaceri ºi Economie din Viena a fost dezvoltatã o nouã metodã

de mãsurare a imaginii, una non-verbalã (NVI). Alãturi de stimuli verbali, sunt folosiþi ºi ceivizuali pentru a reflecta diferitele dimensiuni ale imaginii. Aceastã metodã are mai multe avantaje:

– metoda se potriveºte mai bine în cadrul procesului imaginativ de construcþie a imaginii;– nu existã nevoia unei duble translaþii. Pentru a mãsura imaginea unui subiect, un cercetãtor

care foloseºte metoda verbalã transformã atitudinile complexe într-un atribut verbal simplu-dimensionat pentru a contura un chestionar ºi pentru a-l face pe cel intervievat sã atribuie ocalitate unui subiect. Pentru a putea fi folosite în publicitate, aceste atribute trebuie transformatedin nou în imagini. Aceste inconveniente pot fi evitate prin folosirea metodelor non-verbale.

– studiile internaþionale ºi grupurile-þintã internaþionale devin mai importante. Folosirea ima-ginilor nu mai face necesarã o traducere a chestionarelor în diferite limbi, deoarece imaginilepot fi folosite fãrã traducere;



– persoanele chestionate tind sã aibã o anumitã aversiune faþã de întrebãrile neplãcute dinchestionar sau faþã de a da rãspunsuri negative. Imaginile ajutã aceste persoane sã dea rãspun-surile necesare.

– imaginile ajutã, de asemenea, la dezvãluirea unor senzaþii ºi percepþii dificil de redat verbalsau care nu sunt în mod deliberat dezvãluite cercetãtorului;

– implementarea NVI ajutã la formarea unui buchet mai bogat de faþete ale imaginii ºiajutã la distingerea unor diferite tipuri de reacþii;

– imaginile fac mai uºor de observat conotaþia emoþionalã a componentelor imaginii;– imaginile fac interviul mai interesant ºi mai diversificat pentru cel intervievat.

Toate aceste avantaje se rezumã la ideea de bazã conform cãreia o imagine exprimã maimult decât o mie de cuvinte.11 Datoritã faptului cã aceastã metodã este încã nouã, nu este foarteclar care sunt circumstanþele sau produsele cãrora li se potriveºte. Ceea ce este sigur, însã, estefaptul cã procesul de înþelegere a imaginii are nevoie de mai mult timp ºi de mai mulþi banidecât cel verbal. Mai departe, rezultatele metodelor verbale sau non-verbale nu pot fi comparateîn ceea ce priveºte diferitele nivele de abstractizare. Fotografiile folosite trebuie sã fie clareºi distincte. Institutul de Cercetãri de Marketing ºi Publicitate al Universitãþii de Afaceri ºiEconomie din Viena încearcã sã standardizeze metodele NVI ºi în ceea ce priveºte validitatea,încrederea ºi obiectivitatea.

Pentru cã imaginile au la bazã o dimensiune complexã, cercetãtorii din marketingul politicîncearcã sã foloseascã o mare varietate de dimensiuni verbale pentru a contura o imagine înmintea electoratului. Pânã acum, metoda NVI nu a fost folositã pentru mãsurarea imaginiipartidelor politice sau a candidaþilor. Institutul de Publicitate ºi Cercetãri de Marketing a sugeratmai multe proceduri de mãsurare a imaginii partidelor politice sau a candidaþilor.

– dimensiunile care descriu partidele politice ºi candidaþii sunt selectate;– stimulii sunt selectaþi. Primul pas ar fi selectarea stimulilor care sunt capabili sã descrie

un partid sau un candidat, sau sã distingã un partid sau un candidat:– stimuli verbali;– stimuli non-verbali, care se împart, la rândul lor, în stimuli ai imaginii ºi stimuli acustici.– în final, setul de stimuli va fi prezentat respondenþilor;– rezultatul acestui studiu se exprimã în frecvenþe relative. Finalul acestuia va arãta spaþiul

comun al imaginii partidelor politice.S-au strâns, astfel, o serie de atribute folosite pentru a converti dimensiunea imaginilor

unui candidat într-o serie de declaraþii verbale prezente în literatura de specialitate a market-ingului electoral.

Metodele de cercetare de marketing non-verbal deschid o nouã dimensiune în câmpulcercetãrii, inaccesibilã pânã acum. Este un instrument care dã posibilitatea apropierii deconstrucþia complexã a imaginii, necunoscutã pânã acum în ceea ce priveºte imaginea politicã.Combinatã cu metoda verbalã, NVI ajutã la conturarea unui status quo al unui spaþiu alimaginii, mult mai larg ºi mai variat.



3.7. Dezbaterile electorale

Dezbaterile televizate au fost, fãrã îndoialã, sarea ºi piperul campaniilor electorale dinRomânia postdecembristã. Dacã la început dezbaterile oamenilor politici puteau fi vãzute doarîn campania electoralã, dezvoltarea televiziunii, apariþia posturilor de televiziune private ºimoda talk-show-urilor le-a transformat în cel mai redutabil mijloc de promovare. Pot fi reþinuteîn istoria marketingului politic românesc dezbaterile televizate dintre Ion Iliescu, RaduCâmpeanu ºi Ion Raþiu din anul 1990, cele din turul al doilea al alegerilor prezidenþiale din1992 dintre Ion Iliescu ºi Emil Constantinescu, din turul al doilea al alegerilor locale din 1996cu Ilie Nãstase ºi Victor Ciorbea, cele din turul al doilea al alegerilor prezidenþiale din 1996cu Emil Constantinescu întrebându-l pe Ion Iliescu dacã el crede în Dumnezeu, una dintreîntâlnirile finale între mai mulþi contracandidaþi de la alegerile locale din 2000, când TraianBãsescu l-a scos, practic, din finalã pe Cãtãlin Chiriþã, trimis complet nepregãtit sã rãspundãla acuzaþiile legate de FNI. În fine, va rãmâne, probabil, antologicã, secvenþa din dezbatereadin 2004 dintre Traian Bãsescu ºi Adrian Nãstase, dezbatere în care primul a lansat pateticîntrebarea retoricã: „Ce blestem o fi pe poporul ãsta de a ajuns pânã la urmã sã aleagã întredoi foºti comuniºti? Între Adrian Nãstase ºi Bãsescu?“.

Dimensiune Atribut pozitiv Atribut negativ

Onestitate OnestCredibil Un om de cuvântTransparent Un om de încredereReputaþie curatã

Implicat în scandaluriDelapidareÎncãlcarea contractelor

Competenþã ªtiinþãSuport educaþionalCapabilInteligentExperimentat

Nu ºtie sã conducã un guvernNu are cunoºtinþe despre afaceriNu are experienþã internaþionalãNu are calificãri

Rãdãcini naþionale ExistenteÎºi reprezintã þaraCunoaºte nevoile naþiuniiTradiþionalistInteresat de cultura þãriiÎºi iubeºte þara

StrãinNu cunoaºte istoria þãrii

Putere PuternicCâºtigãtorÎºi susþine punctul de vedereEnergicGânditorUn om de succes

SlabÎnvinsFãrã vlagã

Pasiune Îºi iubeºte muncaÎi pasã de naþiuneAltruistAre idei moderneSportivFamilistTânãrCunoaºte problemele oamenilor

ÎncãpãþânatFãrã sentimente



Dezbaterile tradiþionale vs. dezbaterile televizate

O dezbatere tradiþionalã se caracterizeazã prin cinci elemente esenþiale12:– este o confruntare;– are o duratã definitã ºi presupune alocarea unui timp adecvat;– presupune existenþa a doi sau mai mulþi competitori (candidaþi) din aceeaºi categorie;– presupune existenþa unei teme de dezbatere;– are ca scop câºtigarea audienþei (alegãtorilor).

Dezbaterile contemporane au loc, aproape în exclusivitate, prin intermediul mass media,mai precis al televiziunii. Prima dezbatere electoralã televizatã a avut loc în SUA, în anul 1960.Ea i-a avut drept protagoniºti pe John F. Kennedy ºi pe Richard Nixon, ºi a rãmas un modelclasic pentru evidenþierea rolului pe care-l are televiziunea în succesul sau insuccesul unui can-didat în alegeri. Dupã acestã dezbatere istoricã, au urmat 16 ani în care nu au mai existat delocdezbateri electorale televizate în SUA. Datoritã specificului media, dezbaterile televizate nece-sitã un alt format, alte reguli ºi strategii de desfãºurare în comparaþie cu cele tradiþionale. Existãvoci care susþin falsitatea dezbaterilor televizate, considerând cã nu sunt îndeplinite criteriileenumerate anterior.

În primul rând, se considerã cã într-o dezbatere televizatã nu ar exista confruntare directã.Într-una tradiþionalã, candidaþii se întâlnesc pe aceeaºi platformã, îºi adreseazã întrebãri directeunul altuia, încearcã sã infirme afirmaþiile opozantului, sã gãseascã contraargumente, sã aducãargumente mai credibile ºi exemple mai bune. O dezbatere televizatã presupune existenþa unuimoderator. Candidaþii nu îºi pot adresa întrebãri în mod direct. Cu alte cuvinte, candidaþii nuse mai confruntã direct unul cu celãlalt, ci, mai degrabã, ei sunt confruntaþi, în paralel, de cãtreun reprezentant media.

În al doilea rând, specificul media impune o duratã foarte scurtã a dezbaterilor. Dacã încele tradiþionale, candidaþii pot vorbi mai mult de 3-5 minute pe o anumitã temã, acest lucrunu este posibil într-una televizatã. Candidaþii sunt nevoiþi sã explice în doar câteva minute situ-aþii complicate, decizii pe care le-au luat, soluþii pe care le propun. Evident, acest lucru are unimpact esenþial asupra calitãþii dezbaterilor, asupra nivelului de cunoºtinþe al alegãtorilor (ºidespre temele politice, dar ºi despre candidaþi). Într-o dezbatere televizatã câºtigã cel care spu-ne cel mai repede ce are de spus. Dacã un candidat nu reuºeºte sã facã acest lucru ºi depãºeºtetimpul alocat, el nu este privit ca un candidat serios, care are multe de spus ºi doreºte sã acordeun timp mai mare tratãrii acelui subiect, ci ca un candidat slab, care nu poate respecta regulilejocului, ºi deci, care nu prezintã credibilitate. Mai mult, acelaºi numãr de minute este acordattuturor temelor, indiferent de importanþa lor. Prin urmare, dezbaterile televizate încalcã ºi ceade-a doua regulã, candidaþii neavând timp suficient pentru a dezbate teme majore. Timpul nueste alocat adecvat, în funcþie de complexitatea temelor de discuþie, ci în mod egal, într-un modcât mai limitat cu putinþã.

Cel de-al treilea criteriu, cel al categoriei, este îndeplinit. ªi dezbaterile tradiþionale ºi celetelevizate au drept competitori candidaþi din aceeaºi categorie, adicã cei care candideazã numaipentru aceeaºi funcþie (dezbateri prezidenþiale sau dezbateri pentru fotoliul de primar etc.).

Deosebirile apar din nou la cel ce-al patrulea criteriu. Dezbaterile televizate nu se rezumã doarla o singurã temã, ci, în funcþie de format, ele cuprind pânã la zece sau chiar mai multe teme de



dezbatere. În aproximativ douã ore, candidaþii trebuie sã acopere arii vaste de discuþie, cuprin-zând atât teme de politicã internã, cât ºi externã, subiecte economice, sociale, politice, culturalesau chiar religioase.

Cel de-al cincilea criteriu este cel mai puþin respectat. Date fiind limitele pe care le presupundezbaterile televizate, nu se poate spune cã alegãtorii îºi pot forma o opinie serioasã despreun subiect, în urma informaþiilor primite de la candidaþi în timpul dezbaterii. O dezbatere artrebui sã plece de la enunþarea unei platforme minime de cunoºtinþe generale asupra temei îndiscuþie ºi sã fie o înfruntare de idei, argumente, dovezi. În urma ei, alegãtorii ar trebui sã poatãafla niºte rãspunsuri, niºte perspective noi de abordare a temelor, sã poatã decide cine are maimultã dreptate, cine e mai credibil. Însã alegãtorii hotãrãsc cine e candidatul cel mai bun nuîn funcþie de ideile ºi concepþiile fiecãrui candidat, ci mai mult în funcþie de prestaþia lor, amodului în care aratã, gesticuleazã, vorbesc, se încadreazã în timpul alocat sau nu. Deºi într-odezbatere televizatã care dureazã douã sau trei ore sunt atinse multe teme fundamentale, suntpomenite cifre, statistici, studii de specialitate, telespectatorul rãmâne cu foarte puþine infor-maþii. Ceea ce se pãstreazã este doar impresia dominantã (pozitivã sau negativã) determinatãde prestaþia celor de pe ecran.

În concluzie, care este rolul dezbaterilor în campanile electorale contemporane? În condiþiileîn care ele au devenit, aproape în exclusivitate, televizate, care sunt avantajele ºi dezavantajelelor ºi ce impact au asupra alegãtorilor? Care sunt strategiile pe care trebuie sã le foloseascãun candidat pentru a câºtiga o dezbatere televizatã? Acestea sunt întrebãrile la care vom încercasã aflãm un rãspuns în rândurile care urmeazã.

Strategii de dezbatere

Am arãtat anterior cã prestaþia unui candidat este esenþialã în timpul unei dezbateritelevizate. Dat fiind cã, potrivit studiilor sociologice, alegãtorii îºi extrag circa 80% din infor-maþiile despre domeniul politic prin intermediul televiziunii, se considerã cã cine câºtigã dez-baterile televizate câºtigã alegerile. Deºi calitãþile personale ale candidaþilor sunt fundamentalepentru aceastã parte a campaniei, este esenþial ca aceºtia sã fie cât mai bine pregãtiþi înaintede dezbatere de cãtre echipele lor de campanie. Trebuie identificate atât posibilele teme deatac ale adversarilor ºi construite strategiile de apãrare ºi de contracarare a acestora, cât ºipunctele slabe ale adversarilor ºi construite strategiile de atac. Trebuie hotãrâte temele prin-cipale care sã fie atinse în mod obligatoriu, teme ce constituie nucleul central al mesajuluielectoral ºi trebuie hotãrâtã atitudinea pe care candidatul o va aborda în confruntare.

ªase sunt întrebãrile importante la care echipa de campanie trebuie sã gãseascã rãspunsînainte sã înceapã pregãtirea candidatului pentru dezbatere13:

1. Cât de strânsã este competiþia electoralã? Rãspunsul la aceastã întrebare poate da mãsuraaºteptãrilor pe care le are electoratul de la dezbatere. Dacã procentajele candidaþilor sunt apro-piate, atunci este foarte posibil sã existe mulþi alegãtori care vor hotãrî cu cine sã voteze înurma dezbaterii, în funcþie de prestaþia candidaþilor. Cine va pãrea mai credibil ºi mai puternicva avea mai multe ºanse sã câºtige mai multe din voturile nehotãrâþilor. Dacã nu e atât de strân-sã cursa electoralã, iar diferenþa dintre candidaþi este mare, atunci e puþin probabil ca dezbatereasã aducã o schimbare fundamentalã. Oricât de bunã ar fi prestaþia unui candidat ºi oricât demare rolul televiziunii ºi, implicit, al dezbaterilor televizate, ele nu produc decât excepþional



mutaþii radicale. Presiunea asupra candidaþilor în timpul dezbaterii este diferitã în funcþie decât de strânsã e competiþia.

2. Existã ºansa obþinerii unui avantaj considerabil în urma dezbaterii? Avantajele care sepot obþine sunt diferite. Ar fi de dorit ca ele sã se concretizeze direct în voturi. Existã, însã, ºialtele. Un candidat mai puþin cunoscut obþine, în acest fel, mai multã vizibilitate. Vizibilitateapoate contribui la creºterea gradului de notorietate. Totodatã, în funcþie de prestaþia candidatuluiîn timpul confruntãrii, poate creºte sau scãdea nivelul de credibilitate al acestuia. Dezbaterilesunt, de cele mai multe ori, arme cu douã tãiºuri. Ele pot distruge sau consolida poziþia unuicandidat în cursa electoralã.

3. Are candidatul abilitãþi de comunicare ºi calitãþi de orator? Este esenþial sã se determinecu exactitate care sunt posibilitãþile oratorice ale candidatului. Nu toþi politicienii sunt buni oratori.De aceea, pe lângã stabilirea temelor de atac ºi construirea strategiilor de apãrare, este bine sãse identifice ºi care este stilul oratoric al contracandidatului. Cât de bun este acesta, care suntpunctele lui slabe, inclusiv din punctul de vedere al abilitãþilor de comunicare. Apoi trebuiepregãtite modalitãþi de rãspuns pe mãsurã. Pregãtirea psihologicã a candidatului este foarteimportantã din acest punct de vedere. Chiar dacã adversarul este mai bun, el trebuie sã aibãcât mai mare încredere în sine ºi în ºansele lui de a avea o prestaþie mai bunã.

4. Cât de importanþi ºi redutabili sunt adversarii din cursa electoralã? În mod obiºnuit, chiardacã existã mai mulþi candidaþi în cursã, numai doi dintre ei au ºanse reale, distanþându-se netde ceilalþi încã de la începutul campaniei. Dacã un candidat important intrã în dezbatere cu uncandidat care are un procentaj mult mai mic, este clar cã acesta din urmã nu urmãreºtecâºtigarea alegerilor pe baza prestaþiei sale din dezbatere (atragerea cât mai multor voturi pentrusine), ci dizlocarea cât mai multor votanþi de la candidatul mai important. Dacã dezbaterea aremai mulþi candidaþi, atunci, foarte probabil doi sau mai mulþi candidaþi se vor coaliza (nuneapãrat deliberat!) împotriva celui mai bine plasat. Este clar cã, într-o dezbatere, candidatulîºi poate face rãu sau bine singur (în funcþie de calitatea prestaþiei sale), însã nu trebuie neglijatºi rolul contracandidaþilor.

5. Poate avea candidatul controlul situaþiilor previzibile sau imprevizibile din timpul dezba-terii? Este important ca un candidat sã se simtã confortabil cu situaþiile de tot felul pe carele presupune o dezbatere: locaþia, data ºi formatul dezbaterii, moderatorul, participanþii ºi te-mele propuse pentru dezbatere. Dacã nu sunt luate în considerare toate aceste aspecte, iarcandidatul nu este pregãtit corespunzãtor, prestaþia sa poate fi afectatã ºi serios diminuatãcalitativ. Fiecare aspect are importanþa sa, iar candidatul trebuie sã ºtie cum poate creºtenumãrul avantajelor care decurg din aceste situaþii ºi evita situaþiile imprevizibile ºi deza-vantajele aduse, de obicei, de acestea.

6. Care contracandidat va fi cel mai agresiv? În cazul în care dezbaterea presupune maimulþi candidaþi, este esenþialã identificarea corectã a principalilor contracandidaþi, ai celorcare au cele mai mari ºanse sã provoace daune ºi a celor care au cel mai mare interes sã facãasta. În mod teoretic, un candidat concureazã cu toþi ceilalþi candidaþi la acea funcþie, însã, înmod real, el are doar doi sau trei contracandidaþi direcþi. Determinarea cu precizie a acestoracreºte calitatea prestaþiei candidatului, îi face atacurile mai bine orientate ºi contraatacurilemai eficiente.

Existã trei strategii principale de dezbatere, în funcþie de etapele acesteia: – strategia premergãtoare dezbaterii;



– strategia dezbaterii;– strategia ulteriorã dezbaterii.Fiecare dintre acestea are importanþa ei. Astfel, o dezbatere poate fi câºtigatã sau pierdutã

chiar înainte de a începe (în funcþie de modul în care este pregãtit candidatul), în timpul acesteia(în funcþie de prestaþia sa), ºi chiar dupã ce aceasta s-a încheiat. Le vom examina, în continuare,pe fiecare în parte.

Strategia premergãtoare dezbaterii

Dezbaterile presupun existenþa unor aºteptãri din partea electoratului. Cu cât aºteptãrilesunt mai mari, cu atât presiunea la care sunt supuºi candidaþii este mai mare, iar miza estemai mare. Este bine ca aºteptãrile create asupra unui candidat sã fie cât mai mici. Dacã aºtep-tãrile sunt reduse, atunci sunt ºanse mai mari ca prestaþia acelui candidat sã fie consideratãbunã. Mai mult chiar, dacã nimeni nu are aºteptãri prea mari de la un anumit candidat, iaracesta reuºeºte sã aibã o prestaþie bunã, el nu numai cã învinge, dar victoria sa va fi consideratãmajorã. Dimpotrivã, dacã aºteptãrile sunt mari, atunci cresc ºansele ca prestaþia candidatuluisã nu fie pe mãsura lor, iar înfrângerea devine, în acest caz, majorã. De aceea, una dintre sar-cinile echipei de campanie este sã micºoreze aceste aºteptãri ºi, în acest fel, sã reducã presiuneaasupra candidatului, crescându-i ºansele de reuºitã.

Aºteptãrile electoratului sunt create, de obicei, de mass media. În funcþie de modul în careeste reflectatã în media campania electoratã, se creeazã impresia cã un candidat e mai puternicsau mai slab, indiferent de procentajele sale. Acest lucru este cu atât mai evident în cazulcandidaþilor între care nu existã o diferenþã semnificativã în sondaje. Înainte de dezbatere, înmass media apar pronosticuri legate de potenþialul câºtigãtor, declaraþii ale candidaþilor saua celorlalþi membri de partid privind ºansele de reuºitã, precum ºi declaraþii ale unor formatoride opinie privind aºteptãrile lor în legãturã cu dezbaterea, în general, ºi cu prestaþia anumitorcandidaþi, în mod special. În acest fel, se creazã un curent de opinie favorabil unor candidaþi ºidefavorabil altora, niºte aºteptãri mai mari sau mai mici de la ei.

Prin urmare, modul în care candidatul interacþioneazã cu echipa de campanie, pe de o parte,ºi cu media pe de altã parte, este hotãrâtor în strategia de dinaintea dezbaterii. Echipa va trebuisã micºoreze presiunea pe care o resimte candidatul, încercând sã reducã importanþa pe careacesta o dã dezbaterii. Diminuând aºteptãrile candidatului de la dezbatere, îºi fac ºi lor un bine.În felul acesta, dacã este victorie, creºte dimensiunea ei ºi, implicit, ºi meritul lor, iar dacã esteînfrângere, dimensiunea ei se reduce, iar rolul lor în acestã înfrângere este ºi el modic.

Pentru un candidat aflat în opoziþie este mai simplu sã reducã aºteptãrile electoratului privindprestaþia sa. De obicei, alegãtorii au aºteptãri foarte mari de la cei aflaþi deja în funcþie. Ei trebuiesã demonstreze calitãþi care sã merite respectul ºi voturile electoratului. Dacã prestaþia lor afost bunã de-a lungul mandatului, atunci ºi aºteptãrile vor fi crescute. Dacã nu, va scãdea ºinivelul aºteptãrilor în cazul lor ºi va creºte în cazul celor din opoziþie.

Aºteptãrile de la un candidat pot cunoaºte fluctuaþii ºi în funcþie de numãrul dezbaterilorºi de turul alegerilor. Astfel, dacã un candidat a avut o prestaþie slabã în prima dezbatere, aºtep-tãrile scad pentru dezbaterea a doua. Dacã rezultatele sale au fost bune, presiunea va creºtepentru cea de-a doua dezbatere. La fel ºi în cazul tururilor de scrutin. Aºteptãrile pentrudezbaterea din cel de-al doilea tur depind foarte mult de prestaþia avutã în primul tur. Este foarte



greu ca, o datã pierdutã o dezbatere, sã se recâºtige capitalul de încredere pierdut ºi sã se depã-ºeascã handicapul.

Reducerea acestor aºteptãri are un dublu avantaj. Pe de o parte, se reduce presiunea venitãdin partea electoratului, iar pe de altã parte, se induc în eroare contracandidaþii. Dacã se creeazãimpresia cã un candidat e mai slab pregãtit, atunci existã ºanse ca adversarii sãi sã dimensionezegreºit importanþa sa ºi sã adopte stategii greºite. E mai uºor de luat prin surprindere un adversarnepregãtit, care are aºteptãri mici de la contracandidat. ªi, de asemenea, e mai uºor de învinsun adversar care are parte de o presiune mai mare, creatã de un nivel ridicat al aºteptãrilor.

Trecerea presiunii de pe umerii candidatului propriu pe cei ai contracandidaþilor sãi se faceprin evidenþierea punctelor lor slabe. Ele trebuie aduse în atenþia mass media tocmai pentru ca înmomentul dezbaterii, lumea sã acorde mai multã importanþã acestor slãbiciuni decât candidatuluipropriu. Se creeazã aºteptãri asupra punctelor slabe ale contracandidaþilor, se prevãd eºecuri, seanticipeazã prestaþia slabã a acestora pe anumite teme de dezbatere. Se reamintesc cât mai descu putinþã nerealizãrile contracandidaþilor, fãcându-i responsabili de toate greºelile posibile.

Un alt pas în aceastã strategie îl reprezintã identificarea cât mai exactã a audienþei posibile,în general, ºi a categoriilor electorale vizate de candidat în timpul dezbaterii, în special. Dezba-terile politice se bucurã, de obicei, de audienþe mari ºi atrag categorii diverse de alegãtori. Esteevident cã un candidat nu se poate adresa tuturor în timpul unei dezbateri ºi nu poate aveamesaje maximale pentru toate categoriile de alegãtori. De aceea, este esenþial ca el sã-ºi propunãatingerea numai anumitor categorii în mod special. Acestea pot fi unele proprii, dintre celepentru care a avut mesaje anterioare, sau pot fi unele noi, categorii pe care nu le-a putut atingepânã atunci, prin mijloacele pe care le-a avut la dispoziþie. Momentul dezbaterii poate fi primaocazie pentru o anumitã categorie de alegãtori de a afla ceva despre un candidat. Acest lucrueste valabil mai ales în cazul candidaþilor relativ noi, mai puþin cunoscuþi. Este bine ca un can-didat sã evite mesajele generale în timpul dezbaterii, iar echipa sa de campanie trebuie sã aibãgrijã sã-l sfãtuiascã sã nu aibã ambiþia de a vorbi cu toþi alegãtorii în general, pentru cã existãriscul sã nu vorbeascã cu nimeni în mod special.

Prezenþa unui numãr foarte mare de alegãtori în faþa televizoarelor în momentul dezbaterii,alegãtori din categorii diferite (dezbaterile pot fi urmãrite atât de persoane cu studii superioaredin mediul urban, cât ºi de cei cu venituri foarte mici ºi cu o educaþie medie sau micã din me-diul rural) impune, de fapt, stabilirea unor segmente electorale cât mai clare. Dacã acest lucrunu se poate face cu o prea mare precizie, având în vedere marea diversitate, atunci trebuie hotãrâtmãcar dacã se vor folosi mesaje care sã pãstreze propriul electorat sau care sã ducã la atragereade categorii noi. ªi aceastã tacticã, de altfel ca multe altele din campanie, poate fi o armã cudouã tãiºuri. În cazul fericit, sunt atraºi noi alegãtori. În cazul nefericit, pot fi îndepãrtaþialegãtorii proprii.

În final, o datã stabilite categoriile de alegãtori, trebuie identificate cât mai multe posibileîntrebãri ºi gãsite rãspunsurile adecvate pentru aceste categorii. Pentru a fi reþinute, aceste rãs-punsuri trebuie repetate de candidat de multe ori înaintea dezbaterii, avându-se mereu în mintetemele generale ale campaniei ºi categoriile de public cãrora trebuie li sã se adreseze. Câtevaprime repetiþii se fac într-un cadru relaxat. Este însã obligatoriu ca un candidat sã facã repetiþiiºi într-un cadru ºi în condiþii cât mai similare celor din timpul dezbaterii. El trebuie sã seobiºnuiascã sã rãspundã repede, numai în timpul alocat, sã nu fie deranjat de lumina reflec-toarelor ºi de cãldura degajatã de acestea, sã vorbeascã suficient de tare pentru a se face auzit,



sã priveascã în direcþia camerelor de luat vederi, sã-ºi controleze atitudinea, gesturile ºi mimica.Este bine sã se vizioneze înregistrãri cu prestaþiile anterioare ale acestuia ºi sã se identifice, astfel,punctele slabe ºi pe cele tari. Totodatã, e bine sã se vizioneze ºi înregistrãri ale contracandidaþilor,pentru a se vedea care este nivelul acestora, care le sunt strategiile verbale, temele favorite, modulde reacþie la anumite subiecte, ticurile verbale sau de comportament pe care le au.

Toatã aceastã pregãtire anterioarã dezbaterii presupune timp ºi poate chiar decalarea sauamânarea altor activitãþi de campanie. Investiþia de timp ºi resurse este, însã, absolut necesarã.Rezultatele dezbaterilor reflectã, de cele mai multe ori, modul în care s-a fãcut aceastã pregãtireºi importanþa strategiilor anterioare dezbaterii.

Strategia de dezbatere

O dezbatere presupune o confruntare între doi sau mai mulþi candidaþi pe temele de celmai mare interes din agenda electoralã. Acestea variazã de la o campanie la alta, iar candidaþiicare vor sã aibã succes trebuie sã le integreze pe toate în platforma lor program, trebuie sãofere soluþii ºi rãspunsuri la întrebãrile ºi problemele zilei. Prin urmare, prima ºi cea mai impor-tantã strategie de dezbatere o reprezintã identificarea corectã a temelor de interes pentru ale-gãtor ºi oferirea de soluþii specifice, în concordanþã cu orientarea politicã a candidatului ºicu ideologia partidului de care aparþine. Un candidat de succes va trebui sã integreze cât maifiresc temele zilei în discursul sãu ºi sã ofere soluþii cât mai credibile. Va trebui sã asigurealegãtorii cã doar abordarea sa politicã este cea mai potrivitã pentru rezolvarea problemelelorpolitice ºi economice ale zilei, iar aceste asigurãri trebuie fãcute în mod constant, pe tot par-cursul dezbaterii.

Unele dezbateri permit candidaþilor sã facã o declaraþie finalã, în care sã-ºi exprime punctelede vedere aºa cum doresc, altele nu. De aceea, este bine ca un candidat sã încerce sã-ºi transmitãmesajul cu fiecare ocazie. El trebuie sã îºi delimiteze cât mai clar mesajul de cel al contracan-didaþilor, sã fie cât mai diferit ºi cât mai credibil. Dacã doi candidaþi folosesc termeni similariîn exprimare, au abordãri asemãnãtoare ºi oferã soluþii nedelimitate în mod evident, alegãtoriinu vor putea face o diferenþã clarã între ei. Este bine cunoscut faptul cã oamenii uitã repedecele mai multe afirmaþii fãcute în cadrul dezbaterilor televizate. Ceea ce se reþine cel mai binesunt impresiile transmise de un candidat, nu mesajele sale. Se mai reþin cu predilecþie gafelesau afirmaþiile care ies din tiparul dezbaterii. De aceea, repetarea mesajelor cât mai des cu putinþãcreºte ºansa ca ele sã fie reþinute mai mult timp. Acesta este una dintre strategiile cel mai desfolosite în timpul unei dezbateri. Indiferent de tema adusã în dezbatere, candidatul trebuie sã-ºi transmitã mesajul, trebuie sã-l repete cu orice ocazie, trebuie sã foloseascã fiecare întrebareca pe o oportunitate de spune iar ºi iar acel lucru care vrea sã fie reþinut de alegãtori.

Temele de dezbatere reprezintã un aspect cãruia candidaþii trebuie sã-i acorde o mare impor-tanþã. Al doilea aspect este imaginea. Robert Weiss considera cã într-o dezbatere „cuvintelecandidaþilor ºi imaginea lor sunt indestructibil legate. Ele se presupun reciproc, se suprapunpermanent ºi se afecteazã inevitabil în nenumãrate moduri“14. Aºa cum existã strategii carepun accent pe transmiterea mesajului prin cuvinte, la fel existã strategii care pun accent pecrearea unei anumite imagini pentru candidat ºi transmiterea unor anumite senzaþii alegãtorilor.Dan Nimmo identificã trei startegii principale de imagine: conturarea unui anumit stil de con-ducere, personificarea ºi identificarea.15



Fiecare politician are un stil propriu, însã se pot identifica douã direcþii principale: liderulactiv ºi liderul pasiv. Într-o dezbatere, candidatul care încearcã sã contureze ºi sã impunã oimagine de lider activ va face cât mai des referiri la acþiunile sale, la iniþiativele pe care le-aavut, la efectele pe care le-au avut acestea. Unii lideri preferã sã proiecteze o imagine diferitã,ºi atunci nu pun accent pe acþiuni ºi iniþiative, ci pe contracararea acestora, strategia lor fiindmai mult reactivã. Acest lucru se aplicã mai ales în cazul candidaþilor din opoziþie sau a celorcare nu au avut prea multe oportunitãþi de a face lucruri care sã vorbeascã pentru ei. Adoptareaimaginii de lider activ ºi dinamic este potrivitã candidaþilor aflaþi în funcþie, care au despre ceacþiuni sã vorbeascã, ºi îi avantajeazã mai mult pe aceºtia.

A doua strategie de imagine este personificarea, adicã adoptarea unui anumit rol de cãtrecandidat. El poate juca rolul omului obiºnuit sau rolul liderului autoritar, rolul unui bun managersau rolul celui care poate aduce echilibru, pace, calm, liniºte. În funcþie de rolul ales, se facreferiri la familie, valori morale, abilitãþi manageriale, abilitãþi de negociere cu reprezentanþiisocietãþii civile, sindicate, partide, organisme internaþionale etc. Unele imagini sunt mai populiste,altele presupun o anumitã distanþã faþã de alegãtori. Este bine ca rolul pe care un candidat îljoacã sã fie în concordanþã cu personalitatea ºi trãsãturile sale de caracter, sã i se potriveascãdin cât mai multe puncte de vedere. Totodatã, e bine ca un candidat sã-ºi asume rolul cu multînainte de campania electoralã. Astfel, dacã imaginea proiectatã de el înaintea campaniei estede lider autoritar, el nu trebuie sã o schimbe în timpul campaniei cu cea, sã zicem, de bun manager.Imaginea trebuie sã rãmânã cât mai constantã de-a lungul evoluþiei sale politice.

Cea de-a treia strategie este cea de identificare. Candidaþii trebuie sã dovedeascã foarte clarcã se identificã cu speranþele ºi aspiraþiile electoratului. În felul acesta el devine credibil. Unexemplu clasic este imaginea proiectatã de Ion Iliescu în 1992: „Un om dintre noi, ca noi, pentrunoi“. Un lider asemenea electoratului sãu, un lider care se identificã cu alegãtorii sãi. Mai mult,alegãtorii sãi se pot identifica cu el.

În concluzie, candidaþii trebuie sã aleagã în cunoºtinþã de cauzã imaginea pe care dorescsã o proiecteze ºi sã foloseascã strategii adecvate acesteia. Ei trebuie sã fie recognoscibili atâtla nivel de limbaj, cât ºi de imagine, iar ceea ce spun trebuie sã fie în deplinã concordanþã cucine sunt.

Strategia ulterioarã dezbaterii

Candidaþii trebuie sã ºtie cã o dezbatere nu se încheie o datã cu emisiunea care i-a gãzduit.Cine a câºtigat? Cine a fãcut cele mai multe greºeli ºi gafe? Cine s-a pierdut cu firea? Astfelde întrebãri urmeazã imediat dezbaterii, iar rãspunsurile lor sunt la fel de importante ca dez-baterea în sine. De fapt, nu conteazã ceea ce s-a întâmplat cu adevãrat în timpul dezbaterii, ciceea ce alegãtorii cred cã s-a întâmplat. Nu conteazã cine a fost mai bun, ci cine cred alegãtoriicã a fost mai bun. Percepþiile electoratului asupra candidaþilor sunt mai importante decât reali-tatea care le-a generat. Prin urmare, cei care sunt cei mai buni în a crea senzaþii ºi a influenþapercepþii sunt candidaþii cu cele mai mari ºanse de succes.

Pe parcursul dezbaterilor existã anumite afirmaþii care au potenþial de bombã cu efect întâr-ziat. Astfel, în toiul dezbaterii, este posibil ca o anumitã afirmaþie eronatã sã treacã neobservatã.Analiºtii politici ºi reprezentanþii media care comenteazã ulterior prestaþia candidaþilor potdezvãlui falsitatea afirmaþiei ºi pot da naºtere la reacþii negative întârziate. Cu cât se acordã



o mai mare importanþã unei greºeli care trecuse neobservatã în timpul dezbaterii, cu atât va fimai mare valul de critici ºi va creºte numãrul celor care îºi vor schimba pãrerile iniþiale. Para-frazând, existã riscul ca o greºealã minorã sã schimbe o percepþie majorã. Nu conteazã atâtgreºeala, cât importanþa pe care mass media o acordã acesteia dupã dezbatere.

Candidaþii fac multe greºeli pe parcursul dezbaterilor, spun multe lucruri neadevãrate, daucifre greºite ºi denatureazã anumite fapte, însã nu toate intrã în atenþia mass media, ci numaiunele. Un exemplu tipic în acest sens îl reprezintã afirmaþia preºedintelui american GeraldFord din timpul unei dezbateri prezidenþiale din 1976. Întrebat fiind ce pãrere are despre feno-menul totalitar din Europa de Est de la acea vreme, acesta a rãspuns senin cã nu existã aºaceva ºi cã statele europene au parte de un proces democratic înfloritor. La momentul dezbaterii,afirmaþia a trecut neobservatã ºi discuþia a continuat pe alte subiecte. În urma dezbaterii însã,toate posturile de televiziune s-au întrecut în a dezvãlui gafa ºi a accentua ignoranþa candi-datului. Astfel, o dezbatere care pãrea a nu fi mai spectaculoasã decât altele (având candidaþicare nu au excelat prin nimic nici în bine, nici în rãu) s-a transformat într-una dintre cele maimediatizate ºi des menþionate de-a lungul vremii. Ceea ce s-a întâmplat dupã dezbatere ahotarât, de fapt, soarta acesteia. Un alt exemplu, de data aceasta din realitatea politicã româ-neascã, îl constituie replica lui Traian Bãsescu din timpul dezbaterii din turul al doilea alalegerilor prezidenþiale din 2004. Întrebarea retoricã a acestuia despre alegerea pe care o arede fãcut poporul român (nevoit sã opteze între doi candidaþi comuniºti) s-a bucurat de un impactascendent pe parcursul perioadei post-dezbatere. Accentul pus de mass media pe aceastã replicãa mutat centrul de interes de la celelalte teme de dezbatere la aceasta în mod special. Prin ur-mare, iatã cã efectele dezbaterilor se constatã ºi la ceva timp dupã ce acestea au avut loc. Rolullor este condiþionat de ceea ce se întâmplã atât înainte, în timpul dezbaterii propriu zise, câtºi dupã aceasta.

De cele mai multe ori, alegãtorii hotãrãsc cine a câºtigat dezbaterea abia dupã ce vorbesccu rudele, vecinii, prietenii, colegii ºi, mai ales, dupã ce au urmãrit reacþiile mass media. Influ-enþa interpersonalã ºi influenþa media sunt doi factori cu rol hotãrâtor pentru succesul uneidezbateri. Prin urmare, este nevoie ºi de strategii post-dezbatere. Ele presupun eforturi masiveºi extrem de bine coordonate.

În primul rând, greºelile contracandidaþilor trebuie aduse la cunoºtinþa mass media cât mairepede de cãtre candidat ºi prezentate din punctul de vedere al acestuia, evident, cel care-l avan-tajeazã cel mai mult. Cu alte cuvinte, el trebuie sã aducã în discuþie numai acele greºeli aleadversarului care îi pot aduce potenþiale câºtiguri, reducând dimensiunea celor personale ºimãrind importanþa celor ale contracandidaþilor. Aceste comentarii trebuie fãcute cât mai repedeºi de cãtre cât mai mulþi membri de partid sau ai echipei de campanie.

Susþinerea arãtatã candidatului de cãtre partid ºi de cât mai mulþi lideri de opinie ºi repre-zentaþi mass media este un alt pas din strategie. Ea trebuie fãcutã cât mai fãþiº cu putinþã.Greºelile contracandidaþilor trebuie subliniate cât mai zgomotos, iar propriile greºeli mini-malizate cât mai mult ºi mai repede cu putinþã. Un candidat trebuie sã-ºi gãseascã din timpºi sã foloseascã purtãtorii secunzi de mesaj, care sã îl sprijine imediat ºi sã-i ia apãrarea necon-diþionat, creând valuri necesare în direcþia doritã. Este bine ca aceste eforturi sã înceapã imediatdupã dezbatere ºi sã se desfãºoare pe parcursul a mai multor zile. Dezbaterea trebuie sã gene-reze ºtiri, analize, comentarii ºi e de preferat ca acestea sã avantajeze candidatul ºi sã-i dezavan-tajeze pe contracandidaþii sãi. Folosirea de personalitãþi cât mai proeminente care sã susþinã



un candidat reprezintã o altã tacticã din strategia post-dezbatere. Reclamele (testimonialele)fiind interzise, susþinerea trebuie manifestatã în alt fel, mai mult sau mai puþin direct, prin inter-viuri ºi declaraþii.

În concluzie, eforturile fãcute de candidat ºi de echipa sa de campanie nu trebuie sã se limi-teze doar la dezbaterea propriu-zisã. Ele trebuie sã înceapã cu mult înainte de ea, prin pregãtireaatât a candidatului, cât ºi a electoratului ºi a mass media, ºi sã continue chiar ºi dupã ce dez-baterea a luat sfârºit. Fiecare etapã are importanþa ei, iar prestaþia bunã numai în timpul uneiasingure nu este suficientã.

Efectele dezbaterilor electorale

Orice discuþie asupra efectelor avute de dezbateri asupra alegãtorilor îºi are limitele ei deinterpretare. În primul rând, acestea provin din unicitatea dezbaterilor. Fiecare dezbatere e dife-ritã. Candidaþii sunt diferiþi sau, dacã sunt aceiaºi ca în alte dezbateri, poziþiile de pe care por-nesc în campania electoralã sunt diferite. Temele de dezbatere diferã de la un an electoral laaltul, la fel ºi audienþele, categoriile electorale, precum ºi gradul de acoperire în presã sau modulde reflectare. Regulile de dezbatere se schimbã în permanenþã, la fel ºi formatul emisiunilor,orele lor de difuzare ºi posturile de televiziune care le gãzduiesc. Prin urmare, este aproapeimposibil sã vorbim despre efectele dezbaterilor. În condiþiile în care totul diferã atât de mult,este clar cã ºi efectele vor varia la fel de mult.

În al doilea rând, efectele lor nu pot fi tratate în mod izolat, ci trebuie integrate în discuþiadespre efectele pe care le au toate celelalte forme de comunicare din campania electoralã. Alegã-torii primesc informaþii despre candidat în diferite moduri ºi prin diverse mijloace. Percepþiilese formeazã pe tot parcursul campaniei, aºa cã este dificil sã se distingã între percepþiile formatenumai în urma dezbaterii, între efectele provocate de aceasta ºi efectele provocate de spoturi,afiºe, pliante etc.

Dincolo de toate aceste obstacole, pot fi identificate, totuºi, câteva efecte comune pentrutoate dezbaterile. Acestea sunt16:

– creºterea audienþei. Dezbaterile atrag, de cele mai multe ori, un numãr foarte mare de tele-spectatori. Ele înseamnã spectacol, duel, luptã, confruntare ºi reprezintã unul dintre cele maiaºteptate ºi mai comentate evenimente ale unei campanii electorale. Din acest punct de vedere,alãturi de evenimente sportive ºi gale de premiere, dezbaterile se numãrã printre evenimentelecare duc la cote impresionante de audienþã pentru posturile de televiziune care le gãzduiesc.

– consolidarea intenþiilor iniþiale de vot. Chiar dacã sunt evenimentele cele mai urmãrite,s-a constatat cã dezbaterile nu schimbã radical intenþiile de vot, ci, mai degrabã, le confirmã ºile consolideazã. Chaffee17 a încercat sã explice acest fenomen spunând cã problemele care sediscutã într-o dezbatere tind sã fie traduse de alegãtori în evaluãri care sunt adaptate în aºa felîncât sã coincidã cu sistemul iniþial de predispoziþii politice.

– dislocarea unui numãr limitat de votanþi ºi trecerea lor de la un candidat la altul. În modnormal, dezbaterile nu duc la migrãri majore ale votanþilor de la un partid la altul. Existã, însã,un anumit numãr de alegãtori care îºi schimbã opþiunea iniþialã de vot. Schimbãrile nu au locla nivelul electoratului stabil, ci al celui fluid ºi al nehotãrâþilor. În cazul în care cursa electoralãeste foarte strânsã, acest numãr poate deveni semnificativ, în sensul cã poate conta mult maimult decât în cazul altor alegeri.



– formarea agendei de probleme a alegãtorilor. Teoria agenda setting explicã foarte bineacest fenomen. Problemele care au cea mai mare acoperire în media devin în mod automatcele care preocupã cel mai mult pe alegãtori. Lucrurile discutate în cadrul unei dezbateri tindsã fie considerate cele mai importante. Astfel, dacã situaþia învãþãmântului este o problemãaflatã pe locul al ºaselea în agenda de probleme a cetãþenilor, în urma unei dezbateri în careeste discutatã pe larg, ea poate urca pe locul trei sau patru în lista lucrurilor considerate prioritare.Funcþia de agenda setting pe care o au dezbaterile electorale reprezintã unul dintre efectelecele mai evidente.

– cunoaºterea mai bunã a temelor de dezbatere. În acest caz, pãrerile sunt împãrþite. Existãcercetãtori care considerã cã cetãþenii sunt mai bine informaþi dupã o dezbatere decât erauînaintea ei. Alþii considerã cã, dat fiind caracterul facil al discuþiilor ºi timpul lor limitat, ale-gãtorii nu rãmân cu nici o informaþie esenþialã de pe urma lor. Adevãrul poate fi considerat cafiind undeva la mijloc. Unii alegãtori aflã multe lucruri noi în timpul dezbaterilor. Unele infor-maþii sunt de interes pentru ei, altele nu. Cele mai multe informaþii nu se reþin, însã. Ele nuintereseazã sau nu sunt explicate pe înþelesul alegãtorilor. Multe informaþii considerate impor-tante de cãtre candidaþi trec pe lângã alegãtori fãrã a-i atinge în nici un fel. Prin urmare, putemvorbi mai degrabã de o modificare de ordin cantitativ decât de ordin calitativ în nivelul infor-maþiilor electorale al alegãtorilor în urma dezbaterilor.

– modificarea imaginii candidaþilor. Acest efect a fost evident încã de la prima dezbatereelectoralã televizatã din istorie (Kennedy vs. Nixon). Cu cât gradul de notorietate al unuicandidat este mai redus, cu atât prestaþia sa la o dezbatere va fi mai importantã ºi va influenþamodul în care e perceput de alegãtori. Dezbaterile reprezintã pentru candidaþi ocazii sã trans-mitã ºi altfel de mesaje decât verbale. Ei trebuie sã vorbeascã despre ei înºiºi ºi sã convingã ºiprin þinutã, mimicã, gesticã, atitudine, comportament. Gradul în care ele afecteazã imagineaunui candidat este invers proporþional cu gradul de cunoaºtere a candidatului respectiv. Cu altecuvinte, cu cât un candidat e mai cunoscut, cu atât e mai puþin probabil ca imaginea lui sã fieafectatã radical de dezbatere. ªansele crescute de a-ºi îmbunãtãþi imaginea aparþin candidaþilormai puþin cunoscuþi.

– întârzierea luãrii deciziilor finale de vot. S-a constatat cã cei mai mulþi alegãtori preferãsã urmãreascã mãcar o dezbatere înainte de a-ºi anunþa intenþia finalã de vot. Dezbaterile auca efect crearea unor anumite aºteptãri ºi amânãri din partea alegãtorilor. Electoratul stabil arenevoie de o ultimã confirmare. Electoratul volatil are nevoie de un motiv în plus ca sã se hotã-rascã de partea cui sã voteze. Dezbaterile oferã astfel de confirmãri ºi motive. Acest lucru este,de obicei, în avantajul celui care conduce în sondaje. În condiþiile în care intenþiile ºi hotãrârilede vot sunt amânate în aºteptarea dezbaterilor, este mai greu pentru candidaþii de pe locurileurmãtoare sã micºoreze semnificativ distanþa într-un timp foarte scurt.

– confirmarea libertãþii presei ºi a procesului democratic. Prezenþa alegerilor, în general, ºia dezbaterilor electorale, în special, confirmã existenþa unui anumite libertãþi a presei ºi a unuiproces democratic. Teoretic, dezbaterile contribuie la creºterea încrederii cetãþenilor în procesuldemocratic, în general, ºi a satisfacþiei lor cã au parte de alegeri libere. Apatia electoralã ºi gradulcrescut de dezinteres faþã de politicã ºi de alegeri nu sunt generate de dezbateri. Dimpotrivãchiar, dezbaterile sunt prilejuri de depãºire a atitudinilor negative faþã de politicã, politicieni ºialegeri. Nu prezenþa dezbaterilor în campania electoralã duce la scepticismul ºi apatia elec-toratului, ci nivelul lor ºi prestaþia politicienilor sunt urmãri ale alterãrii procesului politic.



3.8. Echipa de campanie

Consultanþii politici au menirea de a asigura serviciile necesare unei bune desfãºurãri acampaniei electorale. O firmã de consultanþã politicã ce oferã servicii complete (full-service)unui candidat îºi asumã obligaþia de a oferi informaþii despre categoriile de alegãtori pe care artrebui sã le vizeze acesta, despre metodele de atragere a electoratului, sã conceapã mesaje, sãscrie discursuri ºi materiale pentru presã, sã conceapã materialele publicitare, sã le plaseze peunele în media, sã organizeze turneul electoral, sã planifice vizitele, sã ofere pregãtire pentrudezbateri etc. Unele firme pot oferi servicii complete, altele sunt specializate numai pe anumitesegmente ale marketingului electoral, oferind servicii specializate. Vom discuta în acest capitolpatru dintre serviciile cel mai des oferite de firmele de consultanþã politicã ºi despre cei care lepun în aplicare.

Speechwriter /copywriter

În practica marketingului politic american se face distincþie între speechwriter – cel carescrie discursuri, alocuþiuni sau orice text rostit în public – ºi copywriter – cel care scrie textedestinate tipãririi: machete de presã, pliante, comunicate, broºuri etc. În România, aceastã distinc-þie nu a apãrut încã, iar persoanele care se ocupã de scrierea discursurilor sunt, de regulã, ºiscriitori de texte destinate tiparului. Datoritã publicitãþii comerciale, termenul mai utilizat la noiîn þarã este cel de copywriter.

Meseria de scriitor de discursuri politice a apãrut încã din Antichitate. Politicieni precumIulius Cezar ºi Nero au primit ajutor pentru discursurile lor. De-a lungul timpului, aceastã meseriea fost mai mult sau recunoscutã, apreciatã sau criticatã, însã nu a fost niciodatã ameninþatãcu dispariþia. De multe ori, practicarea ei a fost privitã cu suspiciune. Celebru în acest sens esteexemplul lui Amos Kendall, cel care îi scria discursurile preºedintelui american Andrew Jack-son. El era cunoscut drept „maºina de scris ºi de minþit a preºedintelui“18.

Mulþi dintre politicienii faimoºi din istorie nu au avut studii superioare, ba unii nu ºtiut nicimãcar sã scrie sau sã citeascã prea bine. Astfel de exemple existã ºi în zilele noastre, prin urmare,meseria de scriitor de discursuri (speechwriter) a devenit una nu numai respectabilã, ci ºi foarteprofitabilã. A avea un ajutor profesionist în scrierea de discursuri a devenit un lucru firesc ºifoarte necesar pentru un politician modern. Mult timp electoratul nu a avut ºtiinþã de existenþaunor astfel de persoane în anturajul politicienilor. Cei mai mulþi oameni atribuie în mod automatunui politician toate discursurile pe care acesta le rosteºte. De fapt, sunt puþini politicienii dispuºisã admitã cã vorbele lor sunt gândite ºi scrise de alþii. Unii chiar preferã sã spunã cã discursullor este o colaborare, un efort comun al politicianului ºi al copywriter-ului, cel din urmã doarpunând în cuvinte ideile politice. Rolul sãu este de a prelua ideile candidatului ºi de a le îmbrãcaîn cea mai bunã formã posibilã, respectând însã, întru totul dimensiunea politicã hotãrâtã decandidat. Uneori, un politician poate lãsa în seama copywriter-ului întreaga muncã de concepþiea discursului, nu numai aducerea ideilor la o formã mai elegantã ºi mai coerentã. Acest lucrupoate fi dãunãtor în mãsura în care copywriter-ul nu are pregãtirea politicã necesarã ºi sugereazãintroducerea unor idei, propuneri sau proiecte care ar putea corespunde aºteptãrilor populaþiei,dar au prea puþinã legãturã cu profilul ideologic al candidatului.



Adevãrul este cã nu mai existã politician actual care sã nu aibã cel puþin un scriitor dediscursuri, dacã nu chiar o echipã întreagã. De exemplu, în vizita istoricã a preºedinteluiamerican Bill Clinton în China în iunie 1998, din totalul de 1.200 de membrii ai delegaþiei,peste 100 au fost copywriter-i ºi speechwriter-i. Pe parcursul vizitei, care a durat 9 zile, preºe-dintele american a avut numeroase întâlniri în cadrul cãrora a rostit discursuri, a vizitat obiectivepolitice, economice ºi culturale unde a trebuit sã scrie diverse texte în cãrþi de onoare, a datdeclaraþii ºi a susþinut conferinþe de presã. Nimic din ceea ce a spus sau scris Clinton în fiecaredin aceste situaþii nu a fost întâmplãtor, el având la dispoziþie cel puþin un punctaj orientativ(explicaþia acestui termen va fi dezvoltatã mai jos).

O campanie modernã presupune existenþa unei echipe de copywriter-i, fiecare specializatpe anumite tipuri de discurs, materiale pentru presã, mesaje pentru diferitele împrejurãrile poli-tice ale momentului. Deºi e o realitate fireascã, nu se poate spune cã nu existã un oarecare sen-timent de disconfort în legãturã cu asta. Teoretic, existã douã motive prin care se justificãfolosirea copywriter-ilor.

Primul motiv are legãturã cu resursele limitate de timp de care dispune un candidat. Ritmulcampaniei este atât de alert, încât acesta nu dispune de timpul necesar conceperii tuturor mesa-jelor, discursurilor ºi materialelor pentru presã. În medie, e nevoie sã se rosteascã zeci de discur-suri pe sãptãmânã ºi sã se difuzeze câte cel puþin un mesaj ºi un comunicat de presã pe zi,dacã nu chiar mai multe. Un candidat are cel puþin trei sau patru situaþii oficiale pe zi (eveni-mente, conferinþe de presã, ceremonii, întâlniri cu alegãtorii, interviuri, talk show-uri) la caretrebuie sã participe ºi, evident, sã vorbeascã. Nu este posibil sã se pregãteascã discursuri sepa-rate pentru toate situaþiile ºi problemele de zi cu zi. De aceea, este nu numai justificabil, cichiar indicat sã existe persoane specializate, care sã se ocupe de conceperea discursurilor ºi amaterialelor necesare.

Al doilea motiv îl reprezintã posibilitatea de a avea discursuri ºi materiale de un nivel cali-tativ mai bun. Este de aºteptat ca un scriitor profesionist sã aibã mai mult talent la scris decâtun politician. Prin urmare, un discurs scris de un profesionist al vorbelor are mai multe ºansede a fi mai bun decât cel scris de o persoanã fãrã o pregãtire specialã în acest sens. Dar undiscurs bun nu trebuie sã reflecte talentul celui care scrie, ci realitatea candidatului. El nu tre-buie sã punã în evidenþã talentul copywriter-ului, ci ideile ºi personalitatea candidatului.

Responsabilitãþile unui speechwriter /copywriter

Complexitatea acestei meserii a fost bine surprinsã de un veteran al ei, Joseph Berger,copywriter timp de 25 de ani pentru Partidul Democrat din SUA: „cea mai importantã sarcinãa unui copywriter este sã cunoascã candidatul pentru care scrie; sã-i cunoascã ideile politice,concepþiile despre lume ºi viaþã, în general, ºi despre probleme punctuale, în special; ºi, maiales, sã vadã cât de clare îi sunt acestuia propriile idei, cât de constant ºi coerent e în concepþiiºi în afirmaþii“19.

Toþi copywriter-ii politici subliniazã importanþa enormã a cunoaºterii candidatului pentrucare lucreazã. Un copywriter trebuie sã cunoascã foarte bine sistemul de valori al celui pentrucare scrie. Fãrã acest lucru nu ar fi posibilã crearea unui discurs autentic, care sã dea impresiacã aparþine acelui politician, cã îl reprezintã, cã îi reflectã întocmai concepþiile politice. Deasemenea, el trebuie sã foloseascã un limbaj accesibil candidatului; trebuie sã scrie cu cuvintele



candidatului, nu cu cuvintele proprii. Munca de cercetare ºi documentare este esenþialã înaceastã privinþã. Uneori un candidat nu are timpul necesar sã stea de vorbã cu copywriter-iisãi ºi sã le explice fiecare idee a sa. Prin urmare, un copywriter trebuie sã afle singur cum „sunã“candidatul, cum vorbeºte, care îi este stilul, ritmul de vorbire, accentul, ce termeni foloseºte,care îi sunt expresiile preferate. O poate face urmãrind înregistrãri ale candidatului în diferiteocazii, ascultând intervenþiile sale din emisiuni radiofonice, vãzându-i prestaþia în dezbateriletelevizate ºi în dialogul cu alþi politicieni. Numai aºa va putea face un discurs care sã reflectecu adevãrat realitatea politicã a acelui candidat.

Oricât de bun ar fi discursul, oricât de geniale ar fi ideile exprimate în el ºi oricât de potrivitaleºi termenii, dacã el nu reflectã realitatea candidatului, discursul este un eºec. Existã câtevascenarii posibile.

– candidatul decide sã nu-l foloseascã deloc sau, în cel mai bun caz, sã foloseascã doar pãrþidin el. În cel mai rãu caz, îl poate concedia pe copywriter pentru cã nu ºi-a fãcut bine meseria;

– candidatul decide sã-l foloseascã, dar, nesimþindu-se în largul sãu cu limbajul folositsau cu modul în care sunt exprimate ideile, nu are o prestaþie credibilã ºi convingãtoare;

– candidatul intrã în panicã în timpul discursului, devine nervos ºi prestaþia sa publicã arede suferit ºi mai mult. Face erori de exprimare gramaticale din cauza disconfortului creat, eroripe care nu le-ar fi fãcut într-o situaþie normalã. Devine valabil principiul „bulgãrelui de zãpa-dã“, erorile ºi gafele se creeazã unele din altele ºi se înmulþesc pe mãsura discursului;

– candidatul reuºeºte sã-ºi ducã la bun sfârºit discursul ºi este criticat aspru în presã, pri-meºte întrebãri incomode în timpul conferinþei de presã sau, mai rãu, este acuzat ºi învinuitîn mod repetat de prestaþia proastã pe care a avut-o. Situaþia se întoarce în defavoarea lui, iarel are mai mult de pierdut de pe urma acelui discurs, decât ar fi avut dacã nu l-ar fi þinut deloc.

Prin urmare, un bun copywriter trebuie sã nu altereze sau sã modifice în nici un fel ideileºi concepþiile candidatului, ci sã le dea o formã cât mai uºor de exprimat ºi reþinut, ºi sã ºlefuiascãexprimarea acestuia, în mãsura în care acest lucru este posibil. Un copywriter trebuie sã aibão mare versatilitate. El trebuie sã fie capabil sã scrie pentru candidaþi din diferite partide poli-tice, care au concepþii diverse, ºi despre o multitudine de subiecte care acoperã teme de poli-ticã externã sau internã, de economie naþionalã sau mondialã, conflicte internaþionale etc. Deasemenea, el trebuie sã scrie discursuri pentru diverse zile omagiale, aniversãri, comemorãri,inaugurãri etc. Cel mai important, el trebuie sã ºtie sã facã cercetare. Dacã nu cunoaºte unsubiect, atunci trebuie sã ºtie de unde sã afle cât mai multe informaþii despre acel subiect,într-un timp cât mai scurt.

Nu în toate situaþiile un copywriter trebuie sã scrie un text unitar, fie el discurs sau text des-tinat tiparului. În majoritatea situaþiilor, omul politic se aflã în dialog cu alte personalitãþi, cugrupuri de persoane care provin dintr-un mediu specific sau cu publicul larg. Prn urmare, el vatrebui sã vorbeascã liber, urmând spontan firul firesc al discuþiei sau, în cel mai rãu caz, sã-ºiconsulte notiþele. Acestea sunt colocvial numite punctaje ºi cuprind mesajele de forþã pe caretrebuie sã le transmitã omul politic, indicaþii asupra posibilelor întrebãri, precum ºi rãspunsurilela acestea, ºi, nu în ultimul rând, mai multe formulãri memorabile, care ar putea fi utilizate înanumite momente.

Dincolo de toate astea, un copywriter trebuie sã aibã informaþii ºi despre publicul candi-datului pentru care scrie, despre audienþa pe care o poate avea în momentul în care acesta îºiprezintã discursul, ºi despre ocazia cu care acesta este þinut. Este un discurs þinut numai pentru



un numãr de oameni aflaþi la un eveniment? Care este natura acelui public? Care le sunt inte-resele? Care este impresia pe care candidatul vrea sã o lase? Este un discurs care urmeazã afi mediatizat? Prin ce mijloace?

În concluzie, meseria de copywriter este complexã ºi presupune cunoºtinþe multe ºi din vari-ate domenii. „De cele mai multe ori, se scrie sub o mare presiune de timp ºi se aºteaptã ca rezul-tatele sã fie mereu de cea mai bunã calitate. Cu alte cuvinte, cunoºtinþele sunt importante, talentuleste vital, însã a avea nervii tari ºi a lucra sub stres reprezintã condiþii obligatorii pentru a rezistacu succes în aceastã meserie.“20

Speech coaches

Un serviciu oferit în mod curent de cãtre agenþiile de consultanþã politicã din toatã lumeaîl reprezintã aºa numitul speech coaching, adicã antrenamentul fãcut candidatului în vederea întâl-nirilor publice ºi a dezbaterilor televizate pe care acesta le va avea. Unul dintre cei mai cunoscuþiastfel de „antrenori“, Roger Ailes21 (a lucrat pentru Ronald Reagan ºi George Bush) a identificatzece dintre cele mai frecvente probleme de comunicare care se pot întâlni la politicieni. În funcþiede abilitãþile de comunicare ale unui candidat, de carisma acestuia, de punctele lui tari ºi slabe,un consultant pe probleme de comunicare va trebui sã-l înveþe pe candidat cum sã depãºeascãunul sau mai multe din obstacolele din lista de mai jos:

– bariera de comunicare iniþialã cu un public nou sau necunoscut;– rigiditatea limbajului non-verbal (þinutã, mimicã, gesticã) ºi exprimarea neadecvatã (ter-

meni incorect folosiþi, greºeli gramaticale, limbaj de lemn etc.);– prezentarea defectuoasã a materialelor informative ºi neimplicarea emoþionalã a publicului;– stãrile de panicã ºi sentimentele de neîncredere în capacitatea de a vorbi în faþa publicului;– lipsa expresiilor faciale ºi a incapacitatea de a stabili contactul vizual cu publicul sãu

sau, dimpotrivã, excesul de mimicã ºi gesticã; – lipsa umorului;– lipsa de claritate ºi concizie în discursuri datoratã unei insuficiente pregãtiri;– lipsa de tonus ºi ritm în vorbire ºi volumul redus al vocii;– frica de tãcere, de pauzele de vorbire ºi de pauzele de respiraþie; – limbajul exagerat de elevat, discurs plictisitor, neadecvat publicului þintã ºi lipsa unor

materiale informative ajutãtoare interesante.Un exemplu în acest sens poate fi cel al candidatului Emil Constantinescu, care, în campania

electoralã pentru alegerile prezidenþiale din 1996, a fost pregãtit pentru dezbaterea finalã decãtre cunoscutul actor Ion Caramitru. Mai recent, o serie de candidaþi despre care se ºtia cãnu sunt foarte buni oratori au avut prestaþii decente sau chiar remarcabile în dezbaterile tele-vizate. Este cazul candidaþilor George Becali, Dumitru Dragomir sau Marian Vanghelie, întimpul campaniilor electorale din 2004. Putem presupune cã aceºti candidaþi au avut o pre-gãtire specialã înaintea dezbaterilor.

Media planners

Departamentul de media planning se ocupã de cumpãrarea spaþiului în presã ºi a timpuluide antenã necesar pentru plasarea în media a mesajelor electorale sub formã de machete de presã,spoturi video ºi audio. De asemenea, media planner-ul decide care este cel mai potrivit vector



media pentru un anumit spot sau machetã de presã, care este intervalul orar sau momentuldin grila de programe în care inserarea unui anumit spot va atinge publicul þintã vizat. Mediaplanner-ul transmite cãtre posturile de radio ºi televiziune, precum ºi cãtre ziare, solicitãrilede a fi plasate spoturile sau machetele de presã în spaþiile pe care le considerã optime. Produ-cerea spoturilor ºi machetelor nu intrã în atribuþiile unei firme de consultanþã, deºi acest lucrus-a întâmplat frecvent în alegerile din România postdecembristã. Mai nou, producerea propriu-zisã a spoturilor video ºi audio revine altor firme, specializate în producþia de materiale videoºi audio. Conceperea lor intrã, însã, în atribuþia consultanþilor politici. Aceºtia trebuie sã furni-zeze ideea, conceptul în jurul cãruia se va construi întreaga campanie video ºi audio. Ei trebuiesã sfãtuiascã un candidat asupra strategiilor de plasare în media a mesajelor care au mers pânãacum ºi care nu, a motivelor pentru care s-a întâmplat acest lucru, a modului în care alþi can-didaþi au fost afectaþi de o problemã similarã ºi cum au rezolvat-o. De ademenea, ei trebuiesã cunoascã piaþa media, cotele de audienþã ale posturilor de televiziune ºi radio ºi tirajelecotidianelor atât la nivel naþional, cât ºi local. Sã aibã cât mai multe oferte de preþuri ºi raporturipreþ-calitate. În funcþie de aceste informaþii, ei trebuie apoi sã decidã ce strategie media estecea mai potrivitã pentru acel candidat, care segmente orare, zile, tipuri de emisiuni, rubrici suntcele mai potrivite pentru difuzarea mesajului sãu, care sunt avantajoase atât ca preþ, cât ºi canumãr potenþial de telespectatori, ascultãtori ºi cititori.

Experþi în direct mail

Pregãtirea scrisorilor adresate alegãtorilor ºi a altor materiale informative destinate sã ajungãîn cutiile poºtale ale cetãþenilor reprezintã unul dintre serviciile cele mai frecvent oferite unuicandidat politic. Dincolo de materialele propriu-zise, firma de consultaþã trebuie sã ofere ºibaza de date necesarã pentru expedierea lor. Cu alte cuvinte, ei trebuie sã deþinã liste de ale-gãtori la zi cu numele ºi adresele lor complete. Alcãtuirea unor astfel de liste presupune eforturiumane ºi financiare considerabile. Ele trebuie modificate periodic ºi adaptate în funcþie de ariageograficã sau bazinul electoral vizate de candidat. Este indicat ca pe aceste liste sã poatã fiincluse cât mai multe personalitãþi publice, lideri de opinie, persoane cu influenþã asupra unorcategorii largi de alegãtori. Cu alte cuvinte, astfel de experþi trebuie sã ofere douã servicii: primulîl reprezintã producerea propriu-zisã a scrisorilor ºi materialelor electorale, al doilea fiind alcã-tuirea bazelor de date necesare ºi expedierea acestora cãtre electoratul vizat. În cazul în careun candidat e susþinut de un partid, e bine ca listele candidatului ºi ale partidului sã fie coroborateºi dezvoltatã o listã comunã.

Evident, o firmã de consultanþã politicã oferã mai multe servicii decât cele enumerate aici.Numãrul consultaþilor, experþilor, specialiºtilor, al celor care se ocupã de buna desfãºurare alor este mult mai mare ºi nu se încadreazã numai în cele patru categorii menþionate. Clasificareanu are pretenþii de exhaustivitate. Caracterul lucrãrii de faþã nu permite o abordare pe mãsuracomplexitãþii acestui subiect. Am încercat sã evidenþiem, pe scurt, principalele aspecte pe carele presupune activitatea de consultanþã politicã în timpul unei campanii electorale, principaleleresponsabilitãþi ale celor care fac aceastã meserie ºi problemele cu care se confruntã aceºtia.Fiecare an electoral aduce cu sine schimbãri în activitatea desfãºuratã de consultanþii politici,dinamica acestui domeniu de activitate fiind strâns legatã de dinamica ºi stabilitatea sistemuluipolitic, electoral, economic ºi social al momentului. Lucrul în echipã este foarte important în



aceastã meserie, iar buna cunoaºtere ºi înþelegere a candidatului pentru care se lucreazã repre-zintã un element esenþial pentru reuºita unei campanii.

Note

1. Newman, I. Bruce (Editura), Handbook of Political Marketing, Sage Publications, London, 1999.2. Beciu, Camelia, Comunicare politicã, Editura Comunicare.ro, Bucureºti, 2002. 3. Schnur, Dan, „Greater than the sum of the parts“, în Handbook of Political Marketing, Sage Publications,

London, 1999.4. Idem.5. Idem.6. Lebel, Gregory C. , „Managing Volunteers“, în Handbook of Political Marketing, Sage Publications,

London, 1999.7. Harry Truman, „Out of the Past“, People, februarie 1981.8. McCombs, M., D.L. Shaw, „The agenda-setting function of the mass media“, Public Opinion Quarterly,

nr. 36, 1972, 176-185.9. Newman, I. Bruce, op. cit.10. Idem.11. Trent, Judith, Political campaign communication: principles and tactics, Praeger, London, 2000.12. Auer, Jeffery, Great debates: Kennedy vs. Nixon, 1960, Sidney Kraus, Bloomington, Indiana University

Press, 1964.13. Trent, Judith, op. cit.14. Weiss, Robert, „The presidential debates in their political context. The issues-image interface in the

1980 campaign“, Speaker and Gravel, nr. 18, 1981. 15. Nimmo, Dan, apud. Trent, Judith, op. cit.16. Trent, Judith, op. cit.17. Idem.18. Citat din William Norwood Brigance, „Ghostwriting before Franklin D. Roosevelt and the Radio“

Today’s Speech, 1956.19. Thomas Benson, „Conversation with a Ghost“, Today’s Speech, 1968. 20. Idem.21. Trent, Judith, op. cit.



Capitolul 4Marketingul instituþional

4.1. De la marketingul electoral la marketingul instituþional

Aºa cum am amintit, marketingul politic cuprinde douã domenii distincte: marketingulelectoral ºi cel instituþional. Acestea diferã, la o primã analizã, prin unghiul de abordare faþã depublic, prin contextul situaþional/temporal în care au loc acþiunile propriu-zise de marketing ºi,cel mai puþin, prin metodele ºi tehnicile folosite. Sã dezvoltãm acest prim set de diferenþe.

Diferenþa de unghi (sau de direcþie) al abordãrii provine din apartenenþa la sfere diferite.Marketingul electoral se desfãºoarã de cãtre sau în folosul unui om politic sau al unui partid.Convenþia ºi/sau regulile democraþiei cer ca actorul politic respectiv sã se afle, pe parcursulcampaniei electorale, în exteriorul structurilor instituþionale – Parlament, Guvern, consilii, pri-mãrii etc. – pentru care candideazã. Aceastã cerinþã se aplicã inclusiv pentru candidaþii aflaþiîn funcþii care (deºi beneficiazã, practic, de acest avantaj) pe parcursul campaniei electoralese prezintã în faþa publicului de pe poziþii egale cu ceilalþi canidaþi. Altfel spus, pentru a obþinePuterea, toþi candidaþii participã la campanie din afara Puterii. Marketingul electoral vizeazã,deci raporteazã astfel, candidaþii la instituþii din exteriorul acestora.

Diferenþa de context situaþional/temporal porneºte de la ciclicitatea sistemului democratic.Convenþia, în acest caz, este cã Puterea este conferitã celor care au întrunit majoritatea în ale-geri pe un mandat limitat. Pe parcursul acestui mandat, cei care deþin Puterea dispun de meca-nismele necesare punerii în practicã a opþiunilor proprii, indiferent de criticile care pot apãrea.Deci, în perioada interelectoralã, ceea ce prevaleazã în percepþia societãþii sunt acþiunile ºi meca-nismele prin care acestea se exercitã, ºi nu persoanele, ideile sau promisiunile acestora. Cualte cuvinte, pe parcursul unui mandat, ceea ce se vede sunt acþiunile întreprinse de instituþiileputerii, în timp ce în campanie se vãd persoanele ºi promisiunile sau justificãrile acestora.

În ceea ce priveºte tehnicile ºi metodele aplicate, diferenþierea între cele douã domenii alemarketingului politic se estompeazã, dar ea reproduce, într-un fel, diferenþa dintre publicitateºi relaþii publice. Foarte schematic vorbind, atunci când ne reprezentãm o campanie electoralã,ne gândim imediat la afiºe, panouri, spoturi ºi confruntãri între candidaþi, în timp ce atunci cândne reprezentãm funcþionarea, de exemplu, a Guvernului, imaginea care ne apare este cea a unorclãdiri impunãtoare în care se aflã persoane îmbrãcate oficial, care dau declaraþii presei, caretaie panglici inaugurale, care îºi dau mîinile, zâmbind, în faþa camerelor de luat vederi etc. Desi-gur, dinamica ºi am putea spune chiar dialectica societãþii moderne au fãcut ca unele din metodeleºi tehnicile de campanie elctoralã sã fie preluate ºi în marketingul instituþional. La fel, asociereacu simbolurile puterii, mai ales a candidaþilor aflaþi în funcþie, se practicã pe scarã largã încampania electoralã, cu toate cã, din punct de vedere etic, acesta este cel puþin un abuz.


Apare însã, ºi un al doilea palier de analizã, care provine din ceea Jürgen Habermas numeºte„transformarea structuralã a sferei publice“1. Într-o democraþie modernã, formal, atât comu-nicarea electoralã, cât ºi comunicarea instituþionalã se adreseazã aceluiaºi public (sau aceloraºipublicuri). Prin urmare, ºi marketingul, care fundamenteazã aceste tipuri de comunicare, aravea ca obiect de activitate acelaºi public. În realitate, funcþionarea democraþiilor moderne aratãcã cele douã tipuri de marketing sunt complementare, în sensul cã ele se adreseazã aceloraºipublicuri, dar în perioade temporale distincte, cãutând (mai mult sau mai puþin deliberat) sã con-struiascã cupluri de imagine persoanã-instituþie. Cauzele acestei evoluþii rezidã, pe de-o parte,în dinamica relaþiei dintre mass media ºi societate (un fenomen al modernitãþii) ºi, pe de altãparte, în relaþia complexã prin care o instituþie este personificatã prin conducãtorul ei (un feno-men tot atât de vechi ca ºi societatea umanã). Habermas descrie constituirea sferei publice carefuncþioneazã politic, la începutul epocii burgheze, ca „sferã a persoanelor private reunite capublic“2. Aceastã sferã publicã este diferitã de sfera publicã de reprezentare, reglementatã deautoritãþi, ºi, evident, nu are nici o legãturã cu autoritãþile în sine (astãzi, am putea spune cuinstituþiile). „Sfera publicã burghezã revendicã ºi ocupã, treptat, sfera publicã reglemetatã deautoritãþi ºi, curând, o îndreaptã chiar împotriva puterii publice, pentru a fi în mãsurã sã discutecu aceasta despre regulile generale ale schimbului […] ºi muncii sociale“3. Aceastã situaþie dedemocraþie primarã presupune o comunicare politicã desfãºuratã exclusiv în spaþiul publiculuiºi o comunicare instituþionalã rezumatã la enunþarea seacã a normelor emise de (sau acþiu-nilor întreprinse de) instituþii.

În democraþiile contemporane constatãm, însã, cã instituþiile intrã cu nonºalanþã în spaþiulpublic ºi comunicã politic. Ele interacþioneazã atât cu persoane individualizate (oameni poli-tici), cât ºi cu alte instituþii, cu mass media sau chiar direct cu publicul în general. Instituþiilemoderne nu mai sunt instrumente ale Puterii, ci ele se autonomizeazã în cadrul acesteia, cãpãtândo imagine proprie. Liderul instituþiei devine (prin contactul direct cu mass media) purtãtorulprincipal de imagine ºi, mai mult decât atât, personificarea instituþiei. De fiecare datã când liderulcomunicã, el transmite nu numai un mesaj care urmãreºte crearea unor orizonturi de aºteptarebinevoitoare din partea publicului, ci ºi (deliberat sau nu) o imagine care conþine atât trãsãturiproprii, cât ºi trãsãturi ale instituþiei. Acest cuplu de imagine, rãspândit sistematic prin massmedia, acþioneazã electoral, în sensul cã oferã publicului un termen de comparaþie care devine,ulterior, criteriu de selecþie. Când se spune despre un om politic cã este prezidenþiabil sau mini-steriabil, se face apel la reprezentãrile cuplurilor de imagine anterioare.

În concluzie, comunicarea liderului (unei instituþii publice) genereazã prin ea însãºi traseulcarierei respectivului om politic. Avantajul pe care îl are un om politic aflat în funcþie într-o con-fruntare electoralã (în democraþiile moderne) nu poate fi anulat prin convenþii.

4.2. Instituþiile sociale

Cuvântul instituþie provine din latinescul institutio, care înseamnã a întemeia, a aºeza, dar ºiobicei sau regulã de purtare. Conceptul de instituþie are douã accepþiuni, una extinsã, care vizea-zã societatea în ansamblu, ºi una restrânsã, care vizeazã organizaþiile. În prima accepþiune, prininstituþie, adicã prin crearea instituþiilor, o colectivitate socialã trece de la o stare naturalã la ostare socialã. Acest proces se produce prin crearea unor organizaþii de cãtre o autoritate colectivã



exterioarã intereselor individuale, dar recunoscutã de cãtre indivizi ca necesarã pentru satis-facerea acestor interese prin menþinerea unei colectivitãþi sociale durabile.

În limbajul comun, instituþia desemneazã organizaþiile care au un statut ºi reguli precise defuncþionare stabilite prin regulamente ºi legi ºi care îndeplinesc funcþii sociale care rãspund unornevoi colective. Exemplul clasic în aceastã direcþie îl constituie statul cu întreaga sa gamã deorganizaþii administrative, politice, militare, economice etc.

În accepþiunea largã a conceptului, în sociologie, instituþia desemneazã regulile de influen-þare ºi control social asupra comportamentelor individuale ca ºi modele stabilite de organizareºi desfãºurare a interacþiunilor dintre indivizi ºi grupuri sociale. Familia este unul din exempleleclasice în aceastã direcþie. Familia ºi legãturile de rudenie prezintã reglementãri implicite ºi expli-cite, formalizate ºi codificate, prin care influenþeazã ºi controleazã comportamentele de pro-creare, de socializare a copiilor, de achiziþie ºi transmitere a bunurilor economice etc., iar înunele contexte chiar comportamentele ºi relaþiile politice. În general, instituþiile sociale rãspundunor nevoi sociale esenþiale ale unei colectivitãþi, nevoi de tip economic, educativ, cultural, politic,de securitate etc. Instituþiile sociale sunt un element definitoriu, universal, al comportamentuluiuman, fiind întâlnite în toate societãþile, indiferent de gradul lor de civilizaþie, de la cele arhaicela cele moderne.

Revenind la sensul restrâns al instituþiei, organizaþia reprezintã un caz particular ºi distinctde activitate instituþionalizatã ºi, în general, organizaþia reprezintã una din numeroasele com-ponente ale unei instituþii sociale. O organizaþie este caracterizatã prin existenþa unor obiectivespecifice, stabilite în mod deliberat, a unor roluri ºi statusuri specializate, a unor interacþiunistabilite prin reglementãri, toate acestea orientate spre atingerea unei eficienþe maxime a organi-zaþiei. Spre exemplu, ºcoala este o organizaþie care face parte din instituþia socialã educaþie;iar statul reuneºte în cadrul instituþiei sociale politicã un întreg sistem de organizaþii (partidepolitice, Guvern, Parlament, ONG-uri etc.). Orice instituþie socialã presupune existenþa unorrelaþii sociale – un sistem de statusuri ºi roluri; valori comune – aspiraþii, aprecieri ºi proceduricomune – instrumente ºi comportamente prestabilite – ale unei colectivitãþi umane. Instituþiilesociale sunt, astfel, seturi stabile de modele culturale ºi relaþii sociale pentru realizarea unorsarcini sociale fundamentale sau forme de organizare ce îndeplinesc anumite funcþii sociale.

Instituþiile sociale au tendinþa naturalã de a deveni din ce în ce mai specifice ºi specializate,încât la un anumit moment al cristalizãrii lor apare necesitatea exprimãrii acestei specificitãþiprin intermediul unor semnale explicite. Acestea pot fi anumite simboluri culturale, cu rol dea menþine sentimentul de identitate ºi apartenenþa la instituþie (de exemplu: drapelul naþionalpentru instituþia socialã stat; crucea creºtinã, pentru instituþia religie; verighetele pentru soþi,pentru instituþia cãsãtorie etc.). Specificitatea mai poate fi exprimatã prin codurile de compor-tament, cu rol de a ghida întreaga viaþã a individului (de exemplu: legãmântul religios al cãsãtoriei,jurãmântul militar, jurãmântul medical etc.).

O altã modalitate de afirmare a specificitãþii este ideologia. Ideologiile sunt sisteme de ideice au rolul de a explica ºi justifica situaþiile, astfel încât sã asigure loialitate în cadrul insti-tuþiilor ºi plauzibilitate în afara lor. Vom vedea cum aceste caracteristici ale instituþiilor socialese regãsesc ºi în cazul organizaþiilor sau al instituþiilor, în sens restrâns al termenului. Instituþio-nalizarea ca fenomen social accentueazã delimitarea rolurilor ºi statusurilor astfel încât apareo tendinþã naturalã a posesorilor acestora de a se asocia, constituind astfel organizaþii. Astfel,organizaþia este o expresie funcþionalã, o unitate productivã a unei instituþii sociale, cum ar

Marketingul instituþional 173


fi, de exemplu, ºcolile ºi universitãþile pentru instituþia educaþiei, bisericile ºi templele pentruinstituþia religiei, firmele ºi fabricile pentru instituþia muncii, ministerele ºi partidele pentruinstituþia guvernãrii.

Din perspectiva relaþiilor publice, instituþiile sunt în primul rând instituþiile statului, institu-þiile administraþiei centrale sau locale, armata, poliþia, spitalele, agenþiile naþionale, ministereleetc. Metodele ºi tehnicile folosite de relaþiile publice, ca meserie pentru gestionarea imaginii ºia relaþiilor instituþiilor cu mediul lor, prezintã unele particularitãþi ºi specificitãþi care le dife-renþiazã de organizaþiile cu caracter comercial, non-profit etc. Aºa cum spuneam, acesteorganizaþii sunt birocraþii, organizarea de tip birocratic fiind cu atât mai necesarã cu cât sarcinilede îndeplinit sunt mai complexe ºi în acelaºi timp repetitive ºi de rutinã. Aceste sarcini, atât despecifice instituþiilor statului, se realizeazã printr-o diviziune strictã a muncii – fiecare funcþio-nar fiind specializat ºi responsabil pentru o anumitã activitate; prin ierarhizarea posturilor,fiecare funcþionar este coordonat ºi controlat de cãtre un superior ierarhic; prin formalizarearegulilor, prin relaþionarea de tip impersonal, fiecare funcþionar este tratat în funcþie de poziþiesau de merit ºi nu în funcþie de personalitatea sa; ºi prin motivarea profesionalã, astfel încâtfiecare funcþionar sã fie motivat pentru a face carierã în organizaþie. Birocraþia asigurãfuncþionarea de rutinã a instituþiilor ºi a societãþii ºi poate fi întâlnitã la toate tipurile de orga-nizaþii, indiferent de specificul lor sau de þara de origine.

Unul dintre aspectele specifice relaþiilor publice de tip instituþional este cã acestea cautãsã corecteze sau sã estompeze în interiorul organizaþiei aspectele negative specifice oricãreibirocraþii, care este „un rãu necesar“, fãrã de care societatea în ansamblul sãu nu poate funcþio-na. Multe din aspectele negative ale unei organizaþii birocratice provin chiar din punctele saleforte, dacã acestea depãºesc un optim. Existã câteva particularitãþi structurale care se transformãîn disfuncþionalitãþi în cazul birocraþiei:

– imobilismul – instituþia dã dovadã de dificultãþi ºi chiar de incapacitate de adaptare lasarcini deosebite, neobiºnuite, neprevãzute în regulamentele deja existente, sau viteza de reacþiela schimbãrile sociale ce afecteazã direct organizaþia este prea micã;

– ritualismul – instituþia dã atenþie mai degrabã corectitudinii procedurilor de lucru ºi maipuþin obiectivelor ce trebuie atinse;

– parazitismul – unele dintre departamentele sau componentele instituþiei sau chiar aceasta înansamblul ei manifestã tendinþa de a-ºi menþine funcþionarea peste limita fireascã a necesitãþiisociale sau dupã ce ºi-au atins obiectivele pentru care au fost infiinþate (caz mai rar întâlnit însã);

– hegemonismul – instituþiile prezintã o tendinþã naturalã de a se transforma dintr-un mijlocsocial de a atinge anumite obiective dezirabile de cãtre comunitate într-un scop în sine, fãrãlegãturã cu nevoile sociale reale.

Prin funcþiile sale sociale, orice instituþie devine cunoscutã de cãtre indivizi ºi îi este recu-noscutã astfel utilitatea socialã. Ea intrã în relaþii funcþionale cu alte instituþii, relaþii care pot fiatât de tip cooperare, cât ºi de dominare a instituþiilor partenere. Astfel, instituþiile sunt într-opermanentã competiþie ºi ajustare reciprocã.

Un aspect negativ al instituþiilor de tip birocratic – rezultat al disfuncþionalitãþilor lor – esteprocesul de concentrare a puterii în mâinile liderilor ºi folosirea ei în scopuri proprii. Acestproces este cel de constituire a oligarhiei, proces analizat de R. Michels încã din 1911 ºi sintetizatde cãtre acesta în celebra expresie „legea de fier a oligarhiei“. Conform acestei legi, cu cât oorganizaþie devine mai mare ºi mai birocratizatã, cu atât creºte ºi gradul de concentrare a puteriiîn mâinile unui numãr redus de persoane.



În societãþile moderne apare o tensiune între structurile de tip birocratic ºi tendinþa dedezvoltare a democraþiei, datoritã specificului acesteia, care solicitã participarea directã laluarea deciziilor a unui numãr tot mai mare de persoane. Acest lucru presupune însã extindereacaracterului birocratic în organizaþiile de tip politic – partidele – ºi, implicit, prin legea oligar-hiei, se ajunge la concentrarea puterii în mâinile unui grup mic de conducãtori, cu rezultat con-trar demersului iniþial de acces a cât mai multor persoane la luarea deciziilor.

R. Merton4 a fost cel care a lansat conceptul de personalitate birocraticã prin care desem-neazã un anumit tip de atitudine ºi comportament ce apare la funcþionarii de toate gradele dintr-o organizaþie birocraticã. Merton constata cã birocraþiile tind spre modelul ideal weberian: reguliabstracte, ierarhie funcþionalã etc., ºi chiar acest proces conduce la apariþia unor efecte nepre-vãzute, a unor disfuncþii care afecteazã activitatea organizaþiei. Birocraþia idealã tinde spre oraþionalizare cât mai mare, în principal prin perfecþionarea ºi mãrirea numãrului de reglementãri,fapt care conduce însã la un efect contrar celui urmãrit. Existenþa acestor reglementãri formaleexcesive îi determinã pe fiuncþionari sã fie mai degrabã atenþi la felul cum se orienteazã înlabirintul de reglementãri formale, decât la a rãspunde la cererile clienþilor sau la sarcinile realede serviciu. Disfuncþia ce apare constã în faptul cã procedurile sunt urmate în litera ºi nu înspiritul lor. Din pãcate, pentru orice organizaþie birocraticã, cele mai vizibile aspecte sunt celedisfuncþionale: viteza micã de reacþie, lipsa de transparenþã, comunicarea deficientã la multipleniveluri etc. O caracteristicã a relaþiilor publice în cadrul instituþiilor, a organizaþiilor de tipbirocratic, este faptul cã se pune accent în principal pe tehnicile de relaþii publice externe, acor-dându-se atenþie în special relaþiei cu mijloacele de comunicare în masã ºi opiniei publice.

Instituþiile de stat ºi marile organizaþii de tip birocratic sunt principalii furnizori de informaþiipentru jurnaliºti. Se poate spune cã existã un parteneriat reciproc avantajos între conducãtoriiacestor instituþii – respectiv instituþii – ºi jurnaliºti: primii cautã cu disperare sã fie cât mai pre-zenþi în mass media, iar jurnaliºtii sã-ºi poate gãsi sau confirma ºtirea cea mare, sau mãcar ºtireacea de toate zilele. Instituþiile ºi organizaþiile de tip birocratic apeleazã cel mai adesea la o abor-dare sistematicã a procesului de gestionare a relaþiei cu mediul lor exterior.

4.3. Imaginea – o percepþie socialã

Omul este o fiinþã aptã sã creeze ºi sã opereze cu imagini. Operarea conºtientã cu imaginiºi simboluri este un atribut al superioritãþii omului în univers ºi o cale de dezvoltare a gândiriiumane. A devenit aproape un truism afirmaþia cã omenirea intrã, începând din secolul XXI, într-onouã epocã: cea informaþionalã. Mii de studii surprind aceastã mutaþie ºi dezvoltã noi conceptepentru perioada de tranziþie la societatea informaþionalã, care se gãseºte, deocamdatã, într-unproces de structurare specificã. În prezent, noi interpretãri vin sã modifice sistemul de referinþãteoretic al umanitãþii. Perioada actualã – în care imaginea a devenit un aliment cotidian alsensibilitãþii, al inteligenþei, al ideologiei noastre5 – amplificã ºi faciliteazã creºterea exponenþialãa utilizãrii mijloacelor de acþiune asupra reprezentãrilor oamenilor, justificând pe deplin carac-terizarea de „civilizaþie a imaginii“6. Aºadar, putem vorbi despre cel de-al doilea truism, civilizaþiaimaginii, care defineºte aceastã perioadã de tranziþie la societatea informaþionalã.

Imaginea este ideea – în sens kantian: o exigenþã de desãvârºire a conceptelor noastre.Ea desemneazã nu un punct fix, ci o direcþie, un principiu de organizare a informaþiei. Imaginea



este deschisã îmbogãþirii, nefiind niciodatã suficientã ºi satisfãcãtoare pentru totdeauna. Con-ceptul de imagine este utilizat de aproape treizeci de ani în vocabularul comercial pentru a definireprezentarea pe care un individ, grup social sau segment de populaþie ºi-o formeazã despre unprodus sau serviciu, o marcã sau o întreprindere. Conceptul de imagine de marcã s-a rãspândit,creatorii de imagine utilizându-l, prin extensie, pentru a desemna toate celelalte forme de imagine.

Prin imagine se înþelege reprezentarea care s-a format ca o sumã de credinþe, cerinþe, atitu-dini, opinii, ipoteze, mentalitãþi, prejudecãþi, experienþe, presupuneri (aºteptãri), la grupe de per-soane sau în cadrul opiniei publice, asupra unei persoane, instituþii sau oricãror fenomene sauobiecte. Opiniile ºi aºteptãrile sunt mai uºor de influenþat decât mentalitãþile sau credinþele. Deaceea, în construirea sau modificarea unei imagini se recomandã ca primii paºi sã fie orientaþispre captarea opiniilor ºi cunoaºterea aºteptãrilor, a presupunerilor pe care le are publicul larg.Noþiunile înrudite, într-o anumitã mãsurã suprapuse imaginii, sunt cele de prestigiu, renume (prostrenume), reputaþie, consideraþie (desconsideraþie) etc. Fiind un rezultat ºi nu un dat, imaginea seformeazã ºi se deformeazã în timp. Evoluþia în imagine ne ajutã sã înþelegem cum funcþioneazãlumea. Domeniul care studiazã conceptul de imagine poartã denumirea de imagologie („disciplinãde graniþã prin excelenþã, constituitã pe un teren în care se încruciºeazã datele antropologiei cuacelea furnizate de istoria universalã, imagologia foloseºte precumpãnitor datele puse la dispoziþiaei de cãtre paremiologie – disciplina care se ocupã cu domeniul proverbelor“, dupã o definiþiepropusã de Hélène Ahrweiller).

Ca substitut al imaginii se mai utilizeazã reputaþia unei instituþii, a unei organizaþii, a unuiserviciu. În mod firesc, existã mai multe categorii de imagini: imaginea instituþiei, imaginea pro-duselor sau a serviciilor oferite, imaginea managerilor, imaginea unui serviciu din cadrul instituþiei,autoimaginea personalului instituþiei, imaginea managerului cu privire la proprii angajaþi sau laserviciile instituþiei. În ceea ce priveºte tipologia imaginii, se pot opera mai multe clasificãri, dupã:

– caracterul imaginii – imagine deformatã pozitiv, imagine deformatã negativ, imagineapropiatã de realitate, imagine distalã sau proximalã, imagine virtualã, imagine subliminalã;

– numãrul imaginilor – o reprezentare generalã a instituþiei ºi numeroase subimagini;– gradul de impunere a imaginii în rândul publicului larg – imagine pregnantã (distinctã)

sau imagine neclarã, superficialã, ºtearsã, indistinctã;– gradul de diversificare – o imagine diversificatã sau puþin diversificatã în funcþie de mai

multe caracteristici (calitate, acceptare, plãcere/non-plãcere);– dupã modelul atomar al imaginii – distingem imagine focalizatã/imagine dispersatã sau

imagine ambiguã/imagine bipolarã.Analizând structura imaginii, creatorii de imagine vorbesc despre atribute nodale ºi perife-

rice într-o imagine diversificatã; absenþa unuia dintre elementele nodale schimbã semnificaþiade ansamblu a imaginii, în timp ce lipsa unuia din elementele periferice nu modificã structurade ansamblu. Nucleul imaginii se caracterizeazã prin permeabilitate redusã, fiind mai puþinsusceptibil la schimbãri, spre deosebire de stratul periferic, a cãrui permeabilitate este ridicatã,temporarã ºi instabilã.

Referindu-se la cele douã elemente componente ale structurii imaginii (reprezentãrii), Jean-Claude Abric scrie: „Orice reprezentare este organizatã în jurul unui nod central. Acest nodcentral este elementul fundamental al reprezentãrii, cãci el determinã în acelaºi timp semni-ficaþia ºi organizarea reprezentãrii“7. Nodul central al unei reprezentãri este elementul princare se creeazã imaginea, un element unificator ºi stabilizator al reprezentãrii. Sistemul peri-feric, mai degrabã funcþional, permite ancorarea reprezentãrii la realitatea de moment.



Crearea de imagine nu este o activitate sporadicã, ci una continuã. Caracterul permanent alcreãrii de imagine provine din aceea cã între activitãþile unei instituþii, pe lângã activitãþi per-manente, se aflã ºi activitãþi temporare. Din acest motiv suntem obligaþi sã comunicãm în fiecaremoment ºi sã ne îngrijim de imaginea instituþiei. Din punct de vedere imagologic, esenþa creãriide imagine se focalizeazã pe o structurã umanã arhetipalã, aceea de încredere, urmãrind impu-nerea prin diverse mijloace ºi metode a unei imagini proprii adecvate, care sã genereze încre-dere faþã de instituþie ºi serviciile/prestaþiile acesteia.

Credibilitatea, ca dimensiune a imaginii, desemneazã aprecierea subiectivã pe care o per-soanã sau un grup de persoane o acordã, ca încredere, mediilor de informare în masã (desprerelaþia mass media – instituþie, ca o necesitate a imaginii, vom vorbi mai jos). Aºadar, ºi credi-bilitatea este o percepþie socialã care trebuie cultivatã. Încrederea este direct legatã de opiniapublicã. Cel care a fãcut pentru prima datã referiri la ea a fost Abraham Lincoln, care era inte-resat de opinia publicã ºi o respecta: „Simpatia publicului este totul; având-o nu vei avea eºecuri,dar, neavând-o, nimic nu-þi va reuºi“. Acest concept este larg acceptat în prezent. Nici o instituþie,indiferent de domeniul sãu de activitate, nu poate ignora opinia publicã.

Încrederea pe care o acordã publicul larg unei instituþii ºi de care depinde în mod direct con-struirea unei imagini pozitive a acesteia se poate obþine prin:

– repetiþia aceluiaºi mesaj. Aceasta are efecte pe termen lung. Ea este independentã degreutatea creditului sau a credibilitãþii mesagerului. Repetarea are ca efect acceptarea. Doiobservatori americani au numit, în 1951, sleeper effect (efectul de somnolenþã) aceastã influ-enþare cu care se sfârºeºte fiecare mesaj transmis. Aºa cum au audienþã mediile informaþionalecare se bucurã de credibilitate, la fel credibilitatea devine un generator al acceptãrii imaginii.Este pusã pe seama lui Goebbels afirmaþia cã o minciunã repetatã de un numãr suficient de orisfârºeºte prin a deveni un mare adevãr.

– efectul de autoritate. Convingerea este foarte adesea rezultatul unui act de credibilitate.În comunicarea instituþionalã se recomandã ca lucrurile importante sã fie prezentate de o

persoanã din vârful ierarhiei manageriale ca un act de încredere. Influenþa încrederii asupracredibilitãþii se explicã ºi printr-o experienþã directã – ignorãm probleme sau acordãm încredereoamenilor despre care avem o bunã reprezentare. Aºadar, percepþia umanã este direct legatãde credibilitate, un element esenþial al imaginii.

4.4. Imaginea instituþionalã

Imaginea unei instituþii este un patrimoniu, fie cã este moºtenitã, fie cã este inclusã întotalitatea bunurilor instituþiei, fie cã este apreciatã ca o dimensiune subiectivã. Ca obiect depatrimoniu, imaginea se gestioneazã, se administreazã la fel ca orice alt bun patrimonial alinstituþiei, indiferent de natura acestuia. O imagine bunã a instituþiei are o influenþã covârºitoareasupra succesului ei ºi asupra percepþiei în rândul publicului larg. Dimpotrivã, o imagine negativãafecteazã, uneori într-o manierã incredibilã, succesul instituþiei. Ca sã fie eficientã, imagineatrebuie sã evoce ceva, sã spunã ceva, trebuie sã invite, în esenþã, la un posibil ºi permanent dialog.În acest sens, în imagine ca atare vor fi incluse un numãr mare de mesaje având în vedere principiulde bazã care spune cã atenþia este foarte greu de reþinut pe timp îndelungat, iar pe timpul în care aicâºtigat-o trebuie sã transmiþi maximum de informaþie.



E important sã facem o deosebire între identitate ºi imagine. Identitatea se referã la moda-litãþile prin care o instituþie urmãreºte sã se identifice pe sine, iar imaginea reprezintã modul încare publicul larg percepe firma respectivã. Instituþia îºi creeazã propria identitate cu scopul dea modela imaginea publicului larg despre ea însãºi, imagine care este determinatã pentru fie-care persoanã în parte de o serie de factori. Imaginea trebuie transmisã prin toate mijloacele deinformare posibile ºi disponibile. De regulã, aceste mijloace sunt:

– simbolurile. O imagine puternicã se bazeazã pe unul sau mai multe simboluri, care auca scop recunoaºterea de cãtre publicul larg a instituþiei. Emblemele trebuie sã ajute la recunoaº-terea instantanee a ei. Se pot alege oameni, animale, obiecte, precum leul de la ING Bank saumãrul de la Apple Computer pentru a simboliza o particularitate a instituþiei respective.

– presa scrisã ºi mijloacele audio-vizuale. Simbolurile alese trebuie mediatizate cât mai multpentru ca, în timp, sã se producã o asociere între simbol ºi instituþie, lucru care va duce la consoli-darea imaginii instituþiei. Mesajul trebuie sã aparã în mai multe publicaþii, ca de exemplu: rapoarteanuale, broºuri, cataloage. Articolele de papetãrie ºi cãrþile de vizitã ale instituþiei trebuie sãreflecte aceeaºi imagine pe care aceasta doreºte sã o transmitã.

– atmosfera. Spaþiul în care instituþia îºi desfãºoarã activitatea ori presteazã serviciile devineun alt element puternic generator de imagine. Este important sã se þinã cont de faptul cã, însocietatea de azi, totul comunicã, chiar ºi pereþii. Designul încãperilor este la fel de importantca ºi tonul discuþiilor. Crearea unei imagini distincte se face prin toate mijloacele posibile. Chiardacã ele ar putea pãrea neimportante, la prima vedere, pentru manageri, omul din afara insti-tuþiei le acordã o mare atenþie.

– evenimentele. Instituþia îºi poate crea propria identitate legând-o de tipul de evenimenteaferente domeniului de activitate, precum ºi de cele care le sprijinã financiar. Un evenimentpoate fi organizat în colaborare cu mai multe instituþii sau de sine stãtãtor. Un eveniment irepro-ºabil organizat ºi bine mediatizat aduce un surplus de credibilitate instituþiei sau, în cazul insti-tuþiilor lipsite de imagine, le scoate din anonimat.

Dacã imaginea o constituie reprezentarea socialã, elementele ei sunt vizibile, palpabile. Înnoþiunea de corporate image se includ: relaþiile cu publicul în decursul anilor (în toate etapelede evoluþie ale instituþiei), rapoartele anuale, newsletter (publicaþii pentru angajaþi), comunicatede presã pentru media, atitudinea administraþiei faþã de salariaþi, responsabilitãþi sociale ºi impli-care în viaþa comunitãþii. La aceastã listã se pot adãuga trei elemente importante: logo-ul, insti-tutional advertising (publicitatea instituþiei) ºi sugestia de prestigiu (prestige suggestion).

– logo-ul poate fi ºi simbolul instituþiei. El este definit ca „un ansamblu de litere ºi semne(simboluri) cu o mare putere de atracþie ºi care poate lua forma unui mesaj pozitiv care spune:„aceasta este o instituþie care inspirã încrederea ºi de care tu poþi fi sigur întotdeauna“. Logo-ulpermite identificarea vizualã a personalitãþii instituþiei sau a serviciilor ei de cãtre publicullarg. Numele unei instituþii poate fi o parte integrantã a logo-ului atunci când existã o identi-ficare constantã între simbol ºi instituþie/organizaþie.

– institutional advertising (publicitatea instituþiei). O regulã de aur pentru publicitatea insti-tuþiei este sã opereze numai cu adevãrul. nainte de toate, creatorul de imagine trebuie sã selec-teze unul din obiectivele instituþiei ºi sã îl enunþe solemn în scris. A pune în paginã acest obiectivºi a-l cristaliza în conºtiinþa opiniei publice este un act simplu ºi eficace. Astfel pot fi evitatediscuþiile din media, încãrcate de suspiciuni ºi presupuneri, gestionarea efectelor acestora fiinddestul de costisitoare. Obiectivul concretizat în pagina unui ziar poate sã devinã nucleul celei



mai importante laturi a publicitãþii instituþionale: captarea bunãvoinþei. Aceste obiective potfi comunicate ºi prin mijloace publicitare (broºuri, pliante, fluturaºi, mape de prezentare aleinstituþiei, scrisori de prezentare etc.). Þinta publicitãþii instituþiei trebuie sã fie clar concretizatãîn captarea bunãvoinþei.

– prestige suggestion (sugestia de prestigiu) este una dintre cele mai eficiente metode folo-site de publicitatea instituþiei ºi este un factor important în creºterea credibilitãþii mesajului.Sugestia de prestigiu este frecvent folositã în cazul instituþiilor non-profit. Aceastã activitateconstã în asocierea unei persoane foarte bine cunoscute care va deveni, ulterior, purtãtorul deimagine al instituþiei.

– analiza SWOT. Pentru elaborarea unei strategii eficiente de comunicare ºi de atingere aobiectivelor, instituþia trebuie sã facã, în mod obligatoriu, analiza mediului intern ºi a mediuluiextern în care activeazã. Analiza mediului intern (puncte tari ºi puncte slabe) presupune o eva-luare periodicã a punctelor tari ºi a punctelor slabe. Analiza este esenþialã pentru definirea capa-citãþilor instituþiei ºi valorificarea acestora în momentele oportune. Elementele acestei analizereprezintã forþe majore, forþe minore, forþe neutre, slãbiciuni majore ºi slãbiciuni minore pe carele are instituþia. Normal este ca o instituþie sã aibã mult mai multe puncte tari decât slabe. Darsunt destule cazuri când punctele slabe le dominã numeric pe cele tari. Analiza punctelor tariºi a punctelor slabe nu implicã automat faptul cã instituþia trebuie sã-ºi corecteze toate slãbiciunile,dar nici cã trebuie sã-ºi facã un titlu de glorie din toate punctele tari pe cale le posedã. Problemarealã constã în a afla dacã instituþia îºi poate valorifica forþele necesare pentru domeniul sãu deactivitate, sau dacã trebuie sã aºtepte ocazii mai bune, pentru valorificarea cãrora va trebui sã-ºi dezvolte punctele Nu puþine sunt situaþiile când punctele slabe pot ºi trebuie sã fie transformateîn puncte tari.

– analiza mediului extern (oportunitãþi ºi ameninþãri). O instituþie trebuie sã urmãreascãprincipalele forþe ale macromediului (demografic, economic, tehnologic, politic, instituþional,social, cultural) ºi componente ale micromediului (oamenii cu care intrã în contact, componenteale domeniului de activitate, ultimele noutãþi ale domeniului, reþea de informare, angajaþi,colaboratori etc.). Instituþia trebuie sã-ºi punã la punct un sistem de comunicare care sã urmã-reascã principalele tendinþe ºi evoluþii ale mediului, pentru fiecare din acestea conducereatrebuind sã identifice oportunitãþile ºi ameninþãrile care apar. Oportunitãþile reprezintã aceleocazii în care instituþia poate sã-ºi valorifice la maximum punctele tari pentru a-ºi consolidaîncrederea. Identificarea oportunitãþilor este importantã pentru a vedea dacã potenþialul insti-tuþiei le poate face faþã ºi pentru elaborarea unei strategii de acþiune coerentã. Ameninþãrilesunt anumite piedici, apãrute ca urmare a unei evoluþii nefavorabile a mediului, care, în absenþaunei acþiuni defensive, ar duce la deteriorarea imaginii instituþiei ºi la diminuarea încrederii.Ameninþãrile se împart în funcþie de seriozitatea ºi de probabilitatea apariþiei lor. Instituþia trebuiesã elaboreze planuri de contracarare a acestora, stabilind mãsurile de apãrare posibile înaintede producerea lor sau în timpul apariþiei evenimentelor nedorite ºi, de asemenea, sã asigure ocomunicare eficientã.

Punând alãturi principalele oportunitãþi ºi ameninþãri corespunzãtoare unei anumite activi-tãþi, se poate obþine gradul de atractivitate al acesteia. Astfel, o activitate idealã a instituþieise caracterizeazã prin oportunitãþi majore ºi ameninþãri minore; o activitate speculativã presu-pune atât oportunitãþi, cât ºi ameninþãri majore, o activitate maturã prezintã oportunitãþi ºiameninþãri scãzute, iar o activitate neechilibratã are oportunitãþi puþine ºi ameninþãri majore.



4.5. Încrederea în instituþii

Consideraþii teoretice

Încrederea are o semnificaþie specialã, datoratã contextului democratizãrii ºi consolidãriisocietãþii civile. În timpul regimului comunist, relaþia individului cu sistemul era bazatã înspecial pe acceptare pragmaticã sau conformism, oamenii adoptând un comportament de disi-mulare în relaþiile lor cu autoritãþile. Aceastã lipsã de încredere între individ ºi sistem a favorizatapariþia unei societãþi atomizate. În prezent, ne confruntãm cu nevoia de a redescoperi acelliant, încrederea, care îi face pe oameni sã se implice în sfera vieþii publice.

Existã douã tipuri de aºteptãri esenþiale pentru apariþia încrederii: aºteptãri de fond, respectivsimboluri, valori de la sine înþelese, împãrtãºite de întreaga comunitate, ºi aºteptãri constitutive,reguli ce definesc situaþia, specificând setul de acþiuni alternative, neorientate spre satisfacereaunui interes personal, care sunt considerate valide. Încrederea depinde de mãsura în care acestetipuri de aºteptãri se manifestã într-o comunitate.

Primul set de aºteptãri este o caracteristicã a comunitãþilor restrânse, unde indivizii împãr-tãºesc norme ºi valori similare, contactele între indivizi sunt directe, iar încrederea depindemai ales de caracteristici personale, cum ar fi reputaþia, situaþia familialã, sexul, vârsta.

Al doilea tip de aºteptãri corespunde unui tip instituþional de încredere, întâlnitã în socie-tãþile complexe, unde relaþiile individuale sunt mediate de instituþii. În acest caz, instituþia joacãun rol esenþial, producând încredere prin definirea regulilor ºi a reputaþiei ei individuale.

Încrederea în instituþii variazã în funcþie de:– aºteptãrile individului faþã de instituþia respectivã;– consistenþa instituþiei în timp;– tipul ºi cantitatea de resurse pe care le solicitã din partea individului.Putem vorbi de:– instituþii ale autoritãþii tradiþionale (Biserica ºi Armata);– instituþii ale ordinii publice ºi siguranþei naþionale (Poliþie, Justiþie, SRI);– instituþii ale puterii politice centrale (Preºedinþie, Guvern, Parlament);– instituþii ale reprezentãrii opþiunii politice (partide politice);– instituþii ale protejãrii intereselor profesionale (sindicatele);– instituþii de economie ºi credit (bãnci, CEC, fonduri);– întreprinderi de stat ºi întreprinderi private.Un amãnunt important de precizat în acest moment al prezentãrii este acela cã existã o

diferenþã semnificativã, de fond, între intenþia de vot ºi încredere. Încrederea în instituþii, testatãprin intermediul sondajelor de opinie, este de fapt un concept care încearcã sã înglobeze o sferãfoarte largã de semnificaþii. Existã, în primul rând, încrederea în instituþiile tradiþionale, Bisericaºi Armata, care nu scade niciodatã în sondaje sub cota de 80%; acest lucru se datoreazã: consi-stenþei în timp a acestor instituþii; rolului lor în societate, care se pliazã pe sentimentul religiosºi pe sentimentul patriotic, construite în stadiul socializãrii primare ºi consolidate apoi permanentîn procesul învãþãrii sociale; în fine, se datoreazã prezenþei lor reduse în agenda zilnicã, faptce creeazã premisele unor percepþii pozitive.

Încrederea în instituþiile politice, precum ºi în partidele politice, are un conþinut diferit înpercepþia respondenþilor. Aceste instituþii sunt percepute extrem de personalizat în România



(ex. percepþia asupra primãriei se modificã în funcþie de personalitatea primarului). De obicei,în România, sondajele se fac pentru a surprinde opþiunea de vot, ºi nu încrederea în instituþiisau persoane. Astfel, întrebãrile legate de încredere încearcã sã aducã un plus de informaþie pentrufundamentarea opþiunii de vot. Încrederea se alãturã altor variabile atitudinale, care completeazãdatele de stare, în fundamentarea opþiunii de vot. Pe de altã parte, noþiunea de încredere are unmai mare grad de relativitate. Erorile pot apãrea mult mai uºor, câtã vreme nu se poate afirmacu siguranþã cã se rãspunde la aceeaºi întrebare. Aceastã relativitate este cu mult mai micã încazul unor altfel de întrebãri (opþiunea de vot, spre exemplu).

Universul opiniilor posedã o consistenþã anume ºi o relativã independenþã de actul concretde cercetare, deci opiniile, credinþele, atitudinile, opþiunile valorice, reprezentãrile sociale seconstituie într-o realitate aparte. În acest context, are sens sã ne întrebãm în ce mãsurã cunoa-ºterea noastrã reproduce corect aceastã realitate, care are niºte contururi mai puþin vizibile decâtcea a faptelor ºi, de aceea, mai greu de precizat. Altfel spus, printr-un sondaj, sau prin oricemetodã de investigare, nu se creeazã o realitate care n-ar exista, ci se defineºte sau se traseazãun contur al acesteia. Procentul obþinut de un partid nu are pretenþia de a prezice rezultatulpartidului peste un an sau doi, când va avea loc, de fapt, scrutinul. Ea este expresia reacþieisubiective a populaþiei puse sã-ºi imagineze comportamentul propriu într-o situaþie ipoteticãde alegeri, reacþie dependentã atât de sentimentele populaþiei faþã de forþele politice, cât ºi demodul concret în care se adreseazã întrebarea.

Rezultatele obþinute la o întrebare care vizeazã încrederea au o relativitate ºi mai mare.Reacþia subiectivã este amplificatã de faptul cã fiecare individ chestionat îºi reprezintã diferitîncrederea. Pentru o imagine corectã asupra folosirii sondajelor de opinie în vederea mãsurãriiîncrederii în diversele instituþii ale statului este necesarã o discuþie asupra relevanþei întrebãriiîn sondaje. Ancheta oferã o informaþie de naturã statisticã. Cu alte cuvinte, orice constatareprovenind dintr-o anchetã îmbracã forma specificã modului statistic de exprimare: distribuþiide frecvenþe, mãrimi statistice precum media, procentul, coeficientul de asociere sau corelaþie.Pentru ca aceste mãrimi sã aibã relevanþã, este nevoie sã se lucreze cu numere mari, de ordinulsutelor ºi miilor cel puþin, altfel existând pericolul emiterii unor concluzii greºite. În aceastãopticã statisticã, informaþia oferitã de fiecare persoanã are o valoare identicã, nici una nefiindprivilegiatã sau neglijatã în raport cu ceilalþi participanþi la sondaj. Omul devine astfel unindivid statistic. De aici derivã faptul cã instrumentul de culegere a informaþiei trebuie adaptatpentru o aplicare uniformã asupra unui numãr mare de astfel de indivizi.

În aceste condiþii, rezultã cu claritate cã prin chestionar nu se pot aborda în mod direct decâtaspecte simple, pe care oamenii pot sã le înþeleagã uºor ºi uniform ºi la care sã poatã darãspunsuri clare. Acest lucru fiind valabil pentru fiecare întrebare a chestionarului, înseamnãcã abordarea unor aspecte complexe prin anchete este posibilã doar prin construcþia ingenioasãa unei serii lungi de asemenea întrebãri simple, care, combinate ºi coroborate, pot sã punã înluminã aspectele mai complicate urmãrite. Dacã aºa ceva nu e realizabil, atunci atacarearespectivelor probleme trebuie fãcutã prin interviuri, în cadrul cãrora puterea de pãtrundere aîntrebãrilor este superioarã, sau prin alte metode, care au exact acest rost, fiind incorect sã secritice rezultatele unei anchete din perspectiva unor exigenþe care nu i se pot aplica.

În România, încrederea în instituþii are un conþinut special. O încredere constantã într-oinstituþie, independent de persoanele care o conduc, nu se regãseºte decât la instituþiile tradiþio-nale (Biserica, Armata). În celelalte cazuri, poziþia liderilor instituþiilor condiþioneazã încredereaîn acele instituþii. Instituþiile puterii politice centrale (exceptând, teoretic cel puþin, Justiþia),



sunt expuse tuturor schimbãrilor ce survin de-a lungul celor patru ani de mandat. De asemenea,aceste instituþii depind de imaginea conducãtorilor ºi, de aceea, trebuie precizat faptul cã estefoarte probabil ca rãspunsurile din sondaje la întrebãrile privind încrederea sã se refere înprimul rând la acel cuplu de imagine constituit din lider ºi instituþie ºi abia în al doilea rândla activitatea propriu-zisã.

Cele mai expuse la nivelul erodãrii încrederii sunt instituþiile democraþiei – Preºedinþia,Guvernul, Parlamentul, partidele politice – instituþii supuse schimbãrilor din patru în patruani ºi pe care apasã atât greutatea deciziilor, cât ºi eºecul programelor propuse opiniei publiceîn vederea obþinerii de voturi. Momentul bilanþului este, pentru fiecare dintre aceste instituþii,pe de o parte un prilej de evaluare a influenþei pe care o exercitã asupra electoratului, iar pede altã parte un barometru al încrederii cu care sunt creditate. Încrederea în instituþii esteevaluatã periodic prin sondaje de institutele de cercetare a opiniei publice. Evoluþia încrederiiîn instituþii este un indicator al evoluþiei democratice a societãþii. Este important de subliniatcã, deºi pot apãrea salturi bruºte de încredere datorate unor evenimente de mare impact public,acestea se niveleazã destul de rapid. Tendinþele reale de creºtere sau descreºtere ale încrederiiîn instituþii sunt vizibile doar pe durate mai lungi de timp (5-10 ani). Reproducem, de pe site-ul Fundaþiei pentru o Societate Deschisã, situaþia încrederii în principalele instituþii datã deBarometrul de Opinie Publicã, în octombrie 2004, precum ºi evoluþia încrederii în acesteinstituþii în România în ultimii ani (Tabelul 1).

O instituþie care nu apare în tabelul preluat de la FSD este cea a partidelor politice. În toatesondajele din România postdecembristã, partidele politice se aflã pe ultimul loc, fiind cotatesistematic cu doar circa 15% încredere multã ºi foarte multã. Principala explicaþie constã înfaptul cã formaþiunile politice sunt percepute extrem de personalizat în România, ele iden-tificându-se în primul rând prin purtãtorii de imagine ºi abia în al doilea rând prin doctrinã,program ºi activitate în domeniul politic. Aici intervine ºi un mecanism psihologic. Un grupnu este evaluat prin prisma unei medieri a comportamentului sau a activitãþii tuturor membrilor,ci preponderent prin prisma comportamentului sau activitãþii purtãtorilor de imagine cu ima-gine personalã negativã. De exemplu, ponderea imaginii lui Corneliu Iacobov în ansamblulimaginii PSD, în toamna lui 2004, era mult mai mare decât poziþia sau importanþa acestuia înstructura partidului. Criteriile de acordare a încrederii în cazul partidelor politice sunt decimultiplu condiþionate.

Note

1. Habermas, Jürgen, Sfera publicã ºi transformarea ei structuralã, Editura Comunicare.ro, Bucureºti, 2005.2. Idem.3. Idem.4. Merton, Robert K., Social Theory and Social Structure, Free Press, Glencoe, 1957.5. Ellul, Jacques, La parole humiliée, Editions du Seuil, Paris, 1981.6. Huyghe, René, Les puissances de l’image, Flammarion, Paris, 1965.7. Abric, Jean-Claude, Méthodologie d’étude des représentations sociales, Eres, Paris, 2003.



Tabelul 1. Încrederea în instituþii ºi evoluþia acesteia în perioada 1996-2004.


Sursa: Barometrul de Opinie Publicã, octombrie 2004, www.osf.ro



Capitolul 5Schiþã a imaginarului politic românesc

5.1. Cultura ca mediu al comunicãrii

În capitolele anterioare am tratat domeniul marketingului politic din punctul de vedere alspaþiului în care îºi exercitã acþiunile actorii politici ºi din punct de vedere al tipurilor de acþiunipe care aceºtia pot sã le întreprindã. Capitolul de faþã încearcã sã se concentreze pe actoriipolitici în sine. Dacã facem o comparaþie cu punerea în scenã unei piese de teatru, în capitoleleanterioare s-a discutat despre scenografie, succesiunea scenelor, miºcarea personajelor ºi replicilepe care acestea trebuie sã le rosteascã. Capitolul prezent trateazã personajele în sine ºi raportareaacestora la rolurile din piesã (ceea ce în cinematografie sau televiziune se numeºte casting).

Menþinând metafora spectacolului, este cazul sã subliniem cã, în domeniul politic, nu existão delimitare netã între public ºi actori, dupã cum ºi „scena“ este un spaþiu cu o „geometrie vari-abilã“, existând atât locuri oficiale de desfãºurare a spectacolului politic (Parlament, Guvern, Preºe-dinþie sau agora – în accepþiunea de piaþã publicã destinatã dezbaterilor), cât ºi locuri în careactorii politici se amestecã printre oameni, voluntar sau nu, declanºând reflex acþiuni de comu-nicare politicã. Actorii politici sunt, deci, elemente constitutive ale unui sistem angrenat într-unproces de comunicare. Dupã cum se vede, considerãm comunicarea politicã o faþetã a comuni-cãrii sociale ºi abordãm domeniul inclusiv din perspectiva caracterului procesual pe care îl are.

În orice proces de comunicare, bagajul cultural (mulþi cercetãtori vorbesc despre arhivecomunicaþionale1) joacã un rol esenþial. Acesta iese în evidenþã dacã vom compara conversaþiadintre douã persoane aparþinând aceleiaºi comunitãþi (ºi, evident, aceleiaºi limbi naturale) cuo conversaþie pe aceeaºi temã între doi strãini care apeleazã amândoi la basic English. Oriceactor în procesul comunicãrii sociale nu transmite sau primeºte pur ºi simplu un mesaj, ci con-struieºte o relaþie atât cu interlocutorul direct, cât ºi cu ceea ce am putea numi interlocutoripasivi sau secunzi. În comunicare, actorul îºi introduce datele identitare ºi face apel la identitateainterlocutorilor. Discursul se construieºte în funcþie de momentul comunicãrii2, de locul comu-nicãrii, de elementele culturale ºi simbolice care au precedat-o sau o înconjoarã. Pe mãsurãce se înainteazã în actul de comunicare, acesta devine el însuºi un referenþial pentru continuareacomunicãrii. Comunicarea se construieºte din arhivele comunicaþionale, dar ºi din relaþiile pecare ea însãºi le stabileºte în momentul respectiv.

Comunicarea politicã este un domeniu al comunicãrii sociale în care construirea relaþiilorîntre interlocutori devine ea însuºi o mizã a comunicãrii. Structurarea ierarhiilor nu este doarun act instituþional, ea depinde în mod esenþial de personalitãþile actorilor politici ºi, în conse-cinþã, de nivelul ºi calitatea actelor de comunicare pe care aceºtia le realizeazã. În aceastã pre-zentare, presupunem cã bagajul cultural este echivalent ºi la emiþãtor ºi la receptor. Desigur,


complexitatea mai mare a pregãtirii culturale duce la creºterea intensitãþii fluxului informaþional,la creºterea raportului semnal/zgomot ºi, de cele mai multe ori, la îmbunãtãþirea feed-back-uluiºi la o vitezã mai mare a comunicãrii. Nu dorim însã o apreciere în paradigma funcþionalistã.

Dorim sã subliniem faptul cã (dincolo de canalul de comunicare sau de mijloacele tehnice)orice comunicare se desfãºoarã într-un mediu cultural, generând automat conexiuni colateralemesajului propriu-zis. Receptorul atribuie unor semne ale mesajului conexiuni proprii princare mesajul este memorat, valorizat, într-un cuvânt: asimilat. În jurul mesajului ia naºtere unfenomen pe care-l putem numi „zgomot de rezonanþã“3 ºi care în funcþie de context poate ampli-fica sau, dimpotrivã, diminua impactul mesajului direct. (Ne putem gândi cã zgomotul de rezo-nanþã poate fi armonic sau dizarmonic faþã de mesaj.) Acest zgomot de rezonanþã este importantpentru categoriile de comunicare înalte (socialã, culturalã, politicã etc.) prin aceea cã genereazãstãri psihice care stimuleazã fluxul de informaþii: stãri de confort, de siguranþã sau, dimpotrivã,de stres, de revoltã etc.

Dacã mediul cultural în care are loc comunicarea este structurat (orientat, înþelegând prinaceasta chiar un caracter vectorial), atunci, în mod evident, fluxul comunicãrii este amplificatsau, dimpotrivã, redus, dupã cum mesajele sunt transmise în sensul sau împotriva structurãriimediului cultural. Rezultã cã, într-o comunicare mediatã cu mai multe relee, o prelucrare amediului cultural devine necesarã ºi uneori chiar indispensabilã. În asemenea situaþii, comuni-catorul va face apel la aranjamente culturale pe direcþia cãrora sã ghideze mesajul cãtre publi-cul-þintã. (Subliniem cã aranjamentele culturale nu sunt, în mod necesar, incluse în mesaj, deºiacesta le poate repeta sau aminti.) Aceste aranjamente culturale sunt, în ordinea complexitãþii,concepte, simboluri, valori sau mituri.

În aceastã succesiune, cu cât aranjamentele culturale sunt mai complexe, cu atât amplificareamesajului este mai mare. Diferitele situaþii de comunicare fac apel în mod diferit la mediulcultural. O situaþie de comunicare directã, acþionalã, va avea nevoie de un aranjament culturalsimplu. Comunicarea politicã este, din aceastã perspectivã, un tip de comunicare înalt aranjatãºi va trebui sã facã apel, cu precãdere, la elemente culturale complexe: simboluri, valori ºi mituri.Pentru comunicarea politicã, aceste elemente au rolul unui sistem de referinþã. Comunicareapoliticã din ultimii ani în România a folosit din plin aceste elemente culturale. În special poli-ticienii au recurs la exemple sau la analogii istorice. Nu este un paradox faptul cã, atunci cândresursele identitare sunt sãrace, ele sunt exploatate excesiv. Apelul clasei politice româneºti lasimboluri sau mituri ale istoriei, sau susceptibile de a trece în istorie, este un efort de legitimareatât a propriei persoane, cât ºi a noii ordini politice. Dat fiind cã sistemul politic românescactual a fost construit atât dupã modelul occidental, cât ºi dupã sistemul românesc interbelic,era firesc ca în discursul politic postrevoluþionar sã aparã nu numai construcþii mitologico-simbolice tradiþionale, ci ºi noutãþi preluate din comunicarea politicã din Occident.

Specialistul în marketing politic trebuie, printre altele, sã administreze ºi eficienþa discursuluipolitic. Considerãm, de aceea, cã este necesarã o sumarã trecere în revistã a unor constructuri demitologie politicã româneascã. Nu avem pretenþia cã elementele de mitologie expuse în con-tinuare epuizeazã situaþiile prezente pe scena politicã româneascã. Dorim sã atragem atenþia,însã, asupra faptului cã, într-o lume dominatã din ce în ce mai mult de mass media, aceste ele-mente evolueazã foarte rapid, interferând între ele. Mai menþionãm cã, de regulã, influenþaelementelor culturale este greu de decelat în sondajele de opinie publicã de rutinã.



Procesul de transformare a elementelor culturale este, într-un anumit fel, autocatalitic, ºise petrece ºi la nivelul discursului politic, dar mai ales la nivelul imaginarului colectiv. Dacãnu pot fi prevãzute cu exactitate, elementele culturale trebuie cel puþin sã fie analizate ºi urmã-rite cu atenþie. Ignorarea lor duce, în cel mai bun caz, la scãderea efectelor mesajelor politice,iar în cel mai rãu caz, la gafe majore ºi efecte perverse cu urmãri imposibil de contracarat. (Sãremarcãm, în treacãt, cã în perioadele interelectorale, apelul la mituri ºi simboluri în comuni-carea politicã se reduce foarte mult.)

Oamenii politici devin personalitãþi politice, personalitãþile se transformã în personaje poli-tice ºi, la capãtul acestui drum, personajele politice se transformã în mituri politice. Aceastãmetamorfozã este uºor de perceput, pentru cã se desfãºoarã într-un interval de timp mai scurtdecât viaþa unui om. Figurile unor contemporani se detaºeazã ºi sunt încãrcate de trãsãturisimbolice de însãºi generaþia din care se ridicã. Orice mit politic (Pãrintele, Omul providenþial,Salvatorul etc.) se repetã sau este repetat la nivelul fiecãrei generaþii.

În ºtiinþele comunicãrii, noþiunea de mit a fost introdusã de cãtre Roland Barthes. Potrivitlui Fiske, mitul este un mod în care opereazã semnele la cel de-al doilea nivel de semnificare4.Mai precis, mitul este un lanþ care uneºte concepte preexistente în memoria colectivã, lanþ careeste activat de semnificatul unui semn. Miturile acþioneazã în principal prin transformarea unorcauze istorice sau sociale ale unor evenimente în cauze „naturale“. În memoria colectivã sepãstreazã, fireºte, imaginea (epi)fenomenului. Contextul sau, mai ales, cauzele se reþin multmai greu. Astfel, ceea ce s-a întâmplat la un moment dat este cu uºurinþã atribuit unui act devoinþã, unei inspiraþii sau intervenþiie divine. Acestea sunt situaþii „naturale“, simplu de înþelesºi ele asociazã unei situaþii sau unui actor social o povestire exemplarã (cu valoare de exemplu!).

Studierea structurii miturilor arhaice a constituit punctul forte al curentului structuralist.Claude Levi-Strauss a teoretizat structurarea miturilor, arãtând cã în orice mit existã douãaxe de înþelegere. Prima se referã la o opoziþie binarã între elemente contrare, a doua la transfor-marea acestei opoziþii binare din concret în abstract. Mitul porneºte deci de la o situaþie în careexistã un element cu efect negativ asupra comunitãþii. Împotriva acestui element negativ esteformulatã mai întâi ideea abstractã a binelui. Rezolvarea se face prin apariþia unui element concretcare transcende opoziþia ºi oferã comunitãþii o situaþie nouã, în care ameninþarea a dispãrut. Sãreþinem cã, potrivit lui Levi-Strauss, elementul concret – care transformã opoziþia binarã într-o nouã situaþie – conþine opoziþia într-o unitate finalã.

Miturile tradiþionale ºi miturile moderne nu se deosebesc din punctul de vedere al structurilor.Diferenþa majorã apare datoritã sistemului de diseminare. Miturile tradiþionale se construiau într-o perioadã relativ îndelungatã ºi se transmiteau prin viu grai în povestiri rostite mai mult saumai puþin ritualic, în circumstanþe bine determinate (sãrbãtori, târguri etc.). Miturile moderneinteracþioneazã în primul rând cu mass media. Mare parte din construcþia lor se datoreazã acesteia,iar diseminarea lor se face aproape în totalitate prin aceasta. Ca atare, miturile moderne sunt legatede situaþii dintre cele mai diverse, au o componentã ritualicã slabã ºi devin ºi ele un fel de bunuride consum. Barthes subliniazã dinamismul miturilor moderne, care este strâns legat de dinamismulculturii ºi de clivajele care apar în societatea modernã între diferite segmente sociale. Confor-mismul social ºi star system-ul determinã, de exemplu, abandonarea foarte rapidã a unor referen-þiale culturale în favoarea altora, ceea ce duce ºi la o transformare acceleratã a miturilor.

Înainte de a intra propriu-zis în materia acestui capitol, trebuie sã remarcãm faptul cã ter-menul de mit a avut, dupã 1975, o perioadã de mare vogã în Occident. Dupã 1990, aceastã vogã

Schiþã a imaginarului politic românesc 187


a ajuns ºi în România, iar familia de cuvinte mit, mitologie, mitic, mitologic, precum ºi com-pusul demitizare au ajuns sã fie folosite excesiv. Fãrã îndoialã, cel care a propulsat termenulîn centrul unei interesante discuþii a specialiºtilor, dar ºi a unor cercuri intelectuale mai largi,a fost Lucian Boia. Lucrãrile sale5 sunt consacrate miturilor din istoria recentã a României ºimai ales de-construcþiei acestor mituri. Tratând istoria recentã, opera lui Boia a influenþat,printr-o consecinþã fireascã, modul de raportare al politicienilor ºi al liderilor de opinie faþãde aceastã istorie. Preluarea discuþiei asupra miturilor istoriei recente de cãtre mass media aînsemnat însã ºi o coborâre a ºtachetei. Noþiunea de mit a fost conotatã exclusiv negativ ºifoarte multã lume a înþeles cã miturile politice sunt, de fapt, doar simple neadevãruri. Consi-derãm cã o asemenea abordare duce problema în derizoriu. Mitul poate fi interpretat din per-spectiva unui istoric sau din cea a omului politic. În ce ne priveºte, deºi metodologic datorãmmult lucrãrilor lui Lucian Boia, am încercat sã ne rezumãm la perspectiva politicã, cu precãderela latura de marketing politic.

5.2. Miturile fondatoare

Mitologia instituþiilor

Miturile fondatoare, în cazul general al þãrilor est-europene ºi în cel particular al României,sunt mai puþin cele ale personajelor ºi mai mult cele ale instituþiilor. Metafora teatrului, a lumiica scenã, ne-a fost datã de William Shakespeare. Dupã 400 de ani, multe dintre trãsãturile Renaº-terii se regãsesc în cultura postmodernã de astãzi. Statul-spectacol, scena politicã ºi mai alesimportanþa aproape misticã datã comunicãrii, interpretãrii sub-textelor, ne situeazã într-o ineditãposturã de spectatori-actori ai unei piese universale, desfãºuratã pe o scenã extinsã la scaraîntregii planete. Dar nu numai persoanele sunt actorii acestei piese: întocmai ca Zidul din Visulunei nopþi de varã, instituþiile publice sunt ele însele nu doar un cadru sau un decor, ci actoriactivi care formeazã/deformeazã mesajele ºi sensurile din spaþiul public.

S-a spus demult cã, asemenea lui Cronos, orice revoluþie îºi devoreazã fiii. Revoluþia româ-nã nu a fãcut excepþie. Pe scena politicã a þãrii au rãmas însã, inevitabil, instituþiile. Tendinþeleinstituþiilor sunt marcate pretutindeni de inerþie. Tocmai de aceea, ele pot fi prevãzute cu oprobabilitate ridicatã ºi trebuie sã constituie pentru orice observator obiectiv puncte de reperîn analiza ºi aprecierea globalã a societãþii.

Mitologia instituþiilor este relativ greu de sesizat decât cea a personajelor. Mitologia insti-tuþiilor se coaguleazã ºi se structureazã în perioade foarte lungi de timp. Aceastã situaþie faceca, de multe ori, în percepþia generalã, instituþiile sã fie considerate un dat extrasocial, o realitatecare nu poate fi schimbatã fãrã a se afecta grav însãºi viaþa oamenilor. Din acest punct de vedere,mitologia cea mai consistentã este cea a Statului însuºi. Biserica, Armata ºi ªcoala posedã, larândul lor, o mitologie strâns legatã de cea a Statului. În fond, aceste trei instituþii sunt definitoriipentru existenþa Statului. În anii trecuþi a fost lansatã public o discuþie care a stârnit destulãvâlvã printre istorici, analiºti politici ºi lideri de opinie. În esenþã, se punea în discuþie mitologiastatului naþional, susþinându-se cã acesta nu este o valoare în sine, ci este un construct, imperfectsau perfectibil, al comunitãþii umane. Opoziþia violentã înregistratã în rândurile publiculuilarg faþã de aceastã idee a fãcut ca dezbaterea respectivã sã rãmânã în discuþie doar printrespecialiºti. Desigur, nimeni nu poate pretinde cã statul naþional modern a existat a priori. Însã



ceea ce nu s-a sesizat suficient este faptul cã raportarea unei comunitãþi la instituþia statuluieste condiþionatã istoric ºi cultural. În Occidentul european (ºi în Statele Unite), comunitãþilestructurate (în special comunitãþile urbane) sunt cele care au proiectat statul. În Estul european,statul este cel care a structurat comunitãþile. Din acest punct de vedere, discuþia asupra valoriistatului pentru individ nu este inutilã.

Instituþiile fundamentale – Biserica, Armata ºi ªcoala – capãtã astfel o importanþã mult maimare în structura profundã de reprezentãri a românilor. Aceste instituþii nu sunt doar instrumenteale comunitãþii, ci ºi elemente de identitate naþionalã. Poate sã parã straniu, dar aºteptãrile româ-nilor de la stat ºi de la instituþiile sale cuprind ºi ceva ce am denumi – poate nu întâmplãtor –împãrtãºanie: românul doreºte sã se împãrtãºeascã din aceste instituþii. Aceastã abordare pe care,recunoaºtem, nu o putem argumenta suficient ºtiinþific, oferã însã o imagine revelatoare asupraunor pãcate endemice ale societãþii româneºti: birocraþie, clientelism, corupþie. Eºecul tuturorcruciadelor post-decembriste de pânã acum poate sã aibã cel puþin o parte din explicaþie în aceeacã instituþiile statului au fost considerate de guvernanþi doar ca simple instrumente, echivalentecu cele occidentale.

Statul

Primul ºi probabil cel mai important mit al României moderne este Statul. În spaþiul euro-pean, formarea statelor moderne s-a produs dupã douã scheme principale. Prima, urmatã deþãrile occidentale, a fost schema contractualã. Contractul, devenit ulterior Constituþie, prevedeîn esenþã cã supuºii (în Anglia sau þãrile scandinave) sau cetãþenii (în Elveþia, Þãrile de Jos sauFranþa) deleagã statului (monarhic sau republican) o funcþie de reprezentare, impunându-i înschimb respectarea unor norme (legi) care sã nu poatã fi modificate fãrã consultarea electo-ratului. Acest model s-a bazat pe un ansamblu de influenþe economice, religioase, sociale sauculturale ºi a fost analizat pe douã direcþii paradigmatice (am putea spune) de cãtre Max Weberºi, respectiv, Karl Marx.

În toate cazurile, aceastã schemã presupune apariþia timpurie a unor comunitãþi urbane, culegi puþine, simple, dar severe, comunitãþi cu o diviziune a muncii avansatã, a cãror supravie-þuire depindea în mod esenþial de schimburi economice care puneau în circulaþie stocuri de re-surse aduse de la distanþe uneori considerabile. În plus, supravieþuirea acestor comunitãþi implicãobligatoriu creºtere ºi dezvoltare – orice stagnare fiind perceputã ca un semnal de alarmã.

Aºa cum a arãtat Ernest Gellner6, formarea primelor state (ºi naþiuni) moderne a influenþatdramatic tot procesul ulterior desfãºurat în spaþiul european. Statele rezultate prin aceastã sche-mã au devenit astfel, încã de la sfârºitul secolului luminilor, un model pentru popoarele dincentrul ºi Estul continentului.

Cea de-a doua schemã de formare a statelor europene se aplicã într-o perioadã târzie, încomunitãþi rurale, cu legi multe, complicate, incoerente, dar permisive (de fapt, mai degrabãcutume, obiceiuri ale pãmântului). Aceste comunitãþi au o foarte slabã diviziune a muncii, iarmunca familialã concentratã asupra unor resurse limitate, grupate în imediata apropiere a casei,asigurã supravieþuirea – care, în acest caz, înseamnã strict reluarea unui ciclu ancestral. Asupraacestor comunitãþi se exercitã influenþa modelatoare (economicã, politicã ºi culturalã) a statelormai avansate. În aceastã a doua schemã emanciparea apare ca un produs romantic. Un personajeroic sau o elitã restrânsã aduce, prometeic, un model ideal (libertate, egalitate, fraternitate –



pierdut sau confiscat din illo tempore de cãtre forþele rãului), pe care îl revarsã asupra maseiamorfe a unui popor aflat în lanþuri ºi în întuneric. Indivizii se ridicã din aceastã masã printr-unritual iniþiatic, o probã de control, prin care devin o parte a elitei fondatoare ºi vor continua acþi-unea de eliberare, de luminare a maselor (modelul lui Iisus ºi al celor doisprezece apostoli).

Din cele expuse mai sus, rezultã cã raportul dintre stat ºi cetãþean este fundamental diferitîn Vestul ºi Estul Europei. Dacã în Occident preeminenþa cetãþeanului (ºi în general a indivi-dului) asupra statului este nu numai afirmatã constituþional, ci are ºi o valoare funcþionalã fireas-cã, în România (ºi în alte state din Est), mitul statului prezent în structurile profunde ale mentaluluicolectiv face ca statul sã fie acela care sã prevaleze asupra individului ºi, mai mult decât atât,identitatea ºi legitimitatea socialã a individului sã fie date de apartenenþa la ºi de poziþia în ierarhiastatului. Dintre cuvintele cheie enumerate, masa amorfã ne indicã o funcþie esenþialã a statuluiest-european: aceea de reprezentant al unitãþii. Dacã în Occident, statul este un negociator întrediferenþe (de unde ºi tradiþia federativã), în Orient, statul este cel care dã identitate cetãþenilor,este un tatã ai cãrui copii trebuie sã semene între ei.

Fasonarea acestei mentalitãþi se leagã, trebuie sã o recunoaºtem, ºi de modalitatea în cares-au comportat în Evul Mediu târziu ºi în perioada fanariotã autoritãþile din Þãrile Române. Miladomnitorului ºi cãftãnirea în diverse slujbe au suferit doar o schimbare formalã: în loc deprezentarea la curte cu plocon, a apãrut prezentarea la examen. Momentele ºi schiþele caragia-liene (de exemplu, Triumful talentului) surprind aceastã trecere de la birocraþia fanariotã la biro-craþia modernã. Începând cu Unirea principatelor ºi pânã în perioada interbelicã, elitele Românieiau întãrit sistematic mitul statului ºi al naþiunii. Acest proces, desfãºurat cu o întârziere de maimulte decenii faþã de procesele similare din Occident, a fost întrerupt de instaurarea comunis-mului, înainte de maturizarea unei conºtiinþe civice (maturizare care putem presupune cã s-arfi produs în condiþii asemnãtoare cu cele în care a avut loc în alte þãri periferice ale Europei).

Comunismul a însemnat pentru România un pas înapoi ºi din punctul de vedere al evoluþieimitologiei politice. El a reluat, dupã aproape un secol, mitul romantic al eliberãrii maselor ºia înlocuit o elitã care, de bine de rãu, începuse sã fie structuratã pe criterii de competenþã, cuo elitã în care proba de control era dosarul, originea socialã „sãnãtoasã“. Centralismul abso-lut ºi suprapunerea stat-partid unic au adâncit percepþia de dependenþã totalã a individului faþãde o autoritate abstractã, aproape divinã. Revoluþia ºi prãbuºirea regimului comunist au condusla un fenomen interesant de remodelare a percepþiei publice: prin dispariþia Partidului, Statul(adicã mitul statului) a fost curãþat de pãcate, el a redevenit un bun al oricãrui cetãþean, ovaloare în sine. Probabil încã multã vreme de acum înainte, românii vor avea nevoie, conºtientsau inconºtient, de acceptul sau poziþia statului în orice iniþiativã. Paradoxal, elitele de astãzi,aflate în contact direct cu reprezentãrile ºi dezbaterile occidentale asupra statului ºi a relaþieidintre stat ºi cetãþean, sunt nevoite sã adopte un dublu discurs. Pe de o parte, discursul de tipoccidental, în care sã admitã preeminenþa cetãþeanului (discurs rostit în exterior sau în cercurirestrânse din þarã), iar pe de altã parte, un discurs reacþionar, rostit mai mult sau mai puþin explicitîn faþa electoratului, în care se afirmã implicit dacã nu preeminenþa statului, atunci mãcar osituaþie de crizã care sã o presupunã. Acest tip de discurs se dovedeºte necesar din cauza apariþieibruºte a numeroase clivaje care ameninþã direct coeziunea socialã, precum ºi datoritã relaþieide dependenþã a României faþã de Occident.



Biserica

Precizãm, de la început, cã în cele ce urmeazã ne referim la biserica ortodoxã, ca instituþiestrict umanã (facem deci abstracþie de caracterul divin al acesteia), ºi nu la credinþa ortodoxã.Subliniem, de asemenea, cã, spre deosebie de Armatã ºi de ªcoalã, Biserica are o poziþie multmai autonomã în raport cu statul.

Dincolo de tradiþie ºi de relaþia personalã ºi/sau colectivã a omului cu divinitatea, pentrumarea majoritate a românilor de astãzi, mitul bisericii este, poate surprinzãtor, o consecinþã aunor evenimente foarte recente. Spre deosebire de celelalte instituþii prezentate aici, pânã în peri-oada comunistã, Biserica nu a fost un mit. Biserica a fost, probabil, singura instituþie a românilorcare s-a dezvoltat organic, în deplinã consonanþã cu realitatea.

Mitul actual al bisericii este un fel de analogie a parabolei fiului risipitor. Biserica este mamaiubitoare (poporul român s-a nãscut creºtin) care a fost pãrãsitã (sau uitatã) de fiul sãu. Pestemit pluteºte o ambiguitate interesantã: nu se ºtie exact dacã fiul este poporul sau statul. Acum,fiul s-a întors, este sãrbãtoare, sãrbãtoarea þine trei zile ºi trei nopþi (mitologice, desigur) dupãcare… În aceste puncte de suspensie se concentreazã o tensiune greu de evaluat: este vorbadespre un orizont de aºteptare difuz în care populaþia aºteaptã de la Bisericã ºi altceva decâtspectacolul ritual al sãrbãtorilor creºtine. Întrucât, în comunism, partidul luase locul Bisericiiºi se manifestase în primul rând prin acþiune socialã, acum, dupã ce Biserica ºi-a reluat locul,oamenii sperã ca ea sã preia unele funcþii cu care îi obiºnuise partidul comunist. Pentru a pãstraavantajele mitului, Biserica va trebui sã facã faþã, în viitorul apropiat, provocãrii implicãrii sociale.

Prima trãsãturã a mitului Bisericii este o consecinþã a erodãrii rapide, începând din anii’70, a încrederii cetãþenilor în proiectul comunist al societãþii. Chiar dacã pânã în decembrie1989, Biserica (consideratã ca ansamblu) nu a avut în România o atitudine de opoziþie, percep-tibilã social, faþã de regimul comunist, încã din primele momente ale revoluþiei, masele auaprins lumânãri ºi au adoptat o atitudine publicã religioasã, care însemna însã, în planul ima-ginii, o abjurare: contestarea legitimitãþii comunismului. Instituþia Bisericii a reacþionat inteli-gent, deschizând larg porþile lãcaºelor de cult. Soborurile de preoþi ºi prezenþa în viaþa publicãa ierarhilor ºi a feþelor bisericeºti a polarizat o stare de aºteptare a populaþiei, astfel cã Bisericaa fost ºi a rãmas în sondajele de opinie pe primul loc în ceea ce priveºte încrederea în instituþii.

Ca urmare, o altã trãsãturã a mitului Bisericii este confuzia între încredere ºi credinþã.Dupã 50 de ani de comunism, cea mai mare parte a populaþiei României are un grad foartescãzut de alfabetizare dogmaticã. Biserica Ortodoxã are o vârstã venerabilã, o culturã enormãºi un ritual relativ complicat. Faþã de Biserica Catolicã, în care existã noþiunea de credinciospracticant, ºi care în ultimile cinci decenii a fãcut eforturi susþinute de asimilare a unor realitãþimoderne, Biserica Ortodoxã este mult mai conservatoare. Întâlnirea unei mase mari de oamenidispuºi sã creadã cu o instituþie relativ greu de înþeles, chiar misterioasã, genereazã o altãtrãsãturã a mitului Bisericii: cea de superstiþie. Indiferent de situaþie, românii cred cã „e bine“sã meargã la bisericã. Luând în considerare cultura ºi coerenþa instituþiei, semnele de implicaresocialã, ca ºi schimbãrile mult mai rapide la care vor fi supuse celelalte instituþii, putem apreciacã mitul Bisericii, dar ºi instituþia ca atare, se vor consolida în anii ce vin.



Armata

Aºa cum am arãtat, formarea statului român modern conþine, între imaginile primordiale,ºi imaginea ruperii lanþurilor. Forþa care rupe aceste lanþuri, forþã care a devenit ºi un simbolal suveranitãþii, este armata naþionalã. Mitologia Armatei este jalonatã de imagini clare. Primulpunct se referã la origine: Armata naþionalã este urmaºa oºtirilor de rãzeºi ale domnitorilor.Curcanii lui Alecsandri, Atacul de la Smârdan al lui Grigorescu, Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz,Ecaterina Teodoroiu – eroina de la Jiu ºi multe altele au fost ºi sunt încã sintagme ºi imaginicare configureazã un mit cultivat cu grijã de-a lungul unui secol ºi jumãtate, inclusiv de cãtreregimul comunist. Caracterul de mit al Armatei nu înseamnã contestarea rolului ºi importanþeiacesteia, ci constatarea cã defecþiunile ºi problemele ei au fost eludate sistematic. De exemplu,corupþia ºi delapidãrile din perioada premergãtoare primului rãzboi mondial au fost trecute cuvederea ºi au condus la dezastrul de la Turtucaia ºi la marile jertfe din campania anului 1916.Capitalul de imagine pozitivã al Armatei s-a menþinut ºi dupã momentul decembrie ’89. „Armatae cu noi!“ s-a adãugat la expresiile de mare impact emoþional ale mitologiei contemporanedin România.

Este greu de cuantificat în ce mãsurã a contribuit Armata la victoria revoluþiei, dar esteindubitabil cã mitul Armatei naþionale, apropriat prin lozinca „Armata e cu noi!“, a dat manife-stanþilor civili o hotãrâre ºi un curaj care au înãbuºit în faºã orice eventualã încercare de opoziþiedin partea unor elemente fidele cuplului Ceauºescu. În anii ’90-’92, valul de reformism (ce-idrept, haotic) care a urmat revoluþiei s-a izbit de o relativã rezistenþã din partea Armatei. Dupãeºecul acþiunii CADA, Armata a început sã fie perceputã în mass media de opoziþie ca un nucleuconservator ºi naþionalist, dacã nu chiar nostalgic-comunist.

Puterea instalatã în toamna lui 1996 nu a reuºit, ºi probabil nici nu a vrut, sã scape de subinfluenþa mitului Armatei naþionale, deºi una dintre temele majore ale campaniei electoralefusese legatã de intrarea în NATO, iar pentru aceasta ar fi fost necesarã o atitutidine de maximãluciditate faþã de problemele instituþiei. Aºa-zisa reformã a Armatei s-a limitat la câtevaschimbãri la nivelul Statului Major General, la nenumãrate parade militare ºi ceremonii princare au fost avansaþi la gradul de general un numãr fãrã precedent, în timp de pace, de colonei.

Începutul anului 2001 a adus un serios semnal de alarmã. Din raþiuni politice sau nu, bilanþulpregãtirii de luptã pe anul precedent – rezumat în mass media – a scos la luminã o situaþiedezastruoasã: tehnica învechitã, lipsa pregãtirii de specialitate (trageri, zboruri, aplicaþii), stocuride combustibil ºi muniþie de numai 20 pânã la 50% din necesarul prevãzut, ca ºi un moralfoarte scãzut al militarilor în termen. Chiar ºi în aceste condiþii, mitul Armatei naþionale afuncþionat, de vreme ce bilanþul a primit calificativul satisfãcãtor.

În 2004, România a fost admisã în NATO. Evenimentul, intens mediatizat, împinge însãArmata Românã într-o zonã perifericã a societãþii. Reducerea sistematicã a efectivelor, darmai ales renunþarea la obligativitatea stagiului militar vor face ca într-un interval de timp relativscurt (5-10 ani) o tot mai mare parte din populaþia activã a României sã fie lipsitã de experienþaconcretã a Instituþiei militare. Militãria va deveni o meserie oarecare, iar militarii – un segmentfoarte specific al populaþiei. Desigur, noua armatã va beneficia de atribute de imagine mai tari(într-o accepþiune modernã): profesionism, uniforme de camuflaj ca-n filme, armament ultrasofisticat, cooperare cu americanii, misiuni de luptã peste tot în lume etc. De asemenea, vorieºi din aria de sensibilitate publicã atributele negative ale vechii armate: MIG-uri care se



prãbuºesc, soldaþi care se sinucid cu armamentul din dotare, recruþi tunºi zero stând în gãri pevalize de lemn, abuzuri ale caporalilor, iubite gravide venite cu pachete la poarta unitãþii.

Chiar dacã aceste transformãri par sã confere noii armate o imagine net pozitivã, importanþaºi influenþa ei în societatea româneascã vor scãdea. Dacã lucrurile vor merge bine ºi în privinþaintegrãrii în Uniunea Europeanã, România va deveni un stat mult mai „civil“, chiar decât uneledintre statele occidentale.

ªcoala

Dacã Armata naþionalã a rupt lanþurile care legau poporul, ªcoala a adus lumina învãþãturiiasupra oamenilor care trãiau în tenebrele obscurantismului. Din punct de vedere practic, mitulînvãþãturii a fost mult mai eficace decât cel al armatei. Nu întâmplãtor, în faþa Universitãþiibucureºtene existã o statuie simbol al puterii Armatei (Mihai Viteazul) ºi trei statui simboluriale puterii învãþãturii (Ion Heliade Rãdulescu, Spiru Haret ºi Gheorghe Lazãr). Fireºte, o mareparte din progresul enorm din secolul al XIX-lea s-a datorat intrãrii generale a spaþiului euro-pean în epoca industrialã, epocã în care lipsa ºtiinþei de carte opera discriminãri majore. Pede altã parte, în România ºi în alte state din Est, statul-naþiune avea nevoie de elite, care trebuiasã provinã din populaþia preponderent ruralã.

Dascãlul de þarã (Bãdiþa Vasile, Budulea Taichii, Domnu Trandafir) a devenit cea mai popu-larã întruchipare a mitului ªcolii. Idealul unui copil de þãran va rãmâne, pânã dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial, acela de a deveni învãþãtor. În acest ideal sunt reunite mitul ªcolii ºimitul Statului (învãþãtorul este un funcþionar al statului). Instituþia ªcolii a suferit în deceniulproletcultist câteva lovituri dure, dar mitul ªcolii a fost cultivat ºi de regimul comunist („În-vãþaþi, învãþaþi, învãþaþi!“ spunea Lenin).

Campania de alfabetizare ºi, ulterior, relaxarea de la finalul deceniului ºapte au indus înrândurile populaþiei din România gustul diplomei. Diploma era o garanþie a unui post, oferit destat, într-un tip de întreprindere sau instituþie cunoscut, practic, de la începutul studiilor (deexemplu: înscrierea la o ºcoalã post-licealã sau la un liceu industrial de chimie oferea certi-tudinea unui loc de muncã într-o întreprindere chimicã).

Pentru o populaþie care era îndemnatã ºi uneori chiar constrânsã sã migreze de la sat laoraº, diploma ºi, deci, ºcoala, reprezenta o garanþie a unui viitor mai bun. Evoluþia învãþãmân-tului dupã 1990 este uºor de explicat dacã o privim din aceastã perspectivã. Explozia învãþã-mântului particular, scandalurile diplomelor false, reacþia foarte durã a unui segment larg alpopulaþiei în chestiunea manualelor alternative ilustreazã puterea mitului ªcolii în imaginarulcolectiv al românilor.

Un mit-pui al mitului ªcolii este mitul tineretului minunat. În 1990, abia reîntors în þarã dupãun îndelungat exil, Ion Raþiu considera cã România are o mare resursã, ºi anume aceea a unuitineret alfabetizat. Primii doi preºedinþi postdecembriºti au folosit pânã la saturaþie în dis-cursurile oficiale tema copiilor superdotaþi, a olimpicilor la matematicã sau informaticã. Amândoiau trecut sub tãcere faptul cã, din 1990 încoace, nivelul mediu de pregãtire a scãzut rapid ºicontinuu, iar abandonul ºcolar a crescut alarmant.

Mitul ªcolii va fi însã puternic încã mult timp, iar sesiunile de examene (capacitate, bacalau-reat, licenþã), ca ºi începutul anului ºcolar vor oferi mass media prilejuri periodice de manifes-tãri ºi articole ritualice.



Comunismul (cu faþã umanã) ºi anticomunismul

Deºi nu sunt propriu-zis instituþii, comunismul ºi anticomunismul au devenit în România(ca ºi, probabil, în alte þãri din Est) douã mituri care, la peste 15 ani de la Revoluþia din decem-brie ’89, modeleazã profund discursul actorilor politici. Este greu de apreciat în ce mãsurã acestemituri determinã ºi comportamentul electoral al populaþiei, având în vedere cã în sondaje nuse observã prezenþa comunismului în agenda publicã.

Comunismul a fost privit în România interbelicã, de cãtre masele largi, cu oarecare lejeri-tate. Este o apreciere speculativã, dat fiind cã nu au existat studii sociologice în acest sens, înacea perioadã. În afarã de perioada 1920-1922, când situaþia tulbure de dupã primul rãzboi aîmpins, vremelnic, spre extrema stângã, organizaþiile politice ºi sindicatele muncitoreºti, Parti-dul Comunist nu a avut decât câteva sute de membri. Intrat foarte repede în ilegalitate deoareceîn statutul sãu existau prevederi prin care România ar fi trebuit sã renunþe la anumite teritorii(fapt ocultat de istoriografii perioadei comuniste), Partidul Comunist a fost condus pânã dupãrãzboi de activiºti ai Cominternului, având alte naþionalitãþi decât cea românã. Mai mult, ofoarte mare parte din membrii de partid erau de alte etnii decât cea românã, astfel încât ceicare aflau mai mult sau mai puþin întâmplãtor de Partidul Comunist îl tratau în cel mai bun cazca pe o curiozitate strãinã de fiinþa naþionalã. Clasa politicã a manifestat faþã de fenomenulcomunist aceeaºi lejeritate. Dupã ce a scos în ilegalitate PCR ºi i-a arestat pe fruntaºii acestuia,Constantin Argetoianu avea sã declare: „Am terminat cu comunismul în România!“. Lideriipolitici români au amânat cu iresponsabilitate reglarea relaþiilor diplomatice ºi a chestiunilor înlitigiu cu Uniunea Sovieticã. Desigur, în condiþiile în care marile puteri, dupã intervenþia din1920-1922, hotãrâserã sã ignore Uniunea Sovieticã, România nu putea face multe de una singurã.Dar vecinãtatea cu un astfel de stat ar fi impus mai multe eforturi din partea diplomaþiei române.

O datã cu 23 august 1944, comuniºtii au intrat în prim-planul scenei politice româneºti. Pânãîn 1948, imaginea lor a fost difuzã. Câteva figuri relativ prestigioase – ca doctorul Petru Grozasau Lucreþiu Pãtrãºcanu – au cauþionat Partidul Comunist într-o perioadã în care, oricum, duº-manul era reprezentat de membrii birocraþiei antonesciene ºi de legionari. Abdicarea forþatã aregelui ºi proclamarea Republicii Populare Române au marcat începutul „obsedantului dece-niu“ (vom reveni asupra acestei sintagme mai jos).

Naþionalizarea, cooperativizarea ºi proiectele mãreþe de tipul Canalului, a cãilor ferate Bum-beºti-Livezeni ºi Salva-Viºeu se împleteau cu represiunea durã împotriva partidelor istorice, cususpendarea de facto a drepturilor cetãþeneºti ºi a libertãþii de expresie. Toate acestea se petreceaupe fundalul unor greutãþi materiale cauzate atât de pierderile de rãzboi sau de seceta din 1952-1953, cât ºi, mai ales, de conducerea voluntarist-autarhicã, nefundamentatã economic, a statului.

Judecând la rece, comunismul a dinamitat, în România, o anume rigiditate socialã. Indu-strializarea masivã (unul din miturile tratate minuþios de Lucian Boia) a adus la oraºe un numãrfoarte mare de tineri din mediul rural care, în scurt timp, au înlocuit elitele tehnice ºi birocraticeale vechiului regim. Pentru acestã Românie dezrãdãcinatã, lipsitã de o culturã politicã partici-pativã, ba chiar ºi de o educaþie elementarã, noul regim nu putea fi rãu pentru cã oferea în primulrând ceva nou: o locuinþã la bloc, unde nu trebuia sã scoþi apã din fântânã sau sã aduci lemnedin pãdure, o slujbã de opt ore garantatã, unde salariul „mergea“ ºi nu trebuia sã te temi de secetãsau inundaþii, ºi un timp liber, concept care lipseºte din universul tradiþional al þãranului ºi careputea fi înþeles doar ca un semn de „boierie“. Trebuie sã subliniem faptul cã România (ºi Bulgaria,



dar ºi majoritatea regiunilor din fosta Uniune Sovieticã) a pornit, în 1948, de la o structurã soci-alã în care populaþia ruralã era mult mai numeroasã, proporþional, decât cea din Polonia, Unga-ria sau Cehoslovacia. Din acest motiv, statul comunist român a putut sã ofere majoritãþiicetãþenilor niºte condiþii (locuinþa la bloc, slujba în fabricã etc.) care au fost percepute pânã cãtre1985 ca avantaje certe faþã de condiþia ruralã. Considerãm cã aceasta este cauza pentru carecomunismul din România nu a fost confruntat cu miºcãri de opoziþie sau de reformã organi-zate, masive ºi majore, aºa cum s-a întâmplat în 1956 în Ungaria, în 1968 în Cehoslovacia,sau în anii ’80 în Polonia. Aceastã condiþie modest-urbanã în care românul mediu consideraca valori fundamentale locuinþa personalã (la bloc), locul de muncã garantat ºi perspectiva uneipensii liniºtite, la care s-au adãugat (în timp) diverse achiziþii de bunuri (mobilã, televizor, maºinãde spãlat, autoturism etc.) constituie nucleul dur a ceea se numeºte astãzi „nostalgia dupã comu-nism“. Criza economicã (ºi în special penuria alimentarã) care s-a instalat în România anilor’80 a fost receptatã, fireºte, negativ. Dar, la foarte scurt timp dupã Revoluþie, în anii ’92-’99,prãbuºirea economicã ºi sãrãcirea dramaticã a majoritãþii populaþiei au depãºit cu mult, ca impactasupra cetãþeanului, criza din anii ’80. Aceastã explicaþie þine ºi de o anumitã evoluþie realã,dar mai ales de imaginea (subliniem, corectã!) cu care a rãmas românul mediu dupã ce a parcursperioada 1970-2000. Desigur, este o imagine care pãleºte în timp, o datã cu îmbãtrânirea ºidispariþia naturalã a generaþiilor respective. Ea are, însã, un potenþial latent de reflectare la adoua generaþie (nepoþii celor care au prins anii ’70), când din comunism va rãmâne doar ima-ginea, nu ºi experienþa sensibilã.

Dupã cum vom vedea în secþiunea dedicatã lui Nicolae Ceauºescu, cultul personalitãþii ace-stuia a avut un efect pervers. Acela cã greutãþile ºi lipsurile din anii ’80 nu s-ar fi datorat crizeisistemului comunist, ci deciziilor personale ale dictatorului (eventual influenþei Elenei Ceau-ºescu). Suprapusã peste acele condiþii de trai percepute ca decente, aceastã idee s-a transformatîn mitul comunismului cu faþã umanã. De-a lungul întregului an 1990, dar ºi ulterior (pânãcând, în 1992, în discursul de învestiturã, Ion Iliescu avea sã afirme rãspicat cã România seîndreaptã cãtre o economie de piaþã – dar Iliescu încã nu pronuþase cuvântul capitalism!), o maremajoritate a românilor aºtepta „socialismul cu faþã umanã“, cam în acelaºi fel în care alþi români,la sfârºitul anilor ’40, îi aºteptau pe americani. Aceastã aºteptare era, într-un fel, întreþinutã ºide supravieþuirea Uniunii Sovietice a lui Gorbaciov pânã în vara lui ’91.

Mitul comunismului în imaginarul românesc postdecembrist a luat naºtere propriu-zis prinaneantizarea Partidului Comunist Român la Revoluþie. În nici o altã þarã est-europeanã PartidulComunist nu a dispãrut pur ºi simplu (cazul Federaþiei Ruse este foarte complicat, dar nu e oexcepþie). Fireºte, în celelalte þãri foste comuniste, partidele comuniste ºi-au schimbat denu-mirea, s-au reformat ºi au participat la alegeri. Ele au preluat, însã, ºi responsabilitãþile ºi pasivulde imagine ale activitãþii anterioare. În România, nemaiexistând nici un partid comunist7, s-aajuns la situaþia stranie în care nimeni nu putea fi tras la rãspundere pentru abuzurile sau crimeledin perioada comunistã. În primele sãptãmâni dupã Revoluþie nimeni nu a fost preocupat dedispariþia PCR. Treptat, însã, pe mãsurã ce actul guvernãrii intra în vizorul liberei exprimãriredescoperite de mass media, „comunismul“ ºi „comuniºtii“ deveneau automat reprezentanþiiRãului ºi mai ales cauza neplãcerilor oricui în orice moment. Au fost câteva luni de zile buneîn care apelativul-imprecaþie „comunistule!“ (cu varianta „securistule!“) se auzea peste tot încele mai banale divergenþe între doi oameni de pe stradã. Dezvoltarea mitului comunismului(ºi al anticomunismului) nu s-ar fi putut face fãrã atmosfera de suspiciune ºi mulþimea de scenarii



amplificate pânã la absurd care a acoperit anii 1990 ºi 1991. Comunismul a devenit în aceaperioadã, în imaginarul colectiv, nu numai un regim politic ale cãrui urmãri negative trebuiauîndepãrtate, ci un soi de fiarã ubicuã care devenise invizibilã, dar care continua sã existe ºi maiales sã funcþioneze. Nu era pur ºi simplu funcþionarea unui sistem economic ºi administrativ(care nu puteau fi schimbate peste noapte), ci era o funcþionare deliberatã, consacratã unui scopocult, dar, evident, negativ, funcþionare de care erau responsabile (probabil) niºte persoane extremde puternice, dar, evident, neidentificabile. Recunoaºtem, aici, o variantã clarã a mitului Conspi-raþiei8. Acest mit al comunismului a fost cântat, la propriu, în timpul manifestaþiei-maraton dinPiaþa Universitãþii (23 aprilie-13 iunie 1990). „Mai bine mort decât comunist!“ scandau, în fiecaresearã, câteva mii de oameni, refrenul cântecului lui Vali Sterian.

Abia în acel moment, procesul revoluþionar din România a devenit propriu-zis anticomunist9.Ca mit complementar, anticomunismul s-a dezvoltat simultan, primind, din partea activiºtilornucleelor societãþii civile, caracteristicile idealizate ale manifestaþiei din Piaþa Universitãþii:o miºcare idealistã, lipsitã de scopuri personale, purtatã de tineri, studenþi sau intelectuali, ma-nifestanþi paºnici, cetãþeni care nu fuseserã membri ai PCR sau, în cel mai rãu caz, îºi arseserãîn public carnetul de membru. Evenimentele dramatice din 13-15 iunie 1990 nu au fãcut decâtsã valideze aceastã imagine. Chiar dacã manifestaþia a fost reprimatã, abia dupã ce presa deopoziþie a reprodus imaginile violenþelor comise de mineri, dar mai ales comentariile virulenteale presei strãine, societatea româneascã a început sã înþeleagã sensul politic al protestului dinPiaþa Universitãþii.

Anticomunismul românesc a pãrut a fi învingãtor la alegerile din toamna lui 1996. Mandatulanterior, dominat de începutul unei grave crize economice, despãrþise imaginea FDSN-uluisau PDSR-ului „bun“ de imaginea „socialismului cu faþa umanã“. Cele douã imagini nu maiputeau sã coincidã. Noua putere instalatã avea sã nãruie, însã, din interior, mitul anticomu-nismului, atât prin lipsa de decizie în aplicarea unor mãsuri programatic anticomuniste, câtºi prin necesitatea practicãrii unei realpolitik. Mai mult, simbolul rezistenþei anticomuniste,preºedintele PNÞCD, Corneliu Coposu, se stinsese din viaþã în 1995. Anticomunismul a eºuatca proiect în mandatul 1996-2000 ºi a fost reluat ca temã, oarecum surprinzãtor, în campaniaprezidenþailã din toamna lui 2004. Spunem surprinzãtor pentru cã, dupã 15 ani, antinomiacomunism – anticomunism nu mai figura printre temele importante ale agendei publice. E depresupus, mai curând, cã strategii campaniei lui Traian Bãsescu din 2004 au cãutat, pe de-o parte,sã recupereze electoratul CDR dezamãgit în 2000 ºi, pe de altã parte, sã sugereze o analogieîntre hipertrofierea PSD în mandatul 2000-2004 ºi partidul-stat care era PCR.

Mitul Securitãþii a fost un mit secund, generat de mitul comunismului. Într-un fel, aceastãdisjuncþie s-a fãcut o datã cu apariþia ideii de comunism cu faþã umanã: comuniºtii ar fi fostcum ar fi fost, dar securiºii erau, de fapt, cei rãi. Mitul Securitãþii include Arbitrarul (pânã lamodul absolut al independenþei, de fapt, de organele de stat) Delaþiunea, prezumþia de Vino-vãþie, Tortura ºi Secretul. În imaginarul colectiv, securitatea era un fel de lampã a lui Aladincare îndeplinea toate dorinþele odioase ale celui care o deþinea. Securitatea nu putea fi controlatãde nimeni, se afla peste tot ºi era alcãtuitã din inºi duri ºi nemiloºi, geniali ºi diabolici. Excla-maþia melodramaticã a lui Emil Constantinescu la final de mandat: „M-au învins securiºtii!“a dat acestui mit o nuanþã stranie ºi paradoxalã de concreteþe ºi derizoriu. Sugestia era cã înRomânia activeazã grupuri economico-financiare în care poziþii importante erau deþinute defoºti ofiþeri de securitate, grupuri care exercitau presiuni asupra politicului. Desigur, o asemenea



sugestie era plauzibilã ºi, în condiþiile României din 2000, foarte probabilã. Chestiunea devineun mit în momentul se observã cã sugestia se prelungeºte automat în direcþia unui plan ocultcare ar þine de fostele subordonãri ale respectivilor ofiþeri. Securitatea ar avea, deci, o sursã exte-rioarã societãþii româneºti, ceea ce o face strãinã de organismul acestei societãþi ºi, ca atare, unrãu absolut. Asocierea securitãþii cu SRI-ul a avut mai puþin succes decât, de exemplu, asociereaPCR cu FSN…PSD. Aceasta ºi datoritã unui ºir lung de gafe (începând cu scandalul „TerasaAnda“) care au compromis ideea de serviciu atotºtiutor ºi atotputernic.

5.3. Personaje exemplare

Formularea hegelianã a personalitãþilor care sunt trãite de istorie ne poate fi utilã în definireaacelor personaje care capãtã sau întrunesc trãsãturi mitice. Imaginea unui astfel de personajexemplar capãtã în imaginarul colectiv o autonomie netã faþã de existenþa personajelor reale.Aceste personaje-mituri sunt vii, fertile, în sensul cã genereazã permanent orizonturi de aºteptareîn imaginarul maselor. În cazul în care personajele-mituri sunt încã în viaþã, acestora le suntatribuite automat idei sau chiar acþiuni, uneori inexistente. Mecanismul propagandei sub Hitler,Stalin sau alþi conducãtori de regimuri totalitare a folosit din plin acest resort al psihologieisociale. În cazul în care personajele-mituri au dispãrut, mecanismul de gândire poate fi rezumatîn exclamaþia: „Ehei, dacã ar fi trãit acum X, ar fi fãcut cu siguranþã acþiunea Y!“.

Trecerea timpului decanteazã valorile, înlãturã efemerul ºi are darul, cel puþin în cazul marilorpersonalitãþi, de a accentua acele trãsãturi definitorii cu care ele intrã în conºtiinþa comunitãþii.Chiar dacã omul este un animal pentru care noul este mai interesant decât binele, contrar uneipãreri pripite, în politicã electoratul nu alege niciodatã un nou absolut. Pentru a avea ºanse,orice nou trebuie sã se plaseze, în imaginarul colectiv, pe coordonatele unei imagini arhetipale.Mãsura în care coincid datele proprii ale personajului politic, orizontul de aºteptare al momen-tului ºi vigoarea mitului politic influenþeazã decisiv succesul unei cariere.

ªtiinþele politice din Occident au dedicat o vastã literaturã personajelor mitologiei politice.Pãrintele, Salvatorul, Eroul civilizator, Liderul carismatic sau Rebelul au avut parte, alãturi decelelalte mituri politice, de exemplificãri ºi analize amãnunþite. În spaþiul românesc modernse pot regãsi aceste tipuri, fiecare bineînþeles nuanþat de realitate ºi de un context specific. Dis-cursul public antebelic a fãcut deseori apel la figuri istorice. Acestea au fost, însã, mai degrabãfolosite ca simboluri decât ca mituri.

Un prim mit este cel al domnitorului medieval, apãrãtor al moºiei ºi al credinþei strãmoºeºti,aflat în fruntea oºtii þãrii ºi biruind nãvãlitorii vrãºmaºi. În acest ideal, ilustrat în fresca din SalaAteneului Român, se încadreazã, cu mici variaþii, un ºir lung de domnitori, de la Basarab I pânãla Constantin Brâncoveanu. Existã însã un grad diferit de convenabilitate politicã a figuriloristoriei medievale. Din acest punct de vedere, cel mai convenabil personaj a fost ªtefan cel Mare.Principala trãsãturã exploatabilã politic a acestuia a fost impunerea unei acþiuni unice (astãziam putea spune consens sau liniºte) în interiorul þãrii. România ºi, anterior, Þãrile Române ausuferit continuu din cauza disputelor interne, acutizate uneori pânã în pragul rãzboiului civil.ªtefan cel Mare, care a impus consensul intern cu destulã violenþã, este unul dintre rarele argu-mente în favoarea idealului de armonie interioarã a þãrii. O a doua trãsãturã a personajului estecea a expansiunii maxime a statului. I se adaugã gloria militarã, armata de rãzeºi ºi credinþa



creºtinã, doveditã de numeroasele ctitorii. ªtefan cel Mare întruneºte astfel germenii tuturormiturilor instituþionale despre care am vorbit mai sus (chiar ºi ªcoala, dacã avem în vedere cãmãnãstirile acelor timpuri erau centre de iradiere a culturii, cã acolo se învãþa carte, se ilustrauºise copiau cãrþi etc.).

Mai puþin convenabil, din cauza legãrii þãranilor de glie, dar prototip al idealului modern alUnirii, a fost Mihai Viteazul. Meritã sã remarcãm cã el a fost personajul istoric preferat al luiNicolae Ceauºescu.

Un alt mit este cel al Revoluþionarului. Acest mit a fost construit cu un pronunþat specificnaþional, pe coordonatele a trei personaje dintr-o istorie relativ recentã: Tudor Vladimirescu, AvramIancu ºi Corneliu Zelea Codreanu. Evident, acesta din urmã nu apare în istoriografia comunistã,dar trãsãturi anecdotice ale sale sunt transferate anonim, în anii ’50, asupra eroilor comuniºti.Imaginea de astãzi a lui Corneliu Vadim Tudor alãturã vizibil trãsãturi, gesturi ºi cuvinte cheiedin existenþa celor trei personaje.

Un personaj unic în istoria României, devenit mit prin chiar aceastã unicitate, a fost Alexan-dru Ioan Cuza. În epocã, personalitatea sa s-a impus mai ales prin sentimentul larg rãspândit,în special printre þãrani, de dreptate socialã, asociat cu reforma agrarã din 1864. Originea relativmodestã ºi prezenþa carismaticã au fãcut din Alexandru Ioan Cuza un mit politic sui generis,în care se reunesc trãsãturi ale Întemeietorului, Pãrintelui ºi Omului Providenþial. Succesul cam-paniei din 1996 a lui Emil Constantinescu s-a datorat în mare mãsurã construcþiei imaginiicandidatului la preºedinþie pe modelul lui Alexandru Ioan Cuza. Punctul culminant al lovituriide imagine a fost acela cã înseºi mass media pedeseriste au pronunþat numele Alexandru IoanCuza ca o remarcã iritatã în urma lansãrii Proclamaþiei de la Ruginoasa.

În fine, un ultim mit al personajelor politice antebelice este cel al Sfinxului. Acest mit contu-reazã omul politic modern, patriot, naþionalist dar ºi vizionar, diplomat, negociator, maestru alechilibrului politic. „Sfinxul“ a fost porecla datã lui Ionel Brãtianu în anii de neutralitate(1914-1916) ºi, peste ani, þãrãniºtii (marii adversari ai Brãtienilor) aveau s-o preia ºi s-o atribuielui Iuliu Maniu cu o localizare: „Sfinxul de la Bãdãcin“.

Vom prezenta în continuare câteva dintre figurile istoriei contemporane care s-au plasat(deliberat sau nu, cu o consiliere de imagine sau nu) pe coordonatele unei simbolistici genera-toare de mituri. Dintre personajele analizate, primele patru (Ceauºescu, Iliescu, Coposu, Ro-man) au cãpãtat deja, ireversibil, aceste trãsãturi. Pentru ceilalþi (Stolojan, Bãsescu) procesulnu s-a încheiat încã ºi este reversibil. Considerãm, însã, cã pentru specialistul în comunicareeste important ºi procesul de transformare, nu numai trãsãturile simbolico-mitice definite.

Nicolae Ceauºescu

Paradoxal, primul mit al României post-decembriste a fost Nicolae Ceauºescu. În primelemomente dupã revoluþie, mitul Nicolae Ceauºescu a fost întruchiparea rãului absolut. Acestrãu absolut era atunci singura certitudine. Dispariþia politicã ºi fizicã a lui Nicolae Ceauºescus-a produs într-un context excepþional: manifestaþii de masã, baricade, intervenþia trupelor, morþi,rãniþi, concretizarea (ºi contestarea) conceptului de revoluþie, fugã cu elicopterul, capturare,proces ºi execuþie în ziua de Crãciun. Multe luni dupã aceea, numele sãu a fost scris fãrãmajuscule ºi, în rarele momente de acalmie a actualitãþii, presa publica tot felul de detaliibiografice, toate deformate în negativ. În primii doi ani dupã revoluþie, Nicolae Ceauºescu a



fost anti-modelul liderilor politici români. Fiecare politician a cãutat sã fie cât mai diferit deNicolae Ceauºescu. (Despre influenþa ºi imaginea soþiei, Elena Ceauºescu, vom vorbi mai târziu.)Idiosincrazia popularã era atât de mare, încât se manifesta spontan la cele mai mici amãnuntecare aminteau de fostul dictator. La demonstraþia din 10 ianuarie 1990, s-a scandat: „Iliescu sãrãmânã, dar sã nu mai dea din mânã!“, ca o aluzie la ticul gestual al lui Nicolae Ceauºescu.

Încet-încet, o datã cu prelungirea tranziþiei ºi sãrãcirea drasticã a populaþiei, mitul lui Ceau-ºescu s-a deplasat de la imaginea de rãu absolut cãtre cea de megaloman de neînþeles. Reproºulmajor care i se aduce astãzi este acela cã exagera cu sarcinile, construcþiile, ºantierele, pe carele impunea poporului. Atitudinea tipicã a românului de astãzi este: Dacã ne-ar fi dat mai multãmâncare ºi ne-ar fi lãsat mai mult în pace, era ºi acum bine-mersi. Indirect, aceastã atitudineeste o apreciere a unei stãri de lucruri: autoritate, disciplinã ºi, chiar mai mult decât atât, a uneiordini a lumii ºi a vieþii. Metaforic, pãcatul lui Ceauºescu este cel de a fi vrut imposibilul.Aceastã dorinþã a dus la dereglarea unei lumi.

Judecând în termeni mitologici, lumea dereglatã de Ceauºescu nu a fost nici distrusã cutotul, nici repusã în ordine în urma revoluþiei. Ea a rãmas în continuare o lume dereglatã.Aceastã percepþie este întãritã de ºantierele pãrãsite, de puternicii zilei de ieri care sunt puterniciºi astãzi, de amplificarea corupþiei (în special a mitei, care era în vremea lui Ceauºescu o moda-litate de supravieþuire).

Mitul lui Ceauºescu va rãmâne viu atâta timp cât nu se va ivi un lider politic care sã-ºi asu-me ºi sã realizeze un act ritual de re-întemeiere a României. „Schimbarea în bine“ din 1996 aeºuat. Noþiunea de „A treia republicã“, a ApR-ului din 2000, greu de înþeles de cãtre popor, aeºuat ºi ea. „Aproape de oameni, împreunã cu ei“ (sloganul lui Ion Iliescu în campania dintoamna lui 2000) nu poate fi, repetãm, mitologic vorbind, o despãrþire definitivã de trecut.

Ion Iliescu – Pãrintele

Ion Iliescu este cea mai veche figurã politicã a României postdecembriste. De la „Cu voiaDvs., ultimul pe listã“, din 22 decembrie 1989, la garantul democraþiei ºi stabilitãþii din 2000este un salt imens, punctat de momente clare ale construcþiei de imagine. Mandatul 2000-2004,care pãrea sã ofere imaginea unui Ion Iliescu suveran, împãcat cu toþi adversarii ºi contestatariisãi, s-a sfârºit straniu prin controversata graþiere a lui Miron Cosma ºi cu o detaºare ciudatã deînfrângerea lui Adrian Nãstase la alegerile prezidenþiale. Cine au fost, de-a lungul acestor ani,personajele Iliescu?

Revoluþionarul. Intuind rapid imensul capital politic ºi de imagine pe care îl putea obþinedin asocierea cu mitul Revoluþiei, Iliescu ºi-a însuºit atribute de imagine care s-au coagulattreptat într-un portret de Eliberator. A beneficiat inclusiv de inabilitatea lui Roman de a exploataacelaºi capital, reuºind în timp sã îºi atribuie aproape în exclusivitate asocierea cu Revoluþia.

Preºedintele. Cvasi-unanimitatea primei alegeri în funcþia de preºedinte, precum ºi întâie-tatea în aceastã funcþie, într-o perioadã istoricã nouã a României, l-au consacrat în timp camodel/prototip al Preºedintelui. Chiar la momentul înfrângerii din 1996, Iliescu era personajulidentificat în cel mai mare grad cu imaginea de Preºedinte. Acest capitol al evoluþiei sale deimagine are douã dimensiuni: cea pozitivã – Preºedintele/politicianul bun, ºi cea negativã –Preºedintele/politicianul retrograd-criptocomunist, fiecare versiune fiind susþinutã de câte unsegment fidel de electorat ºi de mediatizarea corespunzãtoare. Liantul acestor dimensiuni este



recunoaºterea greutãþii politicianului Iliescu în peisajul politic românesc: prin calitãþile elogiatede susþinãtori ºi prin limitele contestate (uneori violent) de adversari, Iliescu a devenit centrulde greutate al scenei politice ºi a monopolizat total un pol al axei electorale, deºi la celãlalt pols-a aflat mereu altcineva.

Soluþia. În 2000, dupã primul tur al alegerilor prezidenþiale, Iliescu a fãcut un ultim salt deimagine, care l-a desãvârºit ca personaj politic. Poziþionarea ca alternativã la Vadim Tudor, încadrul unei dileme electorale cu o mizã imensã, a însemnat o nouã treaptã de legitimitate pentruun om politic care oricum era legitimat din surse multiple: mitul Revoluþiei, experienþa politicã(inclusiv experienþa înfrângerii electorale), delegarea unui moºtenitor (în persoana lui AdrianNãstase), încrederea popularã convertitã în vot. Ultima resursã a legitimãrii i-a adãugat atribu-tele de democrat ºi reformator. Contextul a forþat aceastã evoluþie, dar efectele nu au fost maipuþin puternice sau mai puþin durabile. Transformat de situaþia electoralã în oponentul unic allui Vadim Tudor ºi de eforturile susþinute ale mass media într-un salvator, Iliescu a reuºit sã îºiasocieze exact acele atribute care, într-o evoluþie electoralã lipsitã de surprize, i-ar fi rãmasstrãine ºi incompatibile.

Cel mai important aspect al acestei construcþii de imagine este caracterul de „bulgãre dezãpadã“, construcþia prin acumulare: fiecare etapã a fost un strat de imagine în plus ºi nu uncapitol care începe ºi se încheie distinct. Tocmai de aceea, Iliescu a avut forþa sã revinã, dupãfiecare înfrângere suferitã.

Dupã unsprezece ani, Ion Iliescu este Pãrintele. Mitul Pãrintelui are douã sub-tipuri: Înte-meietorul (Romulus, Iisus, Mahomed, Negru Vodã etc.) ºi Pãstrãtorul, pentru care cel maiexact exemplu este Moise. Moise are misiunea de a conduce poporul peste un deºert. El vavedea limanul, dar va dispãrea în momentul atingerii acestuia. Destinul lui Ion Iliescu s-apliat uluitor de exact peste acest mit. În tinereþe, a fost prieten/apropiat al Faraonului (Ceau-ºescu). S-a revoltat împotriva acestuia (1971) ºi a fugit în pustie (Editura Tehnicã). A despãrþitapele în decembrie ’89. A dat tablele legii (Constituþia). A rãtãcit în deºert (Guvernarea Vãcãroiu).Poporul s-a revoltat la un moment dat (1996) împotriva lui. Iosif Boda – multã vreme colaboratorapropiat al lui Ion Iliescu – a enunþat, prin 1995, o idee care a pãrut atunci stranie: „Româniava ieºi din tranziþie atunci când nu va mai avea nevoie de Ion Iliescu“.

Acest moment pare sã fi venit la Congresul PSD din 21 aprilie 2005. Revenit în partid cuo energie ºi o hotãrâre care i-a intimidat pe toþi liderii mari ºi mici (Ion Iliescu afirma, la înce-putul anului, cã se simte „ca la 45 de ani“), întemeietorul partidului pãrea sã fi hotãrât nouastructurã de conducere în care urma sã redevinã preºedinte, în timp ce Adrian Nãstase îºi anun-þase decizia de a nu candida împotriva sa. Rezultatul-surprizã al votului, covârºitor în favoarealui Mircea Geoanã (care ºi-a depus candidatura în ultimul moment), a fost considerat, în acelmoment, unul din marile evenimente din istoria post-revoluþionarã a României ºi, totodatã,semnul ieºirii din scenã a lui Ion Iliescu. Probabil cã o construcþie mai prudentã a imaginiiproprii l-ar fi determinat pe Ion Iliescu sã-ºi anunþe retragerea într-o poziþie onorificã (aºa cumîi ºi cerea Mircea Geoanã la Congres). Ion Iliescu a luptat pânã în ultima clipã, (cu un discursvehement criticat de mass media), a pierdut ºi a anunþat cã nu mai acceptã nici o funcþie înpartid. PSD a rãmas, însã, într-o situaþie relativ nesigurã, cu mari tensiuni interne. Iar Ion Iliescua dovedit cã are, încã, suficientã energie.

Astãzi, Ion Iliescu este un personaj intrat în istorie. Edificiul de imagine va suporta încã, înanii ce vin, nuanþãri, tente de culoare, contestãri. Dar, indiferent de judecãþile istoriei, mitul IonIliescu existã ºi rãmâne un punct de referinþã.



Corneliu Coposu – Sfântul politicii

În decembrie 1989, în România existau doar doi politicieni autentici: Ion Iliescu ºi CorneliuCoposu. Chiar dacã, la acea datã, cei mai mulþi români confundau omul politic cu secretarulPCR din întreprindere ºi credeau cã politica înseamnã mitinguri ºi scandãri de lozinci, în scurttimp, în jurul celor doi s-au structurat cele douã tabere care au constituit polii politici ai Româ-niei în ultimul deceniu al secolului XX.

Coposu ºi Iliescu au fost singurii care au întreþinut cu abilitate percepþia cã ei nu s-au urcatpe un scaun, ci cã meritau scaunul pe care se aflau. Spre deosebire însã de Ion Iliescu (ajunsîntr-o poziþie în care a putut fi atacat ulterior pe motivul „furtului Revoluþiei“), Corneliu Coposua reuºit sã se situeze mereu dincolo de orice suspiciune de urmãrire a unor interese personale.

Coposu a avut o laturã extrem de pragmaticã. A înþeles repede cã PDSR nu putea fi distrusdoar cu un mesaj anticomunist ºi cã o opoziþie fragmentatã este lipsitã de orice putere. Prinurmare, a reuºit sã coaguleze, la momentul oportun, miºcãrile anti-FSN existente, refuzul trecu-tului imediat ºi atitudinea pro-occidentalã sub aceeaºi umbrelã: Convenþia Democratã. Prinnegocieri abile, a menþinut unitatea Convenþiei ºi s-a impus lider al opoziþiei. În fine, dar poatecel mai important, a ºtiut sã nu candideze niciodatã la o funcþie executivã oficialã. Deliberatsau nu, Corneliu Coposu ºi-a construit o imagine care se poate rezuma într-un singur cuvânt:martirul. Aceastã imagine l-a consacrat ulterior ca pe unul dintre miturile politice fondatoareale României democratice. Trãsãturile care au stat la baza acestei imagini: un om care a suferitmult în închisorile comuniste, o verticalitate moralã desãvârºitã, pentru care principiile ºi cre-dinþa erau mai presus de orice, vizionar, cu experienþã, om apropiat de Dumnezeu, susþinãtoral tradiþiei, corectitudinii ºi moralei în politicã. Un sfânt al politicii venerat de fideli ºi recunoscutde adversari.

Aceastã imagine a avut însã douã defecte majore. În primul rând, lupta celui care ducecrucea anticomunismului nu putea legitima ºi susþine un principiu constructiv. Or nevoia deatitudine constructivã a fost cea care a împiedicat mulþi ani ascensiunea CDR în dauna PDSR.Coagularea Opoziþiei unite avea ea însãºi un scop distructiv: înlãturarea de la putere a celorcare erau consideraþi, la acea vreme, neocomuniºti.

În al doilea rând, oricât de crud ar suna, imaginea martirului nu putea fi desãvârºitã decâtprin moarte. Mai mult, ºi-a asumat o parte din moarte încã din timpul vieþii (prin renunþareaexplicitã la orice ambiþie personalã). Nu trebuie sã uitãm cã, în tot timpul vieþii sale, Coposus-a aflat constant pe ultimele locuri în clasamentele cu personalitãþile apreciate de electorat.Simpatia a crescut spectaculos în aceste liste doar dupã moartea sa. Trãsãturile sale de martirnu erau compatibile cu viaþa politicã activã. Ele, mai degrabã, erau (ºi au fost) o sursã delegitimare pentru ceilalþi decât pentru sine.

Mitul martirului a atras dupã sine alte imagini simbolice. Lupta împotriva comunismului adevenit o luptã apostolicã, în care se învinge doar prin propriul sacrificiu. Mitul romantic alprezentului vãzut ca un hiatus între trecutul glorios ºi viitorul de aur este, de asemenea, pre-zent în discursurile lui Corneliu Coposu. Nu întâmplãtor, aceastã îmbinare între trecut ºi viitora fost marele merit al liderului þãrãnist, care a reuºit astfel sã ofere Convenþiei Democrate odublã legitimitate: legitimitatea istoricã, derivatã din trecutul glorios – doar trecutul interbelicera chemat sã ajute prezentul, un prezent al confuziei ºi al decãderii, ºi legitimitatea externã –prin apelul la valorile democraþiilor occidentale.



Dincolo de eºecul (politic, dar ºi de imagine) al celor pe care i-a lansat în marea politicã,eºec în primul rând al unor caractere prea puþin cãlite, rãmâne constatarea cã, într-o þarã bom-bardatã cu false valori ºi imagini artificiale, Seniorul a devenit un mit care nu va atrage, preacurând, discipoli.

Petre Roman – Fiul rãzvrãtit

22 decembrie 1989 a adus pe ecranele televizoarelor româneºti doi oameni în pulovãr: IonIliescu ºi Petre Roman. Personalitãþi puternice, diferite ca formare ºi gândire, cei doi au focalizatasupra lor un capital uriaº de simpatie ºi entuziasm rezultat din victoria Revoluþiei române.

Petre Roman a impus în imaginarul colectiv tipul liderului plin de vitalitate, tânãr, carismatic,seducãtor tocmai prin faptul cã reprezenta imaginea atipicã a tot ceea ce cunoscuserã româniiîn timpul comunismului. Simbolul prin excelenþã al unei lumi noi, Petre Roman a cucerit publicul,devenind în 1990 cel mai tânãr prim-ministru pe care l-a avut România. Aceeaºi identitate caris-maticã reprezintã pentru Petre Roman ºi sursa limitãrii sale ca posibilitate de evoluþie. Publicula fost sedus de un personaj tânãr, strãlucitor, care exprima dinamismul lumii libere, dar era vorbade o dragoste la prima vedere, desubstanþializatã, capricioasã, instabilã în timp. Povara celor cinci-zeci de ani de comunism era mult prea puternicã pentru a-i determina pe români sã renunþe laimaginea liderului protector, pãrintele sãrac ºi cinstit care are grijã de binele oamenilor.

În evoluþia politicã a lui Petre Roman identificãm etapele conturãrii personajului indezirabilîn ochii electoratului de astãzi. Mandatul de prim-ministru s-a încheiat rãsunãtor, printr-o crizãpoliticã ºi socialã profundã, ceea ce a dus la imaginea unui Petre Roman reformator cu oricepreþ, care trece peste problemele sociale ale oamenilor. În 1992, Roman a câºtigat alegerilepentru preºedinþia FSN, fapt care dezvãluie calitãþi incontestabile de lider politic. ScindareaFSN i-a oferit lui Roman ocazia de a se poziþiona în mediul politic drept lider major al Româ-niei, reprezentant al unui curent dinamic, reformator. Prin ruperea de fiul favorit, Iliescu îi deschi-dea lui Roman drumul maturitãþii politice. La nivel simbolic însã, Petre Roman a fost urmãritpermanent de umbra tatãlui. Legitimarea sa a fost mereu negativã, determinatã de poziþia opusãfaþã de Iliescu, adicã o maturizare insuficientã, doveditã de eºecul mesajului anti-Iliescu din2000. Nu în ultimul rând, umbra tatãlui politic a interferat, în percepþia publicã, în mare mãsurã,cu umbra tatãlui natural: Petre Roman are handicapul unei origini percepute ºi atacate ima-gologic ca fiind „strãinã“.

Succesul din partid nu se regãseºte însã la nivel electoral, FSN obþinând puþin peste 10% laalegerile din 1992. Perioada de opoziþie este una ºtearsã, aceasta ºi datoritã monopolizãrii de cãtreCDR a rolului de adevãrat adversar al PDSR. Alegerile din 1996 oferã ocazia unei reveniri apersonajului Petre Roman, regãsitã în cele peste 20 de procente obþinute în cursa prezidenþialã.Românii mai aveau încã apetit pentru o figurã tânãrã, dinamicã, aceasta mai ales în contextulguvernãrii parcã încremenite a PDSR. Guvernarea 1996-2000 desãvârºeºte însã imaginea negativãa lui Petre Roman. Neutralitatea, imobilitatea ºi imaginea senioralã, ºtearsã, a funcþiei de preºedinteal Senatului îl lipsesc pe Roman de ultimele atribute favorabile: dinamismul ºi tinereþea. Crizelepolitice impun în prim-planul atenþiei personajul Traian Bãsescu, iar intrarea tardivã în executivprin ocuparea funcþiei de ministru de externe nu reabiliteazã imaginea liderului dinamic.

Roman nu a conturat o echivalenþã între structura internã ºi acþiunea politicã. Personajul politicPetre Roman, moderat ca structurã ºi vocaþie, s-a nãscut în creuzetul unei situaþii conflictuale



majore – Revoluþia din ’89, ºi-a încheiat mandatul de prim-ministru printr-o crizã profundã– mineriada din septembrie 1991, iar obþinerea preºedinþiei FSN s-a produs într-un contextconflictual care a determinat sciziunea Frontului. Activitatea guvernamentalã ºi viaþa de partidau fost ºi ele marcate de implicarea în crize politice ºi conflicte personale.

Discordanþa stridentã dintre structura internã a personajului ºi praxis reflectã în final antitezamajorã ordine – dezordine. Roman se regãseºte în ambii termeni ai relaþiei ºi tocmai de aceeanu poate contura un tip stabil ºi omogen de imagine. El nu poate fi o sintezã între cele douãconcepte, deoarece nu existã posibilitatea unei astfel de poziþionãri. Aceastã permanetã diver-genþã i-a construit o imagine contradictorie, mãcinându-i constant capitalul politic.

Artizanii imaginii sale au încercat, de fiecare datã, sã creeze din Petre Roman un personajspectaculos pe termen scurt. Construcþia de imagine dedicatã liderului democrat a fost întot-deauna un management al crizei, mai degrabã decât o planificare strategicã a acþiunilor deimagine, cu un obiectiv clar definit ºi cu etape precise. De fiecare datã, în perioadele de cãderea popularitãþii, Roman fãcea câte un gest spectaculos care îl readucea la cota de siguranþã aimaginii. Construcþia nu a fost gânditã însã cu viziune, cu perspectivã. Cum era ºi firesc, petermen lung construcþia nu a rezistat, iar în locul sãu a rãmas un personaj straniu, care scapãastãzi oricãrei etichetãri. Construcþia sa de imagine a avut o structurã care, în 2000, a dat ocaziaelectoratului sã îl ignore pe prezidenþiabilul Roman ºi opiniei publice sã îl considere un aspirantcu ºansa a doua la noul fotoliu de lider al partidului. Un electorat care poate fi sensibilizat deautoritarismul de tip extremist nu are cum sã ia în considerare un prezidenþiabil care se reco-mandã prin virilitate de vitrinã. „Roman în slip“ a fost o încercare disperatã de resuscitare a unuipersonaj anacronic.

Traian Bãsescu – Haiducul

Personajul politic Traian Bãsescu a avut o evoluþie permanent ascendentã: ministru alTransporturilor în guvernul Roman ºi între 1996-2000, deputat între 1992-1996, ºi, în urmaalegerilor locale din 2000, primar general al Capitalei. În 2004, reales în primãvarã ca primar,Traian Bãsescu cucereºte, în toamnã, cea mai înaltã demnitate publicã în stat, devenind preºe-dintele României.

Personalitate conflictualã, Traian Bãsescu s-a impus în ochii formatorilor de opinie în 1997,când un comentariu nediplomatic asupra modului de lucru în ºedinþele de guvern a generat oreacþie disproporþionatã din partea lui Victor Ciorbea, premierul de atunci, ºi, în cele din urmã,cãderea guvernului. Personajul Bãsescu s-a construit, ºi a fost construit de mass media pornindde la aceastã trãsãturã conflictualã. Bãsescu a fost perceput drept actor principal al crizelorsociale ºi politice dar, pe de altã parte, ºi ca liderul care rezolvã problemele. Între 1996 ºi 2000,imaginea lui Bãsescu a transmis o anumitã formã de autoritarism, ponderatã de umor ºi deargumentele bunului simþ.

Traian Bãsescu s-a confruntat în cariera sa politicã cu un moment delicat, fiind acuzat, lasfârºitul anului 1996, de vânzarea flotei comerciale. Acest scandal a reprezentat, paradoxal,rampa de lansare a personajului de astãzi. Bãsescu a renunþat la imunitatea parlamentarã, punân-du-se la dispoziþia justiþiei, ceea ce i-a securizat credibilitatea. Dupã preluarea mandatului deministru al Transporturilor, Bãsescu a iniþiat taxa pentru drumuri care, dupã ce a generat pro-teste masive ale transportatorilor, a devenit „Taxa Bãsescu“, conturând atributele noului personaj.



Plãcuþele cu inscripþia „Aici sunt banii dumneavoastrã“ ºi rãspunsurile precum „Iarna nu-ica vara!“ au avut o vizibilitate maximã. Flota a devenit în planul imaginii o problemã nerele-vantã, aºa cum s-a vãzut ºi în timpul campaniei din 2000 pentru Primãria Bucureºtiului ºi, maiales, în timpul campaniilor din 2004. Tipul administratorului energic, dar mai ales curajos, carese bate pentru deciziile sale, s-a impus definitiv.

Vocaþia conflictualã a Partidului Democrat avea evident nevoie de o persoanã care sã poatãfi individualizatã în planul imaginii ºi transformatã în armã de luptã politicã. Raporturile poli-tice ale PD cu adversarii, generarea crizei Ciorbea, a crizei Babiuc, l-au avut drept actor prin-cipal pe Traian Bãsescu. Pe tot parcursul perioadei 1997-2001, acesta a fost „braþul înarmat“al lui Petre Roman, a cãrui misiune era sã „aplaneze“ conflictele generate de Bãsescu. Victoriaasupra lui Roman ºi preluarea conducerii Partidului Democrat a generat o schimbare lentã, darsubstanþialã a imaginii partidului. Marea majoritate a „baronilor“ (Sassu, Duvãz, Severin ºi, lasfârºit, dar nu în ultimul rând, Petre Roman) au plecat din partid. Au rãmas „tinerii lui Bãsescu“,personaje ºterse, care nu au fãcut dovada simþului politic (în afara lui Emil Boc), perceputemai degrabã ca executanþi fideli ai ordinelor „cãpitanului“. Partidul a stagnat în sondaje patruani. Meritul lui Bãsescu a fost cã a reuºit sã impunã ideea cã aceastã stagnare se datoreazãexclusiv presiunii pe care o exercita PSD asupra PD.

În primul mandat la Primãria Capitalei, Bãsescu s-a fãcut remarcat îndeosebi prin acþiunilesale distructive: demolarea chioºcurilor, demolarea panourilor publicitare sau lichidarea câi-nilor vagabonzi. Cea de-a doua campanie electoralã pentru Primãria Generalã a fost structuratã,de fapt, în jurul unui (semi)eºec (lucru surprinzãtor din punctul de vedere al marketinguluipolitic clasic). Mesajul central al campaniei a fost: „Singur fac multe, cu un Consiliu fac totul!“Se sugera astfel cã primarul fusese timp de patru ani legat de mâini ºi de picioare, întrucât nudeþinea majoritatea în Consiliul General. Poziþionarea, practic, în Opoziþie a fost susþinutã deo campanie flexibilã ºi coloratã, în care principalul contracandidat, Mircea Geoanã, a fost lãsatdeliberat sã atace pentru a fi apoi ironizat. Campania echipei PSD-Geoanã a fost masivã, gre-oaie ºi ezitantã, dusã de pe poziþia partidului aflat la guvernare, adicã exact ceea ce îi convenealui Bãsescu.

Victoria din primãvara lui 2004 a revigorat nu numai simpatia electoratului faþã de Bãsescu,ci ºi transferarea acestei simpatii reînnoite cãtre Alianþa Dreptate ºi Adevãr (PNL-PD). Dar,peste varã, PSD a reuºit sã recupereze majoritatea opþiunilor alegãtorilor, mai ales cã TheodorStolojan, candidatul Alianþei, deºi credibil, nu reuºea sã electrizeze masele. În toamna lui 2004,din motive pe care le vor descifra istoricii (cel oficial anunþat a fost precaritatea sãnãtãþii), Sto-lojan a renunþat la a mai candida. Lovitura de teatru, care pãrea sã compromitã orice ºansã aAlianþei, i-a dat ocazia „durului“ Bãsescu sã plângã în direct, la conferinþa de presã, în faþacamerelor de luat vederi. De la acest moment de emoþie colectivã maximã (comparabil cu Revo-luþia în direct!), Traian Bãsescu – desemnat succesor al lui Stolojan – a preluat iniþiativa încampania pentru alegerile generale ºi prezidenþiale. Nu a mai fost, ca în primãvarã, o cam-panie axatã pe publicitate electoralã (din acest punct de vedere a fost mult mai slabã decâtcea pentru primãrie), ci un fel de one man show. Bãsescu a dezlãnþuit atacuri la foc automatîmpotriva Puterii: PSD-ul este generatorul „sistemului ticãloºit“, corupþia la nivel înalt „a atinscote inimaginabile“, presiunile din partea PSD l-au îmbolnãvit pe Theodor Stolojan (aluziela situaþia din Ucraina vecinã, unde candidatul opoziþiei fusese otrãvit de, se presupunea, agenþiiserviciului secret aflat în subordinea preºedintelui în funcþie). Toate acestea au culminat cu



ieºirea furibundã de dupã anunþarea rezultatelor din primul tur: Bãsescu nu numai cã a clamatfraudarea alegerilor (o fãcuse ºi Vadim, în 2000), ci a solicitat imperativ arestarea PreºedinteluiBiroului Electoral Central ºi sigilarea computerelor în care ar fi trebuit sã se gãseascã dovadafraudei. Majoritatea acuzaþiilor au fost ulterior demontate sau au rãmas nedovedite (cu toate cãBãsescu a ajuns preºedinte, iar Alianþa a format Guvernul!), dar, pe moment, PSD a fost inti-midat pânã la anesteziere de avalanºa ºi de duritatea acuzaþiilor.

Am rememorat campania din noiembrie 2004 pentru a evidenþia construcþia personajuluicare are exact structura miturilor arhaice. Eroul era un om liniºtit, care tocmai îºi rostuise viaþa(câºtigase un nou mandat de primar ºi se apucase de treabã). Când nimic nu prevestea acestlucru, fratele de cruce al eroului (Stolojan, co-preºedinte al Alianþei împreunã cu Bãsescu) estelovit mortal de vrãjmaºul perfid (PSD). La cãpãtâiul fratelui cãzut, în faþa elementelor cosmicecare sunt invocate ca martori (la conferinþa de presã), Eroul plânge, dar jurã sã se rãzbune, sãînfrângã duºmanul (PSD-ul sau sistemul ticãloºit) ºi sã ajute vãduva ºi orfanii (Alianþa D.A.,în ansamblu). Eroul porneºte la luptã, singur împotriva tuturor (a sistemului), ºi uzeazã de toatemijloacele pe care le are la îndemânã (acuzaþii nedovedite, dar, la urma urmei, ºi Fãt Frumosarunca în calea Scorpiei perii ºi oglinzi). Eroul îºi mai permite un singur moment de slãbiciunepânã la noaptea magicã a victoriei: cel în care se aflã faþã în faþã cu întruchiparea duºmanului(confruntarea televizatã cu Adrian Nãstase) ºi în care îi dovedeºte acestuia cã, ºi în clipaîncleºtãrii supreme, Eroul rãmâne Om („Adriane, ce blestem o fi pe capul poporului… sã aibãde ales între doi comuniºti?“).

În peisajul politic postdecembrist, Bãsescu este, pânã acum, liderul cu cea mai stabilã credi-bilitate. În sondajele din perioada 2001-2004, el s-a aflat în topul credibilitãþii alãturi de IonIliescu ºi Adrian Nãstase, deºi a fost ºicanat în permanenþã de PSD. Credibilitatea lui TraianBãsescu este o noutate pentru spaþiul politic românesc, cu implicaþii majore la nivel simbolic.ªi acum, chiar dacã Bãsescu exercitã funcþia supremã în stat, el se prezintã (aºa cum s-a pre-zentat ºi în perioada cât a fost primar) ºi este (încã) perceput drept o Opoziþie la (fosta) Putere.Nu putem ºti în ce mãsurã ameninþarea cu anticipatele a constituit o hotãrâre fermã sau un jocpolitic, dar e cert cã un scop a fost atins (deliberat sau nu): o mare parte a populaþiei a înþelescã Bãsescu nu deþine (!?) Puterea, cã se luptã în continuare cu „sistemul ticãloºit“ ºi, deci seaflã de patru luni într-un fel de opoziþie. Este o opoziþie personalã – nu faþã de un guvern saupartid, ci faþã de un sistem politic. În contextul tendinþei maselor de a personaliza orice conflict,devine limpede cine are cele mai multe ºanse de a ieºi învingãtor.

Din punctul de vedere al imaginarului colectiv, Traian Bãsescu este un pirat (dacã ne gândimla profesia sa de marinar), sau, în spaþiul românesc, un haiduc. Haiducul este acel personajcare se afirmã pe scena politicã nu prin apartenenþa la o instituþie, ci printr-un mod direct dea acþiona, fãrã reþineri, specific oamenilor simpli din rândurile cãrora provine. Succesul sãupopular se datoreazã faptului cã îi pune la colþ pe boieri (politicieni) într-un mod lipsit deechivoc, brutal ºi batjocoritor, fiind astfel pe placul cetãþeanului obiºnuit, frustrat de discre-panþele sau tensiunile sociale. Haiducul nu va fi niciodatã un aristocrat, dar nu va fi nici unnegociator (una din replicile surprinzãtoare ale preºedintelui Bãsescu a fost: „Preºedintele nuroagã, preºedintele cere!“). Orice gest aristocratic ar fi considerat un act de trãdare, de abdicarede la condiþia omului simplu, în schimbul unui trai îndestulãtor. Haiducul este totuºi un erou,dar unul popular, care se deosebeºte de eroismul clasic occidental (de la Roland ºi Lancelotpânã la Don Quijote, Ruy Blas ºi d’Artagnan) tocmai prin lipsa trãsãturilor nobiliare. Faþã de



erou, haiducul nu acþioneazã în numele principiilor abstracte, ci în numele situaþiilor, în nu-mele oamenilor simpli sau, ºi mai bine spus, asemeni oamenilor simpli.

Prin definiþie, haiducul este mereu în opoziþie cu reprezentanþii puterii, care îl prigonescºi pun preþuri fabuloase pe capul sãu. Chiar atunci când ajunge sã deþinã puterea, haiducul esteun adversar al Puterii ca instituþie, el pare sã spunã cã puterea aparþine omului ºi nu instituþiei(vezi episodul Ciorbea, dar ºi altele). Bãsescu este cel care luptã singur împotriva tuturor, împo-triva întregii clase politice faþã de care s-a distanþat la nivel simbolic. Cât timp a fost în Opoziþie,lupta lui Bãsescu a fost doar o hãrþuialã care asigura simpatia popularã, dar care nu-l legitimaîn postura de erou salvator al României. El nu evoca nici simbolurile naþionale, nici moralaînãlþãtoare ºi nici conotaþiile de legitimitate a reprezentativitãþii care sã-l includã în aceeaºicategorie cu cei pe care îi înfruntã.

Spre deosebire de eroii salvatori (dintre care cel mai bine conturat este Vadim Tudor), Bãsescunu a invocat principii supreme pentru comportamentul sãu. În campania electoralã preziden-þialã, Bãsescu nu a luptat pentru moralã, ci împotriva corupþiei, nu a adoptat un comportamentde prezidenþiabil ºi a rãmas (în calitate de candidat) tipul omului din popor, care ºtie cã fine-þurile diplomatice nu se potrivesc atunci când are de rezolvat o problemã clarã ºi stringentã.Bãsescu a fãcut campania electoralã cu deja celebra ºuviþã fluturând în vânt, cu primul nasturede la cãmaºã descheiat ºi cu cravata slãbitã. Ajuns la Cotroceni, retezarea ºuviþei rebele a deve-nit o chestiune de interes public, o mare parte din comentatorii de presã pledând în favoareapãstrãrii aerului rebel, chiar dacã nepotrivit cu funcþia, al preºedintelui.

De cealaltã parte, PSD a cãzut mereu în ridicol atunci când s-a luptat cu Bãsescu. ArgumentelePSD au fost de fiecare datã abstracte, instituþionale, factice. Ele au fost înþelese de electorat capretexte ale Puterii ca sã-l „înfunde“ pe Bãsescu. Rãspunsurile acestuia, date mereu râzând, con-þineau acelaºi mesaj standard: „ei vor sã mã dea jos, dar eu nu mã las!“. Nimeni nu se mai scan-daliza nici de presupusa vinovãþie a lui Bãsescu, dar nici nu judeca adevãrul sau iresponsabilitateaacuzaþiilor la adresa acestuia. Obrãznicia popularã îi cucerea pe toþi.

Marea slãbiciune a haiducului este cã trebuie sã existe mereu o instanþã superioarã pe caresã o înfrunte, sã o atace de jos în sus. Dupã cum s-a arãtat, imaginea lui Bãsescu s-a construitpe baza situaþiilor conflictuale în care a fost implicat. O datã cu preluarea funcþiei de preºedinte,istoria lui Traian Bãsescu se desfãºoarã în alt referenþial. Spiritul conflictual al personajuluirãbufneºte în declaraþii agresive la adresa unor oficiali strãini. De aceastã datã însã, costul acestoracþiuni nu-l mai priveºte doar pe personajul Traian Bãsescu.

Acum, atitudinea combativã este un nonsens pentru cã, în lipsa unei instanþe superioare, nute crede nimeni cã eºti asuprit. Bãsescu va trebui sã-ºi modifice structural imaginea. Marea schim-bare va însemna trecerea de la calitãþile sale, reprezentative pentru românul din popor, la calitateade reprezentant al poporului român. Altfel spus, schimbarea va însemna convertirea haiduculuiîn domn. Bãsescu nu va mai fi un oponent, ci o persoanã care are oponenþi. Imaginea celui careluptã împotriva tuturor va cãpãta un alt sens. Dar aceasta va fi o altã istorie, sau, poate, istoriepur ºi simplu…

Theodor Stolojan – Tehnocratul

La prima sa apariþie pe scena politicã, Theodor Stolojan a trecut neobservat. Ministru deFinanþe în primul cabinet Roman, personajul blond, spãlãcit, nu se putea compara cu figurile



revoluþionare, dramatice, ale momentului. Theodor Stolojan a fost, de altfel, primul mare dem-nitar postdecembrist care ºi-a dat demisia, de bunãvoie, din funcþia de ministru.

Adevãratul debut al lui Theodor Stolojan a fost preluarea funcþiei de prim-ministru într-unmoment critic, dupã mineriada din septembrie 1991. Misiunea asumatã atunci a fost cea deorganizare a alegerilor, primele alegeri dupã adoptarea Constituþiei. Românii au fost mult timpobiºnuiþi cu ideea cã lucrurile provizorii sunt cele mai durabile ºi cã o persoanã ajunsã la putererenunþã la aceastã poziþie doar prin constrângere. Theodor Stolojan a infirmat aceste preju-decãþi. Mai mult, el nici nu a candidat în alegerile pe care le-a organizat. Mitul lui TheodorStolojan s-a construit, în primã instanþã, în jurul omului de cuvânt. Pe parcursul guvernãrii sale,mass media au impus o figurã relativ colþuroasã, o voce asprã, cu o vorbire lentã, scandatãrãspicat. Cuvintele primului-ministru cãdeau cu precizie, blocând orice încercare de rãstãl-mãcire. Este adevãrat cã în aceastã þinere de cuvânt, Theodor Stolojan a beneficiat de caracterulprovizoriu al guvernãrii sale. El a putut refuza net revendicãri sindicale ºi sub pretextul cã nueste mandatat sã rezolve astfel de probleme. Dincolo de realizãrile din perioada în care a fostprim-ministru, estompate rapid, în percepþia publicã s-a pãstrat ideea cã Theodor Stolojan afãcut ceea ce a promis. Pe aceastã bazã s-a construit în 2000 imaginea candidatului la preºe-dinþie Theodor Stolojan. Logica era simplã: dacã a fãcut atunci ceea ce a promis, acum vaface ceea ce promite. La aceastã imagine a fost adãugatã o a doua trãsãturã, cea de tehnocrat.

Probabil cã foarte puþinã lume cunoaºte cu exactitate accepþiunea politicã a noþiunii de tehno-craþie. Imaginea publicã a pornit însã de la percepþia mult mai sensibilã, mai concretã, a noþiuniide tehnicã. Theodor Stolojan a fost înfãþiºat astfel ca un mecanic priceput, îmbrãcat în salopetaBãncii Mondiale, care poate pune în funcþiune mecanismul blocat al economiei româneºti. Ima-ginile cu sugestii de ºtiinþã ºi tehnicã au sfârºit prin a genera în mass media porecla de„Robocop“. Probabil cã dacã, în 1996, Theodor Stolojan nu ar fi fost la Banca Mondialã ºi arfi candidat la alegeri, ar fi fost un candidat mult mai atractiv decât oferta PDSR. Atunci, în 1996,precizia ºi siguranþa lui Theodor Stolojan ar fi contrastat cu ghiveciul corupt al guvernãrii Vãcã-roiu. În 2000 însã, electoratul a simþit în primul rând nevoia unor mesaje umanizate, de alinarea unor suferinþe aproape fizice, produse de marile eºecuri ale celor trei guverne CDR-USD-UDMR. În aceste condiþii, imaginea lui Robocop a fost departe de a genera entuziasm.

Insuccesul electoral nu a micºorat prestigiul lui Theodor Stolojan. Fie cã are o Dacie rablagitãpe care o blestemã, fie cã are un Mercedes de care este mândru, românul ºtie cã are nevoie deun mecanic auto priceput. Mitul lui Theodor Stolojan este solid constituit ºi orice demers politiccare va implica o analizã tehnicã va trebui sã fie raportat la imaginea lui Theodor Stolojan. Înmod surprinzãtor, Theodor Stolojan a refuzat un loc în Parlament, dar a acceptat o poziþie relativonorificã în cadrul PNL. Aceastã opþiune dezvãluie, credem, o slãbiciune a persoanei TheodorStolojan. Deºi mitul tehnocratului se menþine prin el însuºi (dovada este încrederea constantãde care s-a bucurat Theodor Stolojan chiar în perioada în care a lipsit din þarã), deºi clasa politicãîn ansamblu este privitã cu neîncredere, românii acordã credit mai degrabã unei soluþii politice(de la care aºteaptã o rãsturnare a situaþiei) decât unei soluþii tehnice (pe care o vãd doar ca oadministrare provizorie a unei stãri de fapt). Ajuns la conducerea Alianþei Dreptate ºi Adevãr,Theodor Stolojan a dovedit încã o datã abilitatea sa administrativã. În fond, nu era nevoie delansarea unei oferte politice, Alianþa fiind o ofertã prin ea însãºi. (În parantezã fie spus, publicullarg a uitat rolul lui Valeriu Stoica în configurarea Alianþei D.A.)



În calitate de candidat al Alianþei la preºedinþie, Stolojan a fost egal cu el însuºi. Nu a avutnimic în plus ºi nimic în minus faþã de campania din 2000. Aºa cum am arãtat, cauzele retra-gerii sale din cursã, dincolo de motivaþia oficialã, vor rãmâne o problemã pentru istorici. Bãsescua câºtigat alegerile ºi l-a cooptat pe Stolojan în echipa de consilieri prezidenþiali. De fapt,Stolojan a ales sã se retragã din istorie.

Feminismele – suport ºi oglindã pentru miturile masculine

În societãþile occidentale, feminismul este o doctrinã, care beneficiazã de construcþii teore-tice solide ºi de o reprezentare puternicã în dezbaterea publicã. În zilele noastre, se vorbeºtemai degrabã despre feminisme, iar gama de nuanþe dintre varianta clasicã ºi cea radicalã esteo provocare pentru orice observator atent al fenomenului. Dincolo de efortul constant de con-sacrare a doctrinei, feminismul a însemnat fãrã îndoialã propulsarea femeii în prim-plan, spri-jinirea ei în obþinerea unui rol social superior, acceptarea ei în agora.

Politica solicitã norme ale masculinitãþii: virilitate – pentru liderul care fascineazã, înþelep-ciune – pentru tatãl patriarhal, ºarm – pentru omul obiºnuit, ºi toate la un loc – pentru Salvator(a nu se înþelege atributele ca fiind singurele definitorii pentru prototipul, simbolul de om poli-tic). Femeia politicã, însã, trebuie sã depãºeascã un anumit prag, ea nu poate sã fie corespon-dentul unui bãrbat politic obiºnuit, ea trebuie sã depãºeascã stereotipiile existente ºi sã devinãun anti-model al fiinþei sale. Dacã bãrbatul politic îºi însuºeºte calitãþile masculinitãþii, femeiapoliticã este obligatã sã se debaraseze de calitãþile feminitãþii. Ea pãstreazã un rol masculin,exagerând chiar în fermitatea de care trebuie sã dea dovadã. Valoarea de feminitate a devenito non-valoare în cazul femeii politice, deoarece ea poate fi bãnuitã de slãbiciune. Astfel, s-aimpus un nou construct de valoare – „femeia de fier“ – care întruchipeazã atribute de curaj politic,fermitate, decizie, chiar duritate.

Istoric, în perioada modernã, România a avut întotdeauna de recuperat niºte etape. În comu-nism, una dintre aceste etape, recuperatã cu forþa, a fost transformarea femeii din casnicã însalariatã. Dincolo de discuþiile asupra totalitarismului, aceastã transformare a însemnat totuºilegitimarea prezenþei femeilor în spaþiul instituþional. Exagerarea a venit în vremea lui Ceauºescu,în momentul în care pe linie de partid s-a impus un procent de promovare a femeilor. Aceastãmãsurã, alãturi de imaginea profund negativã a tovarãºelor (Lina Ciobanu, Suzana Gâdea etc.),a însemnat o reîntoarcere la o receptare negativã a prezenþei femeii în politicã. Dorinþa Românieide integrare în lumea occidentalã ne aduce însã, din nou, în faþa obligativitãþii respectãrii unorprocente. Corectitudinea politicã a discriminãrii pozitive va întâmpina în straturile profundeale societãþii o rezistenþã îndârjitã. Trebuie sã specificãm de la bun început cã accederea femeiila puterea politicã în statul post-decembrist român a fost anevoioasã datoritã handicapului ElenaCeauºescu (care poate fi considerat un model al mamei arhaice), dar ºi din cauza stereotipurilorcare dominã societatea.

Prima femeie care a avut (prin rang) ºi ºi-a asumat (sã zicem programatic) un rol în politicaRomâniei moderne a fost Regina Maria, o personalitate excepþionalã, care a impus prin inteli-genþã, temperament, simþ politic ºi, nu în ultimul rând, prin culturã ºi gust artistic. Din pãcate,sau din fericire, educaþia, protocolul ºi convenþiile epocii au consfinþit retragerea suveranei dinprim-planul vieþii publice într-o perioadã frãmântatã a istoriei. În România, imaginea femeii su-verane a rãmas difuzã ºi îndepãrtatã.



Ca imagine, unul dintre primele personaje feminine ale istoriei moderne a României a fostAna Ipãtescu. Strict istoric, intervenþia ei a fost punctualã: mobilizarea unei mase de revoluþionaripentru eliberarea Guvernului provizoriu, arestat pentru scurt timp de coloneii Odobescu ºiSolomon. Deºi a beneficiat de simbolul (tipic romantic ºi foarte popular în epocã) al Revoluþieipersonificate, imaginea Anei Ipãtescu nu a fost exploatatã mediatic decât dupã o sutã de ani, înperioada comunistã. Din punct de vedere al imaginii, revoluþionara Ana Ipãtescu a fost urmatãde alte douã Ane: Ana Pauker ºi Ana Blandiana. Amândouã au rãspuns aceluiaºi tip de aºteptãridin partea susþinãtorilor ºi au provocat aceeaºi respingere categoricã din partea adversarilor.

Sã trecem de la Ane la Elene. Amanta sau soþia nefastã este, probabil, imaginea cea mai bineconturatã a femeii care se ocupã de politicã în România. De la Elena Lupescu la Elena Ceau-ºescu, acest tip a atras nu numai antipatia faþã de persoanele în sine, cât mai ales frustrãrimasculine în situaþii totalitare. Eºecul sau panta descendentã pe care au intrat Petre Romanºi Teodor Meleºcanu este datorat ºi imaginilor soþiilor, imagini care se apropie foarte mult deaceastã tipologie.

Martira – Mitzura Arghezi, Leonida Lari, Doina Cornea – nume exploatate la rang de sim-bol, care au o sonoritate aparte atunci când se pune problema naþionalitãþii sau a totalitarismuluicomunist, teme sensibile pentru un anumit tip de electorat; simbolul martirului are o relevanþãmai mult istoricã ºi care nu rezoneazã cu problemele contemporane, dovadã cã acestea nu aureuºit sã se impunã în spaþiul politic românesc.

Non-femeia politicã, aºa cum a fost ea definitã de René-Gérard Schwartzenberg10, are înRomânia douã subspecii, ambele privite cu o dozã mare de antipatie. Prima dintre ele esteînruditã cu tovarãºa din perioada comunistã. Costumul tailleur, coafura sobrã, eventual cu coc,machiajul hieratic ºi, mai ales, atitudinea þeapãnã, fãrã umor, mascheazã nesiguranþa în faþajurnaliºtilor ºi lasã sã se observe stilul autoritar în raporturile cu subordonaþii. De aceastã tipo-logie se apropie Hildegard Puwak, Ecaterina Andronescu, Norica Nicolai sau Monica Macovei.Cealaltã non-femeie politicã vine pe filierã occidentalã ºi are în comun cu tovarãºa doar carenþade feminitate. Degajatã în faþa presei, non-femeia politicã este mai nonconformistã în vesti-mentaþie ºi se distinge printr-o virilitate exageratã a limbajului. În aceastã categorie putem sãle enumerãm pe Zoe Petre ºi Alina Mungiu-Pippidi.

O altã tipologie care pare a se contura este cea a femeii-lider care îºi foloseºte feminitatea.Este un construct de imagine modern, dar pe care capcanele exceselor sau involuþiile sociale îlpot dãrâma foarte uºor. O asemenea femeie este ºarmantã fãrã sã fie frivolã, autoritarã fãrã sãfie virilã ºi reprezentativã fãrã sã-ºi piardã identitatea. Cãtre un asemenea tip se îndreaptã, înpercepþia publicã, Simona Marinescu (cu oarecare stridenþã), fostul ministru al justiþiei RodicaStãnoiu, dar mai ales ministrul culturii, Mona Muscã.

În fine, o inovaþie româneascã în domeniul femeii politician este femeia-absenþã. Într-adevãr,dupã experienþa Elena Ceauºescu, România ºi-a refuzat personajul numit prima doamnã. AtâtNina Iliescu, cât ºi Nadia Constantinescu au fost însã niºte absenþe vizibile, locuri libere careau dezechilibrat imaginile publice ale lui Ion Iliescu ºi Emil Constantinescu. Dacã la EmilConstantinescu absenþa a fost oarecum compensatã de Zoe Petre, la Ion Iliescu porecla deBunicuþa (ºi nu bunicul!) poate spune multe din punct de vedere al psihologiei sociale.

În cele de mai sus am încercat sã conturãm suprapunerile dintre figurile unor oameni politicicontemporani ºi simbolurile unor acþiuni sociale. La scarã istoricã, aceºti oameni politici capãtã



o înãlþime pe care, de multe ori, contemporanii nu o sesizeazã. Dimpotrivã, putem spune cãexistã personalitãþi politice (uneori foarte pitoreºti) care, nereuºind sã se asocieze cu un simbolsau cu o idee, rãmân în istorie doar ca personaje anecdotice. Existã un ºir de astfel de personajecare s-au bucurat sau se bucurã astãzi de multã popularitate, dar care sunt inconsistente (încã)la scarã istoricã. Corneliu Vadim Tudor, Emil Constantinescu, Adrian Nãstase, Adrian Pãunescusunt astãzi personaje cu o notorietate ridicatã, dar care nu transmit electoratului mai mult decâtpropria lor identitate. În continuare, nu este exclus ca, într-un viitor mai mult sau mai puþinapropiat, unul dintre aceºtia – sau o altã personalitate – sã evolueze spre o dimensiune sim-bolico-mitologicã. În cazul personalitãþilor enumerate va fi nevoie însã de o rupturã de imagine,de o situaþie-limitã, care sã determine o percepþie cu totul nouã a personajului în imaginarulcolectiv românesc.

Note

1. Charaudeau, Patrick, Discours médiatique de l’information, I.N.A., Paris, 1998.2. Beciu, Camelia, Comunicare politicã, Editura Comunicare.ro, Bucureºti, 2002.3. În ediþia din 2001 l-am numit „zgomot de recepþie“. Credem cã formularea actualã este mai potrivitã.4. Fiske, John, Introducere în ºtiinþele comunicãrii, Editura Polirom, Iaºi, 2003.5. Boia, Lucian, Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã, Editura Humanitas, 1997; dar ºi Miturile comu-

nismului românesc, Editura Nemira, Bucureºti, 1998.6. Gellner, Ernest, Naþiuni ºi naþionalism, Editura Antet, Bucureºti, 1997.7. Micile grupuscule care ºi-au pus în denumire cuvântul comunist nu au dobândit niciodatã suficienþã

anvergurã pentru a conta politic. De asemenea, cel mai important partid de extracþie comunistã, PartidulSocialist al Muncii, s-a topit, în timp, în actualul PSD.

8. Girardet, Raoul, Mituri ºi mitologii politice, Editura Institutul European, Iaºi, 1997.9. Contrar unei imagini ºablon – care face parte ºi ea din mitul anticomunismului –, în decembrie 1989 nu

s-a strigat decât sporadic „Jos comunismul!“, ºi asta fãrã sã existe o adeziune la aceastã chemare. În decem-brie 1989, populaþia ieºitã pe strãzi în marile oraºe ale României avea conºtiinþa unei revoluþii anti-ceauºiste,dar încã nu avea conºtiinþa sfârºitului regimului comunist.

10. Schwartzenberg, René-Gérard, Statul spectacol, Editura Scripta, Bucureºti, 1996.



Anexa 1Sistemul electoral din România. Breviar legislativ

În urma evenimentelor din 1989, structurile statului comunist au fost desfiinþate ºi a fost restabilit plura-lismul politic. Partidul Comunist Român a dispãrut, au reapãrut; în forme modificate, vechi partide politiceexistente pânã în 1947 ºi s-au înfiinþat altele noi.

Legea electoralã din 1990, revizuitã prin Legea nr. 370/2004, pentru alegerea preºedintelui României ºiprin Legea nr. 373/2004, pentru alegerea Camerei Deputaþilor ºi a Senatului, pe de o parte, ºi Constituþia din1991, revizuitã în 2003, pe de altã parte, prevãd ca Parlamentul sã fie bicameral, alcãtuit din Camera Deputa-þilor ºi Senat. Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct ºi secret, liber exprimat. Reprezentarea popu-laþiei în forul legislativ suprem se realizeazã pe baza sistemului de repartizare proporþionalã a mandatelorrezultate în urma votãrii. Ambele Camere ale Parlamentului sunt alese pentru un mandat de patru ani, carepoate fi prelungit prin lege organicã, în caz de rãzboi sau catastrofã (Constituþia României, art. 63, alin. 1, 2).Senatorii ºi deputaþii se aleg pe circumscripþii electorale, pe bazã de scrutin de listã sau candidaturi inde-pendente. Norma de reprezentare este de un senator la 160.000 de locuitori. Pentru un deputat, norma dereprezentare este de 70.000 de locuitori. Numãrul deputaþilor ºi al senatorilor se stabileºte prin legea electoralãîn raport cu populaþia þãrii (Constituþia României, art. 62, alin. 3). Alegerile pentru Camera Deputaþilor ºi Senatse desfãºoarã în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului (ConstituþiaRomâniei, art. 63, alin. 3).

Data alegerilor este stabilitã prin hotãrâre a Guvernului, cu cel puþin 45 de zile înaintea votãrii (Legeanr. 373/2004, art. 7). Campania electoralã începe cu 30 de zile înainte de data desfãºurãrii alegerilor ºi se în-cheie în ziua de sâmbatã care precede data alegerilor, la ora 7.00 (Legea 373/2004, art. 55). În campaniaelectoralã, candidaþii, formaþiunile politice, toate organizaþiile sociale ºi cetãþenii au dreptul sã-ºi exprimeopiniile în mod liber ºi fãrã nici o discriminare, prin mitinguri, adunãri, mass media, dar mijloacele folositenu pot contraveni ordinii de drept. Modelele buletinelor de vot sunt stabilite de Guvernul României. Buletinulde vot este format din una sau mai multe file. Pe paginile lui interioare sunt imprimate patrulatere, care conþinsemnele electorale ale partidelor sau formaþiunilor politice ºi listele de candidaþi, în ordinea rezultatã printragerea la sorþi. Primarii sunt obligaþi ca, în termen de 5 zile de la începerea campaniei electorale, sã stabileascãlocuri speciale pentru afiºajul electoral. Subvenþionarea campaniei electorale cu fonduri primite din strãinãtatesau nedeclarate public este interzisã. La desfãºurarea operaþiunilor de votare sunt acreditaþi sã participe obser-vatori români ºi strãini. Votarea se desfãºoarã într-o singurã zi. Ea începe la ora 6.00 ºi se terminã la ora 21.00.Pentru alegãtorii netransportabili, din cauzã de boalã sau invaliditate, este deplasatã o urnã specialã la loculunde se aflã alegãtorul.

Modalitatea de înscriere a candidaþilor la alegeri este scrutinul de listã. Candidaþii sunt propuºi de partideleºi formaþiunile politice din care fac parte sau se înscriu în calitate de candidaþi independenþi. Candidaþii trebuiesã fi împlinit, pânã în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puþin 23 de ani, pentru a fi aleºi în Camera Depu-taþilor sau în organele locale, de cel puþin 33 de ani pentru a fi aleºi în Senat ºi de cel puþin 35 de ani pentrua fi aleºi în funcþia de Preºedinte al României (Constituþia României, art. 37, alin. 2). La alegeri pot candidadoar cetãþenii români cu domiciliul în þarã, care nu se aflã sub interdicþie (debilii mintal, persoanele care ausãvârºit abuzuri în funcþii politice, juridice, administrative etc.). Membrii Parlamentului sunt aleºi pe circumscripþiielectorale, fiecare judeþ ºi municipiul Bucureºti constituind o circumscripþie.

Preºedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret ºi liber exprimat. Pentru a se validao candidaturã, trebuie depuse la BEC 300.000 de semnãturi ale unor cetãþeni cu drept de vot. Candidatul


care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea absolutã de voturi ale alegãtorilor înscriºi în listele electoraleeste declarat ales. În cazul în care nici unul dintre candidaþi nu a întrunit aceastã majoritate, se organizeazã unal doilea tur de scrutin, între primii doi candidaþi. Nici o persoanã nu poate îndeplini funcþia de Preºedinte alRomâniei decât pentru cel mult douã mandate, care pot fi ºi succesive. Rezultatul alegerilor pentru funcþia dePreºedinte al României este validat de Curtea Constituþionalã, iar mandatul este de 5 ani ºi se exercitã de ladata depunerii jurãmântului. În timpul acestuia, Preºedintele României nu poate fi membru al nici unui partidºi nu poate îndeplini nici o altã funcþie publicã sau privatã. (Constituþia României, art. 83. alin. 1, 2).

Camera Deputaþilor este formatã din 332 de deputaþi, iar Senatul din 137 senatori. Cetãþenii unei mino-ritãþi naþionale pot fi reprezentaþi numai de o singurã organizaþie. Organizaþiile cetãþenilor aparþinând mino-ritãþilor naþionale care nu întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament au dreptulla câte un loc de deputat, în condiþiile legii electorale. (Constituþia României, art. 62. alin. 2, 3).

Senatul este format din parlamentari aleºi în funcþie de populaþia judeþelor, astfel: în judeþele cu o populaþiede pânã la 500.000 locuitori se aleg 2 senatori, în cele cu o populaþie de la 500.001 la 750.000 locuitori, câte3, iar în celelalte judeþe, câte 4. În Bucureºti se aleg 14 senatori.

Senatorii ºi deputaþii nu pot fi traºi la rãspundere juridicã pentru voturile sau pentru opiniile politice expri-mate în exercitarea mandatului. Ei nu pot fi reþinuþi, arestaþi, percheziþionaþi sau trimiºi în judecatã penalãsau contravenþionalã, fãrã încuviinþarea Camerei din care fac parte, iar competenþa de judecatã aparþine ÎnalteiCurþi de Casaþie ºi Justiþie. În caz de infracþiune flagrantã, deputaþii sau senatorii pot fi reþinuþi ºi supuºi per-cheziþiei. În cazul în care Camera sesizatã constatã cã nu existã temei pentru reþinere, va dispune imediat revo-carea acestei mãsuri. (Constituþia României, art. 72. alin. 2, 3).

Nimeni nu poate fi, în acelaºi timp, deputat ºi senator. Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilãcu exercitarea oricãrei funcþii publice de autoritate, cu excepþia celei de membru al Guvernului. (ConstituþiaRomâniei, art. 71, alin. 3).

Parlamentul se întruneºte în douã sesiuni ordinare anuale: februarie-iunie ºi septembrie-decembrie, sauîn sesiuni extraordinare la cererea preºedintelui României, a Biroului fiecãrei Camere, ori a cel puþin o treimedin numãrul deputaþilor ºi senatorilor (Constituþia României, art. 66, alin. 1, 3). Camerele îºi stabilesc singureregulamentele de organizare ºi funcþionare ºi îºi aleg fiecare un Birou Permanent. Preºedintele CamereiDeputaþilor ºi preºedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalþi membri ai birourilorpermanente sunt aleºi la începutul fiecãrei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaþi înainte deexpirarea mandatului (Constituþia României, art. 64, alin. 2).

Consiliile locale se aleg prin vot universal, egal, direct, secret ºi liber exprimat, iar consiliile judeþenesunt alese prin vot indirect (Legea nr. 67/2004, art. 1, alin. 2). Primarii comunelor ºi oraºelor se aleg pe circum-scripþii electorale, prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal. Pot fi candidaþi numai persoanele care audomiciliul pe teritoriul unitãþii administrativ-teritoriale în care candideazã. Au dreptul sã fie aleºi consilieri sauprimari cetãþenii cu drept de vot care au împlinit vârsta de 23 ani (Legea nr. 67/2004, art. 4, alin. 1). Nu pot fialeºi militarii activi, judecãtorii sau procurorii, cei condamnaþi prin hotarâre judecãtoreascã definitivã pentruabuzuri în funcþii politice, juridice sau administrative, pentru încãlcarea drepturilor fundamentale ale omului,pentru alte infracþiuni intenþionate, dacã nu au fost reabilitaþi, cei care au contracte încheiate pentru executarede lucrãri, prestãri de servicii ori de furnizare cu administraþia respectivã, fie direct, fie prin intermediari. Func-þia de consilier este incompatibilã cu funcþiile de prefect ºi subprefect (ºi alte funcþii publice ale consiliilor localeºi judeþene, prefecturilor, ministerelor ºi ale celorlalte autoritãþi guvernamentale), primar, membru al altui consiliucomunal sau orãºenesc. Numãrul consilierilor pentru consiliile locale ºi pentru consiliile judeþene este cel stabilitprin ordin al prefectului, potrivit prevederilor Legii administraþiei publice locale nr. 215/2001 (Legea nr.67/2004, art. 39).

Primarii sunt aleºi prin vot universal, egal, direct, secret ºi liber exprimat. Candidatul care a întrunit votula cel puþin jumãtate plus unu din numãrul participanþilor la vot este declarat primar, iar în cazul în care niciunul dintre candidaþi nu a întrunit aceastã majoritate, se organizeazã un al doilea tur de scrutin, în cel multdouã sãptãmâni, la care participã candidaþii plasaþi pe primele douã locuri. Primarii sunt ajutaþi de unul saumai mulþi viceprimari, numãrul acestora fiind stabilit prin hotãrâre a Guvernului. Mandatul primarului estede 4 ani ºi expirã la depunerea jurãmântului de cãtre noul primar. El poate înceta înainte de termen în caz dedemisie, pierderea drepturilor electorale, deces sau demitere. În cazul suspendãrii din funcþie sau pânã la alegereaunui nou primar, atribuþiile acestuia sunt exercitate de un viceprimar desemnat de consiliu.



Prefecþii sunt reprezentanþii Guvernului în teritoriu ºi sunt numiþi de Guvern pentru fiecare judeþ. Prefectuleste ajutat de un subprefect, iar pentru Bucureºti, de 3 subprefecþi. Pentru a putea fi numit prefect sau sub-prefect, un cetãþean trebuie sã aibã studii superioare ºi vârsta de cel puþin 30 de ani. Ei nu pot fi deputaþi sausenatori, membri în consiliul judeþean ºi în consiliile locale sau primari ºi nu pot îndeplini o funcþie de repre-zentare profesionalã cu caracter naþional, o altã funcþie publicã sau o funcþie ori activitate profesionalã salarizatãîn cadrul regiilor autonome, al societãþilor comerciale sau al oricãror organizaþii. Primarii, primarul general alCapitalei, preºedinþii consiliilor judeþene ºi consilierii rãspund, dupã caz, material, civil, administrativ sau penal,pentru faptele sãvârºite în exercitarea atribuþiilor care le revin.

Biroul Electoral Central (BEC) este alcãtuit din 7 judecãtori ai Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie ºi din11 reprezentanþi ai partidelor, formaþiunilor politice ºi coaliþiilor acestora care participã la alegeri (Legea nr.67/2004, art. 32). Cererea de anulare a alegerilor dintr-o circumscripþie electoralã se poate face numai decãtre partidele, formaþiunile politice, coaliþiile acestora sau candidaþii independenþi care au participat la alegeri,în termen de 48 de ore de la încheierea votãrii. Cererea trebuie motivatã ºi însoþitã de dovezile pe care seîntemeiazã. Cererea este admisã numai dacã cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei (Legeanr. 67/2004, art. 33, alin. 3).

Anexa 1 213



Anexa 2Principalele partide politice din România – 1990-2005

Acþiunea Popularã

La jumãtatea anului 2003, un grup de lideri din PNÞCD formeazã Acþiunea Popularã, sub conducereafostului preºedinte al României, Emil Constantinescu. Încercãrile de unificare creºtin-democratã dintre Acþiu-nea Popularã, Uniunea pentru Reconstrucþia României ºi PNÞCD eºueazã lamentabil, astfel cã Acþiunea Popu-larã ºi PNÞCD (care fuzioneazã totuºi cu URR) candideazã pe liste proprii la alegerile locale ºi parlamentaredin 2004. Mugur Ciuvicã, candidatul AP la Primãria Capitalei, îºi construieºte notorietatea prin câteva scan-daluri de presã minore; dar, la alegerile din iunie 2004, obþine un rezultat derizoriu. Marian Miluþ este can-didatul AP la preºedinþia României, dar rezultatul lui electoral este insignifiant.

Alianþa Dreptate ºi Adevãr – D.A.

În august 2003, dupã numeroase tatonãri, cei doi preºedinþi, Traian Bãsescu, preºedintele PD ºi TheodorStolojan, preºedintele PNL, decid ca cele douã partide sã formeze o alianþã politicã, Alianþa Dreptate ºi AdevãrPNL-PD. În primãvara lui 2004, la alegerile locale, Alianþa depune liste comune doar în Bucureºti ºi Cluj-Napoca, unde ºi câºtigã primãriile ºi majoritãþile în consiliile locale (în restul þãrii, PNL ºi PD au mers peliste separate). În toamnã, pe 2 octombrie, Theodor Stolojan, candidatul Alianþei la funcþia supremã în stat,renunþã la cursa electoralã, invocând motive de sãnãtate. Traian Bãsescu, recent ales primar al Bucureºtiului,intrã în cursa electoralã. La alegerile parlamentare, A.D.A. iese pe locul 2, cu 31% din voturi, însã victoriade la alegerile prezidenþiale a lui Traian Bãsescu o aduce la guvernare. Alianþa formeazã guvernul cu partici-parea UDMR ºi PUR.

Alianþa Naþionalã Creºtin Democratã (ANCD)

Dupã retragerea sprijinului politic pentru premierul Victor Ciorbea de cãtre Biroul de Conducere,Coordonare ºi Control al PNÞCD, un grup de membri ai PNÞCD, condus de fostul premier, a decis creareaunui nou partid politic. Adunarea de constituire a partidului a avut loc la 17 aprilie 1999, când s-au stabilitobiectivele noii formaþiuni politice ºi organele provizorii de conducere. Preºedinte provizoriu a fost ales VictorCiorbea, preºedinþi de onoare preotul Matei Boilã, poetul Ioan Alexandru ºi scriitorul Nicolae Balotã, iar vice-preºedinþi Ioan Boilã, Mircea Bel, ªerban Sãndulescu, Gabriel Craus, Paulina Suceveanu. Conform statutuluiadoptat la primul Congres (28 noiembrie 1999), forurile ºi organele de conducere ale partidului sunt: Congresul,Consiliul Naþional al Reprezentanþilor, Colegiul Politic Naþional, care are un Birou Permanent, ºi Preºedintele.Preºedinte al partidului a fost ales Victor Ciorbea. Insuccesul formaþiunii la alegerile locale din iunie 2000,unde a obþinut doar 0,48% din voturi (18 mandate de primar), a determinat cãutarea de noi aliaþi pentru algerilegenerale din toamna aceluiaºi an. La 20 august, Consiliul Naþional al Reprezentanþilor ANCD a votat intrareaîn CDR 2000. Acest lucru presupunea participarea pe liste comune, la alegerile parlamentare, alãturi de PNÞ-CD,UFD, FER ºi Partidul Moldovenilor. ANCD a revenit în PNÞCD în mai 2001.


Alianþa pentru România (ApR)

Nucleul ApR s-a format în interiorul PDSR, dupã intrarea acestuia în opoziþie în urma alegerilor parla-mentare ºi prezidenþiale din noiembrie 1996. Un grup de membri ai PDSR ºi-a propus reformarea PDSR dininterior prin propunerile sintetizate în Declaraþia grupului de opinie pentru transformarea PDSR într-un partidmodern, credibil ºi care sã ofere o alternativã realistã de reformã în interesul populaþiei (18 iunie 1997). Condu-cerea PDSR a respins propunerile formulate, iar grupul de opinie, alcãtuit din 12 deputaþi ºi 2 senatori, ahotãrât pãrãsirea partidului. Câteva zile mai târziu, aceºtia au lansat o Declaraþie-Apel privind înfiinþarea unuinou partid, în care erau enunþate principiile de acþiune ale noii formaþiuni politice. Noul partid politic a fostînregistrat la Tribunalul Municipiului Bucureºti la 4 septembrie 1997. Preºedinte a fost ales Teodor Meleºcanu,prim-vicepreºedinte Mircea Coºea, iar vicepreºedinþi Iosif Boda, Marian Enache, Viorel Sãlãgean, MugurelVintilã. La începutul anului 1998, ApR a lansat ideea constituirii în jurul sãu a unui pol social-democrat ºia început demersurile pentru realizarea acestui obiectiv, purtând tratative de fuzionare cu PDSR (aprilie 1998-octombrie 1999). Negocierile au eºuat. Alegerile locale din iunie 2000 au consacrat ApR ca forþã politicã,prin obþinerea locului al treilea ca numãr de mandate de primar (283 mandate, adicã 9,58% din total). Dupãaceste alegeri, conducerea ApR a iniþiat o serie de negocieri cu reprezentanþii PNL pentru alcãtuirea uneialianþe, urmate de fuziune, în vederea alegerilor legislative ºi prezidenþiale din toamna anului 2000. ªi acestenegocieri au eºuat. La alegerile generale, ApR nu a atins pragul electoral necesar pentru intrarea în Parlament,obþinând 4,27%, iar Teodor Meleºcanu, candidat la preºedinþie, 1,91% din voturi. În urma acestor rezultate,frãmântãrile interne s-au accentuat, ieºind la ivealã douã orientãri: una social-democratã (Marian Enache,Doru Viorel Ursu) ºi o alta intitulatã social-liberalã (Teodor Meleºcanu, Mircea Coºea). Aceasta din urmã aavut câºtig de cauzã, cooptându-l în partid pe Viorel Cataramã ca vicepreºedinte. Social-democraþii au pãrãsitpartidul, îndreptându-se spre PSD. La mijlocul anului 2001, ApR era în tratative cu PD-ul lui Traian Bãsescu.Majoritatea filialelor nu aprobau însã o fuziune cu PD. În septembrie 2001, ApR decide sã fuzioneze cu PNL,iar Theodor Meleºcanu devine vicepreºedinte PNL. Este momentul când ApR dispare de pe scena politicã.

Convenþia Democraticã din România (CDR)

În noiembrie 1991, partidele membre ale Convenþiei Naþionale pentru Instaurarea Democraþiei (PNÞCD,PNL, PSDR, PER, PAC ºi UDMR) ºi alte formaþiuni politice ºi civice din cadrul Forumului Democratic Anti-totalitar din România au hotãrât sã formeze o alianþã electoralã cu denumirea Convenþia Democraticã dinRomânia. Rezultatele alegerilor locale din 1992 au consacrat CDR ca cea mai importantã forþã de opoziþie.Plasarea pe locul al doilea ºi câºtigarea primãriei capitalei prin reprezentantul PNL, Crin Halaicu, au confirmateficienþa opoziþiei unite. Cu toate acestea, PNL a pãrãsit alianþa în aprilie 1992, în CDR rãmânând doar ungrup condus de Niculae Cerveni, grup numit PNL-CD. Candidatul CDR la alegerile prezidenþiale din 1992 afost desemnat Emil Constantinescu, care a obþinut în cele douã tururi de scrutin 31,24%, respectiv 38,57%din voturi. La alegerile parlamentare din septembrie 1992, CDR a obþinut 20% din voturi pentru CameraDeputaþilor ºi 20,2% din voturi pentru Senat. În noiembrie 1992, Corneliu Coposu, preºedintele alianþei, ademisionat, recomandându-l pe Emil Constantinescu drept înlocuitor. Acesta a fost ales preºedinte al CDR.În decembrie 1994 s-a hotãrât reprimirea în CDR a PNL, iar în februarie ºi martie 1995 PSDR, PL ’93, PACºi UDMR au pãrãsit alianþa. Rezultalele alegerilor locale din iunie 1996 au plasat CDR la limitã în urma PDSR.Candidatul CDR la primãria Capitalei, Victor Ciorbea, a câºtigat în turul doi, în faþa candidatului PDSR, IlieNãstase. Cu excepþia primãriei sectorului 1, toate celelalte primãrii de sector au fost obþinute de reprezentanþiiCDR. La alegerile parlamentare din noeimbrie 1996, CDR s-a plasat pe primul loc (30,17% din voturile pentruCamera Deputaþilor ºi 30,70% din voturile pentru Senat), iar candidatul la preºedinþie, Emil Constantinescu,a obþinut victoria în turul secund cu 54,41% din voturi, devenind preºedintele României. În cursul anului 1999au fost semnate douã protocoale, prin care se prevedea participarea PNL ºi PNÞCD pe liste separate la alegerilelocale, dar pe liste comune la alegerile parlamentare ºi sprijinirea unui candidat unic la alegerile prezidenþiale,urmând ca în funcþie de rezultatele la alegerile locale sã se stabileascã relaþia dintre cele douã partide în cadrulalianþei. La alegerile locale din iunie 2000, CDR a obþinut rezultate modeste, confirmând erodarea popularitãþiisale pe parcursul celor patru ani de guvernare. Rezultatele obþinute, precum ºi nerevenirea PNL în alianþã, au



determinat partidele rãmase (PNÞCD, FER ºi PER) sã caute o nouã formulã politicã pentru alegerile legislativeºi prezidenþiale din noiembrie 2000. O datã cu formarea CDR 2000, existenþa CDR a încetat.

Convenþia Democratã Românã 2000 (CDR 2000)

Primul pas spre constituirea CDR 2000 a fost Declaraþia comunã a PNÞCD ºi UFD din iulie 2000, careavea ca obiective formarea unei alianþe politice de centru-dreapta, participarea pe liste comune la alegerilegenerale ºi susþinerea unui candidat unic la cele prezidenþiale. Prin aderarea FER, s-a constituit în augustConvenþia Democratã Românã 2000, la care s-au alãturat ulterior ºi ANCD ºi Partidul Moldovenilor. La CDR2000 a aderat ºi un grup de ºase formaþiuni civice. La alegerile legislative din noiembrie 2000, CDR 2000a obþinut 5,8% din voturi pentru Senat ºi 5,7% din voturi pentru Camera Deputaþilor. Candidatul la preºedinþiesusþinut de CDR 2000, Mugur Isãrescu, a obþinut 10,2% din voturi, plasându-se pe locul al patrulea. Neintrareaîn Parlament a CDR 2000 a însemnat „începutul sfârºitului“. Imediat dupã alegeri, UFD decide sã iasã dinCDR 2000 ºi alianþa se destramã.

Forþa Democratã

În primãvara lui 2004, Petre Roman pãrãseºte PD ºi formeazã Forþa Democratã. La alegerile generale,Roman candideazã la preºedinþia României, dar nu reuºeºte sã-ºi aducã partidul în Parlament.

Frontul Salvãrii Naþionale (FSN)

FSN a luat fiinþã ca organ provizoriu al puterii de stat, la 22 decembrie 1989. Din consiliul de conducerefãceau parte Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Dumitru Mazilu, Alexandru Bâr-lãdeanu, Silviu Brucan, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu ºi Ion Iliescu. FSN a instituit prin decret un guvernprovizoriu, condus de Petre Roman (26 decembrie 1989), care a pus bazele statului democratic ºi a organizatalegerile. Deºi iniþial FSN nu avea printre obiective transformarea sa în partid politic, la 6 februarie 1990,FSN este înscris la Tribunalul Municipiului Bucureºti, avându-l ca preºedinte provizoriu pe Ion Iliescu. Laalegerile din 20 mai 1990, FSN a obþinut 66,31% din voturi pentru Adunarea Deputaþilor ºi 67,01% pentruSenat. Ion Iliescu a obþinut 85,07% din voturi ºi a devenit astfel preºedintele României. Ca urmare a Decre-tului-lege pentru alegerea Parlamentului ºi a preºedintelui României din martie 1990, care stipula cã preºe-dintele României nu poate fi membru al nici unui partid politic, Ion Iliescu a fost înlocuit la conducerea partiduluide Petre Roman (26 iulie 1990). La convenþia din 16-17 martie 1991, Petre Roman a fost confirmat în frunteapartidului. Tot atunci au fost adoptate statutul ºi programul partidului, iar Frontul era definit ca un partid decentru-stânga, cu o doctrinã social-democratã. Divergenþele din interiorul FSN privind ritmul ºi caracterul refor-mei au dus la conturarea a douã grupãri: gruparea Petre Roman ºi gruparea Ion Iliescu. Convenþia din 27-29martie 1992 a marcat despãrþirea celor douã grupãri, prin desprinderea celei majoritare conduse de Ion Iliescu,care a dat naºtere unui nou partid, numit Frontul Democrat al Salvãrii Naþionale. Petre Roman a rãmas preºedinteal FSN. La alegerile din 27 septembrie 1992, FSN a obþinut 10,2% din voturile pentru Camera Deputaþilor ºi10,4% din voturile pentru Senat. Candidatul partidului la preºedinþie, Caius Traian Dragomir, a obþinut 4,75din voturi, plasându-se pe locul 4 în primul tur de scrutin. Dupã aceste alegeri, FSN a intrat în opoziþie, iar la31 martie 1993 a fuzionat cu Partidul Democrat, schimbându-ºi denumirea în Partidul Democrat-FrontulSalvãrii Naþionale.

Partidul Alianþei Civice (PAC)

PAC a luat fiinþã la Congresul Alianþei Civice din 5-7 iulie 1991, când o parte din membrii acestei organi-zaþii au decis crearea unui partid care sã susþinã în plan politic principiile Alianþei Civice. PAC a participat

Anexa 2 217


la formarea Convenþiei Naþionale pentru Instaurarea Democraþiei (CNID) alãturi de PNÞCD, PNL, PSDRºi UDMR, apoi la formarea Convenþiei Democratice din România (26 noiembrie 1991), alãturi de partideledin CNID ºi de formaþiunile civice membre ale Forumului Democratic Antitotalitar din România (FDAR).La alegerile din 27 septembrie 1992, PAC a participat pe listele CDR ºi a obþinut 13 mandate pentru CameraDeputaþilor ºi 5 pentru Senat. Primul Congres al PAC, din 22-25 aprilie 1993 a adoptat statutul ºi programulºi l-a ales preºedinte pe Nicolae Manolescu. În 1993, grupuri de lideri ºi membri ai PAC au migrat spre altepartide liberale (PNL, PL ’93, PNL-CD). În decembrie 1994, Partidul Alianþei Civice a participat alãturi dePL ’93, PNL (Quintus) ºi PNL-CD la înfiinþarea Alianþei-Civic Liberale, o încercare eºuatã de unificare apartidelor liberale. În mai 1995, congresul partidului hotãrãºte ieºirea din CDR. Rezultatele obþinute la alegerilelocale din iunie 1996 au determinat fuzionarea în iulie 1996 a PAC ºi PL’93 sub numele de Alianþa NaþionalLiberalã (ANL), în scopul participãrii pe liste comune la alegerile legislative din noiembrie. ANL nu a trecutpragul electoral de 3% la alegerile legislative din noiembrie 1996. Candidatul alianþei la preºedinþie, NicolaeManolescu, a obþinut 0,71% din voturi. Dupã alegeri, ANL s-a destrãmat. În martie 1998, PAC a fuzionatcu PNL, iar liderii PAC au fost integraþi în structurile de conducere ale PNL.

Partidul Democrat (PD)

Partidul Democrat este continuatorul de drept al Frontului Salvãrii Naþionale, organizaþie înfiinþatã îndecembrie 1989 ca organ provizoriu al puterii de stat. În martie 1992, FSN se scindeazã în douã grupãri,prin desprinderea unei grupãri majoritare – Frontul Democrat al Salvãrii Naþionale (FDSN). În martie 1993,FSN a fuzionat cu Partidul Democrat, schimbându-ºi denumirea în Partidul Democrat–Frontul Salvãrii Naþio-nale. Conducerea partidului a cunoscut modificãri importante: preºedinte Petre Roman, vicepreºedinþi: VictorBabiuc, Traian Bãsescu, Radu Berceanu, Adrian Severin, Bogdan Niculescu Duvãz, Cristian Dumitrescu.În septembrie 1995 a avut loc constituirea Uniunii Social-Democrate (USD), alianþã politicã alcãtuitã dinPD ºi PSDR, care-ºi propunea participarea pe liste comune la alegerile locale ºi generale din 1996 ºi susþinereaunui candidat unic la preºedinþie. USD s-a plasat pe locul al treilea la alegerile locale din iunie 1996. La ale-gerile legislative din noiembrie 1996, USD a obþinut 12,93% din voturi pentru Camera Deputaþilor ºi 13,16din voturi pentru Senat. Candidatul USD pentru alegerile prezidenþiale, Petre Roman, s-a situat pe locul altreilea în primul tur de scrutin, iar în al doilea tur l-a susþinut pe candidatul CDR, Emil Constantinescu. Înguvernele de coaliþie USD-CDR-UDMR, conduse de Victor Ciorbea ºi Radu Vasile, alcãtuite pe baza algo-ritmului negociat care acorda USD 26% din posturi, PD a deþinut ºase portofolii ministeriale. La alegerilelocale din iunie 2000, PD s-a plasat pe locul al doilea la nivel naþional (16,32% din mandatele de primar) ºia câºtigat Primãria Generalã a Capitalei prin vicepreºedintele partidului, Traian Bãsescu. La alegerile gene-rale, PD a obþinut 7,58% din voturi pentru Camera Deputaþilor ºi 7,03% voturi pentru Senat. Candidatul lapreºedinþie, Petre Roman, a obþinut 2,99% din voturi. Rezultatele slabe la alegerile generale, dar mai ales laprezidenþiale, au dus la „schimbarea gãrzii“ în PD. Deºi Petre Roman s-a luptat pentru un nou mandat laConvenþia Naþionalã din mai 2001, preºedinte al PD a fost ales Traian Bãsescu, acesta obþinând douã treimidin voturi. Deºi Petre Roman a rãmas în partid, mai mulþi apropiaþi ai sãi (Cristian Dumitrescu, Simona Mari-nescu) au trecut la PSD. PD a reuºit, în iunie 2001, sã absoarbã PNR-ul lui Virgil Mãgureanu. În perioadaaugust-septembrie 2003, PD ºi PNL decid sã formeze Alianþa Dreptate ºi Adevãr (D.A.), condusã de cãtreco-preºedinþii Traian Bãsescu, preºedintele PD, ºi Theodor Stolojan, preºedintele PNL. În primãvara lui 2004,Petre Roman pãrãseºte grupul senatorial al PD ºi formeazã partidul Forþa Democratã, devenind preºedinteleacestei formaþiuni. În interiorul Alianþei D.A., raportul era de 3 la 1 în favoarea PNL. Alianþa decide sã meargãîn campania localã din 2004 pe liste comune în douã mari oraºe (Bucureºti ºi Cluj-Napoca), unde de altfelºi câºtigã primãriile, iar în restul þãrii pe liste separate. Candidatul Alianþei, Traian Bãsescu, înregistreazã ovictorie fãrã precedent din primul tur, câºtigând un al doilea mandat consecutiv la Primãria Capitalei. Laalegerile parlamentare din toamna lui 2004, Alianþa s-a clasat pe locul 2, cu 32%, dupã Uniunea PSD+PUR.În schimb, la alegerile prezidenþiale, candidatul Alianþei, Traian Bãsescu, a câºtigat în al doilea tur de scrutin,cu 51,7%, în faþa candidatului Uniunii Naþionale, Adrian Nãstase. Învestit Preºedinte al României, Traian Bã-sescu a impus desemnarea lui Cãlin Popescu Tãriceanu ca prim ministru. Acesta a format un guvern bazat peAlianþa D.A., cu participarea UDMR ºi PUR. Conform Constituþiei, Bãsescu a fost obligat sã renunþe la funcþia



politicã din partid. La ºefia PD, Bãsescu l-a numit ca preºedinte interimar pe Emil Boc, ales primar al Clujuluila alegerile din iunie 2004. În toamna lui 2003, Cozmin Guºã intrã în Partidul Democrat, ca lider al Iniþiativei2003. La alegerile locale din 2004, Cozmin Guºã este ºeful de campanie al lui Traian Bãsescu. Dupã câºtigareaalegerilor prezidenþiale de cãtre Traian Bãsescu, Cozmin Guºã intrã în dispute cu Traian Bãsescu ºi cu alþilideri ai PD, care lasã la dispoziþia organizaþiilor excluderea lui Cozmin Guºã ºi a altor doi disidenþi, Laviniaªandru ºi Aurelian Pavelescu. La începutul lui 2005, cei trei pãrãsesc PD ºi constituie Partidul Iniþiativa Naþio-nalã (PIN), avându-l ca preºedinte pe Cozmin Guºã.

Partidul Democrat Agrar din România (PDAR)

PDAR s-a înfiinþat în 29 ianuarie 1990. La alegerile legislative din mai 1990, PDAR a obþinut 1,83% dinvoturi pentru Camera Deputaþilor. La primul Congres, din iunie 1991, au fost adoptate statutul ºi programul ºia fost ales ca preºedinte Victor Surdu. PDAR a ocupat locul al treilea la alegerile locale din februarie 1992 (232mandate de primar), iar la alegerile generale din septembrie 1992, PDAR a obþinut 2,99% din voturi pentruCamera Deputaþilor, lipsindu-i doar 118 voturi pentru a trece pragul electoral de 3%. Pentru Senat, PDAR aobþinut 3% din voturi. La alegerile locale din 1996, PDAR s-a plasat pe locul al ºaptelea. În iulie 1996, PDARa încheiat o alianþã cu Miºcarea Ecologistã din România ºi cu Partidul Umanist din România, sub numele deUniunea Naþionalã de Centru Agrarianã-Umanistã-Ecologistã, dar nu a reuºit sã treacã pragul electoral de 3%pentru a avea reprezentanþi în Parlament. În martie 1998, a avut loc Congresul de fuziune a PDAR cu PartidulNoua Românie, condus de Virgil Mãgureanu, în urma cãruia a rezultat Partidul Naþional Român.

Partidul Democraþiei Sociale din România (PDSR)

Prin desprinderea de FSN în martie 1992 a mai multor parlamentari, miniºtri, prefecþi ºi organizaþii jude-þene, s-au pus bazele unui nou partid, numit Frontul Democrat al Salvãrii Naþionale (FDSN). La prima Con-ferinþã Naþionalã a partidului, din iunie 1992, au fost adoptate statutul ºi programul, iar Ion Iliescu a fostdesemnat candidatul FDSN la alegerile prezidenþiale. Preºedinte al partidului a fost ales Oliviu Gherman.La alegerile parlamentare din septembrie 1992, FDSN a obþinut primul loc, cu 27,7% din totalul voturilorpentru Camera Deputaþilor, ºi 28,3% din voturi pentru Senat. Candidatul FDSN, Ion Iliescu, a fost ales preºe-dinte al României, cu 61,5% din voturi în turul secund. FDSN a alcãtuit o alianþã cu PRM, PUNR ºi PSMîn ianuarie 1995, pentru sprijinirea guvernului ºi pentru colaborarea în Parlament. În guvernul condus de Nico-lae Vãcãroiu (1992-1996), FDSN a obþinut majoritatea portofoliilor. În iunie 1993, Convenþia Naþionalã a FDSNa hotãrât schimbarea numelui partidului în Partidul Democraþiei Sociale din România ºi fuzionarea prin absorbþiecu Partidul Republican, Partidul Cooperatist ºi Partidul Socialist Democratic din România. La alegerile localedin iunie 1996, PDSR a obþinut primul loc în privinþa numãrului de voturi ºi mandate pentru primari, dar apierdut primul loc la voturile pentru Consiliile Judeþene (16,28% din voturi faþã de 19,53% ale CDR). Înnoiembrie 1996, PDSR s-a situat pe locul al doilea, obþinând 21,52% din voturi pentru camera Deputaþilorºi 23,08% din voturi pentru Senat. Candidatul PDSR la preºedinþie, Ion Iliescu, aflat pe primul loc în primultur de scrutin (32,25%), a pierdut în turul al doilea de scrutin în faþa candidatului CDR, Emil Constantinescu.Deºi a pierdut alegerile, PDSR a rãmas partidul cu cea mai bunã reprezentare parlamentarã, fiind ºi cel maiputernic partid din opoziþie. În ianuarie 1997, PDSR ºi-a revizuit statutul ºi a modificat conducerea partidului.Preºedinte al partidului a fost ales Ion Iliescu, Adrian Nãstase a fost ales prim-vicepreºedinte, iar vicepreºedinþiau fost aleºi: Oliviu Gherman, Teodor Meleºcanu, Hildegard Puwak, Ioan Mircea Paºcu, Sorin Oprescu ºiRodica Stãnoiu. În iulie 1997 s-a produs o sciziune, un grup condus de Teodor Meleºcanu desprinzându-seºi înfiinþând un nou partid, Alianþa pentru România. În februarie 2000, PDSR a format împreunã cu PartidulUmanist Român o alianþã politicã numitã Polul Democrat-Social din România (PDSR), o alianþã preelectoralãdeschisã, cu scopul susþinerii unui candidat unic la preºedinþie ºi al participãrii pe liste comune la alegerileparlamentare. La alegerile locale din iulie 2000, PDSR s-a plasat pe primul loc; a pierdut la limitã PrimãriaGeneralã a Capitalei, dar a câºtigat toate mandatele primãriilor de sector. Candidatul PDSR la preºedinþie,Ion Iliescu, a obþinut în turul al doilea de scrutin 66,83% din voturi, devenind preºedintele României.

Anexa 2 219


Partidul Iniþiativa Naþionalã

La începutul lui 2005, trei parlamentari, Cozmin Guºã, Lavinia ªandru ºi Aurelian Pavelescu pãrãsescPD ºi formeazã Partidul Iniþiativa Naþionalã, sub conducerea lui Cozmin Guºã.

Partidul Naþional Liberal-Aripa Tânãrã (PL ’93)

PNL-AT s-a format în urma desprinderii din PNL a unui grup de „tineri“ liberali care au anunþat, în iulie1990, constituirea unui Comitet de Iniþiativã pentru restructurarea PNL. În urma excluderii din PNL, membriigrupului au înfiinþat un nou partid, numit Partidul Liberal – Aripa Tânãrã. La alegerile locale din februarie1992, PNL-AT s-a situat pe locul al unsprezecelea, ceea ce a determinat înscrierea partidului în CDR, pentrua-ºi asigura accesul în Parlament la alegerile generale din 1992. În mai 1992, la Congresul Naþional, a fostales preºedinte executiv Horia Rusu, iar vicepreºedinþi au fost aleºi Viorel Cataramã, Cãlin Popescu Tãriceanu,Dinu Patriciu, Daniela Crãsnaru, Gheorghe Toduþ, Radu Boroianu ºi Raymond Luca. La scurt timp dupã aceasta,Radu Boroianu, Viorel Cataramã, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru ºi Cãlin Popescu Tãriceanu au pãrãsitpartidul ºi au înfiinþat Noul Partid Liberal (NPL). În februarie 1993, la Congresul unificãrii liberale, s-a constituitun nou partid, Partidul Liberal 1993, format din PNL-AT, o grupare din PNL-CD condusã de Viorel Brãtianuºi Grupul de Reformã Moralã ºi Politicã desprins din PNL. În martie 1995 se hotãrãºte retragerea partiduluidin CDR. La alegerile locale din 1996, PL ’93 s-a plasat pe locul nouã, de aceea, în iulie 1996, PL ’93 ºi PACpun bazele Alianþei Naþionale Liberale (ANL), cu scopul prezentãrii pe liste comune la alegerile generale ºial susþinerii unui candidat unic la alegerile prezidenþiale. ANL nu a atins pragul electoral de 3% necesar intrãriiîn Parlament, iar candidatul la preºedinþie, Nicolae Manolescu, a obþinut 0,71% din voturi, plasându-se pelocul opt. Dupã alegerile din 1996, alianþa s-a destrãmat, iar în iunie 1997, PL ’93 a fuzionat cu PNL-CD,formând Partidul Liberal (PL).

Partidul Naþional Liberal (PNL)

În decembrie 1989, un grup de vechi membri ai Partidului Naþional Liberal, desfiinþat în 1947, au alcãtuitun Comitet de Iniþiativã pentru reînfiinþarea PNL. Tribunalul Municipiului Bucureºti a oficializat reînfiinþareaPNL în ianuarie 1990. PNL a fãcut parte din Consiliul Provizoriu de Uniune Naþionalã (CPUN), în care aavut trei reprezentanþi: Radu Câmpeanu, Ionel V. Sãndulescu ºi Dan Amedeo Lãzãrescu. La primul Con-gres, în martie 1990, Radu Câmpeanu a fost ales preºedinte, iar Ionel V. Sãndulescu, Dan Amedeo Lãzãrescu,Nicolae Enescu ºi Sorin Botez au fost aleºi vicepreºedinþi. La alegerile din mai 1990, PNL s-a situat pe loculal treilea, dupã FSN ºi UDMR, cu 6,41% din voturi pentru Adunarea Deputaþilor ºi 7,06 din voturi pentruSenat. Candidatul la preºedinþie al PNL, Radu Câmpeanu, a obþinut 10,64% din voturi, ocupând locul al doilea.Puþin timp dupã alegerile din 1990, s-a produs prima sciziune în partid, unii membri PNL desprinzându-seºi formând PNL-AT. În octombrie 1990, PNL a fuzionat cu Partidul Socialist Liberal (PSL), iar în decembrieacelaºi an a participat alãturi de PNÞCD, PAC, PER, PSDR ºi UDMR la formarea Convenþiei Naþionale pentruInstaurarea Democraþiei (CNID) ºi mai apoi la crearea Convenþiei Democratice din România (CDR). PNL aparticipat pe listele comune ale CDR la alegerile locale din 1992, principalul succes, Primãria Generalã aCapitalei, revenindu-i liberalului Crin Halaicu. În urma alegerilor locale din 1992, PNL a pãrãsit CDR ºi acunoscut o nouã sciziune, prin desprinderea unui grup condus de Niculae Cerveni, care a înfiinþat un noupartid politic numit Partidul Naþional Liberal-Convenþia Democraticã (PNL-CD). La alegerile generale din1992, PNL nu a trecut pragul electoral de 3% necesar intrãrii în Parlament. În 1993, un nou grup din partida înfiinþat Partidul Liberal 1993, compus din PNL-AT ºi o aripã desprinsã din PNL-CD. Tribunalul Muni-cipiului Bucureºti a dat câºtig de cauzã grupãrii conduse de Mircea Ionescu Quintus, iar cea condusã de RaduCâmpeanu a constituit un nou partid, în mai 1995, cu denumirea Partidul Naþional Liberal (Câmpeanu). Laalegerile locale ºi parlamentare din 1996, PNL a participat pe listele CDR ºi, în urma victoriei în alegeri, adevenit al doilea partid, ca importanþã, din cadrul CDR. Mircea Ionescu Quintus a fost reconfirmat în funcþiade preºedinte al partidului în mai 1997. Prim-vicepreºedinte a fost ales Valeriu Stoica, iar vicepreºedinþi au



fost aleºi Cãlin Popescu Tãriceanu, Crin Antonescu, Paul Pãcuraru, Viorel Cataramã. La alegerile locale diniunie 2000, PNL a participat pe liste proprii în urma autosuspendãrii din CDR, plasându-se pe locul patru, înurma PDSR, PD ºi ApR. Rezultatele obþinute la alegerile locale au determinat conducerea partidului sã încea-pã negocierile cu ApR în vederea încheierii unei alianþe electorale, care presupunea participarea pe liste comunela alegerile parlamentare ºi susþinerea unui candidat unic la preºedinþie. Negocierile au eºuat, iar PNL a susþinutcandidatura lui Theodor Stolojan la preºedinþie, care a obþinut 11,78% din voturi, plasându-se pe locul trei.Pentru Senat, PNL a obþinut 7,48% din voturi, iar pentru Camera Deputaþilor, 6,89% din voturi. CongresulPNL din februarie 2001 l-a ales ca preºedinte pe Valeriu Stoica.

Puternic contestat de grupul minoritar (dar potent financiar) al lui Dinu Patriciu, Valeriu Stoica se retragedin conducerea PNL, dar îl propulseazã pe Theodor Stolojan, care, în august 2002, devine preºedinte alpartidului. În aceastã calitate, Stolojan reuºeºte douã performanþe: fuziunea cu UFD, în martie 2003, ºi consti-tuirea Alianþei Dreptate ºi Adevãr, dintre PNL ºi PD, în septembrie 2003. Candidat la preºedinþia Românieidin partea A.D.A. la alegerile din 2004, Stolojan se retrage (invocând motive de sãnãtate), la câteva sãptãmâniînainte de începerea campaniei electorale, cedându-i locul lui Traian Bãsescu, cel care fusese ales Primar alBucureºtiului la alegerile din iunie 2004. La conducerea PNL, Theodor Stolojan îl desemneazã, ca preºedinteinterimar, pe Cãlin Popescu Tãriceanu. Dupã câºtigarea alegerilor prezidenþiale de cãtre Traian Bãsescu,Theodor Stolojan este numit consilier pe probleme economice la Cotroceni, iar Cãlin Popescu Tãriceanu de-vine premier al unei coaliþii guvernamentale, formate din Alianþa PNL-PD, UDMR ºi PUR (actual PartidulConservator). La Congresul PNL din martie 2005, Cãlin Popescu Tãriceanu este ales preºedintele PNL.

Partidul Naþional Român (PNR)

PNR a luat fiinþã prin fuziunea dintre PDAR ºi Partidul Noua Românie, în martie 1998. Cu ocazia primuluiCongres al partidului, din martie 1999, Viorel Cataramã a devenit preºedinte. La al doilea Congres, din februa-rie 2000, a fost ales preºedinte Virgil Mãgureanu. În urma rezultatelor slabe obþinute la alegerile locale diniunie 2000, PNR a încheiat în august 2000 un protocol de fuziune cu PUNR, înfiinþând Alianþa Naþionalã.Conducerea Alianþei Naþionale era asiguratã de doi co-preºedinþi, Valeriu Tabãrã ºi Virgil Mãgureanu. Can-didatul la preºedinþie al noii formaþiuni la alegerile generale din 2000 a fost Marian Munteanu, care s-a retrasdin cursã înainte de alegeri. În iunie 2001, PNR a fuzionat cu PD.

Partidul Naþional Þãrãnesc Creºtin-Democrat (PNÞCD)

Dupã evenimentele din 1989, Partidul Naþional Þãrãnesc, desfiinþat în 1947, ºi-a reluat activitatea, avându-lca preºedinte pe Corneliu Coposu. În aprilie 1990, PNÞCD a semnat împreunã cu PNL ºi PSDR o declaraþiecomunã, prin care anunþau cã vor colabora ºi se vor sprijini reciproc în alegeri. Candidat la preºedinþie a fostdesemnat Ion Raþiu, care a obþinut 4,29% din voturi. La alegerile legislative din mai 1990, PNÞCD a obþinut2,56% din voturi pentru Camera Deputaþilor ºi 2,50% din voturi pentru Senat. Primul Congres al partidului,din septembrie 1991, a adoptat statutul ºi a ales conducerea. Preºedinte a fost ales Corneliu Coposu, prim-vice-preºedinte a fost ales Ion Diaconescu, iar printre vicepreºedinþi s-au numãrat Ion Raþiu ºi Gabriel Þepelea. Lasfârºitul anului 1991, PNÞCD a constituit Convenþia Naþionalã pentru Instaurarea Democraþiei (CNID) alãturide PNL, PSDR, UDMR ºi PER, ºi mai apoi Convenþia Democraticã din România (CDR), alianþã care vizacucerirea puterii printr-o strategie comunã la viitoarele alegeri locale ºi generale. Candidatul CDR la preºe-dinþie, Emil Constantinescu, a obþinut, la alegerile din 1992, 38,57% din voturi în al doilea tur de scrutin,plasându-se pe locul al doilea. În urma decesului lui Corneliu Coposu în noiembrie 1995, preºedinte a fostales Ion Diaconescu. La alegerile locale din 1996, PNÞCD a obþinut rezultate foarte bune ºi a câºtigat PrimãriaGeneralã a Capitalei, prin candidatul sãu, Victor Ciorbea. Candidatul la preºedinþie al CDR, Emil Constanti-nescu, a devenit preºedintele României în urma câºtigãrii turului al doilea de scrutin la alegerile din 1996. PNÞCD,cel mai puternic partid din Convenþia Democraticã din România, care a câºtigat alegerile legislative din 1996,a deþinut postul de premier ºi cele mai multe ministere în guvernul de coaliþie CDR-USD-UDMR. În 1998,PNÞCD i-a retras sprijinul premierului Victor Ciorbea, iar acesta a pãrãsit partidul, punând bazele unei noi

Anexa 2 221


formaþiuni politice, Alianþa Naþionalã Creºtin Democratã. În 1999, PNÞCD i-a retras sprijinul ºi premieruluiRadu Vasile, care a fost revocat din funcþie de preºedintele Emil Constantinescu, iar Radu Vasile a pãrãsitpartidul în ianuarie 2000, formând un nou partid, numit Partidul Popular Român. Rezulatele slabe obþinutede CDR la alegerile locale din iunie 2000 au determinat conducerea PNÞCD sã caute o nouã formulã politicãîn vederea alegerilor parlamentare ºi prezidenþiale din noiembrie 2000. Astfel, a luat fiinþã în august 2000Convenþia Democraticã Românã 2000, o alianþã care a reunit iniþial PNÞCD, UFD ºi FER, cãrora li s-a adãugatulterior Partidul Moldovenilor ºi ANCD. Pentru alegerile prezidenþiale din noiembrie 2000, PNÞCD nu ºi-adesemnat un candidat propriu, susþinând candidatura lui Mugur Isãrescu, care a obþinut 9,54% din voturi.Rezultatele obþinute la alegerile legislative din noiembrie 2000 nu au permis intrarea formaþiunii în Parlament.În ianuarie 2001 a avut loc un congres exploziv, la care conducerea veche (Ioan Mureºan, Remus Opriº, Con-stantin Dudu Ionescu) a fost înlãturatã. Forþându-se statutul, a fost ales ca preºedinte Andrei Marga, iar ca prim-vicepreºedinte Vasile Lupu; secretar general a fost ales Cãlin Cãtãlin Chiriþã. Aceste schimbãri nu au reuºit,însã, sã potoleascã apele în partid. Dupã reprimirea disidentului Victor Ciorbea ºi a ceea ce rãmãsese din ANCD,în iulie 2001, pe fondul acuzelor de corupþie aduse lui Radu Sârbu ºi Ioan Mureºan, Andrei Marga ºi-a înaintatdemisia. Grupul de vicepreºedinþi (Mureºan, Sârbu, Dudu Ionescu) a convocat Delegaþia Permanentã, i-aîndepãrtat pe Vasile Lupu ºi pe Cãtãlin Chiriþã ºi l-a impus ca preºedinte interimar pe Victor Ciorbea. Lupuºi Chiriþã au covocat reprezentanþii filialelor la Cluj, hotãrând un congres extraordinar în august. Revenirealui Ciorbea în fruntea partidului face ca, în 2003, din PNÞCD sã se desprindã un grup care formeazã AcþiuneaPopularã, sub conducerea fostului preºedinte al României, Emil Constantinescu. La alegerile locale din 2004,PNÞCD obþine un scor modest de 1%, cu excepþia Timiºoarei, unde Gheorghe Ciuhandu este ales primar atreia oarã consecutiv. Succesul lui Ciuhandu îl determinã pe Victor Ciorbea sã-i cedeze acestuia ºefia partidului.La alegerile din 2004, Gheorghe Ciuhandu candideazã din partea PNÞCD la preºedinþia României, dar nureuºeºte sã ridice partidul peste pragul electoral. La începutul lui 2005, PNÞCD îºi schimbã denumirea înPartidul Popular Creºtin-Democrat, PPCD, partidul fiind deja afiliat la Partidul Popular European.

Partidul Noua Generaþie

În martie 2000, fostul primar al Bucureºtiului, Viorel Lis, iese din PNÞCD ºi înfiinþeazã Partidul NouaGeneraþie. La alegerile locale din 2000, Lis participã în calitate de candidat la Primãria Generalã a Capitaleidin partea PNG. Ca urmare a rezultatelor slabe, în noiembrie 2000, Lis demisioneazã din partid. Partidul func-þioneazã mai mult pe hârtie pânã în ianuarie 2004, când controversatul ºi intens mediatizatul magnat Gigi Becali(patronul clubului de fotbal Steaua Bucureºti) preia partidul, având parte de ample relatãri de presã, date desenzaþionalul situaþiei. Fãrã studii superioare, Becali (ºi PNG) beneficiazã de consultanþa unui lider de opinieprestigios, Dan Pavel, ceea ce ridicã nivelul de aºteptare al publicului. La alegerile din 2004, Gigi Becalieste candidatul PNG la preºedinþia României, dar rezultatele sunt în jur de 1-2% ºi partidul nu reuºeºte sãintre în Parlament.

Partidul România Mare (PRM)

PRM a fost creat la iniþiativa unui grup de redactori ai revistei sãptãmânale România Mare, pentru a sus-þine pe plan politic ideile promovate de aceasta. În iunie 1991, PRM a luat fiinþã din punct de vedere juridic,avându-l ca preºedinte pe Corneliu Vadim Tudor, ºi pe Eugen Barbu ca preºedinte de onoare. PRM s-a situatpe locul treisprezece la alegerile locale din februarie 1992. Rezultatele bune obþinute la alegerile legislativeºi refuzul altor partide de a participa la guvernare au fãcut ca PRM sã fie inclus în coaliþia guvernamentalãformatã din FSN, PUNR ºi PSM. La alegerile legislative din 1996, PRM a obþinut 4,46% din voturi pentruCamera Deputaþilor ºi 4,54% din voturi pentru Senat. Candidatul PRM la preºedinþie, Corneliu Vadim Tudor,s-a plasat pe locul al cincilea, cu 4,72% din voturi. În februarie 1998, PRM a semnat un protocol de colaborarecu PUNR. În urma desprinderii din PUNR a unei aripi conduse de Gheorghe Funar, care a format PartidulAlianþa pentru Unitatea Românilor (PAUR), a avut loc o fuziune prin absorbþia PAUR de cãtre PRM (noiembrie1999). La alegerile legislative din noiembrie 2000, PRM a obþinut 21,01% voturi pentru Senat ºi 19,48%



din voturi pentru Camera Deputaþilor. Candidatul PRM la preºedinþie, Corneliu Vadim Tudor, a obþinut 33,17%din voturi în al doilea tur de scrutin. La alegerile din 2004, PRM obþine 13% la parlamentare, iar candidatul lapreºedinþie, Corneliu Vadim Tudor, se situeazã cu câteva procente sub partid, departe de succesul electoral obþinutîn 2000. La începutul lui 2005, PRM îºi schimbã denumirea ºi devine Partidul Popular România Mare, iarCorneliu Vadim Tudor se retrage în funcþia de preºedinte de onoare al partidului, numindu-l în locul sãu peCorneliu Ciontu.

Partidul Social Democrat (PSD)

În iunie 2001, PDSR ºi PSDR au fuzionat, formând Partidul Social Democrat, avându-l ca preºedinte peAdrian Nãstase. Alexandru Athanasiu a primit un post de vicepreºedinte în noul partid. Prin aceastã fuziune,PDSR, cea mai importantã forþã politicã la alegerile din toamna lui 2000, ºi-a vãzut deschisã calea cãtre recu-noaºterea internaþionalã. Menþionãm cã în Internaþionala Socialistã a fost admis iniþial, în 1992, doar PSDR.Ulterior, în 1995, prin coaliþia USD, ºi Partidul Democrat a primit statutul de membru. Pentru cã InternaþionalaSocialistã nu admite decât douã partide social-democrate din aceeaºi þarã, PDSR rãmãsese „pe dinafarã“. Înurma fuziunii, noul apãrut, PSD, avea statut de observator, pentru ca în 2004 sã devinã membru cu drepturidepline în Internaþionala Socialistã. În pragul alegerilor parlamentare din 2004, PSD face o alianþã electoralãcu Partidul Umanist Român, respectiv Uniunea PSD+PUR, ºi obþine cele mai multe mandate parlamentare.În schimb, candidatul Uniunii PSD+PUR pierde alegerile prezidenþiale. La presiunile exercitate de preºedinteleBãsescu, PUR intrã în coaliþia de guvernare. PSD rãmâne în opoziþie ºi, timp de trei luni, au loc intense manevreale grupurilor din partid. Ion Iliescu, revenit în partid la sfârºitul mandatului de preºedinte, dinamizeazã dis-putele. Deºi se pãrea cã Iliescu va fi ales din nou preºedinte al partidului, la Congresul din aprilie 2005, MirceaGeoanã obþine o victorie surprizã ºi devine noul preºedinte al PSD; Adrian Nãstase este ales preºedinte executival partidului, iar Miron Mitrea, secretar general.

Partidul Social-Democrat Român (PSDR)

La 24 decembrie 1989, un grup de iniþiativã condus de Adrian Dimitriu a început demersurile pentrureînfiinþarea PSDR. Noul partid, înfiinþat în 1990, se considera continuatorul doctrinar al PSDI (Partidul SocialDemocrat Independent, înfiinþat prin sciziunea, în 1946, a PSDR). Preºedinte de onoare a fost ales AdrianDimitriu, iar preºedinte al Comitetului provizoriu a fost ales Sergiu Cunescu. În perspectiva alegerilor parla-mentare, PSDR a semnat o declaraþie comunã cu PNL ºi PNÞCD, prin care se angajau sã colaboreze ºi sã sesprijine reciproc. Alegerile legislative din mai 1990, la care PSDR a participat pe liste proprii (cu sigla PSD),au adus partidului 0,53% din voturile pentru Adunarea Deputaþilor. Pentru Senat, PSDR nu a obþinut numã-rul de voturi necesar. La 15 decembrie 1990, PSDR a format împreunã cu PNÞCD, PNL, PER ºi UDMR Con-venþia Naþionalã pentru Instaurarea Democraþiei (CNID). PSDR este unul dintre membrii fondatori ai ConvenþieiDemocratice din România, pe listele cãreia a participat la alegerile legislative din septembrie 1992. ConsiliulNaþional din februarie 1995 a hotãrât ieºirea partidului din CDR. În luna septembrie a aceluiaºi an, PSDR aînfiinþat împreunã cu PD Uniunea Social-Democratã, în scopul prezentãrii pe liste comune la alegerile localeºi generale din 1996 ºi susþinerea unui candidat unic la preºedinþie. La alegerile legislative din noiembrie 1996,USD a obþinut 12,93% din voturile pentru Camera Deputaþilor ºi 13,16% din voturile pentru Senat. La Congresuldin mai 1999, în urma retragerii lui Sergiu Cunescu, a fost ales preºedinte Alexandru Athanasiu. În ianuarie2000, PSDR a primit în rândurile sale un grup de foºti membri PDAR, în frunte cu Victor Surdu. Acesta acandiat la Primãria Capitalei la alegerile locale din iunie 2000, iar rezultatele modeste obþinute au determinatorientarea PSDR spre alte partide, în vederea alegerilor parlamentare ºi prezidenþiale din noiembrie 2000.În septembrie 2000 au fost semnate douã protocoale cu PDSR. Primul prevedea aderarea PSDR la Polul Social-Democrat din România ºi participarea pe listele acestei alianþe la alegeri. Al doilea prevedea crearea unuigrup parlamentar comun PDSR-PSDR dupã alegeri ºi fuziunea celor douã partide în prima jumãtate a anului2001, sub denumirea Partidul Social Democrat.

Anexa 2 223


Partidul Socialist al Muncii (PSM)

PSM a luat fiinþã prin unificarea Partidului Socialist Român (înfiinþat în noiembrie 1990), provenit dinreorganizarea Partidului Comunist, cu Partidul Democrat al Muncii. Preºedinte al PSM a fost ales Ilie Verdeþ,iar preºedinte de onoare, Constantin Pârvulescu. În octombrie 1991, PSM a constituit împreunã cu alte partideUniunea Stângii Democrate (USD) ºi a participat pe liste comune cu ceilalþi membri USD la alegerile localedin februarie 1992. Rezultatele modeste obþinute (locul 12) au dus la destrãmarea alianþei. La alegerile legis-lative din septembrie 1992, PSM a obþinut 3,19 din voturile pentru Senat ºi 3,04 din voturile pentru CameraDeputaþilor. Congresul PSM din aprilie 1994 l-a reconfirmat în funcþie pe Ilie Verdeþ ºi l-a ales ca prim-vice-preºedinte pe Adrian Pãunescu. Ulterior, doi vicepreºedinþi (Tudor Mohora, Traian Dudaº) ºi alþi cinci membridin conducere au luat iniþiativa formãrii unui nou partid – Partidul Socialist (PS), ducând astfel la sciziuneaPSM. La Conferinþa Naþionalã a partidului din februarie 1996, Adrian Pãunescu a fost desemnat candidat laPreºedinþia României din partea PSM. Alegerile locale din iunie 1996 au fost un succes pentru PSM, care s-aplasat pe locul patru, dupã PDSR, CDR ºi USD, însã la alegerile legislative din noiembrie, PSM nu a trecutpragul electoral de 3%, necesar intrãrii în Parlament. Adrian Pãunescu a obþinut 0,68% din voturi. În urmarezultatelor slabe obþinute la alegerile locale din iunie 2000, întreaga conducere, în frunte cu Ilie Verdeþ, ºi-adepus mandatul. În 2001, PSM fuzioneazã cu PSD ºi astfel Partidul Socialist al Muncii îºi înceteazã existenþa.

Partidul Umanist Român (din mai 2005, Partidul Conservator)

În vara anului 1999, patronul trustului media Antena 1-Jurnalul naþional, Dan Voiculescu, fondeazã PartidulUmanist Român. În februarie 2000, preºedinþii PDSR, Ion Iliescu, ºi PUR, Dan Voiculescu, au semnat un acordprin care au creat Polul Democrat Social din România, alianþã care avea ca scop participarea pe liste comunela alegerile din noiembrie 2000 ºi susþinerea unui candidat unic la preºedinþie, precum ºi colaborarea celordouã partide la nivel parlamentar, guvernamental ºi local, pe baza unui program comun. Intrat la guvernare,PUR primeºte un portofoliu ministerial, ºi anume cel de coordonare a întreprinderilor mici ºi mijlocii, subconducerea Silviei Ciornei. În primãvara lui 2004, PUR pãrãseºte guvernarea ºi anunþã cã va candida singurla alegerile locale. Venit cu o garniturã de oameni noi, PUR obþine la alegerile locale un procent de 6%. Laalegerile generale din toamna lui 2004, PUR încheie o alianþã electoralã cu PSD, constituind UniuneaPSD+PUR, alianþã care obþine cel mai mare scor. Dupã pierderea alegerilor prezidenþiale de cãtre candidatulUniunii, Adrian Nãstase, PUR pãrãseºte alianþa cu PSD ºi intrã la guvernare alãturi de A.D.A. ºi UDMR,primind trei portofolii ministeriale. La congresul din mai 2005, Partidul Umanist îºi schimbã denumirea ºidevine Partidul Conservator, iar Dan Voiculescu este reconfirmat în funcþia de preºedinte al partidului.

Partidul Unitãþii Naþionale Române (PUNR)

PUNR s-a înfiinþat în martie 1990, ca expresie politicã a Uniunii Culturale Vatra Româneascã, constituitãla începutul anului 1990 drept reacþie la apariþia Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR). Laalegerile locale din mai 1990, partidul a participat pe liste comune cu Partidul Republican, sub denumireaAlianþa pentru Unitatea Românilor (AUR), care a obþinut 2,12% din voturile pentru Camera Deputaþilor ºi2,15% din voturile pentru Senat. La alegerile generale din septembrie 1992, PUNR a obþinut 7,7% din voturilepentru Camera Deputaþilor ºi 8,1% din voturile pentru Senat. Candidatul partidului la preºedinþia României,Gheorghe Funar, a obþinut 10,88% din voturi, plasându-se pe locul trei. În ianuarie 1995, PUNR a încheiat oalianþã politicã din care mai fãceau parte PRM ºi PSM. Gherghe Funar a fost ales preºedinte al PUNR în noiem-brie 1995 ºi a participat ºi la alegerile prezidenþiale din noiembrie 1996, când a obþinut 3,22% din voturi.Rezultatele alegerilor locale din iunie 1996 au situat partidul pe locul ºase, însã rezultatele obþinute la alegerilelegislative au fost sub cele obþinute în 1992 (4,36% din voturile pentru Camera Deputaþilor ºi 4,22% din voturilepentru Senat). Convenþia Naþionalã a PUNR a votat un nou statut ºi un nou preºedinte, în persoana lui ValeriuTabãrã, Gheorghe Funar devenind vicepreºedinte. În urma contestãrii conducerii, acesta din urmã a fost exclusdin partid în noiembrie 1997. Rezultatele foarte slabe obþinute la alegerile locale din iunie 2000 au determinat



PUNR sã fuzioneze cu Partidul Naþional Român, formând Alianþa Naþionalã. Co-preºedinþi au fost aleºi ValeriuTabãrã ºi Virgil Mãgureanu, iar candidat la preºedinþie a fost desemnat Marian Munteanu.

Polul Democrat-Social din România (PDSR)

Preºedinþii PDSR, Ion Iliescu, ºi PUR (actual Partidul Conservator), Dan Voiculescu au semnat în februarie2000 un acord prin care s-a creat Polul Democrat Social din România, alianþã care avea ca scop participareape liste comune la alegerile din noiembrie 2000 ºi susþinerea unui candidat unic la preºedinþie, precum ºi cola-borarea celor douã partide la nivel parlamentar, guvernamental ºi local, pe baza unui program comun. La acestpol a aderat în septembrie 2000 ºi PSDR.

Uniunea Democratã a Maghiarilor din România (UDMR)

UDMR este o formã de asociere a comunitãþii maghiare din România, din ea fãcând parte organizaþiiteritoriale, grupuri de opinie ºi membri asociaþi. Primul Congres al UDMR a avut loc în aprilie 1990, cânda fost ales preºedinte Domokos Geza. La alegerile legislative din mai 1990, UDMR a obþinut 7,23% dinvoturile pentru Camera Deputaþilor ºi 7,20% din voturile pentru Senat. UDMR a participat alãturi de PNÞCD,PNL, PER ºi PSDR la crearea Convenþiei Democratice din România, dar a participat pe liste proprii la alegerilelocale ºi parlamentare din 1992. Rezultatele alegerilor locale din 1992 au plasat partidul pe locul 4, iar laalegerile legislative UDMR a obþinut 7,05% din voturi pentru Camera Deputaþilor ºi 7,60% din voturile pentruSenat. În 1993 a fost ales preºedinte Marko Bela, iar în 1995 s-a hotãrât ieºirea din CDR. Candidatul la preºe-dinþie din partea UDMR la alegerile din 1996, Gyorgy Frunda, a obþinut 6,01% din voturi, plasându-se pelocul patru. În turul secund, UDMR l-a susþinut pe candidatul CDR, Emil Constantinescu. Gyorgy Frundaa participat ºi la alegerile prezidenþiale din 2000, obþinând 6,0% din voturi.

În mandatul 2000-2004, UDMR sprijinã PSD la guvernare. Tensiunile interne din UDMR au fãcut ca,în primãvara lui 2004, o grupare condusã de Toro Tibor, Uniunea Civicã Maghiarã, sã se desprindã din Uniune.Pentru cã nu a reuºit sã-ºi înscrie candidatura la Biroul Electoral Central, UCM candideazã pe listele AcþiuniiPopulare. Aceste miºcãri nu reuºesc sã afecteze însã procentul electoral al UDMR nici la alegerile locale ºi nicila cele parlamentare. La alegerile din toamna lui 2004, Marko Bela, preºedintele UDMR, este candidatul lapreºedinþie ºi obþine un procent de 6,18%. Dupã alegerile prezidenþiale, UDMR intrã la guvernare alãturi deAlianþa PNL-PD ºi PUR (actual Partidul Conservator).

Uniunea Forþelor de Dreapta (UFD)

Uniunea Forþelor de Dreapta a luat fiinþã în ianuarie 1996, din iniþiativa unor membri ai Fundaþiei Alter-nativa 2000. Participanþii au convenit asupra denumirii Alternativa României (AR) ºi au hotãrât în aprilie 1996intrarea AR în rândurile Convenþiei Democratice din România. La alegerile legislative din noiembrie 1996,AR a participat pe liste CDR. În noiembrie 1997 s-a hotãrât ca denumirea partidului sã fie Partidul Alter-nativa României (PAR), iar preºedinte a fost ales Varujan Vosganian ºi vicepreºedinþi – Adrian Iorgulescuºi Laurenþiu Ulici. PAR a ieºit din CDR în octombrie 1998. Denumirea partidului a fost schimbatã în UniuneaForþelor de Dreapta în martie 1999 ºi s-a instituit conducerea colectivã cu doi co-preºedinþi, Varujan Vosganianºi Adrian Iorgulescu. Candidatul UFD la Primãria Capitalei în alegerile din iunie 2000 a fost Varujan Vosganian.Rezultatele modeste obþinute la aceste alegeri au determinat conducerea UFD sã caute o soluþie pentru alegerilelegislative din noiembrie. În august 2000, alãturi de PNÞCD, FER ºi, mai târziu, ANCD ºi Partidul Moldo-venilor, UFD a constituit Convenþia Democratã Românã 2000, care avea ca obiectiv participarea pe listecomune la alegerile legislative ºi susþinerea unui candidat unic la preºedinþie.

Anexa 2 225


Uniunea Social-Democratã (USD)

USD s-a format în septembrie 1995, pe baza protocolului semnat de Petre Roman ºi Sergiu Cunescu,preºedintele Partidului Democrat, respectiv, al Partidului Social Democrat Român. Acordul avea în vedereprezentarea pe liste comune la alegerile locale ºi legislative ºi susþinerea unui candidat unic la preºedinþie. Laalegerile locale din iunie 1996, USD s-a plasat pe locul 3, dupã PDSR ºi CDR. În turul secund al alegerilorpentru Primãria Capitalei, USD l-a susþinut pe candidatul CDR, Victor Ciorbea, care a câºtigat alegerile. Can-didatul USD la alegerile prezidenþiale a fost desemnat Petre Roman, care a obþinut 20,53% din voturi. PentruCamera Deputaþilor, USD a obþinut 12,93% din voturi, iar pentru Senat 13,16% din voturi. Emil Constantinescua devenit candidat unic al opoziþiei în turul al doilea pentru alegerile prezidenþiale ºi a fost susþinut ºi de USD.În cursul anilor 1997-1998, relaþiile dintre cei doi parteneri USD s-au deteriorat treptat, ajungându-se în finalla desfiinþarea acestei alianþe, în mai 1999.



Anexa 3Douã studii de caz drd. Viorica Roºca

1. Câteva exemple de spoturi electorale ale PDSR ºi CDR 2000 din campania pentru alegerile generale din noiembrie 2000

Privite în ansamblu, din punct de vedere al realizãrii, campaniile de publicitate TV ale PDSR ºi CDR2000 au fost mult mai coerente decât ale altor partide (poate cu excepþia celor ale PNL). Caracterul unitaral ambelor campanii a lãsat însã de dorit. Beneficiind de situarea în opoziþie, campania PDSR a avut ca liniestrategicã constatarea situaþiei dramatice a þãrii (au fost ridicate multe probleme, dar s-a insistat în mod deosebitpe situaþia pensionarilor, a tineretului ºi a economiei) ºi hotãrârea PDSR de a îndrepta lucrurile. Accentelecritice (atacurile directe la guvernare) au fost acute doar în sãptãmâna a doua de campanie. Spre deosebire dePD, de exemplu, PDSR a înþeles cã violenþa în exprimare îndepãrteazã electoratul. Spoturile „Fetiþa cu tran-dafiri“ ºi „Bãtrâna cu biscuiþi“ au avut un impact afectiv foarte mare, în timp ce seria cu Þociu ºi Palade aocupat un loc aparte ºi a mers pe o altã laturã sensibilã a electoratului românesc: hazul de necaz. Stilul umo-ristic ºi popularitatea de care se bucurau cele douã personaje au avut un impact deosebit asupra unui publicspecific, care constituia în mare parte ºi audienþa emisiunilor de Bingo de la Antena 1.

Spoturile CDR nu au avut un concept de campanie distinct (faþã de celelalte partide, repectiv PDSR cusperanþa, PNL – curajul, PD – tineri ºi investiþii, ApR – muncã). Elementul de distincþie este dat doar de stilulcare caracterizeazã aceste spoturi. Conceptul în jurul cãruia graviteazã CDR este Europa, care este însã un conceptconfiscat de aproape toate celelalte formaþiuni politice, inclusiv PDSR ºi chiar PRM (prin spotul lui Vadim Tudor).

Campania CDR 2000 a fost lipsitã de sprijinul unor rezultate concrete, perceptibile social, ale mandatului1996-2000. Echipa a trebuit sã se agaþe de un trecut relativ îndepãrtat – comunism, mineriade – ºi de unviitor incert (accederea în Uniunea Europeanã). Echipa de campanie a CDR a pus în joc concepte mãreþe, darabstracte (Europa, Stânga ºi Dreapta, Credinþa, Proprietatea) care au contrastat cu cei care ar fi trebuit sã fiepurtãtorii principali de imagine (Ion Diaconescu, Victor Ciorbea, Radu Sârbu). Printre cele mai frumoase spo-turi ale campaniei se numãrã „Întuneric ºi luminã“ ºi „Puterea lui Unu“.

Rezultatele scrutinului au arãtat, însã, cã numai o campanie electoralã, oricât de bine ar fi realizatã, nupoate sã rãstoarne o imagine formatã în mai mulþi ani de zile.

1. Identificarea resurselor de comunicareConceptul principal care se face simþit în toate spoturilePDSR, într-o formã explicitã sau doar sugeratã (prinimagini), este cel de speranþã. Spoturile PDSR suntcaracterizate de o retoricã argumentativã afectivã(chiar intens emoþionalã), principala tehnicã utilizatãfiind cea a contrastului dintre situaþia existentã înRomânia ºi oferta PDSR.

1. Identificarea resurselor de comunicareSpoturile CDR 2000 sunt axate pe valorile tradiþionale alepoporului român: cele istorice, culturale ºi religioase.Principalul mesaj care, de altfel, se constituie îndirecþia principalã a campaniei pozitive a CDR 2000,este legãtura directã pe care ºi-o atribuie aceastã for-maþiune politicã cu programul Isãrescu. Mesajele secundare (care se regãsesc ºi în campaniaout-door) sunt legate de atributele enunþate: Programul Isãrescu este românesc, are acordul Uniunii Europene, este eficient. Aceste atribute au drept corolar afirmaþia conform cãreiaacest program este singurul cu care se poate scoateRomânia din impas. De altfel, în toate produsele depublicitate electoralã a CDR 2000 a existat tendinþa de aaccentua singurãtatea ºi unicitatea.



Sloganul identitar: „Împreunã pentru România!“ estesimilar cu cel apãrut în machetele de presã ºi este multmai vizibil decât în acestea.Sloganele tematice sunt „Puterea de a face bine“ ºi„Aproape de oameni, împreunã cu ei!“.Itemii spoturilor PDSR:Pozitivi: Demnitate, Românesc, împreunã, integrareeuropeanã, judecatã, speranþã/încredereNegativi: Neîncredere, Foamete, Sãrãcie, Disperare.

Sloganul identitar: „Singuri împotriva stângii“ a fostmodificat pe parcursul campaniei în „Singuri împotrivastângii. Uniþi pentru România europeanã!”Sloganele tematice au fost: „Ai nevoie de ProgramulIsãrescu ºi de Convenþia Democratã Românã 2000“ ºi„Trebuie sã votezi în cunoºtinþã de cauzã“ (careprezintã îndemnul de a consulta Programul Isãrescu).Itemii utilizaþi de CDR 2000 sunt:• credinþã, • proprietate, • pãmânt, • demnitate, • viitor, • dreapta.

2. Prezentarea spoturilorTEMA: Fetiþa cu trandafiriTipologie: spot-metaforãDescrierea sumarã a spotului: Spotul este alcãtuitcontrapunctic, din douã pãrþi: o primã parte în care seînfãþiºeazã peisaje dezolante, cu o cãruþã care sedeplaseazã lent, în timp ce comentatorul enunþã: „Înorice moment poþi gãsi probleme în jurul tãu. Oricând þise poate spune cã nu sunt soluþii“. Apoi, pornind de lapropoziþia „Nu putem aºtepta la nesfârºit“ (subtext:schimbarea), este înfãþiºat un peisaj urban în care ofetiþã poartã un buchet de trandafiri, expresie aoptimismului ºi încrederii în viitor. („Existã mereu osperanþã… Trebuie doar sã ne grãbim puþin.PARTIDUL DEMOCRAÞIEI SOCIALE DIN ROMÂNIA.PUTEREA DE A FACE BINE“).Realizarea tehnicã: Realizarea tehnicã estedeosebitã, spotul remarcându-se prin coerenþã. Înprima parte, imaginile sunt dezolante, ritmul filmãriieste lent, culorile au o tonalitate sepia, fondul sonorcompletând imaginea de ansamblu prin acorduri grave,apãsãtoare. În partea a doua a spotului, ritmul filmãriloreste vioi, culorile strãlucitoare, fondul sonor este ritmatºi optimist.Relaþia cu ceilalþi candidaþi: atac mascat la adresaCDR 2000.

2. Prezentarea spoturilorTEMA: Aderararea României la NATO ºi UETipologie: spot de prezentare/spot de produsDescrierea sumarã a spotului: Spotul începe cu oimagine a clãdirii Guvernului, continuând cu secvenþedin mai multe oraºe ale þãrii, cu monumente sau clãdiriemblematice pentru acestea, într-un montaj alert. Spo-tul se încheie cu câteva secvenþe filmate pe stradã, înmulþime. Textul spotului este o prezentare a unoratribute ale programului de guvernare.Realizarea tehnicã: Realizarea tehnicã este foartebunã, secvenþele sunt montate alert, curat, degajândimpresia de energie, optimism ºi fermitate. Coloanasonorã cuprinde secvenþe din „Rapsodia I“ de GeorgeEnescu, secvenþe care au urmãrit asocierea CDR 2000cu un motiv muzical simultan naþional ºi european.Vocea comentatorului este bãrbãteascã, fermã, cu untimbru plãcut. Textul este persuasiv, apelând lacooperarea ascultãtorului: „Cautã-l, citeºte-l, convinge-te! Poþi gãsi Programul Isãrescu în oraºul tãu. Trebuiesã votezi în cunoºtinþã de cauzã“. Relaþia cu ceilalþi competitori: Nu existã nici un fel deatac (direct sau indirect) la adresa adversarilor politici.

TEMA: Comparaþi ºi alegeþi – pâineaTipologie: spot polemicDescrierea sumarã a spotului ºi realizarea tehnicã:Video: sigla PDSR pe fond albastru închis; în colþul dinstânga sus chenar: 1996; dreapta jos: 2000. Text:Comparaþi ºi alegeþi!Comentariu: „În 1996, din salariul mediu net se puteaucumpãra 1.200 de pâini. În 2000, din salariul primitpentru aceeaºi muncã, se pot cumpãra 667 de pâini.Pentru aceeaºi muncã, de douã ori mai puþinã pâine“.Relaþia cu ceilalþi candidaþi: atac direct la adresacoaliþiei de la guvernare, responsabilã de scãdereanivelului de trai.(N.B.: În 1996, un spot aproape identic era realizat deCDR)

TEMA: Puterea lui UnuTipologie: spot-metaforãDescrierea sumarã a spotului ºi realizarea tehnicã:Text: „La început este unul“, Video: Imaginea în culori vii a icoanei lui Iisus Hristosrãstignit pe cruce;Text: „Unul singur care le aratã celorlalþi calea“,Video: Imaginea din elicopter a Crucii Eroilor de pemuntele Caraiman;Text: „Unul este cel care dãruieºte“,Video: Imaginea unui preot ortodox care slujeºte înbisericã;Text: „Unul este cel care clãdeºte“,Video: Bãrbat construind o casã din pietre de râu;Text: „Unul este cel care învinge“,Video: Statuia ecvestrã a lui ªtefan cel Mare, de lângãcetatea Sucevei;Text: „Unul este cel puternic“,Video: Bãrbat arând ogorul cu un plug cu boi;Text: „Unul este cel care dãinuie“,Video: Copac verde, cu coroana bogatã, singur într-o


2. Analiza unor machete de presã din campania pentru alegerile locale – iunie 2004

A. Norme ºi reglementãri cu privire la campania publicitarã a formaþiunilor politice

Campania electoralã din iunie 2004 a fost reglementatã în baza Legii nr. 67/2004 pentru alegerea auto-ritãþilor administraþiei publice locale (publicatã în Monitorul Oficial nr. 271 din 29 martie 2004). Conformarticolului 60 (1), în timpul campaniei electorale, informaþiile privind sistemul electoral, tehnica votãrii, calen-darul campaniei electorale, programele politice, opiniile ºi mesajele cu conþinut electoral trebuia sã fie pre-zentate exclusiv în:

a) emisiuni informative – în care urmau sã fie difuzate informaþii privind sistemul electoral, tehnica votãriiºi activitãþile de campanie ale candidaþilor (cu posibilitatea de a prelungi durata programatã a emisiunii infor-mative cu cel mult 15 minute);

b) emisiuni electorale – în care candidaþii trebuia sã-ºi prezente programele politice ºi activitãþile de cam-panie electoralã;

c) dezbateri electorale – în care candidaþii, jurnaliºtii, analiºtii ºi alþi invitaþi urmau sã punã în discuþie progra-mele electorale ºi temele de interes public. Aceste tipuri de emisiuni nu au fost considerate publicitate electoralã.

Reglementãrile privitoare la publicitatea electoralã prevedeau ca spoturile publicitare de 20–30 secundecare îndemnau electoratul sã voteze un candidat sau o listã de candidaþi sã fie difuzate numai în timpul emisi-unilor electorale ºi al dezbaterilor electorale (articolul 61, alineatul 4).

În perioada campaniei electorale, candidaþii ºi reprezentanþii partidelor politice aflate în competiþie auavut acces la posturile publice ºi private de radiodifuziune ºi televiziune numai la emisiunile ºi la dezbaterileelectorale (articolul 62, alineatul 1).

Aceste reglementãri au impus moderatorilor de talk-show-uri sã renunþe la emisiunile lor politice; a sevedea dispariþia pe perioada campaniei electorale a emisiunilor: Marius Tucã show (Antena 1), schimbarea

Anexa 3 229

câmpie. Fundal: dealuri; cer senin. Momentul zilei:dupã-amiazã, spre apus;Text: „Unul este cel care ºtie“,Video: Corneliu Coposu (purtãtor de imagine) þinând undiscurs pe treptele unei clãdiri, în faþa unui grup deoameni;Text: „Unul este cel care luptã pânã la capãt“,Video: Imagini de la Revoluþie;Text: „La început este singur“,Video: Corneliu Coposu, îmbrãcat într-o cãmaºãneagrã, vorbind. Peste imaginea lui se suprapune uncadru de la o conferinþã de presã a CDR 2000.Text: „Apoi oamenii îl urmeazã“;Video: Imaginea unui far maritim care semnalizeazã.Text: „CDR 2000. Singuri împotriva stângii. Uniþi pentruRomânia europeanã“.Coperta CDR 2000Relaþia cu ceilalþi candidaþi: atac indirect la adresaPDSR (prin evocarea lui Corneliu Coposu).

3. Elemente de identitatePur ºi simplu sigla PDSR, pe un fundal care evocãstelele Uniunii Europene.

3. Elemente de identitateSigla CDR 2000: cheia înconjuratã de stelele UniuniiEuropene înscrise într-un cerc este prezentatã cusloganul „Cheia viitorului tãu este Europa“, într-ocopertã spectaculoasã (animaþie, culori). Peste siglã setranspune cuvântul „Europa“.Remarcãm faptul cã spotul Puterea lui Unu este spotulcare sugereazã cel mai pregnant identitatea CDR2000.


formatului unor talk-show-uri precum: 100% (Realitatea TV), ªtirea de la 22.00 (Realitatea TV), Foc încruciºat(TVR1), Naºul (B1 TV).

Prin interzicerea cumpãrãrii de spaþii de emisie în vederea difuzãrii de clipuri sau de emisiuni electorale,publicitatea electoralã a fost redusã la cote foarte mici, persuadarea publicã fiind posibilã mai mult prin vigoareamesajelor decât prin repetitivitatea lor.

Conform legii, candidaþii care aveau funcþii publice puteau apãrea în emisiunile informative strict în pro-bleme legate de exercitarea funcþiei lor (articolul 63, alineatul 3), ceea ce i-a pus în dificultate pe TraianBãsescu ºi Mircea Geoanã, ambii candidaþi cu funcþii publice la acel moment.

B. Analiza propriu-zisã

1. Metodologie

Presa scrisã cuprinde trei categorii mari de cotidiene :– cotidian afiliat în mod notoriu unei poziþii politice (Jurnalul naþional – 220.586 exemplare1, Cotidianul,

Curierul naþional);– cotidian „gen popular“/tabloid (Libertatea – 256.446 exemplare; Naþional – 39.296 exemplare);– cotidian de opinie (Adevãrul – 121.076 exemplare; Evenimentul zilei – 82.437 exemplare, Ziua – 24.990). Ca prim pas al cercetãrii, am operat o analizã cantitativã a machetelor de presã în cotidianele mai sus enu-

merate, cotidiane care deþin cele mai mari cote de piaþã. Am identificat doar machetele a trei dintre principaliicandidaþi la Primãria Capitalei (Traian Bãsescu, Mircea Geoanã ºi Monica Tatoiu). De asemenea, ne-a interesatabordarea machetelor din punct de vedere al tirajului cotidienelor, machetele celor trei regãsindu-se în toatecategoriile prezentate mai sus.

Machetele de presã, ca elemente ale publicitãþii electorale, sunt bazate în primul rând pe text (în cadrulcãruia perspectiva comunicaþionalã ºi cea tematicã coincid în general). Din acest punct de vedere, am orientatdemersul nostru de cercetare pe analiza de discurs a mesajelor electorale din aceste suporturi publicitare.Analiza a fost realizatã þinându-se cont de urmãtoarele criterii2:

– Identificarea evenimentului – localizarea actului de comunicare a candidatului/partidului pe axa eu –aici – acum – tu (localizarea într-o situaþie anume: la un moment dat, într-un spaþiu ºi într-o conjuncturã).

– Mecanica sau modalizarea evenimentului – identificarea diferitelor resurse pe care candidaþii le-au explo-atat în actul de comunicare pentru a-ºi atribui o anumitã poziþie în raport cu cititorul/electoratul, cu temapusã în discuþie ºi cu alte luãri de poziþie referitoare la tema discutatã; definirea constantelor de comunicare;identificarea procedeelor retorice pentru construcþia mesajului electoral.

– Normalizarea evenimentului – corelarea constantelor de comunicare cu o serie de practici sociale,valori, norme, convenþii tacite care alcãtuiau teritoriul „normalitãþii“ pentru societatea româneascã în mo-mentul iunie 2004.

Înainte de a trece la analiza propriu-zisã a machetelor de presã trebuie sã facem câteva precizãri legate departicularitãþile comunicãrii scrise. Enunþurile care trec prin canalul oral ºi enunþurile care trec prin canalul graficau, de multe ori, efecte diferite, ceea ce impune o analizã ºi o abordare diferitã a conþinutului acestora. Câte-va dintre aceste particularitãþi ar fi:

– conþinutul grafic are un grad de interactivitate scãzut;– relaþia emiþãtor/candidat ºi receptor/electorat este univocã (ceea ce implicã ireversibilitatea rolurilor);– restricþii în alegerea variantei de cod utilizate;– structura mesajului implicã formulãri definitive, care exclud negocierea sensului între emiþãtor ºi receptor;– ponderea importantã a structurilor de subordonare;– determinarea sensului este cauzatã strict de topica frazei (nu ºi de elemente paraverbale sau nonverbale);– reducerea funcþiei fatice;

– abstragerea emiþãtorului/candidatului din contextul concret de comunicare (a se þine cont cã de cele maimulte ori mesajele machetelor de presã sunt redactate de copywriter-i; prin urmare, machetele de presã nureprezintã chintesenþa ideilor candidatului, ci doar se pliazã pe profilul imagologic al acestuia ºi respectã direc-þiile de marketing electoral pe perioada campaniei);



– o anumitã impersonalizare a discursului, în urma izolãrii emiþãtorului ºi a tendinþei de obiectivare a acestuia;– un decalaj temporal relativ între emitere ºi receptare;– intrarea limbajului în domeniul vizualului face ca studierea enunþurilor sã se poatã face independent

de contextul lor (ceea ce conduce, implicit, la posibilitatea manipulãrii prin enunþ).

2. Prezentarea ºi analiza machetelor

Anexa 3 231

Traian Bãsescu Mircea Geoanã Monica Tatoiu

Candidatul PD ºi-a structuratcampania publicitarã pe „dialogul“cu contracandidatul MirceaGeaonã. El a înþeles cel mai binecã o campanie publicitarã înmarketingul politic trebuie nu doarsã comunice ceva despre atuurilecandidatului. În sfera politicã, ocampanie are succes doar atuncicând este raportatã la adversari.Din acest punct de vedere,machetele candidatului PD suntancorate într-o polemicã, resurselela care face apel candidatul fiindintenþionat ironice.

Candidatul PSD nu s-a „conformat“situaþiei retorice de lansare amesajelor electorale prinintermediul machetelor de presã.Totuºi, PSD vine cu trei machete depresã, tip coporate, care sugereazãcã strategia electoralã a partidului afost axatã pe situaþii de teasing, peelemente de surprizã (iniþial înlo-cuirea candidatului, iar apoiîntârzierea promovãrii acestuia prinsuporturi publicitare).

Candidatul PUR a lansat un singurmesaj identitar care definea atâtcontextul politic al momentului, câtºi proiectul sãu politic.Sloganul candidatului, „Scandalurilenu rezolvã problemele oraºului“, afost perceput ca „treia cale“ întrePSD ºi PD, mesajul sancþionândscandalurile anterioare întreprimarul general, Traian Bãsescu, ºiconsilierii PSD din CGMB pesubiectul creditelor BERD ºi BEI. Înacelaºi timp, sloganul este o etapãpentru dezvoltarea mesajelorulterioare, de legitimare acandidatului.

Macheta 1. Vizita oficialã a ministrului deexterne în Bucureºti

Identificarea evenimentului:Traian Bãsescu a reuºit sãidentifice, cel mai bine dintre toþicandidaþii, evenimentul politic prinraportarea directã la un singuradversar. El a localizat actul decomunicare pe axa clasicã.Eu, Bãsescu, sunt acum primar alBucureºtiului. Tu, Mircea Geoanã,eºti acum ministru de Externe.Mesajul latent este: lucruriletrebuie sã rãmânã neschimbate.

Modalizarea evenimentului:Traian Bãsescu apeleazã la un setde resurse iconice:Prim-plan: Imaginea fotograficã acandidatului, care þine în mânã opâine ºi sare.Plan secundar: imaginea fotograficãa unei autostrãzi la intrarea înBucureºti (cu semnele distincte:„Bucureºti“, „Bine aþi venit!“,Welcome, Soyez les bienvenus).Al treilea cadru vizual cuprinde textulmachetei, care oferã deznodãmântulacestui procedeu grafic.

Macheta 1. Prezentarea candidaþilor

Identificarea evenimentului:Începutul campaniei electorale.PSD are de înfruntat cel mai greuadversar politic în Capitalã. Lipsaunor candidaþi „de talia“ luiBãsescu, impune „sacrificarea“ luiMircea Geoanã (Adrian Nãstase:„sacrificarea lui Geoanã eranecesarã“, 18 mai), politicianul cucele mai mari cote de încredere înrândul bucureºtenilor. Dupãscandalul baronilor locali, PSD seprezintã cu o nouã echipã în faþaelectoratului.

Modalizarea evenimentului: Aceastã temã este introdusãprintr-o operaþiune de evaluare aguvernãrii PSD, cel care evalueazãfiind primul-ministru, ºi nucandidatul!Legitimarea unui nou proiect politicprin realizãrile din ultimii patru ani:„Cea mai bunã capacitatemanagerialã“ = cei mai buni, „ºtim sã transpunem voinþa înrealitate“ = avem forþã, „înþelegem aºteptãrile oamenilor“ =ºtim unde trebuie sã acþionãm, „ne respectãm cu sfinþeniepromisiunile“ = suntem oneºti.

Macheta 1. Prezentarea candidatului

Identificarea evenimentului:Macheta de presã se bazeazã peimaginea fotograficã a candidatului,fiind însoþitã de slogan identitar,siglã ºi mesaj adiþional. Singureleelemente de localizare a actului decomunicare se referã laconjuncturã: scandalul PSD-PD.

Modalizarea evenimentului: Singurul mesaj care se desprindedin imaginea fotograficã estedeschiderea candidatului (redatãprin deschiderea palmei), dar el nuexpliciteazã mesajul identitar. Maimult, mesajul deschiderii (mesajulnonverbal) este uºor forþat, chiardacã este vorba despre o poziþieuzualã în gestica politicã.Existã douã mesaje care„încadreazã“ imaginea fotograficã.Primul, sus, sloganul „Scandalurilenu rezolvã problemele oraºului“ ºial doilea, jos, „Monica Tatoiu pentruca Bucureºtiul sã aibã un gospodaradevãrat“. Sau (în al doilea tip de



Resursele de comunicareutilizate: Identificarea adevãratului statut alcontracandidatului: „Prima vizitãoficialã în Capitalã a Ministrului deExterne“ (în acelaºi sentiment cuelectoratul bucureºtean care adezaprobat „sacrificarea ministruluide Externe“).Conformarea la situaþia datã:„Primarul General Traian Bãsescu îlîntâmpinã cu tradiþionala ospitalitateromâneascã“ (mesaj carecorespunde imaginii fotografice).Diminuarea ºanselor candidatului:„…amintindu-i cã vizitele scurte suntcele mai plãcute“ (utilizarea uneiretorici ironice, figuri de gândire (C.Salavastru), rezultatã din relaþiiconvenþionale: scurt-plãcut.

Normalizarea evenimentului:Candidatul PD ºi-a corelat foartebine mesajele cu campaniaadversarului sãu ºi cu contextulpolitic al momentului. Prin aceastãmachetã de presã, s-a încercatconsolidarea normelorconvenþionale care alcãtuiauteritoriul normalitãþii: Bãsescu –primar, Geaonã – ministru deExterne.

Resursele de comunicareutilizate:Accentuarea forþei politice prinprezentarea unor cifreimpresionante de consilieri pentruaccentuarea mesajului identitar alechipei PSD: „ne prezentãm în faþadvs. cu peste 53.000 de candidaþi,cu 13.000 de femei (mesaj ce con-trasteazã cu echipa femininã aPUR, formatã din 7 candidatepentru primãriile de sector ºi pentruPrimãria Generalã), cu 14.000 detineri“.Recuperarea abstractului produs decifrele prezentate (din nevoiaidentificãrii celor 53.000 decandidaþi)– echipã puternicã, – echipã înnoitã, – echipã cu experienþã, – echipã care a avut rezultate bune.Relaþionarea cu electoratul: „venimcu dovada lucrului bine fãcut, cuvoinþa de a fi în continuare aproapede oameni, de a le rezolvaproblemele“.Raþionalizarea votului (procedeupersuasiv): „Mai avem un pas defãcut pentru România europeanã.Sã-l facem împreunã“.

Normalizarea evenimentului:Acest tip de machetã corespundecontextului începutului decampanie, în care trebuiauconsolidate douã mesaje : PSDînseamnã echipã tânãrã, nu baronilocali, ºi PSD are cei mai bunicandidaþi (este pregãtitã sã-lînfrunte pe Bãsescu). Aceastãmachetã legitimeazã mai mult unproiect politic, decât rãspundeîntrebãrilor de moment alesocietãþii.

machetã) imaginea fotograficã esteplasatã pe cadranul din dreapta, iarimaginea graficã (mesajele) pecadranul din stânga.

Resursele de comunicareutilizate:Identificarea contextului:administraþia publicã a fost afectatãde scandaluri politice, Capitala aremulte (alte) probleme.Prezentarea proiectului politic:„Monica Tatoiu este un gospodaradevãrat“ (afirmaþia nu esteprecedatã de nici o argumentare).Intenþionat sau nu, este folositãneconcordanþa cazurilorgramaticale (Monica Tatoiu =gospodar) pentru impunereaatributului de Primar (asociat înegalã mãsurã persoanelorfeminine).

Normalizarea evenimentului:Candidatul îºi identificã doarobiectivul, fãrã a prezentaprincipalele proiecte pentrudepãºirea situaþiei prezentate.

Macheta 2. „Primarul e numai unul. Celãlalt e diplomatul.“

Identificarea evenimentului : Eu,Bãsescu, sunt acum primar alBucureºtiului. Tu, Mircea Geoanã,eºti acum ministru de Externe (nuexistã un mesaj explicit,identificarea evenimentului fiinddedusã din prezentarea graficã).

Macheta 2. „Acum ai cu cine sã votezi.“

Identificarea evenimentului :Localizarea actului de comunicaredoar pe punctul acum (susþinutã ºiprin macheta 1, în care a fostprezentatã echipa PSD; se faceapel la memoria colectivã).


Anexa 3 233

Modalizarea evenimentului:Se face apel la un registru mai multvizual decât la unul retoric.În cadranul din dreapta: estevizualizatã o servietã diplomat(mesajul este indus: „diplomatul“ministrului de Externe).În cadranul din stânga estevizualizatã o geantã „obositã“,„geanta lui Bãsescu“ (mesaj explicit).

Resursele de comunicareutilizate: a. Primarul e numai unul! Geanta „obositã“ a lui Bãsesculegitimeazã enunþul „Primarul enumai unul!“ (trimiþând la trecutuladministrativ al candidatului) ºiprezintã, totodatã, proiectele salepolitice prin procedee desimbolizare, prin nivelul conotativ alaceluiaºi element iconografic (înaceastã geantã se gãsesc proiectece corespund realitãþilor dejacunoscute ºi experienþeiacumulate).b. Celãlalt e diplomatul.Inducerea percepþiei de dezacord aprofilului contracandidatului cuadevãratele probleme aleBucureºtiului. Celãlalt: pronume demonstrativ (cudenotaþia cel mai îndepãrtat dintrenoi).Diplomatul (persoanã oficialã careare misiunea de a întreþine relaþii cureprezentanþii oficiali ai altor state).c. Vezi omul potrivit la locul potrivit.Consolidarea percepþiei indusã princei doi itemi diametral opuºi,primarul/diplomatul, printr-un mesajexplicativ, care are conotaþiile: uitã-te atent ºi alege bine (înlocuireaexpresiei frazeologice: mãsoarã deºapte ori ºi taie o datã).

Modalizarea evenimentului:Prezentarea unui îndemn la vot princrearea unui spaþiu vizual. Machetaare trei paliere vizuale:primul: Bucureºti, al doilea: ACUM AI CU CINE, al treilea: SÃ VOTEZI!

Resursele de comunicareutilizate:Mesajul este structurat pe douãdimensiuni: – dimensiunea imperativã, obþinutãprin omiterea palierului doi(Bucureºti… sã votezi!) – ordin/actperlocutiv;– dimensiunea justificativã: acum aicu cine – este evidenþiatã grafic prinsemne pline, formate în vedereacelei mai bune lecturi.

Normalizarea evenimentului: lipsa constantelor de comunicareface imposibilã aceastã procedurã.

Macheta 3. Tot Bãsescu e devotat!

Identificarea evenimentului:Bãsescu exploateazã campania deteasing a PSD în favoarea sa. Pânãla apariþia lui Geoanã pe machetelePSD, Bãsescu face primul pasul ºi„furã“ revealing-ul, creând iniþial oconfuzie, care este foarte repedeeludatã de electori.

Modalizarea evenimentului:Pãstreazã intactã macheta PSD:„Acum ai cu cine sã votezi“,menþinând aceeaºi tehnicã descriere, aceleaºi litere pline.

Macheta 3.Promisiuni = fapte

Identificarea evenimentului:Macheta a apãrut în aceeaºi zi curevealingul candidatului PD (prinurmare nu putea ataca tactica luiBãsescu), înscriindu-se în aceeaºistrategie de teasing a PSD.

Modalizarea evenimentului:Este o machetã tip corporate,bazatã pe vizualizare graficã(semne pline).Ca ºi macheta precedentã, are trei


Note

1. Media lunarã de cópii difuzate. Date furnizate de Biroul Român de Audit al Tirajelor (www.brat.ro).2. Vom prezenta cei trei paºi de analizã numai în situaþiile discursive care permit acest lucru. Unele

machete de presã au fost construite prin procedee fotografice, fapt care nu permite modalizarea sau nor-malizarea discursului.


Singurul mesaj al lui candidatuluiPD este: „Tot Bãsescu e devotat!”Este utilizatã dubla semnificaþie aitemului „devotat“: Bãsescu estedevotat bucureºtenilor ºi Bãsescueste de votat (singurul candidatcare trebuie votat).

Normalizarea evenimentului:Revealingul „Tot Bãsescu estedevotat“ reprezintã, în viziuneacandidatului, adevãrata„normalitate“ a situaþiei electoraledin Bucureºti. Nu existã constanteretorice de comunicare. Existã însão constantã iconicã (din campaniaprecendentã) „ardeiul lui Bãsescu“,care, la nivelul tropologic (R.Barthes) este o metaforã prin carese distinge candidatul PD.

paliere vizuale: palierul unu: Împreunã pentruRomânia (mesaj identitar, sloganulPSD), palierul doi: promisiuni = fapte, palierul trei: numai la PSD.

Resursele de comunicareutilizate: onorarea promisiunilor, redatã prinprocedeul formulei (text în careapar elemente non lingvistice):promisiuni = fapte.Normalizarea evenimentului:PSD nu îºi plaseazã ofertaprioritarã. Singurul regim deargumente este construit pelegitimarea oferitã de patru ani deguvernare. Se subînþelege cãelectoratul cunoaºte ofertaidentitarã a PSD ºi ar trebui sãvoteze candidatul PSD în bazaacestei oferte. Guvernarea PSD ºiacþiunile lui Geoanã ca ministru deExterne îl legitimeazã pentru unmandat de primar. Nu existã oofertã nouã.


Bibliografie selectivã

Abric, Jean Claude, Méthodologie d’étude des représentations sociales, Eres, Paris, 2003.Andrew, Christopher, Oleg Gordievski, KGB. Istoria secretã a operaþiunilor sale externe de la Lenin la Gorba-

ciov, Editura All, Bucureºti, 1994.Aristotel, Retorica, Editura IRI, Bucureºti, 2004.Arendt, Hannah, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994.Aron, Raymond, Democraþie ºi totalitarism, Editura All, Bucureºti, 2001.Auer, Jeffery, Great Debates: Kennedy vs. Nixon, 1960, Sidney Kraus, Bloomington: Indiana University Press, 1964.

Beciu, Camelia, Comunicare politicã, Editura Comunicare.ro, Bucureºti, 2002. Boda, Iosif, Cinci ani la Cotroceni, Editura Evenimentul Românesc, Bucureºti, 1999.Boia, Lucian, Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã, Editura Humanitas, Bucureºti, 1997.Boia, Lucian, Miturile comunismului românesc, Editura Nemira, Bucureºti, 1998.Borovicka, V.P., ªtiþi la cât apune soarele, domnule general?, Editura Dacia, Cluj, 1982.Bramsted, Ernest K., Goebbels and National Socialist Propaganda 1925-1945, Michigan State University

Press, 1965.Brucan, Silviu, Stâlpii noii puteri în România, Editura Nemira, Bucureºti, 1996.Brucan, Silviu, România în derivã, Editura Nemira, Bucureºti, 2000.

Câmpeanu, Pavel, Ariadna Combes, Mihnea Berindei, România înainte ºi dupã 20 mai, Editura Humanitas,Bucureºti, 1991.

Charaudeau, Patrick, Discours médiatique de l’information, I.N.A., Paris, 1998.Cheng, Anna, Istoria gândirii chineze, Editura Polirom, Iaºi, 2001.Cole, Robert (coord.), International Encyclopedia of Propaganda, Fitzroy Dearborn Publishers, Chicago, 1998.Constantinescu, Emil, Timpul dãrâmãrii, timpul zidirii, Editura Universalia, Bucureºti, 2002.Courtois, Stephane (coord.), Cartea neagrã a comunismului, Editura Humanitas, Bucureºti, 1998.

Daniel, Constantin, Athanase Negoiþã, Gândirea hititã în texte, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986.Dhammika, Ven., The Edicts of King Ashoka, Buddhist Publication Society, Kandy, 1993.Dobrescu, Paul, Iliescu contra Iliescu, Editura Diogene, Bucureºti, 1997.Domenach, Jean-Marie, Propaganda politicã, Editura Institutul European, Bucureºti, 2004.

Eliade, Mircea, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981.Ellul, Jacques, La parole humiliée, Editions du Seuil, Paris, 1981.

Faligot, Roger, Kauffer, Remi, Serviciul secret chinez, Editura Nemira, Bucureºti, 1993.Ficeac, Bogdan, Cenzura comunistã ºi formarea „omului nou“, Editura Nemira, Bucureºti, 1999.Filori, Jean, Rãzboi sfânt, Jihad, Cruciadã, Editura Cartier, Chiºinãu, 2003.Fiske, John, Introducere în ºtiinþele comunicãrii, Editura Polirom, Iaºi, 2003.Fraser, Lindley, Propaganda, Oxford University Press, Londra, 1957.

Gellner, Ernest, Naþiuni ºi naþionalism, Editura Antet, Bucureºti, 1997.Girardet, Raoul, Mituri ºi mitologii politice, Editura Institutul European, Iaºi, 1997.


Giurescu, Dinu C., (coord.), Istoria României în date, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2003.Guyot, Adelin, Restellini, Patrick, Arta nazistã, Editura Corint, Bucureºti, 2002.

Habermas, Jürgen, Sfera publicã ºi transformarea ei structuralã, Editura Comunicare.ro, Bucureºti, 2005.Huyghe, René, Les puissances de l’image, Flammarion, Paris, 1965.

Iliescu, Ion, Revoluþie ºi reformã, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1994.Iliescu, Ion, Încotro – societatea româneascã?, Editura MondoMedia, Bucureºti, 1999.Iliescu, Ion, Marele ºoc din finalul unui secol scurt – dialog cu Vladimir Tismãneanu, Editura Enciclopedicã,

Bucureºti, 2004.Ionescu, Eugen, Rinocerii, Editura pentru Literaturã Universalã, Bucureºti, 1968.Ionescu, Eugen, Teatru, Editura pentru Literaturã Universalã, Bucureºti, 1968.

Kautilya, The Arthashastra, Penguin Books India, New Delhi, 1992.Kertzer, David I., Ritual, politicã ºi putere, Editura Univers, Bucureºti, 2002.

Lalouette, Claire, Civilizaþia Egiptului Antic, Editura Meridiane, Bucureºti, 1987.Laswell, Harold D., Daniel Lerner, Hans Speier, Propaganda and Communication in World History, The Uni-

versity Press of Hawaii, Honolulu, 1979.

Merton, Robert K., Social Theory and Social Structure, Free Press, Glencoe, 1957.Miclescu, Cornel, Cotroceni. Garã pentru doi, Editura All, Bucureºti, 2002.

Nãstase, Adrian, De la Karl Marx la Coca Cola, dialog cu Alin Teodorescu, Editura Nemira, Bucureºti, 2004.Newman, I. Bruce (Editura), Handbook of Political Marketing, Sage Publications, London, 1999.

Orwell, George, O mie nouã sute optzeci ºi patru, Editura Polirom, Iaºi, 2002.

Paleologu, Alexandru, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, Editura Humanitas, Bucureºti, 1991.Pasti, Vladimir, România în tranziþie. Cãderea în viitor, Editura Nemira, Bucureºti, 1995.Pavel, Dan, Iulia Huiu, „Nu putem reuºi decât împreunã“ – O istorie analiticã a Convenþiei Democratice,

1989-2000, Editura Polirom, Iaºi, 2003.Petcu, Marian, Puterea ºi cultura. O istorie a cenzurii, Editura Polirom, Iaºi, 1999.Poliakov, Leon, Istoria antisemitismului, Editura Hasefer, Bucureºti, 1999.Pratkanis, Anthony, Elliot Aronson, Age of Propaganda, W.H. Freeman and Company, New York, 1992.

Reuth, Ralf Georg, Goebbels, Harcourt Brace & Company, San Diego, 1993.Roman, Petre, Mãrturii provocate. Convorbiri cu Elena ªtefoi, Editura Paideia, Bucureºti, 2002.

Severin, Adrian, Lacrimile dimineþii, Editura Scripta, Bucureºti, 1995.Shakespeare, William, Henric al V-lea, Editura Univers, Bucureºti, 1985.Soljeniþân, Alexandr, Arhipelagul Gulag, Editura Univers, Bucureºti, 1997.Schwartzenberg, Rene-Gerard, Statul spectacol, Editura Scripta, Bucureºti, 1996.

ªerbãnescu, Ilie, Jumãtãþile de mãsurã dubleazã costurile sociale, Editura Staff, Bucureºti, 1994.ªtefãnescu, Domniþa, Cinci ani din istoria României, Editura Maºina de Scris, Bucureºti, 1995. ªtefãnescu, Domniþa, Doi ani din istoria României, Editura Maºina de Scris, Bucureºti, 1998.ªtireanu, Octavian, Echipa de sacrificiu, Editura România Azi, Bucureºti, 1992.

Theodorescu, Rãzvan, Cele 900 de zile ale „manipulãrii“, Editura Tinerama, Bucureºti, 1994. Thomson, Oliver, Easily Led. A History of Propaganda, Sutton Publishing, London, 1999.Todorov, Tzvetan, Confruntarea cu extrema, Editura Humanitas, Bucureºti, 1996.



Tolkien, J.R.R., Stãpânul inelelor, Editura Rao, Bucureºti, 1999.Trent, Judith, Political Campaign Communication: Principles and Tactics, Praeger, London, 2000.Tucã, Marius, Dialoguri politice, Editura Machiavelli, Bucureºti, 2000.

Vargas, Laurent De, Istoria secretã a Ordinului Templier, Editura Libripress, Bucureºti, 2004.Vasile, Radu, Cursã pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru, Editura Humanitas, Bucureºti, 2002.Vintilã, Horia, Dicþionarul papilor, Editura Saeculum, Bucureºti, 1999.Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Bucureºti, 1994.

Weiss, Robert, „The presidential debates in their political context. The issues-image interface in the 1980 cam-paign“, Speaker and Gravel, nr. 18, 1981.

Xun Zi, Calea guvernãrii ideale, Editura Polirom, Iaºi, 2004.

Zamfir, Cãtãlin, O analizã criticã a tranziþiei, Editura Polirom, Iaºi, 2004.

*** Epoca Nicolae Ceauºescu. Cronologie istoricã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1988.

*** Biblia, Editura Institutului Biblic ºi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1991.

*** Piaþa Universitãþii, Editura R, Bucureºti, 1991.

*** The New Encyclopedia Britannica, London, 1998.

Bibliografie selectivã 237



Documents

Marketing politic - Cea mai buna dintre lumile posibile