of 3 /3
http://www.ziartricolorul.ro/ http://www.ziartricolorul.ro/marea-umilinta/ Publicat şi în ROMÂNIA MARE NR. 1247 • ANUL XXV • VINERI 4 IULIE 2014 (ediţia tipărită) MAREA UMILINŢĂ Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Muşat, Mihai Ungheanu, Raoul Şorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ştefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu… Ferice, dar, de voi, prieteni morți Că nu vedeți cum ni se sparge țara Cum lupii trag cămaşa ei la sorți Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara. Eu pe-ntuneric scriu acest poem Nişte nemernici iar ne-au stins lumina Pe cine să înjur sau să blestem Cînd noi, românii, purtăm toată vina? Şi gazele, ca mîine, s-or opri Pe urmă vom bea apă ruginie Trăim calvarul ăsta zi de zi Drum bun spre Evul Mediu, Românie! Nici n-ai unde să suni, toți se ascund Eşti prizonierul neamurilor proaste La Primărie? Eşti prea rupt în fund! La Minister? Te bate la trei coaste! Nici o instanță nu te bagă-n seamă Nici nu exişti, tu, cetățean de rînd Ţesutul societății se destramă Iar statul e doar un vampir flămînd.

Marea Umilinţă - Poem de Corneliu Vadim Tudor

  • Upload
    gudovan

  • View
    160

  • Download
    2

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Poem

Citation preview

Page 1: Marea Umilinţă - Poem de Corneliu Vadim Tudor

http://www.ziartricolorul.ro/

http://www.ziartricolorul.ro/marea-umilinta/

Publicat şi în ROMÂNIA MARE NR. 1247 • ANUL XXV • VINERI 4 IULIE 2014 (ediţia tipărită)

MAREA UMILINŢĂRegretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Muşat, Mihai Ungheanu, Raoul Şorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ştefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu…

Ferice, dar, de voi, prieteni morţiCă nu vedeţi cum ni se sparge ţaraCum lupii trag cămaşa ei la sorţiŞi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poemNişte nemernici iar ne-au stins luminaPe cine să înjur sau să blestemCînd noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mîine, s-or opriPe urmă vom bea apă ruginieTrăim calvarul ăsta zi de ziDrum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascundEşti prizonierul neamurilor proasteLa Primărie? Eşti prea rupt în fund!La Minister? Te bate la trei coaste!

Nici o instanţă nu te bagă-n seamăNici nu exişti, tu, cetăţean de rîndŢesutul societăţii se destramăIar statul e doar un vampir flămînd.

Tu nu mai ştii ce-i aia „trai decent”În beznă stai, te speli cu apă receMai cald e-afară ca-n apartamentExterminaţi sîntem, din zece-n zece.

Îmi beau cafeaua trist şi gînditorNu mai fumez, dar viciul tot mă muşcăRegret profund că sînt doar scriitorAş da stiloul astăzi pe o puşcă.

Aprind o lumînare şi mă vădÎn casa scundă, a copilărieiCînd vijelia-n pomi făcea prăpădDar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.

Însă atunci era după războiRănită era ţara, şi datoare -Acum, ea este pradă la strigoiŞi sclava unei Mafii-ngrozitoare.

Am dat lumina, gazele şi apaPe mîna unor mercenari străiniZic că-s prieteni, dar ne sapă groapaScot bani din piatră seacă şi din spini.

Nu ne putem gospodări în viaţă?Ajuns-am un popor de retardaţi?Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!

Umilitoare e această stareSă nu mai ai nimic în ţara taSă vezi cum ultima redută moareŞi să te rogi de moarte să te ia.

Page 2: Marea Umilinţă - Poem de Corneliu Vadim Tudor

Eu vă invidiez, amici plecaţiÎn altă lume, unde e luminăAcolo sînteţi, toţi, surori şi fraţiŞi beţi nectar, nu apă cu rugină.V-a luat la vreme Dumnezeu la cerEu văd în asta, poate, o răsplatăEl v-a ferit de acest timp mizerCînd ţara noastră e crucificată.

Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are baniNici de mîncare, sau medicamenteÎn timp ce politrucii talibaniFac şi desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav şi generalMai jos de-atîta chiar că nu se poateMai bine-n groapă decît la canalŞi cred că doar războiul mondialNe poate vindeca de laşitate!

CORNELIU VADIM TUDORNoaptea de marţi spre miercuri

24 spre 25 iunie 2014 – poem scris pe întuneric