Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR
FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC SI COMERCIAL
MARCAREA ECOLOGICA A PRODUSELOR SI AMBALAJELOR IN
UNIUNEA EUROPEANA
COORDONATOR STIINTIFIC:
PROF.UNUV. CEZAR MILITARU
Autor :
2007 BUCURESTI
MARCAREA ECOLOGICA A PRODUSELOR SI AMBALAJELOR IN
UNIUNEA EUROPEANA
1
Introducere......................................................................................................pag
Capitolul1:Calitatea produselor si ambalajelor element central al
competitivitati ....................................................................................pag.
1.1Conceptul de calitate ....................................................................pag.
1.2Caracteristici de calitate................................................................ pag.
1.3 Factorii care influenteaza calitatea produselor............................ pag.
1.4Functiile calitatii........................................................................... pag.
Capitolul2:Marcarea produselor si ambalajelor.............................................. pag.
2.1Conceptul de marca..................................................................... pag.
2.2Aparitia si dezvoltarea marcii....................................................... pag.
2.3Tipuri de marci..............................................................................pag.
2.4Functile marcii...............................................................................pag.
2.5Marcarea ecologica(ecoeticheta)................................................. pag.
Capitolul 3:Cadrul legislativ si institutional privind marcarea si protectia
marfurilor in Romania si Uniunea Europeana.................................pag.
3.1 Sistemul national de marcare ecologica produselor..................pag.
3.2Preocupari in Uniunea Europeana privind introducerea unui
sistem unitar de marcare ecologica a produselor............................pag.
3.3ISO 14000...................................................................................pag.
3.4Costurile pentru obtinerea marci ecologice(ecoeticheta)..........pag.
Capitolul 4:Modalitati de mercare ecologica in Uniunea Europeana
comparativ cu Romania..................................................................pag.
4.1Marcarea ecologica in Uniunea Europeana................................pag.
4.2Marcarea ecologica in Romania.................................................pag.
4.3Marca ecologica Lebada Nordica .............................................. pag.
4.4 Marca ecologica Ingerul Albastru................................................pag.
Concluzi ..........................................................................................................pag
Bibliografie...................................................................................................... pag.
Anexe............................................................................................................. pag.
INTRODUCERE:
2
Aderarea la Uniunea Europeana a Romaniei impune standarde stricte
privind protectia mediului . Una din masurile pe care tara noastra a trebuit sa le
adopte a fost si cea care se refera la stabilirea procedurii de acordare a
etichetei ecologice. Scopul acordari etichetei ecologice este acela de a
promova produsele ecologice, care nu pot afecta mediul pe parcursul intregului
ciclulu de viata , astfel incat de resursele mediului inconjurator sa se profitae o
perioada cat mai indelungata.
Eticheta ecologica este o actiune voluntara, promovearea produselor
ecologice contribuie la utilizarea eficenta a resurselor protejand mediul, prin
furnizarea catre consumatori a unor infornatii corecte, exacte despre produse.
O eticheta ecologica poate sa faca referire la unul sau mai multe criterii,
maxim trei, care protejeaza mediul. Eticheta ecologica se acorda anumitor grupe
de produse printre care: masini de spalat vase, aparate frigorifice,detergenti
pentru vase,detergenti pentru rufe,lacuri si vopsele pentru uz gospodaresc,
vopsele de interior,lacuri, masini de spalat rufe,produse textile,incaltaminte etc.
Autoritatea competenta care ecorda eticheta ecologica este Ministrul
Mediului si Gospodaririi Apelor ( MMGA).
Deoarece etichetele ecologice constituie un atu pentru patrunderea
exportatorilor din tarile in curs de dezvoltare pe piata UE, in Uniunea Europeana
se utilizeaza ecoetichete in vederea atestarii conformitatii produselor respective
cu standardele ecologice in vigoare. In general, produsele etichetate ecologic
care provin din tarile in curs de dezvoltare au o pondere scazuta in totalul
produselor cu ecoetichete, deoarece majoritatea etichetelor ecologice se aplica
produselor pentru care tarile in curs de dezvoltare detin in comertul mondial doar
o cota redusa pe piata.
Producatorii finali din tarile membre ale UE pot utiliza materii prime care
provin din tari in curs de dezvoltare. In cazul in care intentioneaza sa obtina
ecoetichete, acestia cer furnizorilor de materii prime din tarile in curs de
dezvoltare sa respecte criteriile ecologice.
In mai multe tari din UE (de exemplu, in Germania si Belgia), se utilizeaza
etichete ecologice obligatorii pentru ambalaje. Obligativitatea etichetarii
ambalajelor decurge, in acest caz, din obligatia pe care o au persoanele care
3
raspund de ambalare de a participa la sistemele de colectare a acestora dupa
folosire, conform Directivei UE referitoare la ambalaje si reziduurile de ambalaje.
In UE exista mai multe sisteme nationale de etichetare ecologica marca
ecologica “Blue Angal”, marca ecologica”Der Grune Punkt”, marca ecologica
”Environmental Choice”,marcarea ecologica “Eco-Mark”, ,majoritarea acestor
sisteme sunt utilizate in nordul UE (Germania ,Olanda si Tarile Scandinave).
Capitolul1
Calitatea produselor si ambalajelor element central al
competitivitati
1.1Conceptul de calitate :
Conceptul de calitate nu este o inventie a timpurilor moderne ,respectarea
standardelor de realizare a produselor este intalnita inca de la fenicieni si
egipteni. Conceptul a fost conturat mai bine in evul mediu si imbunatatit de-a
lungul timpului, evoluand spre dezvoltarea unui domeniu cu proceduri si
metodologii specifice de lucru. Spre deosebire de primele incercari in acest sens,
evolutia tehnologiei pune la dispozitia managerilor instrumente eficiente pentru
imbunatatirea calitatii managementului intern si mentinerea relatiilor cu partenerii
de afaceri. Pe parcursul istoriei omenirii conceptul de "calitate" a suferit diverse
modificari, dar indiferent de momentul istoric, prin "calitate" s-a inteles masura in
care cei interesati de cineva sau ceva erau satisfacuti (de acel ceva sau cineva),
astfel putem vorbi de calitatea unui produs, de calitatea unei persoane, sau
calitatea unei organizatii ca masura in care cei interesati de acestea obtin
satisfactii in raport cu ele.
De asemenea, "calitatea" a fost integrata in conceptele legate de
managementul stiintific inca de la aparitia acestuia.
Chiar si in managementul stiintific conceptul de "calitate" a suferit diverse
modificari, evoluand de la un atribut dat unui produs, la un calificativ de
competenta dat organizatiei. Astfel, ca un parcurs natural, in ultima parte a
4
secolului XX a inceput sa se cristalizeze un domeniu distinct al managementului
stiintific managementul calitatii.
In activitatea practica, pentru definirea calitatii se utilizeaza o serie de
termeni ca, de exemplu:
-calitatea proiectata (calitatea conceptiei) reprezinta masura in care
produsul proiectat asigura satisfacerea cerintelor beneficiarilor si posibilitatea de
folosire, la fabricatia produsului respectiv, a unor procedee tehnologice rationale
si optime din punct de vedere economic;
-calitatea fabricatiei desemneaza gradul de conformitate a produsului
cu documentatia tehnica. Acesta se realizeaza in productie si este determinata
de procesul tehnologic, echipamentul de productie, activitatea de urmarire si
control, manopera, etc.
-calitatea livrata, reprezentand nivelul efectiv al calitatii produselor livrate
de furnizor.
Pe masura dezvoltarii productiei industriale, pe masura cresterii si
diversificarii cererii de productie, notiunea de calitate a produsului a evoluat s-a
diversificat, vorbindu-se despre:
-“calitatea potentiala” , reprezentand calitatea produsului dupa
proiectare, inainte de asimilarea lui in fabricatie;
-“caliatea partiala” , reprezentand raportul dintre calitatea obtinuta si cea
ceruta;
-“calitatea realizata”, acea calitate rezultata in urma verificarii la capatul
liniei de productie.
-“calitatea asigurata” , calitatea care rezulta pe baza unui program unitar
cuprinzand toate activitatile de control ale calitatii (prevenire, masurare si actiune
corectiva);
-“calitatea totala” , in care se integreaza gradul de utilitate,
economicitate, estetica, etc.
Calitatea reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui
produs sau serviciu care ii confera acestuia proprietatea de a satisface nevoile
exprimate sau implicite. Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie sa
ofere produse sau servicii care:
5
- sa satisfaca o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit;
- sa satisfaca asteptarile clientului ;
- sa se conformeze standardelor si specificatiilor;
-sa se conformeze masurilor legale si altor cerinte ale societatii;
-sa fie disponibile la un pret competitive;
-sa fie furnizate la un cost care aduce profit,etc.
Necesitatea si rolul controlului calitatii: a tine sub control o activitate
presupune a o descompune in elemente ale caror rezultate pot fi cuantificate si
masurate. Ce nu poate fi masurat poate fi planificat, realizat in conformitate,
verificat remediat, imbunatatit. Ce nu poate fi verificat obiectiv ridica semne de
intrebare iar semnele de intrebare nu atrag clientii.Controlul tehnic al calitatii este
operatia independenta de operatia de executie propriu-zisa prin care se verifica
daca baza tehnico-materiala are caracteristici de calitate prevazute in standarde,
norme si alte reglementari.
Controlul calitatii trebuie sa fie prezent in etapele premergatoare
proceselor de fabricatie, in timpul acestora la controlul produselor finite si livrarea
acestora, fiind necesara totodata urmarirea comportarii in exploatare a acestora.
De modul cum este organizat controlul activitatii agentului economic
depinde in mod direct si nemijlocit cresterea rentabilitatii si valorificarea
superioara a materiilor prime, asigurarea unei eficiente sporite din punct de
vedere al tuturor indicatorilor utilizati si realizati.Toti membrii unei organizatii,
indiferent de activitate si functie au atributii si raspunderi pe linia calitatii, nu doar
cei ce lucreaza la un compartiment numit calitate.Toti oamenii firmei de la portari
la directorul general, sunt platiti pentru ceea ce fac bine, in conformitate cu
planurile de afacere, si nu pentru tot ce fac.Organizarea controlului se
materializeaza intr-un compartiment ale caror atributii Functiile principale ale
CTC sunt:
1.Functia de control propriu-zis, care consta in executia controlului cu
mijloace si metode adecvate:
-depistarea cauzelor care au dus la dereglari ce au generat rebuturi,
defecte;
6
-stabilirea masurilor necesare pentru prevenirea si eliminarea aspectelor
negative.
2.Functia de ameliorare a nivelului calitatii care consta in:
-cercetarea si analiza reclamatiilor;
-efectuarea de studii comparative cu produse similare fabricate in tara si in
strainatate;
-efectuarea de analize tehnice referitoare la eventualele rebuturi obtinute.
specifice acopera toate etapele vietii produsului (bucla calitatii).
1.2Caracteristici de calitate:
Juran J.M. 1defineste caracteristicile calitatii ca reprezentand orice
domensiune , proprietate chimica sau organoleptica ,care confera produsului
atributul de a fi corespunzator pentru utilizare Alte caracteristici sunt:durata de
serviciu,fiabilitatea , mentenabilitatea.
Aprecierea cantitativa a calitatii presupune, in primul rand, identificarea
tuturor caracteristicilor unui produs si apoi formarea de grupe tipologice in functie
de diferite criterii.
Calitatea produsului:
Caracteristici tehnico-
functionale
Tehnice Proprietati mecanice
Priprietati electrice
Proprietati optice
Proprietati chimice
Disponibile(functionale
)
Fiabilitate
Mentenabilitate
Mentenanta
1 Vasiliu ,F.,Controlul modern al calitatii produselor,Ed. Ceres, Bucuresti,1985.
7
Caracteristici
economice
Costul de productie
Cheltuieli de exploatare
Cheltuieli de transport si depozitare
Cheltuieli de mentenanta(intretinere)
Cheltuieli de mentenabilitate(restabilire)
Durabilitate
Caracteristici
psihosenzoriale
Proprietati estetice
Proprietati psihisenzoriale
Proprietati diminsionale
Proprietati chimice
Proprietati chimice
Caracteristici sociale Midiu de lucru
Ergonomia
Protectia consumatorului
Ecologia
Fig.1 Ansamblul de caracteristici ce reprezinta calitatea.
Clasificarea caracteristicilor de calitate:
A.1. Caracteristici tehnico-functionale:
In raport cu natura si efectul pe care il au in procesul de utilizare,
caracteristicile de calitate se grupeaza in urmatoarele tipologii:
a).Caracteristici tehnice
Se refera la insusirile valorii de intrebuintare a produsului care confera
acestuia potentialul de satisfacere a utilitatilor consumatorilor. Se caracterizeaza
in proprietati fizice, chimice, biologice, intrinsece structurii materiale a produsului
si determinate de conceptia constructiv-functionala a acestuia. Caracteristicile
tehnice sunt direct sau indirect masurabile obiectiv, cu o precizie suficienta prin
mijloace tehnice.
b).Caracteristici de disponibilitate
8
Aceste caracteristici reflecta aptitudinea produselor de a-si realiza functiile
utile de-a lungul duratei de viata, aptitudine definita prin conceptele
fundamentale: fiabilitatea, mentenabilitatea, mentenanta. Problemele teoretice si
practice ale caracteristicilor de disponibilitate trebuie cunoscute atat de furnizorii
de produse cu folosinta indelungata cat si de cumparatori cu prilejul contractarii
fondului de marfa, pentru utilizarea corecta a produsului,in scopul cresterii
disponibilitatii lor si la construirea bancilor de date privind fiabilitatea ,se cunoaste
ca fiabilitatea este cea mai buna.
Fiabilitatea reflecta capacitatea unui produs de a-si indeplini functiile fara
intrerupere datorita defectiuniilor intr-o perioada de timp specificata si intr-un
sistem de conditii de utilizare dat.
Mentenabilitatea are caracter probabilistic ca si fiabilitatea si masoara
sansa ca un produs sa fie repus in functiune intr-un interval specificat de timp, in
conditiile existente de intretinere si reparatii.Se exprima printr-o serie de
indicatori cum sunt: costul de productie, pretul, cheltuielile de menetenanta,
randamentul, gradul de valorificare a materiilor prime.
Mentenanţa reprezintă totalitatea activităţilor depuse de
compartimente specializate din cadrul unei organizaţii pentru
asigurarea funcţionării sistemului la un grad cât mai ridicat, prin
activităţi se pot înţelege atât operaţiile de întreţinere a utilajelor. Cea
mai importantă sarcină a mentenanţei este de a asigura
disponibilitatea echipamentelor pe termen lung. Mentenanţa poate fi
preventivă sau corectivă.
Mentenanţa preventivă este „mentenanţa ce are ca obiect de
activitate reducerea probabilităţilor de defectare sau degradare a
mijloacelor fixe". Tipurile de mentenanţă preventivă sunt:
- mentenanţa sistematică, respectiv „mentenanţa realizată prin
activităţi de întreţinere, reparaţii curente, revizii şi reparaţii capitale,
constituite în “planul de exploatare şi reparaţii". (Sisteme de
întreţinere şi reparaţii preventive sub forma reparaţiilor planificate de
tipul revizii tehnice (RT), reparaţii curente de gradul 1 (RC1), gradul 2
9
(RC2), reparaţii capitale (RK), preventive sub forma verificărilor
periodice (Vp), reviziilor parţiale (Rp) şi a reviziilor generale (Rg),
Sistemul de întreţinere şi reparaţii preventive pe grupe de utilaje prin
stabilirea frecvenţei intervenţiilor).
- mentenanţa predictivă, cu semnificaţia „mentenanţei realizate
prin intermediul urmăririi parametrilor de uzură ai elementelor sau
subansamblurilor–cheie ale mijloacelor fixe, folosind instrumente
specifice (analizatoare de uzură, de vibraţii, de ulei, etc.)", urmând ca
intervenţiile de mentenanţă să fie realizate înainte de apariţia
defectului.
Mentenanţa corectivă (curativă, paliativă) reprezintă ansamblul
de activităţi realizate după defectarea mijlocului fix sau după
degradarea funcţiei sale în mod neprevăzut. Aceste activităţi constau
în localizarea şi diagnosticarea defectelor în intervenţii pentru
restabilirea bunei funcţionări.
2. Caracteristici economice
Caracteristicile economice sunt legate direct de cele tehnico-
functionale,ce se caracterizeaza in indicatori economici ai calitatii:
costul de productie care se calculeaza luand in considerare
urmatoarele principii:
-principiul separarii cheltuielilor care privesc productia de cheltuieli care
nu se leaga de fabricatia ori extractia produselor.Potrivit acestui principiu ,in
costul productiei se includ numai cheltuielile de exploatare, restul chelutielilor si
anume cheltuielile exceptionale (extraordinare), cheltuielile generate de
administratie, cheltuielile de desfacere, precutn si costul subactivitdtii nu se
includ in costul producliei, nefiind legate de activitatea normala de exploatare (de
productie).
-principiul delimitarii cheltuielilor in timp. Potrivit acestui principiu,
includerea cheltuielilor de productie in costuri trebuie efectuata in perioada de
gestiune cand are loc fabricatia produselor respective.
10
-principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu. in virtutea acestui principiu
general, cheltuielile privind defasurarea activitatii obisnuite a intreprinderii se
defalca si se delimiteaza pe procesele principale care le-au ocazionat si anume:
aprovizionare, fabricatie, desfacere si administrartie.
-principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu caracter
neproductiv. Acest principiu are la baza diferentierea necesara din punct de
vedere economic a cheltuielilor productive, care sunt in acelas timp si creatoare
de valoare, de cheltuielile neproductive, care nu adauga produsului nici un fel de
valoare.
-principiul delimitarii cheltuielilor privind productia finita, de cheltuielile
aferente productiei in curs de executie (neterminate). In metodologia calculatiei
costurilor, acest principiu este valabil pentru intreprinderile a caror productie se
prezinta partial la sfarsitul perioadei de gestiune in diverse stadii de transformare,
cantitatea si valoarea acesteia find diferita de la o perioada de gestiune la alta.
- in literatura de specilitate se mentioneaza pe langa principiile enuntate
mai sus si principiul documentarii sau al fundamentarii calculaliei pe documente
justifcate. Potrivit acestui principiu, intreaga calculalie a costurilor trebuie sa aiba
la baza documente justificative, din care sa rezulte consumurile productive
exprimate cantitativ si preturile, adica valoarea acestora.
cheltuieli de mentenanta legate de asigurarea si intretinerea
functionartii normale a produsului.
3. Caracteristici psihosenzoriale:
Producatorii trebuie sa aiba in vedere permanent faptul ca aceste
caracteristici prezinta o mare variabilitate in timp si spatiu, ca aprecierea lor se
afla sub incidenta unor factori de natura subiectiva.
Aceste caracteristici se refera la aspectele exterioare legate de design,
forma, desen, stil, culoare, ambalaj, finisaj, moda, zgomotul pe care it produc (un
frigider, aspirator), cat este de confortabil (mobilier), usurinta de manipulare,
daca polueaza mediul inconjurator etc. Produsele alimentare se caracterizeaza
prin proprietalile psiho-senzoriale ca gust, arome, aspect, ambalare, finisare etc.
In perioada contemporana datorita aparitiei unei cantitali tot mai mare de
produse si foarte diversificate face ca ponderea acestor caracteristici sa aiba un
11
rol din ce in ce mai mare ajungand pana la situatia de a avea un rol hotarator in
alegerea unui produs de pe piata concurentiala.
4.Caracteristici de ordin social general
Aceste caracteristici vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice
de realizare a produselor, precum si utilizarea acestora asupra mediului natural,
asupra sigurantei si sanatatii populatiei.
B. Dupa importanta lor in asigurarea utilitatii si functionalitatii produselor,
caracteristicile se grupeaza astfel:
a).caracteristici de baza (absolut necesare)
b).caracteristici secundare, care pot sa lipseasca sau pot fi realizate la
nivele inferioare, reducandu-se astfel costurile inutile fara ca gradul de utilitate al
produselor sa fie semnificativ afectat.
C. In functie de destinatia si caracterul folosirii produselor in procesul de
consum, caracteristicile se pot grupa astfel:
1.Caracteristici ale mijloacelor de munca : durabilitate, greutate,
consumuri specifice, temperatura, precizie de lucru, estetica;
2.Caracteristici ale obiectelor muncii : usurinta prelucrarii si
economicitatea acesteia, asigurarea calitatii cerute produsului finit, soliditate,
componenta chimica.
3.Caracteristici pentru obiectele de consum individual : gust, forma,
rezistenta la rupere si la frecare, elasticitate.
D. Dupa modul de compensare a caracteristicilor de calitate distingem:
1.Caracteristici masurabile direct ( greutate, rezistenta, continutul de
substante utile).
2.Caracteristici masurabile indirect ( fiabilitatea unui utilaj determinata pe
baza probelor de rezistenta la uzura ).
3.Caracteristici comparabile obiectiv cu mostra etalon( numarul de defecte
pe cm de tesaturi, tabla ).
4.Caracteristici comparabile subiectiv cu mostra etalon ( grad de vopsire,
finisajul unei mobile, grad de cromare).
E. In functie de modul de exprimare deosebim:
12
1.Caracteristici cuantificabile: cote dimensionale, greutati, rezistenta,
debite.
2.Caracteristici atributive: care definesc calitatea prin calificative
(corespunzator, necorespunzator ).Indiferent de gruparea utilizata, se poate
spune ca aceste caracteristici confera produsului calitatea.
1.3 Factorii care influenteaza calitatea produselor :
Calitatea produselor si servicilor se realizeaza prin participarea unor
factori principali, care actioneaza in procesul de productie ,precun si a factorilor
secundari, care actioneaza in sfera circulatiei marfurilor (producator-comert-
consumator).
Factorii calitatii care:
Determina in productie: -Cercetarea si proectarea
-Materile prime,materialele
-Procesul tehnologic(utilaje , organizare)
-Calitatea profesionala a salariatilor
-Asigurarea si controlul calitatii
-Standardele, nomele
Influenteaza in comert -Ambalarea
-Transportul
-pastrarea
Fig .2 Factorii calitatii
Factorii care influenteaza calitatea produselor:
-Organizarea structurilor de productie in functie de cerinte.
-Pregatirea tehnica a fabricatiei si organizarea fluxurilor de fabricatie.
-Proiecrarea tehnica , tehnologica a produselor in functie de resurse.
-Organizarea controlului calitatii in unitate.
13
-Controlul indeplinirii sarcinilor de serviciu.
-Calitatea deciziilor.
-Organizarea fluxului informational si informatic in unitate.
-Gestionarea materiilor prime, materialelor si pieselor de schimb.
-Aprovizionarea cu materii prime si materiale conform cerintelor.
-Respectarea documentatiei tehnice si tehnologice.
-Planificarea in functie de resurse a productiei si programarea in timp
pentru utilizarea integrala a dotarii.
-Gradul de organizare a productiei in functie de caracteristicile acesteia.
-Nivelul de pregatire a personalului muncitor pentru productie si
intretinerea dotarii.
-Calitatea reparatiilor si a intretinerii fondurilor fixe .
-Starea tehnica a utilajelor si instalatiilor.
- Calitatea resurselor materiale si a materiilor prime.
-Gradul si nivelul de cunostinte al proiectantilor.
-Documentarea in domeniu
1.4Functiile calitatii:
Caracteristicile de calitate ale produselor stau la baza clasificarii functilor
calitatii in:-functia tehnica;
-functia economica;
-functia sociala.
Functia tchnica:
Functia tchnica a calitatii este datorata caracteristicilor tehnice (rezistenta,
durabilitate, proprietati mecanice, electrice, optice, chimice) si caracteristicilor
functionale (fiabilitate, mentenabilitate, servici, mentenanta, piese de schimb)
care exprima gradul de utilitate al produsului, satisfacerea unei nevoi sau a unor
parti din acestea. Caracteristicile tehnice ale produselor finite isi au originea in
calitatea materiilor prime si materialelor; procesului tehnologic; mijjloacelor de
productie; pregatirii profesionale a oamenilor; prin intermediul carora sunt dirijati
parametrii de calitate. Valorile acestor caracteristici sunt prevazute in standarde,
14
pot fi determinate in laboratoare specializate prin masuratori directe sau
indirecte, si stau la baza negocierilor dintre producatori si comercianti , avand un
rol hotarator in succesul multor produse pe piata.
Pentru echipamentele si instalatiile din orice domeniu, de folosinta
indelungata se mai folosete si conceptul de nivel tehnic.Nivelul tehnic al
produselor face parte din conceptul de calitate si exprima marimea
caracteristicilor tehnice. Raportul dintre nivelul tehnic si calitate este un raport ca
de la parte la intreg. Adica nivelul tehnic este numai unul din multitudinea de
parametri care influenteaza calitatea produselor. In conditiile economies de piata,
functia tchnica are doua directii de evolutie:
- extensiva - concretizata prin cresterea in timp a numarului de
caracteristici ale produsului
-intensiva - care se caracterizeaza prin imbunatatirea in continut a fiecarei
caracteristici in parte.
Caracteristicile functionale specifice produselor de folosinta indelungata,
exprima gradul de satisfacere in timp indelungat a unei nevoi, la un anumit nivel
al costurilor pentru mentinerea in functiune normala a produselor (fiabititatea,
mentenabilitatea si mentenanta) de catre utilizator. Datorita acestor implicatii
economice pentru benficiar caracteristicile de fiabilitate si mentenabilitate
reprezinta principalele elemente ale competitivitatii produselor de folosinta
indelungata.
Procesele de imbunatatirea calitatii produselor, duc la cresterea eficientei
acestora. Noile tehnologii au redus ratele de rebut, de materiale si produse, in
timp ce alte forme de automatizare au redus erorile umane de evaluare. Toate
acestea duc la atingerea perfectiunii cu un cost mic.
Functia economica
Functia economica a calitatii este judecata prin prisma eficientei
economice. Obtinerea unei eficiente ridicate presupune ca imbunatatirea calitatii
sa fie insotita de diminuarea costurilor de productie.
O componenta principala a costurilor de productie o reprezinta costul
calitatii care reflecta cheltuielile implicate cu obtinerea certa a calitatii
15
produselor/serviciilor precum si a celor destinate fundamentarii increderii in
calitate pe toata durata viatii active a produselor.
Conform literaturii de specialitate, costurile calitatii se grupeaza in:
•costuri de realizare a calitatii, reprezinta cheltuielile angajate de o
organizatie (firma) in scopul obtinerii si pastrarii nivelului de calitate
dorit.Principalele cheltuieli alocate realizari calitatii ,ceea ce reprezinta costul
calitatii cuprinde:
-costurile de prevenire a efectelor noncalitatii.Acestea sunt necesare
pentru a se realize lucruri de calitate de prima data.Pentru acestea trebuie sa
existe o documentare din standardele SR EN ISO 9000/2001,studii de
marketing ,materii prime de calitate ,utilaje performante,personal bine pregatit si
motivate sa obtina lucruri de calitate.
-costurile de evaluare sunt costurile ce se fac pentru determinarea
valorilor calitative a unui produs/serviciu prin sondaje de opinii ale
clientilor,omolagari ale prototipului,incercari.
-costurile caderilor interne se refera la cheltuielile determinate de
produsele care nu sunt conform standardelelor sau normelor tehnologice si care
provoaca pierderi pe fluxul tehnologic.Remedierile se fac prin cheltuieli de
reparatii,retehnologizare,solutii noi de obtinere a produsului.
-costurile caderilor externe reprezinta cheltuielile determinate de
produsele care nu au calitatea corespunzatoare ,dar care au fost expediate la
clienti.Aici cheltuielile sunt foarte mari care pot consta in:cheltuieli de
reparatii,inlocuirea produsului,pierderi de contracte si poate fi afectata imaginea
de marca a intreprinderi.
•costuri de asigurare externa a calitatii,reprezinta cheltuielile legate de
demonstratii si probe cerute de clienti ca dovezi obiective referitoare la calitatea
declarata de producator. Din aceste influente economice ale calitatii rezulta
principiul de baza al strategiei de realizare a calitatii optime care trebiue definite
din punct de vedere tehnico-economic prin maximul diferentei dintre calitate si
cost(adica calitate mare cost mic).
Functia sociala:
16
Functia sociala a calitatii este determinata de influenta pe care o exercita
calitatea produselor/serviciilor asupra conditiilor de viata, de munca si a mediului
inconjurator. Calitatea are un continut social prin climatul corespunzator sau mai
putin corespunzator asigurat de firma (organizatia) producatoare, de rolul pe
care il joaca caracteristicile produselor/serviciilor asupra calitatii vietii oamenilor
si a mediului inconjurator .
Aceasta functie este foarte importanta pentru ca la realizarea
produselor/serviciilor participa oameni cu calitati si pregatiri profesionale diferite,
mai tineri mai putini tineri, cu nivel de cunostiinte diferite, care isi pun amprenta
asupra calitatii produselor, iar benefciarii sunt consumatori care au preferinte
deosebite, caracteristici ale produselor/serviciilor variate, atat ca structura cat si
calitativ. In cadrul acestei functii un loc important il ocupa caracteristicile
psihosenzoriale, ergonomice, ecologice, etc.
• Caracteristicile psihosenzoriale se refera la aspectele exterioare
determinate de culoare, forma geometrica, mod de prezentare si ambalare, in
general aspecte de ordin emotional ce deriva din preferintele beneficiarilo sunt
din ce in ce mai exigente si mai diversificate.
Ponderea acestor caracteristici a crescut foarte mult in aprecierea caliti
ultimul deceniu in special in domeniile: arhitecturi, mobila, covoare, industria
textila, incaltaminte, autoturisme, decoratiuni interioare, produse alimentare etc.
Pentru asemenea produse caracteristicile psiho-senzoriale sunt
hotaratoare in luarea deciziilor de cumparare, ele pot asigura sau nu succesul
lor pe piata, in lupta cu concurenta.
• Caracteristicile ergonomice se refera la raporturile complexe dintre
mijlocul de munca si mediul de munca. Acestea au caracter interdisciplinar
opereaza cu concepte din tehnica, psihologie, fiziologie, genetica si indeosebi
din economie si sociologie.Cu alte cuvinte, demersurile ergonomiei vizeaza
imbunatalirea rezultatelor muncii in concordanta cu optimizarea relatiilor dintre
om - mijlocul de munca – mediul de munca.
•Caracteristici ecologice se refera in special la poluare.
In conceptia moderna notiunea de poluare are o sfera mult mai
larga ,inseamna inputificarea aerului ,apei,solului astfel incat mediul de viata sa
17
devina nociv atat datorita unor factori naturali cat si datorita rezidurilor ce se obtin
din activitatea oamenilor.
Poluarea aerului reprezinta introducerea in atmosfera direct sau
indirect ,substante sau a unei energii cu actiune nociva (energia
radioactiva,poluarea fonica,efectul de sera) care pun in pericol sanatatea
omului,afecteaza resursele biologice si ecosistemele,deterioreaza bunurile
materiale si alte utilitati ale mediului inconjurator2. Orasele au atmosfera
poluata , in principal,de la arderea incompleta a combustibilitatilor mijloacelor de
transport care elimina in aer oxid de carbon,oxizi de azot etc.
Poluarea apei reprezinta modificarea caracteristicilor fizico-chimice si
biologice pe cale naturala sau artificiala ,in mod direct sau indirect ,devenind
improprie utilizarii. Apa este dupa aer, a doua substanta ca importanta pentru
om,fara apa viata nu este posibila,corpul uman continand aproximativ 70% apa.
In medie ,fiecare locuitor al unui oras modern arunca zilnic cel putin 250 g de
reziduri solide in apele menajere din care aproximativ 120 g sunt substante
solubile.Poluarea solului inseama orice actiune care produce dereglarea
functionarii normale a solului ca suport si mediu de viata in cadrul ecosistemelor
naturale sau create de om.
Procentul mediu al deseurilor din Romania /an este de:hartie
52% ,alimente 16 %,sticla 8%,metal 8%,lemn 5 %,plastic 3% ,diverse 8% .
Capitolul2
Marcarea produselor si ambalajelor
2.1Conceptul de marca
Marcile sunt semne distinctive folosite de intreprinderi pentru a deosebi
produsele sau serviciile lor de cele identice sau similare ale altor intreprinderi,
semnele care pot fi folosite ca marci sunt urmatoarele:cuvinte, litere, cifre,
2 Ionescu , Iosif,-Muscel si colab, V alorificarea materialelor refolosite ,vascoza in impact cu protectia ecosistemelor ,cresterea resurselor de materii prime si energie, cu imbunatatirea calitatii vietii,Ed. Tehnica, Bucuresti, 1982
18
reprezentari grafice, combinatii intre aceste elemente,una sau mai multe culori,
prezentarea sonora sau alte asemenea elemente,forma produsului sau
ambalajului acestuia.
Conceptul de "marcă"- cardinal în publicitate - rezumă destul de bine
posibilităţile unui "limbaj" al consumului. Toate produsele (în afara celor
alimentare, perisabile) se propun atenţiei printr-o siglă impusă: orice produs
"demn de acest nume" are o marcă (care se substituie uneori numelui obiectului:
frigider). Funcţia mărcii e semnalarea produsului, iar funcţia ei secundară e
mobilizarea conotaţiilor afective: „În economia noastră, puternic concurenţială,
puţine produse îşi păstrează superioritatea tehnică”.
Ele trebuie să primească rezonanţe care le individualizează şi să fie
înzestrate cu asocieri şi cu imagini, să aibă semnificaţii la niveluri numeroase,
dacă vrem să se vândă bine şi să trezească un ataşament afectiv ce se exprimă
prin fidelitatea faţă de o marcă.
Aparent, posibilitatea de alegere a marcilor este nelimitata, dar, asa cum
arata inca din 1930 consilierul in brevete V. Evans („How to obtain a patent“),
alegerea marcii nu este o problema usoara, el mentioneaza cateva din conditiile
pe care trebuie sa le indeplineasca o marca de succes:
- sa fie usor de pronuntat;
-sa fie usor de retinut;
- sa fie usor de reprezentat;
-sa fie atractiva in ceea ce priveste aspectul si pronuntia;
-sa sugereze cumparatorului caracteristicile si calitatea bunurilor pe care
urmeaza sa le cumpere (si care au asociata aceasta marca);
- sa difere de marcile produselor similare (pentru a nu crea confuzie in
randul consumatorilor);
-sa poata fi fixata cu usurinta pe produsele pe care urmeaza a se utiliza,
-sa indeplineasca conditiile legale pentru a putea fi inregistrata si
protejata.
Marcarea ecologice este un procedeu relativ nou, specific mai ales tarilor
dezvoltate.Marca atribuita produsului ii confera acestuia o anumita individualitate,
iar in timp ecomarca va indeplini una din functiile clasice ale marcii, si anume
19
aceea de garantie (de garantare a calitatii, a sanatatii si originalitatii produsului
in cauza. Marcarea este factor de calitate cu dublu rol:
-de informare pentru consumator:
- de indentificare a produsului.
Formele de marcare sunt:
- etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia
produsului ambalat;
- banderole litografiate - folosite de regula la produse zaharoase;
- ambalaje de hârtie superioara (cerata, metalizata);
- stantarea - o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin
cuvinte, aplicata pe ambalaje din sticla;
- stampilarea si pirogravarea sunt imprimari în lemn, aplicate ambalajelor
din acest material.
Continutul marcarii consta în urmatoarele:
- elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii
sau emblema acesteia, cantitatea ambalata, pretul;
-elemente de informare privind compozitia produsului ambalat, indicatii de
utilizare sau chiar de pastrare.
Ca factor care influenteaza calitatea, marcarea contribuie la cresterea
valorii produsului, trezind totodata curiozitatea cumparatorului.
2.2Aparitia si dezvoltarea marcii
Originea marcii trebuie cautata in istorie cu mii de ani in urma.In
antichitate erau folosite un numar mare de semne (sigillum) in identificarea
produselor. Aceste informatii le avem de la descoperirile arheologice care ne
semnalizeaza ca la romani erau peste 6000 de semne cu valoare de marca
folosite pentru produsele ceramice. Aceste semne indicau numele producaton
denumirea localitalii de unde provenea produsul.In evul mediu se dezvolta
mestesugurile, in aceste conditii erau doua categorii de marci;
- marca corporatiei- care asigura respectarea regulilor de fabricatie a
produselor;
20
-marca individuala - care asigura individualizarea unui mestesugar in cadrul
corporatiei.
Asa de pilda, in anul 1266, Parlamentul Angliei, a dat o lege prin care o
brutarie sa utilizeze un semn distinctiv pentru marcarea painii.Pe langa
dezvoltarea mestesugurilor se dezvolta si comertul, in special pe mare. Apar pe
langa marcile producatorilor si marci ale comerciantilor, s-au definitivat functiile
marcilor si regimul lor juridic prin care se proteja marca, pentru a nu fie falsificata.
Asa de exemplu dupa Revolutia Franceza in Franta apare o serie de dispozitii
speciale prin care se recunostea dreptul fiecarui producator de a folosi marca
pentru produsele sale si sanctionarea celor ce falsificau marfurile cu aceeasi
pedeapsa ca si pentru fals in acte private.
Orasele care foloseau marcile cu precadere mai mare erau in general
orase porturi,unde comertul era in floare (de exemplu in tari ca Italia, Spania,
Portugalia, Anglia .In Tarile Romansti in anul 1879 se admite o lege care proteja
marcile romanesti inregistrate, marcile straine erau acceptate cu conditia ca si
marcile romanesti sa fie acceptate in tarile respective.
In anul 1883, Conventia de la Paris, a elaborat Conventia pentru protectia
proprietati industriale , care este adoptata si semnata de 11 state in 6 iulie 1884,
in Romania adera in anul 1920. Mai tarziu acestea au format Uniunea pentru
protectia proprietatii industriale.
In anul 1891 se constituie Aranjamentul de la Madrid, prin care se
stabilesc modalitatile de inregistrare internationala a marcilor. Acesta in anul se
transforma in Protocolul de la Madrid. Prin Aranjamentul de la Nisa (15.06.1957)
s-a instituit clasificarea internationala a produselor si servicilor in scopul
inregistrarii marcilor.Prin Aranjamentul de la Viena (12.06.1973) modificat in
10.10.1985 s-a instituit clasificarea internationala a elementelor figurative ale
marcilor.
Prin Conventia de la Stockholm (1979) se constituie Organizatia Mondiala
a Proprietatii Industriale (OMPI) si un birou internafional cu sediul la Geneva.
In tara noastra regimul marcilor a fost legiferat prin Legea nr. 28/1967 care
a fost abrogata si inlocuita cu Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile
geografice, aceasta lege a fost publicate in MO nr. 161/1998.Regulamentul de
21
aplicare al Legii nr. 84/15.04.1998 a fost stabilit prin HG 833/1998, publicatain
MO nr. 161/23.04.1998. Protectia marcilor si a indicatiilor geografice este
asigurata pe teritoriul Romaniei de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.
In evolutia utilizarii marcilor, literatura de specialitate delimiteaza trei
perioade:
- in prima perioada apar marcile patronimice : ce se caracterizeaza prin
atribuirea propriilor nume de catre patron (ex.: marcile Ford, Mercedes pentru
automobile), produse alimentare (ex.:Papadopoulos pentru dulciuri, dr. Oekter
pentru praf de inghetata), pantofi (ex.: Guban), motociclete (ex.: Honda) etc;
- a doua perioada se caracterizeaza prin aparitia marcilor care descriu
produsul (ex.: Izvorul Minunilor - apa minerala, Frutti Fresh - suc de fructe)
-a treia perioada este reprezentata prin existenta marcilor simbolice
capabile sa asigure coincidenta dintre marca utilizata si asteptarile clientului, fata
de produsele respective (ex.: Murfatlar, Pietroasa - marci de vinuri, Dacia –
marca de masina, Canon - marca de imprimanta, Pentium 2, 3, 4, 5 marca de
calculator etc.).
In prezent exista o gama foarte larga de strategii in stabilirea denumirii
marcilor prin combinarea marcii de fabricatie cu cele ale produselor sau prin
stabilirea unor relatii intre marci in cadrul gamei sortimentale pe care o realizeaza
ex.: masini de spalat rufe - Alba Lux, Alba Lux 15, Alba Lux 16 etc.).
2.3Tipuri de marci
Marcile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
Dupa destinatie avem:-marci de fabricatie
-marci de comert
Marca de fabricatie este aplicata de producator pe produsele sale, iar
marca de comert este aplicata de intreprinderea care comercializeaza aceste
produse. Intreprinderea producatoare poate utiliza ,in acelas timp,marca de
fabricatie si de comert, in masura in care comercializeaza ea insasi produsele pe
care le fabrica. Printre cele mai cunoscute marci de fabrica sunt considerate
marcile:Coca-Cola,Sony,Mercedes-Benz, Kodac,Toyota, Pepsi-Cola etc., iar din
22
categoria celor de comert mentionam:Adidas, Quelle, Trident, Dorati,
Aldi,Romarta etc. In prezent ,marcile de fabrica sunt mai raspandite decat cele
de comert,cu toate ca importanta celor din urma a crescut in ultimi ani , datorita
performantelor aduse in sistemul de distributie a produselor.
Potrivit unor opinii, se poate vorbi chiar de o lupta pentru suprematie,
intre marcile comerciale si cele ale producatorilor. In pararel se remarca si o alta
tendinta, aceea a comercializarii unor ’’produse fara nume’’, denumite si”
produse albe”. Supermegezinele Carrefour din Franta au lansat ,in anul 1976,
ieea de a oferi consumatorilor produse fara marca(”Marque libre”), idee preluata
ulterior si de alte mari intreprinderi comerciale.
Dupa obiectul lor avem:-marci de produse
-marci de servicii
In ceea ce priveste relatia dintre produs si marca, pot fi puse in evidenta
urmatoarele variante3:
-marci individuale de produs, firma producatoare inregistrand o marca
pentru fiecare din produsele sale. O asemenea varianta a adoptat ,de exemplu,
firma Procter&Gamble. Dintre marcile de produs ale acesteia putem
mentiona :Ariel, Vizir, Lenor, Meister,Pampers etc.
- o singura marca pentru toate produsele firmei:o asemenea varianta
intalnim, de pilda, in cazul unui producator de automobile(de ex.:BMW, Audi etc);
-marci structurate pe mai multe niveluri, ca de exemplu, prin combinarea
marcii de fabrica cu marcile individuale de produs,cum este cazul automabilelor
realizate de fitma Volkswagen(VW-Golf, VW-Corrado etc),Fiat(Fiat punto ) etc.
Marcile de serviciu sunt de doua categorii:
-marci de servicii care se aplica pe produs, sau sunt atasate produselor,
pentru a indica pe cel care a prestat serviciul in legatura cu aceste produse ( de
ex.: marcile utilizate de spalatorii,vopsitorii etc);
- marci de servicii care indica , in diferite moduri, servicii nelegate de
anumite produse, cum ar fi: servicile bancare(Bancorex),de asigurari (Asirom) ,
de transport (Tarom), servicii de informare(agentiile de presa) etc.
3 Ph. Kotler,F. Bliemel, Marketing- Management. Analyse, Planung, Umsetzungund Steuerung, 8, Auflage, Schaffer Poeschel Verlag, Stuttgart, 1995, pag 692.
23
Legatura dintre marca si servicii poate imbraca formele cele mai diferite, in
functie de natura serviciului. In unele cazuri, marca se aplica pe instrumentele
folosite pentru prestatea serviciuli( de exemplu pe mijloacele de tramsport) , sau
pe un obiect care este rezultatul serviciului prestat( de exemplu: aplicarea marci
pe biletele eliberate de agentiile de voiaj). Exista unele servicii care folosesc
marca indirect( de exemplu: hotelurile,restaurantele, pot aplica marca lor pe
produsele din dotare).
In functie de titularul dreptului de marca distingem:-marci individuale
-marci colective
Marcile individuale apartin unor persoane determinate(fizice sau juridice),
reprezinta categoria obisnuita de marci, care face obiectul principal al
reglementarii in diferite legisletii.
Marcile colective apartin unor asoceatii de producarori,comercianti sau
prestatori de servicii. Ele sunt destinate pentru a deosebi produsele sau serviciile
menbrilor acestor asoceatii de cele apartinamd altor persoane si pentru a
geranta calitatea sau originea produselor sau servicilor respective.
Din punct de vedere al naturii normelot care le reglementeaza marcile
sunt : -marci functionale
-marci obligatorii
In principiu,marcile sunt facultative, dreptul de a decide aplicarea marcii
apartine producatorului , comerciantului sau intreprinderii prestatoare de servicii.
In anumite cazuri , se stabileste, pentru unele produse, de obicei din motive de
interes general , obligatia marcarii lor. De exemplu ,in majoritatea tarilor este
obligatorie marcarea obiectelor executate din metale pretioase.
Dupa compozitia lor , marcile sunt:-marci simple
-marci compuse
Marcile compuse ( din doua sau mai multe elemente verbale sau
figurative) , sunt fregvent folosite , pentru ca asocerea unei pluralitatii de semne
permite sa se asigure mai usor carecterul distinctiv al marcii.
In functie de natura lor , deosebim :-marci verbale
-marci figurative
-marci sonore
24
Mărcile verbale , numite în legislaţia şi doctrina franceză
nominale
(nominaux) , sunt formate din semne scrise şi constituie o mulţime de
cuvinte ce pot fi pronunţate şi scrise.
Mărcile figurative sunt reprezentate sub formă de desene, ornamente,
simboluri, animale, păsări, combinaţii de culori etc.
Legea ţării noastre nu ne indică expres, care sunt elementele figurative .
Astfel, considerăm că pot constitui mărci toate semnele distinctive reprezentate
grafic în plan sau în relief. Mărcile sonore sunt protejate numai de legislaţia unor
ţări. Marca sonoră reprezintă un fragment muzical, o frază muzicală, sunetul
produs de un animal care se asociază cu un anumit produs sau serviciu. Aceste
mărci trebuie să fie clare, expresive şi caracteristice.Majoritatea legislaţiilor, la
care s-a aliniat şi Legea Republicii Moldova, României, Rusiei, nu protejează
mărcile sonore fapt ce se explică prin absenţa unei legături directe cu produsul
şi de imposibilitatea realizării unui depozit material.Reprezentarea mărcilor
sonore poate fi diferită. Un fragment sau o frază muzicală poate avea mai multe
reprezentări distincte, una fiind semnalul perceput de organul auditiv sub forma
unei melodii sau a altor sunete, a doua poate fi o reproducere grafică a acestui
fragment realizat cu ajutorul notelor şi partiturilor muzicale şi nu în ultimul rând
această reproducere poate consta într-o oscilogramă, care nu este altceva decât
transpunerea electronică a sunetelor muzicale.
Mărcile sonore sunt protejate în Franţa, Germania, Danemarca, Finlanda;
la nivel regional: în Spania, pentru marca comunitară şi la Oficiul Benelux.
2.4Functile marcii
Marca este considerata, in prezent,un element fundamental al strategiei
comerciale a inreprinderii, strategie bazata pe diferentierea pe care aceasta o
introduce in oferta de produse si servicii.
Fiind un mijloc de identificare a produselor unei anumite
intreprinderi,marca ofera cumparatorului posibilitatea orientarii sale mai repede
25
spre produsele verificate din punct de vedere al calitatii,apartinand producatorilor
care si-au castigat o buna reputatie alaturi de functile considerate clasice – de
identificare a produselor si servicilor si de garantare a unui nivel calitativ
constant al acestora- in conditiile diferentierii tot mai accentuate a ofertei de
marfuri,s-a afirmat si se accentueaza in continuare functia de concurenta a
marcii.De la diferentierea produselor unei anumite intreprinderi,prin calitatea sau
prezentarea s-a la o diferentiere a marcilor aceleasi intreprinderi , prin
multiplicarea modelelor, tipurilor, culorilor etc. Un exemplu bine bine cunoscut
este cel al marcilor de automobile. Aceeasi marca (Ford,Peugeot, Fiat ,
Volkswagan etc) reprezinta un numar din ce in ce mai mare de modele.
Dinamismul accentuat al marcilor,sprijinit de publicitate, a determinat aparitia
functiei de reclama a marcii. Marca reprezinta o componenta importanta in acea
’’aureola de marketing” care inconjoara produsul si care constituie adesea un
element mai puternic chiar decat caracteristicile intrinseci4
Prin forta pe care o dobandeste, marca devine un element autonom al
succesului comercial,un bun independent,cu o valoare proprie, utilizat de
intreprindere in cadrul strategiilor sale promotionale. In cazul marcilor
notorii,valoarea lor poate fi impresionanta, ca marca Coca-Cola de bauturi
racoritoare este evaluata la 33,4 bilioana dolari SUA , marca de tigati Marlboro la
39 bilioane dolari SUA.
Din avantajele pe care le prezinta marca produselor reiese ca marcile
prezinta mai multe functii:
-functia comerciala organizatia sau prestatorul de servicii va deveni
cunoscut in randul consumatorilor prin marca,care se manifesta ca un simbol
vizual intregii activitati. Fiind un mijloc de individualizare a produselor unui anumit
producător, marca permite consumatorului să-şi orienteze alegerea uşor şi rapid
spre produsele verificate ce aparţin producătorilor care şi-au căpătat o bună
reputaţie. În unele cazuri de produse noi marca ajunge să se identifice cu
produsul în asemenea măsură, încât acesta este determinat prin marcă. Aşa se
întâmplă când cumpărătorul cere într-un magazin de încălţăminte „adidaşi”.
4C. Florescu., Strategii in conducerea activitatii intreprinderii, Editura Stiintifica si Enciclopedica ,Bucuresti, 1987,pag 231
26
-functia de comunicare: marca are un efect publicitar ,utilizand diverse
mijloace publicitare( afise, postere,pliante, reviste, videoclipuri publicitare la redio
si tv) unde se cheltuiesc sume imense pentru produsele oferite spre valorificare.
In acest mod se incearca creerea unui efect psihologic asupra cumparatorului si
un mit in legetura cu o anumita marca . Funcţia de concurenţă şi de organizare a
pieţei se transformă într-o funcţie de monopolizare a pieţei, sprijinită pe funcţia
de reclamă. Multiplicitatea mărcilor aceleiaşi întreprinderi pentru acelaşi tip de
produse („auto-concurenţă”) devine cu timpul o frână a producţiei. Funcţia de
monopol a mărcii îşi exercită influenţa şi pe planul structurii cererii, care deseori
se orientează spre produse inutile, neadoptate nevoilor reale. Astfel, marca
ajunge să falsifice concurenţa. Tendinţele de monopolizare a pieţei e facilitată de
dreptul titularului mărcii de a fixa preţul produsului, de a vinde altora marca
pentru a fi amplasată pe diferite bunuri.
-functia de diferentiere : marca indiferent de categoria careia ii apartine:
de origanizatie,comerciala, de produs sau servicii, simpla sau complexa,
figurativa sau sonora, individuala sau colectiva serveste la deosebirea
produselor(servicilor) , aceasta fiind si funcţia de bază a mărcii . Acest
aspect al funcţiei de diferenţiere transformă marca într-un instrument
de atragere a clientelei. Marca devine un „reper” al produsului original
căutat dobândind rolul de fixare a clientelei; de fidelitate a consumatorului
vis-a-vis de un produs.
În opinia lui Y. Eminescu funcţia de diferenţiere a mărcii are
două aspecte: individualizarea produselor pe piaţă si protejarea
producătorului de posibilitatea utilizării mărcii de concurenţii
săi.Astfel ,marcile de produs contin unele caracteristici de calitate ce fac
diferentierea intre diferite produse ale aceleasi organizatii( de exemplu marcile
de bauturi racoritoare Coca-Cola, Fanta,Sprite ale firmei Coca-Cola sunt diferite
intre ele dar se deosebesc si de alte bauturi racoritoare ca American Cola,Frutti
Fresh produse de firma European Drinks).
- functia de garantare a calitatii marca este in postura de simbol al
garantiei si al calitatii cu atat mai mult cu cat va desemna produse de varf ca
27
realizare tehnologica.Potrivit funcţiei date marca trebuie să se folosească pentru
produsele şi serviciile cu o calitate înaltă care este stabilă. Este important de
menţionat, că funcţia de garantare a calităţii nu presupune că folosirea unei
anumite mărci stă la baza garanţiei celei mai înalte calităţi a produselor/serviciilor
marcate, dar determină faptul, că aceste produse sau servicii trebuie să aibă o
calitate, care iniţial, prin acte precedente de consum, i-a format o reputaţie, la
care producătorul însuşi trebuie să ţină mult.
În anumite domenii, în special la articolele de modă şi parfumerie, unele
mărci devin un simbol de calitate, în aşa măsură, încât îşi extind efectele dincolo
de domeniul de origine, la obiectele cele mai diferite, cărora le imprimă prestigiul
produsului de origine. Exemplul mărcii - Pierre Cardin, Chanel, Paco Rabanne,
Hermes sau Yves Saint Laurent este relevant.
O caracteristică a perioadei actuale este creşterea importanţei funcţiei de
garanţie a calităţii. Important pentru antreprenorii şi comercianţii autohtoni este
de a recunoaşte că marca imprimată pe produs reprezintă o carte de vizită a
întreprinderii demonstrând o calitate deosebită.
- functia de a indica originea sau provenienta produsului aceste marci se
folosesc in special pentru produsele agroalimentare ca:branzeturi, cascavaluri,
bauturi alcoolice, cafea etc.
-functia de reclama ,prin rolul ei de a personaliza un produs sau
serviciu ,prin combinatia de semne si culori, prin eleganta si distinctia pe care o
poate conferi produsului, mai ales daca si-a capatat o anumita notorietate ,marca
indeplineste prin ia insasi functia de reclama. De la mijlocul sec. XX o mare
importanţă a căpătat funcţia de reclamă a mărcii, reclama devenind o ramură
importantă a economiei ce deserveşte comerţul. Această funcţie a apărut prin
detaşarea mărcii de produsul destinat individualizării şi s-a amplificat prin noile
forme de publicitate. Reclama ca funcţie a mărcii este cunoscută din sec. XIX. În
opinia lui P.F. Brock, „marca reprezintă legătura dintre consumator şi comerţ” ,
fapt ce se datorează reclamei.
Iniţial a fost utilizată reclama auditivă, care cerea mult timp pentru a fi
realizată şi nu era binevenită, apoi a fost folosită reclama vizuală. Un rol
important a avut reclama scrisă, care se efectuează în: ziare, reviste, afişe,
28
panouri, pe mijloace de transport. Pentru reclama în ziare este important de a
stabili tipul reclamei sub forma unui text sau reprezentare a produsului. O
importanţădeosebită are alegerea formei, care are menirea de a cuceri
consumatorul, locul amplasării reclamei. Pe motivul insuficienţei de timp reclama
este făcută pe afişe, panouri. În acest caz informaţia trebuie să fie succintă şi de
obicei ea conţine: reprezentarea produsului şi marca. Valoarea acestui tip de
reclamă depinde de măiestria pictorului, deoarece anume aici se acordă o mare
libertate fanteziei persoanei de a scoate în evidenţă marca. La acest tip de
reclamă se atribuie instalaţiile tridimensionale: un fier de călcat rufe, ţigări, un
ceainic electric de dimensiuni mari care produc anumite efecte: sunete, fum,
aburi care atrag atenţia publicului îndemnându-i pe consumatori săprocure
produse ce conţin asemenea mărci.
Odată cu stabilirea activităţii economice furtunoase, apare ideea
amplasării reclamei pe mijloace de transport.Acest tip de reclamă a apărut la
sfârşitul sec. XIX şi constituie o valoare deosebită deoarece atrage atenţia
conductorilor mijloacelor de transport, precum şi a pietonilor. O importanţă
deosebită în ultima perioadă a căpătat reclama efectuată la radio, televiziune în
cadrul emisiunilor solicitate. Prin acest tip de reclamă consumatorii memorează
cel mai bine produsele. În opinia lui Casper J. Werkman cel mai bine se
memorează mărcile care reprezintă cultura naţională şi au un sens cunoscut. Din
această cauză simbolurile culturii din Apus până acum sunt populare, ca
exemplu: soarele, stelele, luna, săgeata .
Prin forţa de atracţie pe care o dobândeşte în acest fel, marca devine un
element autonom al succesului comercial. Astfel, marca, dintr-un accesoriu al
produsului devine un bun independent cu o valoare proprie.
-funcţia de organizare a pieţei, marca realizează o interacţiune între
producţie şi consum, şi atunci ea apare ca un instrument de organizare a pieţei,
fiind un mijloc practic de corelare a cererii cu oferta. Pe piaţă se vor impune şi
vor supravieţui acele mărci, produsele individualizate prin care îndeplinesc
condiţiile de calitate care satisfac consumatorul, iar comercianţii vor pune pe
piaţă acele bunuri pentru care există vânzare. Prin mecanismul economiei de
piaţă (cerere – ofertă) titularii mărcilor dobândesc beneficii considerabile, marca
29
fiind un element de realizare comercială a produselor, de asigurare şi ridicare a
rentabilităţii producţiei, a succesului în lupta de concurenţă pentru acapararea
pieţei şi monopolizarea ei. Atunci când un produs, apoi un grup de produse este
comercializat cu succes vreme îndelungată pe diferite pieţe, marca capătă o
anumită notorietate, iar producătorul va căuta să obţină, cu ajutorul mărcii,
controlul pieţei.
-funcţia de protecţie a consumatorului, această funcţie derivă din dreptul
exclusiv al titularului mărcii. Ea are ca scop protejarea produselor expuse pe
piaţă şi e folosită în lupta împotriva contrafacerilor şi concurenţei neloiale. Pentru
consumator aceiaşi provenienţă implică o calitate constantă a produsului marcat.
Consumatorii sunt deseori înşelaţi prin izvoarele de informare în care rolul
mărcilor este exagerat.
2.5Marcarea ecologica(ecoeticheta)
Ce este ecoeticheta :
Este un simbol grafic si/sau un text descriptive aplicat pe produs ,
ambalaj , intr-document informativ care insoteste produsul si care ofera
informatii despre cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului .
Ecoeticheta reprezinta un sistem voluntar de acordare a etichetei
ecologice care isi propune promovarea produselor cu un impact minim asupra
maediului pe parcursul intregului lor ciclu de viata si care ofera consumatorilor
informati precise ,exacte si stabilite pe baza stintifica cu privire la impactul
produselor lor asupra mediului.
Cum functioneaza schema de ecoetichetare:
Ecoeticheta opereaza pe baza unor criterii, pe grupe de produse. O firma
care doreste sa obtina o eticheta ecologica pentru unul sau mai multe din
produsele sale sa solicite unui organism component, daca produsul indeplineste
cerintele atunci I se acorda eticheta ecologica.
Principalele elemente ale schemei de eco-etichetare:
-are o dimensiune europeana: un producator , comerciant sau furnizor de
servicii care indeplineste criteriile pentru un grup de produse si care aplica pentru
30
obtinerea etichetei ecologice poate vinde pe piata Uniunii Europene. Logo-ul
este de asemenea acceptat si in tari precum Norvegia, Islanda;
-este selectiva: eticheta ecologica este acordata numai acelor produse cu
un impact minim asupra mediului;
-este transparenta: consumatorul final va recunoaste logu-ul floare ca
reprezentand criteriile ce au fost stabilite in concordanta cu ghiduri tehnice si
stiintifice cu participarea larga din partea organismelor independente si neutre;
-functioneaza printr-o abordare multicriteriala: criterile nu se bazeaza pe
un singur parametru ,ci mai degraba se sprijina pe studii care analizeaza
impactul produsului sau serviciului asupra mediului de-a lungul intregului ciclu de
viata , incepand cu extractia materilor prime in perioada de pre-productie, de-a
lungul productiei, distributiei si depozitarea finala;
-este voluntara:schema nu este stabilita pe baza unor standarde ecologice
pe care producatorii trebuie sa le respecte. Exista posibilitatea ca comerciantul,
producatorul de servicii sau produse sa decida daca aplica sau nu eticheta
ecologica produsului sau serviciului prestat sau fabricat de acesta. Natura
voluntara a schemei se traduce prin faptul ca nu creaza bariere comerciale.
Trasaturi comune a schemelor de ecoetichetare
-Determinarea criteriilor ecologice pe baza analizei ciclului de viata a
grupelor de produse ;
- Schemele sunt voluntare, companiilor nu li se cere sa aplice pentru o
anumita eticheta ecologica;
- Sunt protejate legal de un simbol sau logo;
- Sunt dechise accesului la companiile din intreaga lume ;
-Nivelurile criteriilor de acordare sunt astfel stabilite pentru a incuraja
dezvoltarea produselor si serviciilor ce au un impact minim asupra mediului,
revizuirea periodica, daca este necesar adaptarea grupelor de produse si a
criteriilor ecologice tinand cont de dezvoltarea tehnologica si pozitia pe piata.
Eticheta ecologica a UE este o schena unica de certificare pentru a
ajuta consumatorii sa distinga produsele si serviciile verzi,care nu afecteaza
mediul, eticheta nu se acorda produselo alimentare si produselot medicale.
31
Se realizează pe baza unor scheme de etichetare adoptate de organizaţia
de reglementare a statului (pentru România, aceasta este Ministerul Agriculturii,
Pădurilor, Apelor şi Mediului) şi permite o etichetare a produselor care au un
impact redus asupra mediului şi sunt mai puţin dăunătoare mediului faţă de alte
produse asemănătoare care fac parte din acelaşi grup de produse.Schemele de
etichetare au doua scopuri furnizeaza consumatorilor informatii de incredere
referitoare la impactul produselor asupra mediului si promoveaza , producerea si
utilizarea de produse care au un impact asupra mediului redus. Ecoetichetele
pot fi folosite şi ca instrument de marketing, semnificaţia acestora fiind aceea că
produsul respectiv este unul din cele care generează cel mai mic impact negativ
asupra mediului din grupul său de produse.Eticheta ecologica este o marca a
Uniunii Europene de recunoastere a produselor ecologice, iar procedura de
obtinere este destul de complexa. Conditia de baza pentru procesul de acceptare
a marcii este implementarea sistemului de management de mediu, conform
standardului ISO 14.001.Exista un ghid informativ despre ecoetichetare, realizat
cu finantare Phare Fondul Europa 2004. O marca din aceeasi categorie, care
certifica posibilitatea de reciclare usoara, o reprezinta cunoscutul „punct verde“
(prezent pe ambalaje sub sigla Der Grunepunkt).
Principalele modalitati de promovare si mediatizare a etichetei ecologica
in randul agentilor economici sint:
• seminarii de informare – instruire referitoare la aplicarea etichetei
ecologice in România, la sistemul de etichetare ecologica. Pentru realizarea
seminariilor sunt necesare: - manuale, pliante, brosuri
- cursuri
- sedintele de informare
- buletin informativ
- suport electronic de instruire
• publicarea si distribuirea gratuita a unor brosuri cu informatii despre
etichetei ecologica, brosuri care sa contina toate informatiile necesare agentilor
economici.
• crearea de website-uri si promovarea lor in randul agentilor economici.
32
Este recomandata crearea unui website care sa cuprinda informatii
despre etichetei ecologica din Romania, cat si informatii despre etichetei
ecologica comunitara, tinandu-se cont de faptul ca aceasta din urma va fi
preluata de tara noastra dupa intrarea in Uniunea Europeana.
Brosura Eticheta ecologica„– brosura informativa pentru agentii
economici”, s-a realizat in cadrul studiului efectuat de catre ICIM si cuprinde
informatii privind: eticheta ecologica, etapele necesare pentru obtinerea etichetei
ecologice, avantajele etichetei ecologice, costurile solicitarii etichetei ecologice si
posibilitatile de finantare pentru obtinerea etichetei ecologice, cadrul legislativ
existent in Romania in domeniul acordarii etichetei ecologice, instituteleacreditate
recomandate de autoritatea competenta pentru acordarea etichetei ecologice –
Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor – pentru realizarea testelor, incercarilor
produselor in procesul de evaluare a performantelor acestora, prezentarea pe
scurt a etichetei ecologice comunitare, precum si prezentarea celor mai
cunoscute etichete ecologice utilizate in Europa.
Mijloacele de mediatizare a etichetei ecologice identificate la nivelul
consumatorului sunt:
• Prezenta „pe mari suprafete”: promovarea etichetei ecologice in
magazine, supermarket-uri sau alte puncte de vanzare care detin produse
etichetate, prin distribuirea de pliante, brosuri informative, etc. Pliantele,brosurile
informative, etc pot fi oferite la intrarea in magazine, la casele de marcat sau in
cadrul raioanelor.
• Crearea de website-uri este un mijloc de mediatizare care, desi nu este
un mijloc de comunicare la scara larga, ofera rezultate incontestabile.
• Televiziunea este modalitatea cea mai buna pentru a atrage atentia,
aceasta avand avantajul de a obtine, prin audienta, o atentie asemanatoare cu
cea existenta in timpul dialogului intre doua persoane fizice. In plus, are avantajul
sunetului si culorilor, fiind astfel mult mai apta sa „atinga” consumatorii.
• Presa scrisa este o alta modalitate care poate fi utilizata pentru eticheta
ecologica , mai ales ca aceasta se adreseaza marelui public. Informatia poate
aparea in ziare, reviste dar si in presa specializata.
33
• In general, presa scrisa ofera posibilitatea de a furniza mai multa
informatie, iar pentru mediatizarea etichetei ecologice informarea este cel mai
important aspect.
• Afisele insotite si de alte tipuri de comunicare.
• Anunturi publicate in principalele ziare si reviste care apar zilnic;
• Publicitatea la radio, etc
• Participarea ONG-urilor cu activitate in domeniul protectiei mediului la
campania de sensibilizare a populatiei
• Participarea scolilor la mediatizarea etichetei ecologice prin cursuri
informative: concursuri cu premii, jocuri, prezentari video, etc.
Brosura denumita ‘’Eticheta ecologica ‘’- “Ghidul consumatorilor” cuprinde
urmatoarele informatii: generalitati privind eticheta ecologica in Romania :
definitie, simbol, forma etichetei ecologice, grupurile de produse pentru care se
poate acorda eticheta ecologica, motivele alegerii produselor care poarta
eticheta ecologica, prezentarea sistemului de acordare a etichetei ecologice in
Romania, fise de prezentare a criteriilor de acordare a etichetei ecologice si
amotivelor acordarii etichetelor ecologice pentru toate grupurile de produse
vizate, informatii utile: cum se poate recunoaste eticheta ecologica pe un produs,
alteinformatii, persoane de contact, website-uri.
Pentru anul 2005 au fost prevazute numeroase activitati de promovare a
etichetei ecologice comunitare:
• Franta va organiza manifestatii de promovare a etichetei ecologice
pentru detergenti si hartie;
• Cehia va demara o importanta campanie de informare care se va
desfasura pe parcursul a 3 ani;
• In Finlanda campania de promovare a etichetei ecologice se va
desfasura prin intermediul posterelor si afiselor publice
• Malta a organizat o importanta campanie de promovare a etichetei
ecologice comunitare;
• In Portugalia campania de promovare va pune accent pe sectorul turistic,
articole de incaltaminte, produse textile, lacuri si vopsele;
34
• In Italia, campania de promovare se va desfasura prin ctivitati in
magazine cu participarea comerciantilor si activitati de informare a conumatorilor;
• Olanda va organiza, in cadrul campaniei sale de promovare, saloane
comerciale si „ceremonii de incurajare” pentru agentii economicip
recum si o „Saptamana a florii”.
Avantajele ecoetichetarii
Ecoetichetarea aduce o serie de avantaje si pentru producator.
producatorul are posibilitatea de a viza piete care in alte conditii sunt inaccesibile
si isi creeaza si o imagine buna atât in rândul angajatilor, cât si al comunitatii
locale si nationale. In tarile europene, consumatorii vor deveni ce mai constienti
de riscul pe care il reprezinta pentru sanatatea lor utilizarea de substante
periculoase prezente inprodusele de consum curent. Astfel, grupurile de produse
etichetate ecologic si care garanteaza absenta substantelor chimice toxice vor
avea un mare succes. Aceasta tendinta se observa in prezent in Italia le
detergentii cu eticheta ecologica comunitara si in Franta pentru vopselele
etichetate. In plus, cu eticheta ecologica, firmele isi pot spori imaginea de marca,
dar si calitatea produselor.Produsele care poarta eticheta ecologica prezinta,
comparativ cu cele traditionale, o serie de avantaje. Printre acestea se numara
consumul redus de energie, lipsa/reducerea riscului aparitiei unor reactii alergice
la folosirea produsului si folosirea de materiale reciclabile pentru realizarea lui. In
plus, criteriile esentiale de acordare a etichetei ecologice se refera la reducerea
potentialului agentilor de racire si de expandare de distrugere a stratului de ozon.
Produsele care pot primi ecoeticheta
Din grupele de produse pentru care se acorda eticheta ecologica fac parte
masinile de spalat vase si cele de spalat rufe, aparatele frigorifice, computerele,
amelioratorii de sol si substraturi de cultura, detergentii, produsele textile,
incaltamintea, lacurile si vopselele pentru interior, saltelele de pat, lampile
electrice, hârtia copiativa si cea grafica.Pentru a fi acordata eticheta ecologica ,
produsele trebuie sa indeplineasca un numar de cerinte de mediu stricte,
cunoscute ca criterii ecologice. Aceste criterii sunt definite in relatia cu unul sau
mai multe aspecte de mediu ale grupurilor de prosuse in concordanta cu
35
calitatea apei, calitatea aerului, conservarea solului, reducerea deseurilor,
economisirea energiei, managementul resurselor naturale, prevenirea incalzirii
globale, protectia stratului de ozon, nontixicitatea mediului, zgomot,
biodiversitate. Criterile pentru fiecare grup de produse sunt valabile o perioada
de timp, revizuite in general intre 3 - 5 ani. Un nou program care vizeaza
reducerea inpactului asupra mediului este cel al detergentul compactat.
Desi detergentul compactat va polua apa la fel de mult ca si cel din
prezent, acesta va fi totusi o idee mai ecologic fiindca ar putea duce la reducerea
consumului de electricitate, a acidifierii aerului, a distrugerii stratului de ozon si a
toxicitatii umane, cu peste 5%. „Cu toate ca, din punct de vedere al protectiei
mediului, acest nou tip de detergenti este mai bun, poluarea nu va fi oprita. Dupa
aderare insa, ecoetichetele de pe fiecare ambalaj vor diminua si aceasta
problema pentru ca producatorul va fi nevoit sa scrie mai multe explicatii decât
«biodegradabil», inscriptie care se gaseste pe unele ambalaje de detergenti.
In plus, oltenii va trebui sa invete ca gunoiul trebuie dus la groapa
ecologica, nu aruncat pe câmp, iar cei care au poluat mediul va trebui sa
plateasca pentru noxele pe care le emit in aer. Usor sau greu de suportat,
normele UE nu sperie olteanul de rând, care stie ca, atâta timp cât medicul
veterinar nu-l vede, poate sa ii mai dea câte o biciusca animalului neastâmparat,
iar pe Ghita il poate sacrifica si fara sa-l asomeze ca sa auda toti vecinii ca se
taie porcul si nu o sa stea nici „un european“ sa masoare tuica si vinul din butoi
sau câte grame de detergent a pus in masina de spalat.
36
Fig.3 Grupe de produse care pot primi eticheta ecologica.
Un alt exemplu cu privire la acordarea etichetei ecologice este
etichetarea încălţămintei:reglementările din acest domeniu se aplică tuturor
produselor care sunt destinate să protejeze şi să acopere piciorul, excepţie
făcând încălţămintea second-hand (Conform HG 329/2001 sunt interzise
importul, comercializarea, distribuirea gratuită a încălţămintei folosite (abrogată
de HG nr.1.822/2005, ce intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007), încălţămintea de
protecţie, încălţămintea pentru jucării şi încălţămintea la producerea căreia s-au
folosit substanţe şi preparate chimice periculoase, dăunătoare sănătăţii şi
interzise comercializării. Eticheta trebuie să conţină numele şi/sau firma
producătorului, adresa producătorului, ţara de origine, mărimea, instrucţiuni de
folosire şi păstrare. Pe etichetă trebuie, de asemenea, să se indice materialul
principal din care este confecţionată partea de deasupra, căptuşeală şi talpa
încălţămintei. Acest lucru poate fi făcut fie prin folosirea unor pictograme
(simboluri), fie prin exprimare în cuvinte.
Dacă sunt utilizate pictogramele, unul dintre vânzători trebuie să ofere
clientului explicaţii despre aceste simboluri. Pictogramele trebuie să fie suficient
de mari astfel încât să poată fi văzute şi înţelese. Eticheta trebuie să fie ataşată
37
la cel puţin unul din pantofii dintr-o pereche. Poate fi pe ambalaj, dar trebuie să
apară, de asemenea, şi pe pantof.
Pictogramele de mai jos ajută la identificarea feţei, a căptuşelii şi
acoperişului de branţ şi,respectiv, a tălpii exterioare a pantofului, de asemenea
pantoful (ambi sau un singur pantof) trebuie sa aiba atasat simbolul sau o bucata
de material din materialele sau materialul utilizat. Materialele utilizate la
confecţionarea încălţămintei pot fi piei cu faţa naturală, alte materiale, piei cu
faţa corectată, şi, respectiv, textile etc.
Fig.4 Identificarea fetei ,captuseli si a talpi la pantofi
Producătorul sau importatorul este responsabil pentru asigurarea
etichetărea încălţămintei şi pentru corectitudinea marcajelor. Persoana care
vinde cu amănuntul are responsabilitatea de a se asigura că încălţămintea pe
care o comercializează este etichetată corect şi în conformitate cu reglementările
în vigoare şi, acolo unde este cazul, trebuie să furnizeze o notă explicativă
pentru afişarea pictogramelor. Persoana care vinde cu amănuntul poate lua
informaţii despre compoziţia materialului direct de la producător sau importator.
38
Fig.5 Eticheta ecologica europeana pe grupuri de produse
Criteriile generale pentru grupa de produse “produse textile,imbracaminte,
asternuturi de pat, textile de interior”:
-reducerea consumului de apa sau a poluarii aerului in procesul de
productie a fibrelor;
-utilizarea limitata a substantelor daunatoare mediului(in special asupra
mediului acvatic, asupra sanatatii);
-garantarea rezistentei la miscare in timpul spalarii si uscarii;
39
-garantarea rezistentei culorilor la transpiratie, spalare, udare, frecare la
uscare si expunerea la soare.
Criterile de acordare a etichetei ecologice pentru un grup de produse sunt
valabile o perioada de 3-5 ani in conformitate cu Decizia Comisiei pentru un
grup relevant de produse.
Criterile ecologice sunt revazute inainte de expirare si pot fi revizuite, in
situatia in care trebuie reinoite contractele. Daca criterile sunt prelungite ,
automat si contractul este reinoit, atat timp cat criterile raman valide, eicheta
ecologica poate fi utilizata de la data acordarii pana la sfarsitul perioadei de
valabilitate a criteriului.
Producatorii din tarile in curs de dezvoltare critica schemele de
ecoetichetare din UE pe motiv ca pot sa reduca sansele de acces pe piata.
Firmele din afara UE sunt interesate in special de posibile dezvoltari viitoare ,
cum ar fi:
-companiile de marketing sa se bazeze pe utilizarea etichetei ecologice ;
-boicotarea de catre organizatile de protectie a consumatorilor a
produselor care nu au o eticheta ecologica;
-reduceri de TVA pentru produsele ecoetichetate
Produsele care nu pot primi ecoeticheta
Eticheta ecologica nu se acorda produselor alimentare, bauturilor,
medicamentelor si aparaturii medicale. De asemenea, eticheta ecologica nu
poate fi acordata substantelor si preparatelor clasificate ca fiind toxice,
daunatoare mediului, cancerigene si nici bunurilor fabricate prin procedee
daunatoare pentru om sau pentru mediu si/sau care pot dauna consumatorului in
conditii normale de utilizare.
40
Fig.6 Eticheta ecologica comunitara /tara 10 martie 2005
Tara/nr. Etichete ecologice atribiute –total 235
Capitolul 3
41
Cadrul legislativ siinstitutional privind marcarea si
protectia marfurilor in Romania si Uniunea Europeana
Aderarea României la Uniunea Europeana impune o serie de standarde
privind protectia mediului. Astfel, una dintre masurile pe care tara noastra a
trebuit sa le adopte se refera la stabilirea procedurii de acordare a etichetei
ecologice in România exista un cadru legislativ specific privind stabilirea unei
proceduri de acordare a etichetei ecologice si a conditiilor de utilizare a acestora.
Pentru fiecare grup de produse pentru care se acorda eticheta exista o
legislatie specifica, aceasta stabilind criteriile de acordare atfel consumatorii vor fi
siguri ca un produs care are aceasta eticheta raspunde criteriilor ecologice si de
performanta definite conform legislatiei in vigoare si este in permanenta
controlat, nu doar de fabricant, dar si de autoritatea competenta.
Hotarari guvernamentale cu privire la marcarea ecologica :
Acesta hotarare este aplicabila la data aderarii Romaniei la Uniunea
Europeana privind sistenul revizuit de acordare a etichetei ecologice:
Art.1:
Romania va aplica de la data aderarii in Uniunea Europeana
Regulamentul Consiliului nr. 1980/2000/CEE privind sistemul revizuit de
acordare a etichetei ecologice comunitare, publicat in Jurnalul Oficial al
Comunitatilor Europene nr L 237/1 din 21 septembrie 2000, denumit in
continuare Regulament.
Art.2
Prezenta hotarare stabileste procedura pentru acordarea etichetei
ecologice.
Art.3
Scopul introducerii etichetei ecologice a produselor este de a promova
produsele care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul intregului lor
ciclu de viata , in comparatie cu alte produse apartinand aceluias grup de
produse.
Art.4
42
In sensul prezentei hotarari, urmatorii termeni se definesc astfel:
-operator economic: orice persoana fizica sau juridica ce produce,
importa , comercializeaza produse cu impact redus asupra mediului;
-ciclul de viata al unui produs: alegerea materilor prime, fabricarea,
inclusiv conceperea si proectarea, distribuirea, consumul si utilizarea pana la
eliminarea/distrugerea acestuia dupa folosire;
-consumator: persoana fizica sau juridica ce cumpara,dobandeste,
utilizeaza sau consuma produse;
-eticheta ecologica: un simbol grafic si/sau un scurt text descriptiv aplicat
pe produs, ambalaj, intr-o bronsura sau in alt document informativ care insoteste
produsul si care ofera informatii despre reducerea a cel putin unul si cel mult trei
tipuri de impact asupra mediului;
-grup de produse:bunuri si/sau servicile care se folosesc in scopuri
similare si care sunt echivalente in ceea de priveste utilizarea si perceperea lor
de catre consumator.
-produs: bunuri si/sau servicile.
Art.5
Eticheta ecologica se acorda la cerere.
Atr. 6
Procedura de acordare a etichetei ecologice se aplica fara a aduce
atingere cerintelor de protectie a mediului sau a altor cerintelor in conformitate cu
legislatia in viguare aplicabile in diferite faze ale ciclului de viata a produsului ,
dupa caz.
Art. 7
Autoritatea competenta pentru acordarea etichetei ecologice este
Ministrul Mediului Si Gospodaririi Apelor.
Art. 8
- pe langa Ministrul Mediului Si Gospodaririi Apelor s-a infintat Comisia
Nationala pentru Acordarea Etichetei Ecologice , organ consultativ , cu rol in
luarea decizilor privind acordarea etichetelor ecologice.
- Comisia Nationala pentru Acordarea Etichetei Ecologice este formata din
3 reprezentanti ai Ministrul Mediului Si Gospodaririi Apelor , un reprezentatnt al
43
Ministrului Industriei si Comertului, un reprezentat al Autoritatii Nationale pentru
protectia Consumatoriilor, un reprezentant al Garzii Nationale de Mediu, 3
reprezentanti ai instituiilor de cercetare , un reprezentant al cadrelor Universitare,
2 reprezentanti ai patronatelor , 3 reprezentanti ai oraganizatiilor
nonguvernamentale , numiti prin ordin ai Ministrul Mediului Si Gospodaririi Apelor
in termen de 6 luni de la data publicarii prezentei hotarari pe baza nominalizarilor
primite de la ministarele ,institutiile si organizatiile nonguvernamentale implicate.
- Regulamentul de oraganizare si functionare al Comisiei Nationale penrtu
Acordarea Etichetei Ecologice va fi eliberat de catre membri acesteia si va fi
aprobat prin ordin al Ministrul Mediului Si Gospodaririi Apelor in termen de 3 luni
de la data infintarii comisiei.
- participarea in cadrul sedintelor reprezinta sarcina de serviciu si nu este
remunerata.
Art. 9
Solicitarile pentru acordarea etichetei ecologice pentru produsele
introduse pe piata se inainteaza autoritatii competente de catre operatorii
economici – producatori , importatori, prestatori de servicii sau comercianti.
Art. 10
- autoritatea competenta trebuie sa informeze in cazul modificarii
caracteristicilor produsului, chiar daca aceste modificari nu afecteaza
respectarea criteriilor pe baza carora s-a acordat eticheta ecologica.
- in cazul in care aceste modificari afecteaza respectarea criterilor pe baza
carora s-a acordat eticheta ecologica.
Art. 11
- autoritatea competenta primeste solicitarea si decide asupra acordarii
etichetei ecologice pe baza rezultatelor procesului de de evaluare a
performantelor produsului.\
- solicitantul raspunde pentru exactitatea si corectitudinea datelor si
informatiilor furnizate autoritariilor competente.
Art. 12
-Autoritatea competentă consultă Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor pentru a evalua gradul de eficienţă cu care eticheta ecologică,
44
prin datele prevăzute de aceasta, răspunde nevoilor de informare ale
consumatorilor.
-Pe baza acestei evaluări autoritatea competentă propune modificările
corespunzătoare cu privire la informaţiile care urmează să fie incluse în etichet
ecologica.
Art. 13
- După acordarea dreptului de utilizare a etichetei ecologice autoritatea
competentă încheie cu solicitantul un contract privind condiţiile de utilizare a
etichetei ecologice.
-Contractul-cadru privind condiţiile de utilizare a etichetei ecologice este
prevăzut în anexa nr. 2
Art. 14
-Fiecare solicitare pentru acordarea etichetei ecologice unui produs este
supusă plăţii unei sume ce reprezintă taxa pentru procesarea solicitării
respective.
- Regimul taxelor pentru solicitarea acordării etichetei ecologice şi a
taxelor anuale este prevăzut în anexa nr.1.
- Sumele încasate pentru acordarea etichetei ecologice prin aplicarea
taxelor se fac venit la Fondul de Mediu.
Art. 15
- Constituie contravenţii săvârşirea următoarelor fapte5:
a) nerespectarea de către operatorul economic a contractului privind
condiţiile de utilizare a etichetei ecologice, încheiat cu autoritatea competentă;
b) introducerea pe piaţă a produselor care poartă eticheta ecologică fără
să fi fost acordat dreptul de a purta această etichetă;
c) refuzul operatorului economic de a prezenta contractul referitor la
condiţiile de utilizare a etichetei ecologice la cererea organului de control;
5 Contravenţiile prevăzute in cadrul acestui aliniat se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de personalul împuternicit de Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor, pentru prevederile aliniatului lit. b) şi d), sau de Garda Naţională de Mediu, pentru
prevederile aliniatului lit. a), c), e) şi f).
45
d) publicitatea falsă sau înşelătoare ori utilizarea oricărei etichete care
poate fi confundată cu eticheta ecologică; e) prezentarea de către operatorul
economic de date inexacte privind rezultatele procesului de evaluare a
performanţelor produsului;
f) introducerea pe eticheta ecologică a altor menţiuni decât a celor
prevăzute în prezentul Regulament.
Art. 16
Dispoziţiile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 26 se completează
cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 17
La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea
Guvernului nr.189/28 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 166 din 8 martie 2002.
Art. 18
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data aderării României la Uniunea
Europeană. Prezenta hotărâre creează cadrul juridic necesar aplicării directe, de
la data aderării, a Regulamentului Consiliului nr. 1980/2000/CEE privind
sistemul revizuit de acordare a etichetei ecologice comunitare , publicat în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 237/1 din 21 septembrie 2000.
CONTRACT CADRU referitor la condiţiile de utilizare a etichetei
ecologice Prezentul contract se semnează între:
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu sediul în municipiul
Bucureşti, Bd Libertăţii nr. 12, sectorul 5, reprezentat de
către ........................ (numele complet al ministrului mediului şi gospodăririi
apelor), în calitate de Autoritate Competentă, şi .......................... (numele
complet al beneficiarului), având sediul înregistrat în
România .................................. (adresa completă), cod unic de
înregistrare……….. , cont bancar nr……………..deschis la ……………, sediul
social, denumit în continuare beneficiarul, reprezentat de
46
către ............................(numele complet al reprezentantului), în calitate de
(producător/importator, prestator de servicii, comerciant).
Art. 1 Drepturi si obligatii:
1.1. Autoritatea Competentă acordă beneficiarului dreptul de a utiliza
eticheta ecologică pentru produsele care corespund descrierii ce figurează în
specificaţiile produselor, anexate, şi conforme criteriilor privind categoriile de
produse corespunzătoare aplicabile pentru perioada ….., adoptate de către
Comisia Comunităţilor Europene la ….. (data), publicate în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene din ….. (referinţă completă) şi anexate prezentului
contract.
1.2. Eticheta ecologică trebuie să fie utilizată numai sub forma şi în
culoarea prevăzute în specificaţiile privind eticheta ecologică furnizate de către
Autoritatea Competentă şi anexate prezentului contract şi trebuie să fie vizibilă.
Dreptul de utilizare a etichetei ecologice nu se poate extinde şi asupra utilizării
etichetei ecologice în calitate de componentă a denumirii comerciale a
produsului vizat. 1.3. Beneficiarul trebuie să se asigure că produsul căruia
trebuie să i se acorde eticheta rămâne conform, pe durata prezentului contract,
tuturor condiţiilor de utilizare şi dispoziţiilor care figurează în prezentul contract,
precum şi criteriilor aferente categoriei de produse şi specificaţiilor privind
eticheta ecologică, care figurează în anexele prezentului contract şi care sunt în
vigoare pe perioada avută în vedere. Nici o nouă cerere nu trebuie să fie
introdusă pentru modificarea caracteristicilor produselor care nu au influenţă din
punct de vedere al conformităţii cu criteriile. Beneficiarul trebuie, cu toate
acestea, să informeze Autoritatea Competentă asupra acestor modificări printr-o
scrisoare recomandată. Autoritatea Competentă poate efectua verificările
considerate oportune.
1.4. Contractul poate fi extins la o gamă de produse mai vastă decât cea
prevăzută iniţial pe baza acordului Autorităţii Competente, cu condiţia ca
produsele adăugate gamei să aparţină aceleiaşi categorii de produse şi ca
acestea să corespundă criteriilor aplicabile acestei categorii. Autoritatea
Competentă poate verifica dacă aceste condiţii sunt îndeplinite. Anexa care
conţine specificaţiile trebuie modificată în consecinţă.
47
1.5. Participarea la sistemul etichetării ecologice se face fără a se aduce
atingere cerinţelor de mediu sau reglementărilor impuse de dreptul comunitar
sau intern care se aplică diferitelor stadii ale duratei de utilizare a unui bun şi,
după caz, a unui serviciu.
Art. 2 Publicitatea:
2.1. Beneficiarul se angajază să folosească eticheta ecologică numai în
ceea ce
priveşte produsul menţionat la art. 1 şi în anexa prezentului contract.
2.2. Beneficiarul trebuie să evite orice publicitate eronată sau înşelătoare,
orice invocare sau utilizare a oricărei etichete sau mărci aplicate, care poate crea
confuzii cu eticheta ecologică sau poate dăuna integrităţii sale.
2.3. În temeiul prezentului contract, beneficiarul este răspunzător de
utilizarea etichetei ecologice în ceea ce priveşte produsul, în special în domeniul
publicităţii.
Art. 3 Controlul calitatii:
3.1. Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitate în acest
scop, pot proceda la orice verificări necesare pentru a controla dacă beneficiarul
continuă să respecte criteriile aferente categoriei de produse şi condiţiile de
utilizare, precum şi dispoziţiile prezentului contract. În acest scop, Autoritatea
Competentă poate solicita toate documentele relevante pentru a dovedi că
aceste condiţii sunt respectate, iar beneficiarul este obligat să i le furnizeze.
3.2. În plus, Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitate
în acest scop, pot, în orice moment rezonabil şi fără preaviz, să solicite accesul
în sediile beneficiarilor sau în orice parte a acestora din urmă, în sensul alin. (1)
din prezentul articol, iar beneficiarul este obligat să îi asigure acest acces.
3.3. Beneficarul suportă cheltuielile pentru controlul conformităţii până la o
sumă rezonabilă, efectuate de către Autoritatea Competentă conform dispoziţiilor
prezentului articol.
Art. 4 Confidentialitatea:
4.1. Cu excepţia cazurilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,
în special art. 7, Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitatenu
pot divulga şi nici utiliza în alte scopuri decât în cele referitoare la prezentul
48
contract informaţiile de care ei au avut cunoştinţă în cursul evaluării unui produs
în vederea acordării etichetei ecologice sau în cursul controlului de conformitate
efectuat conform dispoziţiilor art. 3 din prezentul contract
4.2. Autoritatea Competentă ia toate măsurile rezonabile pentru a proteja
documentele care îi sunt încredinţate împotriva falsificării şi deturnărilor.
4.3. În plus, Autoritatea Competentă ia toate măsurile raţionale pentru a
proteja documentele care îi sunt încredinţate împotriva distrugerii materiale pe
durata unei perioade de cel puţin trei ani socotiţi de la data expirării prezentului
contract. La sfârşitul acestei perioade, Autoritatea Competentă poate distruge
documentele.
Art. 5 Suspendarea si retragerea:
5.1. Dacă beneficiarul îşi dă seama că nu îndeplineşte condiţiile de
utilizare sau că nu respectă dispoziţiile art.1 – 3, acesta trebuie să informeze
Autoritatea Competentă în această privinţă şi să se abţină de la utilizarea
etichetei ecologice până când aceste condiţii de utilizare sau dispoziţii nu sunt
respectate, iar Autoritatea Competentă nu este informată despre aceasta.
5.2. Dacă Autoritatea Competentă consideră că beneficiarul a încălcat una
dintre condiţiile de utilizare sau dintre dispoziţiile prezentului contract, Autoritatea
Competentă are dreptul să suspende sau să retragă autorizaţia de utilizare a
etichetei ecologice eliberată beneficiarului şi să ia măsurile necesare,inclusiv
măsurile prevăzute la art. 9, pentru a-lîmpiedica să continue să utilizeze această
etichetă.
Art. 6 Limitele responsabilitatii si despagubirea:
6.1. Beneficiarul nu poate include eticheta ecologică în nici o garanţie de
calitate sau conformitate a produsului menţionat la art. 1.1.
6.2. Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitate, nu pot fi
făcute responsabile de pierderile sau daunele eventuale suferite de către
beneficiar din cauza acordării sau utilizării etichetei ecologice.
6.3. Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitate, nu pot fi
făcute responsabile de pierderile sau daunele eventuale suferite de către un terţ
din cauza acordării sau utilizării etichetei ecologice, de exemplu în ceea ce
priveşte publicitatea.
49
6.4. Beneficiarul despăgubeşte Autoritatea Competentă, în caz de
pierderi, daune sau răspunderi pe care Autoritatea Competentă, inclusiv
autorităţile publice abilitate trebuie să le sufere din cauza utilizării cu bună
credinţă de către Autoritatea Competentă a informaţiilor sau documentaţiei
furnizate de către titular, inclusiv în caz de reclamaţie prezentată de către un terţ.
Art. 7 Redeventile:
7.1. Beneficiarul se angajează să plătească Autorităţii Competente una
sau mai multe redevenţe pentru utilizarea etichetei ecologice pe produsul vizat la
punctul 1.1 pentru perioada de utilizare fixată în prezentul contract, conform
regulilor referitoare la redevenţe în vigoare la semnarea contractului, furnizate de
către Autoritatea Competentă la ….. (data şi referinţele complete) şi anexate
prezentului contract. Dacă contractul este suspendat sau reziliat înainte de
expirarea sa, fie de către Autoritatea Competentă, fie de către beneficiar, nici o
restituire, totală sau parţială, a redevenţelor nu va fi acordată beneficiarului.
7.2. Utilizarea etichetei ecologice este condiţionată de plata tuturor
redevenţelor corespunzătoare în timp util.
Art. 8 Reclamatiie
8.1. Autoritatea Competentă poate informa beneficiarul despre toate
reclamaţiile formulate împotriva produsului căruia îi este acordată eticheta
ecologică şi poate cere beneficiarul să le răspundă. Autoritatea Competentă
poate să nu dezvăluie beneficiarului identitatea reclamantului.
8.2. Orice răspuns oferit de către beneficiar în temeiul unei cereri
redactate în conformitate cu pct. 8.1 nu trebuie să aducă atingere drepturilor sau
obligaţiilor Autorităţii Competente incluse la art. 3 şi 5.
Art. 9 Durata contractului si legile aplicabile:
9.1. Cu excepţia cazurilor prevăzute la punctele 9.2, 9.3 şi 9.4, prezentul
contract se aplică începând cu data semnării sale până la (…) sau până la data
expirării criteriilor pentru categoria de produse, la prima dintre cele două
scadenţe.
9.2. În cazul nerespectării de către beneficiar a uneia dintre condiţiile de
utilizare sau dispoziţiile prezentului contract în sensul pct. 5.2, Autoritatea
Competentă poate considera această infracţiune ca dându-i dreptul, fără a aduce
50
atingere dispoziţiilor pct. 5.2, de a înceta contractul, prin scrisoare recomandată
adresată beneficiarului, având data care figurează la pct. 9.1, perioadă care va fi
hotărâtă de către Autoritatea Competentă.
9.3. Beneficiarul poate pune capăt contractului, respectând un preaviz de
trei luni, prin scrisoare recomandată adresată Autorităţii Competente.
9.4. Dacă validitatea criteriilor privind categoria de produse menţionate la
pct. 1.1 este prelungită fără modificări pentru o perioadă dată şi dacă Autoritatea
Competentă nu a dat niciun aviz scris de reziliere cu cel puţin trei luni înainte de
expirarea validităţii criteriilor referitoare la categoria de produse şi a prezentului
contract, Autoritatea Competentă informează beneficiarul, cu cel puţin trei luni
înainte, că contractul este în mod automat reînnoit pentru durata de validitate a
criteriilor referitoare la categoria de produse.
9.5. La expirarea prezentului contract, beneficiarul nu mai poate utiliza
eticheta ecologică pentru produsul indicat la pct. 1.1 şi în anexa prezentului
contract pentru etichetare şi nici în scopuri publicitare. Eticheta ecologică poate fi
afişată, cu toate acestea, până la şase luni după expirarea contractului pe
stocurile fabricate înainte de data expirării, care sunt deţinute de către beneficiar
sau de către alţi agenţi. Această ultimă dispoziţie nu se aplică în cazul în care
contractul a fost reziliat din motivele prevăzute la pct. 9.2.
9.6. În lipsa unei reglementări prin bună înţelegere, litigiile dintre
Autoritatea Competentă şi beneficiar sau reclamaţiile formulate de către una
dintre părţi împotriva alteia în cadrul prezentului contract sunt supuse legislaţiei
în vigoare în statul membru sau în regiunea unde îşi are sediul Autoritatea
Competentă şi jurisdicţiei tribunalelor statului membru sau regiunii în care se
găseşte Autoritatea Competentă. Următoarele anexe fac parte integrantă din
prezentul contract:
- un exemplar al Regulamentului (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 privind elaborarea unui sistem
comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice
- specificaţiile produsului, cuprinzând cel puţin menţiunea detaliată a
numelor şi/sau a numerelor de referinţă interne ale fabricantului, locurile de
fabricare şi/sau numerele de înregistrare ale licenţei etichetei ecologice,
51
- un exemplar al Hotărârii Guvernului nr….. (privind criteriile referitoare la
categoria de produse),
- specificaţiile etichetei ecologice, indicând în mod expres că eticheta
trebuie să fie imprimată în două culori (verde pantone 347 şi albastru pantone
279), cu negru pe fond alb, sau cu alb pe fond negru:
Redactat în ............ la data de ................. Autoritatea competentă,
Reprezentant ..................... Semnătura legalizată, Ştampila autorităţii
competente ,Redactat în .................. la data de ................... Beneficiar
Reprezentant ......................................Semnătura legalizată, stampila
beneficiarului.
3.1 Sistemul national de marcare ecologica produselor
Primul sistem de marcare ecologica a produselor ,denumit ’’Blue Angel’’, a
fost introdus in Germania ,inca din anul 1978,ca raspuns la intensificarea
preocuparilor ecologice ale consumatorilor . Acest sistem este patronat de
Agentia Federala a Mediului(German Federal Environment Agency -FEA), care
decide daca un produs indeplineste conditiile de performanta ecologica stabilite ,
astfel incat sa poata fi inscris in catalogul ’’Blue Angel’’ si sa poata obtine marca
de produs ecologic. Produsul respectiv este in prealabil examinat si evaluat de
catre Institutul pentru securitatea produsului si marcarea (Institute for Product
Safety and Labelling-RAL) ,in colaborare cu FEA, fiind supus si unei testari
independente , realizate de Organizatia consumatorilor pentru testarea
calitatii(Consumer Quality Test Organization).
Cu prilejul acestei analize sa iau in considerare implicatiile posibile ale
produsului asupra mediului, pe intregul sau ciclu de viata, inclusiv ale procesului
de fabricatie. Produsul trebuie , in acelas timp, sa corespunda cerintelor privind
indeplinirea functilor sale de baza in utilizarea si cerintelor de securitate.
52
Fig.7 Marca ecologica “Blue Angal” Germania
Decizia finala este luata de juriul pentru marcare ecologica (Environmental
Label Jury) din cadrul FEA, impreuna cu RAL, decide care este ,apoi, data
publicitatii. Intreprinderile solicitante obtin dreptul de aplicare a marcii de produs
ecologic, pe baza unui contract de trei ani, incheiat cu RAL, in conditiile achitarii
unor taxe anuale relativ scazute. Marcarea respectiva este reprezentata pe
eticheta produsului , fiind insotita de prezentarea motivelor pentru care produsul
este considerat compatibil cu mediul inconjurator.
Pana in prezent ,au fost stabilite criterii de performanta ecologica pentru
circa 3600 de produse ,grupate in 64 de categorii, printre care : produse realizate
din materiale reciclate, produse care nu contin clorofluocarboni , produse chimice
de uz casnic, acumulatori auto, produse peliculogene cu efect poluant scazut etc.
Sistemul german de marcare ecologica a produselor a fost preluat ,
ulterior, de o serie de tari printre care Danemarca,Olanda,Franta si Marea
Britanie, in Germania a fost introdusa si o marca ecologica pentru ambalaje “Der
Grune Punkt” ,in cadrul asa numitului “Duales System”, infintat in anul 1990.
sistemul are ca scop finantarea si gestionarea colectarii si reciclarii ambalajelor,
cu integrarea consumatorului in procedura de colectare stabilita de industrie.
Toate ambalajele destinate colectarii prin acest sistem sunt prevazute cu marca
“Der Grune Punkt”.
53
Fig.8 Marca ecologica”Der Grune Punkt”
Se prevede ca ,pentru a fi acceptate in cadrul sistemului de colectare
“Duales System”,ambalajele din impact sa fie prevazute obligatoriu cu marca
“Der GrtinePunkt”,ceea ce inseamna ca ambalajele respective trebuie sa fie
reciclabile sau corespunzatoare pentru incinerare. In anul 1988 a fost introdus un
sistem de marcare ecologica a produselor in Canada ,denumit “Environmental
Choise”. Intr-o prima etapa, au fost luate in considerare trei catrgorii de produse
si anume produse obtinute din materiale plastice reciclate, materiale de
constructii din celuloza reciclata si ulei lubrifiant reciclat. In prezent ,exista
stabilite criterii de performanta ecologica pentru 18 caregorii de produse.
Fig.9 Marca ecologica”Environmental Choice Canada”
Prin acest sisten, dreptul de aplicare a marcii ecologice se acorda pe baza
unor criterii foarte strictre ,luand in considerare intregul ciclu de viata al
produsullui ,precum si opiniile consumatorilor referitoare la produsul respectiv.
Intreprinderile solicitante suporta cheltuielile pentru testarea produselor in cauza
54
si o taxa pentru dreptul de aplicare a marcii de produs ecologic. Coordonarea
acestui sistem de marcare ecologica este asigurata de Consiliul pentru
problemele mediului inonjurator (Environmental Choise Board), un organism
independent, constituit de Ministrul Federal al Mediului (Federal Minister of the
Environment). Acest Consiliu a mandatat Asoceatia Canadiana de Standardizare
(CSA) sa se ocupe ,in domenii specifice, de testarea acceptabilitatii ecologice a
produselor. In Japonia a fost introdus un sistem de marcare ecologica a
produselor ,in anul 1989, coordonat de Oficiul Eco-Mark, din cadrul Agentiei
Mediului(Environment Agency of Japon)
Fig.10 Marcarea ecologica “Eco-Mark Japonia”
Dreptul de aplicare a marcii ecologice “Eco-Mark” se acorda
intreprinderilor ,pe baza unui contract pe doi ani, in conditiile achitarii taxelor
corespunzatoare.
In prima etapa ,au fost luate in considerare unele produse de uz casnic,
printre care cele obtinute din materiale plastice reciclabile ,ambalajele tip aerosol
etc. pana in prezent au fost stabilite criterii de performanta ecologica pentru 22
de categorii de produse (circa 400 de produse). Tot in anul 1989 a fost stabilit un
sistem de marcare ecologica a produselor ,comun pentru toate tarile europene
nordice (Norvegia,Suedia,Finlanda si Islanda) sistem coordonat de un
Consiliu(Nordic Council).
55
Fig.11 Marcarea ecologica in Tarile Nordice
Decizia privind acordarea dreptului de aplicare a marcii ecologice se ia la
nivel national, autorizatia obtinuta fiind recunoscuta si in celelalte tari. In Marea
Britanie, guvernul a hotarat, de asemenea, introducerea unui sistem de marcare
ecologica ,pentru bunurile de consum. In acest scop a fost infiintat Grupul
National Consultativ pentru marcarea ecologica (National Advisory Group on
Environmental Labelling-NAGEL) .Pentru operationalizarea sistemului s-a hotarat
constituirea unui consiliu al expertilor, denumit Consiliul Marii Britanii pentru
ecomarcarea (UK Eco-labelling Board).Intr-un recent raport al “Enveronmentul
Data Service ” din Marea Britanie ,se apreciaza ca marca de produs ecologic
stimuleaza constiinta ecologica a consumatorului si exercita asupra industriei o
presiune considerabila, de natura s-o determine sa realizeze cat mai multe
produse “curate ”, nepoluate.
In Franta ,a fost introdus, in anul 1991, un sistem de marcare ecologica a
produselor, asemanator sistemului german “Blue Angel”. Se considera ca acest
sistem se bazeaza pe cele mai avansate tehnice de analiza a ciclului de viata a
produselor. Dreptul de aplicare a marcii de produs ecologic se acorda
intreprinderilor solicitante ,pe baza unui contract incheiat pe trei ani,asiguransu-
se o supraveghere foarte stricta a respectarii conditiilor, prin echipa de experti
constituite in acest scop.
3.2Preocupari in Uniunea Europeana privind introducerea
unui sistem unitar de marcare ecologica a produselor
56
In conditiile proliferarii unor sisteme nationale de marca
ecologica a produselor, mai mult sau mai putin compatibile din punct
de vedere al criteriilor care au stat la baza lor , a devenit necesara
elaborarea unui cadru legislative armonizat si in acest domeniu.Un
prim pas s-a facut prin Reglementarea ( CEE) nr. 880 a Consiliului UE
din 23 martie 1992 , care introduce un sistem comunitar de marca
ecologica. Prin acest sistem se urmareste promovarea produselor care
au un impact ambiental mai redus , pe intregul lor ciclu de viata.
De asemenea , se are in vedere asigurarea unei informari
corecte a consumatorului din tarile member ale UE , privind
caracteristicile ecologice ale produselor care se comercializeaza pe
piata comunitara.Sistemul este aplicabil tuturor produselor , inclusiv
celor importate in UE din tarile terte. Produsele in cauza trebuie sa fie
conforme reglementarilor din UE referitoare la productia vietii,
sanatatii si la protectia mediului inconjurator.Sistemul comunitar de
marca ecologica este conceput ca un sistem voluntar , dreptul de
aplicare a marcii fiind acordat de un comitet national , desemnt in
acest scop , in fiecare din tarile UE.
Criteriile de performanta ecologica , aplicabile sunt specifice fiecarei
categorii de produse, fiind stabilite pe baza analizei intregului ciclu de viata, din
etapa conceptiei-proiectarii , pana la reintegrarea in natura sau valorificarea lor ,
in etapa post–utilizarii. In fiecare din aceste etape se recomanda sa fie luate in
considerare urmatoarele aspecte ecologice : impactul ambiental al deseurilor
rezultate , poluarea si degradarea solului, contaminarea apei si a aerului ,nivelul
zgomotelor , consumul de energie si de resurse naturale ,efectul asupra
ecosistemelor. Analiza include si impactul ambalajului asupra mediului, in
etapele mentionate.In procesul stabilirii criteriilor ecologice, specifice diferitelor
categorii de prdsuse, sunt implicate comitetele nationale de atribuire a marcii de
produs ecologic , forumul consultiv de la Bruxelles, care regrupeaza
reprezentanti ai industriei, comertului, organizatiilor ecologice un comitet de
reglementare, alcatuit din reprezentanti ai tarilor UE.In cadrul acestui proces,
57
produsele prezentate de organismele nationale competente, sunt examinate si
se decide care criterii ecologice trebuie definite si aplicate. Criteriile sunt traduse
in termini tehnici de organismul national competent si sunt adoptate de Comitetul
de reglementare.
Fig.12 Marci care indica absenta freonului
Stabilirea criteriilor ecologice, specifice fiecarei grupe de produse, se face
de catre conitetele nationale de atribuire a marcii, forumul consultativ de la
Bruxelles care cuprinde reprezentanti ai industriei, comertului, organizatiile
consumatorilor, organizatiilor ecologice si de un comitet de reglementare, format
din specialisti din fiecare tara membra in UE. In UE s-au adoptat marci ecologice
si pentru produse si ambalaje reciclabile.astfel, pentru cele reciclabile se pun
marcile din figura nr. 13 in cazul ca produsul sau ambalajul contine hartie sau
carton reciclat utilizat.
58
Fig.13 Marcarea produselor sau ambalajelor reciclabile
Marcarea ecologica a aerosolilor ,a caror ambalaje prezinta exploziile ,se
face cu marci prin care se atrage atentia consumatorilor ca produsul respective
nu contine freoni(CFC). Din 1995 s-a interzis folosirea freonilor in aerosoli, cu
exceptia unor aerosoli medicali.In unele state s-au introdus marcaje ce prezinta
consumatorului unele caracteristici de mediu ala produsului ambalat . Acest tip
de eco-eticheta este present pe un numar din ce in ce mai mare de produse,
putand fi aplicat atat de producator ,dar si de distribuitor.
Fig.14 Marci de tip info-media
Marca ecologica europeana este cea mai importanat si se aplica pe
produse textile, hartie, detergenti, vopsele, produse electrocasnice si electrice
etc. Semnificatia marcii este impactul redus al produsului sau ambalajului
acestuia asupra mediului, incepand cu faza de proectare si pana la faza post-
consum.
59
Fig.15 Marca ecologica europeana
Dreptul de aplicare a acestei marci se obtine greu, datorita exigentelor
ecologice stabilite de organismele comunitare, a testelor la care sunt supuse
produselor respective.
Perioada pentru care este atribuita este de trei ani, dupa care
producatorul trebuie sa-si reinoiasca cererea. Marcarea ecologica face obiectul
standardelor Standardul ISO 14021”Declaratii si etichetare de mediu”,aparut la
sfarsitul anului 1999, este primul accord international in probleme care trateaza
etichetarea la scara globala.El nu se refera doar la ambalaje ,ci la toate
declaratile de mediu, aplicate voluntar pe produse sau facute publice prin
reclama, pe internet etc.
Aceste declarati de mediu, in viziunea ISO 14021 ,trebuie sa conduca la
urmatoarele beneficii:
-cresterea puterii consumatorilor,care sa stimuleze imbunatatirile de
mediu;
-declaratile sa nu induca in eroare ,deci sa fie clare si verificate;
-cresterea posibilitatii consumatorilor de a face alegeri pe baza unor
infirmatii precise.
Standardele ISO 14021 cuprind patru elemente”cheie””
-cerinte de baza, care se aplica tuturor declaratilor de mediu. Ele trebuie
sa fie clare, sa nu induca in eroare sau sa conduca la greseli de interpretare sa
sa fie verificate;
-utilizarea simbolurilor, deoarece multe declaratii de mediu pentru produse
nu se fac folosind cuvinte si simboluri;
-cerinte pentru evaluarea si verificarea declaratilor de mediu, pentru ca
declaratile trebuie verificate inainte de a fi publicate;
-cerinte specifice pentru anumite declaratii, intrucat se stie ca unele
declaratii de mediu sunt mai fregvent folosite decat altele.
In Romania prin transpunerea Regulamentului nr.1980/2000/EEC privind
stabilirea unei proceduri de acordare a etichetei ecologice , a Deciziei nr.
729/2000/EEC privind contractul cadru referitor la conditile de utilizare a etchetei
ecologice si a Deciziei nr.728/2000/EEC referitoare la stabilirea tarifelor pentru
60
solicitarea taxelor anuale pentru etichetare ecologica a fost elaborata Hotararea
Guvernamentala nr. 189 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei
ecologice din 28 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial nr.166/08/03/2002.
Fig.16 Sistemul unitar de acordare a etichetei ecologice in Romania
Pentru obtinerea etichetei ecologice agentii economici(fabricanti,
importatori, prestatori de servicii comercianti) trebuie sa parcurga urmatoarele
etape: -solicitarea etichetei ecologice la Ministrul Mediului siGospodaririi Apelor
care reprezinta autoritatea competenta;
61
-realizarea incercarilor pe produse de catre industrile specializate
recomandate de Ministrul Mediului siGospodaririi Apelor si/sau de catre alte
institute care detin laboratoare acreditate;
-evaluarea performantelor produsului de catre autoritatea
competenta(Ministrul Mediului siGospodaririi Apelor) care colaboreaza cu
Comisia Nationala pentru Acordarea Etichetei Ecologice in luarea decizilor
privind acordarea etichetei ecologice si cu Autoritatea Nationala pentru Protectia
Consumatorului in vederea evaluarii gradului de eficenta cu care eticheta
ecologica raspunde nevoilor de informare a consumatorului;
-acordarea etichetei ecologice . Dupa acordarea dreptului de utilizare a
etichetei ecologice ,autoritatea competenta incheie cu solicitantul un contract prin
care se stabilesc conditiile de utilizare a acesteia.Acest contract este prevazut in
Hotrarea Guvernamentala 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a
etichetei ecologice.
3.3ISO 14000
Standardele ISO 14000 sunt standarde generale referitoare la sistemele
de management de mediu destinate pentru tinerea sub control a impactului
proceselor organizatiei in ansamblu, asupra mediului. Aceste standarde definesc
modele de sisteme de management de mediu, care pot fi implementate de o
organizatie in scopuri interne sau externe, ofera instrumente necesare pentru
evaluarea conformitatii sistemului de management de mediu cu referentialul ales,
evaluarea performantei de mediu, analiza preliminara si evaluarea de mediu a
amplasamentelor organizatiei.
Standardele Internaţionale referitoare la marcarea ecologica a produselor
si ambalajelor in Uniunea Europeana:
ISO 14020:1998 Principii de bază pentru marcarea ecologică
Acest regulament conţine principii de bază referitoare la precizia proclamaţiei,
la controlabilitatea ei, la obiectivitate şi conţinutul clar (limpede).
ISO 14021:1999 Marcarea ecologică – Declaraţia pe propria răspundere
şi solicitarea marcării ecologice. Acest regulament se ocupă de proclamaţii
62
naturale cu text,proclamaţii ecologice utilizând simboluri şi figuri, precum şi cu
metodele de analiză şi verificare şi apariţii noi de regulamente. Scopul
regulamentului este ca problamaţile ecologice să nu ducă în eroare. Eticheta de
tipul II este acea proclamaţie care organizează şi asumă fără a consula o a treia
parte.
ISO 14022 - Simboluri pentru marcarea ecologică
ISO 14023 - Marcarea ecologică - Metodologii de testare şi
verificare
ISO 14024:1999 Marcarea ecologică – Principii directoare,
practici şi criterii pentru programele de certificare – ghid pentru
procedurile de certificare
Fig.17 Directii de actiune acoperite de ISO14000
63
Acest regulament se referă la sisteme de certificare voluntară, în care o
Organizaţie independentă validează produsul şi aprobă acordarea de potrivire
ecologică conform regulamentului sistemului.
Nr. crt. Standardul ISO
Denumirea Standardului
1 ISO 14001Sisteme de management de mediu. Specificatie si ghid de utilizare
2 ISO 14002Sisteme de management de mediu. Ghid pentru intreprinderi mici si mijlocii
3 ISO 14004Sisteme de management de mediu. Ghid general privind principiile, sistemele si tehnicile de aplicare
4 ISO 14010 Ghidul pentru auditul de mediu. Principii generale
5 ISO 14011Ghidul pentru auditul de mediu. Proceduri de audit. Auditarea sistemelor de management de mediu.
6 ISO 14011.2 Ghidul pentru auditul de mediu. Auditul de conformitate
7 ISO 14011.3Ghidul pentru auditul de mediu. Audit pentru declaratia de mediu
8 ISO 14012Ghidul pentru auditul de mediu. Criterii de calificare pentru auditori interni
9 ISO 14013Ghidul pentru auditul de mediu. Managementul programelor de audit
10 ISO 14014 Ghid pentru analiza preliminara de mediu
11 ISO 14015 Ghid pentru evaluarea de mediu a amplasamentului
12 ISO 14020 Principii de baza pentru marcarea ecologica
13 ISO 14021Marcarea ecologoca. Declaratia pe propria raspundere si solicitarea marcarii ecologice. Termeni si definitii
64
14 ISO 14022 Simboluri pentru marcarea ecologica
15 ISO 14023Marcarea ecologica - Metodologii de testare si verificare
16 ISO 14024Marcarea ecologica. Principii directoare, practici si criterii pentru programele de certificare. ghid pentru procedurile de certificare
17 ISO 14031 Evaluarea performantelor de mediu. Ghid
18 ISO 14032Indicatori ai performantei de mediu, specifici pentru industrie
19 ISO 14040 Analiza ciclului de viata. Principii si practici generale
20 ISO 14041 Analiza ciclului de viata. Metodologia analizei
21 ISO 14042Analiza ciclului de viata. Evaluarea impactului de mediu in etapele ciclului de viata
22 ISO 14043Analiza ciclului de viata. Evaluarea imbunatatirii ciclului de viata
23 ISO 14050 Managementul de mediu. Termeni si definitii
24 ISO 14060Ghid pentru includerea aspectelor de mediu in standardele de produs
Fig.18 Standardele Internationale referitoare la managementul de mediu
Exista o diversitate de etichete ecologice voluntare. Organizatia
Internationala de Standardizare (ISO) a identificat 3 tipuri de etichete voluntare:
-Tipul I : volunatra bazata pe o schema multicriteriala, o terta parte
acorda licenta care autorizeaza folosirea etichete ecologice pentru produsele ce
indica preferabilitatea de mediu general a produsului in cadrul categoriei de
produse bazate pe consideratiile ciclului de viata;
-Tipul II:autodeclaratii ecologice informative;
-Tipul III: etichete obtinute prin certificare de terta parte.
65
Proiectul de standard referitor la marcarea ecologica tip I, defineste o
serie de practici prin care se urmareste sa se asigure marcarii de catre o terta
parte credibilitate si caracter nediscriminatoriu , in principal , sunt avute in vedere
urmatoarele elemente:
- respectarea principilor de baza stabilite pentru toate schemele de
marcare ecologica;
- definirea categoriilor de produse si a criteriilor ecologice pentru fiecare
categorie , astfel incat sa se evite excluderea produselor considerate acceptabile
din punct de vedere ecologic in tara de origine;
- luarea in considerare a cerintelor referitoare la mediu, ale tarii de origine
a produsului;
- stabilirea unor proceduri nediscriminatorii din punct de verificare pentru
marcarea ecologica.
In cazul marcarii ecologice tip II se predeve ca , declaratia data de
producatori , comercianti sau alte parti interesate va putea avea diferite forme:
simboluri grafice , mentionate pe produs sau pe ambalaj , un inscris care sa
insoteasca produsul. O asemenea declaratie va putea fi facuta si in cadrul
mesajelor publicitare referitoare la produs.
Pentru marcarea ecologica tip III, elaborarea de standard se afla in faza
incipienta.Acestea sunt programe voluntare care ofera informatii de mediu
cantitative asupra produsului, sub categorii ai parametrilor stabiliti de o parte si
bazati pe analiza ciclului de viata si verificata de aceasta sau de catre o alta terta
parte calificata.Prima initiative de acest fel a fost Blue Angal in Germania, care a
inceput sa functioneze din 1978 si acum acopera peste 4000 de produse. Multe
alte programe au fost create la mijlocul anilor ’90 , precum Nordic Swan, Green
Seal, Milieuker,European Union Ecolabel, etc Analiza ciclului de viaţă este un
instrument pentru identificarea şi analizarea diferitelor impacturi asociate cu
stadii particulare din viaţa unui produs, de la achiziţia de materii prime (naşterea
produsului) până la scoaterea sa din uz (moartea produsului). Aceasta permite
identificarea modului de reducere a impactului negativ asupra mediului al
produsului de-a lungul ciclului său de viaţă.
66
Perspectiva ciclului de viaţă oferă un cadru sistematic care permite
analiza tuturor impacturilor asupra mediului asociate unui produs de-a lungul
vieţii sale. Scopul acestei analize este identificarea şi cuantificarea tuturor
impacturilor de mediu asociate unui produs. Acesta se atinge prin urmărirea
traiectoriei naştere-moarte (de la achiziţia de materii prime folosite la fabricarea
produsului până la scoaterea sa din uz). Prin analiza ciclului de viaţă se identifică
acele aspecte particulare ale produsului care au un impact semnificativ asupra
mediului. Întreprinderea poate să-şi focalizeze eforturile pe acele aspecte care
reduc/minimizează impactul produsului asupra mediului, în diferitele faze ale
ciclului său de viaţă: preproducţie (obţinerea materiilor prime necesare,
manufacturarea componentelor şi transportul lor la locul de producţie,
procesarea materiilor prime şi asamblarea componentelor pentru obţinerea
produsului finit), distribuţie (ambalarea produsului şi transportul său de la locul
unde a fost produs la utilizator), utilizare (utilizarea efectivă în gospodării, alte
întreprinderi sau administraţie publică), scoatere din uz (sfârşitul vieţii
produsului). Standardele definesc principiile generale ale analizei ciclului de
viata(ISO 14040) , ofera recomandari privind metodologia acestei analize(ISO
14041) ,evaluarea impactului de mediu in etapele ciclului de viata (ISO 14042) si
a progreselor inregistrate(ISO 14043).
Analiza este astfel conceputa inca sa reprezinte un instrument pentru
fundamentarea decizilor in elaborarea planurilor strategice ale organizatiei,
pentru proectarea proceselor si produselor, ca si pentru evaluarea metodelor de
fabricatie alternative, din perspectiva exigentelor ecologice pe care trebuie sa le
satisfaca. Ea poate servi, in egela masura, ca baza pentru marcarea ecologica
sau pentru stabilirea indicatorilor de evaluare a impactului de mediu.
Definitivarea standardelor ISO 14000 , referitoare la analiza ciclului de
viata , este ingreunata de complexitatea unei asemenea analize si de lipsa
instrumentului metodologic necesar pentru evaluarea impactului de mediu al
proceselor si rezultatelor acestora.
67
Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) defineşte analiza
ciclului de viaţă ca „o tehnică pentru analiza aspectelor de mediu şi a impacturilor
potenţiale asociate unui produs prin:
-evidenţierea şi inventarierea inputurilor şi outputurilor relevante ale
sistemului;
-evaluarea impacturilor asupra mediului asociate acestor inputuri şi
outputuri;
- interpretarea rezultatelor în funcţie de scopul analizei ”6.
Înainte de demararea procesului de analiză statistică, cu ajutorul
metodelor statistice, trebuie urmaţi câţiva paşi preliminari:
-formarea echipei de lucru;
-stabilirea ţintelor care se doresc a fi atinse;
-identificarea obiectului analizei: produs nou sau produs existent;
-stabilirea modului de diseminare a rezultatelor;
-verificarea existenţei unor studii similare care să permită comparaţii;
-analiza comparată între produsul întreprinderii şi cel al concurenţilor;
-identificarea standardelor de calitate;
-analiza ultimei funcţii de producţie existente şi a modului în care aceasta
mai satisface actualele cerinţe;
-analiza principalelor caracteristici de mediu asupra cărora se
concentrează întreprinderea;
-identificarea tipului de impact: local, regional, global.
Istoric privind elaborarea standardelor ISO 14000
In anul 1991 Organizatia Internationala de Standardizare ISO a constituit
Grupul Strategic Consultativ privind Mediul Inconjurator (Strategic Advisiry Group
on Environment) care sa cerceteze oportunitatea elaborarii unor standarde
referitoare la managementul de mediu.
In anul 1992 a fost elaborat primul standard in domeniul managementului
de mediu, intitulat "Specificatie pentru sistemele de management de mediu", de
Institutul Britanic de Standardizare (British Standards Institution BSI).
6 ISO 14040 - Analiza ciclului de viaţă – Principii si practici generale.
68
In 1993, la recomandarea Strategic Advisiry Group on Environment, s-a
infiintat Comitetul Tehnic ISO/CT 207 "Managementul de mediu". La prima sa
reuniune s-a hotarat elaborarea unor standarde internationale de mediu in doua
scopuri principale:
1. Pentru armonizarea standardelor existente, asigurand un sistem unitar
de referinta in acest domeniu, care sa faciliteze comertul international.
2. Pentru a oferi organizatilor un instrument care sa conduca la
imbunatatirea performantei lor de mediu si evaluarea progreselor inregistrate.
In anul 1994 a aparut a doua versiune a standardului "Specificatie pentru
sistemele de management de mediu", in care se precizeaza ca in implementarea
unui sistem de management de mediu este importanta prevenirea si nu
detectarea efectelor negative ale proceselor si rezultatelor acestora asupra
mediulu, precum si faptul ca trebuie luate in consideratie toate procesele,
produsele si serviciile organizatiei ce interactioneaza cu mediul. In cadrul
Comitetului Tehnic ISO 207 sunt infiintate sase subcomitete carora le revine
responsabilitatea elaborarii de standarde referitoare la:
- Sistemul de management de mediu (Environmental Management
Systems);
- Audit de mediu (Environmental Auditing);
-Marcare ecologica (Environmental Labelling);
- Evaluarea performantei de mediu (Environmental Performance
Evaluation);
- Analiza ciclului de viata (Life Cycle Assessment);
- Termeni si definitii (Terms and Definition).
In anul 1991 ,Organizatia Internationala de Standardizare (ISO) a
constituit un Grup Strategic Consultativ privind Mediul Incinjurator (Strategic
Advisory Group on Environment), care sa cerceteze oportunitatea elaborarii unor
standarde referitoare la managementul de mediu. La recomandarea acestui grup
s-a infintat comitetul tehnic TC 207 “Managementul de mediu”, a carui prima
reunuine s-a desfasurat in anul 1993.
In cadrul comitetului tehnic TC 207 a fost infintat si un grup de lucru,
pentru “aspecte de mediu in standardele de produse”.
69
Standardele ISO 14000 pot fi grupate pe doua categorii principale:
1)standarde referitoare la sistemele de management de mediu;
2)standarde referitoare la aspecte de mediu ale produselor si servicilor.
Standardele ISO14000 referitoare la aspectele de mediu ale produselor si
servicilor se refera ,in principiu ,la marcarea ecologica si la analiza ciclului de
viata a produselor. Cele referitoare la marcarea ecologica sunt proectate pentru
a fi utilizate in scopul demonstrarii de catre furnizor a caracteristicilor ecologice
ala produselor. Ca instrument de evaluare a acestor caracteristici, va servi
analiza ciclului de viata a produselor , luandu-se in considerare efectele posibile
asupra mediului, in fiecare din etapele acestui ciclu.
Standardele ISO 14000 referitoare la marcarea ecologica a produselor si
servicilor au ca scop sa ofere o modalitate recunoscuta international de evaluare
a caracteristicilor ecologice ale produselor si de informare a consumatorului
privind caracteristicile respective.
3.4Costurile pentru obtinerea marci ecologice(ecoeticheta)
Stabilirea taxelor pentru cererile de acordare a etichetei ecologice şi a
taxelor anuale:
Art. 1
1. Orice cerere de acordare a etichetei ecologice este supusă plăţii unei
taxe,în funcţie de costurile de procesare acesteia.
2 Taxa minimă se fixează ca fiind echivalentul în lei a 300 euro. Taxa
maximăse fixează ca fiind echivalentul în lei a 1.300 euro.
3. Taxa pentru depunerea cererii se reduce cu 25 % atât pentru
Întreprinderi Mici şi Mijlocii, cât şi pentru producătorii şi prestatorii de sevicii din
ţările în curs de dezvoltare. Cele două reduceri sunt cumulative şi se aplică atât
taxei minime cât şi celei maxime.
Art. 2
1. Orice operator economic care a obţinut eticheta ecologică plăteşte
autorităţii competente o taxă anuală pentru utilizarea acesteia.
70
2. Taxa anuală se plăteşte începând cu ziua în care a fost acordată
eticheta ecologică operatorului economic.
3. Cifrele care indică volumul anual al vânzărilor se bazează pe preţul de
fabrică, dacă produsul pentru care s-a acordat statutul ecologic este un bun.
Acestea se bazează pe preţul de livrare, dacă este vorba despre servicii.
4. Taxa anuală este egală cu 0,15 % din volumul anual al vânzărilor
produsului care a obţinut eticheta ecologică în cadrul Comunităţii.
5. Taxa anuală minimă se fixează ca fiind echivalentul în lei a 500 euro pe
grupă de produse şi pe solicitant. Taxa anuală maximă se fixează ca fiind
echivalentul în lei a 25.000 euro pe grupă de produse şi pe aplicant.
6. Taxa anuală se reduce cu 25 % pentru atât pentru Întreprinderi Mici şi
Mijlocii, cât şi pentru producătorii şi prestatorii de sevicii din ţările în curs de
dezvoltare. Cele două reduceri sunt cumulative.
7. Taxa anuală se reduce cu 15 % pentru operatorii economici înregistraţi
conform Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 50/2004
privind Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de
management de mediu şi audit – EMAS în vederea participării voluntare
aorganizaţiilor la aceste scheme cu modificările ulterioare sau ale standardului
român SR EN ISO 14001:2005. Această reducere se supune condiţiei
caoperatorul economic să se angajeze explicit prin politica sa de mediu să
asigure întreaga conformitate a produselor sale etichetate ecologic cu criteriile
etichetării ecologice pe întreaga durată a valabilităţii contractului şi că acest
angajament să fie de comun acord înscris în obiectivele ecologice detaliate.
Operatorii economici certificaţi conform normei SR EN ISO 14001:2005 au
obligaţia să demonstreze în fiecare an respectarea acestui angajament.
Operatorii economici recunoscuţi în cadrul sistemului comunitar de audit şi
management ecologic - EMAS au obligaţia să furnizeze în fiecare an o copie a
declaraţiei ecologice anuale verificate.
8. Autoritatea competentă poate acorda reduceri maxime de 25 % primilor
trei operatori economici din fiecare stat membru care obţin eticheta ecologică
pentru o grupă dată de produse.
71
9. Autoritatea competentă poate acorda o reducere de până la 30 %, în
cazul în care produsului respectiv i s-a acordat, de asemenea, o altă etichetă
ecologică în conformitate cu cerinţele generale ale standardului SR EN ISO
14024.
10. Toate reducerile menţionate anterior sunt cumulative şi se aplică atât
taxei minime, cât şi taxei maxime, fără a depăşi în total 50 %.
11. Produsele rezultând din transformarea sau încorporarea semi-
produselor care au făcut deja obiectul plăţii unei taxe anuale sunt supuse plăţii
unei taxe corespunzând vânzărilor anuale ale produsului după ce s-au dedus
costurile totale actualizate ale acestor semi-produse.
Art. 3
Taxele pentru depunerea cererilor şi taxele anuale nu includ costurile
încercărilor şi verificărilor necesare pentru produsele care fac obiectul cererilor.
Costurile acestor încercări şi verificări se suportă de către operatorii economici.
Art. 4
Adoptarea sau reexaminarea, la nivelul Comunităţii, a grupelor de produse
care pot beneficia de eticheta ecologică a Uniunii Europene conform procedurii
prevăzute în Regulament pot determina modificări în modul de aplicare a
costurilor şi taxelor pentru o grupă de produse. Aceste modificări trebuie să
fieprevăzute explicit în hotărârile de Guvern privind stabilirea criteriilor ecologice
pentru acea grupă de produse.
Aceste texe nu include costuri de testare si verificare pe care aplicantii vor
trebui sa le realizeze. Preturile produselor si servicilor ecologice sunt,in toate
situatile ,mai mari decat preturile produselor/servicilor traditionale similare.
Urmatorul tabel ofera cateva preturi estimative ,stabilite cu ocazia noi
decizie adoptata de Comisia Europeana la sfarsitul anului 2000, cu privire la taxa
de aplicare si anuala pentru aplicarea si utilizarea etichetei ecologica :
72
Fig.19 Taxa de aplicare si taxa anuala pentru eticheta ecologica
In România, autoritatea care acorda eticheta ecologica este Ministerul
Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA). Agentii economici din Dolj (producatori,
distribuitori, prestatori de servicii) interesati de obtinerea eco-etichetei trebuie sa
se adreseze ministerului.
Obtinerea etichetei ecologice este supusa unor taxe si tarife de cinci
milioane de lei (cheltuieli pentru procesarea solicitarii de obtinere a etichetarii
ecologice), indiferent de numarul de produse care vor beneficia de aceasta
eticheta. In cazul intreprinderilor mici si mijlocii, tariful se reduce cu 25%“. La cele
cinci milioane de lei se adauga costurile legate de testarea si verificarea
produselor.Potrivit informatiilor furnizate de reprezentantii Agentiei Regionale
pentru Protectia Mediului Craiova, la nivelul UE, costurile pentru obtinerea si
afisarea etichetei ecologice sunt ceva mai mari (taxa de procesare - 300 - 1.300
de euro, la care se adauga 0,15% din volumul anual al vânzarilor produsului pe
piata UE). IMM-urile beneficiaza, de asemenea, de o reducere de 25%. De
reducere (15%) beneficiaza si companiile care au implementat sistemul de
management de mediu certificat pe baza ISO 14001. Avantajele produselor cu
ecoeticheta, fie la lipsa unor reactii alergice la utilizarea produsului (in cazul
alimentelor sau al cosmeticelor), fie la un consum redus de energie si folosirea
materialelor reciclabile in compozitie (la produsele de uz casnic). Pentru
atestarea calitatilor mentionate este necesar ajutorul unei firme specializate.
73
Costurile totale pot ajunge la 20.000 de euro pentru firmele mari, dar se reduc
pana la 5.000 de euro in anumite cazuri pentru microintreprinderi (inclusiv
implementarea standardului ISO 14.001). La aceste sume se adauga cele pentru
investitii in echipamente si cele cu taxele propriu-zise de obtinere a certificarii. In
fine, taxele de procesare a cererilor finale, pentru obtinerea ecoetichetei, mai
adauga cateva sute de euro pe lista cheltuielilor. Incepand cu anul in curs, exista
un program de finantare pentru acoperirea acestor costuri. Programul de
crestere a competitivitat ii produselor industriale, finantat de Ministerul Economiei
si Comertului (MEC), sprijina opt tipuri de activitati din industria prelucratoare.
Finantarea este nerambursabila pentru 50% din valoarea proiectelor
implementate (65% pentru IMM-uri), fondurile disponibile fiind de 130 de
miliarde lei.
Daca finantarea este rambursabila ( 50% ) asta inseamna ca beneficiarul
cheltuie intreaga suma necesara pentru obtinerea certificarii necesare
ecoetichetarii, dupa care primeste inapoi jumatate din bani de la minister. Pentru
IMMuri, finantarea publica este de 65%. De exemplu, daca o firma are nevoie de
10.000 de euro, trebuie sa contribuie net cu 3.500 de euro si sa obtina o
finantare temporara de la banca de 6.500 de euro.
Capitolul 4
Modalitati de mercare ecologica in
Uniunea Europeana comparativ cu Romania
4.1Marcarea ecologica in Uniunea Europeana
Eticheta ecologica a Uniuni Europene (Floarea Europeana),a fost creata
de Comisia Europeana in 1993 ,este o schema unica de certificare pentru a
ajuta consumatorii sa distinga produsele si serviciile verzi, care nu afecteaza
mediul. Eticheta ecologica comunitara nu se acorda pentru alimente si produse
medicale. Este o schema facultativa, conceputa sa incurajeze afaceristi sa
74
comercializeze bunuri si servicii care au un impact redus asupra mediului iar
consumatorii europeni ,inclusiv cumparatorii publici si privati, sa le identifice usor.
Floarea se poate gasi in toata Euripa precum si in Norvegia,
Liechtenstein si Islanda. Eticheta ecologica europeana are un „pasaport ” care
autorizeaza libera circulatie a produselor pe teritoriul european, acesata este
obligatorie in cazul vanzarii de produse in Europa, precum si in cazul exporturilor
de produse catre europa.
Toate statele Uniuni Europene au adoptat eticheta ecologica , avantajul
principal al acesteia este dimensiunea sa europeana, produsele care au atribuita
eticheta ecologica de catre un stat membru al Uniuni Europene poate fi folosit in
toate celelalte state membre.
Schema de eticheta ecologica europeana are 2 tinte:
-de a oferi consumatorilor o evaluare de incredere si independenta a
impactului asupra mediului a produselor;
-de a promova productia si utilizarea produselor care au un impact redus
asupra mediului.
Fig.20 Marca ecologica europeana
75
4.2Marcarea ecologica in Romania
Scopul introducerii etichete ecologice este de a promova produsele care
au un impact redus asupra mediului ,pe parcursul intregului lor ciclu de viata ,in
comparatie cu alte produse apartinand aceluias grup de produse.
Schema etichetei ecologice din Romania cuprinde doua rubrici:
-ribrica 1cuprinde simbolul etichetei ecologice. Acesta este o floare pe
fond alb cu 6 petale,sub forma de cercuri, colorate alternativ in rosu, galben si
albastru, si frunze colorate in verde,in centru fiind scrise initialele „RO”.
Componentele R si O trebuie sa aibe aceasi dimensiune pe verticala care
nu trebuie sa fie mai mica de 3 mm,diametrele celor 6 cercuri trebuie sa aibe
aceasi dimensiune care nu trebuie sa fie mai mica de 5 mm. Lungimea
simbolului este de 40 de mm iar latimea de 30 de mm.
-rubrica 2 cuprinde textul descriptiv ,care va fi scris integral cu negru cu
font Times New Roman 12, fondul trebuie sa aibe obligatoriul culoarea alba.
Fig.20 Marca ecologica din Romania
Eticheta ecologica este realizata de catre Imprimeria Nationala si
prezinta urmatoarele elemente de securizare:
76
• este autocolanta;
• contine modele grafice constituite din curbe aparent intamplatoare,
generate dupa modele matematice calculate dupa formule speciale,generate de
un soft;
• cerneluri speciale de mare securitate;
• autodistrugere la rupere.
4.3Marca ecologica Lebada nordica
Lebada Nordica este eticheta ecologica nordica oficiala. In 1989, Consiliul
Nordic al Ministrilor Consumatiei a introdus acest sistem de etichetare ecologic a
produselor, comun pentru Suedia,Finlanda, Norvegia si Islanda.
Ca si ingerul Albastru, Lebada Nordica atesta ca un produs respecta
mediul, fiind la fel de performant ca si celelalte produse destinate aceleiasi
folosinte. Logo-ul demonstreaza ca un product este o buna alegere din punct de
vedere ecologic. Simbolul verde este valabil pentru aproximativ 44 de grupuri de
produse, reprezentant peste 1100 de produse pentru care se considera ca
etichetare ecologica este necesara si va fi benefica. Aceasta eticheta se
regaseste cel mai des pe produsele de hartie, produsele de intretinere a
automobilelor si produsele de curatire a textilelor.
Eticheta este de obicei valabila trei ani, dupa care criteriile sunt revizuite
iar firma trebuie sa solicite o noua licenta. Un produs care poarta Lebada Nordica
indeplineste standarde de mediu ridicate. Lebada ia in considerare impactul
produsului asupra mediului de la stadiul de materie prima pana la deseu – deci
pe parcursul intregului ciclu de viata a produsului. De asemenea Lebada
stabileste criteriile referitoare la calitate si performanta. Produsul trebuie sa
prezinte caracteristici cel putin la fel de bune ca si alte produse similare. Pentru a
se asigura ca un produs etichetat cu Lebada este mereu in varf din punct de
vedere ecologic, criteriile sunt revizuire in mod repetat. Firmele care solicita o
licenta pentru a folosi eticheta Lebada trebuie sa furnizeze rezultate de la teste
independente pentru a dovedi ca aceste criterii au fost
indeplinite.
77
4.4 Marca ecologica Ingerul Albastru
Ingerul Albastru a fost lansat in Germania prin Agentia Federala de Mediu,
Juriul de atribuire a etichetei ecologice si Institutul de Asigurare a Calitatii si
Etichetare ecologica . Povestea de succesa Ingerului Albastru continua de
aproape 25 de ani. Sistemul de etichetare ecologica include 80 de categorii de
produse. Peste 4000 de produse si servicii de la aproximativ 710 utilizatori de
etichete din Germania si strainatate sunt indreptatite sa poarte Ingerul Albastru.
Produsul etichetat ecologic este reevaluat la fiecare 2-3 ani. Ingerul
Albastru apare mai des pe produsele de hartie, lacuri si vopsele, dar si pe
produse care consuma benzina sau gaz.
Beneficii pentru industrie, comert si firme de mestesuguri :
Ingerul Albastru ofera industriei, comertului si firmelor de mestesuguri
posibilitatea sa–si documenteze competenta de mediu intr-un mod simplu si
ieftinpentru toti. Utilizand eticheta ecologica , ei pot creste considerabil
potentialulpietei competitive pentru produsele si serviciile lor. Ingerul Albastru
este diferit.
Poti folosi Ingerul Albastru ca instrument de marketing modern in
comunicare si astfel da produsului tau un avantaj competitiv.
Beneficii pentru consumatori :
Beneficiile Ingerului Albastru pentru consumatori sunt evidente: ele acorda
indumare practica pentru a-i ajuta considerabil in selectarea si decizia a ceea ce
sa cumpere. Ingerul Albastru furnizeaza in mare masura ceea ce consumatorii
doresc. De exemplu, Ingerul Albastru ajuta consumatorii sa economiseasca bani
pentru ca hotarasc sa cumpere bunuri de calitate exceptionala si cu durata lunga
de viata - sau prin simpla economie de energie.
Concluzi
Bibliografie
78
Anexe
Anexa nr.1
Fig.3 Grupe de produse care pot primi eticheta ecologica.
79
Anexa
nr.2
Fig.5 Eticheta ecologica europeana pe grupuri de produse
80
Anexa nr.3
Fig.6 Eticheta ecologica comunitara /tara 10 martie 2005
81
Tara/nr. Etichete ecologice atribiute –total 235
Anexa nr.4
Fig.16 Sistemul unitar de acordare a etichetei ecologice in Romania
82
Anexa nr.4
Fig.17 Directii de actiune acoperite de ISO14000
Aneza nr.5
83
Tipuri de ecoetichete existente in lume:
INDIA -Ecomark
COREEA DE SUD –Cleaner and
Greener
ZIMBABWE-Enviroment 2000
AUSTRALIA-Environmental Choice
CANADA-Environmental Choice
84
NOUA ZEELANDA- Environmental
Choice
CANADA-Global Ecolabelling
Network
FILIPINE-Green Choice
HONG KONG-Green Label
ISRAEL- Green Label
85
SINGAPORE- Green Label
THAILANDA- Green Label
TAIWAN- Green Msrk
SUA- Green Seal
BRAZILIA-Qualidade Ambiental
86
