1

Retiparirea acestui manual a fost posibila cu sprijinul financiar al Reprezentantei UNICEF in Romania.

Adresam vii multumiri domnului Eugen Crai, Social Policy and Advocacy Officer, UNICEF – Romania pentru interesul deosebit si competenta cu care a sustinut programul de educatie parentala pe baza metodei “Educati Asa!”

Acest manual este protejat prin copyright. Toate drepturile apartin Landelijk Centrum GVO, Netherlands Instituut vorr Zorg en Welzijn (NIZW). Nici o parte din aceasta publicatie nu poate fi reprodusa total sau partial, fara acordul autorilor.

In Romania numai Fundatia Copiii Nostri a obtinut dreptul de a traduce, adapta si publica acest manual si materialele anexe.

2

CUPRINS Prefaţa 3 Cap. 1 – Prezentarea 4 1. Introducere 4 2. Materialele necesare pentru cursul de instruire a părinţilor “Educaţi aşa!” 4 Cap. 2 – Bazele programului “Educaţi aşa!” 7 1. Introducere 7 2. Grupul-ţintă: părinţii în situaţii precare 7 3. Scopul cursului “Educaţi aşa!” 7 4. Obiectivele programului “Educaţi aşa!” 8 5. Cadrul teoretic 10 Cap. 3 – Sugestii practice pentru formatori 13 1. Stabilirea punctului de plecare 13 2. Alegerea participanţilor 14 3. Puncte de atenţie referitoare la selecţie 15 4. Material necesar pentru cursul “Educaţi aşa!” 16 5. Alte condiţii pentru asigurarea calităţii cursului 18 6. Câteva sfaturi pentru lucrul cu grupuri de părinţi 18 Cap. 4 – Descrierea şedinţelor de curs 20 1. Introducere 20 2. Prima şedinţă 21 3. A doua şedinţă 28 4. A treia şedinţă 35 5. A patra şedinţă 41 6. A cincea şedinţă 44 Cap.5 – Anexe 47 1. Sugestii pentru momentele dificile 46 2. Continutul/temele cursului 53 3. Întrebări şi situaţiile-model ale exerciţiilor 57 4. Temele pentru acasă 70 5. Procedee de lucru alternative 75 6. Lista unor posibile recompense 76

3

PREFAŢA

Ultimii ani au adus cu ei o nouă percepţie în privinţa influenţei pe care o are familia asupra formării personalităţii. Deşi s-a ştiut întotdeauna că familia ne influenţează, acum descoperim că această influenţă este mai mare decât ne-am imaginat. Înţelegem acum că familiile sunt sisteme sociale dinamice, care au legi, componente şi reguli structurale. Cele mai importante reguli ale familiei sunt cele care determină ceea ce înseamnă a fi o fiinţă umană. Ceea ce cred părinţii despre viaţă şi împlinirea ei va determina felul în care îşi vor creşte copiii.

Modul în care sunt crescuţi contribuie la formarea concepţiei fundamentale a copiilor despre ei înşişi. Nimic nu este mai important. Copiii sunt cea mai mare resursă umană a oricărei culturi. Viitorul lumii depinde de concepţia pe care o au copiii despre ei înşişi. Toate opţiunile lor depind de viziunea lor asupra propriilor lor persoane. Dar există o criză a familiei în ziua de azi. Aceasta ţine de regulile noastre de creştere a copiilor şi de procesul desfăşurat de-a lungul mai multor generaţii prin care familiile perpetuează aceste reguli.

Această lucrare s-a născut din ideea că educaţia părinţilor în ceea ce priveşte comunicarea cu copilul este un element esenţial în viaţa de familie şi că în societatea românească contemporană este deosebit de necesară o asemenea intervenţie. Prin informarea şi educarea părinţilor se pot preveni multe conflicte în viaţa de familie, care uneori pot ajunge la situaţii ireversibile. Acest curs cuprinde cinci lecţii. La acestea se adaugă materiale vizuale şi broşurile scrise care au fost elaborate pentru o mai amplă informare a părinţilor.

Manualul conţine toate informaţiile de bază destinate conducătorilor de curs, plus o descriere detaliată a programului pentru cele cinci lecţii. Manualul nu se adresează părinţilor, ci specialiştilor care se vor ocupa de educaţia părinţilor. El este destinat educatoarelor din grădiniţe, învăţătorilor, diriginţilor, asistenţilor sociali şi oricăror specialişti care, lucrând cu copii sau cu familii, îşi propun să îmbunătăţească viaţa copilului în familie prin “educarea” părinţilor. Manualul oferă doar indicaţii de bază necesare pentru un curs de 5 săptămâni (5 lecţii), considerându-se că formatorii cărora li se adresează şi care vor conduce cursul au cunoştinţe profesionale adecvate.

Teoretic, oricine ar deţine casetele video şi broşurile plus acest manual ar fi în măsură să organizeze şi să conducă un curs pentru părinţi “EDUCAŢI AŞA!”. Autorii care au pus bazele acestui program avizează, însă, pe cei ce nu au o pregătire corespunzătoare să nu se hazardeze. Cursul pentru părinţi “EDUCAŢI AŞA!” este bazat pe un cadru teoretic strict, care nu poate fi pus în aplicare doar pe baza continutului si materialelor oferite de acest manual. În plus, se cere de la cei ce lucrează cu grupuri de părinţi - în special cu grupe de părinţi cu situaţii mai dificile - să fie specialişti, să deţină aptitudini şi profesionalism în folosirea materialelor şi a programului “EDUCAŢI AŞA!”

4

CAPITOLUL 1

PREZENTARE

1.1. INTRODUCERE

Copiii pot fi drăgălaşi, dar şi obositori. Educarea copiilor poate fi o plăcere, dar poate fi şi dificilă. Un părinte poate fi mai bun decât altul, dar toţi părinţii au nevoie de sfaturi şi sprijin.

Părinţii consideră în general educaţia ca dificilă atunci când copilul prezintă un comportament care pentru ei este inacceptabil sau atunci când copilul nu indeplineste cererile pe care părintele le adreseaza. În asemenea situaţii părinţii se supără, sunt iritaţi sau se simt neputincioşi. În unele cazuri părinţii ajung chiar să-şi urască copilul din cauza comportamentului său inacceptabil.

Relaţia cu copiii se caracterizează printr-un schimb de experienţă: părinţii influenţează copiii şi invers. Dacă părintele îşi urăşte propriul copil, atunci copilul se urăşte pe sine. Dacă părintele are o impresie negativă despre copilul său şi spune ca nu se aşteaptă la “nimic bun” de la el, atunci copilul îşi va crea aceeaşi impresie negativă despre sine şi într-adevăr nu va ieşi nimic bun. Astfel poate lua naştere o spirală negativă. Părinţii au probleme (se simt neputincioşi, frustraţi, dezamăgiţi, incapabili sa gestioneze situaţia), iar dezvoltarea copilului este ameninţată (copilul prezintă probleme de comportament, probleme emoţionale etc.). Informaţiile despre educaţie şi sprijinul ce trebuie acordat copiilor pot duce la prevenirea problemelor ulterioare de educaţie şi pot duce la rezultate pozitive atât pentru părinţi cât şi pentru copii / tinerii respectivi în dezvoltarea lor.

În ultimul deceniu s-a dezvoltat un număr impresionant de metode şi programe pentru părinţi având ca scop informarea sistematică şi specifică în domeniul educaţiei copiilor. 1.2. MATERIALELE NECESARE CURSULUI PENTRU PĂRINŢI

“EDUCAŢI AŞA!” Manualul (destinat cursului cu 5 şedinţe)

Cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” a fost conceput cu un scop strict delimitat, pentru un anumit grup-ţintă. Aceasta înseamnă că în timpul cursului trebuie urmat un program adecvat, adică precis delimitat. Acest program este descris în manualul de fata si cuprinde 5 şedinţe cu parintii.

Este util pentru mediatori (instructori) să aiba acest manual alături de ei în timpul şedinţelor.

5

Manualul a fost redactat pentru ca atât procesul prin care trece grupul cât şi procesul referitor la conţinut să poată fi structurat in mod adecvat. El oferă desigur un important punct de sprijin, dar nu trebuie să ne raportam la acesta in mod rigid. Pe mediator îl sfatuim ca, pe cât posibil, să puncteze formele de lucru şi să le supună votului grupului. Casetele video/DVD Pentru cursul “Educaţi aşa!” au fost înregistrate 2 casete video/DVD - uri:

� Lauda şi acordarea atenţiei - cu durata de 12,5 minute. În acest material video, care cuprinde aproximativ 20 de scene şi comentariu pe imagine, este prezentată importanţa laudei şi a acordării unei atenţii pozitive copilului. Pe lângă aceasta, materialul insista si asupra formarii unei alte abilităţi, respectiv “numirea comportamentului”. Aceste aspecte le sunt necesare părinţilor în lecţiile ce vor urma si care privesc abilităţile din cel de-al doilea material video (“Stabilirea limitelor”). Filmul “Lauda şi acordarea atenţiei” va fi prezentat parintilor în prima şi în a cincea intalnire (început pozitiv - final pozitiv). Această repetare are scopul de a-i face pe părinţi să-şi însuşească temeinic abilităţile respective.

� Stabilirea limitelor - cu durata de 20 minute. Acest material video cuprinde 38 de

scene si prezintă diferite maniere in care părinţii pot fixa limite în comportamentul copilului lor. Filmul “Stabilirea limitelor” va fi prezentat în timpul lecţiilor 2, 3 şi 4. Acesta cuprinde două părţi:

- partea 1: a spune “nu” şi a interzice; a ignora - partea 2: a izola; a pedepsi; rezumat

Acest film va prezenta atât modalităţi “corecte” cât şi “greşite” de comportare. Intenţia este ca ambele părţi să fie prezentate de cate două ori în timpul cursului, după cum urmează:

- partea 1 – în timpul celei de a doua şi a treia şedinţe - partea 2 – în timpul celei de a treia şi a patra şedinţe

Modalităţile de fixare a limitelor prezentate de acest material video sunt atât “corecte” cât şi “greşite”. DE REŢINUT: Scopul acestor materiale video este să fie prezentate în timpul

cursului “Educaţi aşa!” Acestea nu trebuie prezentate fără o informare prealabilă sau fără pregătirea terenului de către specialişti.

Broşuri pentru părinţi

Au fost realizate 6 broşuri pentru părinţi. În aceste broşuri sunt rezumate abilităţile cuprinse în acest curs. Broşurile conţin de asemenea câte o “temă pentru acasă”.

Aceast manual explică pentru fiecare şedinţă cum trebuie explicate temele pentru acasă şi cum vor fi discutate în şedinţa următoare experienţele avute referitor la efectuarea temei respective.

6

Subiecte Broşurile se vor înmâna la sfârşitul: Acordarea atenţiei primei şedinţe Aprecierea primei şedinţe A spune NU şi a interzice celei de a doua şedinţe Ignorarea celei de a doua şedinţe Separarea şedinţei a treia Pedepsirea şedinţei a treia

Mediatorii cursului pentru părinţi vor primi copii ale conţinutului fiecarei broşuri. Va

fi necesar ca ei să facă un număr suficient de fotocopii ale broşurilor pentru fiecare curs / grup, pe care să le împartă participanţilor, astfel încât fiecare participant să deţină un set complet de broşuri la finele cursului.

7

CAPITOLUL 2

STRUCTURA PROGRAMULUI “EDUCAŢI AŞA!”

2.1. INTRODUCERE

Cursul “Educaţi aşa!” este structurat conform unor obiective concrete având în vedere un public ţintă strict delimitat şi se bazează pe o teorie precisă. În Capitolul 2 (şi în timpul cursului) vor fi discutate toate aceste lucruri, deoarece această structură constituie cadrul în care se desfăşoară activitatea mediatorilor (instructorilor pentru parinti). 2.2. GRUPUL ŢINTĂ: PĂRINŢII AVAND COPIII INTRE 3 SI 12 ANI

Manualul “Educaţi aşa!” este destinat mediatorilor care vor lucra in general cu părinţi care au copii între 3 şi 12 ani, dar si cu parinti aflati in situatii dificile, care au nevoie de sprijin si sustinere si care doresc sa-si imbunataţeasca competenţele parentale.

Prin “părinţi în situaţii dificile” înţelegem părinţi care din diverse motive întâmpină greutăţi în educarea copiilor lor. Aceste motive pot fi: lipsa timpului fizic de a se ocupa de copii, nivel de instruire redus, venituri joase, familii numeoase, locuinţe neconfortabile, cartiere neamenajate (puţine locuri de joacă, agresivitate în cartiere), şomaj, loc de muncă nesatisfăcător, datorii, alte probleme sociale. Cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” a fost considerat mai ales o soluţie preventivă pentru părinţii aflati în situaţii precare dar care nu au încă probleme atat de grave în ceea ce priveşte comunicarea cu copiii încât să necesite consultarea unui specialist. Relaţia între părinţi şi copii este încă intactă. 2.3. SCOPUL CURSULUI “EDUCAŢI AŞA!” Cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” este un mod de informare educaţională preventivă şi de sprijin acordat părinţilor. Scopul educaţiei şi informaţiei preventive il reprezinta, în general:

– Realizarea unei bune relaţii între părinte şi copil, deoarece aceasta este condiţia unei dezvoltări sănătoase şi armonioase a copilului;

– Prevenirea unor probleme grave de educaţie. Prevenirea poate însemna chiar şi consultarea unui specialist (psiholog, psihiatru) dacă este nevoie de ajutorul acestuia atunci când relaţia părinte-copil este compromisă;

– Prevenirea aparitiei unor pobleme în comportamentul copilului şi a spiralei negative pe care o determină acestea (comportamentul negativ al copilului, reacţia negativă a părintelui, comportament şi mai negativ al copilului - respingerea mai profundă a părintelui, etc)

Cursul “Educaţi aşa!” mai are in plus urmatoarele scopuri specifice:

8

– Să-i facă pe părinţi să înţeleagă că ei pot influenţa şi conduce comportamentul propriilor lor copii;

– Sa-i sprijine pe parinti să-şi însuşească abilităţile de bază de care au nevoie pentru a influenţa efectiv comportamentul copilului.

Aceste abilităţi de bază trebuie să îndeplinească următoarele două condiţii: � să fie eficiente (adică să conducă la rezultate) � să nu aibă un revers negativ (cazuri de violenţă şi abuz)

– să aibă ca rezultat cladirea unor familii care folosesc metode şi procedee eficiente de educaţie (comparativ cu situaţiile actuale), adică: � mai multă atenţie pozitivă din partea părinţilor, mai multe aprecieri pozitive,

mai multe recompense; � mai puţine pedepse fizice atunci când copiii încalcă regulile şi limitele; � alegere conştientă a reacţiilor faţă de posibilul comportament nedorit /

inadmisibil al copiilor (sporirea alternativelor de negociere). Efecte colaterale posibile şi intenţionate ale programului “Educaţi aşa!”: – Deoarece cursul pentru părinţi este organizat şi condus de către profesionişti, el

încurajează părinţii care iau parte la curs să adreseze întrebări cu privire la educaţie. Specialistul poate oferi un răspuns întrebărilor puse de părinţi referitoare la educaţie; in felul acesta părinţii devin mai încrezători în ei insisi şi află soluţii pentru problemele care ii frămantă. Cursul reprezintă o metodă interactivă de lucru cu părintii.

– “Educaţi aşa!” este primul curs specializat dedicat educaţiei părinţilor aflati în situaţii dificile. Prin aceasta, programul “Educaţi aşa!” poate deveni un mijloc de combatere a problemelor cu care se confruntă părinţii din această categorie.

În programul “Educaţi aşa!” există printre altele şi întrebarea: cum pot părinţii influenţa comportamentul copilului în aşa fel încât ei să nu aibă nici o problemă? Nu este indicat să se instituie un stil autoritar de educaţie. Copiii nu trebuie să tremure pentru ca educaţia să aibă efect. Este vorba de preîntâmpinarea simplelor încălcări ale regulilor care ar putea cauza probleme de comportament şi probleme de educaţie. “Educaţi aşa!” oferă părinţilor mai multă siguranţă şi încredere in situatiile când laudă sau recompensează copilul pentru ce a făcut bun şi când îi atrag atenţia că face ceva inacceptabil. Părinţii care sunt siguri de sine şi au o încredere mai mare în ei, oferă copiilor de asemenea mai multă siguranţă şi încredere. Acest lucru este foarte folositor pentru educarea copiilor. 2.4. OBIECTIVELE PROGRAMULUI “EDUCAŢI AŞA!” În cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” sunt discutate diverse subiecte şi sunt exersate diversele abilităţi care au, fiecare, un scop foarte concret. Vom specifica abilităţile şi temele acestui curs.

Tema “Acordarea atenţiei”: – să-i facă pe părinţi să înţeleagă că dacă acordă atenţie influenţează comportamentul copilului

9

– să-i facă pe părinţi să înţeleagă că pot acorda atenţie într-o manieră pozitivă sau negativă

– părinţii să înveţe să acorde atenţie (pozitivă) în special dacă vor să stimuleze comportamentul pozitiv al copilului

Tema “Aprecierea”: – să îi convingă pe părinţi că laudele îi pot stimula pe copii să se comporte mai des într-un fel dezirabil

– să îi stimuleze pe părinţi să-şi laude copilul pentru faptele bune pe care le face acesta, fiindcă: a. atmosfera din casă este mult mai plăcută b. oferă copilului o imagine pozitivă faţă de sine însuşi

– părinţii învaţă cum să formuleze o apreciere pozitivă

– părinţii trebuie să îi explice copilului de ce l-au lăudat (copilul de exemplu, nu îşi dă seama pentru ce a fost lăudat şi este confuz)

Tema “Stabilirea limitelor” – părinţii înţeleg că în orice situaţie există diverse

modalităţi de a stabili limite pentru comportamentul copilului şi că părinţii sunt aceia care vor alege intotdeauna care este cea mai potrivită modalitate

– părinţii înţeleg că există, în orice caz, alte modalităţi decât pedepsele şi abuzul fizic şi că aproape toate celelalte modalităţi sunt mai indicate decât pedeapsa fizică

– părinţii învaţă care manieră are efect faţă de un anumit comportament nedorit

– părinţii înţeleg că tocmai în stabilirea limitelor este de o mare importanţă să fie cât mai clari şi consecvenţi şi totodată atenţi la limbajul şi formularea folosită

– părinţii înţeleg diferenţa dintre “respingerea unui copil” şi “respingerea unui comportament inadmisibil al unui copil”

– părinţii învaţă cum să fixeze limite, ce pot spune şi ce nu, cum pot să reacţioneze atunci când copiii nu ascultă (imediat)

– părinţii înţeleg că îşi ating scopul mai degrabă atunci când reacţionează pozitiv decât atunci când reacţionează negativ faţă de încălcările unor reguli

10

Tema “A spune NU şi a interzice” – părinţii învaţă să fixeze limite verbal (limite între un comportament acceptabil şi unul inacceptabil)

– părinţii învaţă cum să formuleze cât mai clar o interdicţie

Tema “Ignorarea” – parintii înţeleg ce comportamente ale copiilor lor pot fi sau nu ignorate şi ce efect are ignorarea

– părinţii învaţă cum să ignore comportamentul nedorit al copilului

Tema “Izolarea” – părinţii înţeleg în care situaţii trebuie separat (izolat) copilul

– părinţii înţeleg care sunt “regulile de joc” (printre altele, să izoleze copilul pentru 5 minute, să nu discute, să considere incidentul terminat odată cu terminarea pedepsei)

– să indice părinţilor care sunt riscurile dacă, de exemplu, izolează copilul într-o încăpere în care el se poate distra.

Tema “Pedepsirea” – părinţii înţeleg că, dacă ei confisca un obiect care copiilor le face plăcere (jocul), copiii consideră aceasta o pedeapsă

– părinţii învată “regulile jocului”: “să nu exagereze şi să nu se gândească la pedepse nepotrivite care nu pot fi puse în aplicare, să nu înspăimânte copiii”.

2.5. CADRUL TEORETIC Cadrul teoretic al metodei “Educaţi aşa!” este conceput conform teoriei învăţării sociale şi se bazează pe comportamentul învăţat de copil. Copiii descoperă şi dezvoltă un întreg repertoriu de comportamente. Comportamentul pe care de obicei copiii îl descoperă şi şi-l însuşesc jucându-se, poate fi întărit sau slăbit de reacţia pe care o au părinţii sau ceilalţi educatori. Reacţia poate fi diferită:

– o recompensă sau o apreciere pozitivă dacă este vorba de un comportament acceptabil pentru părinte; există aprecieri non-verbale ca: a face cu ochiul, a mângâia pe cap, a ridica degetul mare de la mână sau a oferi ceva drept recompensă

– o remarcă de reproş, o expresie supărată a feţei, o interdicţie dacă este vorba despre un comportament inadmisibil (pentru părinţi). În aceasta se includ şi pedepsele: a-i lua jocul care îi face plăcere, a-l izola pe copil.

11

Această teorie de învăţare porneşte de la ideea că fiecare copil simte nevoia de a i se acorda atenţie, respectiv atenţie individuală. Atenţia acordată întăreşte procesul de însuşire a comportamentului pozitiv. A ignora înseamnă a nu acorda atenţie unui comprtament neadecvat şi ca urmare acesta “se stinge”. Nu i se va acorda copilului atenţie (pozitivă) atunci când el încearcă să atragă atenţia cu un comportament neplăcut. Comportamentul poate fi învăţat. Aceasta înseamnă că este posibil să-ţi dezveţi copilul de comportamentul nedorit. Acesta este un punct de plecare important pentru curs; părinţii îi pot învăţa pe copii comportamentul dorit şi îi pot dezvăţa comportamentul nedorit. Dacă copilul prezintă un comportament pe care părinţii îl găsesc nepotrivit nu trebuie imediat să dispere şi să-şi piardă curajul. Ei trebuie să-şi canalizeeze energia pentru a influenţa sistematic comportamentul copilului. Din practică reiese că este mult mai dificil să dezveţi copilul de un anumit comportament decât să îl înveţi unul nou. Recompensarea unui comportament acceptabil şi dorit are un efect mult mai bun decât pedepsirea comportamentului inadmisibil şi nedorit.

CONCEPTUL DE BAZĂ – COMPORTAMENTUL COPILULUI

Conceptele de bază ale teoriei învăţării sociale sunt: În teoria educaţiei vorbim despre “comportament”

Comportamentul este o activitate observabilă a unui organism, o interacţiune cu mediul său. Termenul se poate referi la activitate în general sau la o anumită activitate, deci un caz particular. Termenul a început să fie folosit în psihologie de J.B. Watson şi H Pieron, în paradigma psihologică numită Behaviorism (în engleză de la behaviour= comportament).

Comportamentul copiilor se defineşte prin ceea ce copilul face sau spune şi poate fi observat în mod obiectiv. În cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” comportamentul este descris astfel: Imaginaţi-vă că priviţi printr-o cameră de luat vederi la copilul dumneavoastră; tot ceea ce vedeţi prin acea cameră de luat vederi că face şi spune copilul dumneavoastră este comportamentul său. Tot ceea ce gândiţi sau simţiţi este judecata dumneavoastră faţă de copil. Părinţii au multe “judecăţi” faţă de copiii lor: li se pare că aceştia sunt obositori sau răi, simpatici sau buni, fac mofturi sau nu îşi dau toată silinţa, întotdeauna fac numai ceea ce le place, nu se poartă frumos cu sora mai mică, nu sunt civilizaţi dacă vine o familie în vizită. Toate acestea sunt “judecăţi”. Folosind judecăţi negative părinţii resping copiii.

Fixarea comportamentului. Atentia pozitiva: Fixarea comportamentului copilului atunci când îi oferim recompense. De exemplu: copilul face pipi la oliţă, părintele îi spune: “foarte bine”, îl mângâie pe cap şi îi dă ceva bun în semn de răsplată. Toate aceste recompense menţionate îl stimulează pe copil să repete prestaţia respectivă. Recompensele fixează, consolidează. Un astfel de element cu rol de consolidare este atenţia pozitivă. Atentia negativa: Aceasta se manifesta sub forma certurilor şi a mustrărilor. Unii copii preferă atenţia negativă indiferenţei părinţilor. Comportamentul nedorit poate fi eliminat prin neacordarea de atenţie (la fel ca o lumânare pe care o pui sub un glob de sticlă şi care încetul cu încetul se stinge din lipsă de oxigen). Ignorarea comportamentului nedorit are efect dacă acesta este combinat cu recompensarea comportamentului dorit. Problema este că toate comportamentele copiilor pot fi “înăbuşite”

12

dacă sunt ignorate, chiar şi comportamentele pozitive dorite. Cu alte cuvinte, dacă copiii prezintă un comportament dorit şi acceptat şi nu sunt regulat lăudaţi sau recompensaţi există o mare şansă ca acel comportament să fie înăbuşit şi copilul să adopte apoi un comportament negativ. Astfel, într-o manieră sau alta el ştie să-şi primească atenţia cerută. Procedee ale educaţiei ca: atenţia şi menţinerea aceasteia, recompense şi pedepse, sunt cunoscute sau cel puţin posibil de recunoscut pentru majoritatea părinţilor. Acest lucru este valabil şi pentru părinţii aflati în situaţii mai dificile. Recompensele şi pedepsele sunt procedee pe care părinţii le adoptă des în educaţia copiilor. Problema este că foarte mulţi părinţi nu folosesc aceste procedee sistematic sau consecvent sau pun prea mare accent pe influenţa comportamentului negativ. Sunt părinţi care adoptă astfel de procedee într-un moment nepotrivit, ignoră comportamentul dorit sau recompensează comportamentul nedorit cu un zâmbet. Dacă se pune accentul pe comportamentul negativ, atunci pot apărea urmări ca:

a.Efectul tratamentului pedagogic lasă de dorit. Recompensarea şi lăudarea comportamentului dorit / acceptabil are un efect mai bun decât criticarea şi pedepsirea comportamentului nedorit / inadmisibil.

b.Imaginea faţă de sine a copilului este influenţată negativ. Sondaje simple au dovedit că de aproximativ o sută de ori pe zi copiii sunt judecaţi negativ. De exemplu: – Nu poţi şi tu să te comporţi normal o dată? – Sora ta plânge. Acum eşti mulţumit? – Chiar trebuie să faci asta din nou? – Nu face asta! De câte ori trebuie să-ţi spun? Toate aceste expresii sună ca un reproş gen “Iar nu eşti cuminte, nu te mai astâmperi”. Dacă copiii aud aceste reproşuri de o sută de ori pe zi (acasă, la şcoală sau în alte locuri) aceasta înseamnă că ei le aud de 36.500 de ori pe an, deci aproximativ de 400.000 de ori înainte ca ei să termine şcoala primară. Dacă nu primeşte suficientă atenţie pozitivă, atenţia negativă va avea urmări negative faţă de propria persoană şi propria încredere în sine a copilului (cu toate urmarile acesteia: frică, acte de bravură etc).

c.Atmosfera din casă. Dacă devine negativă, apare spirala (ciclul) negativ: copiii cer sub o formă negativă atenţie - li se acordă atenţie negativă - atunci nici una dintre părţi (copii, părinţi) nu se vor simţi bine - copiii vor atenţie sub o formă mai negativă - părinţii încep să simtă o uşoară ură faţă de copii.

Dacă tratezi pedepsele şi recompensele cu inconsecvenţă şi în mod contradictoriu, atunci toate acestea vor duce la confuzia copilului şi bineînţeles la neintelegerea regulilor şi limitelor. Închipuiţi-vă că pentru un anume comportament (de ex. copilul vine de la şcoală direct acasă) într-o zi părintele reacţionează cu reproş: “îţi e foame de ai venit aşa devreme acasă?”, în altă zi îl laudă “Ce bine că ai venit devreme acasă! Vrei să mă ajuţi şi pe mine să fac asta?”, iar în a treia zi acelaşi comportament este complet ignorat. Credeţi că pentru copil va fi clar care din comportările sale sunt bune şi care nu? Probabil că nu va fi deloc clar. Reacţiile inconsecvente faţă de comportamentul copiilor au ca rezultat confuzia. Aceasta îl determină pe copil să se simtă nesigur şi să pună la îndoială consecvenţa părinţilor. O astfel de reacţie de inconsecvenţă din partea părinţilor poate fi, în unele cazuri, motivul problemelor de comportament ale copilului.

13

CAPITOLUL 3

SUGESTII PRACTICE PENTRU MODERATORI

3.1. STABILIREA PUNCTULUI DE PLECARE

Organizarea şi conducerea unui curs pentru părinţi “Educaţi aşa!” necesită o investiţie substanţială de timp. Dacă nu luăm în considerare pregătirea moderatorului, care se consideră că a avut loc mai înainte, pentru fiecare lecţie în parte sunt necesare minimum 35 de ore: – 10 ore pentru alegere şi organizare; – 10 ore pentru pregătiri / lecturi; – 10 ore pentru discuţii după încheierea şedinţei cu participanţii; – 5 ore de evaluare / raportări

35 de ore în total O asemenea investiţie de timp în cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” îşi are rostul dacă se simte nevoia sau dacă sunt suficiente motive de organizare şi conducere a unei asemenea activităţi. Există diverse modalităţi de a evalua necesitatea organizării unui curs pentru părinţi, de exemplu prin intermediul discuţiilor cu părinţii sau discuţiile cu profesionişti în domeniu.

Discuţii cu părinţii Dacă în munca dumneavoastră aveţi contact direct cu părinţii (care au copii între 3 şi 12 ani), întrebaţi-i ce părere au despre organizarea unui astfel de curs. Bineînţeles, este necesar să le explicaţi pe scurt care este conţinutul cursului. Întrebaţi-i pe părinţi următoarele: – dacă este o idee bună să organizaţi un asemenea curs1 în grădiniţă, în şcoală sau în

cartier; – dacă se vor aştepta ca cineva să-şi exprime interesul (întrebaţi-i la ce se aşteaptă

dumnealor) şi de ce; – şi întrebaţi-i dacă vor să ia parte la curs. Notaţi pentru dumneavoastră cu care părinţi aţi discutat şi cum a reacţionat fiecare. Dacă aţi primit din partea a cel puţin 10 persoane un răspuns pozitiv la cele trei întrebări şi nici un răspuns negativ, atunci puteţi, să începeţi pregătirile cu cugetul împăcat. Se poate întâmpla însă ca un număr de părinţi să aibă o părere bună despre curs, dar să creadă că un astfel de curs este bun pentru alţii şi nu pentru ei. Sondajele întâmplătoare nu oferă de fapt o imagine ştiinţifică demnă de încredere, dar în practică sunt un indiciu folositor. Astfel de discuţii vă oferă dumneavoastră, ca asistent social, educatoare sau învăţătoare într-un cartier mai sărac, semnale importante despre felul şi calitatea educaţiei din cartier, ideile 1 Aveţi grijă când folosiţi cuvântul “curs”. Unora dintre părinţi li se va părea ciudat şi se vor opune. Folosiţi mai bine cuvântul “intalnire”, “grup” sau “discuţie în grup”.

14

părinţilor despre aceasta, întrebări cu privire la educaţie, probleme şi situaţii tensionate în familie. Este bine să notaţi toate acestea şi să vă întrebaţi mereu dacă un astfel de curs va fi “răspunsul” la dorinţele, întrebările, necesităţile şi problemele părinţilor. Discuţii cu profesionişti în alte domenii Părinţii copiilor între 3 şi 12 ani au contact cu diverse instituţii din cartier, cu profesionişti în diferite domenii:

– educatoare, învăţătoare – medicul de şcoală – asistentul de şcoală – profesori – directorul şcolii / grădiniţei – profesorii de atelier – preotul – asistenţii sociali – asistenţii de ocrotire de la dispensar – medicul de familie

Dacă dumneavoastră aţi hotărât să organizaţi un astfel de curs “Educaţi aşa!” pentru părinţi, ar fi bine să implicaţi şi alţi factori din cartier, după preferinţă. Explicaţi-le ce cuprinde acest curs şi adresaţi-le celorlalţi specialişti întrebări ca:

– Ce fel de întrebări legate de educaţie vă pun părinţii din cartier când vin la dumneavoastră?

– Cum vi s-ar părea ideea organizării unui curs “Educaţi aşa!” în grădiniţă, şcoală, cartier?

– Credeţi că va fi cineva interesat de acesta? – Cunoaşteţi părinţii care vor să ia parte la acest program? – Vreţi să întrebaţi părinţii cu care intraţi în contact dacă vor să ia parte la acest

program? – Aveţi sugestii pentru mine dacă voi organiza un astfel de curs? – Doriţi să luaţi parte într-un fel sau altul la organizarea-conducerea unui astfel de

curs? Cu răspunsurile la aceste întrebări şi răspunsurile primite de la părinţii cu care aţi discutat aveţi probabil o imagine a ceea ce este necesar pe plan educaţional în cartier şi puteţi aprecia dacă este necesară o campanie publicitară pentru un curs al părinţilor. 3.2. ALEGEREA PARTICIPANŢILOR Cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!” poate fi prezentat grupurilor de 6, maximum 10 părinţi. Dacă sunt mai puţin de 6 persoane, există riscul să devină ceva “doar între noi”. Schimbul de experienţe ar fi limitat. Nu ar mai fi vorba de un grup adevărat. Maximul de 10 participanţi este suficient deoarece în cazul în care grupul este prea mare, atunci participanţii au prea puţin timp pentru a-şi expune punctul de vedere. La rândul lor, părinţilor le este frică sau se simt înspăimântaţi să ia cuvântul în grupuri mari. Cum vi se par şase-zece părinţi care sunt motivaţi a participa la programul “Educaţi aşa!”? Selecţionarea participanţilor pentru activităţi de grup este deseori dificilă şi solicită o mai mare atenţie decât pentru altfel de activităţi. Acţiunea de selecţie poate fi împărţită în 2 tipuri: – selecţie publică - faceţi public în cartier, că va începe un curs pentru părinţi “Educaţi

aşa!”. Invitaţi părinţi şi aşteptaţi să vedeţi rezultatele;

15

– selecţie în cerc restrâns - dumneavoastră îi selecţionaţi şi îi contactaţi în discuţie cu alţi profesionişti din cartier pe acei părinţi care vor să ia parte la acest curs. Pentru aceste 2 metode de selecţie pot fi adoptate diverse strategii:

– mijloace de selecţie în scris � broşuri � anunţuri în ziar / reclamă � interviuri, articole în ziarul local � afişe

– selecţie personală verbală (dumneavoastră sau alt profesionist din cartier) discută personal cu părinţii anunţând că un curs pentru părinţi va începe şi va oferi toate informaţiile dorite

Dumneavoastră notaţi dacă părinţii sunt interesaţi. Aceasta se poate face în discuţii individuale sau, de exemplu, în timpul unei şedinţe cu părinţii.

Câteva exemple şi posibilităţi:

Selecţii scrise Selecţii personale Selecţii libere � răspândiţi broşuri

� trimiteţi anunţuri la ziare sau la radio

� lipiţi afişe � acordaţi interviuri presei

� oferiţi informaţii părinţilor în timpul şedinţelor cu părinţii

� spuneţi tuturor părinţilor din sala de aşteptare a unui birou de consultaţii că începe un curs pentru părinţi

Selecţii în cerc restrâns � oferiţi selectiv părinţilor formulare de înscriere, de exemplu în timpul orelor de consultaţii

� spuneţi părinţilor în contactele personale cu aceştia câte ceva despre curs. Notaţi-vă direct numele celor interesaţi

3.3. PUNCTE DE ATENŢIE REFERITOARE LA SELECŢIE Doar mămicile? Noi discutăm mereu despre cursul pentru părinţi. Există riscul ca la curs să ia parte doar mame. Cu siguranţă, un astfel de caz este valabil în cartierele cu probleme şi unde rolurile sunt dispuse în mod tradiţional. Este foarte probabil ca, într-un astfel de caz, puţini taţi să onoreze cursul. Discutaţi în timpul cursului cu femeile dacă li se pare important ca bărbaţii să primească aceleaşi informaţii. Vor trebui organizate în afara cursului şedinţe separate cu bărbaţii?

Compunerea grupului In cazul in care compuneţi un grup, ţineţi cont de următoarele principii:

16

� Încercaţi, pe cât posibil, să evitaţi ca în grup să se afle cineva într-o poziţie de excepţie (de exemplu, bărbat între femei, o mamă singură între mame căsătorite etc). Trebuie să fie cel puţin 2 participanţi într-o situaţie similară.

� Aveţi grijă să nu existe diferenţe prea mari de educaţie, experienţă în educarea copiilor sau de vârstă între copiii respectivi. Dacă aceste diferenţe sunt prea mari, ne putem confrunta cu o competiţie reciprocă între membrii grupului, acest lucru împiedicând desfăşurarea procesului de învăţare.

Indrumaţi / confirmaţi Dacă aveţi numărul suficient de participanţi şi cursul poate începe, vă sugerăm să mai transmiteti o confirmare pentru toţi membrii grupului. Puteţi face acest lucru anunţându-i chiar dvs sau trimiţând o confirmare scrisă, prin care stabiliţi:

− că părinţii sunt înscrişi ca participanţi la cursul “Educaţi aşa!” − cursul începe în ziua de ….. (data) − în…… (clădirea) − la…… (adresa) − de la …. (ora de începere) − pînă la….. (ora de încheiere) − că se contează pe prezenţa lor. Rugaţi-i să vă sune la ……....... (numărul de

telefon) în cazul în care se întâmplă ceva şi nu pot fi prezenţi. 3.4. MATERIAL NECESAR PENTRU CURSUL “EDUCAŢI AŞA!”

Aveţi nevoie de anumite materiale pentru a putea organiza cursul pentru părinţi “Educaţi aşa!”. Manualul de faţă vă indică de ce anume aveţi nevoie pentru fiecare şedinţă. � materiale pentru atragerea clienţilor: � broşuri � postere � comunicate de presă � scrisori de confirmare (vezi 3.3) � materiale administrative: � lista cu numele participanţilor � lista de prezenţă � materiale de contabilitate � situaţia costurilor � un carnet de chitanţe � bani de schimb

� situaţia de ansamblu a chetuielilor (a banilor primiţi)

� Un spaţiu rezervat pentru cinci şedinţe: acest spaţiu trebuie să îndeplineasca următoarele condiţii:

� să fie suficient de mare pentru ca să încapă acolo aproximativ 10 participanţi;

17

� să ofere linişte şi intimitate pentru ca grupul să lucreze fără să fie deranjat; � să aibă suficiente scaune (pentru adulţi); � scaunele să fie aşezate în forma literei “u” - in forma unui semicerc; � este recomandabil să nu existe mese; � dacă este nevoie (în cazul în care se lucrează, de exemplu, cu femei musulmane), este bine să nu existe nici un bărbat în sală; � fumatul să fie interzis � să existe un telefon în apropiere (în cazul în care se întâmplă ceva acasă la unul dintre participanţi); � să aibe, eventual, un spaţiu rezervat copiilor.

� aparatura video /DVD � eventual instrucţiuni de folosire � casetele video “Educaţi aşa!” N.B. Consultaţi manualul înainte de fiecare

şedinţă! � broşurile “Educaţi aşa!” N.B. Consultaţi manualul înainte de fiecare

şedinţă! � mapă cu coli de hartie / markere / plăcuţe � cafea / ceai / zahăr / lapte / fursecuri N.B.Vă sugerăm să luaţi în considerare faptul că

la fiecare şedinţă se beau, în general, două ceşti de cafea/ceai - o dată în timpul şedinţei şi o data în pauză

� suficiente ceşti/pahare/linguriţe � acest manual N.B. 1 Aveţi nevoie de anumite materiale pentru

fiecare şedinţă. Consultaţi manualul înainte de următoarea şedinţă ca să vedeţi care sunt acestea. N.B. 2 Păstraţi manualul pe genunchi sau în faţa ochilor pe toată durata cursului, dar citiţi cât mai puţin posibil.

18

3.5. ALTE CONDIŢII PENTRU A ASIGURA CALITATEA CURSULUI În paragraful anterior am prezentat materialele necesare pentru curs. Exista, însă, şi alte tipuri de materiale sau condiţii necesare. Este vorba despre acele condiţii care urmăresc, păstrează şi îmbunătăţesc calitatea cursului. Printre acestea se numără: 1. Pregătirea cursului

Recomandăm fiecărui mediator să se pregătească bine din vreme, să citească manualul şi să-şi însuşească continutul si abilităţile respective. Mediatorul cursului reprezintă un model pentru participanţi, de aceea este de preferat ca acesta să urmeze mai întâi un curs de pregătire “Educaţi aşa!” si sa posede un certificat/diploma.`

2. Implicarea în politica instituţiei Organizarea şi conducerea acestui curs pentru părinţi necesită timp. Mediatorii trebuie să lucreze cu responsabilitate, urmărind calitatea, în condiţiile în care instituţia lor (şcoala, grădiniţa etc) le pune la dispoziţie timp şi spaţiu, îi sprijină şi îi stimulează să-şi desfăşoare activitatea. Iată de ce politica instituţiei trebuie să le ofere parinţilor in situaţii precare informaţii educaţionale preventive şi sprijin.

3. Un mediator sau doi? De obicei, atunci când se lucrează cu grupuri este nevoie în mod constant de doi mediatori. Aceştia îşi împart sarcinile astfel:

a. În funcţie de conţinut: unul prezintă aspectele teoretice, iar celălalt aspectele practice;

b. În funcţie de timp: dacă unul dintre ei prezintă un anume aspect, celălalt se ocupă de următorul aspect din program.

Lucrul cu doi mediatori are mari avantaje, mai ales în faza de început: − se înregistrează feedback între cei doi mediatori; − mediatorii nu au senzaţia că au fost “aruncaţi în faţa leilor”; − dacă sunt lăsaţi să lucreze in linişte, ei pot înţelege mai bine reacţiile

membrilor grupului. Exista şi un posibil dezavantaj: doi mediatori ar putea fi prea mulţi pentru un grup mic (6-8 membri).

3.6. CÂTEVA SFATURI PENTRU LUCRUL CU GRUPURI DE PĂRINŢI Lucrul cu grupuri în general, şi cu grupuri de părinţi în particular, mai ales când este vorba de părinţi în situaţii precare - necesită anumite abilităţi şi viteza de reacţie, luând în considerare numeroasele puncte de atenţie. În rândurile ce urmează vă prezentăm câteva sfaturi pentru o buna derulare a cursului. � Creaţi o atmosferă destinsă − Fiţi ospitalieri, purtaţi-vă ca o gazdă primitoare, uraţi-le bun venit participanţilor, spuneti

ca sunteţi bucuroşi ca au venit. − Învăţaţi rapid numele participanţilor şi căutaţi să reţineţi câteva detalii (numele, vârsta

copiilor, anumite întâmplări); în acest fel vă puteţi adresa pe nume participanţilor. − Ca să reuşiţi să creaţi o atmosferă destinsă trebuie să nu vă grăbiţi.

19

� Fiţi un adevărat conducător al discuţiilor − Nu vorbiţi prea repede, fiţi cât mai clar atunci când introduceţi un subiect în discuţie;

modulaţi-vă vocea şi nu fiţi prea timid în ceea ce priveşte gestica; − Exprimaţi-vă părerile de câte ori este posibil la persoana întâi (“Eu sunt convins (ă) că

laudele sunt mai eficiente decât certurile”); − Introduceţi subiectele de discuţie în mod clar, precizaţi care este scopul şi care sunt

regulile; asiguraţi-vă că participanţii au înţeles corect; − Dacă unul dintre participanţi vorbeşte prea mult timp, întrerupeţi-l în mod amical şi

explicaţi-i că toţi participanţii trebuie să-şi exprime punctul de vedere; − Priviţi-l pe cel care vorbeşte şi urmăriţi-i din când în când cu privirea şi pe ceilalţi

participanţi; − În timpul şi la sfârşitul discuţiei faceţi un rezumat al celor spuse; − Multumiţi-le participanţilor pentru intervenţia avută. � Reacţionaţi la întrebări şi la critici − Străduiţi-vă să nu apăreţi în ochii participanţilor drept “atotştiutor”. Încercaţi să-i atrageţi

întotdeauna în discuţie şi pe ceilalţi participanţi. Întrebaţi, de exemplu, “Ce aţi întreprinde dvs în acest caz?”

− Dacă părinţii încep să-şi povestească problemele personale ascultaţi-i, apoi daţi-le de înţeles că ideea nu este să discutăm problemele personale ale fiecaruia: părinţii au venit pentru curs, nu ca să fie ajutaţi în problemele lor personale; aveţi grijă să folosiţi un ton prietenos;

− Dacă părinţii vor să critice, de exemplu filmul pe care l-au vizionat, ascultaţi-i în mod activ; nu vă erijaţi în avocat şi încercaţi să nu intraţi în discuţie în mod direct. Mai degrabă cereţi părerea celorlalţi membri ai grupului.

− Dacă părinţii vă pun o întrebare al cărei răspuns nu îl ştiţi, mărturisiţi acest lucru. Părinţii vor aprecia onestitatea dvs.

� Aplicaţi principiile manualului “Educaţi aşa!” şi în cadrul grupului − Adresaţi-le în mod regulat complimente participanţilor (“Ce bine că aţi venit”, “Ce bine

că putem începe la timp”etc). − Ignoraţi pe cât posibil comportamentul inacceptabil în cadrul grupului (de exemplu

şuşotitul între membri). − Dacă purtarea membrilor devine iritantă (de exemplu vorbesc tare unii cu ceilalţi),

adresaţi-vă personal şi explicaţi-le calm de ce nu e bine ceea ce fac. Evitaţi “judecăţile”, numiţi tipurile de comportament indicat şi ascultaţi activ la eventualele reacţii de rezistenţă, dar aveţi grijă să fie clar că vă deranjează.

� ”Educaţi aşa!” este un curs structurat care cuprinde si teme pentru acasa − Discutaţi tema pentru acasă şi lăudaţi-i pe cei care şi-au făcut-o; − Dacă observaţi progrese la unii participanţi, comunicaţi-le; − Este important ca prezentările dvs să fie clare şi convingătoare, de aceea vă sugerăm să vă

pregătiţi cu atenţie de fiecare dată. � Momente dificile în timpul cursului

În acest manual vă prezentăm posibile reacţii ale participanţilor în cazul fiecărei şedinţe. În anexa 1 vom prezenta câteva “momente dificile” care pot apărea la fiecare şedinţă.

20

CAPITOLUL 4 DESCRIEREA ŞEDINŢELOR CURSULUI

INTRODUCERE

În capitolul 4 al acestui manual este descris programul acestui curs destinat părinţilor. Programul cuprinde o oră şi jumătate de activitate la fiecare sedinţă. Această limita de timp nu este, însă, fixă, ea poate varia după caz. Descrierea cuprinde instrucţiuni, sugestii pentru prezentarea materialului (tipărite cursiv) şi exemple ale unor posibile reacţii ale părinţilor în timpul cursului.

Structura de curs descrisă în acest manual a fost testată în practică şi ajustată în funcţie de rezultate. Acest manual trebuie considerat ca material de bază, care poate fi aplicat în mod flexibil. Fiecare şedinţă cuprinde o structură fixă: discutarea temei pentru acasă, introducerea unei noi teme sau a unei noi deprinderi şi exerciţii. În locul exerciţiilor prezentate în manual pot fi folosite şi alte exerciţii. Pentru unele dintre aceste exerciţii au fost concepute alternative. De asemenea, puteţi utiliza propriile dvs. exerciţii care s-au dovedit reuşite.

În cazul unor anumite exerciţii şi în cazul temei pentru acasă, se presupune că participanţii ştiu să scrie şi să citească. Dacă parinţii care participă la curs nu ştiu să citească sau să scrie, mediatorul poate citi cu voce tare situaţiile-model (plăcuţele). De asemenea, tema pentru acasă poate fi stabilită şi discutată împreună cu părinţii. Materialul din acest manual şi unele dintre exerciţii pot fi folosite, cu modificarile de rigoare, în cazul în care este organizată o singură întâlnire cu părinţii. Cum procedăm în practică Succesul programului acestui curs pentru părinţi şi în special al sedinţelor respective depinde în mare măsură de perfecta cunoaştere a acestora de către mediator. Vizionaţi filmele video de câteva ori înaintea cursului ca să ştiţi care este ordinea diverselor materiale. La începutul fiecărei şedinte este descris materialul de care aveţi nevoie şi pe care trebuie să-l pregătiţi. Uneori trebuie să confecţionaţi plăcuţele cu situaţiile-model din vreme. Aceste situaţii-model sunt prezentate în anexa 3 şi imprimate pe un format de etichetă. Ele trebuie să fie copiate pe foi de etichetă şi lipite pe placuţe. Broşurile cuprinzând cele şase abilităţi, broşuri destinate părinţilor, trebuie copiate din vreme, de preferinţă pe hartie A4. În anexa 7 găsiţi exemple în acest sens. La sfârşitul fiecărei şedinţe, participanţii primesc o temă pentru acasă. Şi aceste teme trebuie copiate pentru toţi participanţii. Fiecare părinte (eventual pentru fiecare copil) primeşte un exemplar. Temele pentru acasă sunt prezentate după materialul fiecărei şedinte şi în anexa 4. Cerinţele temelor vor fi discutate în timpul şedinţei. Citindu-le, vă daţi seama ce vă oferă acestea din punct de vedere educaţional şi care sunt chestiunile controversate. Este de dorit ca, în măsura în care acest lucru este posibil, să comentaţi cerinţele. Părinţii apreciază în mod deosebit acest lucru care se dovedeşte un stimulent pentru rezolvarea temelor. O bună pregătire presupune, în plus, să fiţi informaţi în legătură cu harta socială a zonei în care locuiţi (cartier, oraş, judeţ). Vă sugerăm să aveţi o evidenţă a locurilor unde părinţii şi copiii pot primi ajutor suplimentar, precum şi a instituţiilor ce oferă eventuale alte feluri de

21

cursuri. Vă mai recomandăm să fiţi la curent cu activităţi social-educative ca, de exemplu, cursuri de limbi străine, cursuri pentru femeile care lucrează ş.a.m.d. Uneori, părinţii sunt foarte dornici să discute şi să facă schimb de experienţe, dar acest lucru se dovedeşte dificil de realizat. În cazul unor anumite grupuri de părinţi, singurul lucru realizabil este vizionarea şi discutarea casetelor în grup. Luaţi în considerare, însă, următorul fapt: randamentul este mai mare atunci când acţionaţi decât atunci când doar discutaţi. Cercetările demonstrează că punerea în practică a abilităţilor este singura cale care conduce la o adevărata schimbare a comportamentului. 4.1. PRIMA ŞEDINŢĂ MATERIAL NECESAR

1. Filmul “Aprecierea şi acordarea atenţiei” 2. Videoplayer /DVD player şi monitor 3. Mapa cu foi (pentru textele cuprinse în mapă - vezi anexa 2) 4. Separat: panoul 1 (instalat din vreme) care cuprinde abilităţile oferite de curs 5. Markere 6. Plăcuţe cu situaţiile-model (confecţionate din vreme) - vezi anexa 3-1 7. Brosuri: “Aprecierea şi acordarea atenţiei” (un număr suficient pentru toţi participanţii) 8. Tema pentru acasă a primei şedinţe 9. Lista cu numele participanţilor / lista de prezenţă 10. Cafea / ceai

PROGRAM 1. Deschiderea şedinţei şi urarea de bun-venit 10 minute 2. Faceţi cunostinţă 20 minute 3. Educaţia: de la greutăţi la reuşite 20 minute

− Ce vă place în comportamentul copilului dvs? − Ce nu vă place în comportamentul copilului dvs? − Ce puteţi face pentru a influenţa în mod pozitiv

comportamentul copilului dvs? 4. Caseta video “Aprecierea şi acordarea atenţiei” 10 minute 5. Exerciţiu: cum să ne lăudăm copilul 20 minute 6. Tema pentru acasă 5 minute 7. Închiderea şedinţei 5 minute

22

4.1.1. DESCHIDEREA ŞEDINŢEI − Uraţi-le bun venit tuturor participanţilor. Spuneţi-le că sunteţi bucuros / bucuroasă că au

venit şi că acest curs poate începe.

− Prezentaţi-vă şi anunţaţi că dvs. sunteţi mediatorul cursului. Mai târziu vă veţi cunoaşte mai bine.

− Repetaţi informatiile de natură organizatorică care sunt specificate şi în broşurile de înscriere: − data; − durata şedinţelor; − aspecte de natură administrativă precum: plata cafelei / ceaiului (dacă este

cazul); − fumatul (de preferinţă numai în pauze, în hol); − modul de adresare; − pauza;

− Prezentaţi pe scurt scopul şi structura cursului: − Acest curs este destinat părinţilor care au copii între 3 şi 12 ani. − Cursul nu se adresează numai părinţilor care întâmpină greutăţi în creşterea copiilor: intenţia cursului este să prevină aceste greutăţi.

− Scopul cursului: insusirea acelor abilităţi care sunt folositoare, chiar indispensabile, pentru educarea copiilor. Aceste abilităţi nu rezolvă toate problemele.

− Cursul este foarte sistematic. La fiecare şedinţă învăţăm ceva nou. De aceea, dacă lipsiţi o singură dată, veţi pierde foarte mult. Acesta este un curs, aici nu se face terapie de grup (nu se discută experienţele şi problemele personale ale fiecărui membru). Acest curs presupune să puneţi în practică cunoştinţele dobândite.

4.1.2. SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ (20 de minute) Invitaţi-i pe părinţi să se prezinte pe rând:

− numele; − numărul de copii; − vârsta copiilor; − profesia / hobby-urile;

23

− ce îi place la copilul sau − motivul pentru care participă la acest curs; ce aşteaptă de la acest curs?

(este bine sa scrieti toate aceste lucruri pe un panou.) • Cereţi-le participanţilor să fie cât mai concişi. Daţi chiar dvs. un exemplu în acest

sens. • Prezentaţi-vă. Vorbiţi, atât cât este posibil, la persoana întâi (“Eu sunt….” ş.a.m.d.) • De fiecare dată când un participant se prezintă, mulţumiţi-i şi repetaţi în câteva

cuvinte ceea ce a spus acesta. • După ce aţi făcut cunoştinţă cu toţii, repetaţi încă o dată numele tuturor participanţilor:

”Eu sunt ..., lângă mine stă ...(1), lângă ...(1) stă ...(2), lângă …(2) stă …(3) etc. • Întâi repetaţi chiar dvs. numele tuturor celor prezenţi. Apoi le cereţi câtorva

participanţi să vă urmeze exemplul. 4.1.3. EDUCAŢIA: DE LA GREUTĂŢI LA REUŞITE (20 de minute) Introducere (partea întâia)

Toţi copiii fac lucruri care nu plac părinţilor lor. De asemenea, toţi copii fac în mod regulat lucruri care îi încântă pe părinţi. Fireşte că părinţii preferă să constate cât mai multe lucruri bune făcute de copiii lor.

În acest curs vom discuta, printre altele, despre modalităţile în care îi puteţi încuraja pe copiii dvs. să se comporte în maniera pe care o doriţi. Vă sugerăm să stabilim întâi care sunt tipurile de comportament pe care doriţi să le aibă copiii dvs. şi apoi care sunt cele pe care nu doriţi să le aibă. Exerciţiu Instalaţi două panouri. Sus pe primul panou scrieţi: “Ce îmi place la copilul meu”. Desenaţi dedesubt o figură zâmbitoare de la care se ridică un nor uriaş (norul ocupă aproape toată suprafaţa panoului). Sus, pe cel de-al doilea panou, scrieţi: ”Ce nu îmi place la copilul meu”. Desenaţi dedesubt o figură întristată / supărată şi un nor de dimensiuni mari. Cereţi-le părinţilor să indice - în câteva cuvinte - câte un exemplu pentru fiecare panou. Scrieţi răspunsurile părinţilor (rezumate în minimum de cuvinte şi de preferinţă în termenii unui comportament observabil în mod obiectiv) în cei doi “nori”. Aveţi grijă ca toţi părinţii să numească mai ales un comportament pozitiv al copilului lor. Dacă vreun părinte nu îşi poate aminti un comportament pozitiv, daţi-i timp de gândire până după ce au răspuns toţi ceilalţi părinţi. În acest stadiu nu declanşaţi nici o discuţie. Fiţi atent, în plus, ca părinţii să nu discute nici între ei. Explicaţi-le limpede că acum trebuie doar să numească aspecte pozitive şi negative ale comportamentului copiilor lor. Mai târziu va fi timp suficient pentru discuţii şi schimb de experienţe.

Lăsaţi panourile la locul lor în timpul părţii a doua a introducerii.

24

Introducere (partea a 2-a)

Toţi părinţii doresc din partea copiilor o comportare cât mai convenabilă şi ca acestia să nu facă lucruri considerate inacceptabile de către părinţi. Întrebarea este: cum ne putem determina copiii să facă ceea ce noi credem că este bine? Putem să îi ajutăm şi noi?

Unii părinţi marturisesc, mai ales atunci când copiii lor se comportă în chip nedorit, că ”Nu pot face nimic cu copilul meu. Nu îi pot schimba comportamentul. E pur şi simplu un copil obraznic. Trebuie să mă resemnez.”

În acest curs pornim de la premisa că putem influenţa comportamentul copiilor. Părinţii nu trebuie să se simtă neputincioşi. Nu toţi părinţii se dovedesc la fel de pricepuţi în ceea ce priveşte educaţia copiilor. Copiii, la rândul lor, se deosebesc mult între ei. Unii au un temperament mai energic şi necesită mai multă atenţie - copiii obraznici, alţii sunt liniştiţi şi calmi - copiii uşor de crescut. Există, de asemenea, diferenţe între situaţiile părinţilor care îşi educă copiii. Unii au diverse greutăţi precum, de exemplu, locuinţa prea mică, probleme financiare, lipsa sprijinului unui partener, obligaţia de a avea grijă de alţi membri ai familiei lor. În aceste cazuri, educaţia copilului devine o problemă dificilă. Abilităţile pe care le veţi deprinde datorită acestui curs vor putea fi însă folosite şi în cazul unor condiţii dificile.

Noi considerăm că aceste abilităţi pot fi însuşite de toată lumea. Modul nostru de abordare este deschis şi plăcut. (vezi panoul cu abilităţile oferite de acest curs.)

În cadrul acestui curs învăţăm deprinderi care să ne permită să influenţăm comportamentul copiilor. Este vorba de abilităţi pe care le numim pozitive precum “aprecierea şi acordarea atenţiei” sau de abilităţi grupate sub denumirea comună “Stabilirea limitelor”. Părinţii îşi pot influenţa copiii cu atenţia pe care le-o acordă. Ei pot reacţiona în mod pozitiv ori de câte ori copiii lor manifestă un tip de comportament dorit sau pot reacţiona negativ atunci când copiii se poartă în mod inacceptabil pentru părinţii lor.

Dacă părinţii sunt receptivi la comportamentul pozitiv al copiilor lor şi nu uită să îl laude de câte ori este cazul, copilul înţelege treptat că el merita acele laude.

Un astfel de copil îşi creează o imagine pozitivă despre sine însuşi. De asemenea, el este considerat un copil bun fiindcă nu cere atenţie în manieră negativă.

Mulţi părinţi nu sunt atenţi, însă, decât atunci când copiii lor se comportă într-un mod nedorit. Un copil care aude adesea că ceea ce face nu este bine îşi creează o imagine negativă despre sine (mai ales dacă nu este niciodată lăudat pentru lucrurile bune). Unui asemenea copil îi lipseşte încrederea necesară în sine şi va fi considerat probabil obraznic deoarece nu i se acordă atenţie decât atunci când are un comportament nedorit.

În concluzie, rolul părinţilor este foarte important. Ei pot influenţa comportamentul copiilor lor astfel: − reacţionând pozitiv la comportament pozitiv; − fiind categoric ori de câte ori copilul face un lucru care nu este acceptabil.

Părinţii pot şi să interzică un asemenea comportament, dar este o diferenţă între cazul în care dvs. interziceţi ceva copilului şi cazul în care copilul şi-l interzice chiar el însuşi.

Vom discuta aceste abilităţi pe rând, una câte una, în cadrul acestui curs.

25

Ele nu reprezintă nişte noutăţi. Unii dintre dvs. le-au aplicat deja. Dacă le veţi aplica conform indicaţiilor şi în mod consecvent, veţi observa că se schimbă ceva în comportamentul copilului, în propria dvs. încredere de sine şi în mulţumirea pe care v-o aduce copilul dvs. Scopul acestui curs este: părinţi multumiţi şi copii mulţumiţi.

POSIBILE REACŢII ALE PĂRINŢILOR − “Deci trebuie să îmi laud copilul mai mult? Eu îl laud peste măsură, dar el mă supără toată ziua…” O posibilă reacţie a moderatorului: Este foarte important ca părinţii să-şi laude copiii la momentul potrivit, adică chiar atunci când copilul a făcut ceva bun. De asemenea, vă recomandăm să nu acordaţi prea multă atenţie comportamentului nedorit atunci când apare.

− “Vorbiţi ca şi cum totul ar depinde de părinţi (care sunt vinovaţi că nu ştiu când să le acorde atenţie şi cum). Uneori depinde de copil. Pe unii copii pur şi simplu nu poţi să-i schimbi în bine.” O posibilă reacţie a moderatorului: Cereţi exemple concrete: când consideraţi că copilul dvs nu poate fi schimbat în bine? Nu toti copiii sunt la fel de uşor de crescut, însă există întotdeauna ceva care nu merge între copil şi părinte. Părinţii trebuie să facă primul pas către îmbunătăţirea situaţiei: ei îşi pot răsplăti copilul cu laude atunci când acesta se poartă bine şi este recomandabil să continue în acest fel până când rezultatele încep să se vadă.

− “Eu îmi dau toată silinţa şi îl laud mereu atunci când este cazul, dar cei din jurul meu lucrează împotriva mea: soţul meu îl ceartă întotdeauna, soacra mea nu îl laudă, însă l-a obişnuit cu dulciuri…” O posibilă reacţie a moderatorului: Fiţi de acord cu persoana respectivă: este foarte supărător când altcineva se amestecă în educaţia copilului şi vă face greutăţi. Subliniaţi faptul că copiii au o relaţie separată cu fiecare membru al familiei. Astfel ei descoperă că oamenii sunt diferiţi. Copii acceptă foarte uşor acest lucru. În cazul în care ceilalţi vă împiedică însă să îl educaţi aşa cum doriţi, vorbiţi cu ei despre aceasta (în absenţa copilului).

− “Nu poţi totuşi să le ignori pe toate: uneori trebuie să reacţionezi la comportamente inacceptabile?” O posibilă reacţie a moderatorului: Cereţi explicaţii, accentuaţi ideea că nu li se sugerează să ignore absolut totul. Există, însă, mai multe modalităţi de reacţie la comportamente nedorite. Una dintre acestea este ignorarea, dar ea nu merge chiar întotdeauna! Începând cu şedinţa a doua vom discuta şi exersa “stabilirea limitelor” în cazul comportamentelor nedorite.

26

4.1.4. FILMUL “APRECIEREA ŞI ACORDAREA ATENŢIEI” Vizionaţi materialul video “Aprecierea şi acordarea atenţiei”. Imediat după vizionare, invitaţi-i pe părinţi să facă scurte comentarii. Discutaţi aceste comentarii în câteva cuvinte.

− “Nu este chiar aşa de uşor în realitate. Copiii din film sunt toţi ideali. Dacă copiii mei ar fi aşa, nu m-aş mai afla aici…”

O posibilă reacţie a moderatorului: Nu luaţi apărarea copiilor din film. Întrebaţi: “Aţi dori deci ca şi copilul dvs să fie la fel de uşor de educat? Ce aţi dori să se schimbe în comportamentul copilului dvs? Puteţi să influenţaţi comportamentul copilului dvs? În ce fel?

− “Eu am aplicat deja toate acele modalităţi…”

O posibilă reacţie a moderatorului: Luaţi totul în serios. Întrebaţi: ce efecte aţi observat? Reacţionează copilul dvs. la fel ca cei din film? care sunt diferenţele?

− “E doar un film, adică totul este înregistrat.”

O posibilă reacţie a moderatorului: “Vă întrebaţi dacă lucrurile stau la fel şi în realitate? cum se întâmplă în cazul dvs? care sunt diferenţele dintre situaţia dvs şi acest film? din ce cauză?”

După primele reacţii întrebaţi: “Ce v-a impresionat în acest film? sunt unele lucruri care v-au atras atenţia şi pe care le veţi pune în practică acasă? Care? Ce aţi învăţat din acest film?”

4.1.5.EXERCIŢIUL “CUM SĂ NE LĂUDĂM COPIII” (20 minute) Scopul acestui exerciţiu este să exersăm comportamentul precizat. Împărţiţi plăcuţele cu situaţiile-model – vezi anexa 3.1. Fiecare părinte primeşte câte o plăcuţă. Plăcuţele rămase se pun deoparte. Părinţii citesc pe rând ceea ce scrie pe plăcuţe şi reacţionează cu o apreciere. Alţi părinţi pot interveni şi ei cu o apreciere. Îndreptaţi-vă atenţia asupra numirii comportamentului (metoda video). Ajutaţi-i când este cazul. De exemplu pronunţaţi prima propoziţie: ”Văd că ai strâns jocul de lego…”

27

După ce au luat cuvantul toţi părinţii, puteţi folosi si plăcuţele rămase, evident dacă mai este timp.

4.1.6. TEMA PENTRU ACASĂ (5 minute) Explicaţi-le părinţilor că vor primi de fiecare dată câte o temă pentru acasă: un formular cu exerciţii care trebuie completate (şi predate), precum şi o broşură cu rezumatul discuţiilor din şedinţa respectivă. La sfarsitul brosurii, pe verso, se află exerciţii, adesea aceleaşi din formularul cu tema pentru acasa. Acestea trebuie “făcute”, nu “completate”.

Explicati-le parintilor ca aceste exercitii sunt importante pentru ca ei sa se observe pe ei insisi si pe copil pe parcursul intregii saptamani. Tema este foarte importantă deoarece în acest fel părinţii îşi însuşesc informaţiile şi abilităţile respective. Împărţiţi formularele cu tema pentru acasă şi explicaţi-le parintilor ce au de făcut pentru săptămâna următoare. Formularele cu temele pentru acasa se gasesc in anexa nr 4 pentru fiecare lectie in parte. Va sfatuim sa le fotocopiati inainte de inceperea lectiei intr-un numar suficient pentru toti parintii. 4.1.7. ÎNCHIDEREA ŞEDINŢEI Faceţi un rezumat al celor mai importante puncte ale şedinţei.

Acordarea atenţiei este extrem de importantă. Procedând astfel atunci când copilul dvs se comportă bine, veţi vedea că îl veţi stimula să repete mai des acest comportament. Puteţi acorda atenţie în mai multe feluri: lăudându-l, mângâindu-l pe cap, făcându-i cu ochiul, arătându-i interes sau bătându-l pe umăr. Deci acordaţi-i atenţie copilului dvs atunci când se comportă bine. Uneori părinţii le acordă atenţie copiilor – fără să vrea - chiar atunci când aceştia manifestă un comportament inacceptabil. Dacă le ţinem predici sau dacă începem o discuţie despre acel comportament (“ţi-am spus de atâtea ori să…”) înseamnă că le acordăm atenţie negativă. Astfel copilul va ajunge să repete şi mai des acel comportament nedorit. Aveţi grijă să îi acordaţi copilului cât mai multă atenţie ori de câte ori se comportă bine şi cât mai puţină atunci când are un comportament inacceptabil.

Cereţi-le părinţilor să comenteze pe scurt prima şedinţă: − Cum li s-a părut? − Au învăţat ceva? (Eventual: de ce nu?) − Atmosfera li s-a părut plăcută? (Eventual: de ce nu?) − Mai sunt întrebări sau observaţii?

28

Incheiati sedinta intr-o nota pozitiva si amintiti-le parintilor ziua si ora la care va veti revedea saptamana urmatoare. 4.2. A DOUA ŞEDINŢĂ MATERIAL NECESAR 1. Filmul “Stabilirea limitelor” 2. Video/DVD player şi monitor 3. Mapă cu coli de hartie şi markere 4. Panou(instalat din vreme) cu temele oferite de curs, scrise pe un rând – vezi anexa 2.1 5. Panourile 2 şi 3: norul pozitiv şi cel negativ – vezi anexele 2.2 şi 2.3 6. Plăcuţele cu situaţiile-model (confecţionate din vreme) referitoare la exerciţiul “cum să

spunem nu” – vezi anexa 3.3 7. Plăcuţe colorate(confecţionate din vreme) pentru jocul despre semafor –vezi anexa 3.2 8. Broşuri: să spunem nu / să interzicem şi să ignorăm (suficiente pentru toţi participanţii) 9. Colile cu tema pentru acasă a şedinţei a doua 10. Cafea / ceai PROGRAMUL 1. Deschiderea şedinţei şi discutarea temei pentru acasă 20 minute 2. Exerciţiul fierbinte – rece 10 minute 3. Reguli şi limite: semaforul 20 minute 4. Filmul “Stabilirea limitelor partea I” 20 minute 5. Exerciţiu 15 minute 6. Închiderea şedinţei şi tema pentru acasă 5 minute 4.2.1. DESCHIDEREA ŞEDINŢEI

− Uraţi-le bun venit tuturor participanţilor. − Anunţaţi că anumiţi participanţi nu au putut veni. Întrebaţi dacă există cineva care

ştie de ce absentează cei care nu au anunţat acest lucru. − Reveniţi asupra şedinţei trecute: Există întrebări / observaţii?

29

Discutarea temei pentru acasă Rezumaţi cerinţele exerciţiilor de săptămâna trecută şi cereţi-le părinţilor să vă dea

exemple. De pildă: Prin ce lucruri bune au reuşit copiii dvs să vă capteze atenţia săptămâna trecută? Cine poate să ne povestească cum şi-a lăudat copilul ? Întrebaţi care a fost reacţia copilului. Scrieţi exemplele de aprecieri pe un panou.

Reacţionaţi pozitiv la exemplele date de părinţi (acordându-le acestora atenţie şi apreciându-i). După ce aţi scris toate exemplele, discutaţi cu părinţii dacă şi în ce măsură laudele respective corespund indicaţiei de pe casetă: ”numiţi comportamentul şi răsplătiţi-l cu o laudă”. Uneori se poate întâmpla să vi se răspundă astfel: Nu mi-am făcut tema, copilul meu nu a făcut nimic deosebit, era prea grea…

Repetaţi întrebarea pentru părinţii care şi-au făcut tema. Cine a reuşit? Cum l-aţi lăudat pe copilul dvs în săptămâna care a trecut?

Subliniaţi cât de important este ca părinţii să îşi facă tema (vezi prima şedinţă). Discutaţi câteva minute cu părinţii care nu au făcut-o (de ce? s-ar putea să o faceţi pentru data viitoare?). N.B.: părinţii care au probleme la scris pot să îşi pregătească tema oral sau să o dea altcuiva să o scrie. Fiţi atent la timp. Este important ca toţi părinţii să intervină în discuţie, însă de obicei nu este timp suficient pentru discutarea tuturor temelor.

Cereţi-le să vă dea temele ca să le puteţi citi pe toate. ALTERNATIVE În ceea ce priveşte discutarea temei pentru acasă există două alternative la situaţia mai înainte menţionată. Varianta severă Cereţi-le părinţilor să vă predea tema pentru acasă imediat după ce au sosit şi aruncaţi-vă o privire peste ele în timp ce ei îşi beau cafeaua. Apoi treceţi la discuţie: puteţi numi punctele cele mai importante, puteţi adresa întrebări şi lămuri neclarităţi. În acest fel îi şi controlaţi: veţi descoperi cine nu şi-a făcut tema. Pentru unii dintre părinţi acesta poate fi un motiv să îşi facă întotdeauna temele, realizând astfel un profit maxim de pe urma cursului. Pentru alţi părinţi, în special pentru cei care nu se simt siguri pe ei, ar putea fi un motiv să absenteze sau să renunţe la curs. Alegerea unei variante depinde de propriul dvs stil şi de grupul respectiv. Varianta flexibilă Aceasta înseamnă să îi lăsaţi pe părinţi să discute tema doi câte doi. În acest fel nu îi mai supuneţi controlului, iar dvs nu vă mai îndepliniţi rolul de conducător la fel de bine. Vă recomandăm să folosiţi această alternativă doar dacă celelalte două nu au mers.

30

4.2.2. EXERCIŢIUL FIERBINTE – RECE

Scopul acestui exerciţiu este să evidenţieze diferenţa dintre cele două modalităţi de interventie: cea pozitiva şi cea negativa. Invitaţi doi părinţi să se ofere voluntari şi poftiţi-i să iasă pe hol. Grupul indică un obiect (vizibil) prezent în încăpere. Voluntarii intră în sală şi trebuie să ghicească obiectul respectiv. Membrii grupului le dau indicaţii, strigându-le “fierbinte” sau “rece”, în funcţie de distanţa dintre aceştia şi obiect. Instruiţi-i pe părinţi să îl îndrume mai întâi negativ pe cel dintâi voluntar, folosind asemenea exclamaţii precum “rece”, “greşit”, “ceva mai bine acum”, “nu te grăbi” etc. Al doilea voluntar este îndrumat în mod pozitiv: “fierbinte”, “foarte bine”, “eşti foarte aproape” etc. Întrebaţi-i apoi pe voluntari cum s-au simţit şi dacă vor să repete experienţa. Cel care a fost îndrumat negativ se simte de cele mai multe ori jenat şi astfel se va încăpăţâna şi va căuta mai bine. Cel care a fost îndrumat pozitiv se simte încurajat de public şi consideră exerciţiul foarte simplu. Aveţi grijă să îi acordaţi voluntarului îndrumat negativ atenţie şi timp.

La sfârşit accentuaţi următorul lucru: Din acest exerciţiu trebuie să învăţăm că “îndrumarea pozitivă” este mai plăcută şi că te ajută să îţi atingi mai repede scopul decât “îndrumarea negativă”. La fel se întâmplă şi în relaţia părinte – copil. Lăudându-l şi acordându-i atenţie copilului aveţi mai mult succes decât certându-l şi pedepsindu-l. Îndrumându-l în mod pozitiv, copilul capătă o mai mare încredere în sine. Dacă îl îndrumaţi în mod negativ, încrederea lui în sine se diminuează. (Sprijiniţi-vă concluzia cu exemple din exerciţiul efectuat. De exemplu părintele îndrumat negativ nu a vrut să repete exerciţiul.) 4.2.3. REGULI ŞI LIMITE Introducere:

Copiii fac uneori lucruri care ne plac şi alte ori lucruri care nu ne plac. Dacă se comportă bine, daţi-le de înţeles acest fapt lăudându-i şi acordându-le atenţie. Dacă vă supără, stabiliţi limite clare.

Copiii cer limite şi reguli clare. Evident că vor încerca să le încalce. În acest caz, spuneţi un “nu” categoric.

Peste tot există reguli. Acasă (copilul îşi anunţă părinţii înainte de a se duce să se joace cu un prieten). La şcoală (locul hainelor este în cuier) şi în societate (circulaţie, servicii sociale, taxe).

Regulile sunt relative:de ex. în unele familii copiii au voie să sară pe canapea, în altele nu.

31

Jocul „semaforul” Scopul acestui joc este să îi ajute pe părinţi să înţeleagă ce lucruri le plac sau nu la copiii lor şi, în plus, că regulile diferă în funcţie de copil (vârstă), situaţie şi părinte.

Metoda de lucru: Împărţiţi plăcuţele colorate; fiecare părinte primeşte câte un set de cerculete cu cele trei culori ale semaforului. Explicaţi care este intenţia jocului. Moderatorul cursului dă exemple de lucruri pe care le fac copiii: cu ajutorul plăcuţelor, părinţii pot indica cum ar reacţiona ei. Verde înseamnă: asta îmi place (nu foarte mult): aici nu intervin. Portocaliu înseamnă: uneori îmi place, alteori nu. Roşu semnifică: nu îmi place, aici intervin. După citirea fiecărei situaţii, părinţii sunt rugati sa ridice una dintre plăcuţe. Cereţi părinţilor să îşi explice alegerea de fiecare dată. Semnalaţi diferenţele şi asemănările. Aveţi grijă ca toţi părinţii să ia cuvîntul.

Terminaţi exerciţiul după ce au trecut 20 de minute.

Situaţiile – model: Folosiţi cât mai des cu putinţă exemplele date de către părinţi în timpul celor două şedinţe. În completare vă mai oferim câteva exemple:

− Copilul se ridică de la masă în timp ce mâncaţi. − Copilul sare pe canapea. − Copilul ia un măr fără să ceară voie. − Copilul nu îşi strânge jucăriile. − Copilul stropeşte cu apă (în baie, în cadă, în dormitor). − Copilul vrea să meargă singur la şcoală cu bicicleta. − Copilul ia jucăriile altor copii. − Copilul deschide singur televizorul. − Copilul nu se duce la culcare la ora ştiută (deşi îl rugaţi de mai multe ori). − Copilul aduce murdărie în casă. − Copilul foloseşte cuvinte urâte.

La sfârşit subliniaţi: ∗ Regulile şi limitele sunt importante fiindcă ele oferă părinţilor şi copiilor sprijin şi siguranţă. Copiii acceptă adesea regulile dacă sunt clare şi pe înţelesul lor şi dacă sunt aplicate în mod consecvent. Prea multe reguli, însă, împiedică dezvoltarea copiilor. Ei au nevoie de libertate pentru a se dezvolta.

∗ Este uşor să spuneţi “nu” şi să stabiliţi interdicţii dacă sunteţi consecvent şi impuneţi reguli clare. Copiii înţeleg că “nu “ înseamnă “nu” şi nu mai comentează. Nu este uşor să fii mereu consecvent dacă eşti obosit sau dacă ai prea mulţi copii. De asemenea, membri unei familii acţionează diferit, fiecare în felul lui. Încercaţi, în orice caz, să alegeţi o linie de acţiune astfel încât copiii să înţeleagă ce le permite mama şi ce le permite tata.

32

Părinţii sunt cei care impun regulile. De aceea este important să ţinem cont de nevoile şi posibilităţile copiilor, să nu le cerem prea mult. Lăsaţi-i pe copii să contribuie şi ei pe cât posibil.

4.2.4. Filmul “STABILIREA LIMITELOR” Introducere

Există mai multe modalităţi eficiente de a reacţiona atunci când copiii nu vă ascultă. În acest curs vă prezentăm patru modalităţi de stabilire a limitelor.

Una dintre acestea este ca părinţii să spună “nu” sau să stabilească interdicţii. Important este să fie consecvenţi.

Majoritatea părinţilor consideră că acest lucru este prea dificil (“Nu merge în cazul copilului meu, doar am încercat de atâtea ori”). Foarte importantă este, de asemenea, maniera în care aceştia reacţionează.

Linii de orientare în ceea ce priveşte interdicţiile: 1. Explicaţi-i clar copilului dvs că nu are voie să facă un anumit lucru. În cazul în care îi interziceţi ceva, este bine ca el să înţeleagă de ce o faceţi. Vă sugerăm, deci, să numiţi acel comportament.

2. Nu este suficient să spuneţi “nu”, este foarte important să îi explicaţi de ce o faceţi. (fiindcă este periculos, fiindcă nu se cuvine, sau pentru că ar putea avea urmări nedorite. Încercaţi să le oferiţi alternative, de exemplu, nu ai voie să mergi cu bicicleta prin cameră, dar ai voie pe hol.)

3. Încercaţi să fiţi cât mai convingător atunci când spuneţi “nu” sau când interziceţi ceva. O altă modalitate de a reacţiona la un comportament inacceptabil este să-l ignoraţi. Aceasta înseamnă că, de fapt, nu reacţionaţi la purtarea copilului (priviţi în altă parte, nu vă întrerupeţi lucrul, ieşiţi din cameră). Vizionaţi împreună prima parte a casetei video despre stabilirea limitelor (cum să spunem “nu” şi cum să ignorăm) şi invitaţi-i pe părinţi să reacţioneze. Cereţi-le să vă povestească cum au reuşit ei să-şi ignore copiii sau ce greutăţi au avut.

Rezumaţi la final încă o dată liniile de orientare în cazul ignorării: ∗ Ignoraţi-vă copilul atunci când el încearcă să vă atragă atenţia iritându-vă. Dacă va observa că nu i se acordă atenţie, copilul nu va mai repeta comportamentul. Cel mai des, însă, copilul continuă cu şi mai multă insistenţă. Iată de ce trebuie să îl ignoraţi în continuare.

∗ Ignorarea nu va da roade dacă vă răsplătiţi copilul în vreun fel anume. (Dacă ignoraţi faptul că se uită la televizor, aceasta nu înseamnă că el se va uita mai puţin: dimpotrivă.

∗ Nu puteţi ignora un comportament periculos.

33

POSIBILE REACŢII ALE PĂRINŢILOR

− Participanţii nu sunt de acord cu reacţiile părinţilor de pe casetă: “Dacă fiica mea mi-ar vorbi la fel de urât, ar încasa imediat o palmă” “De ce trebuie să îi ignori pe copii atunci când spun o poantă în timpul mesei? Doar nu fac nimic rău?” Posibilă reacţie a moderatorului:

- Nu toţi părinţii reacţionează la fel faţă de comportamentul copiilor lor (vezi exerciţiul semaforul) şi nu toţi procedează la fel în cazul stabilirii limitelor.

− “Interdicţiile nu dau nici un rezultat în cazul copilului meu!” “Eu pot să-i tot interzic, dar…” “O dată nu este suficient. El o ţine tot pe a lui până când îi dau o palmă.” Posibile reacţii ale moderatorului: Cereţi exemple concrete. A înţeles copilul dvs ce are voie şi ce nu şi din ce motiv? Au aplicat părinţii regulile în mod consecvent? Uneori putem aplica şi alte modalităţi de stabilire a limitelor. Vi le vom prezenta în acest curs.

− “Eu sunt împotriva ignorării. Mă supăra foarte tare atunci când mama mea nu îmi vorbea câte o zi întregă şi se prefăcea că nu exist.” O posibilă reacţie a moderatorului: Ignorarea unui comportament inacceptabil al unui copil nu înseamnă să nu îi vorbiţi sau să îl ignoraţi ca persoană. Este foarte important ca, în cazul în care ignoraţi un comportament nedorit, să acordaţi atenţia necesară unui comportament care vă place.

− “Faptul că îl ignor nu ajută cu nimic, copilul face tot ce vrea el.” O posibilă reacţie a moderatorului: Cereţi exemple. Părinţii dau adesea exemple de tipuri de comportamente care conţin ele însele un element de răsplată. De exemplu comportamentul agresiv: În acest caz ignorarea nu merge, este adevărat. Opriţi-vă asupra liniilor de orientare: Ce fel de comportamente pot fi ignorate? (coala 4, anexa 2.4). Ignorarea nu duce nicăieri dacă alte persoane prezente (fraţi, surori, partener) reacţionează (pozitiv).

− “Pur şi simplu nu reuşesc să-l ignor.” O posibilă reacţie a moderatorului: Gândiţi-vă împreună cu ceilalţi părinţi la alte soluţii.

34

− “Am încercat să-l ignor, însă efectul a fost contrar: copilul meu a început să plângă şi să tragă de mine…” O posibilă reacţie a moderatorului: Prima oară comportamentul ignorat se va repeta. Copilul fiind obişnuit să i se facă voia, va testa limitele impuse si va insista. Deci fiţi consecvent.

4.2.5. EXERCIŢIU „Cum să spunem “nu” Exersaţi în grupuri de câte trei persoane cum să spuneţi “nu”. Împărţiţi-i pe participanţi în grupuri de câte trei (copil / părinte / observator). Daţi fiecărui grup câteva plăcuţe cu situaţii-model (vezi anexa 3.3). Explicaţi:

“Copilul” îi cere ceva “părintelui”. “Părintele “ spune “nu” şi explică de ce .”Copilul” nu trebiue să fie de acord, ci poate chiar să opună rezistenţă. “Părintele” încearcă să nu cedeze. Observatorii privesc şi dau indicaţii de câte ori este nevoie.

Fiecare participant trebuie să ia cuvântul. În loc să îi puneţi pe părinţi să citească situaţiile, puteţi face acest lucru chiar dvs. 4.2.6. TEMA PENTRU ACASĂ ŞI ÎNCHIDEREA ŞEDINŢEI Cereţi-le părinţilor să comenteze pe scurt a doua şedinţă:

− Cum li s-a părut? − Au învăţat ceva? (Eventual: de ce nu?) − Atmosfera li s-a părut plăcută? (Eventual: de ce nu?) − Mai sunt întrebări sau observaţii?

Incheiati sedinta intr-o nota pozitiva si amintiti-le parintilor ziua si ora la care va veti revedea saptamana urmatoare. Subliniaţi importanţa efectuării temei pentru acasă, care îi ajută pe părinţi să înveţe cât mai mult. Explicaţi tema după ce aţi împărţit foile. Tema pentru acasa nr 2 se afla in anexa nr 4.2 de unde o puteti multiplica.

Dacă nu mai sunt întrebări, închideţi şedinţa.

35

4.3. A TREIA ŞEDINŢĂ MATERIAL NECESAR

1. Filmul “Stabilirea limitelor” 2. Video/DVD player şi monitor 3. Mapă cu coli de hartie şi markere 4. Panou (instalat din vreme) cu abilităţile oferite de curs, scrise pe un rând 5. Panoul cu norul negativ – vezi anexele 2.2 6. Plăcuţele cu situaţiile-model (confecţionate din vreme) referitoare la exerciţiul

“izolarea” – vezi anexa 3.4 7. Broşurile izolarea şi pedepsirea 8. Colile cu tema pentru acasă a şedinţei a treia 9. Cafea / ceai

PROGRAM 1. Deschiderea şedinţei şi discutarea temei pentru acasă 20 minute 2. Izolarea şi pedepsirea 15 minute 3. Caseta video “Stabilirea limitelor partea a doua” 20 minute 4. Exerciţiu 20 minute 5. Evitarea pedepsei 10 minute 6. Închiderea şedinţei şi tema pentru acasă 5 minute 4.3.1. DESCHIDEREA ŞEDINŢEI ŞI DISCUTAREA TEMEI PENTRU ACASĂ Uraţi-le tuturor părinţilor încă o data bun venit şi discutaţi tema. Incepeti prin discutarea aspectelor pozitive care au avut loc in cursul saptamanii, de exemplu cum si-au laudat parintii copii in timpul scurs intre cele doua sedinte, etc. ∗ Au reuşit părinţii să recompenseze comportamentul dorit? ∗ Au observat părinţii o îmbunătăţire a atmosferei din casă? Cereţi amănunte suplimentare

în cazul unor răspunsuri precum “Asta am facut-o de mult.” (vezi: prima şedinţă “reacţiile părinţilor” si anexa 1 despre momentele dificile).

36

∗ Cereţi-le să vă spună când au zis “nu” şi când au fixat interdicţii copiilor. A fost vorba de un comportament inacceptabil? Ce a spus/facut părintele? Cum a reacţionat copilul? Au fost urmărite liniile de orientare? (de explicat copilului ce nu are voie să facă şi de ce, cu putere de convingere).

∗ Cereţi-le să vă povestească cum au reuşit să îşi ignore copiii. Puneţi accent pe următoarea întrebare: Ce fac eu ca părinte atunci cînd vreau să îmi ignor copilul? Invitaţi-i pe părinţi să vină cu sugestii.

∗ Axaţi-vă pe întrebarea: Care soluţie vi se potriveşte cel mai bine? Cum ar reacţiona copilul dvs la soluţia respectivă?

∗ Ignorarea nu dă întotdeauna rezultate. Ce altceva mai puteţi face atunci cînd copilul dvs se poartă în mod inacceptabil? Iată ce vom discuta astăzi.

POSIBILE REACŢII ALE PĂRINŢILOR − “Interdicţiile nu ajută.” Incercaţi împreună cu părinţii să descoperiţi cauzele. (Nu au fost urmate liniile de orientare, comportamentul inacceptabil îi plăcea prea mult copilului, acel comportament se încadra într-un model fix adesea repetat) Gîndiţi-vă cum aţi putea acţiona în acest caz (ignorare, izolare, pedepsire, să fie lăsat să repare chiar el pagubele). În cazul unui comportament nedorit care se repetă frecvent, vă sugerăm să încercaţi să aduceţi schimbări în situaţia respectivă (De exemplu: puneţi telecomanda undeva unde copilul nu poate să ajungă, dacă vreţi ca el să nu o mai manevreze.)

4.3.2. IZOLAREA ŞI PEDEPSIREA

Trasaţi trei linii pe un panou. Scrieţi deasupra liniei din stînga: “Ce am facut eu?” Deasupra liniei din mijloc: “Cum a reacţionat mama / tatăl meu?” Deasupra liniei din dreapta: “Ce părere am eu despre aceasta?”

Cereţi-le participanţilor să-şi amintească de copilăria lor. Toţi am fost copii odată, am făcut năzbâtii şi am fost pedepsiţi. Daţi un exemplu din copilăria dvs. (N.B. Aveţi grijă să nu fie prea greu.) Cereţi-le părinţilor să dea exemple la rândul lor şi notaţi-le. Intrebaţi-i pe părinţi ce au gîndit la vremea respectivă şi dacă pedeapsa a avut efect. În general în coloana 1 apar diverse situatii (“Copiii sunt plini de idei. Născocesc tot felul de lucruri!”) În coloana 2 apar, de obicei, următoarele: palma, lovitura. (“concluzia este: copiii sunt foarte inventivi, iar tot ce părinţii pot face este să-i lovească”) Coloana 3: nu prea există cazuri de reuşită. Majoritatea copiilor prind ură împotriva părinţilor sau continuă să facă în secret ceea ce li s-a interzis.

În încheiere subliniaţi: ∗ De multe ori pedeapsa nu merge, sau merge doar pentru o vreme. ∗ Pedepsele au şi alte dezavantaje:

37

− pedeapsa nu constituie o plăcere, nici pentru părinte, nici pentru copil; − pedeapsa are ca urmare faptul că cel mai adesea copiii continuă să facă ce li s-a

interzis în secret, pentru a evita pedeapsa; − multe pedepse îi pot face imuni pe copii; − copiii nu invaţă nici un alt comportament, nou adică: ei învaţă doar ce nu au voie.

∗ Important: Copiii învaţă mai mult din recompense decît din pedepse. Gândiţi-vă la jocul fierbinte-rece!

∗ Este aproape imposibil să îţi educi copilul fără să îl pedepseşti. În acest curs ne vom întâlni cu două tipuri de pedepse care sînt eficiente şi care au cele mai puţine dezavantaje: izolarea şi confiscarea unui lucru care îi place copilului.

4.3.3. FILMUL “IZOLAREA ŞI PEDEPSIREA”

Introducere − Mai ales atunci când este vorba de un comportament pe care copiii nu îl pot controla sau

când ei nu vor absolut deloc să asculte, izolarea este o metodă eficientă de a-l determina pe acesta să nu se mai comporte într-un anume fel.

− Izolarea este o formă de pedeapsă extrem de puţin dăunătoare copilului (dacă nu se întâmplă de prea multe ori). Aduceţi panoul primei şedinţe (norul negativ). Cereţi exemple de comportamente pe care

copiii nu le pot schimba ei înşişi, dupa părerea părinţilor. Caracteristici: comportament în mod evident dăunător altora (agresivitate corporală,

precum lovituri cu mâinile sau cu picioarele) sau care vă poate distruge, de exemplu, mobilierul. Trebuie să fie depăşită o anumită limită: copilul face un lucru pe care ştie că nu are voie să îl facă, acesta fiind grav sau supărător.

O altă formă de pedeapsă este confiscarea unui lucru care îi place copilului. De exemplu: copilul joacă fotbal în cameră, iar mama îi ia mingea după ce l-a avertizat de

câteva ori. Cereţi-le părinţilor să vă dea şi ei exemple. În cazul acestei forme de pedeapsă este important: ∗ să o aplicaţi imediat dupa ce aţi constatat fapta; ∗ pedeapsa să se potrivească cu fapta; ∗ să fiţi consecvent: faceţi ce spuneţi: spuneţi ce faceţi. Vizionaţi a doua parte a filmului “Stabilirea limitelor”: izolarea şi pedepsirea. Discutaţi apoi pe marginea acesteia.

38

POSIBILE REACŢII ALE PĂRINŢILOR

− “Izolarea nu a avut nici un rezultat în cazul copilului meu. El nu poate să stea liniştit pe un scaun.” O posibilă reacţie a moderatorului: Cereţi exemple şi altor părinţi pentru care izolarea s-a dovedit eficientă. Faceţi schimb de sugestii. Important este să acţionaţi cu fermitate şi să fiţi consecvent.

− “Copiii mei au devenit imuni la pedepse. Pur şi simplu îmi râd în faţă.” O posibilă reacţie a moderatorului: Întrebaţi-i pe părinţi cum şi cît de des îşi pedepsesc copiii. Dacă o fac foarte des, copiii se obişnuiesc cu pedeapsa şi aceasta devine doar singura modalitate de a dobândi atenţie (negativă). Intrebaţi-i de ce îi pedepsesc atât de des. Le sunt clare regulile? Nu cumva îi cereţi prea mult copilului ? I se acordă (suficientă) atenţie pentru lucrurile bune? Faceţi referire, ceva mai târziu în timpul şedinţei, la capitolul “evitarea pedepsei”.

4.3.4. EXERCIŢII DE IZOLARE2 Împărţiţi plăcuţele cu situaţiile-model (vezi anexa 3.4) şi îndemnaţi-i pe participanţi să le citească pe rând şi să reacţioneze. O altă posibilitate de acţiune este să le citiţi dumneavoastră înşivă una câte una şi să-i invitaţi pe părinţi la discuţie.

Luaţi în considerare, în cazul fiecărei situaţii particulare, următoarele întrebări: ∗ Este recomandabil ca în situaţia respectivă să folosim metoda izolării?

Vă sugerăm să utilizaţi această metodă atunci când copilul nu îşi mai poate controla comportamentul sau când acesta nu mai vrea pur şi simplu să mai asculte de vorbă bună. (Copilul să fi depăşit o anumită limită acceptabilă.)

∗ Cum am putea aplica metoda izolării? Direcţii de orientare: − Alegeţi un loc nu prea plăcut (aveţi grijă să nu fie însă un loc de care copilului să îi fie

frică, de exemplu: un dulap întunecos) − Nu îl ţineţi închis prea mult timp: aceasta înseamnă cel mult cinci minute. − Aveţi în vedere mai ales calităţile copilului dumneavoastră. Apreciaţi-le şi acordaţi-le

atenţie. Sugestii pentru situaţiile-model: 1. Izolaţi-l pe un scaun sau pe hol. ("Andrei, dacă-l loveşti pe Petrică, te duci imediat în hol") 2. Izolaţi-i pe amândoi (!), pe fiecare într-un alt loc. Nu încercaţi să stabiliţi cine este

vinovatul şi să-l pedepsiţi; când doi se bat înseamnă că amândoi sunt vinovaţi. 3. Izolaţi-i sau ajutaţi-i să se împace. 2 Pentru unele dintre părţile componente ale programului au fost stabilite procedee de lucru alternative. Pentru aceste Alternative vezi anexa 5 (pagina 2, exerciţiul "Stabilirea pedepselor")

39

4. Izolarea se poate dovedi o metodă eficientă. La fel şi ignorarea copilului. Lui Daniel nu i se acordă nici un pic de atenţie pentru ceea ce a făcut.

5. Izolare. ("Dacă strici lucrurile, te duci imediat pe hol.") 6. Izolare. Dacă păpuşa este motivul de ceartă dintre cei doi copii, o posibilă situaţie ar fi să li

se ia păpuşa (îi pedepsiţi luându-le un lucru care le place). ("Dacă nu vă puteţi juca împreună, am să vă iau păpuşa").

7. Într-o asemenea situaţie, ignorarea copilului se dovedeşte o metodă foarte eficientă. Dacă părintele nu se implică, copilul nu primeşte nici un pic de atenţie.

8. Luaţi-le chibriturile. Explicaţi-le de ce şi izolaţi-i. 9. Izolaţi-i şi / sau puneţi-i chiar pe ei să facă curăţenie. 10. Nu are sens să îi izolaţi. Următoarea pedeapsă este mai potrivită: Radu nu mai primeşte

nici o prăjitură sau altceva gustos în acea zi. Sau trebuie să cumpere chiar el alte prăjituri din proprii lui bani de buzunar (dacă are).

4.3.5. EVITAREA PEDEPSEI Introducere Se întâmplă uneori ca părinţii să se împotmolească într-un anume punct în relaţia cu copiii lor. Deşi l-aţi avertizat de sute de ori, i-aţi interzis sau l-aţi pedepsit, totuşi copilul dumneavoastră continuă să facă acelaşi lucru pe care ştie că nu are voie să-l facă. Cine poate să ne dea un astfel de exemplu?

“Haideţi să ne gândim cum am putea preveni un asemenea comportament.” Cereţi participanţilor să sugereze modalităţi de evitare sau de prevenire a pedepsei. Dacă este nevoie combinaţi aceste sugestii cu următoarele soluţii: ∗ Aduceţi modificări în respectiva situaţie.

De exemplu: aşezaţi telecomanda undeva sus astfel încât copilul dumneavoastră, aflat la vârsta primilor paşi, să nu poată să ajungă la ea. Ascundeţi portmoneul de mâinile sale lacome. Aveţi grijă ca totul în casă să fie pus la loc sigur: ascundeţi chibriturile / bricheta, aşezaţi un fel de paravan în faţa treptelor, stabiliţi programul de vizionare tv.

∗ Lăsaţi-l pe copil să vadă şi să suporte consecinţele fireşti ale faptelor sale. Răul pe care îl faci se transformă uneori în pedeapsă. În acest caz nu este nevoie ca părinţii să mai contribuie şi ei cu ceva. De exemplu: copilul nu îşi face curat în propria sa cameră şi, ca urmare, nu mai poate găsi nimic. Dacă nu îşi pune hainele murdare în coşul cu rufe, atunci nu mai are cu ce să se îmbrace. În cazul în care ajunge prea târziu acasă, mâncarea se răceşte.

∗ Lăsaţi-l pe copil să repare el însuşi răul făcut. Uneori, însă, părinţii trebuie să-l confrunte pe copil cu urmările acţiunilor sale punându-l să repare răul făcut chiar de el. De exemplu: lăsaţi-l pe copil să facă el singur ordine, să ducă înapoi la magazin lucrurile pe care le-a furat. Puneţi-l să plătească chiar din banii lui de buzunar. Toate acestea reprezintă într-adevăr forme de pedeapsă. Datorită faptului că pedeapsa se potriveşte în mod evident comportamentului nedorit, copiii percep asemenea pedepse ca logice.

40

∗ Apreciaţi şi acordaţi atenţie acelui tip de comportament pe care doriţi să îl aibă copilul dvs, mai ales acelor forme de comportament dezirabil care nu pot fi asociate cu comportamentul nedorit. De exemplu: apreciaţi şi urmăriţi cu atenţie jocurile copiilor, în loc să îi cicăliţi şi să îi pedepsiţi dacă se ceartă; lăudaţi-vă copilul atunci când se duce la culcare fără să protesteze în loc să îl criticaţi atunci când protestează. Extrem de important este să acordaţi atenţie lucrurilor "obişnuite" pe care le fac copiii. Concepeţi soluţii / metode de aplicare pentru exemplele părinţilor.

4.3.6. ÎNCHIDEREA ŞEDINŢEI ŞI TEMA PENTRU ACASĂ Faceţi un rezumat al celor mai importante chestiuni discutate în şedinţă. După ce aţi distribuit foile cu tema pentru săptămâna următoare, explicaţi cerinţele acesteia. Tema pentru acasa nr 4 se afla in anexa nr 4.4 de unde o puteti fotocopia intr-un numar suficient de exemplare, egal cu cel al participantilor. Închideţi şedinţa în cazul în care nu mai sunt şi alte întrebări.

41

4.4. A PATRA ŞEDINŢĂ MATERIAL NECESAR: 1. Filmul "Stabilirea limitelor" 2. Video/DVD player şi monitor 3. Mapă cu foi şi markere 4. Un panou (instalat din vreme) cuprinzând temele educative oferite de curs - vezi anexa 2.1 5. Plăcuţe cu situaţiile-model (pregătite din vreme) - vezi anexa 3.5 6. Un panou (instalat din vreme) cuprinzând patru modalităţi de stabilire a limitelor - vezi

anexa 2.4 7. Tema pentru data următoare 8. Ceai / cafea PROGRAMUL 1. Deschiderea şedinţei şi discutarea temei pentru acasă 20 minute 2. Filmul "Stabilirea limitelor partea a doua" 30 minute 3. Exerciţiu: ce aş face eu? 20 minute 4. Conceperea recompenselor 10 minute 5. Închiderea şedinţei şi tema pentru data următoare 5 minute 4.4.1. DESCHIDEREA ŞEDINŢEI ŞI DISCUTAREA TEMEI PENTRU ACASĂ Uraţi-le bun venit tuturor părinţilor prezenţi. − Începeţi discutarea temei în mod pozitiv: discutaţi mai întâi cerinţa 3 (lucrurile bune pe

care le-a făcut copilul). Cine poate relata nişte cazuri reuşite? − Abordaţi în continuare problema pedepsirii şi a izolării (sarcinile 1 şi 2). Notaţi exemple de izolare (şi pe cele nereuşite). Discutaţi apoi următoarele probleme cu ceilalţi părinţi:

− dacă purtarea copilului reclamă soluţia izolării (a depăşit anumite limite, a distrus ceva).

− dacă au fost urmate direcţiile de orientare (copilul nu îşi poate schimba el singur comportamentul, alegeţi un loc nu prea plăcut, nu-l ţineţi acolo prea mult timp).

42

Discutaţi eventualele puncte controversate. De exemplu: − Izolarea nu a reuşit. Copilul nu voia să stea singur şi continua să tot intre în

cameră. − Copilul şi-a făcut de cap exact în locul unde a fost izolat. − După ce a fost izolat, copilul a continuat să se comporte în mod inacceptabil. − Părinţii utilizează metoda izolării foarte des. Încercaţi să aflaţi de ce depinde

acest lucru. (Poate fi vorba, spre exemplu, de un cerc negativ: s-a acordat prea puţină atenţie pozitivă sau s-a intervenit prea târziu. Prin urmare, comportamentul copilului a scăpat controlului părinţilor.) Discutaţi exemplele de pedepse. Stabiliţi dacă există alternative posibile. De exemplu lăsaţi-l pe copil să suporte urmările fireşti ale comportamentului său (nu este nevoie ca părintele să aplice şi el o pedeapsă). Sugeraţi înlocuirea pedepselor corporale cu "izolarea" sau "confiscarea unui lucru care place copilului".

− Gândiţi-vă la dezavantajele pedepsei (vezi şedinţa 3). Aveţi grijă ca pedeapsa să corespundă întotdeauna cu gravitatea faptei.

Subliniaţi faptul că un copil învaţă mai mult din recompense decât din pedepse (cu referire la jocul rece-fierbinte). Astfel, încercaţi să acordaţi atenţie copilului în momentele în care el se poartă într-un mod plăcut şi acceptabil. Tendinţa de a cere atenţie negativă a acestuia va scădea în acest fel. Semnalaţi modalităţi de evitare a pedepsei prin schimbarea situaţiei sau prin aprecierea şi răsplătirea comportamentului dorit (vezi şedinţa 3), de exemplu: închideţi cutia cu dulciuri, fixaţi numărul de programe TV care pot fi vizionate. Cereţi părinţilor să dea exemple de situaţii în care au reuşit să pună capăt unui comportament inacceptabil al copilului lor aducând anumite modificări la situaţia respectivă. 4.4.2. FILMUL "REGULI ŞI LIMITE" Vizionaţi împreună în întregime materialul video "stabilirea limitelor". Rezumaţi punctele-cheie ale diverselor modalităţi de stabilire a limitelor, cu ajutorul panoului "Patru modalităţi de stabilire a limitelor" (anexa 2.4). Discutaţi (im)posibilitatea de aplicare constatată în timpul practicii educaţionale a părinţilor. 4.4.3. EXERCIŢIU: CE AŞ FACE EU?

Distribuiţi plăcuţele cu situaţiile-model pentru exerciţiul « ce aş face eu? » (vezi anexa 3.5) sau citiţi-le cu voce tare. Învitaţi-i pe participanţi să reacţioneze: ∗ A fost vorba (în cazul dvs) de comportament dorit sau nedorit?

43

∗ Ce modalitate de stabilire a limitelor aţi aplica în acest caz? ∗ În cazul unui comportament dezirabil: cum aţi reacţiona? ∗ Vă propun să exersăm acum. Să presupunem că eu sunt copilul din situaţia de pe plăcuţa

respectivă, ce mi-aţi spune? Stimulaţi-i pe participanţi să ofere propriile lor exemple şi încercaţi să le transformaţi în

scenete pe care să le jucaţi în cadrul şedinţei.

4.4.3. CONCEPEREA RECOMPENSELOR Introducere Acordând atenţie lucrurilor bune pe care le fac copiii şi apreciându-le, reuşim să îi împiedicăm să pretindă atenţie în manieră negativă, adică văitându-se, certându-se, stricând lucruri. Apreciera şi atenţia constituie modalităţi importante pentru a stabili o relaţie bună cu copilul. O altă modalitate eficientă de a acorda atenţie lucrurilor bune pe care le fac copiii este să li se promită o recompensă. La auzul acestui cuvânt ne gândim imediat la cadouri sau la bani. În acest curs, însă, când folosim cuvântul "recompensă", ne referim la toate acele lucruri care îi plac copilului. De exemplu: să meargă la culcare cu o jumătate de oră mai târziu, să i se permită să vizioneze un anume program la televizor, să se joace cu părinţii, să se plimbe cu bicicleta, să pescuiască, să le citească ceva părinţilor, bunătăţi, fructe, (mici) cadouri şi eventual bani de buzunar.

Împreună cu părinţii faceţi o listă de recompense (pentru exemple vezi anexa 6). Puneţi accent pe acele recompense care sunt legate de activităţi: lucruri pe care copilul are voie să le facă, de preferinţă împreună cu (şi de la) părinţi. Aceaste reprezintă încă o contribuţie la realizarea unei bune relaţii copil-părinte.

4.4.5. ÎNCHIDEREA ŞEDINŢEI ŞI TEMA PENTRU ACASĂ Rezumaţi punctele cele mai importante ale şedinţei. Distribuiţi tema pentru acasă şi explicaţi exerciţiile. (anexa nr 4.5)

(N.B.: Nu mai sunt broşuri de distribuit. Pentru fiecare abilitate există o broşură separată. Părinţii deţin acum toate broşurile. Stimulaţi-i pe părinţi să citească broşurile încă o dată acasă.)

Închideţi şedinţa, dacă nu mai sunt alte întrebări.

44

4.5. A CINCEA ŞEDINŢĂ MATERIAL NECESAR 1. Filmul "Aprecierea şi acordarea atenţiei" 2. Video/DVD player şi monitor 3. Mapă cu foi şi markere 4. Panou (instalat din vreme) cu abilităţile oferite de curs 5. Plăcuţe (pregătite din vreme) cu întrebările pentru jocul de evaluare vezi anexa 3.6 6. Zaruri pentru jocul de evaluare 7. Copii ale temei pentru şedinţa a cincea 8. Trecerea în revistă a altor posibilităţi de iniţiere din zonă 9. Ceai/cafea PROGRAMUL 1. Deschiderea şedinţei şi discutarea temei pentru acasă 15 minute 2. Caseta video "Aprecierea şi acordarea atenţiei” 10 minute 3. Întrebările părinţilor 25 minute 4. Evaluarea 30 minute 5. Închiderea şedinţei şi tema pentru acasă 10 minute 4.5.1. DESCHIDEREA ŞEDINŢEI ŞI DISCUTAREA TEMEI PENTRU ACASĂ Uraţi-le părinţilor pentru ultima oară bun venit. Discutaţi temele pentru acasa. Cine a avut dificultati? Incurajati parintii sa explice cum au procedat fiecare. Fiţi concişi. Problemele întâmpinate în rezolvarea temelor vor fi dezbătute în partea 4: întrebările părinţilor. Cereţi să vi se dea exemple specifice. Cazuri reuşite Faceţi o serie de schimbări (pozitive) în timpul cursului. De exemplu: mai multă atenţie pentru lucrurile bune pe care le face copilul, mai puţină atenţie pentru lucrurile negative. Acordaţi de asemenea atenţie altor schimbări pozitive în ceea ce priveşte relaţia cu copilul.

45

4.5.2. FILMUL “ APRECIEREA ŞI ACORDAREA ATENŢIEI”

Vizionaţi materialul video "Aprecierea şi acordarea atenţiei". Rezumaţi direcţiile de orientare menţionate în film: ∗ Acordaţi atenţie lucrurilor bune pe care le face copilul dvs. ∗ Lăudaţi-vă copilul de câte ori vă dă ocazia. Numiţi comportamentul (fapta respectivă) şi

adresaţi-i cuvinte de laudă. 4.5.3. ÎNTREBĂRILE PĂRINŢILOR În timpul cursurilor au apărut, fără îndoială, întrebări ale părinţilor în legătură cu educaţia copiilor, întrebări asupra cărora nu am zăbovit. Aceste întrebări pot fi discutate acum ceva mai în detaliu. Dezbateţi mai ales acele întrebări pe care şi le-au pus majoritatea părinţilor. Atrageţi-i în discuţie pe toţi participanţii. Discutaţi întrebările şi problemele părinţilor. Ce nu merge? Pot fi detectate cauzele problemelor? Discutaţi despre alte modalităţi de iniţiere (pentru părinţi: cursuri mai avansate pentru părinţi, centre de resurse pentru părinţi ş.a.m.d.)

Discutaţi, de asemenea, despre limitele cursului: − Nu îţi oferă reţeta educativă ideală. − Procedaţi pas cu pas (cel mai bine este să nu cereţi totul, să nu pretindeţi prea mult nici de

la dvs, nici de la copilul dvs). 4.5.4.EVALUAREA Pentru a realiza evaluarea cursului puteţi folosi jocul de evaluare (vezi anexa 3.6), care cuprinde, pe lângă întrebările de evaluare, şi întrebări despre materia discutată în cadrul cursului. Anexa 5.3 oferă forme alternative de evaluare. Jocul de evaluare se deruleaza astfel : fiecare parinte iese in fata grupului si arunca zarurile. In functie de numere iesite scoate din teanc cartonasul cu situatia model respectiva si il citeste tare. Apoi comenteaza si raspunde la intrebari folosind cele invatate in curs. Ceilalti parinti sunt intrebati daca au alte opinii/solutii, cum ar reactiona ei. Acest exercitiu se face cu fiecare participant la curs.

46

4.5.5. ÎNCHIDEREA ŞEDINŢEI ŞI TEMA PENTRU ACASĂ Închideţi şedinţa cu un scurt rezumat al problemelor dezbătute pe toată durata şedinţei şi de-a lungul cursului în general.

Aspecte ce necesită maximă atenţie: − Subliniaţi importanţa cercului pozitiv: aceasta înseamnă să acordaţi mai multă

atenţie lucrurilor bune pe care le face copilul (să-l răsplătiţi cu laude şi atenţie), decât celor nedorite.

− Încercaţi să nu îl băgaţi în seamă pe copilul dvs atunci când se comportă în chip nedorit (N.B. Nu-i acordaţi atenţie negativă sub forma unei predici).

− Dacă copilul dvs se comportă într-un asemenea mod încât intervenţia dvs devine necesară, stabiliţi nişte limite categorice.

Îndemnaţi-i pe părinţi să continue să pună în practică metodele indicate de acest manual şi să consulte din când în când broşurile. Stabiliţi o nouă şedinţă peste 6 luni, în cazul în care acest lucru este dorit de participanţi. Părinţii doresc acest lucru de cele mai multe ori. Organizarea unei asemenea şedinţe depinde de posibilităţile instituţiei unde se predă acest curs şi de posibilităţile mediatorilor implicati (timp, resurse financiare, spaţiu).

Stimulaţi-i pe părinţi să păstreze legătura între ei, chiar dacă nu în mod regulat. Luaţi în considerare din timp care sunt facilităţile oferite de instituţia unde se predă cursul sau alte institutii din comunitatea respectiva unde parintii ar putea gasi sprijin pentru problemele lor. Incurajati parintii sa se informeze in permanenta referitor la problemele de educatie a copilului. Explicati-le ca fiecare varsta are anumite aspecte specifice si ca e bine sa fie pregatiti sa abordeze fiecare etapa de dezvoltare a copilului intr-un mod corect. Prezentati parintilor tema pentru acasa nr 5 (anexa 4.5) specificand ca ea reprezinta de fapt nevoia de a continua cele invatate la cursul “Educati Asa” .

CUPRINSUL ANEXELOR

1. Momente dificile 2. Texte pe foi volante 3. Întrebări şi exerciţii cu ajutorul situaţiilor exprimate prin joc de rol 4. Temele pentru acasă 5. Alternative pentru formele de lucru 6. Lista cu recompense 7. Colile cuprinzând informaţia din broşurile părinţilor 8. Broşurile părinţilor 9. Broşura selectivă: coala de hârtie şi sugestii 10. Îndrumare şi câteva sfaturi cu privire la modul de folosire al videoplayerului 11. Bibliografie

47

CAPITOLUL 5 ANEXE

ANEXA 1 SUGESTII PENTRU MOMENTELE DIFICILE3

Introducere

În cadrul fiecărui curs pentru părinţi, fiecare grup se confruntă cu situaţii dificile. Toţi conducătorii de curs împărtăşesc această experienţă: în acele clipe ei nu se mai simt siguri pe sine sau se întreabă “Oare am procedat cum trebuie?”.

Puteţi trece mai uşor peste aceste momente dacă sunteţi pregătiţi. În acest scop vom discuta în cele ce urmează câteva asemenea “momente dificile”.

Există numeroase exemple de situaţii dificile. Uneori vă veţi întâlni cu părinţi care vorbesc prea mult sau cu părinţi care nu vorbesc deloc. Unii dintre ei povestesc numai lucruri negative despre copiii lor ori au o părere negativă la adresa cursului. Alteori este greu să îţi împarţi atenţia între programul cursului şi contribuţia participanţilor şi renunţi tocmai la program.

Unii conducători de curs sunt în stare să respecte programul, însă au probleme cu reacţiile negative ale părinţilor. Unii conducători ştiu să rezolve conflictele, iar alţii creează conflicte chiar ei. Unele situaţii sunt dificile deoarece pot influenţa activitatea grupului, altele fiindcă îi pot influenţa individual pe părinţi. Reacţii eficiente O reacţie eficientă este sinceră şi respectuoasă şi ţine seama de sentimentele celor implicaţi. Încercaţi să nu emiteţi judecăţi şi lăsaţi să se observe că aveţi înţelegere pentru sentimentele şi nevoile fiecărui părinte. Mai ales prima dvs reacţie trebuie să dovedească că l-aţi auzit şi înţeles pe părinte. În acest sens, vă sugerăm să rezumaţi întâi reacţia părintelui, urmând ca apoi să o comentaţi. O reacţie eficientă presupune ascultarea activă, adică: redaţi în propriile dvs cuvinte ceea ce a simţit, gândit sau intenţionat celălalt. De exemplu: “Dvs consideraţi că este greu să îi spuneţi ceva pozitiv copilului dvs? sau: “Vă doare când copilul dvs vă vorbeşte aşa”. În acest fel daţi de înţeles că aţi priceput ce v-a spus celălalt. După prima reacţie trebuie să vă hotărâţi dacă veţi discuta în detaliu situaţia respectivă sau dacă veţi reveni la problema din program. Uneori este suficient doar să rezumaţi. Dacă trebuie totuşi să intraţi în amănunte, decideţi ce linie veţi urma. În acest caz luaţi în considerare următoarele aspecte: Situaţia − Reacţia respectivă are vreo legătură cu subiectul aflat în discuţie? − Puteţi controla situaţia?

3 Am consultat în acest caz “Helping parents in groups”, L.Braun 1984, RCI, Baron.

48

Timpul − Aveţi suficient timp la dispoziţie? − Ce puncte mai există în agenda zilei? Grupul − Subiectul este relevant pentru toată lumea? − Poate fi înţeles subiectul de către toţi participanţii? (Acesta este un curs pentru părinţi, nu

o terapie de grup!) Părintele/părinţii implicaţi − Care este natura întrebării sau a observaţiei? ne confruntăm cu o problemă? în spatele

acestei întrebări se ascunde cumva o alta? − În acel moment ar putea părintele respectiv să folosească sfaturi de la alţi părinţi? Propriul dvs stil şi propriile dvs abilităţi − Dispuneţi de suficiente informaţii şi experienţă pentru a dezbate acea chestiune? − Credeţi că respectivul subiect se potriveşte grupului? − Consideraţi că este loc şi pentru întrebările şi problemele părinţilor? Nimeni nu va putea întruni toate aceste condiţii, dar există câteva care pot fi cu siguranţă îndeplinite, în funcţie de experienţa dvs. Reacţia dvs depinde de stilul dvs personal şi de situaţia respectivă. Diverse posibilităţi: − reacţionaţi direct; − lărgiţi situaţia, adresând o întrebare întregului grup; − neutralizaţi situaţia, micşorându-i încărcătura afectivă; − oferiţi informaţii; − cereţi mai multe informaţii; − amânaţi discutarea în detaliu; − stabiliţi limite; − umor; − reacţionaţi nonverbal; − invitaţi-l pe părinte la o discuţie între patru ochi.

De exemplu: Cineva vă adresează direct o întrebare. Acest lucru poate constitui o problemă deoarece: − vine într-un moment dificil; − în discuţie apare un subiect total diferit sau ameninţător; − nu ştiţi ce să răspundeţi; − aţi prefera să nu fiţi nevoit să răspundeţi diverselor întrebări ale membrilor grupului;

49

− consideraţi că respectiva întrebare va atrage după sine altele şi nu aveţi timp să intraţi în amănunte. Un părinte: “Am o întrebare, eu şi prietenul meu nu reuşim să cădem de acord…Fiica mea

doarme în aceeaşi cameră cu mine, iar noi locuim într-un apartament cu două camere. Prietenul meu este de părere că eu ar trebui să dorm în cealaltă cameră, întrucât fiica mea este suficient de mare ca să doarmă singură…”

Răspundeţi direct: “Vă pot spune părerea mea, dar este doar o părere.” “Cunosc un părinte care avea aceeaşi problemă, pe care a rezolvat-o astfel…” Ascultaţi în mod activ: “Pentru dvs nu pare să fie o problemă…” Oferiţi ajutor concret “Haideţi să ne gândim împreună cum o putem ajuta pe Ioana să rezolve problema.” Lărgiţi cadrul situaţiei “Ce părere au ceilalţi membri ai grupului?” Oferiţi informaţii “Am citit de curând într-un ziar ceva asemănător, am să vi-l aduc săptămâna viitoare.” Cereţi mai multe informaţii “Vă preocupă şi pe dvs problema aceasta?” “Dormiţi în acelaşi pat sau în aceeaşi cameră?” Umorul constituie o altă soluţie “Sper că nu sforăie.” Stabiliţi o limită “Acum nu mai avem timp să discutăm acest lucru. Vom reveni săptămâna viitoare.” Când luaţi o anumită decizie, implicaţi-i şi pe membrii grupului “Mai avem doar câteva minute. Ce aţi dori să facem: să continuăm timp de zece minute sau să revenim săptămâna viitoare?” “Subiectul acesta nu se află în programul stabilit. Doriţi să discutăm împreună mai în detaliu sau consideraţi că ar fi mai bine ca eu şi Ioana să avem o discuţie între patru ochi?”

Urmează câteva exemple de situaţii dificile însoţite de sugestii pentru reacţii eficiente:

1 Unul dintre părinţi nu-şi poate aminti nici un fel de comportament pozitiv, plăcut al copilului său. Posibile reacţii:

− cereţi mai multe informaţii

50

“Nu se întâmplă niciodată că Adriana să facă ceva care să vă placă, de exemplu să cumpere ceva, să se uite în linişte la televizor, să vă ajute la ceva, să spună ceva drăguţ…?”

− propuneţi-i să reveniţi, după ce toţi părinţii şi-au spus părerea pe rând “Toată lumea a fost la rând. Din exemplele pe care le-aţi auzit, recunoaşteţi vreun anume lucru pe care să-l fi făcut şi copilul dvs?”

− ascultaţi în mod activ “Trebuie să vă fie foarte greu.”

2 Dvs puneţi o întrebare, dar nimeni nu răspunde… Aţi explicat că doriţi ca fiecare părinte să vă răspundă la întrebarea “Ce mă deranjează la copilul meu?” sau “Ce îmi place la copilul meu?”. Aţi dat explicaţii clare şi întrebaţi: “Cine doreşte să ne povestească ceva în acest sens?” Nu primiţi, însă, nici un răspuns… Acest lucru vă provoacă durere? nu este cazul. Ceea ce puteţi face este să reacţionaţi astfel:

– cu umor: “Of, nici de data asta nu am fost limpede! Iarăşi am vorbit chinezeşte! Mi se întâmplă cam des în ultima vreme.” “Ar trebui să mă obişnuiesc să nu mai vorbesc atâta! Eu o tot ţin aşa la nesfârşit şi dvs nu mai îndrăzniţi să scoateţi o vorbă…?”

− adresaţi-vă întrebarea unui singur participant: Priviţi-l direct pe unul dintre participanţi şi întrebaţi-l: “Aţi dori să ne povestiţi ceva?”

– Începeţi să povestiţi chiar dvs. Acest lucru îi poate îndemna să vorbească uneori pe părinţi (mai ales dacă dvs vă asumaţi rolul părintelui). Propriile dvs păreri şi experienţe îi pot încuraja pe participanţi să-şi comunice propriile lor idei şi experienţe.

3 Acelaşi părinte vorbeşte întotdeauna Aproape în fiecare grup există câte un părinte care nu se poate opri! El povesteşte o mulţime de întâmplări, divaghează. Nimeni nu îl ascultă, nimeni nu manifestă interes, dar cum îl putem opri? Păstraţi-vă tonul prietenos şi spuneţi-i: “Trebuie să vă întrerup. Văd că aveţi multe de povestit şi asta este foarte bine pentru dvs. totuşi trebuie să vă opresc, fiindcă, în caz contrar, nu-i voi putea asculta şi pe ceilalţi şi nu vom mai avea timp pentru temă (sau pentru caseta video). Vă mulţumesc pentru intervenţie!” Apoi treceţi imediat la discutarea temei sau la vizionarea casetei.

4 Unul dintre părinţi ştie mai bine Se întâmplă uneori ca un anumit părinte să vă deranjeze în mod regulat, dându-vă de înţeles că el / ea ştie mai bine decât dvs: “Un asemenea comportament nu trebuie ignorat, ci dimpotrivă, răsplătit!” Acest lucru poate fi plăcut dacă îl luaţi ca glumă, dar nu şi dacă devine serios. Iată câteva posibile cauze ale unui astfel de comportament al părinţilor: poate că acelui părinte îi vine greu să joace rolul de cursant? Unora le este greu să admită că nu ştiu totul şi că nu se descurcă. Ei doresc să iasă în evidenţă în ochii celorlalţi părinţi. Considerăm că următoarele două sfaturi sunt esenţiale pentru o asemenea situaţie:

51

− Păstraţi-vă tonul politicos faţă de acel părinte: jignindu-l sau umilindu-l aţi putea ajunge la un efect contrar!

− Încercaţi să îl ignoraţi (la fel ca în cazul unui comportament inacceptabil al copiilor al cărui scop este doar să atragă atenţia părinţilor)

5 Unul dintre părinţi tace întotdeauna Aproape în fiecare grup există un părinte (sau chiar mai mulţi) care nu spun niciodată nimic. În timp ce alţii vorbesc, şi nu neapărat la invitaţia conducătorului de curs, un anume părinte tace mereu. Dacă îi adresaţi o întrebare, iar el tace în continuare, există posibilitatea ca alţi părinţi să intervină. Posibile cauze ale tăcerii unora dintre părinţii: − ei nu au nevoie să spună nimic, ci doar să îi asculte pe alţii; − sunt timizi sau se tem sau nu au mai vorbit în cadrul unui grup; − sunt iritaţi: poate nu le place cursul sau poate nu se simt în largul lor; − au nevoie de timp ca să ajungă să vorbească, iar unele grupuri merg prea repede. Nu forţaţi situaţia. Invitaţi-l din când în când pe părintele “tăcut” să povestească ceva. Adresaţi-vă folosind prenumele. Dacă nu vrea să răspundă nici în acest caz, respectaţi-i decizia.

6 Părinţii nu sunt de acord cu dvs. “Mi se pare exagerat faptul că trebuie să numim un comportament…” Posibile reacţii:

− lărgiţi cadrul situaţiei “Toată lumea este de aceeaşi părere?”

− rezumaţi “Vi se pare exagerat…” “Vi se pare că este suficient să spuneţi “este foarte bine aşa”!”

− cereţi mai multe informaţii “Ce înseamnă “exagerat” pentru dvs?” În asemenea cazuri este important să nu jucaţi nici rolul avocatului, nici pe cel al “vânzătorului”. Îndemnaţi-i pe părinţi să experimenteze acasă numirea comportamentului şi să vadă cum merge şi mai ales ce efecte are. Dacă părinţii nu vor pur şi simplu, renunţaţi.

7 Un părinte spune ceva care îi jigneşte pe alţi părinţi sau: Un părinte (către un altul): “Mi se pare că îl lăsaţi prea liber pe copilul dvs…” Posibile reacţii:

− lărgiţi cadrul situaţiei “Dvs aţi proceda altfel cu copilul dvs. Ce cred ceilalţi participanţi?”

52

− neutralizaţi “Iată, încă o dată, cât de diferiţi sunt părinţii (şi copiii).”

− nonverbal Aşezaţi-vă undeva în spate şi lăsaţi-l pe părintele respectiv să reacţioneze.

8 Cum să procedăm în cazul celor care absentează? Dacă unul dintre participanţi nu apare la a doua (sau următoarea) şedinţă, nu treceţi peste acest lucru, fiindcă atunci tot mai mulţi părinţi vor absenta având impresia că nu i-aţi observat. Remarcaţi cu voce tare că lipseşte cineva şi întrebaţi dacă ştie cineva ceva despre persoana respectivă. Notaţi numele absentului şi anunţaţi că îi veţi telefona. Îndemnaţi-i pe ceilalţi să vă comunice telefonic dacă s-au îmbolnăvit sau dacă există alte motive pentru care nu pot veni.

Norme şi valori Normele şi valorile (referitoare la educaţie) diferă în funcţie de mediul cultural, de propria educaţie, de propriile păreri şi preferinţe. Dacă dvs. în calitate de mediator al cursului emiteţi judecăţi de valoare s-ar putea ca părinţii să se simtă nesiguri sau să-şi apere valorile în care cred. De remarcat: valorile care contează pentru o persoană nu sunt valabile în cazul tuturor. Face excepţie situaţia care vi se pare că este dăunătoare pentru interesul copilului. De exemplu atunci când un copil este maltratat dacă nu reacţionaţi, s-ar putea ca părintele implicat (şi alţi părinţi) să-şi închipuie că procedează aşa cum trebuie.

De exemplu: Un părinte povesteşte că îşi bate copilul cu cureaua în mod regulat. O posibilă reacţie:

“Mulţi părinţi îşi bat copiii. Uneori ei sunt furioşi şi consideră că asta este singura soluţie. Într-o astfel de situaţie ei îşi pot lovi copiii foarte tare şi apoi le pare rău.

Există şi alte modalităţi, mai puţin dăunătoare, de a-i pedepsi pe copii. Acest curs vă va familiariza cu ele. Haideţi să vedem cum le putem aplica.” Prea dificil

Unii dintre părinţi întâmpină greutăţi în ceea ce priveşte educaţia copiilor lor, iar în plus au şi alte probleme suplimentare, precum lipsa resurselor financiare sau locuinţă necorespunzătoare. În alte cazuri, educaţia este stânjenită de relaţiile dintre părinţi ori de faptul că părinţii au avut o copilărie dificilă.

Cursul nu oferă soluţii pentru astfel de probleme. Acest lucru trebuie accentuat încă de la primele contacte cu părinţii. Câteodată este de preferat să îi sfătuiţi pe respectivii părinţi să renunţe la curs.

Un criteriu referitor la participare este ca părinţii să aibă timp suficient în cele cinci săptămâni să se ocupe de educaţia copiilor lor. Nu acesta este, însă, cazul unui părinte aflat în curs de divorţ.

Se întâmplă să vă daţi seama că problemele părintelui sunt prea dificile abia în timpul cursului. În această situaţie vă sfătuim ca, într-o discuţie privată cu respectivul părinte, să îl îndemnaţi să caute ajutor în altă parte. În calitatea dvs de mediator al cursului vă puteţi dovedi un intermediar important.

53

ANEXA 2

CONTINUTUL CURSULUI /TEMELE ŞEDINŢELOR

Anexa 2.1

� ACORDAREA ATENŢIEI

� APRECIEREA

� STABILIREA LIMITELOR

� CUM SĂ SPUNEM NU/INTERDICŢII

� IGNORAREA

� IZOLAREA

� PEDEPSIREA

54

� Anexa 2.2

Prima şi a doua şedinţă

Educaţia: ce îmi place în comportamentul copilului meu?

55

Anexa 2.3 Prima, a doua şi a treia şedinţă

Educaţia: ce nu îmi place în comportamentul copilului meu?

56

Anexa 2.4 A patra şedinţă

STABILIREA LIMITELOR: patru modalităţi

1 cum să spunem nu / interdicţii doriţi să îl lămuriţi pe copilul dvs. că nu vă place ceea ce face

2 ignorarea în cazul unui comportament inacceptabil menit să vă atragă atenţia

3 izolarea în cazul unui comportament inacceptabil, când nu vă mai puteţi stăpâni controlul

4 pedepsirea în cazul unui comportament absolut inacceptabil şi când copilul nu vrea să vă asculte

57

ANEXA 3

ÎNTREBĂRI ŞI SITUAŢIILE-MODEL ALE EXERCIŢIILOR

58

ANEXELE 3.1 Situaţiile-model “cum să ne lăudăm copiii”:

1 Adrian îşi strânge jucăriile care erau împrăştiate pe masă. 2 Daniel curăţă cutia hamsterului (pisicii etc).

3 Dorin vă aduce ceaiul la pat. 4 Laura o ajută pe Sanda să-şi facă temele la matematică.

5 Sabina vă ajută să turnaţi ceaiul în ceşti pentru musafiri 6 Andrei merge cu bicicleta prin curte şi nu pe stradă.

7 Elena îi dăruieşte tatălui său un desen făcut chiar de ea cu ocazia zilei lui de naştere 8 Radu îşi pune bicicleta la locul ei.

9 Mama pune masa, iar Anda aşează paharele. 10 Monica îşi pune la uscat rufele.

11 Sorin dă televizorul mai încet în timp ce dvs vorbiţi la telefon. 12 George vă arată carnetul de note. La trei obiecte a obţinut note din ce în ce mai bune.

59

Anexa 3.2

Jocul semaforului: descriere şi situaţii-model

Prima şedinţă

Pregătire: Confecţionaţi plăcuţe (de preferinţă rotunde) colorate astfel: roşu, portocaliu, verde. Scop: Scopul acestui joc este să îi facă pe părinţi să realizeze ce le place şi ce nu le place în comportamentul copiilor lor şi, în plus, să îşi dea seama că regulile diferă în funcţie de situaţie, de copil şi de părinte. Durata: Aproximativ 20 de minute. Material: Plăcuţe colorate în roşu, portocaliu, verde. Lista situaţiilor-model. Mod de lucru Împărţiţi plăcuţele colorate (fiecare părinte primeşte câte o plăcuţă din fiecare culoare). Plăcuţele reprezintă culorile semaforului. Explicaţi care este intenţia jocului. Mediatorul cursului dă exemple de diverse lucruri pe care le fac copiii: părinţii au posibilitatea să reacţioneze prin intermediul plăcuţelor. Verde înseamnă: asta îmi place (dar nu în mod deosebit): nu intervin. Portocaliu înseamnă: câteodată îmi place, câteodată nu. Depinde de situaţie, de starea mea de spirit… Roşu înseamnă: asta nu îmi place absolut deloc: aici intervin. După citirea fiecărei situaţii, părinţii vor ridica o anumită plăcuţă. Cereţi-le întotdeauna unora dintre părinţi să îşi motiveze alegerea. Semnalaţi diferenţele şi asemănările. Aveţi grijă ca toţi părinţii să ia cuvântul. Jocul durează cam 20 de minute. (vezi descrierea şedinţei). Situaţiile-model Folosiţi pe cât posibil exemplele oferite de către părinţi în timpul primelor două şedinţe.

60

În completare vă mai sugerăm câteva exemple: − copilul pleacă de la masă în timp ce mâncaţi; − copilul sare pe canapea; − copilul ia un măr (un sandwich, ceva dulce) fără să vă întrebe; − copilul nu îşi strânge jucăriile; − copilul stropeşte cu apă peste tot (în baie, în cadă, în dormitor); − copilul vrea să meargă singur cu bicicleta la şcoală; − copilul ia jucăria altui copil; − copilul deschide televizorul din proprie iniţiativă; − copilul nu vrea să meargă la culcare la ora fixată (deşi l-aţi rugat de mai multe ori); − copilul aduce murdărie în casă; − copilul vorbeşte urât.

La sfârşit subliniaţi: ∗ Regulile şi limitele sunt importante fiindcă ele oferă părinţilor şi copiilor sprijin şi

siguranţă. Copiii acceptă adesea regulile dacă sunt clare şi pe înţelesul lor şi dacă sunt aplicate în mod consecvent. Prea multe reguli, însă, împiedică dezvoltarea copiilor: ei au nevoie de o oarecare libertate pentru a se dezvolta.

∗ Este uşor să spuneţi “nu” şi să stabiliţi interdicţii dacă sunteţi consecvent şi impuneţi reguli clare. Copiii înţeleg că “nu “ înseamnă “nu” şi nu mai comentează. Nu este uşor să fii mereu consecvent dacă eşti obosit sau dacă ai prea mulţi copii…de asemenea, membrii unei familii acţionează fiecare în felul lui. Încercaţi, în orice caz, să alegeţi o linie de acţiune, astfel încât copiii să înţeleagă ce le permite mama şi ce le permite tata. Părinţii sunt cei care impun regulile. De aceea este important să ţinem cont de nevoile şi posibilităţile copiilor, să nu le cerem prea mult. Lăsaţi-i pe copii să contribuie şi ei pe cât posibil.

61

Anexa 3.3 Situaţiile-model pentru exerciţiul “cum să spunem nu”

A doua şedinţă

1 Rolul copilului: Radu 9 ani Este ora 5. O întrebi pe mama dacă îţi dă voie să mergi afară să te joci.

1 Rolul părintelui: Este ora 5. Peste jumătate de oră trebuie să mâncaţi. Fiul dvs. Radu (9 ani) intră în bucătărie şi vă întreabă…

2 Rolul copilului: Tamara 8 ani Mâine este duminică şi vrei să mergi la înot. Îl întrebi pe tatăl tău dacă vă veţi duce la ştrand.

2 Rolul mamei: Mâine este duminică şi vreţi să mergeţi împreună cu copiii dvs Tamara şi Adrian la bunica, fiindcă i-aţi promis acest lucru.

3 Rolul copilului: Sanda 12 ani Este sâmbătă dimineaţă. Ai ajutat-o pe mama ta la făcut prăjituri deoarece aşteaptă musafiri. După-amiază vrei să te duci în oraş cu o prietenă. Întrebi dacă se poate.

3 Rolul părintelui: Este sâmbătă dimineaţă. Aşteptaţi musafiri. Sanda (12 ani) v-a ajutat la pregătiri. Aţi vrea să vă ajute şi după-amiază, când vin musafirii.

4 Rolul copilului: Sorina 6 ani

62

Sunteţi la masă. Nu mai ai chef să mănânci. Ceilalţi au terminat deja. Tu oftezi şi te joci cu mâncarea.

4 Rolul părintelui: Sunteţi la masă. Toată lumea a terminat, în afară de Sanda (6 ani). Are farfuria încă plină şi se joacă cu mâncarea.

Acest lucru nu vă place deloc şi reacţionaţi astfel:

5 Rolul copilului: Bogdan 10 ani Te uiţi la televizor şi muţi de pe un canal pe altul cu telecomanda.

5 Rolul părintelui: Vreţi să vă uitaţi la televizor. Fiul dvs Bogdan se joacă cu telecomanda. Îl rugaţi să se potolească, deoarece…

6 Rolul copilului: Corina 5 ani Mergi împreună cu tatăl tău la cumpărături şi îl întrebi dacă vrea să-ţi cumpere gumă de mestecat.

6 Rolul părintelui: Mergeţi cu Corina (5 ani) la cumpărături şi…

63

Anexa 3.4 Situaţiile-model în cazul izolării

1 Radu (3) îl loveşte pe Adrian. 2 Andrei(8) şi Vlad(10) se bat.

3 Elena (11) strică jocul frăţiorului său (7). 4 Daniela ţipă şi îi vorbeşte urât tatălui ei.

5 Marian (9) este furios. Urlă şi loveşte cu piciorul în canapea.

6 Alina (5) îi ia păpuşa surorii ei mai mici.

7 Adina (3) se enervează şi se trânteşte pe podea ţipând.

8 Marcel(3) se joacă cu chibriturile.

9 Ana (6) împinge dulăpiorul cu jucării, iar acestea cad pe jos.

10 Camelia (12) a mâncat toate prăjiturile.

64

Stabiliţi împreună cu părinţii dacă situaţia respectivă necesită “izolarea” copilului şi modul efectiv în care acesta trebuie “izolat”.

Sugestii:

1. Izolaţi-l pe un scaun sau pe hol. (“Radu, dacă îl mai loveşti pe Adrian, te duci imediat în hol.”)

2. Izolaţi-i pe amândoi, pe fiecare într-un alt loc. Nu încercaţi să stabiliţi un vinovat şi să îl pedepsiţi. Atunci când doi se bat, amândoi sunt vinovaţi.

3. Izolaţi-i sau încercaţi să-i împăcaţi. 4. Izolarea se poate dovedi foarte eficientă; la fel şi ignorarea. Danielei nu i se acordă

nici un pic de atenţie pentru comportamentul ei. 5. Izolaţi-l (“Dacă strici lucrurile treci imediat pe hol.”) 6. Izolaţi-o. În cazul în care păpuşa rămâne motivul de ceartă dintre cei doi copii, o

soluţie ar fi să le luaţi păpuşa (să le luaţi ceva care le place). )”Dacă nu vă puteţi juca împreună, vă iau păpuşa.”)

7. Ignorarea se potriveşte foarte bine unei asemenea situaţii. Dacă părintele nu-l bagă în seamă, copilul nu primeşte nici un fel de atenţie.

8. Luaţi-i chibriturile. Explicaţi-i de ce o faceţi şi izolaţi-l. 9. Izolaţi-o şi / sau puneţi-o să le strângă chiar ea. 10. Nu are nici un sens să o izolaţi. O pedeapsă potrivită ar fi următoarea: Camelia nu

mai primeşte în acea zi nici o prăjitură. Sau trebuie să cumpere chir ea altele, din banii ei de buzunar (dacă are).

65

Anexa 3.5 Situaţiile-model “Ce aş face eu?”

1 Veronica (8) rupe desenul frăţiorului ei.

2 Tamara (10) dă de mâncare pisicii.

3 Radu (6) spune un banc indecent la masă.

4 Radu (6) spune un banc indecent în autobuzul supraâncărcat.

5 Anca (9) se joacă cu frăţiorii ei. 6 Mihai (4) se enervează fiindcă nu are voie să meargă afară.

7 Andrei (5) pleacă de la masă fără să fi terminat de mîncat.

8 Flori (11) ia un măr din fructieră.

9 Mircea (5) şi Dan (4) sar pe canapea.

10 Ionuţ (7) plânge după gumă de mestecat.

11 Ionuţ (7) plânge după gumă de mestecat în magazin.

12 Maria (8) îi ia jucăria lui Bogdan (6).

66

Anexa 3.6 Întrebările jocului de evaluare

A cincea şedinţă

Copiaţi textele pe etichete şi lipiţi-le pe acestea pe plăcuţe. Pe spatele plăcuţelor desenaţi 1, 2, 3, 4, 5 sau respectiv 6 liniuţe. Împărţiţi plăcuţele în 6 grupuri, cu spatele în sus, pe masă sau pe podea, în mijlocul încăperii. Rând pe rând părinţii vor da cu zarul, vor citi ce scrie pe plăcuţă şi vor reacţiona sau vor executa cerinţa respectivă.

67

1-1 Ce v-a impresionat cel mai mult la acest curs?

1-2 Veţi proceda altfel de acum înainte?

1-3 Ceea ce a lipsit din acest curs a fost…

1-4 Cum vi s-au părut temele pentru acasă?

1-5 Aveţi sugestii pentru cursul următor?

1-6 Discutând cu alţi părinţi despre problemele de educaţie, am învăţat că…

2-1 Ceea ce îmi place la copilul meu este că…

2-2 Daţi un exemplu de comportament inacceptabil al copilului dvs. Cum aţi reacţionat atunci?

2-3 Acest curs m-a ajutat să…

2-4 Dacă copilul meu si-a strâns jucăriile, atunci îi spun…

2-5 În acest curs am învăţat să…

2-6 Numiţi un lucru pe care l-aţi învăţat în timpul acestui curs şi care v-a ajutat să aveţi o relaţie mai bună cu copilul dvs.

3-1 I-aţi spus Cameliei (6) de sute de ori că trebuie să nu meargă cu bicicleta pe stradă, dar ea nu vrea să asculte…

3-2 Spuneţi cum l-aţi pedepsit pe copilul dvs luându-i ceva care îi place.

68

3-3 Copilul dvs se joacă cu telecomanda, deşi stie că nu are voie. Ce rezultat ar avea ignorarea în acest caz?

3-4 Daţi un exemplu de regulă impusă acasă la dvs.

3-5 Ignorarea nu ajută la nimic. Această soluţie mi se pare dificilă deoarece…

3-6 Bogdan vă aduce ceaiul la pat. S-a vărsat puţin din el. Ce spuneţi?

4-1 Copilul învaţă mai mult din recompense decât din pedepse!” De ce?

4-2 Care sunt direcţiile de orientare în cazul izolării?

4-3 În loc să bombăniţi atunci când copilul dvs nu mănâncă, ar fi mai bine să…

4-4 Enumeraţi direcţiile de orientare în cazul interdicţiilor”.

4-5 Atunci când îl lăudaţi, vă recomandăm să numiţi acel comportament şi să spuneţi ceva despre el. De ce?

4-6 Numiţi trei modalităţi de stabilire a limitelor, atunci când copilul se poartă în mod inacceptabil.

5-1 Nu se poate să le dăm prea multă atenţie copiilor.” Sunteţi de acord sau nu?

5-2 Izolarea imediată dă rezultate în cazul copilului meu.” Sunteţi de acord?

5-3 Este bine să ne lăudăm copiii atunci când merită. De ce?

5-4 Copiii au nevoie de reguli şi limite clare.” Sunteţi de acord?

5-5

5-6

69

Dacă îţi lauzi des copilul…. Numiţi un lucru pe care dvs nu aveaţi voie să îl faceţi, iar copilul dvs are.

6-1 Care sunt direcţiile de orientare în cazul aprecierii”?

6-2 Dvs citiţi. Alina (6) are un comportament brutal: vă vorbeşte urât şi vă smulge ziarul din mână. Explicaţi cum o izolaţi.

6-3 Dan şi Mircea joacă fotbal în cameră din nou. Îi pedepsiţi luându-le ceva care le place.

6-4 Fiica dvs vine acasă din nou la şase şi jumătate, deşi ştie că luaţi masa la şase. Mâncarea s-a răcit. Cum reacţionaţi?

6-5 Simona şi Maria stau cu pantofii murdari pe canapea. Acest lucru nu vă place. Stabiliţi o interdicţie.

6-6 Adresaţi-i un compliment conducătorului de curs pentru modul în care v-a îndrumat.

70

ANEXA 4

TEMA PENTRU ACASĂ

71

Anexa 4.1 TEMA PENTRU ACASĂ 1

1. Fiţi cu ochii pe copilul dvs în timpul acestei săptămâni: ce face el ca să vă atragă atenţia? Acordaţi atenţie mai ales lucrurilor bune pe care le face.

2. Încercaţi să descoperiţi două lucruri bune pe care le face copilul dvs. Notaţi ce a făcut el şi cum aţi reacţionat dvs.

Numele copilului Ce a făcut el: Ce am zis/făcut eu: De exemplu: Adina a arătat desene ce frumoase sunt 1…….. ………. ……… 2…….. ………. ………

3. Lăudaţi-vă copilul o dată în cursul acestei săptămâni. Evident îl puteţi lăuda şi mai des! Notaţi un exemplu.

Numele copilului Ce a făcut el: Ce am zis/făcut eu: Cum a reacţionat el: De exemplu: Dan a dat de mâncare Ce bine că m-a privit stălucind

pisicii i-ai dat să de bucurie mănânce pisicii

72

Anexa 4.2 TEMA PENTRU ACASĂ 2

1. Cum îl lămuriţi pe copilul dvs că nu vă place ceea ce face? Daţi un exemplu referitor la ce nu are voie să facă copilul dvs şi totuşi face? Notaţi ce a făcut el şi cum aţi reacţionat dvs. Numele copilului Ce a făcut copilul Ce am zis/făcut eu De exemplu: Radu Se joacă cu chibriturile Potoleşte-te, sunt periculoase ........... .................. ................

2. În această săptămână încercaţi să vă ignoraţi copilul atunci când vă supără. Notaţi ce a făcut el, ce aţi făcut dvs şi cum a reacţionat el. Numele copilului Copilul a făcut Eu am zis / făcut Copilul a reacţionat De exemplu:

Laura a cerut dulciuri am spus “nu” şi am continuat să ma uit la televizor

întâi a cerut şi mai insistent; apoi s-a oprit

........... ........... .............. ...........

3. Lăudaţi-vă copilul de fiecare dată când se comportă bine. Notaţi exemple. Numele copilului Copilul a făcut Eu am zis / făcut Copilul a reacţionat .................. ............... ............... ................

73

Anexa 4.3 TEMA 3

1. Când l-aţi pedepsit ultima dată pe copilul dvs şi de ce ? Care a fost pedeapsa? Şi? A dat rezultate?

2. Daţi un exemplu despre modul în care l-aţi izolat pe copilul dvs. Notaţi ceea ce a făcut copilul dvs, ce aţi făcut dvs şi cum a reacţionat copilul. Numele copilului Ce a facut copilul Ce am zis/făcut eu Copilul a reacţionat cu: De exemplu: Bogdan s-a enervat şi m-a

lovit treci imediat în hol a lovit în uşă

............... .................... ............. ..................

3. Numiţi trei lucruri bune pe care copilul dvs le-a făcut săptămâna trecută. Notaţi ce a făcut copilul şi cum aţi reacţionat dvs. Numele copilului Ce a făcut copilul Ce am zis / făcut eu De exemplu: Maria l-a ajutat pe frăţiorul ei să-şi

lege şireturile am îmbrăţişat-o

................ ....................... ................

................ ....................... ................

74

Anexa 4.4. TEMA 4

1 Daţi un exemplu despre modul în care aţi fixat limitele comportamentului copilului dvs săptămâna trecută. Numele copilului Ce a făcut copilul Ce am zis/făcut eu Copilul a reacţionat De exemplu: Adrian S-a băgat în pat

lângă mama sa Nu, vreau să dorm Întâi s-a enervat apoi

a plecat ......... ........ ........ ........ 2 Daţi un exemplu despre un mod pozitiv în care copilul dvs a cerut atenţie săptămâna trecută. Numele copilului Ce a făcut copilul Ce am zis/făcut eu Copilul a reacţionat De exemplu: Daniel A pus masa din

proprie iniţiativă Ai pus masa tu singur! Ce bine! Acum nu mai trebuie să fac nimic!

Pot şi eu să ajut, nu-i aşa?

........ ........ ........ ........ 3 Îi promiteţi întotdeauna ceva copilului dvs dacă se comportă bine? Ce înseamnă recompensă pentru copilul dvs? Notaţi două exemple. ............................. ............................. Nu uitaţi să vă lăudaţi copilul în fiecare zi!

75

Anexa 4.5.

TEMA 5

1 Continuaţi să acordaţi atenţie lucrurilor bune pe care le face copilul dvs. În acest fel preveniţi eventualitatea ca el să pretindă atenţie într-un mod supărător. Reţineţi: copilul învaţă mai mult din recompense decât din pedepse! iată de ce este bine să vă lăudaţi copilul zi de zi.

2 Dacă copilul dvs are un comportament nedorit, stabiliţi limite astfel: − spuneţi "nu" şi stabiliţi interdicţii; − ignoraţi-l; − izolaţi-l; − pedepsiţi-l, confiscându-i ceva care îi place. Acţionaţi imediat. Fiţi categoric. Şi încercaţi să fiţi consecvent.

76

Anexa 5 PROCEDEE DE LUCRU ALTERNATIVE

• Să facem cunoştinţă (prima şedinţă) Varianta 1 Dacă participantul povesteşte ceva din proprie iniţiativă, invitaţi-l pe cel de lângă el să repete – pe scurt- ceea ce a spus vecinul sau vecina sa. Este foarte important ca un părinte care trebuie să-şi educe copiii să ştie să-i asculte (copiii trebuie să-şi asculte părinţii, dar şi părinţii trebuie să-şi asculte copiii). În cazul în care există doi îndrumători, împărţiţi-vă sarcinile(unul se prezintă, celălalt repetă în câteva cuvinte ce a spus primul). Dacă există un singur îndrumător, cereţi-i participantului din dreapta dvs să facă primul pas şi să se prezinte: dvs ascultaţi şi rezumaţi. Apoi vă prezentaţi dvs şi cel din dreapta dvs ascultă ş.a.m.d. Varianta 2 Dacă grupul este relativ mare (mai mult de zece participanţi), ar fi de preferat să-i împărţiţi în grupe de câte doi care se prezintă unul celuilalt (aveţi grijă ca cei doi să nu se cunoască). Anunţaţi-i pe participanţi că intenţia este ca interlocutorii să se asculte cu mare atenţie unul pe celălalt (aşa cum doresc părinţii să fie ascultaţi de către copiii lor) şi ca unul să îl prezinte pe altul în grup şi să repete ce au discutat între ei. În cadrul grupurilor de două persoane apar aceleaşi întrebări.

• Conceperea pedepselor (a treia şedinţă) Dacă în grupul respectiv există mai mulţi părinţi care îşi pedepsesc copiii cu duritate în mod regulat, este indicat să concepeţi împreună pedepse pentru anumite tipuri de comportament inacceptabil care se repetă frecvent. Obiectiv: să le oferiţi părinţilor modalităţi alternative de pedepsire. Chiar dacă în acest fel acordaţi atenţie suplimentară măsurilor educaţionale negative, este foarte important că dvs, în calitate de conducător al cursului, încercaţi să influenţaţi modul în care părinţii îşi pedepsesc copiii. În această situaţie faceţi exerciţiul “conceperea recompenselor” (vezi descrierea celei de-a treia şedinţe). Treceţi la treabă. Faceţi o listă care să cuprindă comportamente des repetate ale copiilor şi lăsaţi-i pe părinţi să o completeze. Întrebaţi-i pe părinţi ce pedepse li se par potrivite în cazurile respective. Gândiţi-vă la eventuale alternative (alte pedepse), dar şi modalităţi de prevenire a comportamentelor inacceptabile.

• Evaluare (a cincea şedinţă) Varianta 1 – scaunul pozitiv şi scaunul negativ Aşezaţi două scaune faţă în faţă. Pe unul numiţi-l “scaunul pozitiv”, iar pe celălalt “scaunul negativ”. Invitaţi-i pe părinţi să facă un cerc în jurul celor două scaune. Îndemnaţi-i să se aşeze pe rând pe ambele scaune şi să povestească ceva “pozitiv” şi ceva “negativ” despre şedinţă –pe scurt. Nu discutaţi nimic dintre aceste lucruri. Începeţi chiar dvs şi spuneţi de pe scaunul pozitiv: “Sunt foarte încântată că toată lumea a venit la timp astăzi şi putem atinge toate punctele programului.” Aşezaţi-vă pe scaunul negativ şi spuneţi: “Regret, însă, că avem aşa de puţin timp să discutăm anumite lucruri. Uneori am fost nevoită să vă opresc.”

77

Anexa 6 LISTA UNOR POSIBILE RECOMPENSE să meargă mai târziu la culcare să se uite la televizor să vă jucaţi împreună să pescuiţi (împreună) să meargă la plimbare cu bicicleta, singur sau cu dvs să citească ceva cu voce tare să facă prăjituri să vă ajute la gătit sau la reparat mama sau tatăl face ceva pentru copil să doarmă la prieteni să împrumute casete video să mergeţi la cumpărături împreună să mergeţi împreună în oraş să mergeţi împreună la… să îi daţi voie la un club fructe dulciuri bani cadouri haine noi