Embed Size (px)
DESCRIPTION
Proiect
Citation preview
Capitolul I
CONCEPŢII ŞI TENDINŢE PRIVITOARE LA
MANAGEMENT
Management: derivă de la latinescul “manus” (mana) şi reprezintă ca
şi expresie literară “manevrare-pilotare”. Cel care execută această manevrare
sau pilotare este managerul, care este responsabil de munca de cel puţin unui
subordonat şi cel care participă în mod nemijlocit la organizarea şi efectuarea
acţiunii manageriale. Aşa cum subliniază Al. Graur, de la latinescul “manus”
s-a format în limba italiană “mannegio” (prelucrarea cu mâna), de unde, prin
intermediul cuvântului francez “manege” a trecut în limba română cu
semnificaţei de “loc unde sunt dresaţi caii”. Din franceză cuvântul a fost
împrumutat în limba engleză sub forma verbului “to manage”=a administra, a
conduce. Englezii au derivat apoi manager şi management, cea ce însemna
conducător şi conducere. Rezultă deci ca verbul englez “to manage” are
aceeaşi rădăcină ca şi termenul românesc “menaj” şi cel italian “mannegio” şi
anume termenul latin “manus”=mana.
Verbul “to manage” cu substantivul derivat “management” a avut
iniţial sensul de a mănui, de a stărnii caii în menaj. De asemenea a mai avut şi
un sens mai abstract şi anume de a gândi şi a aşeza corect relaţiile cu diverse
lucruri sau fiinţe în scopul de a obţine rezultatele dorite.
Folosit astăzi în toate activităţile economice termenul management s-a
impus în sfera acestor domenii în ultimii 50 de ani şi aceasta datorită
răspânderii immediate şi a tot cuprinzătoare a lucrării lui James Burnham
“The managerial Revolution” publicată prima dată la New York în anul 1941.
1
Rolul managementului în Lumea Modernă
Managementul este o preocupare atât de importantă încât este
îndreptăţit la statutul ştinţific şi economic. Managementul ca teorie şi practică
constituie de fapt o cale ştinţifică de rezolvare a problemelor puse conducerii
în condiţiile complexităţii interdependentelor şi schimbărilor care
caracterizează lumea modernă, dinamică.
Managementul asigură descoperirea adevăratelor probleme şi
formularea lor corectă, înlăturarea falselor probleme, stabilirea scopurilor, a
obiectivelor şi priorităţiilor, precum şi abordarea sistematică raţională, în
vederea obţinerii de rezultate reale.
Pentru a putea rezolva problemele lor, managerii trebuie astfel formaţi
şi evaluaţi încât să dobândească un sens limpede al misiunii lor. Există astăzi
o tendintă şi o nevoie pentru o abordare mai generală a managementului, o
escaladare a termenului scurt de către managerii generalişti, consideraînd
specialişti ai sistemelor mari, care situează din nou omul în centrul
managementului şi influenţează în acest sens gândirea managerului, care
înţelege bine limbajul de specialitate, influenţând asfel practica de
management.
Managementul şi raportul său cu alte ştiinţe
Managementul ne apare ca o disciplină complexă, multifuncţională,
care priveşte cunoaşterea şi dirijarea societăţii comercială ca importante părţi
structurale ale societăţii comerciale. Managementul realizează adevărata
mediere, cea care crează o formă teoretică proprie, care postulează un cadru
metodologic adecvat soluţiilor optime pentru rezolvarea situaţiilor concrete
din fiecare unitate economică. Elementele managementului se corelează şi se 2
intercondiţionează cu imperativele şi caracteisticile proprii societăţii
comerciale.
Statistica: dizolvarea metodelor statisticii şi influenţa lor asupra
managementului trebuie puse în legătură cu progresele teoriei probabilităţilor
şi ale statisticii matematice.
Simularea: metoda stinţifică cea mai bogată şi cea mai promiţătoare a
managementului. În esenţa metodei simulării constă în imitarea sau
reproducerea cu ajutorul unor modele a comportării sistematice, de regulă, a
unor societăţi comerciale, precum şi a unor sectoare de activitate, cu scopul
aprofundării cunoaşterii funcţionarii lor şi pe această bază, a elaborării de
decizii.
O altă ştiinţă care se oferă la dispoziţia managementului este aceea a
informaţiei, a comunicării şi a sistemului. Informatica şi dezvoltările auxiliare
ale logicii teoretice reprezintă în prezent cea mai importantă ştiinţă a
managementului. Informatica este ştiinţa prelucrării cu ajutorul maşinilor de
calcul automate, a informaţiei considerate ca suport al cunoaşterii şi
comunicărilor, în domeniul economic, technic şi social. Aceasta este o ştiinţă
plur-disciplinară întrucât apelează la cunoştinţe din domenii înrudite.
Praxiologia: operează cu următoarele categorii:
- acţiunea
- obiectul acţiunii
- situaţia
- motivarea
- executarea acţiunii
- organizarea
- managementul
Aceasta se întrepătrunde cu sociologia şi psihologia comportamentelor
colective, individuale şi prezintă în termeni precis şi riguros fundamentaţii,
metodologia optimizării acţiunii.
3
Sociologia: exercită o influenţă majoră asupra managementului. Cu
ajutorul ei managerul poate studia legătura complexă şi acţiunea reciprocă de
între procesele manageriale şi condiţii economico-sociale ale societăţii
comerciale. Tot pe acestă cale managerul poate studia şi adopta măsuri
necesare în domeniul comportării grupurilor de lucru.
Logica: ştiinţa formelor, legilor şi operaţiilor, gândirii logice, fiind
îndreptată nu numai spre gândirea corectă, ci şi spre corectitudinea formală,
ceea ce-i permite să reprezinte o metodă de căutare de noi rezultate în trecerea
de la cunoscut la necunoscut. Studierea şi folosirea logicii în management
prezintă o importanţă deosebită. Avem în vedere în primul rând cunoaşterea
teoretică a problemelor puse de ştiinţa logicii şi în al II-lea rând latura practică
respectiv a rezolvării problemelor, ce apar în procesul managerial şi în care
logica ne ajută la perfecţionarea propriei noastre gândiri logice.
Capitolul II
PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII
Descrierea agentului economic
- scurt istoric (anul înfiinţării; momente importante din dezvoltarea
ei, cu privire la schimbările în profilul activităţii; reînnoiri ale
tehnologiei şi produselor etc.)
- date de identificare: denumirea societatii, sediul societatii, obiectul
de activitate, etc.
- modului de constituire (preluarea integrală a patrimoniului unei
unităţi, desprinderea dintr-o anumită unitate şi autonomizarea ca
atare, fuzionare, asociere etc.)
4
- organizarea agentului economic şi managementul practicat: se are
în vedere organigrama unităţii cu câteva sublinieri ale
funcţionalităţii ei, ale capacităţii de realizare a atributelor
manageriale şi tipul de management practicat (pe baza de
obiective, prin excepţie, pe bază de programe sau proiecte ş. a.)
5
Organizarea structurală a societăţii comerciale
Organizarea structurală constă în gruparea funcţiunilor, activităţiilor,
atribuţiilor, sarcinilor în funcţie de anumite criterii şi repartizarea acestora în
scopul realizării lor, pe grupuri de lucru şi salariaţi în vedera concretizării
condiţiilor care să asigure posibilităţi pentru realizarea obiectivelor societăţii
comerciale. Rezultatul acestei organizări îl reprezintă serviciile , secţiile,
birourile şi altele, pe scurt, structura organizatorice.
Structura organizatorică şi organizarea formală
Existenţa şi activitatea orcărei societăţi comerciale se bazează pe
organizarea sa formală. Cu ajutorul ei managerul orientează, modelează,
antrenează şi dirijează resursele umane spre realizarea obiectivelor societăţii
comerciale. Potenţialul de acţiune al acestea este dat de organizarea sa
formală, reprezentată în principal prin structura organizatorică.
Vom apela la formularile lui G.J.Terry, E.Dale şi Chr. Gasser, care
dau o imagine mai completă şi mai precisă asupra acestui mecanism. În
această viziune structura organizatorică poate fi definită ca un mecanism
format din subdiviziunile organizatorice ale intreprinderii cărora le-au fost
precizate competenţele şi responsabilităţile între care s-au stabilit raporturile
cerute de funcţionarea ei eficientă.
Principalele elemente componente sunt:
Postul: este un ansamblu al obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi
responsabilităţilor ce revine unui salariat la un anumit loc de muncă.
Funcţia: reprezintă totalitatea posturilor, care prezintă caracteristici
principii asemănătoare.
6
După natura şi amploarea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi
responsabilităţilor, funcţia se clasifică:
a) de conducere : se caracterizează prin stabilirea de competenţe,
autoritate şi responsabilităţi din domenii mai largi de activitate,
implică atribuţii de coordonare a activităţii anumitor executanţii
specifice sunt:
- atibuţiile de prevedere;
- de organizare;
- de coordonare;
- de antrenare şi evaluare control;
- adoptarea de decizii privitoare la muncă altor salariaţi.
b) de exdcuţie: salariaţii deţin aceste funcţii, caracterizată prin
prezenţa obiectivelor individuale limitate, însoţite de competenţe şi
responsabilităţi mai reduse.
Compartimentul: reprezintă totalitatea persoanelor care efectuează
munci omogene sau complementare.
Se caracterizează prin următoarele trăsături:
1. este rzultatul agregării unor posturi şi funcţii cu conţinut similar
sau complementar;
2. activităţi care se desfăşoară în cadrul compartimentului sunt relativ
omogene;
3. presupune conoştinţe de specialitate de un anumit tip şi anume:
juridice, technice, economice, social-umane;
4. personalul implicator la metode şi tehnici adecvate.
Compartimentele se divid în:
- operaţionale: fabrică produse, furnizează unele servicii sau
produse. Conducătorii lor au dreptul şi obligaţia de a lua decizii şi
a primii informaţii de la toţi componenţii lor, precum şi de a apela
7
pentru asistenţă de specialitate la serviciile şi birourile de
specialitate.
- funcţionale: (plan dezvolare, organizare, salarizare, technic şi
altele.); pregătesc decizii pentru manager, consiliul de administrare
sau comitetul economic, organizatorice, social-umenă. Activitatea
lor se regăsesc în studii, variante decizionale, situaţii, recomandări,
îndrumări.
Nivelul ierarhic : este format din totalitatea subdiviziunilor
organizatorice situate la aceeaşi distanţă ierarhică de consiliul de administraţie
a societăţii.
Acestea sunt:
- consiliul de administrare;
- comitetul director;
- director general;
- director economic.
Relaţii organizatorice: prin intermediul lor pot fi identificate
legăturile dintre componentele structurii. Ele sunt instituite prin reglementări
oficiale.
Relaţii organizatorice se divid în:
1. relaţii de autoritate: pot fi de trei tipuri:
-relaţii ierarhice
-relaţii funcţionale
-relaţii de stat major
2. relaţii de comparare
3. relaţii de control
8
Documentul de exprimare a structurii organizatorice
1. organigrama: este o reprezentare grafică a stucturii organizatorice
a societăţii sau a unor compartimente ale acesteia.
Organigrama poate fi:
-generală sau de ansamblu, când redă structură organizatorică a
întregii societăţi;
-parţială, utilizată pentru studierea organizării secţiilor şi serviciilor;
Forma cea mai frecvent întâlnită este organigrama piramidală,
ordonată de sus în jos. Se bucură de o largă răspândere şi organigramele
ordonate de la stânga la dreapta.
Printre avantaje reţinem:
- respectarea sensului normal de citire de la stânga la dreapta;
- construcţia compactă;
- ilustrarea clară a diferitelor niveluri de organizare;
- evidenţierea zonelor în care subdiviziunile organizatorice scapă
controlului ierarhic;
- indicarea mărimii relative a tonelor de influenţă a competenţelor de
tip ierarhic.
Se mai folosesc şi organigramele circulare. Acestea se elaborează pe
baza ordonării circulare a elementelor stucturii organizatorice.
9
Activitatea întreprinderii se desfăşoară conform următoarei
organigramă:
Organigrama firmei S. C. Spirt-Amidon S. A. Ozun
2. regulamentul de organizare şi funcţionare: realizează o
reprezentare mai detaliată a structurilor organizatorice a societăţii.
Prin el se presează atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile
principalelor componente ale societăţii.
10
Adunarea Generală a
Acţionarilor
Consiliul de
Administrare
Director general
Responsabil cu
Asigurarea Calităţii
Compartiment PIS
Adm.
Compartiment CTC Compartiment
Juridic-CFI
Director
technic
Director
comercial
Direcot
economic
Birou
PPUP
Secţia
integrată
deproducţ
ie
Atelier
mecanic
de
întreţinere
Atelier de
într.
electrice-
energ.
asig.utilit.
Biroul
Comercial
Marketing
Transport
Biroul
Contabilit.
Financiar
3. fişa postului: prezintă în detaliu toate elementele necesare unui
salariat pentru a putea exercita în condiţiuni normale postul
atribuit.
Aceasta cuprinde:
- dnumirea postului;
- obiectivele individuale;
- sarcinile ;
- autoritatea;
- responsabilitatea;
- relaţiile cu alte posturi;
- cerinţele specifice privitoare la calităţile, cunoştinţele, aptitudinile,
desprinderile necesare realizării obiectivelor individuale prevăzute
pentru postul respectiv.
Instrumente Manageriale
Se înţelege o categorie managerială care desemnează mijlocul utilizat
de manager pentru a exercita funcţiile manageriale. Include mijloace
metodologice şi tehnologii de natură informaţională care sunt necesare în
conceperea, desfăşurarea şi optimizarea procesului managerial sau a unor
părţi structurale ale acestora. În conţinutul instrumentului managerial, îşi fac
loc componente ce amplifică caracterul participativ, economic, dinamic şi
multidisciplinar.
Dintre cele mai utilizate instrumente manageriale reţinem:
- recomandarea;
- evaluarea;
- indicaţia;
- directiva;
11
- hotărârea;
- rezoluţia;
- decizia;
- ordinul;
- sancţiunea;
- aprobarea;
- avizul;
- îndrumarea;
- aprecierea.
În cadrul instrumentelor manageriale se mai pot include: planul,
programul, bugetul de venituri şi cheltuieli, planul de profit şi pierderi,
bilanţul, darea de seamă, raportul, cointeresarea şi altele.
1.Scurt istoric
Societatea comercială Spirt Amidon S. A., a fost fondată la 15
septembrie 1894, dată atestată de Camera de Comeţ din Târgu Mureş.
Înfiinţarea vechii fabrici se legă de numele familiei Temesváry.
În anul 1906, ca urmare a concentrării de capital, prin vânzări de
acţiuni devine Fabrica de Spirt Amidon Ozun şi avea drept obiect de activitate
valorificarea cerealelor şi a cartofilor din zonă.
La naţionalizare, fabrica devine o secţie a unei întreprinderi teritoriale
cu sediul în oraşul Sfântu Gheorghe. În anul 1975 are loc o primă
retehnologizare cuplată cu mărirea capacităţii de producţie a secţiei de alcool,
prin punerea în funcţiune a unei linii tehnologice moderne la vremea
respectivă. În anul 1983 intră în funcţiune secţia de Amidon-Glucoză.
Constituită în temeiul Legilor 15 şi 31/1990 ca Societate Comercială
pe acţiuni cu capital integral de stat, S. C. Spirt Amidon S. A. Ozun are drept
act de naştere Hotărârea Guvernului nr. 1353/27 decembrie 1990.
12
In prima parte a activitatii, întreprinderea a avut o producţie de 272
mii litri alcool rafinat pe an şi o îngrăşătorie de bovine cu peste 50 de capete.
Capitalul social
Capitalul social iniţial este la suma de 122,9 mil. lei împărţit în 24.588
acţiuni nominative în valoarea nominală de 5000 lei fiecare, în întregime
subscrise de acţionar.
Capitalul social iniţial împărţit în acţiuni nominative de 5000 lei
fiecare, este în întregime subscris de statul român, în calitate de acţionar unic
vărsat în întregime la data constituirii societăţii.
Capitalul social iniţial este deţinut integral de statul român, ca
acţionar unic, până la transmiterea acţionarilor din proprietatea statului către
terţe persoane fizice sau juridice, române sau străine, în condiţiile legii.
Acţiunile
Acţiunile nominative ale societăţii vor cuprinde toate elementele
prevăzute de lege.
Acţiunile vor purta timbrul sec al societăţii şi semnătura a doi
administratori.
Societatea va ţine evidenţa acţiunilor într-un registru numerotat, siglat
şi parafat de preşedintele consiliului de administraţie, care se păstrează la
sediul societăţii.
În momentul de faţă 60% din capitalul social a fost privatizat prin
cupoane nominative şi certificate de acţionar care se tranzacţionează pe piaţă
extrabursieră Razdag, iar restul de 40% din capitalul social este în curs de
privatizare.
2.Denumirea, forma juridică, sediul, durata societăţii
13
Denumirea socităţii
Denumirea socităţii este Societatea Comercială Spirt şi Amidon S. A.
Ozun. În toate actele, facturile, anunţurile, publicaţiile şi alte acte emanând de
la socitate, denumirea va fi precedată de cuvintele societate pe acţiuni sau
iniţialele S. A., de sediul societăţii, capitalul social şi numărul de înregistrare
Forma juridică a societăţii
Societatea Comercială Spirt Amidon S. A. Ozun este persoană juridică
română, având forma juridică de societate pe acţiuni, cu capital mixt-privat şi
de stat. Aceasta îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române.
Sediul societăţii
Sediul societăţii este în România, localitatea Ozun, judeţul Covasna,
strada Gabor Aron nr. 98. Sediul societăţii poate fi schimbat în altă localitate
din România, pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor, potrivit legii.
Societatea poate avea sucursalele, filiale, reprezentanţe, agenţii situate
şi în alte localităţi din ţară sau din străinătate.
Durata societăţii
Durata societăţii este nelimitată cu începere de la durata înregistrării la
Camera de Comerţ şi Industrie.
3.Scopul şi obiectul de activitate al societăţii
Scopul societăţii în statut este producerea şi comercializarea spirtului,
amidonului, glucozei şi altor băuturi, derivatelor şi subderivatelor acestora. În
prezent numai a alcoolului şi a băuturilor alcoolice.
Obiectul de activitate al societăţii este:
- asigurarea materiilor prime, producerea şi comercializarea
spirtului, amidonului, glucozei şi a altor băuturi alcoolice şi
14
nealcoolice a derivatelor şi subderivatelor rezultate din procesul de
fabricaţie, realizarea de prestaţii şi servicii pentru terţi efectuarea
de operaţiuni de import-export în domeniul său de activitate;
- efectuarea de transporturi interne, locale, interjudeţene şi
internaţionale cu mijloace proprii sau închiriate, de mărfuri şi
persoane, în interes propriu ţi pentru terţi, în condiţiile legii;
- activităţi de servicii şi reparaţii de auto, sau alte mijloace cu
tracţiune mecanică;
- prestări servicii şi colaborări în domeniul agro-zootehnic;
- comercializarea mărfurilor alimentare şi nealimentare prin unitatea
comercială socială pentru angajaţii societăţii;
- comercializarea mărfurilor produse prin magazinele proprii în
condiţiile legii.
4.Micromediul, macromediul şi monomediul societăţii
Mediul reprezintă un ansamblu de factori interni şi externi, care
determină modurile în care o organizţie îşi desfăşoară activitatea şi maniera în
care e condusă.
Mediul intern: este reprezentat de angajaţii firmei cu aptitudini,
cunoştinţe, aspiraţii.
Mediul extern: este alcătuit din elemente care scapă controlul direct
al organizaţiei. Reprezintă un complex de factori extrinseci (din exterior).
Conferă de cadrul de desfăşurare a activităţii, influenţând desfăşurarea ei.
Factori din exterior pot afecta: obiectivele urmărite, obţinerea
resurselor importante, deciziile acesteia.
Elementele mediului: legislativi, estetici, politici, sociali, technologici,
concurenţial.
15
Factorii legislativi: reprezintă totalitatea reglementărilor normative.
Există legi specifică tuturor domenilor de activitate, dar există şi legi unui
anumit sector de activitate.
Factori estetici: se referă la responsabilităţi şi îndatoriri morale.
Factori politici: sunt interdependenţi cu factori legislativi, dar cuprind
evenimente şi evoluţii din sfera mai largă a politicului.
Factori economici: se referă la fenomenele economice, care
influenţează organizaţiile (inflaţie, rezervă valutară, şomajul).
Factori sociali: cuprind evoluţii şi condiţii privind sănătatea, educaţia
şi bunăstarea firmelor în general. Include evoluţii demografice şi schimbarea
modelelor familiale sau de ocupare a forţei de muncă. Pot afecta semnificativ
atât clienţii, cât şi angajaţii.
Factori tehnologici: conferă organizaţiei un avantaj competitiv:
reducerea costurilor, creşterea vitezei de rotaţie a fondurilor. Existenţa
tecchnologiei avansate permite centralizarea informaţiilor şi totodată creşterea
calităţii acesteia.
Factori concurenţionali: în economia de piaţă un rolm important
deţine concurenţa. Din acest motiv sunt necesare informaţiile legate de
acestea: gama de produse şi servicii, preţuri şi tarife practicate de concurenţă,
toate tipurile de relaţii, atât interne, cât şi externe, politică de marketing
(reclamă, publicitate), strategie de marketing.
S. C. Spirt-Amodon S. A. Ozun deoarece din anul 1999 nu mai
produce alcool (până la terminarea prelucrării stocului de alcool etilic
existent) nu se mai aprovizionează materii prime pentru producerea
alcoolului, dar există toruşi aprovizionare pentru băuturile spirtoase
îmbuteliate. Alte materiale aprovizionate de la furnizori putem sunt
următoarele: cutii de cartoane, sticle, etichete, dopuri de aluminiu Pilver
Proof, arome, extract de fructe, glicerină, sodă caustică, adeziv pentru etichete
etc. Principalii furnizori (zonele de aprovizionare) sunt din judeţele: Braşov,
16
Covasna, Mureş şi Bucureşti, dar o parte din materiile aprovizionate sunt din
import: sticle din Germania, dopuri din Bulgaria, arome din Germania,
Austria şi Ungaria, clei din Germania şi Olanda, cerneală şi diluant pentru
înscripţionare din S. U. A. etc. Secţia de îmbuteliere este o investiţie “green-
field” cu utilaje şi dispozitive noi, moderne şi performante din România,
Ungaria, Germania şi S. U. A., a căror reparaţii şi servicii se face cu piese de
schimb din import sub supravegherea atentă a specialiştilor.
Alcoolul şi băuturile alcoolice sunt produse foarte importante pentru
economia şi bugetul statului prin prisma sumelor vărsate la buget. De aceea
statutul lor este reglementat de legea 31/1996 referitor la monopolul
alcoolului. Sumele vărsate la bugetul în urma taxelor şi accizilor pe alcool şi
băuturi au fost sunt şi vor fi foarte importante.
Până la sfârşitul anului 1997 taxele şi accizele din industria alcoolului
erau reglementate de Legea 42/1993 şi Legea Bugetului de Stat 72/1997,
conform căreia accizele la alcool era de 50%, iar la băuturi 130%, urmând ca
în final să se adauge TVA de 18%. Pe vremea respectivă erau favorizaţi
producători de alcool care foloseau alcoolul pentru prepararea de băuturi
pentru că nu se făcea dublă impozitare pentru ele, ci numai una singură de
130%, cea ce reprezintă o economisire de 50% din valoarea alcoolului.
Deci piaţa băuturilor alcoolice a fost şi va fi coordonată de lege.
În anul 1994 s-a lansat producţia de export pe piaţa Bulgariei şi
Ungariei cu alcoolul vârsat. În prezent însă întreprinderea nu mai produce
pentru export pentru că taxele sunt prea mari şi producătorii străini îşi apără
piaţa, deşi S. C. Spirt-Amidon S. A. Ozun participă la multe târguri şi
expoziţii internaţionale pentru recucerirea pieţei externe.
MANAGEMENTUL SOCIETĂŢII COMERCIALE
17
În economia românescă, societatea comercială reprezintă baza
existenţei sociale, prin capacitatea de care dispun de a crea şi distribui bunuri
materiale necesare vieţii. Prin activitatea economică pe care o desfăşoară ,
fiecare societate comercială este influenţată şi în acelaţi timp, contribuie la o
lărgire a structurii societăţii româneşti în întregime. Economia societăţii
comerciale reprezintă una din forţele majore ale existenţei sociale.
Societatea comercială-teren de manifestare al
managementului
Managementul a devenit atât de raţional încât s-a transformat într-o
adevărată ştiinţă, bazată pe logică şi matematică şi alte discipline de
cunoaştere fiind în măsură să utilizeze în cele din urmă computerele şi să
asigure luarea deciziilor cele mai raţionale cu putinţă.
Managementul reprezintă unul din factorii esenţiali care fac posibila
integrarea oamenilor într-o activitate comună în vederea realizării unor
performante superioare sumei performantelor pe care fiecare le-ar fi realizat
în mod individual. Managementul înseamnă conducere, simplificare,
raţionalizare, specializare, diviziunea muncii, control, corectare, dezvoltare,
structuri organizatorice raţionale, instruire şi calificare, orientate spre
dezvoltare, capacitate sporită de adaptabilitate la schimbările mediului
societăţii comerciale.
O societate comercială depinde în mod hotărâtor de existenţa şi
dezvoltarea ei de vânzare a produselor, mai precis de profitul realizat. Este
necesar să stăruim asupra acestor lucruri, deoarece orice societate comercială
este un sistem economico-social şi depinde de toate componentele sale
respectiv de toate activităţile.
18
Problematica managementului în concepţia şi tipologia
societăţii comerciale
Potrivit Legii 31 şi Legii 15, societatea comercială se înfiinţează prin
Hotărârea a Guvernului sau Decizie a Organului Administraţiei de Stat, după
cum unitatea respectivă este de interes republican sau local.
Modalitatea de organizare şi funcţionare a societăţii comerciale se
stabileşte prin statut la o societate pe acţiuni statutului, cuprinde de regulă:
- Forma juridică;
- Obiectul de activitate;
- Denumirea şi sediul societăţii;
- Capitalul social;
- Structura şi modalitatea de construire;
- Numărul şi valoarea acţiunilor;
- Transmiterea acţiunilor;
- Consiliul de administraţie;
- Dizolvarea şi lichidarea societăţii.
Statutul reprezintă legea de bază pentru funcţionarea normală şi
eficientă a societăţii comerciale. În statut conducerea societăţii comerciale
trebuie să stabilească un ansamblu de reguli şi dispoziţii proprii, care să o
conducă la obţinerea de profit maxim la satisfacerea dorinţelor propriilor
salariaţi, precum ţi la respectarea regurilor statutului.
Societăţile comerciale se pot constitui ca societăţi pe acţiuni, societăţi
cu răspundere limitată, în comandită simplă, în nume colectiv, familiale şi
multe altele.
Caracteristicile juridice, financiare şi morale ale societăţii comerciale
sunt următoarele:
a) reprezintă o personalitate juridico-morală, în sensul că are o viaţă
proprie, cu drepturi şi obligaţii proprii, cu patrimoniul propriu, cu
19
nume propriu, cu sediul social, titlurile reprezentative de drepturi
au caracter mobiliar, este înmatriculată în Registrul Comerţului şi
al societăţilor şi are posibilitatea de acţionare în justiţie;
b) caracterul de comercialitate şi fiscalitate a societăţii comerciale
izvorăşte din faptul că ea se subordonează cerinţelor şi prevederilor
dreptului comercial şi al dreptului fiscal în sensul că este
purtătoarea legăturii cu statul prin plata impozitelor, îşi păstrează
contabilitatea, are legături statornice între asociaţi, urmăreşte
creanţele şi debitele prin mojlocitori juridico-economici legal
constituit;
c) acţionarul are o răspundere şi un risc limitat la nivelul acţiunilor
sale băneşti sau în natură, potrivit contribuţiei sale la constituirea
capitalului social;
d) Reprezintă o societate de capitaluri care dă dreptul fiecărui acţionar
să poată transmită în mod liber acţiunile sale fără să obţină
consimţământul prealabil al organelor sociale sau a celorlalţi
asociaţi la o altă societate;
e) posedă dreptul la apelul de publicitate pentru plasarea de titluri;
f) posibilitatea de inscripţionare a titlurilor la cote oficiale.
Aceste trăsături vizează situarea societăţii comerciale în mediul său,
adică în economia de piaţă în sens larg. În general puterea societăţii
comerciale seamănă cu existenţa ei. Societatea comecială are o putere şi
exercită o influenţă asupra mediului. Puterea sa are un fundament economic,
social, educaţional, cultural şi politic.
Procesul Managerial
20
Procesul managerial se caracterizează prin faptul că o parte din forţa
de muncă acţionează asupra celeilalte părţi majoritare, cu scopul de a o atrage
în mod organizat la realizarea obiectivelor societăţii comerciale.
Esenţa procesului managerial constă în concentrarea eforturilor umane
pentru coordonarea muncii comune. Acest efort se desfăşoară în timp şi în
spaţiu şi se realizează sub formă unor combinaţii necesare, determinate de
diviziunea muncii manageriale.
Procesul managerial al societăţii comerciale are următoarele trăsături
caracteristice:
a) dinamismul: este dat de schimbarea continuă a direcţiilor,
problematicii şi caracterului realizării procesului managerial, de
asemenea, se manifestă şi în dinamica conlucrării dintre diferitele
etape şi operaţii.
b) stabilitatea: utilizarea numai a anumitor canale în realizarea
managementului, cu ajutorul lor se formează baza structurală,
natura a sistemului managerial.
c) continuitatea: se manifestă în funcţie de nivelul de exercitare al
managementului şi de particulariăţile societăţii comerciale.
d) consecvenţa: caracterizează realizarea etapelor procesului
managerial: scopul, situaţia, problema, decizia.
e) ciclicitatea: subliniează faptul că fiecare act de influenţare se
termină prin trecerea sistemului condus la o nouă stare, ceea ce
subliniează necesitatea stabilirii unui nou scop al managementului
sau de a corecta sau completa scopul precedent şi pentru realizarea
caruia este necesar un nou act de influenţare.
Organizarea managerială
Prima etapă a procesului managerial, planificarea, o putem definii ca
punerea în operă a deciziei adoptate. Ea permite menegerului să aleagă
21
strategia şi să identifice căile de adoptat în vederea adoptării ei. După
adoptarea planului de acţiune, mai rămâne să fie executat.
Cea de-a doua etapă a procesului managerial are ca scop de a grupa
oamenii, de a aranja sarcinile şi activităţile şi de a stabilii legăturile
organizatorice necesare în vederea dirijării tuturor eforturilor într-o singură
direcţie, şi anume, cea de a atinge obiectivele pe care societatea şi le-a fixat.
Funcţiunile societăţii comerciale
Grupare concretă a activităţilor omogene şi specializate, funcţiunea
defineşte totalitatea activităţilor ce vizează exercitarea unora sau mai multor
technici specializate în vederea realizării unor obiective derivate, rezultate din
obiectivele fundamentale ale societăţii comerciale.
Funcţiunile societăţii comerciale se regăsesc în toate tipurile prevăzute
de Legea Nr. 31/1990. Ceea ce le diferenţiază este proporţia diferită în care se
dezvoltă sau acţionează ca intensitate. Din acest punct de vedere, funcţiunile
societăţii comerciale pot să apară în una din situaţiile ce urmează:
a) potenţială;
b) integrată;
c) efectivă.
În activitatea societăţii comerciale, funcţiunile se împletesc, apar
legături de intercondiţionare reciprocă.
În cadrul societăţii comerciale, funcţiunile se grupează astfel:
1. cercetare-dezvoltare;
2. producţie;
3. comerciala;
4. financiar-contabilă;
5. de personal.
22
Funcţiunea cercetare-dezvoltare
Funcţiunea de cercetare-dezvoltare grupează totalitatea activităţilor
prin care se studiază, se concepe, se elaborează şi se realizează viiutorul cadru
technic, tehnologic, organizatoric alsocietăţii comerciale. Ea grupează
activităţi din domeniul cercetării producţiei, al ingineriei technologice şi al
introducerii progresului technic, din domeniul investiţiilor şi al construcţiilor,
ca şi din cel al organizării conducerii, producţiei şi a muncii.
Având un caracte complex, ea cuprinde activităţile:
a) Cercetarea produselor, lucrărilor, serviciilor şi a tehnologiilor de
realizare a acestora;
b) Proiectarea produselor;
c) Pregătirea tehnologică a produselor, lucrărilor sau serviciilor;
d) Organizarea conducerii, a producţiei şi a muncii;
e) Realizarea şi încercarea prototipurilor;
f) Proiectarea sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor;
g) Dezvoltarea capacităţilor de producţie;
h) Documentarea şi informarea de specialitate;
i) Invenţiile, inovaţiile şi raţionalizările;
j) Elaborarea normelor de consum de materii prime, materiale,
combustibili şi energie;
k) Elaborarea normativelor şi a normelor de muncă.
Se acţionează, de asemenea, pentru organizarea pe baze eficiente a
muncii. În acest scop se adoptă măsuri de îmbunătăţire a normării muncii, de
organizare raţională a locurilor de muncă.
La S.C. Spirt-Amidon S.A. Ozun procesul de cercetare nu se
concretizează.
23
Funcţiunea de producţie
Societatea comercială reprezintă un ansamblu de mijloace de
producţie şi activităţi unde se dezvoltă trei fluxuri:
- material;
- informaţional;
- financiar.
Acestea se influenţează şi se condiţionează reciproc în permanenţă.
Funcţiunea de producţie include activităţile de bază ale societăţii comerciale,
prin care se realizează mişcarea, transformarea sau prelucrarea unor resurse
primare ca materii prime, materiale, informaţii şi alte pană la obţinerea unor
produs finit, efectuarea unei lucrări sau prestarea de serviciu, precum şi
activitatea auxiliară care asigură desfăşurarea normală a celor de bază.
Funcţionarea de producţie cuprinde următoarele activităţi:
a) programarea, lansarea în producţie şi urmărirea relizării producţiei
şi a celorlalte activităţi auxiliare;
b) transformarea obiectivelor muncii din momentul scoaterii acestora
din magazie sau depozit şi pană la realizarea produsului finit şi
predarea acestuia la magazia sau la depozitul de expediţie;
c) controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor,
subansamblelor pe întregul flux de fabricaţie, precum şi al
produselor finite potrivit metodelor, frecventei şi cu mijloacele
prevăzute în documentaţia tehnică;
d) întreţinerea şi reparaţia instalaţiilor, maşinilor şi clădirilor;
e) exploatarea instalaţiilor şi agregatelor energetice (de energie, abur
tehnologic, frig, ventilaţie şi altele);
f) asigurarea unor condiţii corespunzătoare de securitate şi igienă a
muncii;
g) efectuarea transporturilor şi a manifestaţiilor de materii prime,
materiale, semifabricate, produse, pe parcursul fabricaţiei şi până la
magazia de produse finite.
24
Realizarea în condiţii optime a funcţiunii de producţie necesită ca
managerul să vegheze asupra felului în care se asigură în modernizarea
fondurilor fixe, alimentarea cu combustibil, energie electrică, termică şi alte
unităţi. În acelaţi timp, va urmări să se realizeze o exploatare raţională a
instalaţiilor existente, să se asigure o reducere sistematică a consumurilor şi o
încărcare cât mai completă a capacităţilor existente. Toate acestea vor viza, în
final, creşterea eficienţei economice a tuturor activităţilor ce se desfăşoară în
procesul de producţie.
Prezentarea produselor al firmei S. C. Spirt-Amidon S. A. Ozun
Printr-o judiţioasă utilizare a resurselor materiale şi umane a societăţi
şi promovarea unui management adecvat S. C. Spirt-Amidon S. A. Ozun a
reuşit să dobândească o continuă creştere a producţiei atât din punct de vedere
calitativ cât şi cantitativ.
Principalele pârghii care au determinat aceste rezultate se identifică, în
primul rând în procesul retehnologizării obţinute prin efectuarea unor
investiţii de un volum însemnat. De exemplu fabricarea alcoolului folosind
tehnologia enzimelor, tehnologia care are la bază zaharizarea plămezilor de
enzime specifice fermentării naturale a alcoolului.
S-a achiziţionat o nouă linie tehnologică modernă de fabricaţie a
alcoolului, s-au achiziţionat utilaje şi maşini noi, competitive, din străinătate.
Pentru valorificarea superioară a alcoolului produs s-a pus în
funcţiune o investiţie importantă prin construcţia unei secţii noi pentru
îmbutelierea alcoolului şi a băuturilor alcoolice albe dotate cu o linie
tehnologică modernă compusă din utilaje de fabricaţie internă şi de import.
În anul 1994 s-a trecut la îmbutelierea alcoolului etilic rafinat 87o.
Acesta a fost urmată de începerea producerii diferitelor băuturi albe de
calitate cu o prezentare şi diesign competitiv: “Uzon`s Vodca”, “White
Brandy”, “Captain`s Rum” şi diferite tipuri de vodcă cu arome de fructe.
25
Marca Uzon`s a fost înregistrată de OSIM şi este o marcă înregistrată (Trade
Mark).
De asemenea tot în anul 1994 a fost începută producerea prafului de
budincă pentru valorificarea superioară a amidonului de porumb.
În perioada 1995-1997 solicitările pentru produsele spirtuase fabricate
erau mari, firma a încheiat multe contracte cu beneficiarii din diferite judeţe
ale ţării.
Societatea din august 1999 nu mai produce alcool, care era materia
primă pntru băuturile spirtuase, îmbutelierea se face din stocul existent de
alcool etilic dublu rafinat.
Conducerea societăţi a înţeles că în ţara noastră există mai multe clase
sociale şi zone geografice, cu gusturi diferite şi a încercat să elaboreze noi
produse pe buzunarul şi gustul fiecăreia fără neglijarea prezentării produselor.
Astfel au lansat pe piaţă produse noi cu calitate superioară, cu prezentare şi
diesign competitiv în rândul băuturilor de marcă: Hubertus, Vodca
Murmanskaia, St. George`s Wisky, Uyon`s Korn Brand etc.
Gama băuturi albe-Uzon`s este produsă din anul 1994, de aceea este
mai cunoscută pe piaţa băuturilor alcoolice, băuturile din această gamă sunt în
faza de maturitate.
Gama aperitive amare a fost introdusă pe piaţă la sfârşitul anului 1999
şi începutul anului 2000 şi se poate afirma că datorită reclamei a avut loc o
creştere a vânzărilor.
Pe piaţa băuturilor sunt căutate şi băuturile din celelalte game, acestea
au fost lansate pe piaţă pe parcursul anului 2000, deci sunt în faza de creştere.
Lichiorurile Merci nu sunt vandabile pe piaţa de băuturi, cu toate că au fost
lansate pe piaţă în anul 1998.
Conducerea firmei este conştientă că cererea determină producţia,
astfel dacă pentru un sortiment de produs nu există cerere, adică nu este
valabil, nu are căutare pe piaţă, acestea trebuie retras, scos de pe paleta
26
produselor. În această situaţie se află produsele: Uzon`s Vodka Banane,
Uzon`s Vodka Ananas, Captain`s Rum şi lichiorurile Merci.
Activitatea economico-productivă a societăţii desfăşurată în
perioada1997- 1999 a avut ca rezultat obţinerea unei producţii fizice după
cum urmează:
Nr. crt. Produsul U/M 1997 1998 1999 %
1. Alcool
rafinat
Mgd. 56.006 23.190 6.301 27
2. Alcool
tehnic
Mgd. 3.483 1.585 467 29
3. Bioxid de
carbon
To. 671 228 57 26
4. Alcool raf.
îmbut.
Mii st.1/2
Mii st.1/1
69
-
109,3
-
46,6
2,6
42
5. Băuturi
alc. imbut.
Mii st.
0,75
0,7
0,5
0,2
-
-
8.990
-
-
78
5.531
422
14,1
13,3
2.557,6
136
17
46
32
6. Praf de
budincă
Mii buc. 1.785 336 67,5 20
Comparativ cu anii anteriori, situaţia indicatorilor-producţie marfă, nr.
personal şi productivitatea muncii se prezintă după cum urmează:
Nr. crt. Indic. U/M 1996 1997 1998 1999 %-faţă
de `98
1. Val.
prod.
Mii lei 20.749 37.526 55.929 48.496 87
27
marfă
2. Nr.
mediu de
pers.
Nr. 452 451 418 253 61
3. Product.
muncii
Mii lei 45.904 83.208 133.801 191.684 143
În urma realizărilor obţinute la producţia fizică, conform bilanţ
contabil s-au obţinut indicatori economico-financia pe anul 1999:
28
Nr. denumire
ind. crt.
1996 1997 1998 1999
Capital social 13.975.000 13.975.000 13.975.000 13.975.000
Cifra de afaceri 33.954.824 58.968.053 56.909.355 47.414.230
Venituri totale
din care:
-exploatare
-financiare
-excepţionale
41.388.780
102.949
-
72.353.151
95.810
7.154
71.584.720
392.295
65
48.823.689
4.344.404
694.407
Chelt. totale din
care:
-exploatare
-financiare
-excepţionale
40.666.497
38.742.052
-
1.924.445
71.450.566
71.447.919
-
2.647
71.413.174
71.034.417
-
378.757
71.733.668
65.345.983
2.985.375
3.402.310
Profit total brut
dincare:
-exploatare
-financiare
-excepţionale
825.232
2.646.728
102.949
1.924.445
1.005.549
905.232
95.810
4.507
564.006
550.303
392.395
-
-17.871.168
-16.522.294
1.359.029
-3.402.310
Impozitpe profit 740.683 389.003 421.575 -
Profit net 84.549 416,546 142.431 -17.871.168
Creanţe totale
din care:
-clienţi
-alte creanţe
4.156.582
2.747.202
1.725.809
9.546.824
5.742.044
3.804.780
10.008.260
9.177.709
830.551
5.547.036
5.496.826
50.209
Disponibilităţi
băneşti în lei şi
valută
376.236 1.778.823 2.552.828 5.415.369
Stocuri mat. şi
produse finite
9.547.785 19.570.912 23.548.575 19.602.393
Datori totale din
care:
16.134.998 40.548.202 55.536.648 65.816.339
29
-furnizori
-clienţi creditori
-bugetul de stat
din care:
-accize
-majorări
-buget local
-fonduri speci.
-TVA
944.642
40.852
15.092.612
12.602.503
1.902.601
-
25.660
x
5.546.097
67.360
33.423.824
30.941.186
1.624.471
327.807
358.369
x
373.617
1.141
55.161.890
51.795.300
1.495.081
-
674.651
1.196.858
77.935
6.687
65.731.717
62.537.575
3.194.142
-
-
-
Rata
rentabilităţii
economică-%-
0,60 4,27 0,8 -
Lichiditatea
gen.
0,26 0,21 0,23 3,3
Durata medie
de recuperare
44,07 49,81 64,2 42,73
în mii lei
30
PROGRAM DE PRODUCŢIE PE ANUL 2000
Indicator U/M Total an Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV
Cant. Val. Cant. Val. Cant. Val. Cant. Val. Cant. Val.
Băuturi alcoolice îmbuteliate
Sticle 1000 ml
Alcool raf. Mii st. 10,0 443000 2,0 88600 3,0 132900 2,0 88600 3,0 132900
Sticle 750 ml
Bitter280 Mii st. 10,0 234000 2,0 46800 3,0 70200 2,0 46800 3,0 70200
Fernet350 Mii st. 15,0 508500 4,0 135600 4,0 135600 3,0 101700 4,0 135600
Cherry 220 Mii st. 25,0 675000 6,0 162000 8,0 216000 5,0 135000 6,0 162000
Bilberry 240 Mii st. 100 3500000 - - 30 1050000 20,0 700000 50 1750000
Sticle 700 ml
Uzon`s Vodca 420
Mii st. 10,0 241200 6,0 144720 2,0 48240 - - 2,0 48240
Uzon`s Gin tekler 470
Mii st. 10,0 268700 - - 6,0 161220 2,0 53740 2,0 53740
Sticle 500 ml
Uzon`s Vodca 420
Mii st. 200 3300000 40,0 660000 70 1155000 30,0 495000 60,0 990000
Uzon`s Lem. Vod.350
60,0 385200 20,0 128000 10,0 64200 10,0 64200 20,0 128400
Vodca dif. arome 300
700 9061500 170 2200650 170 2200650 100 1294500 260 3365570
Uzon`s Brandy 300
700 8921500 170 2166650 180 2294100 150 1911750 200 2549000
Uzon`s Chim.Se.300
70,0 432750 20,0 266500 20,0 266500 10,0 133250 20,0 26650
Uzon`s gin tekler 470
40,0 737800 10,0 184450 10,0 184450 10,0 184450 10,0 184450
St. G. Wisky 420
200 5600000 - - 60 1680000 40 1120000 100 2800000
Secărică 380 400 8000000 - - 110 2200000 100 2000000 190 3800000
Uzon`s Hubertus 420
200 7000000 - - 70 2450000 60 2100000 70 2450000
Sticle 200 ml
Uzon`s Vodca 420
Mii st. 50,0 358500 12,0 86040 14,0 100380 10,0 71700 14,0 100380
Vodca dif. arome 300
100 596000 35,0 208600 35 208600 - - 30,0 178800
Uzon`s Hubertus 420
50,0 805000 10,0 161000 20,0 322000 10,0 161000 10,0 161000
31
Sticle 40 ml
Uzon`s Fernet 350
15,0 187200 - - 6,0 74880 3,0 37440 6,0 74880
Uzon`s Gin tekler 470
15,0 230325 - - 6,0 92130 3,0 46065 6,0 92130
Vodca Murman. 420
20,0 373880 - - 8,0 149552 4,0 74776 8,0 149552
TOTAL Mii lei 52360055 6640010 15256602 10819971 19643403
Fără accizaţiFără TVA
Mil. lei 52360,055 6640,01 15256,602 10819,971 19643,403
Preţ comp. *27,9 66968 8493 19512 13838 25125
Coef. statist. la 31. 12. `99
Mii sticle pe anul 1999
2770,5 846,6 744,5 432,6 746,8
Mii sticle pe anul 2000
3000,0 507,0 845,0 574,0 1074,0
Produsele sunt testate şi certificate calitativ de Laboratorul Larex din
Bucureşti (cel mai impotator labor din ţară), iar societatea este în curs de
implementare (a fost efectuat auditul final) a sistemului de management ISO
9002.
Funcţiunea Comercială
Cuprinde activitatea prin care se asigură materiile prime şi
materilalele necesare producţiei, conservarea a acestora şi a produselor
realizate, transportul lor, precum şi desfacerea, respectiv comercializarea
produslor. Activitatea de comercializare a produselor trebuie să se desfăşoare
pe baza studierii de produse pe piaţa internă şi externă, influenţînd în
consecinţă şi activităţile desfăşurate în cadrul funcţiunilor de cercetare-
dezvoltare şi de producţie.
Activitatea de studiere şi prospectare a pieţei interne şi externe,
desfăşurate în cadrul funcţiiunii comerciale, contribuie la detrminarea
direcţiilor de dezvoltare a producţiei şi de perfecţionare a produselor, pentru
ca acestea să fie competitive.
Funcţiunea comercială cuprinde trei activităţi comerciale:
32
a) aprovizionarea tehnico-materiale, prin care se asigură la timp,
ritmic, complet şi complex mijloacele de producţie necesare
desfăşurării procesului de producţie;
b) desfacerea pe piaţa internă şi externă a produselor, precum şi
încasarea contravalorii acestora, cu alte cuvinte trecerea produselor
din sfera producţiei în sfera circulaţiei;
c) marketingul respectiv studiul pieţei cu scopul de a descoperii
necesităţilor consumatorilor, pe baza cărora să se orienteze
producţia proprie în vederea satisfacerii acestor necesităţi.
Managerul va urmări în cadrul executării acestei funcţiuni a societăţii
sale comerciale modul de elaborare, fundamentarea şi executarea a planului
de aprovizionare tehnico-materială, contractele încheiate şi modul lor de
derulare atât în domeniul aprovizionării, cât şi al desfacerii produselor. Pe
prim plan va situa activităţile pentru prospectarea pieţei în scopul cunoaşterii
necesităţilor de consum, de efectuarea a reclamei şi de prezentare a
mărfurilor, de participare la expoziţii, de urmărire în exploatare a instalaţiilor
furnizate şi de asigurare a activităţii de “service”. În felul acesta managerul şi
ajutoarele sale din acest domeniu creează condiţii favorabile pentru
desfăşurarea corespunzătoare a produselor societăţii comerciale.
Analiza vânzărilor la firma S. C. Spirt-Amidon S. A. Ozun
Contribuţia la totalul vânzării a gamelor de băuturi
33
Contribuţia la totalul vânzării a gamelor de băuturi
34
Din totalul de 2.356.164 sticle vândute ponderea pe tipuri de băuturi a
fost următoarea:
Denumirea gamei de
Băuturi
U. M. –buc. sticle- Procentul din totalul
vânzării (%)Lichior Merci 4.058 0,17Băuturi fine 11.927 0,51Aperitive naturale 16.300 0,69Specialităţi 37.895 1,61Alcool rafinat 49.679 2,11Aperitive amare 55.352 2,35Băuturi albe 2.180.953 92,56
Ponderea vânzărilor pe tipuri de băuturi
Vânzări pe luni realizate în anul 2000
Luna Nr. sticle vânduteIan. 164.132Feb. 188.319Mar. 216.066Apr. 226.490Mai 204.108Iun. 194.875Iul. 172.142Aug. 169.328Sep. 174.692Oct. 205.871Noi. 208.906Dec. 231.235
Se poate vedea că în preajma sărbătorilor (lunile aprilie, mai,
decembrie) vânzările au fost mai mari faţă de vânzările din lunile anterioare.
Prezentarea grafică a vânzărilor pe luni din anul 2000
250.000
-200.000
35
150.000
100.000
50.000
0
ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct noi dec
Prezentarea grafică a vânzărilor pe luni din anul 2000
Cea mai cumpărată gamă de produse a fost cea de băuturi albe-Uzon`s
care reprezintă 92,56% din totalul vânzărilor. Circa 90% din această gamă
este vândută pe pieţele din judeţul Braşov.
Funcţiunea financiar-contabilă
În acest cadru managerul urmăreşte să cunoască veniturile şi
cheltuielile, fondurile societăţii comerciale şi modul lor de repartizare, credite
bancare necesare, vărsămintele de efectuat la bugetul administraţiei centrale
de stat şi la bugetul local, precum şi alte resurse şi cheltuieli legate de
desfăşurarea activităţilor societăţii sale comerciale.
Organizarea activităţii financiar contabile se sprijină pe două sectoare
principale:
a) activitatea financiară cu atribuţii de previziune, mai ales în privinţa
asigurării de fonduri, de control privitor la modul de respectare a
disciplinei financiare, inclusiv la celei de relaţii băncile şi furnizorii
şi beneficiarii, precum şi atribuţii operative de stabilire a
drepturilor salariale, operaţiuni de incasări şi plăţi, urmărirea şi
incasarea debitelor;
b) activitatea contabilă cu atribuţii de control post-operativ, şi control
ierarhic operativ curent de evidenţă, analiza de activităţii
economice, în general a preţului de cost, de asigurare a inventarelor
care să reflecte situaţia mijloacelor şi resurselor, întocmirea arhivei
contabile.
36
Funcţiunea de personal
Activităţile acestei funcţiuni materializează latura umană a procesului
managerial. Principalele activităţi ce compun această funcţiune pot fi grupate
astfel:
a) de administrare a personalului-recrutare, salarizare, incadrare,
evidenţa;
b) de prestări servicii sub forma pregătirii şi perfecţionării
personalului, asigurarea condiţiilor de igienă şi protecţia muncii cât
şi protecţia socială;
c) activităţi administrative de secretariat şi protocol managerul trebuie
să asigure în permanenţă un echilibru între interesele salariaţilor şi
obiectivele şi rezultatele societăţii comerciale.
Obiectul principal al funcţiunii de personal constă în menţinerea
relaţiilor umane pe o bază care, luând în considerare bunăstarea individuală,
să pună în stare pe toţi salariaţii societăţii comerciale să aducă maxim
contribuţie la lucrările acesteia.
Reţinem ca aceasta funcţiune are două aspecte principale:
a) modul în care toţi vonducători îşi conduc oamenii într-o echipă cu
un moral ridicat şi cu rezultate asemănătoare;
b) responsabilitatea specializată.
În problemele de personal managerul are datoria de a apela la ştiinţe şi
tehnici moderne ca psihologia personalului, psihologia socială, psihologia
economică, sociologie industrială, ergonomia de concepţie şi de corecţie şi
altele.
Forţa de muncă existentă în S.C. Spirt-Amidon S. A. Ozun în cursul
anului 1999 a beneficiat de o salarizare corespunzătoare, care este prezentată
în tabelul de mai jos:
37
Nr. crt. Indicat. U/M 1996 1997 1998 1999 %-faţă
de `98
1. Nr. pers. Nr. pers 452 451 418 253 6
2. Fond sal.
brut
Mil. Lei 5.276,6 10.134,4 12.012,4 8.475,3 7
3. Salar
med.
brut
Lei/pers 972.823 1.872589 2.395000 2701,600 11
4. Fond sal.
net
Mil. Lei 3.156,7 6.848,0 8.834,4 6.263,1 7
5. Sal.med.
net
Lei/pers 581.987 1265,334 1.761000 2.062900 7
De remarcat este faptul că la 01. 07. 1999 numărul mediul de personal
a scăzut de la 359 persoane pe semestrul I la 141 persoane pe semestrul II
1999.
38
Capitolul III
Rezultate economico-financiare
Pentru stabilirea strategiei dezvoltării unităţii este mai întâi necesară o
evaluare a activităţii la un moment dat, o diagnosticare corectă şi
cuprinzătoare a potenţialului tehnico-economic, a rezultatelor şi eficienţei
utilizării acestuia. Evaluarea stării tehnico-economice se propune a se realiza
pe baza unui sistem de indicatori, grupaţi astfel: potenţialul tehnico-
economic, rezultatele economico-financiare, eficienţa utilizării potenţialului
tehnico-economic.
Bilanţul contabil reprezintă un tablou sintetic al patrimoniului care
prezintă valoric bunuri economice în coleraţie cu sursele lor de finanţare
precum şi rezultatele obţinute în forma profitului sau pierderii.
Construcţia bilanţului
39
BILANŢUL
Tablou sau situaţie
PATRIMONIU
evaluat în expresia valorică la un moment dat
Activul patrimonial Pasivul patrimonial
Rezultatul activităţii
Pierdere Profit
40
Structura bilanţului:
1. Activul şi pasivul patrimonial
2. Conturi de profit şi pierdere
3. Repartizarea profitului
4. Situaţia structurilor şi a producţiei în curs de execuţie
5. Situaţia creanţelor şi datoriilor
6. Situaţia altor provizioane
7. Date informative
8. Plăţi restante
9. Impozite, taxe şi alte obligaţii datorate şi vărsate
10.Situaţia activelor imobilizate
valori brute
amortizări
provizioane pentru deprecieri
1. 1. Activul patrimonial este egal cu pasivul patrimonial.
Activul patrimonial cuprinde: active imobilizate şi active circulante.
Activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să
servească o perioadă îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale, care nu
se consumă la prima utilizare. Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe
următoarele categorii: imobilizări necorporale, imobilizări corporale,
imobilizări financiare.
a)imobilizări necorporale, în cadrul acestuia se cuprind: cheltuielile
de constituire, brevetele, licenţele, mărfurile de fabrică şi alte drepturi şi
valori similare, fondul comercial şi alte imobilizări necorporale.
b)imobilizări corporale, în cadrul acestuia se cuprind termenele şi
mijloacele fixe.
41
c)conturile de imobilizări financiare, cuprind titlurile de participare,
titlurile imobilizate prin activităţi de portofoliu, alte titluri şi creanţe
imobilizate.
Evidenţa analitică se ţine pe fiecare obiect de inventar sau activ fix
pentru activele necorporale şi corporale şi pe categorii şi feluri de titluri
financiare cantitative şi valoric prin intermediul fişelor sau registrelor speciale
corespunzătoare.
1.2. Active circulante, cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor din
cadrul unităţii patrimoniale destinate fie a fi vândute în aceaşi stare sau după
prelucrarea lor în procesul de producţie, fie a fi consumate la prima utilizare.
În cadrul activelor circulante se cuprind: stocuri, terţi, materialele şi
utilaje pentru investiţii, disponibilităţi băneşti şi plasamente, furnizori
debitori, clienţi şi conturi asimilate, creanţele, decontări cu asociaţii privind
capitalul, titluri de plasamente.
1.2.1. În cadrul stocurilor propriu zise se cuprind: mărfuri, materiile
prime, materialele consumabile, produsele (semifabricatele, produsele finite,
produsele reziduale), animale şi păsările, ambalajele, obiectele de inventar,
producţia în curs de execuţie.
La intrare patrimoniu bunurile materiale de natura stocurilor se
evaluiază şi se înregistrează în contabilitate astfel:
1) materii prime, materialele consumabile, obiectele de inventar,
mărfurile , ambalajele şi alte bunuri cumpărate cu titlu oneros, la
costul de achiziţie;
2) producţia în curs de execuţie, semifabricatele şi produsele finite,
obiecte de inventar, ambalajele şi alte bunuri produse de către
unitatea patrimonială la costul de către unitatea patrimonială la
costul de producţie;
3) stocurile intrate ca aport în naturaă pentru capitalul subscris se
evaluiează la costul zilei şi raport cu calitatea şi utilitatea lor;
42
4) stocuri intrate cu titlu neoneros se evaluiează la cursul zilei şi în
raport cu starea, calitatea şi utilitatea lor;
5) stocurile de mărfuri pot fi evaluate la intare şi ieşire şi la preţuri de
vânzare inclusiv sau exclusiv TVA.
Pentru deprecierea stocurilor la finele exerciţiului cu ocazia
inventarierii se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
1.2.2. Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor
unităţilor patrimoniale în relaţiile acestuia cu furnizorii, clienţii, personalul,
asigurările sociale, bugetul statului, unităţile din cadrul grupului, asociaţii,
acţionarii, diverşi creditori şi debitori şi alte persoane fizice şi juridice.
Creanţele şi datoriile unităţii patrimoniale se înregistrează în
contabilitate la valoarea lor nominale. Creanţele şi datoriile în devize se
înregistrează în contabilitate în lei la cursul zilei de schimb în vigoare la data
efectuării operaţiilor.
1.2.3. Contabilitatea trezorăriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării
titlurilor de plasament disponibilităţilor în contul la bănci şi în casă, creditele
bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorărie.
Contabilitatea mijloacelor băneşti aflate în casieria unităţii
patrimoniale precum şi a mişcării acestora, ca urmare a mişcărilor şi plăţilor
efectuate în numerar, se ţine distinct în lei şi în devize.
2. Pasivul patrimonial: cuprinde capitaluri proprii şi datorii.
2.1. Capitalurile:
Conturile de capitaluri cuprind totalitatea resurselor de finanţare
stabile, aflate la dispoziţia unităţilor patrimoniale, formate din: capitaluri
proprii, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli asimilate capitalurilor
proprii, împrumuturilor pe termen lung şi mediu şi alte surse cu durata de
finanţare mai mare de un an.
Capitalul propriu reprezintă totalitatea capitalurilor proprietate
individuală sau a asociaţiilor care se înscriu în pasivul bilanţului şi se compun
din aporturile de capital (capital social) şi primele legate de capital,
43
diferenţele din reevaluare, rezervele şi alte fonduri propri, beneficiile
nerepartizate raportate din anii precedenţi, subvenţiile pentru investiţii şi
provizioanele reglementate.
Capitalul social este egal cu valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor
sociale, respectiv cu valoarea aportului în natură sau în numerar a rezervelor
încorporate şi profitului repartizat pentru majoritatea capitalului sau altor
operaţiuni care conduc la modificarea acestuia.
Capitalul subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe
baza actelor de constituire a societăţilor şi a documentelor justificate privind
vărsămintele de capital.
2.2. Datoriile: aici se include împrumuturi şi datorii asimilare cum ar
fi împrumutuirile din emisiuni şi obligaţiuni, credite bancare pe termen lung
şi medii, datoriile legate de participanţii; clienţi-creditori; alte datorii cum ar
fi impozit pe profit, impozit pe salar, TVA de plată, fonduri speciale-taxe şi
alte vărsăminte asimilare.
Contul de profit şi pierderi
Contul de profit şi pierdere reprezintă un document contabil de
sinteză, prevăzut de Legea Contabilităţii care concentrează veniturile şi
cheltuielile unei întreprinderi pentru o perioadă dată şi explcă modul de
formare a rezultatelor. Într-o manieră generală, el oferă informaţiile generale
pentru înţelegerea şi explicarea profitului sau pierderii înregistrare de un agent
economic.Contul de profit şi pierdere cuprinde:
- toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul
exerciţiului;
- toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleaşi perioade.
Veniturile corespund resurselor obţinute prin realizarea operaţiunilor
industriale, comerciale, financiare, excepţionale, iar cheltuielile corespund
resurselor consumate cu ocazia realizării acestor operaţiuni.
44
În consecinţă, compensarea veniturilor obţinute cu cheltuielile
efectuate permite obţinerea unui rezultat global de tipul:
Rezultat=Venit-Cheltuieli
Conturi de cheltuieli
Potrivit legii contabilitatea cheltuielilor, se ţine pe felul de cheltuieli,
după natura lor, care se grupează astfel:
a) cheltuieli de exploatare (cheltuieli privind consumurile; cheltuieli
cu lucrările şi serviciile executate de terţi; cheltuieli cu impozitele,
taxele şi vărsămintele asimilate; cheltuieli cu personalul; alte
cheltuieli de exploatare);
b) cheltuieli financiare (din pierderi pe caracter financiar; din dobânz
plătite; sconturile acordate clienţilor; alte cheltuieli de exploatare);
c) cheltuieli excepţionale referitoare la operaţii de gestiune
(despăgubiri, amenzi, perisabilităţi, donaţii, subvenţii etc.) şi la
operaţii de capital (privind imobilizările cedate şi late cheltuieli
excepţionale);
d) cheltuieli cu amortizări şi provizioanele reglementare;
e) provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi provizioane pentru
deprecieri;
f) cheltuieli cu impozitul pe profit.
Conturile din această clasă sunt conturi cu funcţie de activ. Pot şi
creditate în cursul perioadei, în situaţiile prevăzute în Normele Metodologice
de utilizare a conturilor contabile. La sfârşitul perioadei, soldol acestor conturi
se transferă asupra contului Profit şi pierdere.
Conturi de venituri
Potrivit legii, contabilitatea veniturilor se ţine pe categoria de venituri,
după natura lor, se grupează astfel:
45
a) venituri din exploatare (din vânzare, din producţia stocată, din
producţia de imobilizări din subvenţii de exploatare, etc.);
b) venituri financiare (din parcipaţii, din imobilizări corporale, din
creanţe imobilizate; din titluri de plasament; din diferenţe de curs
valutar; din dobânzi; din sconturi obţinute şi alte venituri
financiare);
c) venituri excepţionale (din despăgubiri şi penalităţi încasate; din
cedarea activelor, cotele-părţi de subvenţii pentru investiţii virate la
rezultatul exerciţiului; alte venituri excepţionale (donaţii, salarii
neridicate prescrise şi alte venituri));
d) venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor (din
exploatare, financiare sau excepţionale).
Conturile de venituri sunt conturi cu funcţie de pasiv, cu excepţia
conturlui 711 “Venituri din producţia stocată” care este un cont bifuncţional.
Aceste conturi pot fi debitate în cursul perioadei, în situaţiile prevăzute în
normele de utilizare normelor contabile. La sfârşitul perioadei, soldul acestor
conturi se transferă asupra contului de Profit şi pierderi.
Rezultatele economico-financiare al firmei S. C. “Spirt-Amidon”
S. A. Ozun
Contul de profit şi pierdere care grupează veniturile şi cheltuielile pe
tipuri de activităţi de exploatare, financiară şi excepţională permite calcularea
a trei indicatori parţiali al rentabilităţii:
- rezultatul exploatării;
- rezultatul financiar;
- rezultatul excepţional.
De asemenea contul de profit şi pierdere permite determinarea
indicatorului global de rentabilitate: rezultatul exerciţiului (înainte şi după
impozitare).
46
Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării nu este omogen în
compoziţia sa întreţinând rezultatele din activităţi diferite. Este format din
rezultatul excepţional şi rezultatul curent al exerciţiului. Se mai poate
determina ca diferenţă între venituri totale şi cheltuieli totale.
rezultatu exerciţiului = rezultatu curent rezultatul + impozitul
înaintea impozitării al exerciţiului excepţional pe profit
Dacă în cursul exerciţiului financiar sa cunoscut modificări a
capitalului social ecuaţia de calcul a rezultatului financiar va fi afectat de
această variaţie.
Dacă sa depus capital:
rezultatul exerciţiului=capital propriu-capital propriu exerciţiului
financiar pecedent-aportul
Dacă a fost retras capital:
rezultatul exerciţiului =capitalul propriu-capitalul propriu
exerciţiului precedent+rambursă de capital
În cazul nostru:
Rezultatul exerciţiului: 772.985-18.686=754.299 mii lei
Rezultatul impozabil se poate determina cu ajutorul rezultatului curent
şi rezultatul excepţional.
Rezultatul excepţional al exerciţiului este un rezultat întâmplător,
neavând caracter de regularitate, aşa cum este cazul pentru rezultatul curent al
exerciţiului.
Rezultatul excepţional se determină ca diferenţă între veniturile şi
cheltuielile excepţionale ale perioadei. În această categorie se includ
veniturile şi cheltuielile legate de capital şi aferente operaţiunilor de gestiune (
amenzi, donaţii, despăgubiri, penalităţi şi lipsuri de inventar).
rezultatul excepţional=venit excepţional-cheltuieli excepţionale
47
În cazul de faţă:
rezultatul excepţional=4.727.160-3.156.169=1.570.991 mii lei
Rezultatul curent al exerciţiului se obţine însumţnd rezultatele
exploatării şi rezultatul financiar. O altă modalitate de determinare a
rezultatului curent al exerciţiului este ca diferenţă între venituri curente şi
cheltuieli curente.
Rezultatul curent al exerciţiului=rezultatul exploatării+venitur
financiare - cheltuieli financiare
Rezultatul exploatării se determină ca diferenţă între veniturile şi
cheltuielile din exploatare.
Veniturile din exploatare sunt compuse din: cifra de afaceri, veniturile
din producţia stocată, veniturile aferente producţiei de imobilizări, venituri
din subvenţii de exploatare, alte venituri din exploatarea curentă, venituri din
provizioane privind activitatea de exploatare.
Cheltuielile de exploatare includ toate cheltuielile aferente ciclului de
exploatare, cheltuieli privind mărfurile, materii prime, materii consumabile,
energie şi apă, alte cheltuieli materiale, cheltuieli cu lucrări şi servicii
executate de terţi, cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsăminte asimilate
suportate de unitatea patrimonială. Cheltuieli cu personalul: salariile şi alte
drepturi de personal, asigurările şi protecţia socială, contribuţia unităţii la
asigurările sociale şi pentru ajutorul de şomaj, cheltuieli cu pregătirea şi
perfecţionarea profesională şi alte cheltuieli cu personalul suportate de
unitatea patrimonială, alte cheltuieli de exploatare, amortizări şi provizioane.
Rezultatul = exerciţiul brut + alte venituri - cheltuieli cu - alte cheltuieli
exploatării de exploatare din exploatare amortizări şi din exploatare
provizioane
48
rezultatul financiar=venituri financiare-cheltuieli financiare
rezultatul financiar=25.151-247.236=-222.085
De aici rezultă că firma (S.C. Spirt Amidon S.A.) a înregistrat pierdere
din rezultatul financiar în valoare de –222.085 mii lei.
Analiza rentabilităţii
Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei firme de a produce profit.
Rentabilitatea se poate exprima cu ajutorul a doi indicatori: profitul şi rata
rentabilităţii.
Analiza profitului
Profitul exprimă mărimea absolută a rentabilităţii.
Rata profitului
Rp=P (profit)/CP (capital propriu)
În cazul de faţă:
Rp=339.117/939.639=0,36 mii lei
Rata rentabilităţii
Rata rentabilităţii=cifra de afaceri/profitul net
În cazul de faţă:
Rata rentabilităţii: 4.727.160/339.117=13,93 mii lei
Analiza previzională a cifrei de afaceri este esenţială pentru aprecierea
locului agentului economic în sectorul de piaţă în care acţionează pentru a
cunoaşte atitudinile şi capacităţile sale de a se dezvolta într-o manieră
profitailă.
În exerciţiul financiar cifra de afaceri a fost 5.541.299 mii lei, iar în
exerciţiul financiar precedent a fost 2.022.485 mii lei.
De aici rezultă că sporul anual (variaţia anuală) a fost 5.541.299-
2.022.485=3.518.814 mii lei.
49
Rata rentabilităţii economice
Măsoară performanţele activului total al întreprinderii, pornind de la
unrezultat economic (RBE; RE) şi ansamblul mijloacelor fixe.
Analiza rentabilităţii economice poate fi aprofundată prin descoperirea
activului pe elemente componente: (At=Ai+Ac)
În aceste condiţii:
Re=(RE/Ai+Ac)*100
unde: Ai-reprezintă activele imobilizate;
Ac-activele circulante.
Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate
Se calculează prin raportarea unui rezultat parţial la consumul de
resurse implicat în obţinerea lui, astfel:
Rre=(Re/Ch)*100
unde: Ch-reprezintă cheltuielile totale
Analiza ratei rentabilităţii financiare
Este un indicator prin prisma căruia posesorii de capital apreciează
eficienţa investiţiilor lor, respectiv oportunitatea menţinerii acestora. Într-un
sistem concurenţial dat, o întreprindere trebuie să se dezvolte, să investească,
iar această investiţie trebuie finanţată.
Pentru manageri, rezultatele financiare reprezintă un obiectiv
fundamental, o condiţie esenţială a strategiei lor de menţinere a puterii.
Rentabilitatea financiară se calculează sub 2 forme:
- rentabilitatea financiară a capitalului propriu:
Rf=(Re/Cpr)*100
- rentabilitatea financiară a capitalului permanent:
Rf=(Re/CP)*100
unde: Cpr-reprezintă capitalul propriu;
50
CP-capitalul permanent.
Analiza indicatorilor de lichiditate
Dimensiunea relativă a lichidităţii unei agent economic se măsoară cu
ajutorul mai multori indicatori:
Rata lichidităţii curente (RLC)
RLC=active circulante/pasive circulante
În bilanţul analizat:
RLC=1.951.408/939.639=2,07 mii lei
Analiza riscurilor
Problematica analizei poate fi structurată astfel:
- analiza riscului economic (de exploatare);
- analiza riscului financiar;
- analiza de faliment.
În teoria economică, noţiunea de risc este substituită de alte noţiuni,
cel mai adesea de cea de “flexibilitate”.
Indiferent de valenţele preponderente economice sau financiare ce i se
atribuie, flexibilitatea este definită prin capacitatea întreprinderii de a se
adopta şi de a răspunde eficient la schimbările de mediu.
Analiza riscurilor financiare
Caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa
structurii financiare a firmei.
Analiza riscului financiar se poate face după o metodologie similară
celei prezentate la riscul de exploatare. Se impun luarea în calcul a
cheltuielilor financiare, care la un nivel dat de active sunt considerate
cheltuieli fixe.
În acest caz, se calculează un prag de rentabilitate global după relaţia:
CAPRG=ChF+Dob/1-Rv=ChF+Dob/Rmv
51
Riscul financiar al unei firme este legat de nivelul de îndatorare al
acesteia. Analiza lui se variază prin studierea efectului solvabilităţii
intreprinderii. Efectul de pârgie financiar măsoară influenţa pozitivă sau
negativă a îndatorării asupra rentabilităţii financiare şi se determină prin
formula:
Pf=DT (datorări totale)/A (active)*100
În momentul de faţă:
Pf=1.249.804/2.718.355*100=45,9 mii lei
Acest efect este pozitiv când rata rentabilităţii activelor este apropiată
ratei dobânzii şi negativ în situaţia inversă.
Analiza sorvabilităţii întreprinderii
Sorvabilitatea reprezintă capacitatea economico-financiară a societăţii
de a-şi onora obligaţiile sale de plată sau capacitatea de a face faţă plăţilor pe
o anumită perioadă de timp. În calculul solvabilităţii se iau în considerare, pe
lângă mijloace băneşti şi acele stocuri care pot fi valorificate pe termen
apropiat şi au asigurat desfacerea precum şi creanţele ce pot fi încasate pe
termen scurt.
În sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii
întreprinderii de a fi solvabilă de a acţiona în condiţii de risc minim ocupă un
loc central.
Echilibrul financiar este un imperativ permanent pentru orice agent
economic, în sensul că menţinerea solvabilităţii este o restricţie ce se impune
întreprinderii în mod curent.
Orice dereglare privind achitarea obligaţiilor, generează prejudicii şi
necesită o corectură urgentă.
În practica economică se poate concepe, de exemplu, ca o
întreprindere care cunoaşte o perioadă mai dificilă să renunţe la unele
obiective de creştere, obiective economice sau oficiale. În schimb ea nu poate
52
renunţa la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie condiţia
financiară de supravieţuire.
Rata sorvabilităţii patrimoniale exprimă gradul de acoperire a
datoriilor pe termen lung şi mediu cu capitalul propriu.
RSP=CP (capital paropriu)/datorii ML (mediul şi lung)
În bilanţul analizat:
RSP=939.639/459.929=2,04 mii lei
Analiza riscului economic
Exprimă volatilitaea rezultatului economic la condiţiile de exploatare.
După natura activităţii şi poziţia întreprinderii în mediul economic,
rezultatele întreprinderii sunt mai mult sau mai puţin influenţate de o serie de
evenimente economico-sociale: creşterea preţului energiei, creşterea salariilor,
accentuarea concurenţei, inovaţia tehnologică etc.
Riscul nu depinde numai de factori generali (preţ de vânzare, cost,
cifră de afaceri etc.), ci şi de structura costurilor, respectiv de comportamentul
lor faţă de volumul de activitate.
53
Cuprins
CAPITOLUL I.............................................................................................1
CONCEPŢII ŞI TENDINŢE PRIVITOARE LA MANAGEMENT..........................................1
Rolul managementului în Lumea Modernă...................................................................................2
Managementul şi raportul său cu alte ştiinţe.................................................................................2
CAPITOLUL II............................................................................................4
PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII.........................................................................4
Descrierea agentului economic 4
Organizarea structurală a societăţii comerciale............................................................................6
Structura organizatorică şi organizarea formală..........................................................................6
Documentul de exprimare a structurii organizatorice..................................................................9
Instrumente Manageriale..............................................................................................................11
1.Scurt istoric..................................................................................................................................12
2.Denumirea, forma juridică, sediul, durata societăţii...............................................................13
Denumirea socităţii 14
Forma juridică a societăţii 14
Sediul societăţii 14
Durata societăţii 14
3.Scopul şi obiectul de activitate al societăţii...............................................................................14
4.Micromediul, macromediul şi monomediul societăţii..............................................................15
MANAGEMENTUL SOCIETĂŢII COMERCIALE................................................................17
Societatea comercială-teren de manifestare al managementului 18
Problematica managementului în concepţia şi tipologia societăţii comerciale 19
Procesul Managerial 20
Organizarea managerială 21
Funcţiunile societăţii comerciale...................................................................................................22
Funcţiunea cercetare-dezvoltare 23
Funcţiunea de producţie 24
Funcţiunea Comercială 32
54
Funcţiunea financiar-contabilă 36
Funcţiunea de personal 37
CAPITOLUL III.........................................................................................39
Rezultate economico-financiare....................................................................................................39
55
