MARFURI ALIMENTARE SI SECURITATEA CONSUMATIRLOR SINTEZA

Imperativul tratarii separate si specifice a merceologiei marfurilor alimentare ca note de curs si problematica deriva din particularitatile pozitiei acestor marfuri in consumul populatiei, indiferent de forma sub care apar in procesul de comercializare: materii prime, semifabricate sau produse finite. Aceste particularitati se manifesta pe planuri multiple: Alimentele sunt consumate zilnic in 3 -5 prize de catre toti oameni din toate categoriile de consumatori; Alimentele se realizeaza numai pe piata economica, ca orice alta marfa, ci si pe piata metabolica a organismului omenesc; Alimentele, fiind produse ingerabile, care constituie cerinta de hrana, necesita conditii care trebuie sa previna riscuri sau accidente nutritionale de care se discuta tot mai mult; Stabilirea proprietatilor alimentare de la producere pana la consum; Numarul agentilor economici care produc si comercializeaza marfuri alimentare este cu mult mai mare decat cel al agentilor care produc si comercializeaza produse nealimentare. Trebuie pus accentul pe calitate si sistemele de calitate prin care sa existe o certificare cat mai coerenta. In acest curs sunt selectate cele mai reprezentative problem necesare studentilor economisti, dorindu-se o structura bine echilibrata si corespunzator dozata, din punctul de vedere al tematicii implicate. Continutul cursului se bazeaza pe o documentare la zi si prezentarea celor mai semnificative aspecte teoretice si metodologice ale studierii marfurilor alimentare; reflectandu-se reglementarile si legislatiile pe plan national si international.

CAPITOLUL I1

PARTICULARITATILE RELATIEI CERERE OFERTA PE PIATA MARFURILOR ALIMENTARE 1.1.CONFIGURATIA ACTUALA A MARFII ALIMENTARE

Marfa este corespondentul material al unei necesitati de consum determinate, reprezentand un obiecte material clasificat intr-o dubla ipostaza: prima de produs entitate, iar a doua ca lot de marfa identica, omogena si finita de produse pentru consumator. Acest produs finit obtinut prin ciclul bani investiti produs obtinut bani castigati trebuie sa multumeasca producatorul investitor dar mai ales pe consumatorul final prin realizarea unui comert de calitate fara interpusi. Realizarea comertului se face prin directii axiomale decisive: Comertul se face cu marfa. Comertul este o indeletnicire profitabila. Comertul se bazeaza pe credibilitate. Comertul presupune un grad ridicat de profesionalism. Comertul urmeaza si alte doua directii prin care produsele materii prime circula in starea de vrac sau semivrac (monocomponent), pe cand produsul finit circula intr-un sistem bicomponent alcatuit din produs si ambalaj. Prin produs se intelege orice obiect rezultat dintr-o activitate umana, mai mult sau mai putin monitorizata si indiferent de scop. Marfa este un produs proiectat si fabricat in conformitate cu exigentele si rigorile pietei si mai ales cu cerintele consumatoriste. Comertul mondial cu marfuri alimentare se afla sub incidenta unor factori ce pune consumatorul pe axa centrala a tuturor activitatilor economice desfasurate de toti operatorii economici implicati: Disponibilitati de resurse agro-alimentare si a fluxurilor comerciale internationale; Ridicarea gradului de prelucrare a alimentelor si aparitia unor noi forme de distributie si dezvoltare a formelor de consum; Politici alimentare si nutritionale promovate la nivel national si international; Utilizarea unor mecanisme eficiente de adaptare la exigentele protectiei consumatorilor. La nivelul macroeconomic calitatea poduselor este evaluate in stransa legatura cu calitatea vietii. La nivel microeconomic cerintele consumatorilor, nevoia lor de informare si educare trebuie sa stimuleze producatorii pentru imbunatatirea calitatii marfurilor alimentare. Astfel producatorii trebuie sa comporte corect doua atitudini:2

O viziune sistemica a produsului alimentar comercializat la nivel de lot, entitate, purtator de energie si substanta, satisfactie si informative, inovatie si valoare economica; Necesitatea de a asigura calitatea produselor pentru punerea pe piata. Comertul devine activitatea umana ce face jonctiunea dintre productie si consum prin intermediul marfii. Necesitatile consumatorilor sunt fundamentate pe patru elemente logice de baza, si anume: Logica functionala consumatorii isi construiesc propriile nevoi si exigente pornind de la o anumita utilitate (destinatie de consum) nesatisfacuta pe piata ; Logica economica satisfacerea unei necesitati in conditii eficiente de calitate si pret; Logica diferentiala libertatea de a alege intre mai multe marfuri similare, dupa criterii de diferentiere proprii; Logica schimbului simbolic in functie de marfa cumparata sa-i confere un anumit statut in societate. Totalitatea bunurilor care se interpun intre o nevoie sau o dorinta consumatorista si satisfacerea acestora ia forma de marfa concretizata in ceva care rezulta prin transferul de la producator la consumator prin intermediul banilor ce dau valoare marfii. Marfa, conform abordarii merceologiei traditionale, reprezinta un bun economic mobil destinat schimbului, care indeplineste anumite cerinte de materialitate si de transferabilitate. De asemenea marfa reprezinta un mijloc de satisfactie a unor nevoi particulare derivate din dorintele consumatorului si totodata reprezinta un sistem de mijloace de productie derivate din sistemul de consum social. Marfurile de astazi sunt mai complexe pentru a raspunde mai bine comportamentelor consumatorilor, devenind astfel marfuri contemporane. Marfa contemporana prezinta o configuratie totalizatoare, ce include: O componenta functional satisface o destinatie precisa, pentru un scop anume; O componenta instrumentala bazata pe o logistica tehnica si comerciala; O componenta estetica legata de sfera nevoilor si oferta pe baza de design si estetica; O componenta sociala determinata de un anumit nivel de satisfactie in utilizare si in consum. Calitatea marfurilor, conform definitiei data de SR EN ISO 9000/2001, reprezinta masura in care un ansamblu de caracteristici intriseci indeplinesc cerintele.3

Integrarea caracteristicilor de calitate referitoare la calitatea marfii, pe intreaga durata de viata a acesteia, redimensioneaza in mod global conceptul de calitate. In conditiile concurentiale de piata, calitatea globala este extrem de importanta, intrucat evidentiaza abordarea si implicarea in realizarea acesteia, atat a factorilor din mediul extern al intreprinderii, cat si a celor din mediul intern al acesteia. Calitatea marfii exprima capacitatea acesteia de a-si indeplini functiile pentru care a fost proiectata, prin intermediul atributelor calitatii. Calitatea reprezinta, prin urmare, o preocupare majora a producatorilor si a consumatorilor, in special a celor din urma care in functie de perceperea lor considera ca produse de inalta calitate pot fi acelea care aduc beneficii majore la un nivel acceptabil al costurilor. O marfa poate fi descrisa, din prisma consumatorului si prin asa numita consistenta a calitatii, data de un complex de caracteristici, precum: Caracteristici de utilizare: specificitatea, durata si volumul consumului; Atribute: nume de marca, cerinte, servicii conexe; Continut simbolic: putere, libertate, confort, performanta; Caracteristici de calitate: component/compozitie, caracteristici tehnico-functionale, caracteristici de siguranta . Prin prisma caracteristicilor de calitate ale acestora si a pretului, consumatorii evalueaza si compara marfurile oferite pe piata. Acest aspect ridica competivitatea marfurilor pe piata, facandu-se in acest sens trecerea de la o calitate de conformitate la o calitate de conceptie, respectiv producerea si disponibilizarea unor marfuri la nivelul cerintelor consumatorilor.1.2. CARACTERIZAREA PIETEI MARFURILOR ALIMENTARE

Pe plan mondial s-a produs o explozie sortimentala a bunurilor de consum alimentar asociata pe plan cantitativ cu schimbari ponderale intre diferite grupe. Se determina profunde mutatii conceptuale si criteriale in domeniile sortimentului, calitatii, distributiei si comercializarii marfurilor alimentare. Acest aspect duce la trecerea marfurilor alimentare dintr-o piata economica intr-o piata metabolica, de consum. Conexiunea pietei metabolice cu piata economica devin evidente, cu atat mai mult cu cat exigentele privind protectia consumatorilor si rigorile etichetarii alimentelor fac obiect de legislatia nationala si international. Evident, pe ambele piete actioneaza legea cererii si a ofertei. Corelarea cererii cu oferta de marfuri alimentare constituie un obiectiv al politicii la nivel national, care exced politica alimentara si nutritionala in directia politicii de protectie biologica, economica si sociala a consumatorului. Accesul consumatorilor zi de zi la alimente, este conditionat de mecanismele prin care se formeaza sortimentul industrial (al producatorilor), complementat cu un sortiment4

adecvat provenit din import si prin care se formeaza sortimentul comercial la nivelul grosistilor si detailistilor. La nivelul agentilor economici grosisti si detailisti se formeaza sortimentul comercial. Comertul cu amanuntul detine o vasta retea de magazine care ofera un sortiment de produse ce trebuie sa fie in acord deplin cu asteptarile, in materie de cumparaturi, ce caracterizeaza piata tinta. Structura macro si microeconomica a sortimentului de marfuri alimentare presupune utilizarea metodologiilor si instrumentelor specifice managementului si marketingului. Structurarea macroeconomica pe grupe si subgrupe de marfuri alimentare, determinarea volumului si raportului dintre acestea constituie o problema managerial, iar volumul si structura sorto-tipo-dimensionala a sortimentului de marfuri alimentare constituie o problema de marketing. De altfel, marketingul, managementul si merceologia sunt organic legate de aparitia, circulatia si realizarea marfii pe piata, indiferent daca aceasta este un produs entitate sau o multime omogena de produse lot de marfa (vezi figura).

MANAGEMENT MANAGEMENT

PRODUS PRODUS

(multiplicabil) (multiplicabil)MARFA I MARFA

(contractabila) (contractabila) I

IMERCEOLOGIE MERCEOLOGIE MARKETING MARKETING

Politicile guvernamentale ale SUA si tari din U.E. au orientat atat agentii . economici implicati in producerea si comercializarea marfurilor alimentare, cat si consumatorii, in scopul realizarii unui echilibru in consumul zilnic dintre principalele grupe alimentare furnizoare de nutrienti esentiali, pentru asigurarea unei hraniri normale. Astfel au aparut piramide derivade din piramida USDA I (Departamentul de Agricultura al Statelor Unite), care sunt, practice, adaptari ale actului de nutritie ale anumitor segmente Ide consumatori. Folosirea unei piramide segmentate se constituie intr-o sugestiva modalitate de exemplificare a ponderii in I consumul zilnic a diferitelor grupe de alimente pentru a realize acest echilibru nutritional si constituind un model de alimentative sanatoasa. Figura de mai jos prezinta primul model al piramidei alimentare, aparut in . USA, in anul 1992. Piramida are patru etaje si aseaza la baza painea, cerealele,5

orezul, pastele fainoase, iar la varf zaharul, grasimile si produsele zaharoase, pe acelasi nivel.

Grasimi, uleiuri, zahar___________________

Lapte Produse lactate____________________

______________

Carne, peste Leguminoase, oua

Legume_________________________

_____________________

__Fructe

Cartofi, paste, orez, cartofi, cerale__________

1.3. DIRECTII ACTUALE DE DEZVOLTARE A OFERTEI DE MARFURI ALIMENTARE 1.3.1. PRODUSE ALIMENTARE ECOLOGICE

Aparitia unor efecte metabolice nedorite induse de dezechilibre alimentare a dus la constientizarea actului de nutritie, ceea ce a implicat fundamentarea comportamentului alimentar pe principii sanatoase si a determinat segmente semnificative de consumatori sa se indrepte spre alimente cat mai pure din punct de vedere biologic, spre asa numitele produse biologice sau asa cum mai sunt denumite produse ecologice, produse organice, desi sunt diferente terminologice destul de sensibile intre aceste denumiri. Acest lucru este realizat strict prin agricultura biologica care utilizeaza metode specifice, cum sunt: fertilizarea solului cu ingrasaminte organice; acoperirea solului; folosirea de ingrasaminte natural; rotatia culturilor, pentru evitarea deteriorarii solului, araturi usoare si nu foarte adanci; inlaturarea parazitilor prin mijloace biologice.6

Alimentele biologice sunt produse exclusiv naturale, pot purta eticheta bio, care atesta ca au fost obtinute conform standardelor recunoscute pentru agricultura biologica. Conform standardelor sunt determinate patru categorii de produse biologice: 100% biologice, contin doar ingrediente produse biologic; Biologice, contin 95% ingrediente biologice din masa produsului; Preparate cu ingrediente biologice, contin mai mult de 70% ingrediente biologice, dar maxim trei componente biologice pot fi specificate pe eticheta; Produse transformate, contin mai putin de 70% ingrediente biologice, iar termenul biologic nu mai poate fi inscris pe eticheta principala a ambalajului, dar in lista de ingrediente se poate specifica lista de ingrediente biologice. Si in Romania s-a elaborat cadrul legislativ si institutional de baza in domeniul produselor ecologice, armonizat la reglementarile UE, necesar dezvoltarii agriculturii ecologice. Regimul produselor alimentare ecologice este reglementat din 2000; productia ecologica fiind definita ca fiind obtinerea de produse alimentare fara utilizare prouselor chimice de sinteza. Aceste produse ecologice sunt reprezentate de produsele obtinute si etichetate astfel incat sa informeze cumparatorul ca produsul si/sau, dupa caz, ingredientele din produs au fost obtinute in conformitate cu metode de productie ecologica. Principiile ecologice dupa care trebuie sa fie fabricate produsele ecologice sunt: Nefolosirea de ingrasaminte chimice sau alte substante pentru accelerarea cresterii plantelor; Neutilizarea de hormoni sau alte substante pentru accelerarea cresterii animalelor; Protejarea solului prin combinatia armonioasa a cultivarii terenului cu cresterea animalelor; Cresterea animalelor in conditii decente, respectiv spatiu suficient, cerinte de curatenie, ingrijire medicala. Pentru incurajarea sectoarelor industriale si comerciale sa produca si sa distribuie bunuri de consum mai putin nocive pentru mediul inconjurator, incepand cu 1993, UE propune crearea si utilizarea eco-etichetei. Aceasta avand drept scop incurajarea industriei de a produce bunuri care sa aibe un impact minor asupra mediului inconjurator in toate fazele de la producere la consum si distrugere dupa utilizare; dar si furnizarea consumatorilor de informatii asupra impactului ambiental al bunurilor. Eco-eticheta furnizeaza mesajul ca un produs este prietenos pentru mediul inconjurator in toate fazele ciclului sau de viata si satisface cerintele obligatorii si facultative referitoare la impactul asupra mediului.7

1.3.2. PRODUSE ALIMENTARE OBTINUTE DIN ORGANISME MODIFICATE GENETIC

Progresele realizate in ultimii ani in stiinta si tehnologie au avut un impact puternic asupra sectorului agricol si al celui alimentar din intreaga lume. Noile metode de productie si de transformare au revolutionat numeroase sisteme traditionale, precum si capacitatea de producere a hranei pentru o populatie aflata in expansiune continua. Biotehnologia moderna ofera noi posibilitati de dezvoltare in sectoare foarte diverse, de la agricultura la productia farmaceutica. Plantele modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. In ultimii ani, alaturi de metodele clasice de incrucisare a soiurilor sau de utilizare a ingrasamintelor, au aparut metode noi, care presupun folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice. Toate aceste plante nou create de om nu exista in natura, iar impactul lor asupra mediului si asupra fiintei umane nu este pe deplin cunoscut si controlat de specialisti. Definitii ale organismelor modificate genetic (OMG): In legislatia din Romania se defineste ca reprezentand orice organism, cu exceptia celui uman, al carui material genetic a fost modificat astfel incat prin incrucisarea si/sau recombinarea naturala sau orice entitate biologica capabila de reproducere sau de transferare de material genetic. In Germania, OMG sunt considerate acele organisme al caror material genetic a fost modificat intr-un mod care nu exista in natura, in conditii naturale sau de recombinare naturala. OMG trebuie sa fie o unitate capabila de autoreplicare sau transmitere a materialului genetic. In SUA, termenul de OMG se refera la plante si la animale care contin gene transferate de la alte specii, pentru a obtine anumite caractere, precum rezistenta la anumite pesticide si ierbicide. Ingineria genetica, este o noua tehnlogie care implica manipularea genelor. Datorita limbajului universal al genelor (codul genetic), oamenii de stiinta pot transfera gene intre diferite specii care nu sunt inrudite (animale, plante, microorganisme). Astfel, prin aceste noi tehnologii au fost create numeroase plante modificate genetic cu importanta majora in alimentatie, cum sunt porumbul si cartofii rezistenti la insecte; fasolea, soia toleranta la glifosat; tomatele cu coacere intarziata si continut ridicat de substanta solida. Important este faptul ca multi experti se tem ca ingineria genetica va genera pierderea biodiversitatii, inlaturand bariere care au protejat integritatea speciilor de-a lungul timpului. S-a demonstrat ca introducerea masiva in circuitul agricol a plantelor modificate genetic sau transgenice, rezistente la ierbicide va conduce la8

disparitia unor vietuitoare care se hranesc cu semintele provenite de la ierburi si buruieni. Tarile care produc OMG trebuie sa dispuna de reglementari clare si responsabile si de organe autorizate care sa garanteze ca riscurile sunt analizate intr-o maniera stiintifica si ca toate masurile de securitate posibile sunt adoptate, in baza testelor realizate inainte de difuzarea produselor rezultate in urma aplicarii biotehnologiilor. Statisticile arata ca suprafata cultivata cu OMG la nivel mondial in 2003 este aproximativ 68 milioane de hectare. Este important de stiu ca in UE nu se cultiva plante modificate genetic, dar acestea ajung in consumul populatiei prin intermediul importurilor. Suprafetele cultivate cu OMG sunt dispuse astfel: SUA, aproximativ 42,8 milioane hectare (63% la nivel mondial); Argentina, aproximativ 14 milioane hectare (21% la nivel mondial); Canada, 4,4,milioane hectare (6%); Brazilia, 3 milioane hectare (5%); China, 2,8 milioane hectare (4%); Alte state 1% (Australia, Spania, Uruguay, Romania, Columbia, Honduras, Filipine, India, Indonezia). Cele patru mari culturi de plante modificate genetic in anul 2003 pe plan mondial sunt: soia (41,4 mil.ha.), porumb 15,5 (mil.ha.), bumbac (7,2 mil.ha) si rapita (3,6 mil.ha). In Romania, soiurile modificate genetic si inregistrate in Catalogul Oficial sunt: cartoful, soia, sfecla de zahar, porumb.ASPECTE ETICE ALE UTILIZARII ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC

Securitatea alimentatiei, a mediului si problema organismelor modificate genetic sunt strans legate in mintea consumatorilor, care, prin cererea lor, vor influenta piata, in mod semnificativ deciziile cu privire la viitorul acestei tehnologii. Preocuparile consumatorilor cu privire la organismele transgenice pot fi grupate in urmatoarele categorii : Siguranta sanitara a alimentelor reprezinta una din cele mai importante preocupari ale consumatorilor in legatura cu organismele modificate genetic. Impactul asupra mediului preocupare majora avand in vedere posibilitatea ca OMG sa perturbe echilibrul naturii. Riscurile si avantajele aspecte comparate la expunerea punctului de vedere cu privire la OMG.

9

Transparenta un drept legitim al consumatorului de a obtine informatii privind avantajele si riscurile utilizarii in agricultura a OMG. Pentru o transparenta corecta este etichetarea produselor. Responsabilitatea consumatorii isi doresc sa fie implicati in stabilirea politicii care trebuie urmata in cazul OMG. Echitatea analiza etica pentru modul in care utilizarea OMG in agricultura poate fi orientate si contribuie la ameliorarea nutritiei si sanatatii consumatorilor. Anumite aspecte etice ale problemei mutatiei genetice se situeaza in contextul celor mai importante principii ale drepturilor omului : Dreptul la o alimentatie suficienta si corespunzatoare ; Dreptul la o alegere in cunostinta de cauza ; Dreptul la o participare democratica.

CADRUL LEGISLATIV AL PRODUCTIEI SI COMERCIALIZARII PRODUSELOR OBTINUTE DIN ORGANISME MODIFICATE GENETIC

Oamenii de stiinta trag un semnal de alarma despre faptul ca aceste culturi modificate genetic, cultivate la scara larga, sa contamineze culturile organice pe zone intinse. Organizatii internationale, partizane a agriculturii ecologice, condamna recomandarea Comisiei Europene asupra coexistentei dintre culturile modificate genetic si cele nemodificate genetic. Organizatii neguvernamentale ecologiste au solicitat guvernelor adoptarea de masuri pentru prevenirea acestui risc, prin crearea unor zone necontaminate genetic si adoptarea unei legislatii care sa reglemeteze regimul OMG. Deoarece consumatorul are dreptul de a cunoaste ce contine un aliment si de a alege marfurile in cunostinta de cauza, se impune ca etichetarea alimentelor modificate genetic sa devina obligatorie in toate tarile in care ele sunt comercializate. In prezent etichetarea OMG este obligatorie numai in tarile UE, ce contine : Denumirea comuna ; Denumirea stiintifica ; Codul modificarii genetice. Legislatia europeana nu interzice utilizarea OMG, ci stabileste cadrul legislativ care sa asigure securitatea maxima pentru sanatatea omului si a mediului. In Romania, deoarece nu exista in prezent un laborator specializat pentru analiza si depistarea prezentei OMG in produse alimentare, cadrul legislativ ar trebui sa compenseze, prin inasprirea reglementarilor referitoare la produsele modificate genetic. S-a constituit deasemenea Comisia Nationala pentru10

Securitate Biologica, abilitata sa organizeze realizarea masurilor prevazute de lege si sa exercite control in aceasta directie.1.3.3. SUPLIMENTELE NUTRITIONALE

Alimentatia joaca un rol de necontestat in viata omului, putand influenta nivelul activitatii zilnice, al performantelor si chiar procesele de imbatranire. Se impune realizarea unei distinctii clare intre suplimentele alimentare si cele nutritive/nutritionale. Suplimentele alimentare semnifica produsele alimentare al caror scop este sa suplimenteze dieta normala si care reprezinta surse concentrate de nutrienti sau alte substante cu efect nutritional sau fiziologic, singure sau in combinatii, destinate a fi luate in cantitati unitare mici, masurate si dozate. Suplimentele nutritive pot fi definite drept acele produse alimentare ce contin un plus de nutrienti cu o biodisponibilitate ridicata, destinate a acoperi necesitatile nutritive fiziologice specifice. Au in compozitia lor nutrienti si/sau alte substante comestibile ce pot fi consumate suplimentar fata de aportul alimentar obisnuit. Printre acestea intalnim : Vitamine si elemente minerale ; Proteine pure sau sub alte forme concentrate ; Uleiuri alimentare dietetice ; Fosfolipide ; Fibre alimentare ; Lapte pentru copii ; Produse pentru copii ; Indulcitori sintetici alimentari ; Produse pentru slabit si mentinerea greutatii corporale ; Produse parabiotice ; Produse pentru sportivi. Multe tari ale lumii au adoptat masuri privind asigurarea calitatii suplimentelor nutritionale, pornind de la materia prima pana la produsul finit, stabilirea tipologiei, monitorizarea productiei si a comercializarii ei. Etichetarea, prezentarea si publicitatea nu trebuie sa atribuie suplimentelor nutritive proprietati de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor umane, sau sa faca referire la aceste proprietati. Etichetarea unui supliment nutritiv comercializat in spatiul UE trebuie sa contina : Numele categoriilor de nutrienti sau substante ce se regasesc in compozitia produsului sau o referire la natura acestor nutrienti sau substante ;11

Cantitatea de nutrienti sau substante cu efect nutritional sau fiziologica prezenta in produs, declarata sub forma numerica sau ca procent din valorile de referinta mentionate ; Doza de produs recomandata pentru consumul zilnic ; Avertizarea sa nu depaseasca doza zilnica recomandata, mentionata pe eticheta ; O mentiune din care sa rezulte ca suplimentele alimentare nu trebuie folosite ca substituit pentru o dieta variata. Atat suplimentele nutritive de productie interna, cat si cele provenite din import, pot fi comercializate pentru consumul uman numai dupa obtinerea avizarii din partea organismelor guvernamentale abilitate.

CAPITOLUL II12

PROBLEMA ALIMENTARA PE PLAN MONDIAL 2.1. POLITICI AGROALIMETARE : STRUCTURA SI DIRECTII DE ACTIUNE

Problema alimentara devine tot mai acuta si capata din punct de vedere calitativ noi trasaturi si dimensiuni. Evolutia situatiei mondiale a alimentatiei in ultimul deceniu prezinta un interes deosebit, datorat unor factori : S-au pus bazele tendintelor de dezvoltare si solutiilor posibile la problemele care preocupa omenirea in viitorul apropiat ; Aceasta perioada este strans legata de cercetarile actuale, avand in vedere ca ele ofera posibilitati favorabile pentru analize mai profunde, estimari mai realiste si concluzii stiintifice mult mai fundamentate decat in trecut ; Situatia alimentara mondiala din deceniile trecute a evoluat urmare preocuparilor tot mai mari ale organismelor nationale si internationale pentru problema globala a alimentatiei influentata de initiativele din cadrul politicilor alimentare. Problema alimentara mondiala rezida din contradictiile aparute intre sfera productiei si cea a distributiei alimentelor determinate de situatiile economic, sociale si politice din fiecare tara si/sau regiune a lumii. Problema alimentara ia diferite forme : de la o structura inadecvata a consumului alimentar in raport cu cerintele fiziologice nutritive ale organismului, in unele cazuri, la infometare in masa si moarte produse de foamete, in altele. Analizand principalele caracteristici care definesc problema alimentara la nivel mondial, se poate constata existenta unor mari diferente intre regiunile si tarile lumii in ceea ce priveste dieta zilnica a tuturor substantelor nutritive necesare unui regim alimentar echilibrat. In societatile industrializate problema care apare este cea a supraalimentatiei si invers (subalimentatie) in tarile in curs de dezvoltare sau subdezvoltate, ceea ce ingrijoreaza si tinde sa se agraveze, accentuat si de cresterea populatiei. Depasirea limitelor unor alimentatii optime se manifesta in ambele situatii aratate mai sus prin cresterea incidentei bolilor de nutritie care, astazi, este una din cauzele majore ale mortalitatii la nivel global. Intre cauzele majore ce au generat aparitia acestor stari de lucruri, raportul dintre populatie si resursele alimentare se situeaza pe unul dintre primele locuri, avand in vedere faptul ca cei doi vectori se interconditioneaza reciproc si ca nu se poate vorbi de o solutionare, sau macar de ameliorarea ei justa a acestei probleme globale in afara existentei unui echilibru deosebit intre ei.13

Recunoasterea existentei unei probleme alimentare, precum si constientizarea implicatiilor si riscurilor pe care nerezolvarea acesteia le poate aduce asupra starii de sanatate a populatiei pe termen scurt, mediu si lung, s-au materializat in intensificarea eforturilor de elaborare si implementare a unor politici alimentare si nutritionale la nivel national, regional si mondial al carui scop general il constituie salvgardarea dreptului fiecarui individ de a avea acces in mod permanent la hrana necesara unei vieti active si sanatoase. Politicile agroalimentare vizeaza ansamblul sectorului agroalimentar si au ca scop satisfacerea nevoilor nutritionale ale populatiei, prin interventii si orientari spre piata a diferitelor activitati si fluxuri care au loc de-a lungul filierelor agroalimentare sau anumitor componente ale acestora. Obiectivul central al politicilor agroalimentare este rezolvarea intr-o maniera cat mai echilibrata a problemei alimentare care sa satisfaca nevoile nutritionale ale populatiei. Politicile agroalimentare sunt strans legate de politicile macroeconomice care determina capacitatea de cumparare a consumatorilor, de potentialul agricol al unei tari, de nivelul atins in asigurarea securitatii alimentare, de gradul de stabilizare a veniturilor populatiei, etc. Politicile agroalimentare includ trei componente, abordata interdependent, si anume : Politici agricole si de dezvoltare rurala au numeroase particularitati nationale si zonale, se concep si se aplica diferit la nivelul exploatatiilor agricole, al activitatilor economice si sociale din mediul rural si in raporturile pe care agricultura le are cu agentii economici din amonte si din aval. Din punct de vedere istoric, ca sfera de cuprindere, intensitate, diversitate, resurse alocate, dar si ca rol in rezolvarea problemei alimentare, politicile agricole ocupa primul loc in preocuparile statelor lumii ; Politici alimentare cuprind un set de masuri cu caracter orientativ, stimulativ sau restrictiv cu privire la eliminarea saraciei si a subconsumului populatiei ; Politici nutritionale au ca scop ameliorarea calitatii si cantitatii ratiilor alimentare in vederea satisfacerii nevoilor nutritionale ale populatiei, protectia consumatorilor si reducerea riscurilor privind sanatatea. Aceste politici sunt strans legate de politicile alimentare, fiind influentate de veniturile populatiei, de preturile produselor, etc si au la baza norme privind substante nutritive necesare pentru mentinerea sanatatii omului.

2.2. SECURITATEA ALIMENTARA14

Conceptul de securitate alimentara cunoaste o multitudine de definitii. La nivel international, este definit ca fiind accesul pentru toata lumea si in mod permanent la hrana necesara unei vieti active si sanatoase. La nivel individual, este considerata a fi dreptul fiecarui om de a se hrani, care este primul in sistemul drepturilor omului lansat de ONU. In termeni numerici, securitatea alimentare reprezinta cantitatea de alimente necesara unui individ, exprimate in unitati fizice, conventionala (kilocalorii) si in trofine (substante nutritive), pentru asigurarea echilibrului fiziologic si acoperirea celor trei ratii de consum : Ratia de intretinere ; Ratia de crestere ; Ratia de activitate. Asta insemnad ca pentru realizarea securitatii alimentare la nivel individual sunt necesare: Asigurarea disponibilitatilor alimentare (productie, stocuri); Redistribuirea disponibilitatilor alimentare pe piata interna sau externa prin schimburi internationale; Accesul efectiv al populatiei la achizitionarea hranei, prin asigurarea cererii solvabile potrivit cerintelor acestora. Ca urmare, se poate afirma ca exista doua determinate majore ale conceptului de securitate alimentara : disponibilitatea si accesul la hrana. Conceptul de securitate alimentara este in ultima instanta o problema a familiei sau de nivel individual, conditionat de trei factori : Disponibilitatea hranei ; Posibilitatea de acces la hrana, determinata in special de puterea de cumparare ; Dorinta de a avea o alimentatie sanatoasa. In baza conceptelor de securitate alimentara intalnim trei tipuri de securitate alimentara : Securitatea alimentara individuala (SAI), reprezinta posibilitatea de a avea acces la o alimentatie sigura si suficienta pentru o viata sanatoasa, acces care trebuie sa fie relativ garantat. Cu alte cuvinte SAI echivaleaza cu un aport alimentar individual suficient si oarecum garantat, uneori de catre autoritatile sale. Securitatea alimentara a familiilor (SAF), este necesara pentru asigurarea SAI, dar nu este suficienta, deoarece hrana disponibila nu este intotdeauna repartizata egal intre membrii familiei, proportional cu nevoile acestora. Securitatea alimentara nationala (SAN), corespunde posibilitatilor pe care le au diferite tari de a garanta SAF si SAI, fara a renuta la alte obiective importante bazate pe disponibilitatea energetica alimentara pe persoana, sau pe nivelul stocurilor de alimente de baza raportat la consumurile normale ale perioadei analizate.15

Indicatorii securitatii alimentare pot fi grupati pe mai multe categorii dupa continutul economic, relatiile dintre factorii cauzali si rezultativi si interdependenta dintre acestia : Indicatorii cererii de consum alimentar preturi, costuri intretinere alimentara, putere reala de cumparare, ratia de consum, elasticitatea dintre cerere fata de venit si pret ; Indicatorii ofertei de produse alimentare productie alimente pe cap de locuitor, productie agroalimentara in unitati fizice, banesti si conventionale pe persoana, stocuri produse agroalimentare ; Indicatorii consumului alimentar consum pe persoana, cheltueili alimentare din total cheltuieli, cos alimentar etc ; Indicatorii sintetici ai produselor alimentare raport dintre stoc si consum de cereale la nivel mondial, variatia preturilor la importuri ; Indicatorii reglarii securitatii alimentare investitii agroalimentare, subventii productie agroalimentara, subventii preturi de consum ; Indicatorii entropiei (insecuritatii) alimentare deficit alimentar pe grupe de produse si produse de baza, numar persoane care sufera de foame cronica, numar persoane care sufera de malnutritie. Asigurarea securitatii alimentare este strict dependenta de realizarea unui echilibru durabil intre productia alimentara mondiala, populatia in continua crestere si veniturile, respectiv cererea de alimente. Banca Mondiala si Organizatia pentru Agricultura a Natiunilor Unite sustin ca una din problemele cu care se va confrunta omenirea in acest secol va fi surplusul de alimente si scaderea preturilor cerealelor, bazata pe prognoze asupra cererii si ofertei mondiale de cereale pana in 2020. Cercetatorii de la Worldwatch Institute, sustin ca daca se are in vedere incetinirea ritmului de crestere a productiei alimentare mondiale, concluzia nu poate fi alta decat ca generatiile viitoare se vor confrunta cu spectrul insuficientei alimentare si al cresterii preturilor alimentelor. Productia de cereale este unul dintre etaloanele utile ale evaluarii securitatii alimentare, in principal din doua motive : primul e acela ca cerealele asigura jumatate din necesarul de energie al omului, consumate fiind in mod direct sau prin produse derivate, al doilea consta in faptul ca fiind mai putin perisabile decat legumele si fructele, cerealele pot fi stocate in scopul asigurarii rezervelor de hrana, mai ales pe timpul iernii si in special pe anumite zone climatice. De stiut este insa ca daca productia de cereale a crescut in prima faza pana in 1984, dupa acest an s-a constatat o incetinire a cresterii productiei de cereale, aspect de luat in seama daca se raporteaza la cresterea numarului de populatie a globului. Dupa 1990 au aparut discrepante intre cresterea productiei de cereale si cresterea populatiei, rezultandu-se o crestere, la nivel mondial, continua a consumului de cereale acoperita in mare parte din stocuri.16

De mentionat este ca indicatorul cheie de securitate alimentara al stocului de cereale la scara mondiala raportat la populatia globului este de peste 60 de zile, atunci cand acesta scade, cantitatea de cereale devine tot mai mica pentru asigurarea unei aprovizionari continue. Acest indicator a scazut dramatic, la 48 de zile, intre anii 1991 si 1996, ceea ce va trebui sa traga un serios semnal de alarma asupra securitatii alimentare mondiale. Ca atare, planeta este confruntata la acest inceput de secol si de mileniu cu numeroase surse de insecuritate alimentara stocuri cerealiere reduse, populatie in crestere, preturi fluctuante dar cu tendinta de crestere, efecte cumulate de eroziune a solului, cresterea temperaturii globale, utilizarea pe baze lipsite de sustenabilitate a pamantului si a apei astfel incat sunt necesare schimbari majore in toate aspectele vietii noastre. In cadrul Conferintei Internationale privind Alimentatia care a avut loc la Roma in 1996 s-a intocmit un Plan de Actiune privind asigurarea securitatii alimentare la nivel global, regional si national, care se intinde pe 20 de ani si cuprinde : Asigurarea unui mediu politic, social si economic propice ; Implementarea unor politici specifice cu scopul de a eradica saracia si inegalitatea si de a imbunatati accesul tuturor, in orice moment, la alimente ; Dezvoltarea de politici si practici privind alimentatia, agricultura, pescuitul, fondul forestier, in zone cu potential ridicat si scazut ; Dezvoltarea unor politici agroalimentare si de comert agricol care sa duca la cresterea sigurantei hranei pentru toti ; Prevenirea si pregatirea pentru eventuale calamitati naturale sau provocate de mana omului ; Alocarea si folosirea optima a investitiilor publice si private pentru a salvgarda resursele umane, agricole, piscicole si forestiere, sustinerea programelor de nutritie, dezvoltarea zonelor riurale cu potential scazut ; Implementarea, monitorizarea si urmarirea acestui Plan de Actiune.

CAPITOLUL III CADRUL JURIDIC SI TEHNIC AL COMERTULUI INTERNATIONAL17

CU MARFURI ALIMENTARE 3.1. STANDARDIZAREA MARFURILOR ALIMENTARE

Apararea intereselor si sanatatii consumatorilor, atat fata de produsele autohtone cat si fata de cele de import a fost un punct prioritar. Pentru realizarea acestora sau elaborat standarde alimentare internationale care sa raspunda si cerintelor indicate de exportatori si exigentelor impuse de catre importatori. La inceput standardele au fost privite ca un instrument, accentuandu-se o cotradictie intre dinamica progresului tehnico-stiintific si economic si caracterul stagnant al prescriptiilor de calitate incadrate intre indicatori nesemnificativi sau limitanti. Standardele stabilesc o regula evolutiva a jocului referitoare la liniile directoare sau la specificatiile tehnice elaborate de un organism recunoscut care permite sa intervina acordul tuturor partilor interesate, facilitand tranzactii comerciale internationale menite sa ofere increderea cumparatorilor prin recunoasterea conformitatii. Facilitarea comertului international impune aplicarea unor serii de reglementari care trebuie sa : Asigure concordanta cu legislatia si reglementarile vamale masuri de control vamal ; Asigure ca bunurile corespund standardelor obligatorii specificate in legislatii si reglementari nationale reglementari tehnice ; Asigure protectia vietii umane si animale impotriva bolilor si parazitilor de la animale si produse animaliere inspectii veterinare ale animalelor si produselor animaliere ; Asigure prevenirea introducerii si raspandirii daunatorilor plantelor si produselor vegetale inspectii fitosanitare ale plantelor si produselor vegetale ; Asigure ca bunurile satisfac cerintele minimale ale standardelor internationale inspectia calitatii. Reglementarile tehnice se refera la standardele a caror aplicabilitate au caracter obligatoriu, iar tarile le adopta pentru a proteja sanatatea, a asigura securitatea populatiei si a prezerva mediul inconjurator, iar notiunea de standard este utilizata pentru a se face referire la standardele adoptate pe baza voluntara. Totusi, tarile sunt libere sa elaboreze propriile lor reglementari tehnice, dar acestea trebuie sa se bazeze pe informatii si dovezi cu caracter stiintific prin armonizarea cu standardele de plan international si elaborarea unor linii directoare pentru a evalua conformitatea cu standardele proprii. Elaborarea standardelor internationale este, in general, incredintata comitetelor tehnice ale Organizatiei Internationale de Standardizare (ISO).18

Aceasta este o federatie mondiala de organisme nationale de standardizare. Procedura de elaborare a comitetelor tehnice ale ISO se face in cinci etape : 1. propunerea lucrarilor si aprobarea lor de catre Comitetul tehnic competent ; 2. pregatirea anteproiectului ; 3. inregistrarea proiectului ca proiect de standard international (DIS) ; 4. aprobarea DIS prin vot de minim 75 % din comitete ; 5. publicarea standardului ISO. Alaturi de ISO colaboreaza prin activitatea de standardizare Comisia Codex Alimentarius FAO / OMS ce au ca obiect reglementari privind etichetarea, igiena, utilizarea aditivilor alimentari si contaminati, reziduri de pesticide etc. specifice produselor alimentare. Structura generala a unui standard Codex pentru produse alimentare cuprinde : denumirea standardului ; campul de aplicare ; descrierea produsului ; factorii esentiale ai compozitiei si calitatii ; aditivii alimentari ; igiena ; etichetarea ; metode de analiza si esantionare. Comitetul European de Standardizare (CEN) regrupeaza 18 institutii europene nationale de standardizare din cadrul UE ce elaboreaza standarde. Standardele Europene, armonizate, trebuie sa fie preluate in mod obligatoriu de colectiile de standarde nationale, acestea substituindu-se standardelor nationale cu acelasi obiect dar neaplicabil pentru standardele ISO. Romania membra a ISO si Comisie Codex Alimentarius detine standarde pentru produse alimentare, metode de prelevare a probelor si metode de analiza si incercari, conditii de depozitare, ambalare, manipulare, transport, elaborate in cadrul programelor de standardizare pentru standardele romane de catre comitetele tehnice de standardizare. In Romania sunt elaborate trei categorii de standarde : standarde romane (SR) aplicabile la nivel national ; standarde profesionale (SP) aplicabile in anumite domenii de activitate ; standarde de firma (SF) aplicabile in cadrul regiilor autonome, societati comerciale si alte persoane juridice care le-au elaborat. Standardele referitoare la protectia vietii, sanatatii, securitatii muncii si protectiei mediului au caracter obligatoriu dupa ce acestea sunt aprobate de Asociatia Romana de Standardizare (ASRO) pe baza avizului acordat de organismele guvernamentale.19

In industria alimentara standardele depind de factorii : securitate, nutritie, calitate, functionalitate. Utilizarea standardelor aduc beneficii precum : o pozitie mai buna pe piata, concretizata prin cresterea capacitatii de a raspunde cerintelor pietii ; obtinerea si asigurarea unei diversitati a produsului ; capacitatea de a avea o imagine a calitatii produselor si a procesului ; imbunatatirea capacitatii de a raspunde schimbarilor bruste si neasteptate ale pietei. In consecinta, este necesara alinierea si armonizarea standardelor nationale cu cele internationale, reflectata si in standardizarea de firma care asigura avantaje certe pe plan promotional si managerial.3.2. CADRUL LEGISLATIV AL PRODUCTIEI SI COMERTULUI INTERNATIONAL CU MARFURI ALIMENTARE

Urmare standardelor Codex elaborate de Comisia Codex Alimentarius se fac recomandari si coduri de utilizare codex care se refera la probleme de tip orizontal (aditivi alimentari, contaminati, reziduuri de pesticide), fie la probleme speciale de igiena a fabricatiei. In acest sens sunt facute referiri privitoare la principalii factori care pot crea prejudicii securitatii alimentare precum : Aditivul alimentar semnifica orice substanta, chiar de natura microbiologica, care nu este consumata in mod normal ca aliment si care nu este folosita in mod natural ca un ingredient tipic al alimentului, chiar daca are sau nu are valoare nutritiva, a carui adaugare la produsul alimentar este legata de un scop tehnologic si organoleptic in fabricarea, ambalarea si pastrarea produsului alimentar, cu efecte convenabile asupra proprietatii acestora. Termenul nu include contaminatii sau alte substante adaugate in alimente pentru imbunatatirea calitatii nutritive. Termenul de contaminat se refera la toate substantele care ajung in mod accidental in produsele alimentare, dar care sunt prezente in acelasi timp ca un reziduu de la procesele de productie (inclusiv tratamente aplicate culturilor si animalelor), fabricatie, transformare, preparare, diferite tratamente, conditionare, ambalare, transport sau in urma contaminarii solului. Reziduurile de pesticide fac parte tot din contaminati dar in acceptiunea Comisiei Codex Alimentarius reprezinta cu un rezultat al contaminarii oricarui produs utilizat in procesu de fabricatie care a intrat in contact cu un pesticid. Acesta este orice substanta sau amestec de substante destinate a inlatura sau a combate orice specie de daunator ; acest termen inglobeaza orice substanta sau amestec de20

substanta utilizat in calitate de regulator al cresterii vegetale, defoliant sau exicator. Reziduul de pesticide este desemnat de orice substanta prezenta intr-un produs alimentar destina omului sau animalelor in urma utilizarii unui pesticid ; acest termen contine de asemenea, toti produsii de degradare si de conversie, metabolitii si produsii de reactie care sunt considerati importanti din punct de vedere toxicologic. Standardele de linii directoare privind igiena si securitatea produselor alimentare ar putea constitui un element complementar indispensabil unor directive pe aceasta tema. Standardele de igiena si securitatea a materialelor destinate domeniului agroalimentar stabilesc reguli aplicabile aparatelor utilizate in domeniile agroalimentare pentru a asigura pe de o parte, igiena produselor alimentare si pe de alta parte, securitatea utilizatorilor in cursul operatiunilor de prelucrare, conditionare, depozitare, transport, distribuire, prelevare si manutanta (cantarire, masurare, ambalare). Consumatorii, potrivit celor mai recente studii, sunt in cautare de semne care sa le permita in contextul diversificarii continue a marfurilor alimentare sa indice si sa diferentieze produsele conform asteptarilor lor, care constau nu numai in nevoia de viata, de gust, de placere ci, in ultimul timp, intr-o nevoie de sanatate, intr-o dorinta de securitate.3.3. CADRUL LEGISLATIV AL PRODUCTIEI SI COMERTULUI CU MARFURI ALIMENTARE IN ROMANIA

Problemele calitatii si sigurantei alimentelor pot avea un impact deosebit in economia unei tari, asupra starii de sanatate si de nutritie a populatiei sale. Cadrul juridic unitar referitor la productia, circulatia si comercializarea alimentelor in tara noastra este reprezentat de Ordonanta Guvernului nr. 97/2001. Documentul stabileste responsabilitatile producatorilor si comerciantilor de alimente si conditiile organizarii controlului oficial al acestora, in vederea asigurarii calitatii marfurilor alimentare, conform reglementarilor legale privind protectia consumatorilor. In sensul prezentei ordonante sunt definite : alimente - produse n stare natural sau prelucrate, destinate consumului uman, inclusiv apa mineral i guma de mestecat, din care se exclud tutunul, produsele medicinale i substanele narcotice sau psihotrope; alimente de origine animal - alimente constnd n sau coninnd aproape n exclusivitate produse de origine animal; alimente de origine vegetal - alimente constnd n sau coninnd aproape n exclusivitate produse de origine vegetal;21

alimente cu destinaie nutriional special - alimente care datorit compoziiei lor speciale sau procesului de prelucrare sunt n mod clar distincte de alimentele destinate consumului normal, au o compoziie corespunztoare cu scopurile nutriionale pretinse i sunt comercializate ntr-o form care indic acest obiectiv. Aceste alimente trebuie s ndeplineasc cerinele nutriionale speciale ale anumitor categorii de persoane ale cror procese digestive sau metabolice sunt perturbate ori ale anumitor categorii de persoane care se afl n condiii fiziologice speciale i care din aceast cauz pot s obin un beneficiu special ca urmare a consumului controlat de anumite substane din alimente sau pentru sugari ori copii mici sntoi; alimente provenite din organisme modificate genetic i/sau organisme modificate genetic - alimente care conin o combinaie nou de material genetic obinut prin tehnici de biotehnologie i/sau organisme (orice entitate biologic capabil s se reproduc sau s transfere material genetic) n care materialul genetic a fost modificat printr-un proces care nu are loc n mod natural prin mperechere i/sau recombinare natural; ingrediente - orice substan, inclusiv aditivii, folosit n producerea sau la prepararea alimentelor i prezent n produsul finit ca atare sau ntr-o form modificat; aditivi alimentari - orice substan care n mod normal nu este consumat ca aliment n sine i care nu este utilizat ca ingredient alimentar caracteristic, avnd sau neavnd o valoare nutritiv, care, adugat intenionat n produsele alimentare n scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea nsi ori prin derivaii si, direct sau indirect, o component a acestor produse alimentare; contaminani alimentari - orice substan adugat neintenionat n alimente, prezent n acestea ca rezultat al produciei (inclusiv activitile privind creterea plantelor i animalelor i medicina veterinar), al fabricaiei, prelucrrii, preparrii, tratamentelor, mpachetrii, ambalrii, transportului sau manipulrii acestora sau ca rezultat al contaminrii mediului nconjurtor. Materiile strine, cum ar fi fragmentele de insecte, prul de animale, nu sunt incluse n aceast definiie; nutrieni i/sau suplimente alimentare - substane nutritive, respectiv protide, lipide, glucide, vitamine, macro- i microelemente minerale i/sau preparate prelucrate sub form de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide care au n compoziia lor22

macro- i micronutrieni i/sau alte substane comestibile, care sunt consumate n cantiti definite, n mod suplimentar fa de aportul alimentar obinuit; materiale n contact cu alimentele - materialele i articolele care n form finit vin n contact cu alimentele sau care sunt n contact cu alimentele i sunt destinate acestui scop; etichetarea - orice cuvinte, mrci comerciale, mrci de fabric, ilustrate sau simboluri referitoare la aliment i poziionate pe orice ambalaj, document de nsoire, not, etichet, banderol sau coleret, care nsoesc sau se refer la alimentul respectiv; aliment preambalat - orice articol unic prezentat ca atare consumatorului final sau agenilor economici care prepar i furnizeaz hran pentru populaie, constituit dintr-un aliment i ambalajul n care acesta a fost introdus nainte de a fi oferit spre vnzare, ambalaj care acoper produsul n ntregime sau numai parial, astfel nct coninutul acestuia s nu poat fi deteriorat fr deschiderea sau modificarea ambalajului; comercializarea alimentelor - orice operaiune de vnzarecumprare, import-export, al crei scop este de a oferi alimente unei tere pri, cu excepia celor destinate unor cercetri tiinifice i expertize de laborator; igien alimentar - toate msurile necesare pentru a se asigura protecia, stabilitatea i salubritatea alimentelor, pornindu-se de la cultivare sau cretere, producie ori fabricaie pn la consumul final; material de ambalare - orice tip de recipient sau orice material de nvelire i acoperire, care protejeaz alimentul de contaminare i de modificarea calitii; reziduuri pesticide - orice substan, inclusiv derivaii i metaboliii si, care n mod natural nu se gsete n alimente, dar care poate fi regsit ca urmare a ncorporrii ei n mod contient sau accidental i care prin depirea limitelor maxime admise poate constitui factor de risc pentru sntate, i/sau reziduurile pesticidelor i ale metabolitelor acestora i produsele de descompunere sau de reacie prezente n/pe alimentele specifice; calitatea alimentului - totalitatea proprietilor ntrunite de aliment care l fac compatibil cu reglementrile specifice; data durabilitii minimale - data stabilit de productor pn la care un aliment i pstreaz caracteristicile specifice n condiii de depozitare corespunztoare, iar pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate i sunt susceptibile ca dup un timp scurt s prezinte un pericol imediat23

pentru sntatea consumatorului, data durabilitii minimale este nlocuit cu data limit de consum; auxiliari (adjuvani) tehnologici - orice substan care nu este consumat ca ingredient alimentar n sine, utilizat intenionat n procesarea materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor lor, pentru ndeplinirea unui anumit scop tehnologic n cursul tratrii sau procesrii i care poate duce la prezena neintenionat, dar de neevitat din punct de vedere tehnic, a reziduurilor de substan sau a derivatelor acesteia n produsul finit, cu meniunea c aceste reziduuri nu prezint vreun risc pentru sntate i nu au vreun efect tehnologic asupra produsului finit; alimente contrafcute - alimente a cror calitate, menionat n declaraia de conformitate, n standardul sau specificaia tehnic de produs i pe etichet, a fost modificat, intenionat sau neintenionat, ntr-un mod care ar putea constitui un risc pentru sntatea consumatorilor, care le-ar putea leza interesele sau i-ar informa greit. In vederea asigurarii calitatii si sigurantei alimentare in timpul productiei, circulatiei si comercializarii lor sunt prevazute conditii generale cu privire la : unitatile producatoare de alimente ; operatiunile de fabricatie ; personalul necesar ; compozitia si calitatea alimentelor ; utilizarea aditivilor alimentari ; contaminati, in general, radiatii sau materiale radioactive ; reziduurile de pesticide si alte produse care se gasesc in alimente ; prezenta in alimente a substantelor active farmacologic ; destinatia nutritionala speciala, suplimente nutritive, alimente fortificate si cele modificate genetic. Producatorii de alimente au raspunderea de a introduce pe piata numai produse care prezinta siguranta pentru consumul uman, respectand parametrii privind proprietatile organoleptice, fizice, chimice, microbiologice si toxicologice ale acestora, conform standardelor, specificatiilor tehnice si reglementarilor actelor normative in vigoare. De asemenea, comercializarea marfurilor presupune existenta unor spatii amenajate si destinate acestui scop, in conditii de igiena adecvate. Se interzice comertul de alimente, indeferent de provenienta, daca nu sunt insotite de documente ce le atesta originea lor, provenienta si calitatea, alimentele sunt manipulate in conditii necorespunzatoare de igiena sau produse prezentate drept alimente. Pentru protejarea consumatorilor impotriva practicilor incorecte este interzisa comercializarea alimentelor contrafacute, a celor cu denumiri, informatii, prezentare sau reclama care ar putea duce in eroare cumparatorii, a celor necorespunzatoare pentru consum. Autoritatile competente pentru executarea controlului oficial al produselor alimentare sunt : Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor ;24

Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor ; Autoritatile sanitare veterinare, fitosanitare si de control tehnologic, desemnate de Ministerul Agriculturii, Padurii si Dezvoltarii Rurale ; Autoritatile sanitare desemnate de Ministerul Sanatatii. In conditiile in care industria romaneasca intentioneaza sa se alinieze sub toate aspectele la cerintele unei productii moderne de alimente este absolut necesar ca toate intreprinderile sa-si revizuiasca atitudinea in ceea ce priveste igiena productiei. In acest sens, este obligatorie respectarea prevederilor legale prevazute de : Normele igienico-sanitare pentru alimente ce au ca obiectiv principal garantarea sanatatii populatiei prin consum de alimente sigure din punct de vedere sanitar, sub raportul salubritatii, prospetimii si al valorii nutritive (OMS975/1998). Normele de igiena privind productia, prelucrarea, depozitarea, pastrare, transportul si desfacerea alimentelor ce sunt aplicabile tuturor unitatilor alimentare care produc, prepara, prelucreaza, servesc, depoziteaza, pastreaza, transporta si desfac alimente (OMS 976/1998). Normele generale privind controlul oficial al alimentelor ce stabilesc principii generale pentru efectuarea controlului oficial al alimentelor care sunt destinate comercializarii pe piata interna sau exportului, precum si alimente oferite cu titlu gratuit de catre agentii economici, asociatii sau fundatii (HG 1196/2002).

25

CAPITOLUL IV PRINCIPALELE GRUPE DE MARFURI ALIMENTARE

Clasificarea produselor alimentare are ca scop elaborarea metodelor si criteriilor de ordonare a produselor si incadrarea lor in sisteme rationale pe baza unor caractere distinctive. Consumatorul actual este din ce in ce mai dispus sa renunte la stocari riscante de produse alimentare putin prelucrate, vandute in stare neambalata sau precar ambalata preferand sorto-tipo-dimensiuni cat mai inalt prelucrate, de mic gramaj, cat mai stabile si cat mai convingator garantate. In acest context producatorul agricol, producatorul de alimente prelucrate, distribuitorul si comerciantul cu amanuntul trebuie sa-si conjuge eforturile in adecvarea ofertei de produse alimentare in cadrul unei economii eficiente si moderne. Primele criterii de clasificare sunt facute in functie de originea si destinatia produsului, ca ulterior E. Kuthe, urmarind clasificari ale predecesorilor sai, sa instituie un nou sistem criterial de esenta economica si functionala ce corespunde practicii comerciale, urmarindu-se modul de compartimentare in magazine, astfel : Produse de brutarie ; Alimente dietetice ; Delicatese ; Grasimi si oua ; Produse din carne ; Produse din peste ; Fructe si legume ; Bauturi ; Conserve ; Produse din lapte ; Produse dulci ; Produse congelate ; Alte produse. In conditiile aparitiei de noi utilitati si ca urmare a cresterii demografice, expansiunii marfurilor si in special a celor alimentare, in favoarea celor noi sau a celor reinnoite, cautarile in domeniul clasificarii marfurilor nu inceteaza, ci dimpotriva, se amplifica. Se considera ca marfurile ar trebui ordonate dupa scop, functie, natura si forma. Preocuparile actuale in domeniul sistematicii marfurilor, cu toata diversitatea lor, se inscriu in doua directii principale: fundamentare stiintifica a26

clasificarii produselor si asigurarea aplicabilitatii in practica a sistemelor elaborate. In functie de domeniul de utilizare se folosesc diferite sisteme criteriale. Principalele criterii de clasificare a produselor alimentare sunt :Criteriu Origine Gradul prelucrare tehnologica Compozitie chimica Destinatia consum Conservare Stabilitate Modul ambalare Metabolic Clasificare Produse vegetale, produse animale, produse minerale, produse mixte de Materii prime, semifabricate, produse semipreparate, produse finite Produse cu preponderenta lipidica, protidica, glucidica, produse gustative in Produse pentru consumul uman, produse pentru consum industrial Produse proaspete, produse conservate Produse usor alterabile, produse alterabile, produse greu alterabile de Produse vrac, produse ambalate Produse alimentare energetice (bogate in lipide sau glucide, lipide si glucide) Produse alimentare constructoare (bogate in protide, aminoacizi, saruri de calciu) Produse alimentare protectoare (bogate in vitamine, enzime, saruri minerale)

Modele practice oficiale de clasificare a marfurilor, utilizate pe plan mondial, sunt cunoscute sub denumirea de nomenclaturi. Pentru activitatile comerciale, cu cat nomenclaturile sunt mai detaliate si precise, cu ata sunt mai utile. Principalele nomenclaturi utilizate in prezent in lume sunt : Nomenclaturi vamale Nomenclatura Vamala de la Bruxelles (NVB), Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamala (MCCV), Nomenclatura Sistemului Armonizat. Nomenclaturile destinate analizei economice Clasificarea Tip pentru Comertul International (CTCI), revizuirile 1, 2 si 3. Produsele alimentare brute si prelucrate sunt incadrate in patru sectiuni, dupa cum urmeaza : I. Animale vii si produse ale regnului animal II. Produse ale regnului vegetal III. Grasimi si uleiuri de origine animala sau vegetala ; produse ale disocierii lor ; grasimi alimentare prelucrate ; ceara de origine animala sau vegetala IV. Produse alimentare ; bauturi, lichide alcoolice si otet ; tutun si inlocuitori de tutun prelucrati27

Corelarea cererii si a ofertei in plan economic, dar si metabolic, porneste de la functia nutritionala a grupelor de produse agro-alimentare de baza, conform modelului clasificarii FOA/OMS, utilizat pe plan mondial in materie de valoare nutritiva a alimentelor conform graficului :Grupe industriale agro- Proteine % Lipide % Glucide % 86 93 100 82 69 2 9 26 19 80 8

Cereale Tuberculi Zahar si miere Fructe si legume Leguminoase Carne si oua Peste si fructe de mare Lapte si produse lactate Nuci si oleaginoase Materii grase Produse vegetale Produse animale Sursa : Malassis L., 1986

Produse bogate in glucide 10 4 5 2 12 6 Produse bogate in proteine 25 6 23 75 59 32 24 50

Produse bogate in lipide 20 61 100 8 12 22 70

CAPITOLUL V28

ANOMALIILE MARFURILOR ALIMENTARE (AVARII, FRAUDE, FALSIFICARI)

Activitatea de merceologie pentru produsele alimentare s-a dezvoltat si a evoluat ca disciplina cu reflexie : Comerciala nu se pot comercializa marfuri despre care nu se cunosc caracteristicile intriseci sau extriseci, prestatiile si posibilitatea de a fi negociate ; Economica rezolvarea problemelor economice nu poate fi conditionata numai de factori cantitativi, ci si de factori calitativi (merceologici) ; diferentierea sortimentala a marfurilor pe piata se face pe baza caracteristicilor merceologice ; Sociala merceologia are un rol important in informarea si educarea consumatorilor, asigurarea protectiei acestora si protectia mediului ; cu un fundament stiintifico-experimental : metodologia analitica pe care se bazeaza are un fundament experimental. Factorul calitate impune asigurarea anumitor conditii care, in functie de mediul ambiental, traditii, capacitatea economica, nivelul progresului tehnic, permit o mai buna monitorizare a ciclului de viata al marfii si luarea deciziilor adecvate pe piata. Difuzarea, extinderea si proliferarea ignorantei asupra calitatii si caracteristicilor marfii poate conduce la cresterea confuziei consumatorilor aflati in fata unei achizitii si la agravarea fenomenului de frauda asupra marfurilor. Marfurile viciate si marfurile degradate reprezinta stari ale marfurilor anormale, cu proprietati inferioare sau aflate in diferite stadii de noncalitate. Aceste marfuri sunt fie greu vandabile sau nevandabile, fie scoase din circuitul alimentar. Vicierile marfurilor constituie forme anormale de stare fizica a acestora, datorate erorilor, omisiunilor, nerespectarii tehnologiilor de prelucrare, fiind denumite curent defecte. Defectul se refera la o abatere perceptibila fata de caracteristicile specificate sau dorite ale produsului, care face ca acesta sa fie mai putin apt sau necorespunzator pentru utilizare. Defectele produselor alimentare sunt generate de variate surse, incluzand : Materiile prime si ingredientele utilizate, de calitate indoielnica ; Personalul care manipuleaza defectuos produsele ; Utilajale si echipamentele de transport inadecvate. Din punct de vedere la vandabilitatii marfurilor, defectele sunt grupate astfel : Defecte minore acceptabile in tranzactiile comerciale cu sau fara reducere de pret ;29

Defecte majore provoaca refuzul acceptarii marfii sau o acceptibilitate conditionata de o reducere semnificativa ; Defecte critice determina eliminarea marfii din circuitul comercial, cu sau fara distrugerea ei fizica, deoarece prezinta un pericol pentru securitatea omului si deseori a mediului inconjurator. Din punct devedere al raporturilor contractuale intre partenerii comerciali, viciile marfurilor sunt grupate in : Vicii aparente, decelabile in orice moment al distributiei fizice a loturilor de marfuri pe baza standardelor sau a specificatiilor tehnice prevazute in contracte, dar care nu au fost decoperite; Vicii ascunse, nu se pot pune in evidenta prin verificari calitative efectuate in baza standardelor sau a specificatiilor tehnice prevazute in contracte, dar care sunt imputabile producatorului. Viciile ascunse se evidentiaza in timpul distributiei fizice a loturilor de marfuri alimentare sau in momentul consumarii marfurilor in cauza. Degradarile reprezinta forme de denaturare a marfurilor sub actiunea agentilor biologici, biochimici, factori fizici si chimici de mediu, care afecteaza stabilitatea si chiar inocuitatea alimentelor. Degradarile se pot produce, de asemenea, la nivelul materiilor prime, in timpul prelucrarii sau in timpul distributiei fizice. In clasificarea merceologica, criteriul stabilitatii a determinat clasificarea produselor alimentare in : produse usor alterabile produse alterabile produse relativ alterabile produse greu alterabile Procesele degradative ale marfurilor pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii : categorii de marfuri, respectiv tipuri si nivele de calitate locul sau veriga din reteau de distributie unde apar procesele de degradare factorii sau agentii responsabili in declansarea degradarii calitative natura proceselor care duc la deteriorari sau degradari felul si amploarea modificarilor aparute Principalii factori si agenti implicati in procesele degradative ale marfurilor alimentare, in timpul distributiei sunt : bacteriile, drojdiile si mucegaiurile daunatorii degradari chimice agenti fizico-chimici temperatura30

umiditatea relativa a aerului Exemplificari de categorii de marfuri contaminate, precum si tipuri de contaminati care au dus la deteriorarea lor : Cerealele pot fi contaminate fizic si biologic cu praf, nisip, seminte ale altor plante crescute alaturi de cereale etc. Contaminarea chimica poate proveni de la substantele chimice utilizate in tratamente. Faina poate fi contaminata de la boabe de cereale atinse de diverse boli, cu substante chimice de la tratarea culturii etc. Zaharul se poate contamina cu microorganisme ce duc la un aspect lipicios, formare de bulgari. Siropurile pot fi contaminate cu metale de la vasele in care se depoziteaza si transporta. Laptele poate fi contaminat in urma unei boli a ugerului sau a unei maladii renale. Continerea de bacili si microorganisme ce nu pot fi distrusi decat prin pasteurizare. Carnea si preparatele din carne inregistreaza diverse grade de alterare, comercializarea de carne provenita de la animale bolnave etc. Cafeau verde poate contine drojdii si mucegaiuri. Vinurile se contamineaza si altereaza din cauza materiei prime de calitate slaba, a conditiilor in care are loc procesul de fermentare, a microorganismelor etc. Fructele si legumele pot fi contaminate cu nitriti de la ingrasamintele utilizate. Toate acestea constituie practici frauduloase comise asupra produselor alimentare. Prin avarie se intelege o stricaciune, deteriorare, stare anormala a marfii datorata unei situatii nespecifice, imprevizibile sau catastrofale. Fraudele, substituirile si falsificarile se inscriu in categoria manoperelor frauduloase, cu caracter infractional. Sursele potentiale pentru desfasurarea manoperelor frauduloase sunt : Economia de piata, bazata pe libera reglare a cererii cu oferta ; Largirea si intensificarea schimburilor comerciale pe pietele interne si internationale ; Cresterea numarului de agenti comerciali implicati intr-un proces logistic. Principalele forme de manopere frauduloase ce pot fi comise asupra marfurilor alimentare : Falsificarea consta in modificarea raportului intre componentele unui aliment, fara sa efectueze o aditivare cu alte substante.31

Contrafacerea consta cand alimentul apare in comert cu o compozitie si valori ale caracteristicilor de calitate diferite de cele declarate. Frauda sanitara considerata sub incidenta codului penal, atunci cand prin falsificare, contrafacere si substituire, produsul alimentar se nocivizeaza in dauna sanatatii publice. Substituirea consta in modificarea compozitiei unui aliment, inlocuind partial o substanta sau mai multe, cu altele, de calitate si valoare inferioara. Metodologia de decelare si de comensurare a amplitudinii manoperelor frauduloase cuprinde metode si tehnici generale si particulare, rezultate din specificitatea produselor alimentare. Exemplificari de falsificare la cateva dintre produsele alimentare aflate pe piata : Cerealele pot fi falsificate in sensul ca se poate mari greutatea hectolitrica a acestora prin umezire sau ungere cu uleiuri. Faina se falsifica prin adaos de alte substante in scopul de mascare a alterarii sau de inalbire pentru un aspect mai placut. Zaharul poate fi falsificat in scopul maririi greutatii hectolitrice prin adaos de alte substante sau cresterea umiditatii. Mierea de albine produs natural poate fi falsificata prin adaos de apa, zaharoza, glucoza etc. Vinurile pot fi obiect de falsificare prin diluare cu apa si alcool, separat sau simultan, cupajari intre soiuri, adaos de zahar invertit, zaharoza, alte substante indulcitoare, aromatice sau coloranti.

32

CAPITOLUL VI PROTECTIA CONSUMATORULUI DE ALIMENTE IN SPATIUL EUROPEAN SI PE PLAN INTERNATIONAL

Conceptul privind drepturile consumatorilor isi are originea in Carta drepturilor consumatorilor, definita de presedintele SUA J. F. Kennedy, si anume: Dreptul la o alegere libera primul drept este cel al liberei alegeri fata de produsele si serviciile care il satisfac cel mai mult; Dreptul la informare si cunoastere informatiei ii revine rolul cheie in realizarea celorlalte drepturi; Dreptul la compensatii pentru daunele suferite asigurarea posibilitatii pentru toti consumatorii de a-si exprima nemultumirile legitime asupra dificultatilor cu care se confrunta, atat in ceea ce priveste obtinerea de bunuri si servicii convenabile, cat si referitor la conditiile de cumparare a acestora; Dreptul la protectie garantarea consumatorului ca un produs nu este nociv si ca utilizarea sa normala nu comporta nici un risc. Interventia puterii publice in procesul de protectie a consumatorilor se concretizeaza in doua mari categorii de actiuni : asigurarea unei legislatii care sa raspunda corespunzator necesitatilor generate de protectia consumatorilor si organizarea de institutii de specialitate care sa vegheze la buna desfasurare a acestor activitati. Pe langa institutiile guvernamentale au fost infiintate sau centre nationale de cercetare in domeniul studierii comportamentului consumatorului, institute solicitate sa asigure asistenta tuturor categoriilor de consumatori, avand drept scop : Asigurarea unei informari permanete a consumatorilor ; Asigurarea protectiei consumatorilor prin prevenirea promovarii unor produse necorespunzatoare sau a unor practice comerciale daunatoare; Acordarea unei asistente juridice adecvate in actiunile introduse in justitie; Urmarirea calitatii unor produse procedand la analize si teste de laborator, incercari comparative, supraveghere in procesul de utilizare si consum. Scopul principal al elaborarii si implementarii politicii alimentare si nutritionale il reprezinta furnizarea catre consumatori a unor bunuri de inalta calitate, sigure in consum si la preturi accesibile, urmarinduse satisfacerea intereselor supreme ale consumatorilor, care au dreptul sa beneficieze de bunuri in concordanta cu propriile nevoi alimentare, sigure in consum si care sa nu le afecteze sanatatea.33

Prin punerea in practica a unor astfel de politici se are in vedere salvgardarea intereselor economice ale consumatorilor de bunuri alimentare, care trebuie sa fie protejati impotriva unor eventuale practici comerciale abuzive si restrictive. Tinand seama de complexitatea problematicii protectiei consumatorilor, alaturi de ONU au aparut si alte organisme implicate in protectia consumatorilor la nivel international, precum : Organizatia Internationala a Consumatorilor (CI) ; Comitetul pentru Protectia Consumatorilor (COPOLCO) din cadrul Organizatiei Internationale de Standardizare (ISO). Printre obiectivele principale ale CI intalnim : protectia consumatorilor contra riscurilor susceptibile de a afecta sanatatea si securitatea ; protectia consumatorilor contra acelor riscuri susceptibile de a le atinge interesele economice ; consilierea calificata si asistenta acordata pentru recuperarea daunelor ; informarea si educarea consumatorilor. COPOLCO din cadrul ISO, elaboreaza poplitica ISO privind problemele consumului, avand ca atributii : promovarea informarii, scolarizarii si protectiei consumatorilor din punct de vedere al standardizarii; asigurarea schimbului de experienta privind aplicarea standardelor in domeniul protectiei consumatorilor; asigurarea legaturilor cu diferite structuri ale ISO, ale caror activitati sunt legate de probleme ce privesc interesele consumatorilor; studierea mijloacelor ce pot ajuta consumatorii sa beneficieze de avantajele standarizarii. In Romania, cadrul legislativ-normativ privind protectia consumatorilor de bunuri alimentare cuprinde mai multe domenii, referitoare la: structuri institutionale, guvernamentale sau neguvernamentale, cu competente in acest domeniu; acte normative specifice ; protectia consumatorilor de bunuri alimentare ; protectia consumatorilor de servicii de alimentatie publica ; protectia drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor in activitatea de comert. In Romania principalele organisme cu atributii in domeniul protectiei consumatorilor sunt : Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor ANPC ;34

Asociatiile pentru protectia consumatorilor, organisme cu caracter neguvernamental ; Centre de consultanta si informare a consumatorilor ; Organisme de incercare si certificare C.N.I.E.P. LAREX ; Organisme interministeriale cu rol de protectie a consumatorilor Comitetul Interministerial pentru Supravegherea Pietei Produselor si Serviciilor si pentru Protectia Consumatorilor. Actele normative cu aplicabilitate in domeniul protectiei consumatorilor, din care cel mai important este Ordonanta de Guvern 21 / 1992 privind protectia consumatorilor, vizeaza : Protectia consumatorilor legislatie cadru ; Certificarea conformitatii produselor ; Modalitati de indicare a preturilor produselor oferite consumatorilor ; Modalitati de informare a consumatorilor asupra produselor si serviciilor de piata ; Protectia intereselor consumatorilor in contractele incheiate in afara spatiilor comerciale ; Protectia intereselor consumatorilor in contractele incheiate la distanta; Protectia consumatorilor impotriva clauzelor abuzive in contracte. Organismul care coordoneaza la nivel guvernamental domeniul protectiei consumatorilor este Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor ce are in subordine 12 Comisariate Regionale si 42 de Comisariate Judetene, precum si Centrul National pentru Incercarea si Expertizarea Produselor LAREX. ANPC coordoneaza si realizeaza strategia si politica guvernului in domeniul protectiei consumatorilor, actionand pentru prevenirea si combaterea practicilor care dauneaza sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor si evalueaza efectele aparute pe piata ca urmare a aplicarii sistemelor de supraveghere a produselor si serviciilor destinate comercializarii. De asemenea exista si alte acte normative ale caror prevederi au impact asupra educarii si informarii consumatorilor, in care producatorii si importatorii sunt obligati sa introduca pe piata numai produse sigure pentru viata, sanatatea si siguranta consumatorilor. Cadrul institutional din Romania trebuie sa aibe in vedere respectarea : regulilor privind etichetarea, ambalarea, informarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor, aducerea la cunostinta consumatorului de informatii corecte si utile privind caracteristicile produsului si conditiile de vanzare;

35

regulilor privind obligatia indicarii preturilor, comerciantul avand obligatia de a afisa pretul exprimat in lei si pe unitatea de masura, in mod vizibil, lizibil si fara echivoc ; regulilor referitoare la indicarea cantitatii, in functie de tipul si caracteristicile produsului, indicandu-se dimensiunea, numarul de bucati, cantitatea neta exprimate in unitati de masura recunoscute de Biroul Roman de Metrologie Legala ; regulilor privind clauzele abuzive in scopul asigurarii unui echilibru intre obligatiile partilor contractante si pentru promovarea unui mediu concurential normal, guvernul poate stabili contracte tip cu caracter obligatoiu. Din punct de vedere al consumatorului, o problema importanta o reprezinta imbunatatirea politicii in domeniul calitatii. Consumatorii manifesta un interes din ce in ce mai ridicat fata de calitatea marfurilor alimentare. Aceasta calitate este legata de numeroase cerinte privind conformitatea cu anumite norme tehnologice, siguranta si igiena produselor alimentare, originea geografica, traditia procesului de fabricatie, folosirea unor metode cu impact scazut asupra mediului si sanatatii omului, informarea corecta a consumatorilor. Politica alimentara a UE din perspectiva consumatorului are doua obiective principale : protectia sanatatii consumatorului si protectia contra inselaciunii. Principalele reglementari fac referire la : metode biologice de productie a produselor agicole si indicatiile relative despre asemenea metode aplicate produselor alimentare (reglementarea CEE2092/91) vizeaza agricultura organica si etichetarea produselor agricole si a alimentelor, referindu-se la produse vegetale, procesate si neprocesate si produse animale ; specificarea originii si a indicarii unor indicatii geografice ale produselor agricole si alimentare (reglementarea CEE2081/92) urmareste protejarea denumirii alimentelor specifice (alimente traditionale), care sunt produse din materii prime traditionale sau a caror metoda de obtinere sau procesare este exceptionala prin traditie si diferita ; pentru indicarea originii se face referire la protejarea denumirilor traditionale si a indicatiilor geografice ; specificitatea produselor agricole si alimentare (reglementarea CEE 2082/92) amendamente speciale referitoare la etichetare pentru produse alimentare noi, cele modificate genetic, dar si la alimente provenite prin utilizarea de metode noi de procesare care se deosebesc de cele conventionale ; introducerea unor sisteme de autocontrol in ceea ce priveste igiena si siguranta produselor alimentare (directiva CE 43/93) vizeaza protectia impotriva produselor periculoase pentru sanatatea umana si mediul inconjurator.36

Consumatorii cer producatorilor, fermierilor si distribuitorilor sa respecte standardele de calitate ce privesc marfurile alimentare si rezultatul procesarii lor, manifestandu-se totodata pentru un interes deosebit asupra modului in care se produce hrana si unde, crescand cererea pentru produse organice si nepoluante pentru mediu.

37