UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

MANAGEMENTUL CALITĂŢII

ACTIVITĂŢILOR TURISTICE

REVISTA DE STUDII ŞI CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE A

MASTERANZILOR

3

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI, FACULTATEA DE GEOGRAFIE

MANAGEMENTUL CALITĂŢII ACTIVITĂŢILOR TURISTICE.

REVISTA DE STUDII ŞI CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE A MASTERANZILOR

2014

Coordonator volum: Conf. univ. dr. AUREL GHEORGHILAŞ

EDITURA UNIVERSITARĂ, BUCUREŞTI

EDITURĂ RECUNOSCUTĂ DE CONSILIUL NAŢIONAL AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE (C.N.C.S.) ŞI

INCLUSĂ DE CONSILIUL NAŢIONAL DE ATESTARE A TITLURILOR, DIPLOMELOR ŞI

CERTIFICATELOR UNIVERSITARE (C.N.A.T.D.C.U.) ÎN CATEGORIA EDITURILOR DE PRESTIGIU

RECUNOSCUT.

ISSN 2068-3871

4

C U P R I N S

BOERU MARINA - Evaluarea potenţialului turistic al oraşului

Curtea de Argeş . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5

FLOREA-ALEXE GABRIELA - Analiză cultural religioasă în peisajul monahal rupestru

din nordul judeţului Argeş . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

14

IVĂNESCU DIANA-ANDREEA - Locul şi rolul Concursului Eurovision în turismul

internaţional actual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

24

LUCA MIHAELA - Obiceiurile şi tradiţiile teleormănene ca formă de

dezvoltare a turismului cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

36

NICOLAIE DANIELA - Integrarea produselor eco pe piaţa serviciilor turistice.

Studiu de caz – Restaurant Fibrio Health Food . . . . . . .

42

OLARU ANDRA-MIHAELA - Gradul de evaluare a potenţialului turistic monahal din

nordul Olteniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

53

PANĂ RALUA-ELENA - Potenţialul turistic şi valorificarea sa în

Parcul Natural Comana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

58

PÎRJOL ANDREEA ISABELA

TEODORA - Rolul regenerării urbane în sustenabilitatea turismului

din regiunea Ruhr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.

65

RADU ROXANA-ANDREEA - Poluarea din centrul vechi al Bucureştiului –

problemă sau nepăsare ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

70

VUŢEI ŞTEFANIA - Priorităţi şi direcţii de valorificare turistică a peisajului

cultural muscelean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

79

5

Boeru Marina Data și locul nașterii: 16.04.1991, Pitești

Studii: Absolvent a Facultății de Geografie din cadrul Universității

din București, specializarea Geografia Turismului

În prezent masterandă, specializarea Gestiunea spațiului turistic și

industria ospitalităţii.

Domenii de interes: Geografia turismului, Geografie regională -

America de Sud, Geomorfologie

EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL ORAȘULUI CURTEA DE ARGEȘ

BOERU MARINA

Abstract: Curtea de Argeș is located in an area of outstanding historical and cultural meanings, it currently

presenting a major strategic advantage for economic and cultural-historical development in geographical area of

Muscele Argeșului. The present study aims to assess both the tourism potential of Curtea de Argeș from a

natural perspective (natural potential), but especially in terms of anthropological perspective (anthropic potential,

municipal tourism infrastructure etc.), and analyze the context in which tourism development brings its a

contribution to the development of local and regional economy. Following investigations conducted, results

showed that, although the city now has a high tourism potential, this potential is exploited only in a limited

extent, as a result of weak management evidenced by poor tourism promotion at local and regional level, lack of

tourist information centers, lack of preserving investment of some cultural-historical objectives and others.

Keywords: tourism potential, analysis, tourism infrastructure, Curtea de Argeș.

INTRODUCERE

Studiile recente de specialitate tratează problema aşezărilor umane din perspectiva analizei

relaţiilor dintre teritoriu şi componentele acestora. Atfel, se poate vorbi despre aşezarea umană ca fiind

una dintre cele mai importante entitaţi, care domină teritoriul, reprezentând tocmai rezultatul istoric al

acestuia. Aşezările umane sunt rezultatul unui proces amplu de umanizare a spaţiului geografic,

realizat de comunităţile sociale prin numeroasele activităţi specifice unei anumite regiuni geografice

(Ianoș, 2000).

Acest proces de umanizare/dezvoltare trebuie să aibă loc, în viziunea relației om-mediu din

ultimele decenii, conform conceptului de dezvoltare durabilă, noțiune care se conturează pregnant

odată cu elaborarea raportului Brundland din 1987 (Robinson et al., 1990; Robinson, 2004). Acest

raport definește dezvoltarea durabilă ca fiind ‘‘dezvoltarea care îndeplineşte necesităţile generaţiei

prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile necesități‘‘.

În prezent, noțiunea se desfășoară pe plan multidimensional, încercând să reunească trei laturi

importante, respectiv componenta ecologică, economică și socială (Candea et al., 2006). Aceste

componente, aflate într-o strânsă relaționare, pot fi aplicate în toate sectoarele economice, mai ales în

cazul activităților turistice, conturandu-se astfel noțiunea de turism durabil (Bramwell & Lane, 2014;

Jamal & Camargo, 2014).

Pentru ca un anumit spaţiu geografic să prezinte interes din punct de vedere turistic are nevoie de

resurse naturale sau antropice care să fie valorificate sustenabil în urma unor amenajări

corespunzătoare, pentru ca mai apoi să poată intra în circuitul turistic (intern sau internaţional). Atât

componentele mediului natural, cât şi cele ale mediului antropizat prezintă o valoare calitativă sau

cantitativă, estetică sau cognitivă şi pot deveni ,,atracţii turistice‘‘, cu importanţă majoră pentru

industria turistică (Cândea et al., 2012).

Studiul de față urmarește evaluarea potențialului turistic natural și antropic, dar și identificarea

problemelor legate de managementul turistic deficitar, abordând în același timp și posibilele soluții

viabile aflate în conformitate cu principiile dezvoltării durabile.

6

METODOLOGIE

Pentru realizarea prezentului studiu, metodologia de bază constă în consultarea unei bibliografii

de specialitate, deplasarea ritmică pe teren și analiza unor rapoarte speciale privind dezvoltarea

orașului precum Strategia de dezvoltare locală a municipiului Curtea de Argeş pentru perioada de

programare 2007 – 2013. Au fost utilizate și date spațiale pentru realizarea grafică a materialului de

față, cea mai importantă sursa utilizată în această direcție fiind setul de date spațiale online geo-

spatial.org, de unde a fost extrasă baza vectorială a unitaţii de relief majore Muscelele Argeșului, care

încadrează oraşul Curtea de Argeș. De asemenea, pentru reprezentarea spațială a unor informații

privind obiectivele turistice, a fost utilizat și ortofotplanul, ediția 2008. Toate aceste date spațiale au

fost prelucrate cu ajutorul softului de analiză spațială ArcGis 9.3.

Pentru evaluarea mai detaliată a potențialului turistic antropic, a fost aplicată metodologia

propusă de Ielenicz şi Comănescu(2009) privind aprecierea obiectivelor turistice în funcție de anumite

criterii de analiză (atractivitate, interes, complexitate, cunoaștere, accesibilitate).

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Evaluarea potenţialului turistic natural

Din punct de vedere geografic orașul Curtea de Argeș este situat în partea sud-vestică a

Muscelelor Argeșului (fig. 1), iar din punct de vedere al potențialului turistic, se încadrează în

regiunea turistică Argeș-Prahova, regiune turistică cu caracter complex cuprinsă între Topolog și

Prahova (Ielenicz şi Comănescu, 2009).

Condițiile naturale se caracterizează în primul rând printr-o diversitate a peisajelor geografice

specifice regiunilor deluroase de la spațiul de interferență dintre regiunea carpatică și subcarpatică.

Contextul sinergic al tuturor factorilor de mediu (litologie, relief, hidrografie, vegetație) își pune

amprenta asupra particularităților geografice ale muscelelor și în mod indirect asupra potențialului

turistic. Astfel, caracteristicile litologice joacă un rol esențial în conturarea personalității turistice a

regiunii subcarpatice în care e amplasat orașul Curtea de Argeș. Printre cele mai importante

componente în această direcție sunt blocurile de granit și calcar de la Albești (Rezervația geologică

Albești), care oferă un plus de individualizare turistică a zonei (Ielenicz si Comănescu, 2009).

Fig. 1. Localizarea orașului Curtea de Argeș şi a Muscelelor Argeșului la nivelul României

7

Formele de relief sunt printre cele mai diverse, însă pentru orașul Curtea de Argeș cea mai

reprezentativă formă de relief este Valea Argeșului cu particularitați precum sectorul de chei tăiat în

rocile dure, cristaline ale Munților Frunții si Ghițu pe o lungime de 6 km, cu versanți sectionați de

ravene și torenți, dar și particularități precum interfluviile ascuțite și prezența cuestelor.

Hidrografia iese în evidență atât prin rețeaua de ape curgătoare, cât și prin rețeaua de lacuri

antropice existente în special pe valea Argeșului. Din punct de vedere al rețelei hidrografice, pentru

spațiul geografic aferent orașului Curtea de Argeș cea mai reprezentativă este Valea Argeșului, îngustă

spre contactul carpatic, dar cu deschidere din ce în ce mai largă la contactul cu câmpia. A favorizat

dezvoltarea unui număr mare de așezări omenești prin crearea unor forme de relief (terase și

depresiuni) propice extinderii infrastructurii antropice.

Particularitățile hidrografice și hidrologice ale văii Argeșului au favorizat și apariția amenajărilor

hidrotehnice după a doua jumătate a secolului XX (Teodor, 1999), cea mai reprezentativă amenajare

atât din punct de vedere turistic, dar și economic fiind amenajarea Vidraru. În prezent, amenajările de

pe râul Argeș constituie o axă turistică importantă, localizarea orașului Curtea de Argeș de-a lungul

acestei axe reprezentând un factor major de favorabilitate în dezvoltarea activităților turistice.

Vegetația reprezintă un alt factor important al diversității peisagistice. La nivelul zonei

subcarpatice a Muscelelor Argeșului în general se remarcă etajul pădurilor de foioase cu specii

reprezentative de fag (Fagus sylvatica), carpen (Carpinus betulus), gorun (Quercus petraea) s.a

(Donița et al, 2005). Aceste specii confera o diversitate biogeografică la nivelul peisajelor și constituie

în același timp suport de baza al activitaților turistice de week-end, cum este cazul numeroaselor

pâlcuri de pădure din apropierea orașelor, inclusiv din apropierea orașului Curtea de Argeş.

Evaluarea potenţialului turistic antropic

Condițiile antropice favorabile desfașurarii activităților antropice sunt reprezentate de existența

numeroaselor obiective istorice, culturale, artistice și economice în zonă. Totodată, existența unor

valori ridicate ale densitații populației în acest spațiu subcarpatic (peste 180 loc/km²) (Ielenicz si

Comănescu, 2009), precum și a unui grad ridicat de accesibilitate, inclusiv către orașul Curtea de

Argeș, creează premisele dezvoltării activitaților turistice.

Particular, orașul Curtea de Argeș prezintă o personalitate istorică și culturală bine definită,

beneficiind în același timp de contextul poziționarii favorabile între zona turistică București cu un

mare potențial de fluxuri turistice și zona montană a munților Făgăraș, zonă turistică cu mare potențial

turistic natural (sectorul de chei, lacul Vidraru, relief glaciar) și antropic (șoseaua de mare altitudine

Transfagarașan, barajul Vidraru).

Obiectivele turistice antropice din Curtea de Argeş prezintă o importanţă majoră pentru turismul

urban, atrăgând un număr însemnat de turişti. Dintre acestea se pot aminti lacaşe de cult, construcţii

feudale de mare valoare, cu rădăcini istorice până în secolul al XIII-lea , aşa cum este cazul

ansamblului Curtea Domnească. Asadar, cele mai importante obiective turistice antropice sunt

Mănăstirea Curtea de Argeş, Biserica Domnească, Fantana lui Manole, ruinele Bisericii Sân Nicoară,

Muzeul Municipal, Biserica Olari ș.a. (fig. 2).

Stabilirea importanţei turistice a obiectivelor turistice reprezintă o necesitate în condiţiile dorinţei

de a valorifica şi a stabili o ierarhizare din punct de vedere valoric şi economic a acesteia. Punctul de

plecare îl constituie aprecierea fiecărui gen de obiectiv turistic, pe baza unor criterii privind valoarea

acestuia în diferite forme de practicare a turismului, stabilindu-se mai departe, prin cuantificare,

diverse clasificări privind gradul de atractivitate.

Obiectivele turistice se pot grupa pe categorii în funcţie de apartenenţa lor genetică şi în special faţă de

interesul pe care-l trezesc potenţialilor turişti, în acest mod conturându-se o anumită formă de turism.

Astfel, în unele cazuri atractivitatea unui obiectiv turistic poate varia, iar în alte situaţii interesul să fie

limitat. De aici se evidenţiază două aspecte: complexitatea atracţie (de la vastă la redusă) şi gradul de

interes (internaţional, naţional, local). De asemenea, obiectivele se pot grupa în funcţie de direcţiile

diferite de atractivitate (culturală, ştiinţifică, istorică, peisagistică etc.). Referitor la gradul de interes,

un rol esenţial, care poate face trecerea unui obiectiv dintr-o categorie în alta, este dat de nivelul de

cunoaştere al respectivelor obiective (Ielenicz & Comănescu, 2009).

8

Fig. 2. Localizarea obiectivelor turistice antropice în cadrul orașului Curtea de Argeș

Conform criteriilor stabilite de Ielenicz şi Comănescu în 2009, obiectivele turistice pot fi separate

în două grupe majore: grupa obiectivelor turistice multiple şi cea a obiectivelor turistice simple, care

adesea sunt singulare şi izolate. În cazul primei grupe există un număr mare de elemente de

cuantificare, şi anume:

atractivitatea: de la 5 puncte (foarte mare), la 1 punct ( limitată);

gradul de interes: 5 puncte - internaţional, 3 puncte - naţional, 2 puncte - judeţean sau municipal, 1

punct - local;

gradul de complexitate a formelor de turism: 5 puncte - peste 3 forme, 3 puncte - 3 forme, 2

puncte- 2 forme, iar 1 punct - o formă;

gradul de cunoaştere: de la 5 puncte (foarte mare), la 1 punct ( slabă);

dotările necesare practicării unei forme de turism: de la 5 puncte (foarte mare), la 1 punct ( slabă).

9

Pentru municipiul Curtea de Argeş s-au luat în calcul obiectivele turistice, pe baza cărora s-au

facut aprecieri ţinându-se cont de primele patru criterii amintite anterior (tabel 1). Astfel, din totalul de

25 de puncte care putea fi atins, cele mai mari punctaje le-au înregistrat obiectivele turistice

Mănăstirea Curtea de Argeş, Biserica Domnească şi Gara Curtea de Argeş, fapt datorat in principal

nivelului ridicat de cunoaştere şi cel de atractivitate, iar un punctaj mai scăzut l-au avut Biserica Sfinții

Îngeri, Casa Achim şi Biserica Brad – Botuşari, acestea fiind foarte puţin cunoscute şi, în consecinţă,

şi gradul de interes este scăzut.

Așadar, din punct de vedere al obiectivelor turistice antropice, istoria îndelungată a oraşului,

diversitatea arhitecturală a numeroaselor obiective cultural-istorice, precum şi tradiţiile specifice de la

nivel local, reprezintă principalele componente ale atracţiilor turistice. În prezent, cele două obiective

turistice principale ale oraşului, Mănăstirea şi Biserica Domnească, sunt elemente cheie ale dezvoltării

turistice, acestea creând premisele unui flux naţional şi internaţional de turişti de la un an la altul.

Tabel nr. 1 Aprecierea obiectivelor turistice din municipiul Curtea de Argeş

Obiectiv Atractivitate Interes Complexitate Cunoaştere Accesibilitate Total

A B C D A B C D A B C D A B C D A B C D Mănăstirea

Curtea de Argeş 5 5 3 5 5 23

Biserica Domnească

5 5 2 3 5 20

Fântana lui

Manole 3 3 2 3 3 14

Ruinele bisericii

Sân Nicoară 3 2 2 3 2 12

Muzeul

Municipal 3 2 3 3 5 16

Biserica Olari 3 2 2 3 3 13 Gara Curtea de Argeş

5 3 2 5 5 20

Casa Norocea 3 2 3 3 3 14 Casa Goangă 2 2 2 2 3 11 Biserica Brad –

Botuşari 2 2 2 1 3 10

Biserica Sfinții

Îngeri 2 2 2 1 2 9

Casa Achim 2 2 1 2 3 10 Biserica

Flămânzeşti 2 2 2 3 5 14

Legendă:

Atractivitate: A- foarte mare-5; B- mare-3; C-normală-2; D-limitată-1

Interes: A- internaţional; B- naţional-3; C-judeţean, municipal-2; D- local-1

Complexitate: A- număr mare de forme de turism practicat (peste 3)-5p; B-3- 3p; C-2- 2p; D-1-1p

Cunoaştere: A- foarte bună-5; B-bună-3; C-relativă-2; D-slabă-1

Accesibilitate: A- foarte bună-5; B-bună-3; C-relativă-2; D-slabă-1

Modelul de dezvoltare turistică durabilă

Dezvoltarea unei localităţi presupune trecerea acesteia prin faze de reglare şi funcţionare, la

nivele tot mai complexe şi evoluate. Planul de dezvoltare presupune crearea unor obiective de creştere

economică, cu o orientare spre ameliorarea şi reglarea raporturilor dintre mediul antropic şi sistemele

naturale unde urmează să aibă loc creşterea economică respectivă.

Pentru realizarea obiectivelor privind dezvoltarea durabilă, este necesară utilizarea unei scări

temporale, care presupune crearea unor succesiuni de etape. În mod obişnuit, aceste etape sunt:

dezvoltarea pe termen scurt, pe termen mediu şi pe termen lung.

Dezvoltarea pe termen scurt reprezintă un interval de timp cuprins între 1 şi 5 ani. Aici apar două

categorii esenţiale de obiective, prima vizează atenuarea şi eliminarea unor dezechilibre care apar în

evoluţia societăţii, iar cea de-a doua, stimularea componentelor care ar putea duce la apariţia mai

10

multor fenomene sau noi structuri, utile într-o viitoare dezvoltare. Tipul de intervenţie, în cazul în care

efectele anticipate pe termen scurt sunt realizabile, este bine selectat şi localizat.

Dezvoltarea pe termen mediu, cu o perioadă de realizare a obiectivelor fixate de 6-10 ani, are în

vedere setul de schimbări. Aceasta se bazează pe structurile deja realizate prin dezvoltarea pe termen

scurt şi astfel, contribuie la crearea altora mult mai stabile, acestea din urmă având un rol decisiv în

evoluţia viitoare (Ianoş, 2000).

De-a lungul timpului, la nivelul sistemelor teritoriale au apărut discrepanţe datorită unei

dezvoltări economice şi sociale inegale, de aceea este necesară eliminarea acestor discrepanţe, lucru ce

este posibil doar printr-o dezvoltare echilibrată şi în special integrată, care în final va duce la

înlăturarea disparităţilor existente atât la nivel naţional, cât şi local (Peptenatu et al. 2012).

Termenul de ,,dezvoltare integrată‘‘ desemnează un tip de dezvoltare capabilă să păstreze un

echilibru între creşterea economică, dezvoltarea socială şi capacitatea de suport a mediului din punct

de vedere ecologic (dezvoltarea durabilă), printr-o valorificare a complementarităţilor la nivel

multiscalar (Drăghici, 2012). Pentru a putea realiza un plan de dezvoltare viabilă și durabilă, foarte

importantă este aplicarea analizei SWOT, care are în vedere în mod direct dezvoltarea, aceasta

reprezentând principalul său obiectiv. Analiza SWOT este folosită cu rolul de a identifica atât

elementele de potenţial intern ale unui sistem teritorial, cât şi cele de potenţial extern, cum sunt

resursele, competenţele, tendinţele unor procese conexe.

Acest tip de analiză a devenit o importantă activitate a managementului strategic, având ca

principal avantaj depistarea rapidă a unor disfuncţionalităţi, evitându-se astfel parcurgerea unei direcţii

greşite de evoluţie. SWOT este prescurtarea cuvintelor englezeşti Strenghts (Puncte tari), Weaknesses

(Puncte slabe), Opportunities (Oportunităţi) şi Threats (Ameninţări). Mediul intern al unui sistem

teritorial cuprinzând analiza punctelor tari şi a punctelor slabe, iar mediul extern, oportunităţile şi

ameninţările care ar putea afecta realizarea proiectului propus.

Metodologia analizei SWOT se bazează pe o serie de etape menite să asigure o dezvoltare rapidă,

etape ce constau în analiza entităţii sau a întreprinderii, analiza disfuncţionalităţilor prin

individualizarea şi descrierea lor, evaluarea soluţiilor, implementarea unei politici de dezvoltare,

precum şi urmărirea şi evaluarea efectelor produse în urma strategiei de dezvoltare. Acestea constituie

faze obligatorii în procesul de remediere a unei disfuncţii şi de îndeplinire a unui obiectiv stabilit

printr-o strategie sau printr-o politică de dezvoltare (Ianoş, 2000).

În urma analizării situaţiei existente la nivelul municipiului Curtea de Argeş, în conformitate cu

Strategia de dezvoltare locală a municipiului Curtea de Argeş pentru perioada de programare 2007 –

2013 şi a identificării aspectelor pozitive şi negative (tabel 2), dar şi a oportunităţilor de dezvoltare,

precum şi a riscurilor ce pot împiedica dezvoltarea, se pot contura anumite direcţii de dezvoltare

economică, în sens mai larg, şi în domeniul turismului, în particular.

Tabel nr. 2 Analiza SWOT privind dezvoltarea turismului în municipiul Curtea de Argeş

Puncte tari Puncte slabe

situarea oraşului în aria de influenţa a trei mari

oraşe generatoare de fluxuri turistice;

infrastructura rutieră şi feroviară dezvoltată şi

situarea la intersecţia drumului de legătură

Pitesti – Sibiu cu drumul subcarpatic

Câmpulung-Muscel – Rm.Vâlcea – Tg. Jiu;

existenţa unor manifestări culturale locale,

anuale (folclor, poezie, film, sport);

prezenţa unui bogat patrimoniu cultural-

istoric şi arhitectural;

prezenţa unor muzee pe diverse tematici;

păstrarea tradiţiilor mesteşugăreşti;

păstrarea stilului arhitectural în zona veche a

oraşului;

promovarea principalelor obiective turistice

prin intermediul site-urilor web

conservarea ruinelor caselor domneşti din

ponderea redusă a populaţiei active în cadrul

populaţiei totale

număr mic al păstrătorilor de mesteşuguri

tradiţionale (olărit)

o slabă pregătire profesională a lucrătorilor

din domeniul turistic

lipsa asocierilor prestatorilor de servicii

turistice (pensiuni, restaurante, operatori,

agenţii)

slaba promovare a produselor turistice şi în

special a pachetelor turistice

lipsa centrelor de informare turistică

transport în comun deficitar

lipsa unor investiţii în dezvoltarea şi

promovarea obiectivelor culturale (muzee,

monumente)

lipsa conservării unor obiective trecute în

11

cadrul Curţii Domneşti;

clădirea Gării, monument arhitectural unic in

România

patrimonial cultural

slaba promovare a festivalurilor şi a

evenimentelor culturale

numărul redus al structurilor de agrement

Oportunităţi Ameninţări

existenţa unor programe de dezvoltare a reţelei

naţionale de căi ferate;

programe de dezvoltare europene pentru

finanţarea mediului de afaceri

programe de valorificare şi promovare a

resurselor patrimoniului cultural

creşterea numărului de turişti străini şi

autohtoni prin diversificarea preferinţelor

pentru zonele de petrecere a sejurului

programe de finanţare şi fonduri insuficiente

pentru cultură, mediu, turism

atragerea personalului calificat prin programe

finanţate local de către pieţele de muncă din

străinatate

Strategii ce vizează în primul rând o mai bună valorificare a resurselor disponibile – punerea în

valoare a meşteşugurilor tradiţionale, creşterea calităţii oferite în structurile de primire turistică,

intensificarea promovării valorilor locale la nivel naţional şi internaţional, crearea unor pachete

turistice atractive, programe de calificare a personalului din turism şi domenii conexe, reabilitarea

tehnico-edilitară în vederea atragerii unui număr cât mai mare de turişti.

Pentru o mai bună valorificare a resurselor turistice se impune în primul rând crearea unor trasee

integrate în cadrul oraşului care să valorifice obiectivele cultural-istorice, religioase, arhitecturale.

Unul dintre aceste trasee ar putea urma ruta Gara Regală- Muzeul Municipal- Curtea şi Biserica

Domnească- Ruinele Sân Nicoara- Biserica Olari- Mănăstirea Curtea de Argeş. Aceste trasee se

recomandă a fi ghidate pentru a pune în valoare nu doar specificul arhitectural, esteticul, ci şi valoarea

spirituală, istorică, legendele ce se leagă de obiectivele întâlnite pe traseu (ex. legenda Meşterului

Manole), lucru ce s-ar realiza deficitar în condiţiile în care turiştii ar vizita oraşul individual, fără un

program prestabilit. În acest sens trebuie pregătit personal calificat care să aibă competenţa necesară

pentru a răspunde cerinţelor fiecărui tip de turist , în funcţie de vârstă, pregătire profesională etc.

De asemenea, integrarea oraşului într-un traseu tematic al curţilor domneşti din Ţara

Românească, alături de Câmpulung, Târgovişte, Piteşti şi Bucuresti în cadrul turismului de nişă ar

duce la o mai bună valorificare turistică şi la atragerea unui număr mai mare de turişti interesaţi de

istoria ţării.

Turismul religios reprezintă o altă nişă pe piaţă turistică, bisericile şi Mănăstirea din Curtea de

Argeş având o relevanţă spirituală deosebită pentru poporul român, acestea putând fi valorificate fie

individual, fie prin introducerea lor într-un circuit turistic mai larg ce are în vedere mănăstirile şi

bisericile de la sud de Carpaţi (Mănăstirea dintr-un Lemn, Horezu, Polovragi, Tismana etc), pelerinaje

care fac legătura între spiritualitate şi mediul ambient, între sacralitate şi credinţă, în ultimul timp

având din ce în ce mai mulţi adepţi.

Păstrarea tradiţiilor meşteşugăreşti, precum prelucrarea lemnului şi olăritul constituie o resursă

turistică inestimabilă, dacă ţinem cont de faptul că aceste îndeletniciri au din ce în ce mai puţin adepţi

şi există riscul dispariţiei lor în anumite localităţi. Situaţia este valabilă şi pentru Curtea de Argeş,

unde în atelierul de olărie mai există doar un singur meşter în viaţa, care să ducă tradiţia mai departe.

Pornind de la aceste considerente, se poate interveni prin transmiterea meşteşugului celor pasionaţi, în

special tinerei generaţii prin intermediul uceniciei în atelier.

Orașul dispune de o gamă variată de manifestări culturale şi festivaluri (ex. festivalul

internaţional de folclor Carpati, târgul meşterilor populari, tabără de pictură etc.) care pot constitui o

atracţie pentru turişti în anumite perioade ale anului, având în vedere faptul că acestea se desfăşoară pe

parcursul mai multor zile, ceea ce înseamnă un câştig pentru industria hotelieră şi de alimentaţie

publică, precum şi pentru micii întreprinzători locali (magazine de suveniruri). Tocmai de aceea, pentu

că aceste manifestări culturale să aibă cât mai mulţi participanţi , este necesară o promovare intensă la

nivel local, dar şi naţional.

Valorificarea resurselor turistice ar fi deficitară în condiţiile unei baze turistice deficitare. De

aceea, se impune în primul rând îmbunătăţirea bazei de primire turistică, în special cea a unităţilor de

12

cazare, prin creşterea numărului de unităţi şi a gradului de confort (în Curtea de Argeş există doar o

unitate de 4 stele, restul fiind de categorii inferioare), ceea ce ar duce la atragerea unor categorii de

turişti cu pretenţii mai ridicate, în special pentru turismul de afaceri. De asemenea, se impune

diversificarea serviciilor oferite în unităţi de cazare, cu precădere a serviciilor de argrement, cu scopul

satisfacerii nevoilor turiştilor şi a fidelizarii. Diversificarea activităţilor de agrement în afară struct de

cazare este de asemenea importantă dacă ţinem cont de faptul că mulţi turişti doresc să-şi petreacă

timpul liber într-un mod cât mai agreabil. În acest sens, serile tematice în cadrul restaurantelor,

proiecţiile de film, cluburile pot întregi experienţa turiştilor şi pot răspunde unei game cât mai variate

de nevoi, fidelizand astfel turiştii.

Pentru asigurarea unui flux continuu de turişti este necesară o promovare intensă la nivel local,

naţional şi internaţional prin intermediul presei scrise, a materialelor promoţionale (pliante, reviste ,

broşuri), a site-urilor web în special, a târgurilor de profil. În prezent, în Curtea de Argeş este

promovat turismul printr-un proiect al Primăriei municipiului, intitulat ―Curtea domnească de Argeș –

capitală a turismului românesc‖, promovarea având loc în mediul online.

La nivelul municipiului Curtea de Argeş nu există în prezent un centru de informare turistică, prin

urmare este necesară crearea unuei astfel de facilitatati, în cadrul căreia turiştii să poată primi

informaţii cu privire la obiectivele turistice, posibilităţile de cazare, alimentaţie şi agrement, să poată

beneficia de un ghid specializat pe durata vizitării oraşului. La centrul de informare turistică se impune

existenţa materialelor informative, precum broşuri, pliante, harta oraşului. De asemenea, ar fi necesară

existenţă unei relaţii de cooperare între acesta şi alţi prestatori de servicii turistice precum cei din

domeniul cazării, alimentaţiei publice, transport.

Dezvoltarea turistică angrenează dezvoltarea economică generală, având de câştigat atât

participanţii direcţi, respectiv turiştii şi prestatorii de servicii, cât şi întreaga comunitate locală, de

facilităţile destinate practicării turismului beneficiind şi locuitorii oraşului (structurile de agrement).

Amenajarea spaţiului şi îmbunătăţirea intrastructurii tehnico-edilitare este necesară pentru crearea

imaginii destinaţiei turistice, dar cei care beneficiază în mod direct de acestea sunt locuitorii. De

asemenea, dezvoltarea turismului duce şi la dezvoltarea altor ramuri economice, cunoscut fiind faptul

ca un loc de muncă din turism duce la crearea altor trei locuri de muncă în domenii conexe.

CONCLUZII

Pe langă trasaturile deosebite ale cadrului natural în care este situat orașul Curtea de Argeș, acesta

deţine în prezent numeroase obiective de mare valoare culturală şi arhitecturală, printre cele mai

importante fiind Mănăstirea Curtea de Argeș şi Biserica Domnească, astăzi fiind adevărate embleme

ale oraşului.

Din punct de vedere turistic, istoria îndelungată a oraşului, diversitatea arhitecturală a

numeroaselor obiective cultural-istorice, precum şi tradiţiile specifice de la nivel local, reprezintă

principalele componente ale atracţiilor turistice. În prezent, cele două obiective turistice principale ale

oraşului, Mănăstirea şi Biserica Domnească, sunt elemente cheie ale dezvoltării turistice, acestea

creând premisele unui flux naţional şi internaţional de turişti de la un an la altul. Astfel, se pot

identifica două forme principalele de turism practicate la nivelul orașului, respectiv cel monahal sau

religios (Mănăstirea Curtea de Argeș) şi cel cultural (Biserica Domnească).

În ansamblu, deşi oraşul dispune în prezent de un potenţial turistic ridicat, în urma analizelor şi

investigaţiilor din lucrarea de faţă se poate conclude că acest potenţial este valorificat doar într-o mică

măsură. Principalele probleme identificate sunt legate de slaba promovare turistică de la nivel local,

lipsa centrelor de informare turistică, slaba pregătire profesională a lucrătorilor din domeniul turistic,

lipsa investiţiilor de conservare a unor obiective cultural-istorice, şi lipsa unor pachete turistice viabile

în atragerea turiştilor. De asemenea, slaba promovare a evenimentelor culturale de la nivel local,

precum şi dispariţia aproape în totalitate a meşteşugurilor tradiţionale (cum este cazul olăritului)

reprezintă alte deficienţe ale dezvoltării turistice şi culturale ale oraşului. Aşadar, una din principalele

consecinţe ale managementului turistic deficitar este practicarea unui turism de tranzit, cu o durată

medie a sejurului scurtă.

În această direcţie, este necesară o nouă strategie de dezvoltare turistică integrată a oraşului.

Promovarea turistică puternică a oraşului (prin mijloace moderne), crearea unor pachete turistice

atractive de către prestatorii de servicii, diversificarea serviciilor de agrement şi a celor oferite în

structurile de cazare, înfiinţarea unor centre de informare turistică, dar şi investiţii mai ridicate pentru

13

conservarea patrimoniului turistic, reprezintă câteva menţiuni ale unui management turistic viabil şi

eficient. De asemenea, integrarea oraşului într-un traseu tematic al curţilor domneşti de la nivel

regional (Câmpulung, Targovişte, Piteşti şi Bucureşti), reprezintă alte oportunităţi de dezvoltare

turistică şi economică a acestuia.

BIBLIOGRAFIE

Bramwell B., Lane B., 2014. The “critical turn” and its implications for sustainable tourism research,

Journal of Sustainable Tourism, 22 (1): 1-8.

Cândea M., Bran F., Cimpoeru I., 2006. Organizarea, amenajarea, și dezvoltarea durabilă a spațiului

geografic. Editura Universității din București.

Cândea Melinda, Simon Tamara, Bogan Elena, 2012. Patrimoniul turistic al României, Editura

Universitară, Bucureşti.

Doniţă N., Budu E.C., Comănescu Pauca M., Gheorghe I.F., Biriş I.A., 2005. Habitatele din România,

Editura Tehnică Silvică, Bucureşti.

Drăghici C., 2012. Activităţile turistice şi dezvoltarea integrată în zona de influenţă a oraşului

Râmnicu Vâlcea, Editura Universitară, Bucureşti.

Ianoş I., 2000. Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, Bucureşti.

Ielenicz M., Comănescu L., 2009. România – Potențial Turistic, volumul VIII, Editura Universitară

București.

Jamal T., Camargo B.A., 2014. Sustainable tourism, justice and an ethic of care: toward the Just

Destination, Journal of Sustainable Tourism, 22 (1): 11-30.

Robinson, J., Francis, G., Legge, R., Lerner, S., 1990. Defining a sustainable society: values,

principles and definitions, Alternatives 17 (2): 36–46.

Robinson, J., 2004. Squaring the circle? Some thoughts on the idea of sustainable development,

Ecological Economics 48: 369– 384.

Teodor S., 1999. Lacul de baraj și noua morfodinamică. Studii de caz pentru râul Argeș, Editura

Vergiliu, București.

*** 2007, Strategia de dezvoltare locală a municipiului Curtea de Argeş pentru perioada de

programare 2007 – 2013 (accesat la data de 15.02.2013 la

http://www.primariacurteadearges.ro/portal/arges/cda/portal_cda.nsf/0/6AB36C55D09A482B4225754

C00398265/$FILE/Strategia%20de%20dezvoltare%20locala%20a%20municipiului%20Curtea%20de

%20Arges.pdf).

*** geo-spatial.org.

14

Florea-Alexe

Gabriela

Data și locul nașterii: 03.06.1990, Oltenița

Studii: Absolventă a Facultății de Geografie din cadrul

Universității din București, specializarea Geografia Turismului.

În prezent, masterandă în cadrul Facultății de Geografie –

Managementul Resurselor și Activităților Turistice

Domenii de interes: turism cultural, management, marketing

turistic, cultura Spaniei

ANALIZĂ CULTURAL-RELIGIOASĂ ÎN PEISAJUL MONAHAL

RUPESTRU DIN NORDUL JUDEȚULUI ARGEȘ.

FLOREA-ALEXE GABRIELA

Abstract: Religious tourism, as part of cultural tourism, has a great importance, not only through its

spiritual values, but also due to the fact that it is one of the oldest forms of tourism. The three monasteries with

cave-painting, Corbii de Piatră, Nămăiești and Cetățuia Neagru - Vodă from Argeș County, are true testimonials

of Orthodox Christianity in terms of religion, history and culture. Surrounded by the panoramic landscape of the

subcarpathian mountains and the richness of cultural vestiges and legends, located in impressive and unique

places, these three monasteries represent a big attraction for any tourist.

Keywords: turism religios, cultură, pictură rupestră, popor român, dezvoltare sociala, zona subcarpatică

argeșeană.

Dezvoltarea puternică a turismului internațional, începând cu a doua jumătate a secolului al

XX-lea a determinat o amplă diversificare a formelor de turism, și implicit, a motivațiilor și nevoilor

spirituale. Chiar daca turismul cultural a reprezentat dintotdeauna o atracție pentru iubitorii de artă,

cultură, cunoaște sau echiar educație, se poate spune că în ultimele decenii acesta este în prim-plan,

multe state dezvoltându-și strategii pentru valorificarea obiectivelor cultural-religioase, prin includerea

acestora în circuite turistice.

Turismul religios, ca și componentă a turismului cultural, prezintă o importanță deosebită, nu

numai prin valoarea spirituală pe care o are, ci si prin prisma faptului că acesta reprezintă una dintre

cele mai vechi forme de turism. Încă din Antichitate, izvoarele istorice surprind așa-numitele

pelerinaje în temple, necropole sau piramide. Factorul divin - indiferent de credința spirituală a

comunității locale- a determinat construirea a numeroase lăcașuri de cult, adevărate capodopere ale

realizării umane. De cele mai multe ori, ansamblurile monahale construite au dimensiuni mari, multe

impunându-se prin grandoare, elemente de unicitate, măreție, diversitatea stilurilor arhitecturale, sau

prin materialele folosite. Se poate afirma că există o evoluție a edificiilor cu carater religios. Începând

cu cele primitive, peșterile sau fostele grote, în care oamenii se adunau pentru a-și împărtăși credințele

spirituale și pentru a aduce ofrandă zeităților și până la impunătoarele lăcașuri existente în zilele

noastre - moschei, sinagogi, catedrale domuri-, toate pot reprezenta importante obiecteve turistice,

dacă beneficiază de strategii de management corespunzătoare.

Înainte de a reliefa importanța studierii lăcașurilor de cult din perspectiva dezvoltării

turismului cultural - religios sunt necesare câteva precizări. Noțiunea de "cultură" este complexă,

cuprinde numeroase aspecte și, astfel, este dificil să se ajungă la o definiție unanim acceptată. Printre

primele definiții date este cea din anul 1871, conform careia cultura reprezintă „complexul care

include cunoașterea, credința, arta, morala, legea, tradiția și alte capabilități și obiceiuri dobândite

de către om ca membru al societății‖ Edward B. Taylor (1871). O altă definiție este aceea a lui Marvin

Harris (1971) „Tiparele învatate ale gândirii şi comportamentului caracteristice unei populaţii sau

societăți‖. Plecând de la aceste definiții se poate afirma că sferei culturii îi aparțin monumentele și

edificii istorice, obiceiurile, tradițiile, credințele, peisajul cultural monahal, artă, arhitectură,

ornamentele, sculptură, pictură, artele decorative, evenimente culturale, vestimentația tradițională, artă

15

culinară și traditională și o mulțime de alte elemente. Obiectivele de natură culturală sunt cele care pun

în evidență această sumă de elemente, astfel, dezvoltându-se turismul cultural.

„Peisajul arhitectonic pune în evidență valorile culturale dintr-un anumit spațiu, valori

culturale aflate într-o strânsă legatură cu dezvoltarea economică și maturitatea socială a ariei

geografice pe care-l reprezintă. Arhitectura și, în general, peisajul arhitectural, cu stiluri

arhitecturale bine conturate atrag numeroși turiști. Vizitarea obiectivelor de acest fel pare să capete

din ce în ce valoare mai mare, mulți turiști căutand acest tip de turism. Întoarcerea în timp se poate

face numai depistând adevaratele valori istorice și arhitecturale”.1

Din cele mai vechi timpuri, au ramas ca mărturie o serie de vestigii, monumente si edificii cu

caracter cultural ce atrag anual un numar considerabil de turiști. Principala caracteristică a acestora

este dată de vechimea obiectivelor, de modul în care au fost construite și de apartenența la diferite

stiluri arhitectonice. Chiar daca multe dintre aceste vestigii au fost supuse modificării prin acțiunea

agenților externi sau chiar prin acțiuni antropice, o mare parte din ele au fost refăcute în aceeași

manieră și reprezintă, în prezent, unele dintre cele mai căutate atracții turistice.

În țara noastră, obiectivele cultural-religioase prezintă o importanță deosebită pentru unitatea

poporului român. Indiferent de perioada istorică și de evenimentele, de multe ori, nefaste pe care le-a

avut de întâmpinat poporul român, acesta a rămas unit prin religie. Chiar dacă situația politică a

separat poporul român prin granițe administrativ-teritoriale, aceștia nu și-au pierdut identitatea,

rămânând fideli valorilor și principiilor lor culturale și mai ales celor spirituale - creștinismului.

În principatele române, cei mai mulți dintre domnitori își marcau victoriile obținute, în primul

rând în numeroasele bătălii duse contra Imperiului Otoman, prin construirea unor edificii religioase. În

felul acesta, îi mulțumeau Divinității pentru ajutorul acordat în luptă, și se rugau pentru sufletele celor

care au pierit. Astfel, au fost construite o serie de monumente de arhitectură în țara noastră, cele mai

vechi datând de la sfârșitul secolului al XIII-lea.

Zona argeșeană, suprapunându-se peste teritoriul Țării Românești și având un rol decizional

hotarâtor - datorită celor două capitale argeșene -, prezintă un număr considerabil de edificii religioase

de-o importanță cultural-turistică deosebită. Lăcașurile de cult argeșene capată o importanță deosebită

la nivelul național, constituind o premisă majoră de dezvoltare din perspectiva fenomenului turistic

cultural-religios. Fiecare dintre aceste edificii religioase prezintă, pe de-o parte o dimensiune

intangibilă- oferind informații despre evenimentul comemorat prin construcția acesteia, despre istoria

neamului românesc, despre cultură, iar pe de altă parte, o valoare tangibilă- ce se remarcă prin stilul

arhitectonic, prin elementele de detaliu, materialele utilizate la contrucție, culorile, precum și

elementele din interior ce pot avea o valoare deosebită - catapeteasma, candelabrul, altarul etc.

Valoarea istorică a lăcașurilor de cult din Argeș se contopește cu cea culturală, rezultând adevarate

obiecte de patrimoniu - biserici cu pictură rupestră, ansambluri monahale emblematice, asociate cu

numele orașului (Ansamblul monahal Negru Vodă din Câmpulung, Mănăstirea Curtea de Argeș),

biserici declarate monumente de arhitectura (Mănăstirea Aninoasa, ce datează din secolul al XVII-lea).

Studirea lăcașurilor de cult, din perspectiva valorii cultural-turistice, poate atrage după sine o

serie de avantaje atât pentru comunitatea locală, cât și pentru conservarea monumentelor. Efectele

pozitive sunt numeroase, dacă se dezvoltă o strategie de management pentru a le putea valorifica.

Chiar dacă bisericile în discuție prezintă o imensă valoarea culturală, istorică sau arhitecturală, trebuie

să se țină cont de faptul că aici încă se desfășoară ritualurile religioase, iar comunitatea locală nu

trebuie sa fie afectată. Altfel spus trebuie să se respecte sărbatorile și celelalte praznice organizate în

funcție de diversele evenimente ce au loc într-o cuminitate, și mai mult decât atât, funcția sacră pe care

o au.

Obiectivele legate de turismul religios - se remarcă existența unor lăcașuri de cult cu totul

deosebite datorită picturii vechi, rupestre, dar și a cadrului natural deosebit în care sunt amplasate și a

legendelor conturate în jurul lor, biserici și mănăstiri emblematice și astăzi pentru zona analizată, ce

prezintă elemente de arhitectură și detalii unice, încărcate de istorie- prin elementele de artă, cultură și

istorie constituie adevărate atracții turistice indiferent de apartenența la un anumit cult religios. Pentru

a valorificarea acestora, nu este nevoie ca acestea sa fie incluse doar in trasee tematice religioase, ci se

1 Teodorescu, Camelia, (2009), „Turism Cultural‖, Ed. Transversal, Bucuresti, p. 25;

16

pot intrega în orice tip de traseu turistic, întrucât valoarea monumentului în sine depășește granițele

sferei pur religioase.

Rolul lacasurilor de cult argesene in dezvoltarea sociala a comunitatilor locale in timp

Zona argeșeană a prezentat dintotdeauna toate premisele pentru o dezvoltare economică

propice, însă factorul uman, prin capacitatea sa de a construi, de a inova, de a „sfinții locul‖, cum se

spune în folclor, a contribuit semnificativ, dând dinamism și identitate arealului. Aceasta a reprezentat

cadrul prielnic pentru dezvoltarea calității veiții încă dinaintea etnogenezei poporului român.

Prin turism elementele de cultură și civilizație sunt cunoscute și apreciate de un număr tot mai

mare de persoane, ceea ce generează mai multa încredere și dorință de conservare a moștenirii

cultural-religioase. Turismul este factorul fundamental și revitalizant prin care aceste obiective

culturale își pot recăpăta măreția din momentul apariției. Mai mult decât atât, întreg teritoriul este

promovat, dezvoltându-se pe toate ramurile principale.

Implicațiile bisericii în dezvoltarea socială a comunității locale sunt majore. Acestea au

reprezentat nucleul central. Pe de-o parte efectele acestora pentru uniunea oamenilor, pentru

dezvoltarea modului de gândire și a personalității acestora sunt majore, iar pe de altă parte, se poate

afirma că din interiorul acestora s-a răspândit învățătura. Preoții si dascălii erau oamenii cei mai

deștepți, unde persoanele de rând veneau pentru a putea fi sfătuite, îndrumate, dar și pentru a-i ajuta să

citească sau să scrie. Astfel, oamenii au fost din cele mai vechi timpuri, apropiați de lăcașurile sfinte.

De multe ori, bisericile au fost cele care în momentele nefaste ale războaielor, au oferit hrană și

adăpost copiilor și mamelor deznădejduite și au ajutat comunitatea locală să treacă peste greutăți. În

aceste situații, se observă ca lăcașurile de cult au implicații deosebite în dezvoltarea societății și în

conturarea unui model de civilizație. Acest aspect devine și mai captivant prin prisma dezvoltării

turismului.

Turismul religios, complementar celorlalte tipuri de turism, poate juca un rol primordial în

dezvoltarea locală, dar și a societății, în general. În special în zonele rurale, se pot crea condiții optime

pentru includerea lăcașurilor de cult în circuite turistice. Astfel, pe de-o parte se satisface motivația cea

mai des întâlnită la momentul actual - aceea de „a evada‖ din marile aglomerații urbane și de a se

reorienta spre natură, spre spații nepoluate, iar pe de cealaltă parte, răspunde necesităților spirituale ale

ființei umane, oferind sentimente și trăiri de liniște și pace sufletească. Astfel, produsul turistic rezultat

are toate pârghiile necesare să satisfacă motivații de natură complexă: evadarea în spații naturale,

comuninea cu natura, recreere, educație în ceea ce privește stilul de viață monahal, bucuria creată de

spații modeste, dar pline de enrgie pozitivă, elementele de artă și arhitectură, curiozitate, și bineînțeles,

motivații de ordin spiritual, de apropiere de Dumnezeu, de împăcare cu sine.

În ultimele decenii, se constată un interes pentru amenajarea spațiilor turistice religioase în

raport cu activitatea turistică. Având drept monument polarizator un lăcaș de cult ce se

individualizează la nivelul teritoriului, întreaga zona adiacentă se va dezvolta. Infrastructura de

transport se intensifică, infrastructura specific turistică se dezvlotă, pliându-se pe satisfacerea

necesității clienților. Cadrul natural în care este amplasat lăcașul de cult capată o valoare deosebită,

reprezentând suportul pe care se dezvoltă.

Descrierea lacasurilor de cult cu pictura rupestră din zona subcarpatică argeșeană

În județul Argeș se găsesc localizate trei lăcașuri de cult care, - spre deosebire de celelalte

existente- capătă o valoare inestimabilă, prin pictura rupestră. Toate trei prezintă similitudini prin

existența picturilor vechi pe piatră, dar și prin izolarea lor de restul comunității, în vremurile străvechi,

pentru a menține vie credința poporului român în perioade de mare dificultate. Este vorba despre

bisericile rupestre de la Corbii de Piatră, Nămăiești și Cetățuia Negru-Vodă - adevărate mărturii

culturale, pline de evenimente istorice, legende, dar și încărcate cu credință, nădejde și speranță, ca

urmare a tradiției vieții monahale. După documentele și referirile existente asupra lor, se consideră că

acestea datează din secolele XIV-XVI. Mănăstirea Corbii de Piatră este localizată în comuna Corbi,

satul Jgheaburi, fiind săpată într-un masiv stâncos de gresie. Mănăstirea Nămăiești se află la

aprozimativ 7 kilometri de municipiul Câmpulung-Muscel, iar cea de-a treia, Mănăstirea Cetățuia,

cunoscută si ca Cetățuia Negru Vodă, se află în comuna Cetățeni, în apropierea drumului național ce

leagă Câmpulung Muscel de Târgoviște. În tradiția locală, se spune că localizarea acestora ar forma un

triunghi echilateral, însă coordonatele geografice ale acestora infirmă acest fapt.

17

Mănăstirea Corbii de Piatră este menționată pentru întâia dată în 1380 ca fiind ca fiind ridicată

„de către o doamnă din familia Basarabilor‖. Din analiza mai multor documente dar și a diverselor

fragmente de pictură murală s-a demonstrat că în acest loc a existat viață monahală dinaintea înființării

Mitropoliei Țării Românești la Curtea de Argeș, în 1359, astfel valoarea și importanța lăcașului pentru

viața religioasă și credința poporul român este pe deplin recunoscută. Vechimea Mănăstirii Corbii de

piatră nu poate fi apreciată. Există documente ce menționează anul 1380 ca fiind cel în care lăcașul a

fost ridicat, „de către o doamnă din familia Basarabilor”.

Fig. 1. Mănăstirea Corbii de Piatră

Ceea ce este remarcabil este faptul că biserica este săpată într-un masiv stâncos de gresie. În

„Istoria Câmpulungului, prima residența a României‖ din 1855 se afirmă „Nu putem preciza dacă

începătorii lăcașului de cult au folosit o grotă naturală pe care au largit-o și au fasonat-o potrivit

necesităților de cult, sau dacă au pornit lucrarea excavând în stânca compactă”. Un element de

noutate pe care lăcașul îl prezintă este existența a două altere. Documentele vorbesc despre aceasta ca

unul aparținând cultului catolic, iar altul celui ortodox, motivând că o perioadă bună de timp, biserica

a funcționat ca aparținând ambelor religii. Se spune că cea de-a doua soție a lui Vlaicu Vodă, doamna

Clara - cunocută ca fiind de religie catolică- „a vrut să impună catolicismul și supușilor săi. Dar

oamenii mândri ai locului nu au vrut să se supună, astfel că, pentru o bucată de vreme, biserica a fost

folosită atât ca loc de rugă atât ortodox cât și catolic.”1 Așa cum am menționat din incipit, pictura

acestora lăcașuri este realmente extraordinară. Este consemnat în „Studii și cercetări de istoria artei”

(1975) că biserica rupestră Corbii de Piatră este cel mai vechi ansamblu de pictură cunscut până în

prezent în Țara Românească. De asemenea, hrisoavele menționează ca pictura nu a fost niciodată

refăcută, ea păstrându-se în forma inițială „ fiind în cea mai pură tradiție bizantină și datează din

secolele XIII-XIV.” Mai mult decât atât, din studierea mai multor documente, dar și a diverselor

fragmente de pictură murală s-a demonstrat că în acest loc a existat viață monahală dinaintea înființării

Mitropoliei Țării Românești la Curtea de Argeș, în 1359, astfel valoarea și importanța lăcașului pentru

viața religioasă și credința poporului român este pe deplin recunoscută.

Chiar dacă existența bisericii este considerată a fi undeva în secolul al XIII-lea, cel târziu al

XIV-lea, prima atestare într-un document a numelui lăcașului apare în anul 1512 fiind legată de

numele unei călugărițe monahia Magdalina sau cum apare în documente înainte de a-și credința viața

Domnului, Mușa de la Corbi (după unii istorici având o legătură de sânge cu Neagoe Basarab, soră2

sau mătușă). Aceasta închina lăcașul domnitorului Neagoe Basarab, pentru ca „mănăstirea să fie

1

Măcriș, A., (2008), „Conspecte de istorie‖, Ed. Agerpress, București, pp. 23-25;

18

domnească‖, așa cum apare în cronici. Astfel, dupa istoricul Nicolae Iorga, mănăstirea Corbii de Piatra

este prima de calugărițe înființată în țara noastră. În anii următori se produce o schimbare, și biserica

va fi una de călugări, iar despre „monahia Magdalina‖ afirmă Neagoe Basarab într-un document că „a

făcut mănăstire de călugărițe pe un loc lângă mănăstirea din Vale‖.

Fig. 2. Mănăstirea Corbii de Piatră - detalii pictură

Aspectul bisericii este cu totul deosebit, întrucât acesta este „ascunsă‖ într-un masiv impresionant de

gresie, cu o înălțime de peste 30 de metri și o lungime de aproape 50 de metri.

Accesul se realizează printr-o potecă amenajată. Un alt element surpinzător este faptul că se

poate urca până în vârful masivului, de unde ni se oferă o panorama deosebită asupra satelor Corbi și

Jgheaburi. Deasupa mănăstirii se găsește o cruce din piatră, dar și drapelul țării.

Așa cum se poate observa și din imagine, în peretele vertical al lăcașului, se pot reprera mici

scobituri. În tradiția locului, se spune ca aici își făceau cuiburile corbii, de aici venind și denumirea

bisericii. „Sursele informative din folclorul local referitoare la corb au fost corelate cu elemente de

natură heraldică. Blazonul familiei Corvineștilor, reprezentând un corb, cu aripile ușor desfăcute,

purtând un inel în cioc- blazon stabilit de regele Sigismund de Luxemburg pentru domeniul lui Voicu

Corvin, tatăl lui Iancu Corvin de Hunedoara- s-a asociat ideatic cu legenda perpetuă în folclorul

corbenilor, potrivit căreia un corb, atras de strălucirea inelului de aur cu care se juca Iancu, l-ar fi

smuls din mâinile copilului, zburând cu el spre înaltul cerului. Trezit din somn de țipetele copilului

său, Voicu săgetează, cu arcul, pasărea, recuperând astfel, inelul‖1. În apropierea porții de acces în

curtea interioară a ansamblului monastic, în partea de nord-vest, este amplasată clopotnița de lemn.

Este construită în 1890, în totalitate de lemn de brad, având aspectul unei mici biserici. Aceasta se

încadrează cu succes în atmosfera pitorească și caldă a întreg așezământului.

După cum atestă unele cronici, Biserica rupestră Corbii de Piatră este considerat cel mai vechi

ansamblu de pictură, cunoscut până în prezent, din Țara Românească.2 Biserica prezintă toate cele trei

încăperi caracteristice - pronaos, naos de formă drepunghiulară și altar și altar cu absidă în formă de

potcoavă. Pe acestea s-au consevat imagini cu fresce din secolul al XIV-lea. Chiar dacă, multe din ele

s-au degradat, și astăzi se pot zări doar urmele inițiale ale picturilor murale, importanța cultural-

istorică a acestora este deosebită. Din datele informative cu privire la lăcaș este consemnat faptul că

pictura în frescă de pe catapeteasmă, datează din secolul al XIX-lea, fiind realizară într-un registru

specific popular.

1 Constantinescu, G., (2006), „Corbi-Muscel. Monografie etnoculturală‖, Ed. Tiparg, Pitești, p. 41.

2 , Ilinescu, I.,(2009), „Ansamblu monastic rupestru - Corbii de Piatră‖, Consiliul Jud. Argeș, Pitești, pp. 31-59;

19

Fig. 3. Mănăstirea Nămăiești

Pe lângă pictura deosebită, se găsesc atât în naos, pronaos dar și în altar icoane pictate pe lemn.

Catapeteasma este împodobită cu patru astfel de icoane, iar naosul cu trei icoane ce datează din secolul

al XIX-lea. Cele patru icoane împărătești de pe catapeteasma au fost restaurate în anul 2004, însă, se

pot observă și astăzi, trăsături specifice stilului brâncovenesc.

Ansamblul rupestru uimește prin frumusețea sa. Forma unică, săpată într-un bloc imens de

gresie, imaginea panoramică asupra vecinătății, dar și peisajul natural deosebit al subcarpaților,

precum și micile încăperi cu pictură murală veche și icoane din lemn reprezintă elemente deosebite,

acordându-i acesteia o importață cultural-istorică fundamentală pentru perioada începuturilor vieții

monahale în Țara Românească.

Cel de-al doilea ansamblu rupestru de află la Nămăiești, iar construcția sa îi este atribuită

legendarului Negru-Vodă. Cu toate acestea, există mai multe ipoteze cu privire la datarea lăcașului. Ca

și mănăstirea precedentă, acesta este localizată tot într-un cadru pitoresc, deosebit, înconjurată de

păduri de fag, fiind săpată în stânca muntelui. Aspectul general, oferă pelerinului o priveliște

încântătoare - indiferent de anotimpul în care este vizitată-, dar și o stare spirituală deosebită.

Însemnările documentare privind acest lăcaș nu sunt mai generoase. Atestările ce vizează

ctitorul care a săpat biserica în stâncă lipsesc. Sunt consemnate doar unele legende conform cărora tot

Negru Vodă ar fi fost cel care a hotărât ridicarea lăcașului. Tradiția locală consemnează și ipoteza

conform căreia începutul lăcașului își are originea în vremea daco-romanilor. Pentru că în acea vreme

creștinismul nu era îngăduit, se presupune că adepții acestuia și-ar fi construit un lăcaș într-un loc ferit,

ascuns, și astfel au ajuns să sape în stâncă. O altă legendă spune că biserica ar fi construită de trei

ciobani care, fiind cu oile în acest loc, au avut un vis în care un înger i-a înștiințat despre existența unei

icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului în acea grotă. Dupa acest vis, ei au găsit icoana

întocmai în locul în care au fost anunțați și au adus omagiu lui Dumnezeu prin construirea bisericii.

Drept dovadă a acestei întâmplări biserica are doua hramuri. Această icoană făcătoare de minuni se

păstrează și astăzi, iar numele ei este legat de cel al Apostolului Andrei în altă consemnare. De

această dată, ea ar fi adusă de Apostolul Andrei unui preot dac, însă în grotă nu se afla nimeni. De la

exclamația făcută „ nemo est‖ (nu este nimeni), se spune că ar proveni și denumirea „Nămăiești‖.

Ceea ce este consemnat în documente este anul 1543, când fiul domnitorului Radu cel Mare,

Mircea Ciobanu spune lui Lupan Dumitru „de se va întampla să nu rămână nimeni din rodul tău, din

inimă, niciun fiu, nici fiica, atunci ocinele să rămână bisericii domnești, care este săpată în piatra din

stânca muntelui, în satul Nămăiești‖, așa cum este scris în documentul informativ din fața lăcașului.

Arhitectura bisericii este simplă, fără ornamentații bogate. Planul bisericii prezintă o formă

patrulateră, fiind mai îngustat în apropierea altarului. Tavanul grotei este rotunjit și nu prezintă niciun

fel de frescă. Aproape de mijlocul acestuia, se observă o scobitură, în interiorul căruia este amplasat

20

candelabrul. Ceea ce atrage atenția este mobilierul alcătuit numai din lemn și bineînțeles, catapeteasma

sculpatată în lemn de stejar, cu motive ornamentale specifice arhitecturii locale. Deasupra naosului a

fost înălțată turla semicirculară, simplă. Un perete de zid separă pridvorul de naos. Pe pereții bisericii,

picturile murale sunt șterse, astfel încât abia se pot zări. Însă, lăcașul este împodobit de mai multe

icoane. Importanța uneia dintre ele este majoră pentru religia noastră, considerându-se chiar că ar

putea fi cea mai veche icoană. Aceasta o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus, fiind

amplasată în partea nordică, unde se presupune că ar fi fost lăsată chiar de Apostolul Andrei. De-a

lungul timpului, icoana a trecut prin multe primejdii, dar de fiecare dată a fost salvată de la distrugere,

astfel încât se consideră a fi icoană făcătoare de minuni.În partea superioară a icoanei, se remarcă

„Epitaful‖- care înfățișeză icoana punerii în mormânt a Domnului- brodat cu fir de aur.

În curtea interioară a bisericii, lânga peretele stâncos, se află mai multe pietre funerare, și

inscripții, atât cu litere chirilice, cât şi latine aparținând persoanelor care au slujit, dar și clopotnița,

construită dintr-un amestec de cărămidă cu lemn.

Mănăstirea Nămăiești prezintă un farmec deosebit conferit atât de cadrul natural, dar și de

amplasarea bisericii în interiorul unei grote. Datorită vechimii sale și a faptului că se spune că însuși

apostolul Andrei a intrat în grotă și a adus icoana făcătoare de minuni, precum a dat și numele

lăcașului, aceasta capătă o mare importanță pentru istoria creștinismului românesc.

Cea de-a treia biserică din aria depresionară subcarpatică a județului Argeș este Cetățuia

Negru-Vodă. Încă din denumire ne putem da seama că și realizarea acesteia îi este atribuită tot

legendarului Negru Vodă. Locul este unul încărcate de legende, de povești, dar și de numeroasele

evenimente istorice ce s-au derulat aici.

Fig. 4. Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă

Spre deosebire de celelalte două mănăstiri, aceasta se găsețe izolată de comunitatea locală,

accesul realizându-se printr-o potecă șerpuită, fiind destul de anevoios dat fiind relieful abrupt. Pe

măsură ce se înaintează, din loc în loc sunt amplasate mai multe troițe, dar și mici popasuri pentru

odihnă. Odată ajunși în vârful muntelui, la o altitudine 881m, priveliștea este încântătoare. Indiferent

de anotimpul în care este vizitată, panorama este deosebită. În curtea interioară se găsește, pe lângă

21

biserica veche cu pictură rupestră, și una nouă, construită din lemn, după modelul cel maramureșene.

Cronicile consemnează mai multe ipoteze ale atestării bisericii rupestre. Una dintre ele

consideră că biserica rupestră este dată din prima jumăatate a secolului al XIV-lea, de către familia

domnitoare a Basarabilor. Astfel, că începutul vieții monahale se consideră a fi odată cu domnia lui

Nicolae Alexandru Basarab. Tradiția locală a consemnat un spațiu din vecinătatea bisericuței rupestră,

denumindu-l „Altarul doamnei Clara‖, dat fiind faptul că acesta era adepta confesiunii catolice. Pe de

altă parte, tradiția locală vorbește despre o altă doamnă, soția lui Negru Vodă, care văzându-se

descoperită de tătari, s-a aruncat în apele Dâmboviței. Si de atunci, se consideră că lăcașul păstrează

denumiri precum: „Colțul Doamnei, Piscul Doamnei sau Valea Doamnei‖. În hrisoave, biserica a fost

semnalată inițial în 1574, în memorialul de călătorie al unui călugăr polonez. Apoi, ea mai apare și în

alte hrisoave ale vremii în care se specifica fie faptul ca a fost renovată, fie se consemnau vizitele unor

dormnitori importanți1. De-a lungul timpului, cronicile, au consemnat mai mulțti domnitori, care, fie

au dus lupte în acestă regiune și ca omagiu pentru victorie au venit în acest lăcaș pentru a mulțumii

divinității, fie au venit pentru reculegere. Printre aceștia se numără:„Basarab I, Vlaicu Vodă, Nicolae

Alexandru Voievod, Ion Radu Voievod, Vlad Țepeș, Mihai Viteazu, Matei Basarab, Constantin Ștefan

Vodă, și celălalt Constantin, Brâncoveanu cel Sfânt. Și nu o dată a urcat aici Carol I‖2, așa cum atestă

preotul Dumitru Bălașa. Tot el face precizarea că bierica este ctitorită de tatăl lui Basarab I Voievod,

între anii 1290-1310.

Într-un alt document sunt consemnate mai multe detalii „veche așezare de la Cetățeni este

atestată și de Diploma Cavalarilor Ioaniți din 1247. În partea de sus a interfluviului dintre Văile lui

Coman și Chiliilor se află un schit de mici dimensiuni; lăcașul este săpat în gresii și prezintă resturi

de pictură murală: pe o stâncă invecinată apare imaginea unui călăreț în relief negativ”3. Acel

călăreț despre care se amintește reprezină imaginea unui cavaler trac ce se găsește și astăzi pe peretele

exterior al bisericii rupestre, gravat în stâncă, imagine care este asemănată de istorici cu cea de pe

monedele dacice. Mănăstirea prezină numeroase legende, datorită faptului că în jurul bisericuței

rupestre se găsesc numerase alte elemente precum: stânci cu formă ciudată, o troiță cu rol de

„observator‖, diverse cruci, așa-numita peștera Moșului sau cea a lui Zamolxis. Mai mult decât atât,

cercetările arheologice au scos la iveală vestigii ce aparțin culturii străvechi geto-dacice, dar și mai

multe obiecte din perioada medievală, ale căror forme au sporit imaginația locuitorilor, dând naștere

unor numeroase legende, pline de mister, dar și fascinație.

Datorită poziției acesteia, în vârf de creastă, este descrisă de către Ioanichie Bălan ca fiind

„cea mai aspră vatră de sihăstrie din Țara Românească‖, fiind unul dintre cele mai vechi așezăminte

religioase. Cu toate acestea, frumusețea cadrului natural - fiind izolată de comunitatea locală-,

apropierea de văzduh, dar și importanța culturală și socială pe care a avut-o pentru unii dintre

domnitorii emblematici pentru poporul român, au condus să îi fie acordat supranumele de „Meteora

românească‖.

Biserica rupestră este amenajată într-o peșteră naturală și prezintă toate încăperile potrivit

religiei ortodoxe: pronaos, naos și altar. Pe pereți se observă pictura existentă în trei straturi: „cea

inițială - efectuată la o dată incertă, pictura mediană - din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, iar

a treia din 1859.

În altar se păstrează fragmente din pictura murală originară. Mântuitorul este pictat pe tavanul

naosului, iar deasupra ușii sunr reprezentași în tablouri votive: legendarul vievod Radu Negru, Nicolae

Alexandru Basarab‖. Odată cu lucrările de restaurare ce s-au desfășurat în anul 1922, au fost

descoperite și aceste tablouri votive. Pe peretele nordic al pronaosului se găsește o inscripșie care

oferă detalii aupra istoricului așezământului „Acest sfânt locaș cu numele Cetațuia care de la Negru

Vodă îsi are începutul, a fost și în trecut schit de călugari și pe vremuri grele loc de scăpare pentru

voievozii țării, însă cu trecerea timpului a căzut în ruine ajungând chiar adăpost vitelor [...]‖.

1 Constantinescu, G., (2011), „Argeșul monumental - Enciclopedie patrimonială”, Ed. Alean, Pitești, p. 141;

2 Măcriș, A., (2008), „Conspecte de istorie”, Ed. Agerpress, București, p. 22;

3 Popescu, A.I., (1986), „Valea Dâmboviței‖, Ed. Sport-turism, București, pp. 138-139;

22

Bisericuța din lemn este construită după modelul celor maramureșene. În interior, se

evidențiază catapeteasma sculptată în lemn. Aceasta este ornată cu numeroase icoane de dimensiuni

reduse. Candelabrul este realizat din lemn, prezentând o ornamentație inspirată din stilul

maramureșean. În interior se află moaștele sfântului Ioanichie cel Nou, despre care se spune că l-a

sfătuit pe Mihai Viteazul în perioada când acesta a venit să se reculeagă și să mulțumească Divinității

după batalia de la Călugăreni. În curtea interioră se întâlnesc și numeroase alte elemente ce stârnesc

interesul precum stânci cu forme ciudate, o troiță cu rol de „observator‖, diverse cruci, așa-numita

peștera Moșului sau cea a lui Zamolxis. De asemenea, pe peretele exterior al bisericii rupestre, gravat

în stâncă, apare imaginea unui călăreț, ce este asemănată de istorici cu un cavaler trac. Mai mult

decât atât, cercetările arheologice au scos la iveală vestigii ce aparțin culturii străvechi geto-dacice,

dar și mai multe obiecte din perioada medievală, ale căror forme au sporit imaginația locuitorilor, dând

naștere unor numeroase legende, pline de mister, dar și fascinație. Sunt multe legende create în jurul

acestor obiecte, întrucât numeroși domnitori ai Țării Românești au trecut cel puțin o dată să petreacă

un timp aici. Liniștea și frumusețea cadrului natural, au condus chiar să i se acorde numele de

„Meteora Românească‖.

În concluzie, toate cele trei așezăminte monahale sunt amplasate într-un mediu înconjurător

de-o frumusețe paradisiacă, inspirând o stare de spirit deosebită și rerpezintă unele dintre cele mai

vechi edificii religioase. Pictura murală veche, dar și importanța culturală și socială, au determinat ca

acestea să fie considerate adevărate „bijuterii‖ ale neamului românesc.

Fig. 5. Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă - detalii arhitecturale

Valorificarea celor trei lăcașuri de cult

Aceste obiective turistice, remercabile dintr-o mulțime de puncte de vedere, necesită o

valorificare pe măsura importanței lor. Primul mod, și cel mai eficient de valorificare a acestor bogății

arhitecturale îl reprezintă creearea de trasee tematice.

Atât din punct de vedere religios, istoric și mai ales cultural, cele trei biserici cu pictură

rupestră reperezintă adevarate mărturii ale creștinismului ortodox, din cele mai îndepărtate timpuri.

Mai mult decât atât, acest traseu nu are statut doar de pelerinaj. Locurile în care sunt amplasate

bisericile, precum și forma lor sunt cu totul special. Înconjurate de priveliștea panoramică a

subcarpaților, de bogația legendelor și a vestigiilor culturale, acestea pot încânta un număr

semnificativ de turiști. Se observă că în ultimele decenii, există tendința, la nivel mondial, ca oamenii

să „evadeze‖ din marile aglomerații, din stresul cotidian sau din atmosfera încărcată și de cele mai

multe ori poluată și să se „refugieze‖ către spațiile din zona rurală, simple dar prin de farmec.

23

Nevoia de „verde‖, de reîntoarcea la natură a oamenilor, a devenit, astăzi, o cerere importană,

susținută și repetată pe piața turistică. În documentul atașat A3, am detaliat acest traseu turistic al

picturilor vechi, rupestre și al peisajelor naturale cu încărcătură emoțională.

Fig. 6. Traseu turistic propus al picturilor vechi, rupestre

BIBLIOGRAFIE

Constantinescu, G., (2011), „Argeșul monumental - Enciclopedie patrimonială‖, Editura Alean,

Pitești;

Iorga, N., (1939), „Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor”, vol II, Editura

Ministerul Cultelor și Instrcțiunii Publice, București;

Măcriș, A., (2008), „Conspecte de istorie”, Editura Agerpress, București

Purnichi, N. V., (2008), „Așezarea de la Cetățeni-Muscel în epoca veche și medie - „Meteora ”

românească de la Cetățeni”, Editura Larisa, Câmpulung-Muscel

Constantinescu, G., (2006), „Corbi-Muscel. Monografie etnoculturală‖, Editura Tiparg, Pitești

Ilinescu, I.,(2009), „Ansamblu monastic rupestru - Corbii de Piatră‖, Consiliul Jud. Argeș, Pitești.

24

Ivănescu

Diana-Andreea

Data și locul nașterii: 13.08.1991, București

Studii: Absolventă a Facultății de Geografie din cadrul

Universității din București, specializarea Geografia Turismului

Absolventă a Facultății de Comerț din cadrul Academiei de Studii

Economice din București. În prezent masterandă în cadrul

Facultății de Geografie - Gestiunea spațiului turistic și servicii de

ospitalitate

Domenii de interes: Management și marketing turistic, turism

cultural, cultura Europei Nordice, a Americii Latine, a Balcanilor.

LOCUL ŞI ROLUL CONCURSULUI EUROVISION ÎN

TURISMUL INTERNAŢIONAL ACTUAL

IVĂNESCU DIANA-ANDREEA

Abstract: Tourism is an extremely complex activity, involving different concepts, from economy,

geography, sociology and so on. It has been the topic of discussion for a very long time. If in the Antiquity,

tourism referred to health trips taken by Romans and Greeks, now, tourism has a multiple set of dimensions

based on the tourist‘s motivation, starting from leisure, to sport, health, cultural and educational need, business,

shopping, religious and even events tourism.Each year, it gets harder and harder for a touristic destination to

attract more tourists, due to the fact that this domain is already very complex. The Eurovision Song Contest is an

interesting example of how an annual event can improve a city‘s touristic activity and promote it as a touristic

destination. In this article I wanted to show the influence that this type of international exposure has on a

countries touristic activity. Obviously, the most important part is the objective that the host country has set,

which means that the Eurovision Song Contest can have short term influence, meaning an increase number of

tourists and touristic profitability during those 2 weeks, or even promoting their country as a touristic destination

on a long term, like Belgrade and Baku. Of course, the international reputation of a country will affect the end

result (foreign visitors, national income) as well as the way this Eurovision will be presented. This, however is

an important asset in every touristic and national brand.

Keywords: Turism, cultură, încasări, promovare, muzică

Introducere. Turismul este o ramură a activității economice extrem de complexă, ce a reușit

de-a lungul vremii să se dezvolte extrem de mult, ajungând astăzi să depășească 1 miliard de turiști

anual. An de an, destinațiile turistice încearcă să atragă turiștii prin ceva inedit.

Datorită multitudinii de posibilități oferite de către spațiul urban, în cadrul acestuia se dezvoltă

turismul urban, un fenomen foarte vechi, existent încă din antichitate. Turismul urban există datorită

dorinței de cunoaștere a unor locuri noi, a pelerinajelor, îngrijirea sănătății, ș.a. Evoluția turismului

din zona urbană este influențată de factori sociali, economici, politici, demografici, tehnologici,

rezultând o combinație între destinație și origine, atât turiștii, cât și rezindenții beneficiind de resursele

existente aici. În acest caz, acest domeniu poate fi competitiv cu restul funcțiilor îndeplinite de orașe,

cu un imens impact asupra rezidenților.

Turismul urban se bazează pe trei elemente esențiale: cele primare (obiective culturale, dotări

sportive, de agrement, divertisment sau elemente socio-culturale), secundare (seriviciile de calitate din

unitățile de primire) și cele suplimentare, care vin în susținerea primelor două, adică cele ce facilitează

accesul (infrastructura, ghiduri, etc)

‖Turismul de eveniment‖ își are rădăcinile în anii 1980, și implică „planificarea sistemică,

dezvoltarea și marketingul festivalurilor și evenimentelor speciale ca și atracții turistice, catalizatoare

și creatoare de imagine‖ (Getz.D, 1993) . Evenimentele au devenit o parte esențială pentru

dezvoltarea turismului dintr-o anumită locație, acestea putând stimula creșterea numărului

vizitatorilor.

25

Acestea sunt extrem de importante deoarece: atrag un public larg, oferă artiștilor lumii

posibilitatea de a își dezvolta experiența artistică, ducând astfel la un schimb de experiență, iar

publicul participant e încurajat să ia parte activ la acestea. Evenimentele impulsionează turismul urban

și cultural, fiind o expresie unică a comunității locale, reflectând mediul în care se desfășoară și au și

un rol educațional promovând culturi, bună întelegere, etc.

Pentru realizarea acestui articol am studiat mai multe surse bibliografice de specialitate pentru

a asigura o analiză cât mai obiectivă a impactului acestui eveniment asupra turismului. Așadar, am

studiat cărți și manuale de turism, scrise de profesori universitari, care prezintă turismul din punct de

vedere economic dar și social. La acestea s-au adăugat cărți de specialitate de marketing, economia

turismului și a serviciilor, pentru a putea avea o imagine de ansamblu asupra activității turistice.

Acest articol analizează legătura directă dintre organizarea concursului Eurovision și

dezvoltarea turismului în țara gazdă. Acest concurs a avut un impact semnificativ în evoluția turistica a

mai multor state care, anterior Eurovisionului, nu erau privite ca destinații turistice de interes

internațional.

Concursul Muzical Eurovision este unul dintre cele mai importante competiții muzicale din

Europa. Prima ediție a acestuia s-a desfășurat în Elveția în anul 1956 și a evoluat, în 58 de ani, de la

doar 7 țări participante, din vestul și sudul Europei, la 45 de țări participante din întreaga Europă și din

zona Caucazului. Partea extrem de interesantă a acestui concurs este că, în fiecare an, aproape fiecare

dintre țările participante își împărtășește, într-un fel sau altul, cultura prin cântecul desemnat a

reprezenta țara respectiva, dar și faptul ca orașele gazdă au oportunitatea de a își promova țara atât din

punct de vedere cultural cât și ca o destinație turistică.

Așadar, Eurovisionul este un eveniment ce încurajează promovarea artei, implică atât artele

auditive, cât și cele verbale, senzoriale, interpretative dar și cele de comunicare, reprezentând o

modalitate de a captiva audiența prin versuri, muzica și dans.

În acest articol am analizat această legătură importantă dintre turism și concursul propriu zis.

Am vrut sa arăt cum, chiar și un concurs ce se desfășoară pe parcursul a doar 3 zile ( spre deosebire de

olimpiade sau campionate mondiale ce durează mai mult), are potențialul de a îmbunătăți imaginea

unui oraș sau chiar stat.

Metodologie și date. Pentru realizarea acestui studiu privind influența Concursului Eurovision

asupra turismului în țările gazdă am folosit metode de cercetare precum culegerea și prelucrarea

datelor din cărți și articole ce abordau teme similare, utilizarea internetului și a site-urilor oficiale ale

institutelor naționale de statistică a țărilor în cauză. În plus, am utilizat și metoda observării la

televizor, internet, a transmisiunii concursului, prin studierea modalităților de promovare a orașelor și

a țărilor, atât pe parcursul Eurovisionului cât și la târgurile de turism posterior găzduirii concursului.

Pe lângă aceste metode, m-am folosit de metoda diagramelor, metoda analizei, metoda comparației

pentru a observa cu atenție influența concursului asupra diverselor țări și a diferențelor dintre acestea

(în funcție de statut economic, politic, turistic, etc).

Cele două direcții în care s-a îndreptat cercetarea mea au fost: direcția statistică, redată de

datele furnizate de institutele naționale de statistică din țările gazdă, dar și marketing-ul orașelor în

care s-a desfășurat acest festival. Având în vedere importanța acestuia la nivel internațional, orașele și

implicit țările consideră acest eveniment drept un instrument esențial de marketing pentru dezvoltarea

ulterioară a orașului ca și destinație turistică de renume mondial.

Rezultate și analiză comparativă. În urma realizării acestui studiu am constatat faptul că

turismul de evenimente și festivaluri are un impact seminificativ în atragerea unui număr mai mare de

turiști, iar Eurovisionul nu face excepție. Anual, gazdele își propun să promoveze tot ceea ce au

țara lor mai bun, fie prin filmulețe scurte de prezentare, fie prin cântece, dansuri și petreceri, dar, mai

ales prin promovarea directă, care, deseori s-a dovedit a fi cea mai importantă, turiștii ce au participat

la concursul respectiv într-un oraș anume, ramânând impresionați de acea destinație și, alegând să o

mai viziteze și chiar să o promoveze ulterior.

Pe parcursul desfășurării concursului, care, promoveaza cultura țării respective, orașul este

asaltat de numeroși fani ai concursului european, care, nu vin doar din țările participante, proveniența

lor fiind mult mai largă, unii venind chiar din Australia, Brazilia, Statele Unite sau Africa de Sud.

26

Pentru a crea o imagine de ansamblu cât mai realistă a influenței acesui eveniment am ales

câteva orașe care au găzduit acest concurs în ultimii 6 ani, orașe și tări extrem de diferite, de la nordul

Europei până în zona Caucazului sau Balcani. Fiecare destinație a avut propriile obiective, în funcție

de statutul acestora.

Studii de caz.

a. Serbia, Belgrad – 2008. Când Serbia a câștigat în 2007 cu

piesa „Molitva‖, a fost prima câștigătoare cu o piesa în altă limbă

decât engleza în 9 ani. Logo-ul a fost ‖Confluence of sound‖ făcând

referire la confluența din orașul Belgrad (oraș gazdă) a celor 2 râuri

europene, Sava și Dunărea. (Sursa: http://wiwibloggs.com/). De altfel

culorile logo-ului au fost roșu, alb și albastru, culorile naționale ale

Serbiei, în timp ce designul scenei a avut ca sursă de inspirație tot

cele 2 râuri.

Din punct de vedere al promovării, concursul a făcut

cunoscute diverse elemente din cultura populară a Serbiei, prin cunoscutul cântăreț Goran Bregovic

care a cântat muzică tradițională, porturile populare purtate de dansatorii profesioniști precum și

dansurile tradiționale realizate de aceștia.

În plus, sârbii au avut grijă să își prezinte și cele mai cunoscute talente pe plan mondial la

momentul respectiv, precum jucătorii de tenis Jelena Jankovic, Ana Ivanovic și Novak Djokovic, care

a apărut pe scenă și a dat startul la vot, dar și baschetbalistul Vlade Divac cunoscut pentru jocurile sale

din NBA.

Investiția efectivă a sârbilor privind evenimentul a fost ceva mai mică comparativ cu ale altor

orașe gazdă, datorită faptului că în Belgrad exista deja o arena dotată corespunzător pentru un

eveniment de o astfel de anvergură (Beogradska Arena- una dintre cele mai mari arene acoperite din

Europa), dar pentru că foarte mulți sârbi s-au oferit voluntari pentru a ajuta cu organizarea, deoarece

era pentru prima oară în mulți ani când întreaga lume ar fi fost cu ochii pe aceasta mică țară.

În privința numărului de turiști străini ce au vizitat Serbia în 2008, acesta a fost semnificativ

mai mare decât în anii trecuți.Conform Organizației Turismului din Belgrad, în perioada desfășurării

concursului au fost peste 7000 turiști străini în sala de 20.000 locuri.

În urma găzduirii Eurovisionului, Serbia a beneficiat, atât din punct de vedere comercial cât și

economic, de atragerea turiștilor în țară. Organizarea efectivă a acestui concurs a costat 21 milioane

Euro, Televiziunea Sârba investind din aceștia 8.5 milioane Euro, iar statul peste 10 milioane Euro, în

timp ce orașul Belgrad a investit aproximativ 2 milioane.

Numărul sosirilor în Belgrad 1970-2012

Sursa: https://zis.beograd.gov.rs

27

Pe parcursul desfășurării concursului, între 11.000 și 15.000 turiști au vizitat orașul și au adus

peste 10 milioane Euro ca vânzări directe, în timp ce vizitele turistice au generat un profit de 15

milioane Serbiei. Aleksander Tijanic, șeful Televiziunii Sârbe (RTS) a declarat „am fost foarte grijulii

cu fiecare Euro pe care l-am cheltuit, RTS-ul a investit 8,5 mil Euro, dar Serbia a avut un profit de

peste 1 miliard de euro. Pe durata celor 10 zile a concursului, jurnaliștii și vizitatorii s-au bucurat de

orașul nostru și au observat că sârbii sunt un popor ospitalier, prietenos și deschis, care știe să se

bucure de viață‖. (Davor Konjikusic –„Southeast European Times‖)

Numărul înnoptarilor în Belgrad 1970-2012

Sursa: https://zis.beograd.gov.rs

Experții media au afirmat că publicitatea făcută Belgradului a depășit în importanță orice

profit generat de Eurovision, „...e minunat să ai acest tip de publicitate când milioane de persoane te

urmăresc și văd că ai reușit să organizezi un eveniment de o asemenea importanță așa de bine. În

sfârșit am reușit ceva la o scară mondială‖ a afirmat un editor al unui ziar din capitala Serbiei. De

acord cu acesta au fost numeroși alți specialiști din întreaga Europă : „Eurovisionul din 2008 găzduit

de Belgrad va rămâne în istorie ca unul din cele mai frumoase și bine organizate‖ a scris ITAR-

TASS. „Sârbii s-au folosit de această șansă pentru a își schimba imaginea în lume, de la cea avută în

urma evenimentelor cu Milosevic, pentru a prezenta Serbia drept o țară normală‖ a scris CNN,

„Serbia și Belgradul au demonstrat că sunt o parte importantă a Europei‖ (BBC

Majoritatea din cei peste 3.500 jurnaliști au fost de acord că organizarea a fost cea mai bună

din istoria concursului și mulți turiști au fost impresionați de Beogradska Arena și de designul scenei

(confluența Savei cu Dunărea). (Davor Konjikusic –„Southeast European Times‖)

b. Norvegia, Oslo- 2010. Eurovisionul din anul 2010 a constat în 3 show-uri live, televizate în

peste 50 de țări, urmărite de peste 120 milioane telespectatori. În Oslo s-au înregistrat peste 10

milioane de voturi și peste 80.000 de bilete vândute atât pentru semifinale, finală cât și pentru repetiții.

Pentru buna desfășurare a organizării concursului s-au folosit peste 500 de voluntari care au amenajat

întreaga sală, cu 532 de lumini și 4178 lumini fixe, operarea a peste 23 de camere, folosirea a 8 sateliți

pentru transmiterea live a show-ului. În Oslo s-au adunat 2007 jurnaliști din peste 70 de țări, 1014

membrii ai delegațiilor naționale din cele 39 de țări participante, din care 212 persoane au apărut pe

scenă. (eurovision.tv)

Logo-ul și motto-ul ca și în cazul Germaniei și Suediei nu s-a axat pe promovarea unei

identități a țării gazdă, ci mai mult pe un mesaj de unire „Share the moment‖, în timp ce filmulețele de

interval au arătat imagini din țările participante cu fanii care încurajau țara lor de origine.

28

Tabel 1– Indicatori turistici privind activitatea turistică din Norvegia (2005-2010)

Turişti străini 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Modificare

2009/2010

Nr.sosiri 3824000 4070000 4377000 4347000 4360000 4767000 9%

Numarul

innoptarilor

comerciantilor

straini

7618496 7905495 8273481 8099790 7481999 7861674 5%

Din care

cazari la hotel 62% 61% 61% 60% 59% 61% 3%

camping 27% 27% 28% 28% 29% 27% -7%

cabane 8% 8% 9% 9% 10% 9% -10%

hostel 2% 2% 2% 2% 2% 2% 0%

Sursa: http://www.e-pages.dk/visitnorway/304/

De asemenea, nici performanțele cântăreților norvegieni nu au arătat elemente tradiționale, ci

mai mult moderne, prezentând un dans breakdance, cântărețul Alexander Rybak cântând piesa

câștigătoare de anul trecut.

Eurovisionul aduce an de an venituri considerabile cât și o posibilitate de promovare a orașelor

gazdă. În cazul capitalei Norvegiei, Oslo, care a găzduit concursul muzical în 2010 a reușit

promovarea turistică a acestuia în valoare de 134 milioane euro. (VisitOslo.com )

În privința numărului de turiști din Norvegia, acesta a văzut o creștere în anul 2010 de 9%

comparativ cu anul anterior și se estimează că acest număr va fi în continuă creștere. Dar, spre

deosebire de Malmo, Belgrad și Baku, nici norvegienii nu au avut ca scop principal promovarea

orașului Oslo ca destinație turistică.

Pe parcursul concursului, în sală a fost prezentă și Prințesa Norvegiei Mette-Marit alături de

fiul său, pentru a încuraja atât organizatorii cât și concurenții. Aceasta a stat de vorbă cu aceștia și i-a

felicitat. Oslo a oferit probabil unul din cele mai frumoase momente din istorie, conform motto-ulu

„Share the moment‖ au reușit să facă un flashmob în direct, cu dansatori din toate statele participante.

c. Germania, Dusseldorf - 2011. După ce Lena Meyer Landrut a câștigat în Oslo, orașul

Dusseldorf a câștigat licitația pentru găzduirea concursului, în defavoarea Hanoverului, Hamburgului

sau Berlinului. Concursul a avut loc în stadionul de fotbal din oraș, pregătirile au început cu 6

săptămâni înainte, ceea ce a însemnat construirea unui nou stadion pentru echipa locală de fotbal, ceea

ce a dus la o investiție de 2.8 milioane Euro, dar asta a reprezentat doar o mică parte din investiția

totală a orașului, care s-a ridicat la 7,8 milioane Euro, la care s-au adăugat și alte investiții de la

bugetul statului sau televiziunii germane. Orașul a găzduit 2.500 jurnaliști din întreaga lume, iar pe stadion, la finală au fost 36.000

spectatori veniți din toate colțurile lumii. Conform spuselor purtătorului de cuvânt al Asociației Hoteliere, Tobias Warnecke, „toate

hotelurile din Dusseldorf sunt complet ocupate, fapt ce înseamnă un adevărat boom pentru industria

hotelieră din oraș, ce a dus la o creștere semnificativă în gradul de ocupare al camerelor în întreaga

lună Mai, 2011‖. (www.dw.de) Cererea crescută de cazare a generat și creșterea prețurilor în aceste

unități, dar doar pe perioada desfășurării concursului. În privința Dusseldorfului, care este oricum o

destinație turistică, impactul turiștilor a fost mai mic, comparativ cu Belgradul sau Baku. Cu toate

acestea însă, Eurovisionul este considerat de mulți al 3-lea cel mai important eveniment tv din lume,

după Jocurile Olimpice și Cupa Mondială de Fotbal, fiind difuzat în peste 50 de țări chiar și în

Australia, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii.

29

Sursa: http://www.duesseldorf-tourismus.de

Sursa: http://www.duesseldorf-tourismus.de

125 de milioane de telespectatori au urmărit show-ul din peste 50 de țări, în timp ce investiția

televiziunii a fost de maxim 25 milioane Euro.

Având în vedere că lumea se aștepta ca Germania să ofere un show pe măsură, acesta a fost și

obiectivul principal al televiziunii germane, nu să considere Eurovisionul drept o mare afacere, ci să

organizeze show-ul perfect.

De altfel, nici logo-ul, nici motto-ul (Feel your heart beat!) , nici filmulețele de interval

precum nici numerele de dans nu au fost menite a arăta Germania și tradițiile acesteia, ci pur și simplu

au avut valoare de entertainment.

d. Azerbaijan, Baku – 2012. Azerbaijan a reprezentat, probabil, cea mai

neașteptată câștigătoare și țară gazdă din istorie, după Serbia, mulți neauzind de

aceasta până atunci. Însă, organizatorii au văzut în Eurovision posibilitatea de

promovare a țării și a tradițiilor azerbaijane și au investit tot ce au avut la

dispoziție pentru a face un show pe măsura celor deja organizate.

Însuși logo-ul și moto-ul folosit de organizatori pentru Eurovision era

reprezentativ pentru țara de foc, așa că moto-ul a fost „Light your fire!‖. (Sursa:

http://www.castingshow-news.de/)

30

Între cântecele ce concurează pentru titlu, pe ecran rulează diverse filmulețe de 30 de secunde,

pe care organizatorii le-au folosit pentru promovarea culturii și a obiectivelor din Azer, printre care

Maiden Tower, Templul Focului Ateshgah, Gobustan, bucătărie tradițională, instrumente muzicale,

tipuri de dans, etc.

În intervalele muzicale, în Baku au cântat Alim Kosimov – unul dintre cei mai mari cântăreți

în viață cu piesa Mogum (o piesă tradițională) și Natig Shirinov considerat a fi cel mai bun cântăreț de

nagara din regiunea Caucazului, au fost prezentate Buta- model tradițional, nagara – tobă tradițională

azerbaijană, Djigit- dans tradițional și multe alte elemente pe care mulți europeni probabil nu le-ar fi

văzut sau aflat vreodată.

Filmulețele de prezentare a orașului și a întregii țări Azerbaijan reprezintă adevărate materiale

promoționale, deoarece asigură o prezentare complexă a regiunii, de la peisaje montane, litorale,

tradiții, gastronomie, dansuri populare, instrumente muzicale, porturi tradiționale sau obiective

turistice de interes internațional.

Încasările anuale din turism în Azerbaijan au crescut semnificativ din 2008 până azi, atingând

în 2012 valoarea maximă. Prin organizarea acestui concurs, Azerbaijanul a arătat că are ce oferi atât

din punct de vedere turistic, cât și din cel al securității, mulți fiind de părere, înaintea desfășurării

Eurovisionului în Baku, că regiunea este una instabilă din punct de vedere social și politic.

Numărul turiștilor ce au vizitat Țara de Foc și capitala acesteia este într-o continuă creștere,

înregistrând valori importante în 2012. Important de menționat este faptul că majoritatea turiștilor din

țară, aproximativ 80% se orientează către Baku.

În 2012, spre deosebire de celelalte țări gazdă, în Azerbaijan numărul turiștilor străini a fost

puțin mai scăzut, datorită obținerii mai dificile a vizei de călătorie, acțiune ce în prezent s-a mai

îmbunătățit datorită faptului că ministrul de turism și alți reprezentanți ai organizațiilor turistice își

doresc creșterea indicatorilor turistici din regiune. Însă, se poate observa că și în România, dar și în

celelalte țări, multe agenții de turism organizează din ce în ce mai multe excursii în Baku și în

Azerbaijan.

31

Conform spuselor ministrului culturii și turismului, Abulfaz Garayev, pe perioada celor 15 zile

de desfășurare a festivalului, numărul vizitatorilor în Baku a fost de 6000-7000 de persoane implicate

direct în organizare (delegații, jurnaliști, cântăreți, etc), în timp ce numărul turiștilor ce au trecut

granița în Azer în cele 15 zile a fost de 103.000 persoane. De asemenea, a subliniat faptul că,

majoritatea dintre aceștia au venit din țările vecine precum Iran, Georgia, Turcia și Asia Centrală, dar

că au venit numeroși turiști și din alte state care au zbor direct către Baku, sau chiar din Statele Unite.

(www.en.trend.az)

În ceea ce privește investiția inițială a țării pentru găzduirea acestui concurs, aceasta s-a ridicat

la 75.7 milioane dolari (incluzând organizarea evenimentului, taxele televiziunii și transportul și

găzduirea celor 40 de delegații). Cu toate astea, investiția națională a fost semnificativ mai mare.

Construcția complexului Crystal Hall a creat 500 de locuri de muncă pe parcursul a celor 10 luni în

care a fost construit a fost una din cele mai mari investiții.

În total au fost alocate 721 milioane dolari pentru găzduire, din care 120 pentru renovarea și

iluminarea Pieței Steagului, 108 pentru crearea unei rute de 2 kilometrii pentru a uni Piața de centrul

orașului, relocarea facilităților rezidențiale, achiziționarea vehiculelor necesare pentru organizare (34,4

milioane). De altfel, au fost realizate investiții importante, toate pentru buna desfășurare a concursului.

Mehis Ahmedov, șeful departamentului economic al Universității Economice din Baku a

afirmat că „este foarte important pentru Azerbaijan să se facă cunoscută în lume și nu este o altă

oportunitate mai bună decât Eurovisionul pentru a arăta lumii întregi că suntem un popor secular, nu

o țară radical islamică. Ar trebui să demonstrăm lumii că suntem un stat cu o economie dezvoltată, cu

o infrastructură buna. Lumea ar trebui să ne vadă drept o națiune pașnică și nu agresivă cum suntem

des numiți de Armenia‖. Referitor la investițiile costisitoare, acesta a afirmat „construirea unui pod

poate costa sute de milioane de manats, acesta este un pod către viitor și ar trebui să investim cât mai

mulți bani cu putință pentru a ne asigura că acest pod este construit cât mai bine.‖(www.tol.org)

Azerbaijanul a reușit exact ce și-a propus prin găzduirea acestui concurs, și se estimează că în

următorii 5 ani, încasările din turism se vor dubla; în plus au apărut diverse proiecte pentru

diversificarea turismului în țară, astfel că la sfârșitul anului 2012, în nordul țării, s-a deschis unul

dintre cele mai mari ski resorturi care se estimează că va atrage 5.000 turiști pe zi în primul sezon. De

asemenea, ministerul turismului din Azer dorește ca aplicarea pentru viză să fie simplificată, putându-

se aplica și online.

De menționat este faptul ca Azerbaijan a început să apară în ofertele agențiilor de turism din

România după anul 2012, fiind astăzi o destinație extrem de căutată.

e. Suedia, Malmo - 2013

În privința celui mai sudic oraș din Suedia, Malmo,

Eurovisionul a aduc o valoare publicitară a orașului de 132

milioane Euro, 22 milioane Euro venituri directe și un număr de

turiști ce se ridică la 48.100 și 1.700 jurnaliști, doar pe durata

desfășurării concursului. (www.eurovision.tv)

Conform raportului EscUnited.com, din cei 48.100 de

turiști, 80% au avut un sejur mediu de 4,5 nopți. De asemenea,

87% din vizitatori consideră că Malmo este un oraș primitor și ar

reveni cu plăcere, în timp ce doar 6% din aceștia au considerat

orașul a fi plictisitor. În plus, responsabilul activității turistice din oraș, Johann Hermansson a spus

‖Da, putem fi destul de siguri că Eurovisionul din 2013 va avea un impact pozitiv asupra Malmo-ului

pe termen lung. Imaginea pe care am putut să o proiectăm Europei și lumii întreg a fost una pozitivă

și am observat deja că au crescut cererile pentru călătoriile de afaceri și turistice în Skane și în

Malmo.‖.

Așadar, cifrele pentru concursul organizat în Suedia sunt, conform site-ului MalmoTown:

număr de bilete vândute – 48.100, vizitatori – peste 100.000, jurnaliști- peste 1.700, venituri din

turism- aproape 23 milioane Euro, țări participante- 39, participanți și membrii ai delegațiilor

naționale- 1.260 persoane, numărul camerelor din oraș- 4.000, numărul telespectatorilor – 125

milioane, numărul voluntarilor – cel puțin 400

32

Pe lângă toate datele statistice privind beneficiile economice generate de concurs, se numără și

beneficiile culturale și promoționale, atât Malmo, cât și regiunea Skane având expunere media și

atenția întregii lumi, Suedia reușind în doar 3 nopți să arate Europei spiritul, cultura, muzica și umorul

suedez.

Logo-ul a reprezentat un fluture care a făcut dificila călătorie din Baku până în Malmo,

trecând prin toate țările Europei, având toate culorile din steagurile țărilor participante, în timp ce

motto-ul „We are one!‖ aduce în discuție ideea de unitate și pace.

Însă Eurovisionul, deși televizat doar pentru câte 4 ore, în 3 nopți, nu înseamnă doar atât, ci și

concerte, evenimente sociale ce au loc în țara gazdă pe tot parcursul celor 2 săptămâni de pregătire,

turiștii înghesuindu-se în locuri precum Eurovillage, Euroclub în Slutahuset, Pavilionul Moriskan,

Eurocafe sau Wonk.

În ceea ce privește numărul turiștilor din întreaga regiune a Marelui Malmo, anul 2013 a

înregistrat o creștere a acestui indicator, ajungând la valoarea de aproape 200.000 turiști în luna mai.

Privind proveniența turiștilor din Marele Malmo, majoritatea sunt suedezi, însă se înregistrează

creșteri ale numărului de turiști din țările nordice, Europa dar și din întreaga lume.

Referitor la încasările în structurile de cazare, aici s-au înregistrat modificări anuale de peste 9

milioane SEK, doar în luna mai, însă mulți turiști, au stat în Copenhaga sau în regiuni apropriate,

deoarece ofereau mai multe posibilități de cazare.

33

Cum spuneam mai devreme, Eurovisionul nu este doar un instrument prin care se pot câștiga

bani, dar și un important instrument de marketing, poporul suedez reușind să își prezinte cele mai

importante trăsături, printre care s-au numărat: umorul inconfundabil, spiritul ecologic și de reciclare,

neutralitatea, respectarea drepturilor umane, influența muzicală dată de formații cunoscute de întreaga

lume (ABBA, Avicii, Darin, Agnes, etc), dansuri tradiționale, egalitatea între sexe, au făcut referiri la

reni, fjorduri, binecunoscuta operă ‖Girl with the dragon tattoo‖, faptul că sunt un popor foarte privat,

IKEA, la premiile Nobel, Celsius, Thor, tenismenul Bjorn Borg, Volvo, laptele suedez, toate

prezentate într-un număr intitulat, pe bună dreptate, „bufet suedez‖ (Swedish Smörgåsbord). De

asemenea, show-ul organizat de Suedia este considerat cel mai bun și cel mai bine organizat de până

acum, din istoria celor 58 de ani a Eurovisionului, după cel din Belgrad.

f. Danemarca, Copenhaga 2014

Cea de-a 59-a ediție a Eurovisionului va avea loc în Copenhaga ca

urmare a câștigării concursului în 2013, cu piesa „Only Teardrops‖.Competiția

se va desfășura în B&W Hallerne (cu o capacitate de 10.000 de locuri), în timp

ce moto-ul este „Join Us!‖ (Vino cu noi).

În luna august a anului trecut, primarul orașului, Frank Jensen, a

declarat că orașul prorpiu zis va contribui cu un buget de 40 de milioane de

coroane daneze și că planul lor este ca acest concurs să fie cel mai verde din

istorie, pentru a coincide cu titulatura orașului Copenhaga de „Capitala Verde

Europeană‖ a anului 2014. (www.dr.dk) Locația este un fost complex

industrial situat pe insula Refshaleoen din oraș, și constă în 2 hale mari unde, înainte de anul 1996, se

construiau vapoare. Actualmente, facilitățile au rol cultural și de divertisment.

Cu toate că Danemarca și capitala acesteia reprezintă importante destinații turistice, se

așteaptă ca numărul turiștilor străini sosiți în aceste zone să fie semnificativ mai mare față de anii

anteriori, mai ales în perioada lunii mai.

Analiză comparativă

În cazul celor 5 ani, în toate orașele gazdă ale Eurovisionului s-au înregistrat numeroase valori

care atestă influența acestui concurs pentru turismul și economia zone

În ceea ce privește nivelul investițiilor realizate pentru găzduirea propriu zisă acestea au fost

cele mai mari în Azerbaijan, deoarece nu beneficiau de infrastructura necesară pentru Eurovision,

astfel s-au investit bani pentru construirea de la zero a unei arene încăpătoare, a zonei de presă, a pieței

centrale, la care s-au adăugat și numeroase investiții pentru reamenajarea diferitelor zone ale orașului.

34

Investiția Azerului s-a ridicat la 76 milioane de euro, la care s-au adăugat și alte sume pentru buna

desfășurare a concursului, precum asigurarea siguranței concurenților și a delegației datorită

problemelor politice dintre Azerbaijan și Armenia.

În Belgrad, investiția locală a fost de 21 milioane euro, în Oslo- în jurul a 20 milioane euro,

Dusseldorf – 25 milioane euro, deoarece aceste orașe beneficiau de infrastructura necesară (arenă,

hoteluri, etc). În cazul Suediei, Eurovisionul a fost declarat a se dori a fi un Eurovision ‖low-cost‖,

deși, de la televizor nu a părut deloc așa.

Numărul vizitatorilor a crescut considerabil în aceste orașe pe parcursul a celor 2 săptămâni

de derulare a concursului. În Belgrad s-au înregistrat cel puțin 15.000 turiști străini în arenă în toate

cele 3 seri de concurs, în Oslo, s-a înregistrat p creștere de 9% a turiștilor în anul 2010 față de cel

anterior, cu peste 80.000 bilete vândute pentru finală și semifinale, în timp ce în Dusseldorf, numărul

turiștilor a fost de 200.000 doar în luna mai, înregistrând o creștere de 50.000 față de aprilie.

Tot în luna mai s-au înregistrat în Dusseldorf 360.000 de înnoptări în structurile de cazare, o

creștere de peste 100.000, la momentul respectiv gradul de ocupare al camerelor din oraș fiind de

100%. În Azerbaijan, luna mai a anului 2012 a înregistrat un număr de 103.000 vizitatori care au

trecut granița în țara focului. În cazul orașului Malmo, s-ar înregistrat un număr de 100.000 turiști/

săptămână și s-au vândut în jur de 50.000 bilete pentru semifinale și finale.

Câștigurile au fost considerabile, valorile publicitare crescând considerabil pentru toate

orașele, mai ales pentru orașele precum Baku sau Belgrad. Oslo-ul a avut în 2010 o valoare publicitare

de 134 milioane euro iar Malmo de 132 milioane euro. Veniturile directe au fluctuat și acestea, fiind

greu de cuantificat, însă în Malmo acestea au fost de 22 milioane, iar în Belgrad de 15 milioane euro.

Având în vedere că turiștii achiziționează atât locuri în structuri de cazări dar consumă și alte

produse turistice, fie că este vorba de vizitarea unui muzeu sau cina într-un restaurant, aceste venituri

au crescut foarte mult în această perioadă.

Numărul telespectatorilor care se uită la Eurovision se ridică anual la circa 120 de milioane,

din peste 50 de țări din Europa, Australia și America. Publicul acestui concurs este unul extrem de

fidel, an de an ridicându-se la 120 mil (Baku) la 125 mil ( Malmo sau Dusseldorf).

Baza Eurovisionului o reprezintă fanii, de care am menționat deja că sunt extrem de fideli, dar

cei mai importanți în organizarea unui astfel de concurs sunt voluntarii, care, an de an se ridică la

numărul miilor. În anul 2010 aceștia au venit din întreaga zonă scandinavă și au fost în număr de peste

500 și 400 pentru concursul organizat în Malmo. Pentru concursul care urmează a fi găzduit de

Copenhaga s-au lansat deja posturile care se vor ocupa prin voluntariat și se caută persoane de peste

18 ani, ce vorbesc limba engleza și una din limbile nordice, la care se adaugă și o a treia pentru a putea

fi repartizat unei anumite delegații. Pentru a fi voluntar se poate aplica de oriunde din lume.

Din punct de vedere al promovării se observă clar, o discrepanță între state precum Norvegia

și Germania și state precum Serbia și Azerbaijan. Statele mici precum cele din urmă, care nu sunt

privite ca destinații turistice europene au investit sume importante de bani pentru promovarea țării și a

culturii lor. Ei au reușit să prezinte tradițiile lor, importanți oameni pentru muzica sau sportul național

al țărilor (în cazul Serbiei- prezentarea lui Novak Djokovic, Jelena Jankovic, etc). Azerbaijanul a

cheltuit enorm pentru realizarea acelor filmulețe de promvoare turistică a regiunilor țării, în care au

arătat numeroase obiective turistice din întreaga țară, dar și numeroase tradiții, dansuri, instrumente,

etc.

Spre deosebire de aceste 2 țări, Norvegia și Germania s-au axat enorm de mult pe show și pe

promovarea ideii de unitate și emoție prin motto-urile lor dar și prin numerele de interval. Suedia este

țara care s-a aflat la granița acestora. A reușit să își prezinte și cele mai importante atribute în cântecul

„Bufet suedez‖ dar și să organizeze cel mai bun show din istoria Eurovisionului.

Concluzii

În concluzie, putem afirma că Eurovisionul are un impact semnificativ în dezvoltarea

turismului unui anumit stat și reprezintă un important instrument de marketing pentru crearea unui

brand turistic al țării și orațului gazdă.

Cum am arătat mai sus, Belgradul și Baku-ul au arătat că își pot promova cultura prin

intermediul acestui concurs, arătând lumii întregi elemente tradiționale pe care poate nu le-ar fi văzut

niciodată. Prin intermediul muzicii, dansului, umorului și al ospitalității poporului gazdă, turiștii vor

35

crea o imagine de ansamblu asupra experienței turistice din regiunea respectivă. Având în vedere că,

până în anul 2012, Azerbaijanul era privită ca un tărâm nesigur, datorită conflictelor politice din zona

Caucazului a generat numeroase motive de îngrijorare pentru mulți care nu călătoriseră niciodată

acolo, însă, prin acest concurs au arătat că știu să facă față presiunii dar mai ales ca sunt un popor

pașnic. Același lucru îl putem afirma și despre Serbia, după războiul din Balcani, această țară având o

reputație de popor vulcanic și războinic, lucru pe care prin intermediul organizării ESC-ului au

demonstrat că trecutul nu e prezent. Chiar și țări care sunt cunoscute la nivel mondial, precum Suedia,

Norvegia sau Germania, au împărtășit noi experiențe pe scena Eurovisionului.

BIBLIOGRAFIE

Anghel L., note de curs- „Tehnici de promovare‖, București, 2009;

Bogan E., „Turism urban‖, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, 2013

Getz D., „Event management and event tourism‖, Cognizant Communication, New York, 1997

Getz D., Wicks B., „Festival Management & Event Tourism‖, Editorial, 1993

Gheorghilaş , A., ,,Geografia turismului. Metode de analiză în turism”, Editura Universitară,

Bucureşti, 2007;

Ioncică Maria, „Economia serviciilor- Abordări teoretice și implicații practice‖, Editura Uranus,

București, 2006

Minciu Rodica, „Economia Turismului”, Editura Uranus, 2004

www.eurovision.tv (accesat la 11.11.2013)

http://www.scb.se/(accesat la 27.11.2013)

www.stat.gov.az(accesat la 10.11.2013)

http://www.duesseldorf-tourismus.de(accesat la 11.11.2013)

http://www.e-pages.dk/visitnorway/304/(accesat la 14.12.2013)

https://zis.beograd.gov.rs (accesat la 11.11.2013)

http://www.dw.de/fun-over-money-at-eurovision/a-

15046846http://www.esctoday.com/66441/sweden-eurovision-2013-profitable-for-malmo-and-

skane/(accesat la 11.11.2013)

http://www.eurovisionfamily.tv/user/basiLhs/blog/?id=181532 (accesat la 11.11.2013)

http://www.escunited.com/home/malmo-benefits-from-eurovision-tourism-boost/(accesat la

02.01.2014)

http://www.thelocal.se/20130706/48912(accesat la 18.11.2013)

http://www.apwpt.org/downloads/esc2011_20122011_english_framedoc.pdf (accesat la 11.11.2013)

http://www.b92.net/eng/news/business.php?yyyy=2007&mm=05&dd=16&nav_id=41248(accesat la

28.12.2013)

http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/en_GB/features/setimes/features/2008/06/19/feature-

03(accesat la 14.12.2013)

http://www.malmotown.com/en-press/article/facts-about-the-eurovision-song-contest-2013/(accesat la

11.11.2013)

http://en.trend.az/news/society/2036366.html(accesat la 11.11.2013)

36

OBICEIURILE ŞI TRADIŢIILE TELEORMĂNENE CA FORMĂ DE

DEZVOLTARE A TURISMULUI CULTURAL

LUCA MIHAELA

Abstract: The problem of customs and traditions in Romania is not a new one. There were discussions

about their recovery but also on their conservation. Romania is the bearer of ancient customs that have survived

from pre-Christian period. One of the counties in which they have marked is County Teleorman. Here the most

important are ―The Călușarii‖. They were the members of a Romanian fraternal secret society who practiced a

ritual acrobatic dance known as the căluş. There are also many other events and traditions with national and

international signification. Through these customs cultural tourism in the county habits can develop greatly but is

necessary many strategy of implementation and promotion.

Keywords: obicei, tradiție, cultură, turism, sat, festival, strategie, dezvoltare, conservare, tineri, sărbătoare,

datină, identitate, implementare, promovare, valorificare

Introducere.

România este o țară cu un potențial turistic foarte mare făcând parte din categoria țărilor care

dispun de un potențial turistic natural variat, dar și de un potențial turistic antropic cu monumente

făcând parte din Patrimoniul UNESCO și recunoscute la nivel internațional. Aspectul sub care

România este individualizată și chiar unică față de celelalte state este redat sub prisma turismului

cultural și aici cu precădere asupra obiceiurilor și tradițiilor sale. Cunoscute și păstrate încă din cele

mai vechi timpuri, practicarea acestora a atras în ultima perioadă numeroși turiști străini în special din

țările occidentale puternic industrializate în care fie s-au pierdut obiceiurile specifice fie nu au avut o

înrădăcinare puternică în trecut.

Cert este că România dispune de un astfel de potențial pe care a început ușor să îl valorifice în

ultima perioadă. Tradițiile și în speță obiceiurile sunt întâlnite pe întreg teritoriul țării. Cele mai vechi

și spectaculoase se întâlnesc în Maramureș, Bucovina, dar și în M-tii Apuseni. În aceste zone se

practică încă forma originală a acestora.

În acest articol o să mă refer la o regiune mai puțin cunoscută sub acest aspect la o primă

vedere, dar care în substrat este purtatoarea celor mai vechi tradiții precreștine din țară și din lume.

Județul Teleorman este situat în partea de sud a țării, pe lunca Dunării ce a determinat

concentrarea aici a celor mai vechi obiceiuri, printre acestea se numără ,,Calusul‖ și ,,Vasâlca‖.

Acestea sunt obiceiuri ce au dăinuit de la începutul formării poporului român, dansul călușul fiind

singurul dans ce evoca obiceiurile dacice cu care ne identificăm. Acesta se regăsește în forma

originală pe Valea Teleormanului și pe Valea Oltului și în diferite forme în Molodova și pe Valea

Prahovei. Este de remarcat faptul că potrivit dovezilor arheologice aceaste zone au reprezentat lagărele

de civilizație precreștină, în Teleorman se găsesc numeroase astfel de obiceiuri și tradiții fie originale

locului sau preluate din alte părți din țara noastră.

Deși, având în vedere situarea în vecinătatea capitalei, Județul Teleorman rămâne unul dintre

județele mai sărăcăcioase ale României, având un număr din ce în ce mai mic de locuitori. Potențialul

turistic natural este limitat fiind situat într-o zonă de câmpie, însă nu putem spune foarte multe nici

despre potențialul antropic. Pe lângă cele câteva mănăstiri, spații de agrement, câteva muzee aflate în

orașe nu există altceva spectaculos. Astfel ce rămâne de făcut cand ai o regiune situată în apropierea

Luca Mihaela Data si locul nasterii: 18.04.1990, Roșiori de Vede

Studii: Absolventa a Facultătți de Geografie din cadrul Universității din

Bucureși, specializarea Geografia Turismului/ Absolventă a Facultății de

Științe Economice din cadrul Universității Valahia din Târgoviște,

specializarea Economia Comerțului Turismului și Serviciilor.

În prezent masterandă în cadrul Facultății de Geografie – Managementul

Resurselor si Activităților Turistice

Domenii de interes: turism cultural, marketing și management în turism,

ecoturism, voluntariat în turism

37

capitalei, cu posibilități facile de acces si totuși deținând o pondere foarte mică în ceea ce privește

numărul de turiști? Răspunsul vine din tocmai din începuturile formării județului Telorman.

Astfel am încercat sa abordez această problemă și identificarea unei soluții de rezolvare a acesteia prin

intermediul obiceiurilor și tradițiilor teleormănene ca formă de dezvoltare a turismului cultural. Am

ales această temă deoarece există un potențial latent care prin valorificare ar putea schimba prisma

prin care este privit domeniul turismului în acest județ.

Metodologie.

Pentru realizarea acestui studiu am apelat în primul rând la dezvăluirile localnicilor. Acest

lucru l-am realizat prin aplicarea chestionarelor unui eșantion de circa 150 de persoane din câteva

comune din județul Teleorman: Conțești, Peretu, Vârtoape, Balaci, Drăgănești de Vede. În urma

rezulatelor obținute am constatat că în opinia localnicilor vârstnici continuitatea obiceiurilor specifici

s-a pierdut, tinerii nu cunosc tradițiile și obiceiurile specifice însă și-ar dori să le descopere și să le

practice.

Am apelat de asemenea la operele literare ale cunoscuților scriitori care în lucrările lor au

reliefat numeroase practici și obiceiuri străvechi, la atlasele etnografice ale României, la strategiile de

dezvoltare și conservare a turismului cultural a regiunilor cunoscute ca purtătoare ale unor mari tradiții

și obiceiuri, de asemenea am consultat și buletinul informativ al Ministerului Culturii. Cele mai multe

și mai intersante date le-am obținut din discuțiile purtate cu localnicii vârstnici ale satelor.

1. Identificarea si prezentare principalelor obiceiuri și tradiții

Pentru început am să redau câteva detalii prin care să reliefez diferențele și asemănările dintre

obicei și tradiție și ce presupune obiceiul precreștin.

Eric Hobsbawm preciza încă din introducerea lucrării sale ,, The invention of traditions‖ că

,,tradiţia (…) trebuie deosebită în mod clar de obicei, care domină aşa numitele societăţi‚

tradiţionale...‖.

Tradiţia, care este un ansamblu de credinţe, concepţii şi datini, înrădăcinate în timp, caracterizând

mari grupuri etnice sau sociale, popoare şi naţii, include şi obiceiul, unul sau mai multe. De exemplu,

tradiţiile de primăvară sau de iarnă, ca fenomen amplu, specific românilor, conţin o suită întreagă de

obiceiuri diverse, practicate în cadrul aceleiaşi etnii.

La români, multe din tradiţiile precreştine, dacice sau predacice, au fost preluate de religia

creştină, tocmai pentru ca aceasta să se impună mai uşor şi să câştige noi adepţi, ca religie monoteistă.

De asemenea semnificația obiceiurilor a apărut și în operele marilor scriitori. De exemplu Mircea

Eliade promovează sintagma ,,creştinismul cosmic‖ în care se regăseşte arborele sau stâlpul cerului,

arborele lumii sau centrul lumii, extraordinar reprezentat în cultura şi tradiţia populară românească, de

origine precreştină, acea legătură cu cerul a dus mai târziu la legătura cu Dumnezeu. Ca să nu mai

spunem că şi în ziua de azi, există în calendarul ortodox, sărbătoarea Sânzienelor, la 24 Iunie, de

origine precreştină, şi se mai practică şi Molifta Moaşei, de Ursitori ceea ce l-a determinat pe Cons-

tantin Noica să afirme „Chiar şi după ce ne-am creştinat, am păstrat moduri de-a fi ale lumii păgâne‖.

Obiceiurile precreștine din județul Teleorman sunt practic dovezile întemeieri noastre ca popor și

datează din celel mai vechi timpuri, unele s-au păstrat de-a lungul vremii altele au fost uitate undeva în

trecut. Voi încerca să fac o prezentare succinta a acestora și mă voi opri la trei dintre cele mai

importante : Călușul, Drăgaica și Vasâlca.

Călușul

Căluşul este un ritual de trecere (de la primăvară la vară, când spiritele morţilor sunt active) şi

care se practică de Rusalii. În ciuda a 45 de ani de campanie împotriva misticismului, căluşul este încă

o parte integrantă a vieţii spirituale a multor sate din Câmpia Dunării (Dolj, Olt, Argeş, Teleorman,

Ilfov) .

Traditia Calusului Romanesc a intrat in Patrimoniul Cultural Imaterial Mondial al Umanitatii

UNESCO, in 2005, ca ―Ritualul Calusului‖;

Căluşul poate fi conceput ca o formă de comunicare între lumea de-aici, reprezentată de o

comunitate socială dată şi o lume ‖de dincolo‖, reprezentată de fiinţe mitice feminine denumite

eufemistic iele.

38

Comunicarea este mediată de o ceată de bărbaţi, în număr impar (vârsta acestora nu este

prescrisă) şi care se crede că sunt investiţi de iele cu puteri supranaturale, pe care ei le folosesc,

întorcându-le, chiar împotriva ielelor pentru a apăra sau vindeca pe cei care au fost ‖luaţi din căluş‖

(îmbolnăviţi) ca pedeapsă pentru că au lucrat în zile interzise, dedicate ielelor. Căluşarii intră aşadar,

într-o zonă ambivalentă, periculoasă, (liminală), în care pot fi ‖loviţi‖ de iele dacă nu respectă pe

întreg parcursul ritualului o serie de reguli şi interdicţii fixate prin jurământ (cum ar fi: condiţii de timp

şi spaţiu ritual, castitate, să nu atingă şi să fie atinşi de femei, să nu părăsească ceata, etc.).

Originalitatea căluşului constă în fuziunea între credinţa în iele şi jocul cu bâte (beţe, săbii) a

unui grup de bărbaţi în număr fix, aparţinând de cultura mediteraneeană din Anglia (morris dance),

sudul Franţei, Spania, Portugalia, şi până în Peninsula Balcanică.

În mod obişnuit structura Căluşului este secvenţială:

- ―Ridicarea sau legarea steagului, sau a Căluşului‖;

- ‖Jocul Căluşului‖ în curţile gospodarilor;

- ―Îngroparea steagului‖ sau ―spargerea căluşului‖.

Aceste prime trei scvenţe sunt – dacă vorbim de un ‖model‖ tradiţional – necesare.

- vindecare a celor „luaţi din Căluş‖ şi

- „încontrarea cetelor‖ (întîlnirea a două grupe de căluşari) depind de circumstanţe.

Sânzienele

În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau

Drăgaica. Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezatorul și a Aducerii

Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar.

Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeița silvestră. Sânzienele erau considerate, încă

din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sanziene) și divinităti antropomorfe. Nu

este exclus ca în vremuri îndepartate populația din munți să se fi întâlnit la momentele solstițiale

(Sânzienele) sau echinocțiale pentru a săvărsi ritualuri închinate Soarelui. Megaliții din Munții

Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi mărturii în

acest sens.

Conform tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umbla pe pământ în noaptea de 23 spre 24

iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros

florile si tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor.

Sărbătoarea Sânzienelor marchează mijlocul verii si este momentul optim pentru culegerea

plantelor de leac; tot acum se făceau previziuni meteorologice: în funcție de momentul în care răsărea

Constelația Găinușei, se determina perioada prielnică pentru semănatul grâului de toamnă. Sărbătoarea

Sânzienelor mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că dacă cucul

încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

Potrivit buletinului informtiv pe data de 24 iunie a fiecărui an ansamblurile folclorice prezintă

un program artistic cu tema ,,Drăgaica‖ la Muzeul Național al Satului ,,Dimitrie Gusti‖.

Vasâlca

Este un obicei precreștin care se întalnește cu precădere în Muntenia, însă sub forme diferite a

fost preluat și de Oltenia și Nordul Dobrogei. Se spune că de ziua Sfântului Vasile grupuri de tineri

purtau din casă-n casă o tavă pe care era așezată o căpățână de porc împodobită cu mărgele, cetină și

panglici, cu semnificația că Anul Nou să fie bogat precum porcul tăiat a fost gras. Grupul de urători

făcea urări de belșug și an bun, recitând un text care s-a transmis prin viu grai de-alungul timpului.

Obiceiul Vasilcăi este originar de pe vremea când țiganii erau robi și căpătau capul porcului

tăiat de stăpâni, pe care o purtau pe la curțile oamenilor, iar aceștia le ofereau carne, vin și bani.

Ulterior obiceiul a fost preluat și de alte etnii, dar răspândit pe o arie restrânsă fiind acum pe cale de

dispariție.

2. Repartiția pe parcursul anului a principalelor obiceiuri și tradiții teleormănene.

În general repartiția anuală a sărbătorilor și a evenimentelor sunt legate de calendarul creștin , dar și

de existența anotimpurilor.

Sărbătorile de primavară stau sub semnul mărțișorului și a legendelor ce se desprind de la acesta.

Apoi urmează Buna Vestire sărbătoarea care semnifică sosirea păsărilor călătoare denumită și

39

Sărbătoarea Cucului. Sărbătoarea legată de Sfinții Mucenici. În tradiția populară se consideră că în

ziua de 9 martie sfintii mucenici se aduna pentru a participa la un sobor de dezghețare a pământului și

de slobozire a căldurii. Restul datinilor sunt legate de Sărbătoarea Paștelui.

Vara este dedicată în special obiceiurilor precreștine (,,Călușul‖, ,,Drăgaica‖) și în general a zilelor

comunelor ( ,,Zilele Alexandriei‖, Sărbătoarea Teiuliu‖ din Drăgănești de Vede, etc.), precum și cele

mai importante sărbători: ,,Schimbarea la fața‖, ,,Adormirea Maicii Domnului‖, Sfinții Apostoli Petru

și Pavel‖, etc.

Toamna este dedicată târgurilor, festivalurilor și evenimentelor culturale. Una dintre cunoscutele

sărbători de toamna este ,,Înălțarea Sfintei Cruci‖ pe data de 14 septembrie. Ziua Crucii (14

septembrie) este data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei. Principalele obiceiuri si practici

de schimbare a anotimpului călduros (vara) cu unul rece (toamna) sunt concentrate în jurul

echinocțiului de toamnă și se manifestă cu ocazia unor sărbători religioase sau populare ce ating

maximul la Ziua Crucii. Alte festivaluri și evenimente sunt: ,,Pe deal la Teleormănel‖, ,,Sărbătoarea

recoltei‖, etc.

Iarna este de departe anotimpul cu cele mai multe sărbători. Acestea se concentrează cu precădere

în jurul Crăciunului. etele de colindători, tineri dar şi maturi, cunosc texte care se adresează fiecărui

component al gospodăriei unde ajung în cursul serii: bărbat, femeie, fată sau băiat. În afară celor care

cântă, din grup face parte "Măgarul", adică cel ce poartă o desagă pentru colaci, covrigi, mere, nuci şi

alte daruri, inclusiv vinul de buturugă.

Dintre obiceiurile de iarnă, se practică "Steaua", băieţii ce o poartă fiind numiţi crai. "Barza", "Cicea"

sau "Capra" sunt manifestări spectaculoase, cu personaje ce interpretează diferite roluri, întâlnite la

Bragadiru, Buzescu, Năsturelu, Mavrodin, Nanov, Plosca sau Beiu.

În lumea satului teleormănean există credinţa că dacă mănânci un măr în ziua de Crăciun vei fi sănătos

pe tot parcursul noului an. Ca să fii ferit de farmece, este bine să aşezi în cele patru colţuri ale mesei

de Crăciun, sub faţa de masă, căţei de usturoi şi boabe de mei.

Bătrânii din unele localităţi mai cred că în Ajunul Crăciunului, la miezul nopţii, se deschid porţile

Raiului pentru cei care mor în această perioad

3. O analiză comparativă a județului Teleorman cu o altă regiune purtătoare de valori

etnofolclorice din țara noastră Pentru această analiză am ales să realizez o comparație a județului Telorman cu regiune foarte

cunoscută din punct de vedere al valorilor etnofolclorice și anume ,,Țara Oașului‖.

Diferențele sunt semnificative în primul rând din punct de vedere al diversității etnfolclorice.

Cunoscută pentru numeroasele tradiții și obiceiuri unice în lume ,,Țara Oașului‖ și în speță locuitorii

sunt păstrătorii celor mai vechi orânduiri, de admirat pentru modalitatea în care au reușit să păstreze

intacte aceste valori. Cu timpul, trecând peste prejudecăți, fascinantul trai la țară a început să

intereseze foarte mulți turiști, în special veniți din străinătate. Privind comparativ cele două zone sub

aspectul valorilor etnofolclorice putem identifica obiceiuri și tradiții specifice celor două zone,

valorificate însă diferit. Mă refer aici ăn specila la sărbătorile creștine calendaristice păstrate cu mult

har în ,,Țara Oașului‖ spre deosebire de cele teleormănene care s-au degradat sub influența trecerii

timpului și a ignoranței celor din jur.

Și referitor la mijloacele și modalitățile de promovare lucrurile stau diferit. Există un site foarte

bine realizat pentru Țara Oașului în care sunt prezentate principalele obicieuri specifice, tradițiile, dar

și sărbătorile precum și datele la care acestea au loc. Există de asemenea ,, carte de oaspeți‖ în care

vizitatorii pot scrie gânduri și impresii despre locurile vizitate. Sunt prezentate porturile specifice, dar

și expresiile uzuale din zonă.

Consider ca modul în care s-a realizat promovarea acestei zone poate fi un exemplu și pentru

autoritățile din județul Telorman.

4. Strategii de valorificare a obiceiurilor și tradițiilor telormănene – formă de dezvoltare a

turismului cultural.

S-au încercat câteva măsuri de îmbunătățire ale turismului telormănean însă impactul acestora s-a

răsfrânt în special asupra promovării cetăților daco-romane de la Zimnicea si Turnu Măgurele, precum

și a unor obiective naturale cum ar fi balta Suhaia ( al treilea ca mărime pe țară), Purani, Fântănele.

40

În esența pentru valorificarea potențialului etnofolcoric, atenția ar trebui îndreptată asupra

promovării acestora și prin implicarea tinerilor în diferite activități cu specific pentru perpetuarea

acestora.

4.1 Realizarea de evenimente cu specific etnofolcloric

Pentru valorificarea acestor resurse etnofolclorice unice, în primul rând este nevoie de cunoașterea

foarte bună a acestora.

În opinia mea o modalitate eficientă de popularizare o reprezintă evenimentele de tipul ,,Zilele

comunei‖, astfel se asigură continuitatea în timp a acestora pentru generațiile viitoare. Printr-un astfel

de eveniment se pot promova obiceiurile și tradițiile unei localități ca: artă populară, dans specific,

cântec, obiecte de artizanat, gastronomie etc. Promovarea acestora este primordiala atât în județ cât și

în afara acestuia prin diferite mijloace (media, Internet, materiale promoționale, etc.) fiind necesară

existența une persoane care să se ocupe de acest aspect. Datorită migrării tinerilor de la sate la orașe o

parte din aceste tradiții le sunt necunoscute, prin prezența unui astfel de eveniment pot să își

redescopere trecutul și originile. Sustenabilitatea unui astfel de eveniment se poate obține din vânzarea

unor obiecte de artizanat, bucate specifice.

Un alt mod de a atrage turiști îl reprezintă reînvierea vechilor târguri din județ: ,,Târgul de

animale‖, ,,Târgul de obiecte artizanale‖, etc. În prezent există câteva târguri care au fost găzduite de

municipiul Alexandria, în special pe perioada verii: ,,Târgul de grădinărit și horticultură:, ,,Târgul de

flori‖ (Flores), ,,Târgul auto SAALEX‖, etc.

4.2 Implementarea unor proiecte prin finanțări din fonduri europene

Posibilităție de obținere a finanțării pentru conservarea și reînvierea vechilor obiceiuri sunt

numeroase. Spre exemplu tinerii voluntari pot obține finanțare prin intermediul programului Tineret în

Acțiune sau prin programele de dezvoltare regionala POR, POSDRU, etc. De asemenea pot apela și la

sprijinul comunitățiilor locale și din sponsorizările micilor comercianți.

Se pot obține astfel finanțari pentru înființarea și renovarea vechilor cămine culturale, pentru

achiziționarea materialelor necesare, pentru participarea la expoziții cu temă specifică. De asemenea

crearea unor pensiuni agroturistice dând posiblitatea turiștilor să participe la muncile câmpului la

diverse activități din curtea țăranului (ex. Procesul de fabricare al țuicii, țesutul la război, etc.) și

bineînțeles participarea la jocurile și evenimentele folclorice ale regiunii.

4.3 Înființarea unor ansambluri cu specific etnofolcloric

Principala modalitate de înființare a unor trupe, orchestre, ansambluri folclorice este prin

intermediul cadrelor didactice ale comunei sau ale satului. Captarea elevilor în activități

extracurriculare este importantă și astfel aceștia pot să cunoască și să ducă mai departe vechile

orânduiri ale satului. De asemenea un rol important îl joacă și populația vârstinică a satului care

cunosc forma autentică a diferitelor dansuri, cântece – în special doine. Consider că existența unor

instructori, a unei locații și cu un suport financiar (pentru costume, deplasări, etc.) aceasă strategie este

benefică comunității locale fiind un reprezentat al bogăției folclorice a locului.

4.4 Implicarea tinerilor în activități de redescoperire a vechilor îndeletniciri

Acest aspect este primordial. Cunoașterea și studierea vechilor obiceiuri și tradiții precum

practicarea și promovarea acestora de către tinerii locuitorii reprezintă premisa pentru dezoltarea

turismului in zonă. Realizarea costumelor tradiționale specifice utilizând tehnici străvechi, țesutul la

război, cusutul motivelor florale pe obiectele artizanale, păstrarea sepcificului arhitecturii pe noile

construcții, în satele situate de-a lungul Dunării, s-a constatat că tâmplăria, fierăria şi căruţăria sunt

principalele meşteşuguri, care au antrenat şi o ramificare a acestora: dulgheria, dogăria, potcovăritul,

hamurăria şi rotăria.

Este important de precizat mijloacele de sustenabilitate ale practicării acestor vechi meserii. Spe

exemplu o modalitate de continuitate o reprezintă comercializarea acestor obiecte artizanele: costume

tradiționale, partciparea la expoziții, evenimente, etc.

4.5 Modalități de promovare și atragerea de turiști

Modalitățile de promovare sunt numeroase. Cele mai eficiente sunt legate de transmiterea

informațiilor prin intermediul media. Spre exemplu existența unui spot publicitar cu prezentarea

obiceiurilor și tradițiilor teleormănene care să fie difuzat atât la televizor, la radio, cât și pe internet;

existența unui site și a unui blog în care să poată fi încărcate fotografii, videoclipuri, precum și

impresiile turiștilor care au vizitat zona; a materialelor publcitare (pliante, broșuri, panouri publicitare,

etc.; transmiterea prin viu grai a locuitorilor care fac naveta în orașele din județ și mai ales în alet

41

județe (numeroși locuitori ai județului fac naveta la București); participarea la evenimete, târguri

turistice, precum și alte întâlnire în care se poate promova potențialul turistic al județului.

5. Concluzii

Valorile culturale, mai ales cele stravechi din care practic s-a format identitatea noastră culturală

trebuie păstrate și redescoperite. Participarea tinerilor la diferite manifestări etnofolclorice, păstrarea

unor obiceiuri precreștine unice în lume sunt aspecte primordiale ale unei țări cu rădăcini adănci în

istoria formării națiunii. Pentru România, consider ca existența datinilor ale obiceiurilor care încă sunt

păstrate în multe regiuni din țara noastră ne individulaizează între alte state ale lumii. Participarea la

astfel de manifestări reprezintă experiențe unice care sunt păstrate pe tot parcursul vieții. În opinia mea

pentru țara noastră potențialul turistic cultural și în speță cel etnofolcloric sunt aspecte primordiale

pentru dezvoltarea turismului cultural.

Județul Teleorman, deși nu se remarcă din punct de vedere turistic, deține un potențial cultural

latent înglobând cele mai vechi obiceiuri din țara noastră. Situat în apropierea capitalei și cu

posibilități facile de acces poate deveni o sursă neașteptat de productivă din punct de vedere turistic.

Implementare unor strategii de conservare, promovare și dezvoltare a potențialului etnofolcloric și

anume a obiceiurilor și tardițiilor teleormănene poate reprezenta o formă de dezvoltare a turismului

cultural.

BIBLIOGRAFIE

Eliade M. 2005, ,, Tratat de istoria religiilor‖ Editura Humanitas, București

Eric Hobsbawm, Terence O. Ranger, ,,The Invention of Tradition‖ Cambridge University Press, 31

iul. 1992

Ghinoiu I., 2003 ,, Atlasul etnografic roman‖, vol. II - Ocupatiile , Editura: EDITURA ACADEMIEI

ROMANE , București

Ghinoiu I.,, Plesca Cornelia , Tircomnicu E., 2009, ,, Sarbatori si obiceiuri‖, vol. V - Dobrogea,

Muntenia, Editura: ETNOLOGICA, București

Ghinoiu I., 2013, ,,Mitologie română‖ - Dictionar , Editura: UNIVERS ENCICLOPEDIC GOLD,

București

http://www.angelfire.com/folk/hora/

http://www.cimec.ro/AER/Prezentarea%20Atlasului%20Etnografic%20Roman/PrezentareaAtlasuluiE

tnograficRoman.html

http://www.centrul-cultura-traditionala.ro/files/htmldocuments_docs/Buletin_200606.pdf

http://www.antenasatelor.ro/diverse/1993-datini-i-obiceiuri-de-crciun-in-judeul-teleorman

http://m3culture.ro/wp-content/uploads/2013/11/analiza-Contesti_long_22-final1.pdf

http://www.tara-oasului.com/

42

Nicolaie Daniela Data şi locul naşterii: 24.11.1975, Bucureşti

Studii: Absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din

cadrul Universitătii Spiru Haret, specializarea Engleză-Spaniolă.

În prezent masterandă în cadrul Facultăţii de Geografie –

Managementul Resurselor şi Activităţilor Turistice.

Domenii de interes: turism cultural, dezvoltare durabilă,

managementul patrimoniului, ecoturism, literatura americană,

civilizaţii antice

INTEGRAREA PRODUSELOR ECO PE PIAŢA SERVICIILOR TURISTICE.

STUDIU DE CAZ: RESTAURANT FIBRIO HEALTH FOOD

NICOLAIE DANIELA

Abstract . The phrase ‗healthy eating‘ has been increasingly made his presence felt in cuisine specialty

areas, both in Europe and overseas, particularly in the last two decades. In the context of an environment

increasingly polluted and exploited by the human beings raises the question of whether water, air and food are

still what they used to be in Hippocratic vision more than two thousand years ago: medicine that heals the body.

The purpose of this article is to analyze specific nutrition unit employee perceptions on „healthy food‖. The

research includes primary data collected at site and secondary data collected from literature. The questionnaires

allow an interpretation of the worker‘s perceptions of what is „eco restaurant‖ in Romania. Nevertheless the

difficulty to manage get few questionnaires filled up by the employees of a healthy food restaurant highlights the

people‘s reluctance on this relatively new field for Romania and also displays inappropriate behaviour of an

employee – service provider – who should meet customer requirements in a professional and moral ethics

manner. The research confirms that less is known about what a „healthy food restaurant‖ really means but this

fact can be a warning to those interested in promoting the future of this field.

Keywords: restaurant eco, mâncare bio, agricultură ecologică, Fibrio, percepţie

1.Introducere

În ultima vreme se constată o creştere semnificativă a interesului public pentru hrana

sănătoasă, fără chimicale. Pentru a întări conceptul de alimentaţie sănătoasă, cei mai mulţi dintre

producătorii de alimente folosesc termini precum ―bio‖, ―eco‖, ―natural‖, ―tradiţional‖ sau ―făcut în

casă‖. Între aceste categorii, există diferenţe, de care este bine să se ţină seama. Potrivit legislaţiei în

vigoare, eticheta ―bio‖ aparţine exclusiv unui produs care nu a suferit un proces de prelucrare, nu a

fost supus ingineriei genetice ori radiaţiilor şi la obţinerea căruia nu au fost folosite pesticide,

fertilizatori sau hormoni sintetici. Produsele de origine animală care intră în compoziţia produselor bio

nu au urme de antibiotice, iar la ambalarea lor nu se folosesc conservanţi sau substituenţi chimici.

2. Metodologie

Obiectivul principal al studiului este identificarea atitudinii şi percepţiei lucrătorului din

domeniul serviciilor publice de alimentaţie asupra conceptului de ―restaurant eco‖. Pentru atingerea

obiectivului s-a folosit ca metodă de cercetare chestionarul semistructurat care cuprinde 6 întrebări cu

răspuns închis şi 9 întrebări cu răspuns deschis. De asemenea metoda observaţiei empirice pe teren a

ajutat la înţelegerea fenomenului şi formularea concluziilor asupra ipotezei studiului. Pentru

înţelegerea termenului ―green‖ în societatea actuală, s-a studiat literatura de specialitate, naţională şi

internaţională, s-a abordat sub formă de statistici agricultura ecologică din România şi s-au formulat

concluzii despre cererea produselor şi serviciilor eco în industria ospitalităţii, precum şi viitorul acestui

segment de nişă pe piaţa internă.

43

3. Conceptul de eco şi piaţa eco

Termenul eco se referă la alimentele provenite din agricultura biologică, ce respectă

reglementările de mediu (solul din care provine nu este poluat). Aşadar, dacă un produs este catalogat

drept bio, automat este şi ecologic. Viceversa nu este însă neapărat valabilă. Termenul de ecologic de

pe eticheta unui produs se poate referi fie la ingredientele folosite, fie la modalitatea în care a fost

produs ori la ambalajele utilizate, care, toate, respectă mediul înconjurător. Produsele bio conţin în

proporţie de cel puţin 95% ingrediente din plante crescute fără substanţe chimice, în zone nepoluate,

iar cele eco au în componenţă doar 50% ingrediente din plante crescute fără substanţe chimice în zone

nepoluate.

Bio sau organic sunt termeni care au aceeaşi semnificaţie. Folosirea lor depinde de termenul

impus într-o anumită zonă geografică. Astfel, în spaţiul anglo-saxon, SUA şi Canada se utilizează

termenul organic. În spaţiul german – ecologic şi bio, iar în Italia sau Ungaria termenul folosit este

―bio‖.

În cazul termenului natural situaţia este ambiguă. Acest atribut este cel mai adesea asociat în

mintea consumătorilor, cu un produs neartificial, creat de natură, care poate fi folosit fără riscuri. Însă,

în realitate, produsele alimentare sau cosmetice ―naturale‖, chiar dacă sunt obţinute exclusiv din plante

sau animale, pot conţine substanţe chimice de sinteză (fertilizatori, hormoni sau pesticide) care se

transmit în produsul finit. De asememnea, pot conţine conservanţi sau coloranţi artificiali. Nicio lege

şi nicio directivă europeană nu defineşte statutul de ―natural‖ al unui produs, prin urmare această

menţiune este uneori folosită în mod abuziv de către producătorii care folosesc în procente mici

ingrediente naturale, restul fiind chimice.

Piaţa ecologică sau piaţa verde, include o gamă largă de activităţi, inclusiv modificarea

produsului, modificări ale procesului de producţie, de ambalare şi de reclamă. Totuşi, definirea

termenului de ―piaţă verde‖ nu este o sarcină uşoară. Terminologia folosită în acest domeniu variază şi

include termenii: Piaţă Verde, Piaţa Mediului Înconjurător şi Piaţa Ecologică. În timp ce termenul

de „piaţă verde‖ a devenit important la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990, a fost totuşi

discutat cu mult înainte. Asociaţia Pieţei Americane (American Marketing Association - AMA) a

organizat primul workshop pe probleme de ―Piaţă Ecologică‖ în 1975. Dezbaterile din acest workshop

au dus la apariţia uneia dintre primele cărţi despre piaţa verde, intitulată ―Piaţa Ecologică‖. De atunci

au mai fost publicate şi alte cărţi pe acest domeniu. Workshop-ul AMA a încercat să reunească

academii, practicieni şi fondatori de politici publice pentru a examina impactul pieţei asupra mediului

înconjurător. La acest workshop, piaţa ecologică a fost definită ca: ―un studiu al aspectelor pozitive şi

negative al activităţilor de marketing asupra poluării, epuizării energiei şi epuizării resurselor non-

energetice‖(Grundey, 2009).

Piaţa modernă trebuie orientată către problemele de mediu. Ar trebui înţeleasă ca un element

al unui sistem de management al mediului.

O astfel de piaţă modernă a primit numeroase denumiri: piaţă nouă, piaţă ecologică, eco-piaţă

şi chiar piaţă verde (McDaniel, Rylander, 1993 citaţi de Grundey şi Zaharia, 2008). Oricum, numele

contează mai puţin; conţinutul este mai important. Conceptul de ―piaţă prietenă a mediului

înconjurător‖ îndeplineşte criteriile modelului de piaţă societală ale lui Kotler. Conceptul de piaţă

societală susţine că sarcina unei organizaţii din domeniu este să determine nevoile, aspiraţiile şi

interesele pieţelor ţintă şi obţinerea satisfacţiilor dorite, mai eficient decât concurenţa, într-un mod

care păstrează şi îmbunătăţeşte bunăstarea consumatorului şi a societăţii. Conceptul face apel la

furnizorii de piaţă pentru a echilibra trei elemente importante în stabilirea politicilor lor de marketing,

şi anume: profitul companiei, satisfacţia clientului şi interesul public (Kotler, Keller, 2007 citaţi de

Grundey şi Zaharia, 2008). În zilele noastre starea mediului este evident o problemă de interes public

şi are o mare influenţă asupra bunăstării societăţii.

În cartea sa ― Piaţa Nouă‖, Castenow,1993 (citat de Grundey şi Zaharia, 2008) descrie o

tendinţă globală numită: mediul natural şi consecinţele sale pentru piaţa din viitor. Simbolurile acestei

tendinţe globale ar fi: grija pentru aer, sol şi rezervele de apă, protecţia mediului împotriva devastării,

folosirea raţională a resurselor naturale, cu accent pe reciclare, popularizarea noilor tendinţe ecologice

şi a unui stil de viaţă sănătos şi conştientizarea interdependenţei elementelor în cadrul lanţului: mediu-

foamete-suprapopulare.

44

3.1. Ce înseamnă agricultură ecologică? Agricultura ecologică înseamnă obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea produselor

chimice de sinteză, care respectă standardele naţionale şi internaţionale în domeniu, şi care sunt

etichetate şi atestate de un organism de inspecţie şi certificare.

Producţia agroalimentară ecologică are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile,

diversificate, echilibrate, şi asigură protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor.

3.2. Avantajele agriculturii ecologice: • aer, apă şi produse agroalimentare mai puţin contaminate, datorită lipsei utilizării pesticidelor în

procesul de producţie;

• condiţii sigure de muncă pentru agricultori, datorită eliminării riscului de contaminare a acestora cu

pesticide;

• biodiversitate, prin dezvoltarea de ferme mixte, rotaţia culturilor;

• sol fertil şi sănătos - în agricultura ecologică fertilitatea şi sănătatea solului sunt menţinute prin

rotaţia culturilor, executarea de lucrări manuale, utilizarea de îngrăşăminte organice;

• reducerea eroziunii solului prin cultivarea de culturi de acoperire şi utilizarea de îngrăşăminte

organice;

• utilizarea eficientă a apei;

• calitatea nutritivă a produselor ecologice - produsele ecologice se caracterizează printr-un conţinut

mai ridicat în substanţă uscată, respectiv în aminoacizi, vitamine, săruri minerale, oligoelemente.

Produsele ecologice sunt lipsite de metale grele.

• protecţia mediului înconjurător, prin utilizarea îngrăşămintelor organice şi a celor minerale mai puţin

solubile, a composturilor, a îngrăşămintelor verzi, a preparatelor vegetale.

• minimizarea problemelor globale de mediu precum: ploaia acidă, încălzirea globală, reducerea

biodiversităţii, deşertificarea, reducând emisia de gaze răspunzătoare de efectul de seră (dioxid de

carbon, metan, oxizi de azot).

• protejarea generaţiilor viitoare - copiii sunt expuşi mai mult decât adulţii la efectul nociv al

pesticidelor folosite în agricultura convenţională. Folosirea produselor ecologice în alimentaţia

copiilor are un efect pozitiv asupra dezvoltării acestora.

• economice - piaţa produselor ecologice este în plină expansiune, în special în ţările industrializate,

determinând pe mulţi fermieri să treacă la practici ecologice, mai profitabile.

3.3. Ce produse agroalimentare pot fi considerate produse ecologice? Produsele agroalimentare considerate ecologice se împart în mai multe categorii în funcţie de

provenienţa acestora:

a. Produse vegetale primare neprocesate;

b. Animalele şi produsele animaliere neprocesate

c. Produse de origine animală şi vegetală procesate – destinate consumului uman şi preparate din unul

sau mai multe ingrediente de origine vegetală şi/sau animală

d. Furajele, furajele compuse şi materiile prime

Principiile de bază ale producţiei ecologice sunt: eliminarea oricărei tehnologii poluante,

utilizarea de rase, soiuri, specii cu rezistenţă sporită la condiţiile de mediu, ameliorarea şi menţinerea

fertilităţii naturale a solului şi integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor.

Regulile obligatorii de producţie sunt utilizarea de fertilizatori şi amelioratori, pesticide,

materii prime pentru prepararea alimentelor, produse pentru dezinfectarea adăposturilor de animale, în

conformitate cu lista produselor permise în agricultura ecologică şi folosirea de seminţe sau material

vegetativ săditor obţinute prin metode de producţie ecologică, începând cu anul 2004.

4. Produse eco şi piaţa ecologică în România

Dezvoltarea agriculturii ecologice în România este favorizată de existenţa sistemelor agricole

tradiţionale, extensive în marea lor majoritate, precum şi de consumul redus de fertilizanţi şi pesticide

faţă de media UE. În perioada 2007-2012, suprafaţa cultivată ecologic a crescut de 3,5 ori, iar numărul

operatorilor din agricultura ecologică a crescut de la 3 834 la 26 736. În România, agricultura

45

ecologică creşte, în fiecare an, într-un ritm mediu ponderat de 23% potrivit datelor Ministerului

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

În anul 2007, suprafaţa totală cultivată după metoda de producţie ecologică a fost de 131 448

hectare, din care 46 865 suprafaţă în conversie şi 84 585 suprafaţă certificată ecologic. La nivelul

anului 2012, suprafaţa cultivată în sistem ecologic a fost de 450 000 hectare, în timp ce culturile din

flora spontană (plante care cresc fără a fi cultivate, precum zmeură sau afine) din areale certificate

ecologic au fost colectate de pe o suprafaţă de circa 520 000 hectare. În anul 2012, suprafeţele în

sistemul ecologic au crescut cu 45% faţă de anul 2011, reprezentând cca. 3,38% din totalul suprafeţei

agricole utilizate a României.

Fig. 1 Suprafaţa totală cultivată în sistem ecologic în România, anii 2007-2012

(Sursa:www.forbes.ro)

În sectorul animalier, în anul 2012 s-a înregistrat creşterea efectivelor de animale crescute

după metoda de producţie ecologică, în special la ovine şi caprine (160 mii capete), găini ouătoare (85

mii capete) şi vaci de lapte (60 mii capete).

Fig. 2 Numărul animalelor crescute după metoda ecologică în România, anii 2007- 2012

(Sursa: www.forbes.ro)

46

În ceea ce priveşte sectorul apicol, în anul 2012 au fost înregistrate un număr de 102 881 familii de

albine.

Fig. 3 Evoluţia numărului total de familii de albine în România, 2007-2012

(Sursa: www.forbes.ro)

Numărul operatorilor (producători, procesatori şi comercianţi, importatori şi exportatori) înregistraţi în

sistemul de agricultură ecologică la M.A.D.R. în anul 2012 a fost de 26 736. Din acest total, 103

reprezintă segmentul de procesare, 211 segmentul de comercializare şi 26 390 sunt producători

agricoli.

Fig.4 Dinamica operatorilor ecologici în România

(Sursa: www.forbes.ro)

47

Sectorul de produse procesate a înregistrat o creştere semnificativă în anul 2012 iar gama

sortimentală de produse ecologice a fost mult mai diversificată cuprinzând:

1. Produse procesate din lapte de vacă şi oaie (telemea, swaitzer, unt, smântână)

2. Produse procesate din soia (lapte, tofu, pate, crochete)

3. Ulei din floarea soarelui

4. Sortimente variate de produse de panificăţie (pâine, paste făinoase, fursecuri)

5. Produse procesate din orez

6. Fulgi de cereale

7. Ceaiuri din plante

8. Sucuri din fructe de pădure

9. Produse procesate din seminţe de cânepă

10. Subproduse apicole (ceară, propolis, polen)

11. Produse procesate din carne de porc (cârnaţi, jambon)

12. Vin ecologic

“Agricultura ecologică” este similară cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură

biologică” utilizaţi în alte state membre. Agricultura ecologică are o contribuţie majoră la dezvoltarea

durabilă, la creşterea activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului

pentru spaţiul rural.

Obiectivele, principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse în legislaţia

comunitară şi naţională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea metodei de producţie în

sectorul de producţie vegetală, animalieră şi de acvacultură reglementează şi următoarele aspecte

legate de sistemul de agricultură ecologică: procesarea, etichetarea, comerţul, importul, inspecţia şi

certificarea.

Pentru obţinerea şi comercializarea produselor ecologice care poartă etichetele şi siglele

specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat întocmai. Astfel, înainte de

a obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea ,,produs ecologic‖ exploataţia trebuie

să parcurgă o perioadă de conversie, de minimum doi ani. Pe durata întregului lanţ de obţinere a unui

produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislăţia comunitară şi

naţională. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de

inspecţie şi certificare, în scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind

producţia ecologică.

Morar A. şi Brăila R. (2011) consideră că piaţa eco este aproape un mit în industria

românească. Deşi, începând cu anul 2002, firmele din România îşi pot certifica produsele ecologice, în

prezent sunt doar cinci companii locale care au reuşit să obţină eticheta eco pentru produsele lor.

Producătorii industriali din România nu sunt încă foarte interesaţi de piaţa ecologică, adică în

producerea şi promovarea de bunuri care sunt mai puţin toxice pentru consumatori şi care nu afectează

mediul. Deşi Ministerul Mediului a încercat să-i ―tenteze‖ cu diferite facilităţi, proprietarii firmelor

consideră eticheta eco neprofitabilă, spunând că nu-i ajută cu nimic, ba din contră costurile

achiziţionării şi menţinerii acesteia sunt prea mari. Creşterea preţului produselor etichetate eco ar

scădea vânzarea acestora precum şi profitul pentru firma respectivă.

Eticheta Europeană Eco (European Ecolabel), stabilită în 1992, a încurajat afacerile către

produsele şi serviciile de piaţă care sunt mai ―prietenoase‖ mediului. Produsele şi serviciile premiate

cu etichetă eco poartă logo-ul cu floare, permiţând consumatorilor, publici şi privaţi să fie identificate

cu uşurinţă.

Din 1992, când eco-eticheta a apărut, numărul firmelor care au solicitat şi primit etichetarea

eco a crescut de la an la an, ajungând la începutul anilor 2010 la 1000 de companii cu atestare eco

pentru produsele şi serviciile lor. Italia şi Franţa au cel mai mare număr de deţinători de eco-etichete,

cu 331 şi respectiv 203 autorizaţii. Sunt urmate de Spania şi Germania, care au fiecare mai mult de 60

de licenţe eco (Morar, Brăila 2011).

În România, controlul şi certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de

organisme de inspecţie şi certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii,

Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă, imparţialitate şi competenţă

stabilite în Ordinul nr. 65/2010 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie

48

şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii

organismelor de control.

În urma controalelor efectuate de organismele de inspecţie şi certificare, operatorii care au

respectat regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea eticheta

produsele cu menţiunea ,,ecologic‖. Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii

următoarele menţiuni: referire la producţia ecologică, siglele, numele şi codul organismului de

inspecţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic.

Sigla naţională ,,ae‖, specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară sunt folosite

pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obţinute în

conformitate cu metodele de producţie ecologică.

Fig. 5 Eticheta Eco în Europa Sursa: http://ec.europa.eu

Fig. 6 Sigla Eco în România Sursa: http://ec.europa.eu

Fig.7 Logo-ul UE Sursa: http://ec.europa.eu

Aplicarea logo-ului UE pe produsele alimentare preambalate este obligatorie începând cu data

de 1 iulie 2010 .Utilizarea acestuia rămâne opţională pentru produsele importate. Folosirea logo-ului

comunitar UE trebui să fie însoţiţă de indicarea locului de producere al materiilor prime agricole.

5. Istoria restaurantului bio

Green Restaurant Association (GRA)

GRA a fost înfiinţată în anul 1990 şi a avut ca scop crearea unei industrii a restaurantului în

concordanţă cu dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului. Încă de la început, GRA a lucrat pentru a

oferi instrumente convenabile şi de cost eficiente pentru a ajuta industria restaurantelor să reducă

impactul negativ al acesteia asupra mediului. GRA a fondat mişcarea de „restaurant verde” şi este

unul dintre fondatorii de pionierat ai afacerii „mişcării verzi‖. Cu un început modest în San Diego în

urmă cu aproape două decenii, GRA îşi propunea să descopere:

▪ Care a fost impactului asupra mediului al industriei restaurantelor?

▪ Care au fost obstacolele care au împiedicat restaurantele să opereze într-o manieră ecologică?

▪ De ce instrumente au nevoie restaurantele pentru ca acestea să fie rentabile şi convenabile pentru a

face alegerile corecte?

▪ De ce este nevoie să se întâmple pentru a dezvolta aceste instrumente şi să se înceapă implementarea

lor în restaurante?

GRA a dezvoltat direcţiile sale de mediu, standardele de certificare, precum şi un sistem

pentru a face procesul de schimbare eficient şi plin de satisfacţii, de gestionare a restaurantului şi a

angajaţilor. Aceste linii directoare, standarde şi filozofii au devenit „piatra de temelie‖ a organizaţiei,

şi cu timpul au continuat să crească.

De atunci, GRA a construit cea mai mare bază de date din lume cu soluţii de mediu pentru

industria restaurantelor şi a apărut în sute reportaje mass-media; a consiliat unele dintre cele mai mari

companii din lume, şi ajută în prezent restaurantele din Statele Unite şi Canada. În 2006, viziunea de a

aduce în prim plan durabilitatea mediului a devenit o realitate, atunci când subiectul a început să

acopere şi paginile revistelor de comerţ.

Conversaţiile despre sustenabilitate au început, dar mai este de lucru. GRA are acum

parteneriate cu unii dintre cei mai mari distribuitori, producători şi corporaţii pentru a pune în aplicare

aceste schimbări pe o scară mai mare. Recunoscută de către guvern, organizaţii de mediu, de afaceri şi

mass-media, GRA ajută industria restaurantelor să înţeleagă termenul de "verde" în legătură cu

49

schimbările de mediu, fapt ce va aduce cu adevărat un impact pozitiv asupra problemelor vitale, cum

ar fi schimbările climatice, poluarea aerului, securitatea energetică, alimentară, şi multe altele.

În prezent, 74 de restaurante, cafenele, baruri, staţiuni şi facultăţi din Statele Unite ale

Americii sunt membre GRA. Adoptarea politicii GRA poate ajuta proprietarul restaurantului să

economisească bani prin creşterea folosirii eficiente a apei şi a energiei. De exemplu, economiile

estimate ale restaurantelor ―verzi‖ certificate sunt de 10-20% la factura de electricitate. De asemenea,

restaurantele GRA au parte de o publicitate pozitivă şi le este permis să afişeze logo-ul GRA pe

fereastra din faţă precum şi pe menu-uri, reclame şi îmbrăcăminte (Wallace, 2005).

Primul restaurant verde şi în proporţie de 100% organic s-a deschis la New York. Gusto

Grilled Organics este localizat în Greenwich Village şi serveşte mâncare organică inspirată din

bucătăria latină.

―Suntem 100% organici‖, a declarat argentinianul Alberto Gonzales, acţionarul principal al

Gusto Grilles Organic Inc. Angajaţilor le este interzis să aducă mâncare care nu este organică în

restaurant.

Meniul la Gusto se schimbă zilnic, de la fripturi organice, supe, pizza şi salate până la

specialităţi argentiniene organice.Ingredientele organice sunt de provenienţă locală pentru a limita

consumul de combustibil. Porţiile sunt strict cântărite pentru a ajuta lupta împotriva obezităţii,

fenomen larg răspândit în SUA. Şi sarea este naturală, iar apa este purificată cu ajutorul unei

tehnologii italiene speciale.

În România conceptul de restaurant bio se află încă în fază incipientă astfel că

reprezentativitatea restaurantelor bio este destul de slabă. La nivelul municipiului Bucureşti am

inventariat un număr de 5 restaurante bio: Violeta’s Vintage Kitchen, Mandala, Casa Satya, Miko

Palace Café, Restaurant Fibrio.

6. Percepţia lucrătorului în domeniu asupra produselor eco

6.1. Studiu de caz: Restaurant Fibrio (Bucureşti) Meniul restaurantului Fibrio se adresează celor care au un stil de viaţa sănătos, o alimentaţie

sănătoasă. Alimentaţia sănătoasă înseamnă pentru Fibrio preparate sănătoase bazate pe reţete dietetice.

Fibrio este un restaurant în care se găsesc preparate delicioase, care nu îngraşă.

Sursa: www.hrbexpert.ro

La Fibrio mâncărurile sunt făcute în funcţie de indicele glicemic, iar ingredientele sunt

naturale. Chiar şi cei care sunt la dietă pot mânca liniştiţi o prăjitură sau o pizza. Făina folosită la acest

restaurant este concepută special pentru a nu dăuna siluetei. În meniu nu se găsesc ingrediente precum

făină albă, grăsimi, ketchup sau conserve. Preparatele Fibrio sunt bogate în fibre, vitamine, minerale şi

proteine.

Făina Fibrio folosită la prepararea pâinii, a pastelor, a pizzei şi a dulciurilor este o făină

specială, obţinută pe baza unei formule, prin amestecul a cinci tipuri de făină integrală (făină de grâu,

50

secară, ovăz, soia, cânepă) şi a două tipuri de tărâţe de cereale, astfel încât această făină să aibă un

indice glicemic mic.

Restaurantul se mândreşte cu o gamă mare de prăjituri în compoziţia cărora intră făina Fibrio, multe

fructe şi ciocolată pură. Meniul restaurantului Fibrio foloseşte materii prime naturale şi ecologice, iar

produsele din cânepă precum făina de cânepă, seminţele decorticate şi uleiul de cânepă se folosesc la

prepararea mâncărurilor. La Fibrio poţi consuma aperitive, supe, mâncăruri de post, salate, paste,

pizza, preparate din carne şi deserturi care nu pun silueta în pericol. Restaurantul Fibrio se află pe

strada Marcel Andreescu, la numărul 11, în zona Dorobanţi, în apropiere de Liceul I. L. Caragiale.

Rezervări se pot face la numărul de telefon 021 230.02.49.

6.1.1. Meniul restaurantului Fibrio

Fibrio, primul restaurant cu mâncare sănătoasă din România şi cu 4 ani de experienţă, are un

meniu bogat în noutăţi culinare venite să întâmpine cerinţele celor preocupaţi de un stil de viaţă

sănătos. Datorită faptului că, în ultima vreme, numărul clienţilor care au adoptat o alimentaţie fără

proteine animale este din ce în ce mai mare, s-au gândit să le ofere un meniu exclusiv. Din acest

motiv, meniul Fibrio are două capitole: cu şi fără proteină animală.

Principiile alimentare pe care le respectă şi pe care încearcă să le îmbunătăţească permanent

sunt:

- selectează cu mare atenţie ingredientele pe care le foloseşte, încercând să includă cât mai multe

produse ecologice şi naturale, din surse sigure;

- nu foloseşte conservanţi, potenţiatori de gust, aditivi;

- conservă natural şi congelează în sezonul de toamnă o gamă din ce în ce mai mare de legume şi

fructe;

- majoritatea produselor de pâine şi patiserie au la bază făina Fibrio şi maiaua pe care o obţine natural;

- nu foloseşte alimente rafinate, zahăr, glucoză, făină albă, amidon, dextroză, îndulcitori artificiali;

- 90% din preparate se fac pe loc, imediat ce clientul a lansat comanda, motiv pentru care se scuză

pentru cazurile în care preparatele necesită o perioadă mai mare de aşteptare.

- toate sosurile şi amestecurile de legume uscate sunt home-made;

- brânza tofu şi smântâna vegetală de casă sunt obţinute în bucătăria proprie din boabe de soia

ecologice importate, pentru care au documente de atestare eco;

- are noi soluţii pentru cei care au intoleranţă la gluten: lipii făcute pe grătar cu rocă vulcanică, foi de

lasagna şi de clătite având ca ingrediente : făina de hrişcă, făina de năut şi făina de fasole azuki;

- preparatele de genul hamburger şi chiftele sunt gătite fără a fi prăjite în ulei, ci prin coacere la cuptor;

- deserturile nu conţin făină de cereale, ci doar făină din seminţe şi nuci, pudră de cacao, frişcă

naturală, pastă de fructe de casă (pregătite în fiecare toamnă), cremă de brânză eco, fructe deshidratate,

fructoză, sirop de agave, miere, toate folosite în reţetele raw.

6.1.2. Pastele Fibrio

Au ca ingrediente făina Fibrio şi ouă ecologice. Având în vedere că pastele Fibrio sunt

obţinute manual, fără procedee industriale, nu au, deocamdată, posibilitatea de a le produce fără

ouă.Singura excepţie sunt foile de lasagna pe care le produc fără ouă. Pentru a veni în întâmpinarea

celor care nu consumă proteină animală sau au intolerantă la glutenul din cereale, oferta de paste a fost

compeltată cu câteva sortimente ecologice fără gluten.

6.2. Ipoteza cercetării

Cunosc angajaţii unui restaurant eco semnificaţia etichetei ―bio‖ a mâncării, cu toate

caracteristicile pe care trebuie să le întrunească aceasta pentru a putea fi servită într-o unitate de

alimentaţie de profil?

6.3. Rezultate

În urma aplicării chestionarului angajaţilor restaurantului Fibrio am putut concluziona

următoarele aspecte:

1. În opinia angajaţilor un restaurant eco înseamnă restaurant cu mâncare sănătoasă, proaspătă şi fără

E-uri, iar mâncarea eco înseamnă mâncare sănătoasă. Din start ne putem da seama că personalul

restaurantului nu este destul de familiarizat cu aceste concepte diferite şi relativ nou apărute pe piaţa

51

românească: ―mâncare eco‖, ‖mâncare bio‖, ‖restaurant eco‖, ―restaurant bio‖, motiv pentru care nu

au putut da nişte definiţii mai complexe.

2. În privinţa clienţilor există perioade de vârf dar şi perioade în care numărul acestora scade

semnificativ, minimum fiind de până la 15 clienţi pe zi , în perioadele de vârf numărul clienţilor

depăşind uşor cifra de 30. Acest număr al clienţilor poate varia în funcţie de tura angajatului, de ora la

care clienţii trec pragul restaurantului, dar şi de zilele săptămânii. Între aceştia există şi consumatori

străini.

3. Chiar dacă pentru mâncarea eco primează calitatea acesteia, beneficiile nutriţionale şi efectele

asupra sănătăţii, angajaţii au concluzionat că şi în ramura eco aspectul şi gustul mâncării sunt

esenţiale; cu alte cuvinte clienţii nu se mulţumesc doar cu beneficiile mâncării eco, aceştia doresc

rafinament şi în gust şi în aspect (lucru care evidenţiază elita din care fac parte consumatorii).

4. Pentru fidelizarea clienţilor, singura metodă folosită este cea a discount-urilor. Putem include aici şi

posibilitatea de creare a unor meniuri personalizate în funcţie de preferinţele clientului (metodă

folosită frecvent în cadrul restaurantului), dar şi posibilitatea de livrare la domiciliu (prin urmare se pot

plasa comenzi şi de la domiciliu).

5. În ceea ce priveşte departamentul cel mai important din restaurant, angajaţii au specificat bucătăria,

spaţiul de depozitare, precum şi sala de mese, explicând că fiecare departament al restaurantului este

important şi necesar dintr-un anumit punct de vedere ( bucătăria : locul unde se pregătesc alimentele şi

se prepară / gătesc meniurile ; spaţiul de depozitare : necesar pentru primirea şi păstrarea alimentelor

proaspete şi în condiţii optime ; sala de mese : locul unde personalul intra în mod direct în contact cu

clientul, unde clientul serveşte şi savurează mâncarea preferată).

6. În ceea ce priveşte planul de marketing cu programe de fidelizare a clienţilor, discount-ul este

metoda cea mai des folosită pentru atragerea clientelei vechi.

7. Un alt aspect important identificat în urma aplicării chestionarului este separarea clienţilor în 2

categorii: clienţi care preferă mâncarea sănătoasă şi clienţi care au un regim vegetarian; astfel

restaurantul şi-a împărţit meniul în mâncare cu proteină animală şi mâncare fără proteină animală.

8. Educarea şi specializarea angajaţilor din unitatea de alimentaţie eco a fost considerată necesară

întrucât alegerea unui meniu de către un client necesită şi informare şi cunoştinţe în domeniul nutriţiei

şi a efectelor asupra sănătăţii pe care un angajatul trebuie să le ofere clientului.

9. Întrebaţi ―care este elementul principal care asigură succesul într-un restaurant eco?‖, angajaţii au

pus accent pe calitatea mâncării (trebuie să fie proaspătă, preparată din produse de cea mai bună

calitate), dar şi informarea cu privire la produsele servite în restaurant. În acest scop, în cadrul

restaurantului există expuse pe diferite rafturi şi în locuri speciale de depozitare (mini frigidere)

produsele pe care le folosesc, dar şi diverse specialităţi gata preparate. Se pune mai mult accent pe

procesul de preparare şi depozitare a mâncării, pe calitatea şi prospeţimea acesteia decât pe aspectul

estetic al restaurantului (elemente de decor şi aranjamentul sălii de mese).

11. Materia primă a restaurantului este achiziţionată din ferma şi grădina proprie, iar când sunt

necesare alimente de care fie nu dispun, fie nu mai au reserve, apelează la diverşi furnozori de produse

bio, pieţe cu desfacere de alimente naturale, neprocesate, crescute natural sau ferme cu care aceştia au

parteneriate.

12. Finalul chestionarului scoate în evidenţă 2 puncte slabe şi 2 puncte tari ale mâncării eco. Acestea

au fost:

• PUNCTE TARI:

-existenţa unui segment de piaţă restrâns dar fidel;

- clientela este formată din oameni care se informează.

• PUNCTE SLABE:

- lipsa informării;

- puţini furnizori de marfă ecologică.

6.4. Concluziile studiului

În urma interpretării chestionarului am concluzionat faptul că s-a confirmat parţial ipoteza

cercetării studiului, care ar trebui reformulată astfel : angajaţii restaurantului de profil cunosc parţial

semnificaţia etichetei “bio” a mâncării, cu toate caracteristicile pe care trebuie să le întrunească

aceasta pentru a putea fi servită într-o unitate de alimentaţie de profil.

52

Se constată faptul că și în cadrul restaurantelor eco lipsește informarea corectă și completă, de aici

poate și confuzia care există încă între termenii de organic, bio, eco sau poate chiar slaba

reprezentativitate a restaurantelor și clientelei în domeniul restaurantelor eco la nivel național dar și ―timida‖ evoluție de care a avut parte de când a pătruns pe piața românească și până în prezent.

Încă se pune mult accent doar pe marketing, termenul de bio fiind preluat ca atare și promovat în

funție de nivelul de înțelegere al celui care își deschide o astfel de afacere.

7. Concluzii finale

Există o slabă informare la nivelul populației asupra produselor cu adevărat bio. De asemenea,

prețul ridicat ce se practică în această ramură nu este accesibil tuturor. Procurarea materiei prime este

încă dificil de realizat, furnizorii acreditați nu sunt foarte numeroși, iar o aprovizionare din resurse

proprii ar crește și mai mult prețul unei astfel de industrii.

Consumul de produse bio în România este sub 3% cu o arie totală cultivată de 450 mii ha. Criza

economică globală şi preţul mai scump cu 20-40% a acestor produse arată o evoluţie pesimistă a

domeniului în ţara noastră. Însă, în ciuda crizei, unii consumatori rămân loiali trendului şi continuă să

caute diversitate, calitate şi gusturi naturale în materie de produse şi meniuri bio.

Piaţa bio din România are potenţial mare de creştere în industria organică la nivel European, însă

problema cea mai mare a pieţei româneşti de produse ecologice este că nu există procesatori. Astfel,

materia primă românească este exportată, produsele sunt fabricate în străinătate şi se întorc în ţară de

patru ori mai scumpe.

Produsele bio sunt, totuşi, un segment de nişă pe piaţa românească, iar consumatorii le sunt loiali

atâta timp cât acestea satisfac cerinţele lor. Acesta este motivul pentru care afacerea unui restaurant

sau cafenele bio n-ar trebui să fie afectată de criza economică deoarece consumatorul plăteşte preţul

calităţii produselor respective. Însă formarea pieţei presupune, de fapt, schimbarea unor mentalităţi şi

stiluri de viaţă, eforturi în direcţia educării şi informării, având în vedere faptul că este vorba de

produse cu caracteristici speciale.

BIBLIOGRAFIE

GEDDA, AGNÈS, (2007), Grădina de legume ecologice – ghid practic, Editura Polirom, Iaşi.

GRUIA, ROMULUS, (1998), Managementul eco-fermelor, Editura Ceres, Bucureşti.

GRUNDEY, DAINORA, (2009), Eco-Marketing and Eco-Labelling: Does it ensure customer loyalty

for eco-products in Lithuania?, Department of Business Economics and Management, Kaunas Faculty

of Humanities, Vilnius University (accesibil pe http://archive.minfolit.lt/arch/22001/22073.pdf)

GRUNDEY, DAINORA; ZAHARIA, RODICA MILENA, (2008), Sustainable incentives in

marketing and strategic greening: The cases of Lithuania and Romania (accesibil pe

http://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.3846/1392-8619.2008.14.130-143)

KOTLER, PHILIP; KELLER, KEVIN LANE, (2007), Marketing Management, Pearson Education

(accesibil pe http://www.pearson.fr/resources/titles/27440100647000/extras/7345_chap19.pdf)

MORAR, AVIA; BRĂILA, RADA, (2011), Eco-marketing research in Romanian firms for the

availability of introducing products friendly to the environment on the market (accesibil pe

http://journals.usamvcluj.ro/index.php/agricultura/article/view/7247/6534)

VĂDINEANU, ANGHELUŢĂ, (2000), Dezvoltare durabilă – Teorie şi Practică, Editura

Universitară, Bucureşti.

WALLACE, ANNA, (2005), Creating a sustainable restaurant industry with the Green Restaurant

Association

www.bontonus.ro/o-viata bio/locatii/restaurante-bio

www.certorganic.ro

www.finantariagricole.ro

www.infomina.ro

www.jurnalbio.wordpress.com/ce-sunt-produsele-bio

http://www.naturame.ro

http://www.sanatatesiviata.ro

53

GRADUL DE EVALUARE A POTENŢIALULUI TURISTIC MONAHAL DIN

NORDUL OLTENIEI

OLARU ANDRA-MIHAELA

Abstract: Scientific article of "Monastic tourism in Northern Oltenia" is based on a large volume of

work, because it contains many specialized data, information of monastic tourism, this thing imposing data

collection, analysis and processing of information.We have also consulted a vast specialized bibliography, with

important methodological and specify for carrying out this work.Analysis and interpretation of data collected,

photographying on the field need a lot work, time and concentration.

The purpose is treating the relation between monastic tourism dates and the region Northern Oltenia,

considering the interaction between the two elements: the region – monastic tourism- natural element and

economic activity focusing on the theoretical and practical aspects relating to the economic possibilities of the

region Northern Oltenia in term of tourism and the influence of natural elements on them. The tasks of the

study are determined by achieving the aims by making a series of analyses of data and information (the

interpretation of a questionnaire).

Keywords: mânăstiri, peisaj monahal, potenţial turistic, evaluarea potenţialului turistic.

1. Introducere

Conceptul de turism este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul

persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o

stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare.

Fiind o activitate ―in mişcare‖, turismul este purtătorul unor schimbări şi transformări de

bunuri şi valori individualae şi nu în ultimul rând de modele culturale. Modelarea acestora reprezintă

un fenomen dificil, iar pentru a obţine beneficii maxime şi a reduce dezavantajele societatea trebuie

să adopte pachete distincte de măsuri pe care să fundamenteze cercetarea ştiinţifică de profil din

perspectiva promovării unui turism ştiinţific.

Fiind numit şi ―industria oamenilor‖ turismul antrenează prin amploarea şi conţinutul său un

vast potenţial natural,material si uman având implicaţii profunde asupra dinamicii economiei si

societăţii,asupra relatiilor internationale.

Turismul, ca activitate economică poate cauza pagube mari ariilor protejate, în special dacă

nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc

rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel încât ariile naturale frumoase

devin din ce in ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durată, vizite de o zi şi chiar sport. În

ultimul timp se încearcă o controlare cât mai bună a resurselor turistice , pentru ca acestea sa fie cât

mai bine conservate dar pentru acest lucru este necesară o amenajare turistică cât mai potrivită care

să ţină cont atât de avantajele materiale ale zonei turistice în cauză cât şi de păstrarea în cele mai

bune condiţii ale resurselor turistice în cauză (Pompei Cocean, Gheorghe Vlăsceanu, Bebe Negoescu

―Geografia generală a turismului‘ ed.Meteor Press, 2002 pg.8).

Olaru Andra

Mihaela

Data și locul nașterii: 01.12.1989, Slatina, Jud. OLT

Studii: Absolventă a Facultății de Geografie din cadrul

Universității din București, specializarea Geografia Turismului.

În prezent masterandă în cadrul Facultății de Geografie –

Managementul Resurselor și Activităților Turistice

Domenii de interes: turism monahal, personalitate fizico –

economică – geografică a regiunii Nordul Olteniei, aspecte

culturale și istorice.

54

2. Metodologie si date

Metodologia care a fost utilizată pentru realizarea acestui articol a fost completată de literatura

științifică existentă, în acest mod reușind să identific punctele tari și slabe ale acestei zone

,oportunitățile și riscurile. Primul pas a fost studierea literaturii de specialitate, publicațiile despre

acestă zonă fiind numeroase și cuprind informații referitoare la localizare, aspectele culturale,

istorice, și totodata turistice. Al 2 lea pas l-a constituit analiza în teren în localitățile din acest

teritoriu pentru a identifica punctele de plecare pe traseu și a evalua infrastructura pe care acestea o

dețin. Acest lucru m-a ajutat să stabilesc anumite criterii de evaluare a potențialului acestor mânăstiri

, în urma cărora am acordat punctaje și am realizat tabele pentru centralizarea datelor.

3. Nordul Olteniei: Personalitate fizico –economică –geografică

Arealul situat în partea de nord a județelor Vâlcea și Gorj, cuprins între localitățile Costești

(Județul Vâlcea) – spre est și Crasna (Județul Gorj) – spre vest, încadrat din punct de vedere

geografic în Subcarpații Olteniei și versanții sudici ai munților Căpățâna și Parâng.Din punct de

vedere turistic acest areal face parte din ―Oltenia de sub Munte‖,o zona turistică cunoscută și

consacrată pe plan național și internațional, care concentrează un patrimoniu natural și cultural de

excepție.

4. Patrimoniului monahal din Nordul Olteniei

Turismul monahal prezintă aceleaşi două forme în ceea ce priveşte originea turiştilor,

poate fi intern sau internaţional. Turismul religios se întâlneşte mai rar sub forma unui

turism organizat, mai ales când este vorba de turişti străini. Un rol important îl au agenţiile

de turism care impun anumite programe.

Turismul neorganizat este specific turismului religios, oferind turiştilor mai multă

libertate în a-şi alege singuri traseele şi durata excursiei. Ceea ce este de remarcat ca fiind o

trăsătură specifică a turismului religios este faptul că în acest caz baza tehnico-materială nu

are un rol foarte important şi ca atare nu este foarte bine dezvoltată. Ea constă în camerele

modeste puse la dispoziţie de mânăstiri şi mai recent de pensiunile agroturistice, al căror

număr şi dotare creşte din ce în ce mai mult, datorită mediatizării intense a acestor obiective

cu atractivitate turistică.

Referitor la grupele de vârstă ale turiştilor de acest gen, nu există o distincţie clară,

lipsind o predominanţă a grupelor tinere, mature sau vârstnice. Toate cele trei categorii sunt

prezente în cadrul acestui tip de turism cu diferite scopuri: curiozitate, fascinaţie , sete de

cunoaştere, dorinţa de purificare spirituală.

55

Turismul monahal nu ţine cont de sezoane, întrucât nu cuprinde activităţi specifice

iernii sau verii. Însă iarna este totuşi mult mai slab dezvoltată, datorită condiţiilor climatice

şi de cazare mai dificile. Turismul monahal actual datorează forte mult modernizării şi

diversificării căilor şi mijloacelor de transport. Creşterea vitezei de deplasare în spaţiu

însemnă o economie substanţială de timp liber, ceea ce oferă turistului un sejur mai îndelungat

sau vizitarea unui număr mai mare de obiective. Dacă în vechime pelerinajul era o problemă

ce necesita o perioadă mare de timp, în zilele noastre, progresul a facilitat includerea în sfera

turismului a resursei situate la distanţe apreciabile de centrele emiţătoare de turişti sau surmontarea

unor obstacole naturale diferite.

Principalele căi şi mijloace implicate în turismul religios sunt: rutiere, feroviare şi aeriene.

Turismul monahal în România, inclsiv în Nordul Olteniei a cunoscut o traiectorie ascendentă,

mai ales după revoluţia din anul 1989, când credinţa ortodoxă a fost liber manifestată, cănd

numărul turiştilor străini a crescut, când a luat naştere agroturismul.

Edificiile religioase, faima mondială a unora dintre ele, au conturat distinct turismul

religios care mobilizează anual, în lume, circa 250 milioane de pelerini.

Din grupa edificiilor turistice cu funcţie religioasă fac parte : sanctuarele, templele,

bisericile, catedralele, moscheile, sinagogile, mânăstirile şi mausoleele.

5. Chestionar - Estimarea potențialului turistic monahal din Nordul Olteniei:

Pentru realizarea chestionarului am ales 2 mânăstiri, pentru a observa mai bine diferențele.

Comparația a fost făcută între Mânăstirea Govora și Mânăstirea Tismana, alegând doar câteva

întrebări.

La prima întrebare: ―Practicați tursimul în general?‖ (Fig.1) ,80% au răspuns ―DA‖ și 20% au

răspuns ―NU‖. La întrebarea: ―Practicați turism(ul) religios? Mergeți în vizita la mânăstiri?‖ (Fig.2),

au răspuns cu ―DA‖ 70%, iar cu ―NU‖ 30%.

La întrebarea: ―Care este motivația alegerii dumneavostră?‖ (Fig.3) , obsevăm că majoritatea

turiștilor, 70% au răspuns, recreere și odihnă, 20% dorința de cunoaștere, 10% alte motivații.

Următoarea întrebare: ―Ați vizitat biserici(le) și mânăstiri(le) din zona Olteniei de Nord?‖ (Fig.4)

,deține un procent pozitiv de 90% și doar 10% negativ.

La întrebarea: ―Câte lăcașe de cult din această regiune ați viziat?‖ (Fig.5), pentru 30% dintre

turiști răspunsul a fost toate, pentru 65%, câteva iar pentru 5% răspunsul a fost niciuna. Întrebarea

refiritoare la cazare: ―Dacă ați vizitat mânăstiri(le) ați optat și pentru cazare?‖ (Fig.6) doar 27%

dintre turiști au spus ―DA‖ și 73% ―NU‖.

56

Întrebarea: ―Care este starea infrastructurii care deservește zona?‖ (Fig.7), 63% au răspuns că

starea lor este buna, 34% media și 3% rea. ―Apreciați starea de conservare a acestora ca fiind?‖ (Fig

8), 13% foarte bună, 56% bună, 25% satisfăcătoare și 5% nesatisfăcătoare.

Chestionarul a fost realizat pe un șantion de 100 de persoane cu vârste cuprinse între 20 ani și

60 ani. După analiza făcută ne putem da seama că Mânăstirea Govora are un flux mai mic de turiști

față de Mânăstirea Tismana, deoarece turiștii sunt atrași de istorie, de legende și semnificații mari ale

locurilor. La Mânăstirea Tismana, pelerinii veniți din toate colțurile țării vor să se cazeze și peste

noapte, chiar dacă cazarea se face pe baza unei rezervări din timp, pe când Mânăstirea Govora,

pelerinii nu se pot caza, suprafața pe care este localizată mânăstirea este mai mică și nu poate

permite construirea locurilor de cazare.

6. Analiza SWOT a Regiunii Oltenia de Nord

PUNCTE FORTE

-Regiunea de Nord a Olteniei beneficiează de prezența a numeroase obiective turistice de cult

de importanță națională și internațională

-Existența izvoarelor minerale importante

-Poluarea redusă în majoritatea zonelor rurale

PUNCTE SLABE

-Lipsa investițiilor în dezvoltarea și promovarea obiectivelor de cult

-Slaba calitate a drumurilor de acces la mânăstiri

-Lipsa structurilor de dezvoltare regională a turismului

Oportunităţi:

-Finalizarea dezvoltării turismului cu ajutorul finanțărilor nerambursabile din cadrul

instrumentelor de post aderare și al programelor de finanțare națională

-Asocierea unui număr cât mai mare de operatori de turism în vederea realizării intereselor

comune

Amenințări:

-Fondurile reduse pentru investiții și neprioritizarea acestora datorită lipsei strategiilor

-Costurile mari ale reabilitării infrastructurii rutiere

-Migrația personalului din sectorul turistic

57

7. Rezultate

În urma stabilirii unor criterii de evaluare a potențialului de dezvoltare a turismului monahal,

am ajuns la concluzia că cea mai vizitată este Mânăstirea Tismana. În perioada de după revoluţia

din decembrie 1989, turismul religios s-a dezvoltat mai mult ca urmare a afirmării credinţei,

a liberei circulaţii, dar şi a programelor de promovare ele turismului. Aşadar, numărul

turiştilor români şi străini a crescut de la un an la altul, ponderea turiştilor români fiind

mereu mai mare.

Ca urmare a intensificării acestor forme de turism, care implică un număr din ce în ce

mai mare de persoane, a luat fiinţă agroturismul (turismul rural), aflat încă în studiu incipient.

Pentru pensiunile turistice şi fermele agroturistice se înregistrează o cerere mult mai mică

raportat la oferta turistică (potenţialul turistic şi capacitatea de cazare existentă). Pe de o

parte este vorba de lipsa mijloacelor financiare, mai ales în cazul turiştilor români, iar pe de

altă parte un aspect negativ esenţial îl reprezintă promovarea insuficientă în străinătate a

obiectivelor turistice religioase.

Potenţialul turistic al Olteniei de Nord nu este suficient pus în valoare, iar serviciile

turistice nu sunt foarte diversificate. Acestea sunt motivele principale pentru care asistăm la o

devansare a amenajărilor turistice de către fluxul de turişti. În codiţiile unei valorificări juste

agroturismul ar constitui o adevărată investiţie profitabilă.

În cazul turismului religios nu se poate vorbi despre o evidenţă strictă a turiştilor

pentru că nu există o statistică exactă a acestor date. Cifrele utilizate au fost culese de la

maicile stareţe sau de maicile-ghizi, care s-au orientat după numărul de bilete vândute sau

după însemnările din cartea de impresii.

În general media anuală a turiştilor care vizitează mânăstirile din Nordul Olteniei este

de 100.000 de turişti. Acest număr poate să crească dacă se vor lua măsuri în ceea ce

priveşte dezvoltarea şi diversificarea bazei de cazare, mai ales în incinta mânăstirilor,

modernizarea căilor de acces la obiectivele turistice şi a mijloacelor de transport, precum şi

organizarea mai bună a reţelei ce oferă ghiduri, albume, pliante în vederea promovării obiectivelor

turistice de natură religioasă.

8. Concluzii

În concluzie regiunea Oltenia de Nord este una dintre cele mai complexe regiuni, având nu

numai o mare încărcătură de obiective turistice, dar şi multe dotări cu grad de înoire diferit ceea ce

care facilitează activităţi turistice în forme variate dar pe tot parcursul anului.

BIBLIOGRAFIE:

Beaujeu-Garnier, J. Chabot, Georges, 1971, Geografia urbana, Editura Stiintifica, Bucuresti.

Candea, Melinda, Erdeli, G., Simon, Tamara, 2000, Potential turistic si turism, Editura Universitatii

din Bucuresti.

Cocean, Pompei, 1996, Geografia turismului, Editura Carro, Bucuresti.

Erdeli, G., Istrate, I., 1996, Potentialul turistic al Romaniei, Editura Universitatii din Bucuresti.

Pănoiu A., 1971, Arhitectura bisericilor de lemn din Ţara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion

Mincu‖ din Bucureşti

*** Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Metodologie privind evaluarea potenţialului

turistic în unităţile administrativ-teritoriale de bază, [Available online]

58

Pană

Raluca - Elena

Data și locul nașterii : 05. 10. 1990, Moreni, Dâmbovița

Studii : Absolventă a Facultății de Geografie din cadrul

Universității din București, specializarea Geografia Turismului.

În prezent masterandă în cadrul Facultății de Geografie – Master

Managementul Resurselor si Activităților Turistice

Domenii de interes : turism, potențial de valorificare, promovare

POTENŢIALUL TURISTIC ŞI VALORIFICAREA SA ÎN

PARCUL NATURAL COMANA

PANĂ RALUCA-ELENA

Abstract: Approximately 40 km from Bucharest lays Comana Nature Park, the largest protected area in

Câmpia Română. It is also known as the Delta near Bucharest, for its characteristic delta ecosystem. Visitors

who want to dip a toe in the Danube Delta but stay close to the capital can take a boat through the reeds on the

park‘s lake or walk in the adjacent forest. Although a protected area, the park is home to ten villages. Here can

be visited two floral reserves, unique in Romania, which nurture kneeholy ( ruscus aculeatus) and the Balkanian

peony (Paeonia peregrine), which is celebrated by local villagers every May with am event called Sărbătoarea

Bujorului. Just at the edge of the forest, near the protected areas, is Comana Monastery, built on the ruins of a

monastery founded by Vlad Ţepeş more than 500 years ago. (***, „Romania – Explore the Carpathian garden‖)

In this work I analyzed the tourism potential of Comana Nature Park, also considering the opinion of those who

studied the area, the management plan, the existing information on-site, as well as local opinion. To get a result I

realized tourist maps, charts, S.W.O.T. analysis of the area protected by law.

Keywords: Parcul Natural Comana, turism, potențial, infrastructură.

Introducere. Parcul Natural Comana a fost constituit prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din

2004 în baza documentaţiei elaborate de către Institutul de Biologie al Academiei Române. Suprafaţa

totală a parcului este de 24 963 ha şi include pădure, teren arabil, aşezări umane, păşuni, râuri şi bălţi.

În Parcul Natural Comana sunt recunoscute în prezent trei arii naturale cu statut de protecţie :

I. Oloaga Grădinari (249,4 ha), delimitată pentru protejarea speciei Ruscus aculeatus (Ghimpele)

şi a habitatului forestier;

II. Padina Tătarului (231.4,4 ha), desemnată pentru protejarea speciei Paeonia peregrina (Bujorul)

şi a habitatului forestier;

Balta Comana (1206,4 ha), habitat caracteristic pentru păsările acvatice - zonă umedă, toate

trei fiind incluse în zona de protecţie integrală a parcului. Parcul Natural Comana este localizat în zona

sudică a României, în Câmpia Română, districtul Câmpiei Burnazului, între oraşele Bucureşti şi

Giurgiu, la aproximativ 30 de kilometri distanţă faţă de fiecare dintre ele. (***, ORDONANTA DE

URGENTA nr. 195 din 22 decembrie 2005, privind protecţia mediului (actualizată

prin LEGEA nr. 265 din 29 iunie 2006), ART.2 MONITORUL OFICIAL NR. 1196 din 30

decembrie 2005).

Primele observaţii asupra biodiversităţii excepţionale întâlnite în zona localităţii Comana

datează încă din secolul al XVIII-lea şi au fost realizate de specialişti renumiţi, cum ar fi botaniştii

Dimitrie Brandza, Dimitrie Grecescu, Z. C. Pantu. Un studiu sistematic, complex, asupra diversităţii

vegetale a fost realizat însă, în anul 1974 de către un colectiv de botanişti aparţinând Universității din

București condus de I. T. Tarnavschi. Rezultatele cercetărilor s-au concretizat într-o listă de peste

1.200 de specii vegetale. De-a lungul timpului, importanţa zonei s-a bazat pe bogăţia resurselor

naturale şi pe aşezarea şi configuraţia strategică a terenului. Totuşi, polarizarea s-a facut în jurul

centrului cultural, militar, religios şi istoric reprezentat de Mânăstirea Comana, aceasta punându-şi

amprenta asupra dezvoltării unei arii ample. Parcul Natural Comana împrumutând în denumire numele

comunei în care îşi are sediul, comportă o importanţă istorică deosebită în identificarea sa. (Talabă,

59

I., Nan, C., Gîţan, D. şi alţii, 2009, ‖Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile.

Actualitate şi perspectivă , Iaşi, Editura Tehnopress)

Fig. 1. Harta fondului forestier Sursa: „Planul de management al Parcului Natural Comana‖

Prima informaţie certă asupra locului pe care îl analizez se referă la ―balta Comanei‖ ,

menţiune înscrisă într-un document din 1462 de la Vlad Ţepeş şi păstrată într-un rezumat redactat în

martie 1797. ,,[ …] ca să fie hotarul de la metoh pe calea Giurgiului pâna în calea Prundului şi din

calea Prundului până în calea Mujdreanului, în jos până în vale şi de acolo pe vale, ca să fie hotarul

până unde se împreună cu balta Comanei drept în iezerul Câlniştei.― (aproximativ limitele actuale ale

parcului). Mărturia începuturilor Comanei de la Vlad Ţepeş, o face şi Cezar Bolliat în lucrarea

,,Monastirile închinate din România‖ ; „zidită din temelie de raposatu Vlădulu Voevod şi în urmă

reînnoită şi înzestrată de Şerban Voevod‖. (Strategia de vizitare a Parcului Natural Comana – Regia

Naţionalã a Pãdurilor).

Metodologie şi date.

a. Analiza S.W.O.T:

Am realizat analiza S.W.O.T. a zonei, ajutându-mă de surse precum „Potenţialul turistic al

României‖( G . E r d e l i , I . I s t r a t e ), „Ecoturismul. Orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a

comunităţilor locale‖ (R. Honoriu), „Revista semestrialã de culturã şi tradiţie vlãsceanã‖ (2009 - nr.

1), „Analiza „S.W.O.T.‖, Tribuna economică, nr. 13‖ (Şerban Claudia).

b. Percepţia populaţiei din judeţul Giurgiu asupra turismului în Parcul Natural Comana:

În continuare am realizat chestionare, pe care le-am aplicat populaţiei din Judeţul Giurgiu

asupra turismului din zonă. Scopul acestor chestionare este acela de a afla cât este de important

turismul pentru dezvoltarea localităţilor din areal, daca există programe de promovare a turismului,

obiective istorice şi religioase, amenajări de infrastructură, ce tipuri de turism se practică în special, ce

lipseşte turismului din această zonă, care sunt condiţiile din unităţile de cazare şi dacă există sate în

Parcul Natural Comana ce prezintă interes turistic mare.

Pentru realizarea graficelor am introdus răspunsurile populaţiei în Excel şi apoi le-am comentat.

c. Estimarea potenţialului turistic în Parcul Natural Comana:

La acest subcapitol am realizat un tabel pe care l-am întocmit în vederea estimării

potenţialului turistic în arealul protejat. Mai întâi de toate am vizitat obiectivele de interes turistic

din zona pentru a le putea evalua pe fiecare în parte.

60

Pentru realizarea graficului am consemnat în tabel cate un număr de puncte pentru fiecare

obiectiv din Parcul Natural Comana, analizandu-le din urmatoarele perspective: atractivitate,

interes, complexitate, cunoaştere, accesibilitate, dotari, utilizând metoda lui Ielenicz şi Comănescu.

(„România-potenţial turistic‖).

Rezultate.

a. Analiza S.W.O.T :

Voi prezenta în continuare analiza S.W.O.T. având ca obiectiv dezvoltarea turismului în

Parcului Natural Comana.

Puncte tari: Întâlnim un cadru natural deosebit, caracterizat prin păduri şi Delta

Neajlovului – insulă naturală. Este o zonă lipsită de surse de poluare de tip industrial şi de zgomot.

Aici se manifestă un climat temperat, cu veri foarte calduroase şi lipsit de vânturi. De asemenea,

turiştii sunt atraşi de sărbătoarea tradiţională a bujorului din luna mai, dar şi de sărbătorile cultural

religioase. Este permisă desfăşurarea activităţilor ecoturistice, cum sunt plimbările cu bicicleta,

plimbările cu barca, drumeţiile, pescuitul sportiv si vânătoarea avizate. Amplasarea Parcului

Natural Comana pe artele importante si extrem de circulate, între Bucureşti si Giurgiu, face ca

numărul de turişti să crească în această zonă. Pentru cei ce se simt atraşi şi de turismul religios, pot

vizita Mânăstirea Comana, construită de Vlad Ţepeş ca o mânăstire-cetate (Cetatea Neajlovului),

datorita siguranţei ce i-o dădea poziţia naturală a terenului. Această istorie a mânăstirii, dar şi

prezenţa obiectivelor cultural istorice fascinează turiştii care vin pentru recreere. Există spaţii de

cazare în pensiuni, infrastructură de alimentaţie. (Şerban, Claudia, 2005, „Analiza „S.W.O.T.‖,

Tribuna economică, nr. 13‖).

Puncte slabe: Mai întâi de toate, potenţialul turistic din zonă este promovat insuficient

atat pe plan regional, cât şi pe plan national. La acest capitol putem vorbi despre degradarea

progresivă a patrimoniului cultural-turistic. Zona nefind promovată din lipsa fondurilor,

atractivitatea în rândul turistilor este scăzută. Nu există o educaţie ecologică în rândul localnicilor

pentru a conştientiza cât de importantă este conservarea mediului. Resursele de apă potabilă sunt

insuficiente, infrastructura slab dezvoltată. De asemenea, turistul care vine în Parcul Natural

Comana nu beneficiază de centre de vizitare, puncte de informare, locuri de campare sau trasee

turistice; singurul traseu prezentat la intrarea în aria protejată fiind acela destinat plimbărilor cu

bicicleta. Tot aici putem spune că nivelul echipării tehnico-edilitare si a seerviciilor publice este

scăzut. (Niţă, I., Niţă, C., 2008, „Piaţa turistică a României. Realităţi, mecanisme, tendinţe‖,

Bucureşti, Editura Economică).

Oportunităţi: În urma aderării României la Uniunea Europeană, oportunităţile pentru

promovarea identităţii cultural-artistice ar putea creste; astfel, zona ar putea primi finanţări de la

bugetul de stat. Ar putea creşte numarul de parteneriate internaţionale. De asemenea, Parcul Natural

Comana ar putea incepe să fie promovat şi la târgurile de turism naţionale si internaţionale, fiind

astfel atras un număr cât mai mare de turişti. Includerea caselor de vacanţă (pensiunile

agroturistice) pe lista ofertelor turistice. Dezvoltarea evenimentelor, a festivalurilor şi a zonelor de

agrement. Promovarea zonei protejate cu ajutorul tehnologiei, atât la nivel naţional, cât şi

internaţional. Organizarea unor programe cu meşteşuguri tradiţionale, concursuri.

Ameninţări: Arealul protejat este ameninţat cu pierderea tradiţiilor şi obiceiurilor. Se

extind tot mai mult terenurile agricole, luând astfel din spaţiul destinat recreerii. Cresc costurile de

finanţare şi se accentuează criza economică globală. Nerespectarea reglementărilor legale care are

ca rezultat afectarea mediului, a zonelor protejate, a fondului silvic, poluarea apelor. Numarul mare

de turişti, ce vine să viziteze Parcul Natural Comana, nu este suficient informat în legatura cu

regulile specifice vizitării unei zone protejate. Şi de asemenea, habitatul natural din Balta Comana

suferă o degradare continuă, datorită intervenţiilor antropice prin efecutarea lucrărilor hidrotehnice

din perioada comunistă. Acest lucru riscă să ducă la pierderea acestei zone din punct de vedere al

biodiversităţii, daca autorităţile nu intervin cu măsuri de reconstrucţie ecologică. (Strategia de

vizitare a Parcului Natural Comana – Regia Naţionalã a Pãdurilor).

61

b. Percepţia populaţiei din judeţul Giurgiu asupra turismului în Parcul Natural Comana:

În urma întocmirii chestionarelor, am realizat că turismul este destul de important pentru

dezvoltarea localităţilor din arealul protejat, însă nu există programe de promovare a turismului în

regiune.

Din punct de vedere al obiectivelor antropice, am observat că populaţia locală îşi cunoaşte

destul de bine zona; rezultatele au fost următoarele: ca monumente de arhitectură mi-a dat exemple

precum Casa domnească , Chiliile, Mausoleul Eroilor, Turnul cu clopotniţă şi Ansamblul conacului

Ştefan Bellu. Basoreliefurile din bronz pe podul de pe Neajlov le-au încadrat la monumente de for

public. Din cei intervievaţi, niciunul nu a ştiut să îmi spună dacă există muzee sau colecţii publice în

localităţile inluse în Parcul Natural Comana. Însă, cu toţii au spus că Sărbătoarea Bujorului – serbare

câmpeneasca tradiţională ce marchează înfloritul bujorului este căutată în mare parte de turişti.

De asemenea, localnicii susţin că se organizează în zonă ţi meşteşuguri populare, filarmonici,

orchestre, coruri. Printre obiective religioase, mulţi au menţionat Mănăstirea Comana şi mai puţini

Biserica „Sf. Nicolae‖.

În urma relizării graficului, am constatat că cea mai mare parte din turişti preferă turism &

sport, urmat de pescuitul sportiv şi vânătoarea avizate; într-o mai mică măsură putem vorbi în această

arie protejată şi de turismul cultural, religios, ştiinţific şi educativ (E r d e l i , G . , I s t r a t e , I . , 1996,

„Potenţialul turistic al României‖, Bucureşti, Editura Universităţii), ecoturism (Honoriu, R., 2009,

„Ecoturismul. Orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale‖, Bucureşti, Editura

ASE) şi turismul gastronimic din perioada festivalului.

Fig. 2. Tipuri de turism

Printre preferinţele turiştilor, din punct de vedere al obiectivelor naturale, pădurile pentru

recreere ocupă fruntea clasamentului, urmate de Sărbătoarea Bujorului (Comori Vlãscene, 2009, anul

1, nr. 1, ,p. 3-5, „Revista semestrialã de culturã şi tradiţie vlãsceanã‖) şi Lacul Comana pentru

vânătoare si pescuit sportiv.

Nu au avut loc amenajări turistice de infrastructură în această zonă şi nici resursele turistice

din parc sunt valorificate într-un mod corect.

Fig. 3. Preferinţele turiştilor

62

Turismului din Parcul Natural Comana îi lipseşte în primul rând capitalul, infrastructura şi

mai puţin amenajările, deoarece, turiştii preferă această zona mai salbatică, mai puţin antropizat.

Fig. 4. Lipsurile în Parcul Natural Comana

Condiţiile din unităţile de cazare din această zonă protejată sunt accesibile după părerea

localnicilor.La finalul chestionarului am adresat câteva întrebări referitoare la persoanele intervievate,

iar rezultatele au fost următoarele:

Fig. 5. Pregătirea şcolară Fig. 6. Profesia

c. Estimarea potenţialului turistic în Parcul Natural Comana :

În urma realizării graficului am constatat că Mânăstirea Comana prezintă potenţialul turistic

cel mai mare, datorită faptului că este ridicată pe ruinele Cetăţii Neajlovului. De asemenea se poate

spune că şi Biserica „Sf. Nicolae‖ şi ansamblul conacului Ştefan Bellu prezintă interes turistic mare.

Curtea domnească, Chiliile, Mausoleul eroilor căzuţi în Primul Război sunt găzduite de Mânăstirea

Comana şi se situează pe la mijlocul clasamentului. Cel mai mic interes par să-l prezinte

basoreliefurile din bronz de pe podul de peste râul Neajlov.

Fig. 7. Harta mânăstirilor – Judeţul Giurgiu

Sursa: www.crestinortodox.ro

63

Fig. 8. Potenţialul turistic al obiectivelor turistice din Parcul Natural Comana

Concluzii. Parcul Natural Comana dispune de un important potenţial turistic, cu toate că

infrastructura este slab dezvoltată în acest areal.

În cuprinsul Parcului Natural Comana sunt incluse terenuri aflate în administrarea comunelor

Băneasa, Greaca, Hotarele, Gostinari, Colibaşi, Comana, Călugăreni, Singureni, Mihai Bravu, Prundu.

Obiectivele turistice din zona parcului sunt reprezentate de balta Comana şi rezervaţiile delimitate în

parc, peisajul forestier şi văile inundabile ale luncilor. (Andrei G., Serafim R., 1993: ―La catalogue de

la collection de Coleopteres A.L. Montandon (Museum d`Histoire naturelle Grigore Antipa‖, Trav.

Mus. Hist. nat. ―Grigore Antipa‖, vol.XXXIII, Bucureşti)

Mânăstirea Comana, ctitorie a domnitorului Vlad Ţepes, datează din anul 1462 şi reprezintă

un punct deosebit de atracţie turistică. Realizarea unor manifestări de tipul sărbătorilor câmpeneşti

cum este „Sărbătoarea Bujorului‖, reunesc pe scurte perioade un numar însemnat de turişti. În

localitatea istorică Călugăreni, se gaseşte Crucea lui Mihai, monuent istoric realizat în anul 1913 şi

restaurat în 1993 cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a

domnitorului Mihai Viteazul. În localitatea Gostinari se găsesc ruinele Palatului Domnesc ctitorit de

Radu Şerban. Infrastructura turistică este în prezent slab dezvoltată şi este reprezentată în Comana prin

pensiunea ―Casa Comana‖, aflată în circuitul turistic, cabana silvică ―Fântâna cu Nuc‖, monument

istoric, aflată în gestiunea Direcţiei Silvice Giurgiu, iar în Călugăreni prin pensiunea Hanul

Călugărenilor. Turismul este legat mai mult de desfăşurarea unor activităţi tradiţionale şi de vizitarea

obiectivelor turistice existente. Potenţialul turistic ridicat al zonei, este strâns legat de infrastructura

rutieră şi de dezvoltarea infrastructurii turistice locale. Amenajarea complexă şi resturarea bălţii

Comana, ca punct principal de atracţie turistică, ar putea constitui un prim obiectiv cu puternic impact

asupra populaţiei. (Planul de management al Parcului Natural Comana)

În decursul timpului, pe teritoriul Parcului Natural Comana au fost realizate numeroase studii

de către colective de cercetare aparţinând Institutului de Biologie din Bucureşti, Universităţii din

Bucureşti, Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Hidrologie, Institutului de Cercetări şi

Amenajări Silvice, Muzeului de Ştiinţe Naturale Grigore Antipa, etc.. (Mohan Gh., Ardelean A.,

64

Georgescu M., 1993: ―Rezervatii si monumente ale naturii din Romania‖, Bucureşti, Casa de Ed. şi

Comert ―Scaiul‖)

BIBLIOGRAFIE:

Andrei, G., Serafim R., 1993: “La catalogue de la collection de Coleopteres A.L. Montandon

(Museum d`Histoire naturelle Grigore Antipa”, Trav. Mus. Hist. nat. ―Grigore Antipa‖, vol.XXXIII,

Bucureşti);

Comori Vlãscene, 2009, anul 1, nr. 1, ,p. 3-5, „Revista semestrialã de culturã şi tradiţie vlãsceanã”;

E r d e l i , G . , I s t r a t e , I . , 1996, „Potenţialul turistic al României”, Bucureşti, Editura Universităţii

;

Honoriu, R., 2009, „Ecoturismul. Orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a comunităţilor

locale”, Bucureşti, Editura ASE;

Ielenicz, M., Comănescu, Laura, 2006, „România-potenţial turistic”, Bucureşti, Editura Universitară;

Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M., 1993, “Rezervatii si monumente ale naturii din Romania”,

Bucureşti, Casa de Ed. şi Comert ―Scaiul‖;

Niţă, I., Niţă, C., 2008, „Piaţa turistică a României. Realităţi, mecanisme, tendinţe”, Bucureşti,

Editura Economică;

Şerban, Claudia, 2005, „Analiza „S.W.O.T.”, Tribuna economică, nr. 13‖;

Talabă, I., Nanm C., Gîţan, D., 2009, „Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile.

Actualitate şi perspectivă, Iași, Editura Tehnopress;

***, „Romania – Explore the Carpathian garden‖;

***, ORDONANTA DE URGENTA nr. 195 din 22 decembrie 2005, privind protecţia

mediului (actualizată prin LEGEA nr. 265 din 29 iunie 2006), ART.2 MONITORUL

OFICIAL NR. 1196 din 30 decembrie 2005;

***, Planul de management al Parcului Natural Comana;

***, „Romania – explore the Carpathian garden‖ – „Comana Nature Park‖;

***, Strategia de vizitare a Parcului Natural Comana – Regia Naţionalã a Pãdurilor;

***, Traveler – National Geograhic – „Delta Dunării – Parcul Natural Comana”, vol. IX, vara 2011.

www.crestinortodox.ro

65

Pirjol Andreea

Isabela Teodora

Data și locul nașterii: 27.04.1992, Calafat

Studii: Absolventa a Facultății de Geografie din cadrul Universității

din București, specializarea Geografia Turismului.

În prezent masterand în cadrul Facultăţii de Geografie – Gestiunea

spaţiului turistic şi servicii de ospitalitate.

Domenii de interes: turism cultural, turism urban, geografia umană.

ROLUL REGENERĂRII URBANE ÎN SUSTENABILITATEA

TURISMULUI DIN REGIUNEA RUHR

PÎRJOL ANDREEA ISABELA TEODORA

Abstract: Facing the decline of the raw material and later on manufacturing industry,huge formerly

prospering regions of Central Europe such as the German Ruhr region, have had to cope with rapid decline and

the loss of almost all of their economic foundation. In the early 1980s, regional and economic policies attempted

to bring about the necessary structural change to economically regenerate the region. The renewal of the region

includes a variety of objectives which comprise more than just the regional image and concerns above all

economic revitalisation. Beyond the priority of promoting new development, one essential requirement in terms

of future economic development was introduced, the concept of ‗industrial tourism‘. In Ruhr region, the creation

of a ―landscape park‖ has been used to drive the restoration of one of the most degraded landscapes in Europe. It

has become a symbol for urban, economic, social, and environmental change.

Keywords: regenerare urbană, turism industrial, Ruhr.

Introducere

Dispariţia unei părţi a siturilor industriale din cadrul oraşelor europene a permis în ultimii ani

extinderea şi amenajarea unor noi spaţii de utilitate publică şi/sau semi-publica, mai mult au deschis

noi perspective dezvoltării oraşelor. Reabilitarea vechilor situri industriale în spiritul unei concepţii

ecologiste este preocuparea principală în numeroase oraşe europene. Pe măsură ce terenurile

industriale dezafectate oferă noi posibilităţi de reamenajare, aceasta dezvoltare ar trebui să fie integrata

într-un plan de regenerare şi planificare pe termen lung.

Regenerarea urbană este de cele multe ori un proces derulat pe termen lung, complex. Acest

lucru necesita sprijinul activ politic şi o interfaţă cu diferite părţi interesate pe toată durata de viaţă a

unui proiect. Regenerarea urbană reprezintă aducerea la viaţa a zonelor urbane, cu efortul cooperativ al

municipalităţilor, proprietarilor şi a altor actori implicaţi cu scopul de a îmbunătăţi condiţiile de trăi,

de a creşte calitatea mediului şi a climatului social şi de a întări economia locală. Regenerarea urbană

are 3 piloni: fizic, economic şi social. În funcţie de situaţia din zona respectivă trebuie să ne referim

mai mult sau mai puţin la cei trei piloni în momentul în care dezvoltăm un plan de regenerare urbană.

Soluţiile de amenajare se pot aplica, nu numai în cazul spaţiilor industriale, ci şi pe terenuri fără nici

un fel de trecut, cu soluţii şi amenajări impuse de cerinţele şi necesităţile în dezvoltarea unui oraş.

Aproximativ 120 de astfel de proiecte au fost implementate la nivel european, în cadrul unui

program de regenerare urbană integrat. Peisajul natural nu a fost restaurat ci mai degrabă stabilizat

ecologic, iar moştenirea industrială locală reciclată, iar, ca urmare a acestui fapt, uriaşe relicve au fost

adaptate şi refolosite ca centre pentru desfăşurarea unor activităţi culturale. Intervenţia se bazează pe

un sistem « dispers şi mobil » de parcuri, care permite ocuparea flexibilă pe măsură ce parcelele devin

disponibile pentru noi intervenţii cumulate în decursul anilor. Soluţia ia în considerare o dezvolatre

ipotetica, nu o stare definitivă, ci o succesiune de stări care corespund cu diferitele etape de

metamorfozare.

Reconversiile din zonele industriale dezafectate sunt poate cele mai spectaculoase, având ca

scop final amenajarea de zone verzi şi de agrement, ecologizarea şi refunctionalizarea lor, care este o

66

practică tot mai des întâlnită în multe din marile oraşe. Conservarea şi reconversia particularitatiilor

istorice sub formă de bunuri culturale şi artistice face parte din noua tendinţa de regenerare urbană cât

şi ca strategie în atragerea de capital. Ecologizarea acestor zone poate determina o nouă viziune asupra

peisajului şi, ca urmare, noi modalităţi de a concepe „peisajul amenajat‖.

Repere ale regenerării urbane O primă acţiune de amploare de restructurare urbană prin deschiderea marilor bulevarde,

realizarea de grădini publice a aparţinut prefectului Parisului din anii 1853- 1870, Haussmann. Astfel

de reamenajări au fost implementate şi în Londra, prin crearea de zone verzi care completează

structura urbană a oraşului. Şi Barcelona porneşte în anul 1992, cu ocazia Olimpiadei, şi depune un

efort de înnoire, în care amenajările peisagere au început de la trotuare, străzi, trasee verzi şi au

continuat cu amenajarea de noi nuclee verzi, începând din port, amenajarea malului mării şi intervenţii

punctuale în oraş. Un alt proiect de anvergură dezvoltat şi implementat este cel al extinderii şi

reabilitării în regiunea Defense din Paris.

În urma acestui proiect La Defense a devenit un mare cartier de afaceri al Parisului. Cu o

populaţie de 20.000 de locuitori. Zona este centrată într-o buclă a autostrăzii transzonale, străbătând

municipiile din departamentul Hauts-de-Seine din Nanterre, Courbevoie şi Puteaux. Centrul de afaceri

este situat la extremitatea vestică a Parisului, la 10 km în lungimea axei istorice, care începe de la

Palatul Louvre şi continuă de-a lungul bulevardului Champs-Elysees, trece de Arcul de Triumf,

culminând cu La Défense. Ideea unei noi dezvoltări urbane în regiunea Defense nu este nouă, ea fiind

înaintată pentru prima dată la începutul secolului XVII, când se dorea extinderea Parisului către vest.

În 1956 la cererea guvernului, regiunea a intrat într-un proces de dezvoltare ce se alinia la nouă axa

Champs Elysees. Planul se desfăşura pe o suprafaţă de 800 ha de la Pont Neuilly până la Gară St.

Lazare de la Versailles.

Centrul de afaceri adună în cadrul sau unele dintre cele mai renumite sedii de firmă din Franţa

şi din strainatate, caldirile fiind grupte în jurul unui mare spaţiu public din vestul oraşului şi deasupra

unui important nod intermodal. Planul prevede construirea a 25 de clădiri turn pentru birouri, una

dintre acestea fiind mai înaltă deca celelate pentru a crea efectul de dominanata a anasamblului. Cinci

dintre caldirile cu apartamente şi curţi interioare au fost transformate în grădini şi vor fi propuse norme

de contruire pentru zonele de comerţ. Acest impresionanat ansamblu se desfăşoară perpendicular pe

raul Sena în partea de vest învecinându-se cu o gară pentru trenurile expres, o staţie de metrou şi una

de autobuze.

Unul dintre cele mai ample proiecte de urbanism în Europa anilor 1980 a fost restructurarea

zonei docurilor de pe malurile Tamisei şi amenajarea acestora. În această zonă urma să se dezvolte un

mare ansamblu de clădiri pentru domeniul financiar- bancar. Soluţia de renovare urbanistică este o axă

majoră cu clădiri înalte de o parte şi de alta, dar şi cu multe spaţii publice urbane, scuaruri şi grădini,

bulevarde şi esplanade al căror rol să fie atât urban, cât şi social şi cultural.

Patrimoniului industrial este, prin urmare, considerat ca fiind un atuu, o caracteristică pozitivă

de natură să genereze o dezvoltare calitativă la nivel local, jucând un rol activ în vederea consolidării

unei identităţii locale, în beneficiul comunităţii locale dar şi a turiştilor.

Metodologie

Pentru analiza rolului regenerării urbane în sustenabilitatea turismului, am folosit într-o primă

etapă de lucru, metoda de documentare, prin consultarea bibliografiei de specialitate, acumularea

informaţiilor şi pregătirea materialelor. În a doua etapă de lucru a avut loc prelucrarea datelor,

centralizarea lor, pentru ca în cea de-a treia etapă să aibă loc întocmirea articolului propriu-zis.

Remodelarea peisajului industrial

În cadrul unei strategii mai ample de recolonizare a terenurilor industriale degradate un proiect

se concentrează pe restaurarea şi introducerea proceselor naturale şi a caracteristicilor de peisaj.

Particularitatiile proceselor naturale în cazul terenurilor sunt valorificate prin forţarea intervenţiilor,

integrarea patrimoniului cultural, recuperarea valorilor ecologice şi o nouă dezvoltare în cadrul unei

scheme care a valorificat procese naturale nemaivăzute anterior.

67

Patrimoniului industrial este, prin urmare, considerat ca fiind un atuu, o caracteristică pozitivă

de natură să genereze o dezvoltare calitativă la nivel local, jucând un rol activ în vederea consolidării

unei identităţii locale, în beneficiul comunităţii locale dar şi a turiştilor.

Regiunea industrială Ruhr era centrul industrial strategic al Germaniei, care în prima jumătate

a secolului al XX- lea a fost un adevărat „mit al prosperităţii‖, că mai apoi, în deceniile VII- VIII, să

devină una din cele mai degradate zone. Zona Ruhr a fost principalul motor care a contribuit la

creșterea economică a Germaniei, devenind una dintre cele mai industrializate tari de pe continent. Din

cauza faptului că zona a fost complet dominată de sectorul secundar, turismul și industria de agrement

au întâmpinat condiţii precare de dezvoltare. Datorită caracterului industrial al regiunii, turismul a fost

doar o activitate periferică, manifestându-se sub forma călătoriilor de afacer şi, congreselor. Chiar

dacă regiunea avea un potențial mare pentru turismul cultural, aceasta a deservit, în principal, cererea

locală, fapt atestat de numărul scăzut al înnoptărilor.

În 1989 se creează IBA- Internaţional Building Exhibition- care pune bazele activităţii de

„renovare ecologică şi restaurare economică‖, cu efecte asupra socialului şi urbanului pe o suprafaţă

de 780 km2, unde locuiau 2 milioane de persoane, de-a lungul râului Emscher.

Acesta acţiune de reînnoire are finalul în 1999, când imensul parc natural „Emscher Park‖ a

devenit o realitate, având ca obiective:

- Regenerarea mediul natural, situând pe primul loc depoluarea raului Emscher şi reconstituirea

peisajului

- Restaurarea şi reconversia patrimoniului industrial

- Crearea de noi zone de activitate/ tehnopoli

- Rezolvarea locuirii prin reconsiderarea oraselor- grădină şi realizarea de noi ansambluri

rezidenţiale.

Reabilitarea mediului, pe lângă atragerea de investitori şi crearea de locuri de muncă, a permis

şi o renovare estetică şi un aport substanţial la ameliorarea fizică şi psihică a cadrului ambiental şi un

flux notabil de vizitatori.

Scopul a fost acela de a dezvolta o destinație turistică noua bazându-se pe patrimoniul

industrial pe de o parte, și pe facilitățile de agrement nou înființate, pe de altă parte.

Scopul IBA Emscher Park este de a păstra martorii monumentali ai culturii industriale. Halele

vechi sunt umplute cu viață nouă : arta, cultura. O veche hala de depozitare a metalului este

transformată într-o scenă gigantică, iar sălile de exploatare sunt transformate în galerii de renume.

Acţiunea de regenerare a avut la baza procesul de transformare a unei vechi regiuni

industrializate într-un spaţiu de petrecere a timpului liber, ulterior devenind destinație turistică. Acest

concept s-a bazat în principal pe infrastructura, trebuind stabilită şi creată infrastructura necesară în

ceea ce privește aria de interes turistic şi pe conștientizarea şi perceperea zonei ca o regiune de

agrement în rândul populaţiei.

Infrastructura turistică

Populația mare din regiune poate funcționa ca o cerere inițială pentru noua infrastructură de

agrement. Deja cererea internă de aproximativ 5,5 milioane de locuitori poate asigura utilizarea de

bază a infrastructurii nou înfiinţate. Lunga istorie, numărul mare de companii industriale și varietatea

de instalații de producție din regiune oferă posibilitatea unică de a trece în revistă istoria

industrializării și, prin urmare, constituie o poziție de plecare perfectă pentru agrement/ turism. Noile

evoluţii urbane contemporane se bazează pe folosirea mijloacelor de expresie inspirate din trecut şi din

patrimoniul industrial al oraşului. Arhitectură, designul, reţeaua urbană şi spaţiile publice, toate

acestea sunt evoluţii luate în considerare în vederea conservării şi îmbunatăţirii patromoniului

moştenit.

Organizarea şi sprijinirea unor acţiuni care să conducă la o mai mare implicare a comunităţii

în fiecare stadiu al proiectului trebuiesc integrate în planul de management al proiectului. În acest sens

fragmentele de construcţii sau anexe din patrimoniul găsit la faţa locului a fost reabilitat, transformat

într-un centru care să pună la dispoziţia celor interesaţi informaţii de interes public, servind şi ca loc de

întâlnire şi dezbateri ale aspectelor concrete din proiect. Incinta serveşte şi ca un info-centru şi muzeu,

un element de atracţie, parte a unui ansamblu şi unde este prezentat întreg demersul de realizare a unui

astfel de proiect de regenerare, fazele de lucru, evoluţia paşilor, sub forma fotografiilor, machetelor şi

planurilor descriptive.

68

Noile dispozitive trebuie să atragă vizual, existenţa unei scenografii urbane creează premisele

unei dezvoltări durabile în acord cu tendinţele urbanismului modern. Mai mult, posibilitatea acestora

de a funcţiona ca un imens ventilator, care să atragă oameni, bani şi activităţi, prin volumul de lucrări

şi calitatea intervenţiilor, asigura succesul unei astfel de intervenţii. Complexele în sine sau locaţiile

lor sunt punctul de plecare pentru dezvoltarea viitoare. În scopul de a păstra caracterul/ identitatea

regiunii, au trebuit identificate modalități de integrare a fostelor unităţi de producţie.

Mai mult de 150 de ani de industrializare şi-au lăsat amprenta asupra regiunii : mine gigantice,

furnale și turnuri de lichidare, relicte impresionante ale unei epoci trecute. Astăzi, clădirile sunt

martori arhitecturali, explicând istoria regiunii. În urma planului ambițios de a restructura o întreagă

regiune, prin schimbarea mediului preexistent, au trebuit alese anumite „monumente‖ industriale spre

a fi conservate şi utilizate în scop turistic.Printre obiectivele conservate se număra mine de cărbune,

prezervând instalaţiile cu ajutorul cărora era extras cărbunele.

Restructurarea a dus la înfiinţarea unui muzeu, care are ca tema patrimoniul industrial,

schiţând etapele dezvoltării industriale din zonă. Pentru a facilita accesul la informaţii a fost creat şi un

centru de informare turistică, situat în complex. Schimbarea întrebuinţării instalaţiilor industriale nu se

referă numai la noua utilizare a clădirilor prin păstrarea arhitecturii tradiţionale. Complexele

industriale pot fi , de asemenea, utilizate în scopuri diferite. Fosta fabrica de oțel a fost transformată

într-un parc de aventuri în aer liber, cu intrare gratuită. Clădirile nu au fost restaurate, în general, ele

funcționează ca decor. Fostele buncăre de cărbune au fost transformate în zone de alpinism și locuri de

joacă pentru copii, iar gazometrele funcționează acum că un centru de scufundări.

Zonele de depozitare miniere au fost transformate în trasee de drumeții și ciclism. A fost

deschis un cinematograf în una din fostele hale de producţie de oţel, infrastructura specifică

evenimentelor completează gama de oferte. Pe lângă tururile individuale, sunt oferite, de asemenea şi

tururi cu ghizi. Această simbioză asigură o experiență unică pentru toate tipurile de vizitatori,

independent de motivele lor pentru a vizita complexul.

Crearea imaginii turistice

Prin stabilirea infrastructurii specifice agrementului a fost fondată nouă orientare a regiunii.

Cu toate acestea, atractivitatea oricărei regiuni sau destinație este puternic influențată de imagine și de

percepţia potențialilor vizitatori. În procesul de schimbarea a percepţiei deja create a unei regiunii,

orice asociere cu aceasta au fost puternic influențate de rolul său primar, şi naume, de cel de „ inima‖

industriei grele germane . Prin urmare , sensibilizarea și schimbarea imaginii regiunii joacă un rol

important în întreagul proces de dezvoltare.

Chiar dacă se bazează pe numărul mare de locuitori din zonă, strategia întregii reconversii este

de a atrage vizitatori şi din afara regiunii şi de a promova noua infrastructura pentru a asigura cererea

locală. Această cerere locală, în cazul în care este utilizată în mod eficient, este în măsură să garanteze

o finanțare suficientă pentru marea parte a infrastructurii nou înființate. Campaniile de marketing au

scopul să promoveze identitatea locală şi să sublinieze unicitatea regiunii, arhitectura industrială sau

numărul mare al spaţiilor verzi create.

Schimbarea atitudinii locale poate fi văzuta ca un factor important în concretizarea unei

regiuni turistice, numai convingerea localnicilor de atractivitatea regiunii lor poate asigura o imagine

pozitivă în ochii vizitatorilor.

Managementul destinației: "Traseul culturii industriale"

Existenţa infrastructurii de agrement și conștientizarea a acestui tip de infrastructură, sunt

condiţiile necesare existenţei unei destinații. Pe lângă acestea, aspecte precum ar fi marketingul şi

managementul destinaţiei sunt, de asemenea, parte integrantă a acesteia. Având în vedere această

situație, a fost înființată o nouă instituție, RuhrTourism Ltd. Această instituție reunește toți actorii

relevanți din turism. RTG funcționează ca o agenţie de turism, ca un operator de turism și ca un

promotor, în același timp. Având în vedere caracterul eterogen al sitului, marca centrală reunește toate

modalităţile de petrecere a timpului liber și ofertele turistice din regiune. Instrumentul creat pentru a

îndeplini rolul de conector este programul numit „ Traseul Culturii Industriale‖, care funcționează ca

un ghid principal pentru a vizita regiunea.

Scopul principal al proiectului a fost de regenerare economică, bazat pe o nouă formă de

industrie. Industria turismului de agrement și în combinație cu sectorul terțiar ar trebui să asigure o

69

regenerare a mediului inconurator, cât şi a societăţii, în genere. Aproximativ 20 de ani de investiții

uriașe, atât din sectoul public, cât şi cel privat, a permis acest proces, cu siguranță unic, de

restructurare a unei regiuni, una care a schimbat întregul său caracter.

Concluzii

Un spectru larg de evenimente şi întâmplări cu tente artistice şi culturale pot fi canalizate într-

un nou centru de interes social prin crearea unei infrastructuri speciale, printr-un proces atent de

reciclare şi uz ale vechilor hale industriale, construcţii, structuri fixe sau mobile, anexe. Întregul

ansamblu, prin particularităţile specifice de arhitectură, îşi poate aduce aportul în recrearea unui fond

istoric unic, propriu, local, un cadru modernist, high-tech pentru o liberă exprimare artistică,

coregrafiata sau spontană.

Arta publică poate juca un rol important promovând un mediu atractiv, de înaltă calitate, un

ajutor redutabil în consolidarea comunităţii sau reconsolidării ei. Arta poate deveni un centru

focalizator, care să dezvolte un spirit şi o identitate a locului alături de plăcerea pe care o poate oferi

vizitatorilor sau rezidenţilor. Actul artistic, de creaţie, poate acţiona ca un factor catalizator al

expresiei şi experienţei culturale. Atelierele de creaţie, expoziţiile cu vânzare, arta în stradă, târgurile

ad-hoc pot anima cu uşurinţă spaţiul făcându-l atractiv.

Aceste adaosuri cu tentă culturală pot deveni elemente cheie pentru crearea unei identităţi

locale şi a unei imagini favorabile internaţional. Celebrarea remarcabilelor monumente industriale şi a

ruinelor aflate astăzi disparate la nivelul oraşului, instalaţii gigantice, adevărate catedrale ale deceniilor

trecute, suprafeţele pe care le deservesc, cu mare talent şi investiţii de capital privat consistent pot da

startul unui amplu proces de dezvoltare urbană şi culturală implicit, un nou stil de viaţă, un melanj de

mijloace de exprimare.

Experiența Ruhr poate fi un exemplu adecvat pentru multe regiuni similare din Europa .

Punerea în aplicare consecventă, cooperarea tuturor grupurilor sociale, creativitatea, de exemplu, în

cazul utilizării terenurilor industriale abandonate, și nu în ultimul rând, investiții uriașe, au format o

nouă regiune în cadrul frontierelor celei existente. În plus, atitudinile și mentalitatea localnicilor

caracteriza destul de des o regiune mult mai mult decât orice circumstanțe. Prin urmare, orice

modificare la nivelul regiunii ar trebui să aibă în vedere localnicii.

BIBLIOGRAFIE:

Auer, Sabine, Bothmann, F., 2009, „ The new Emscher Valley- Reshaping an utban landscape creates

regional identity‖, pp. 27, Munchen;

Brackmann, H., 2006 , „ Urban regeneration- conclusions and results of commissions 8 projects‖;

Brown, Brenda J., 2001, „ Reconstructing the Ruhrgebiet- Landscape Architecture‖, pp. 66;

Couch, C., Fraser, Ch., Percy, Susan, 2008 , ―Urban regeneration in Europe‖, Capitol X;

Gateau- Leblanc, N., 2004, ― Economie du renouvellement urbain. Annales de la recherché urbaine,

pp. 97;

Gronau W., Kagemeier A., 2004 , ―Leisure and tourism — an approach to the economic regeneration

of heavily industrialised regions‖;

Jolly, N. 2003, „Creating a new image for an old industrial region. An analysis of touristic

iconography in the Ruhr area‖, Die Erde, Vol. 134, pp. 23–41;

Radulescu, Ghe., 2007, „Urbanism si amenajarea teritoriului‖, Editura Universitatii de Nord, Baia

Mare;

Schaaf, A. H., 1964, „Public policies in urban renewal: An economic analysis of justifications and

effects, land economics‖, vol. 40, pp, 67- 78;

„Concept strategic Bucuresti 2035‖, Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu‖;

http://www.regenerareurbana.ro/

http://www.urbanistique.ro/

http://www.iba-see2010.de/

70

Radu

Roxana - Andreea

Data și locul nasterii: 19.03.1988, București

Studii: Absolventă a Facultății de Geografie din cadrul Universității

din București, specializarea Geografia Turismului.

În prezent masterandă în cadrul Facultății de Geografie –

Managementul Resurselor și Activităților Turistice

Domenii de interes: poluare, problemă, Centrul Vechi, poluare

fonică, poluare arhitectonică, deșeuri

POLUAREA DIN CENTRUL VECHI AL BUCUREŞTIULUI –

PROBLEMĂ SAU NEPĂSARE ?

RADU ROXANA-ANDREEA

Abstract. The pollution of any kind and manifested in any way ( noise pollution, architectural pollution or

waste pollution) is a current issue that should be stopped in any way possible. The purpose for this analysis is to

identify the perception of the residents from Bucharest on existing pollution from the Old Town and the methods

proposed by them in order to solve the eventual problems. To achieve this study, I used both an empirical field

research method (measuring the intensity of sound with sound meter Testo 815) and a statistical method

(creating and applying a questionnaire on a well-defined sample of population). I also tried to make a SWOT

analysis of the area. Analyzing the results presented by the sound lever meter Testo 815 and the questionnaire,

there can be seen as follows: on the one hand, especially in the evening and in the week-end days there was a

record high levels of noise, the rest being within acceptable limits and, on the other hand, people perceive

differently the phenomen of pollution. This analysis seeks to show the danger to which people are subjected to

pollution, whether referring to the noise pollution, the visual pollution or the one caused by waste. I would like

to draw a warning and the authorities to take action.

Keywords: poluare, problemă, Centrul Vechi, poluare fonică, poluare arhitectonică, deșeuri.

1. Introducere

Problematica poluării este una destul de mediatizată, atât la nivel zonal (în cazul

nostru la nivelul României), cât și la nivel european sau mondial. De-a lungul timpului au fost

formulate diverse teme și ipoteze care să confirme sau să infirme această problemă globală.

De asemenea, există numeroși autori de origine străină care au efectuat diverse cercetări în

acest domeniu, dintre aceștia putându-i aminti pe: J. Edworthy, A. J. Hedea, R. B. Bullena, K.

Kimura, B. van Rooij, M. R. Serra, C. A. Frassoni, A. M. Verzini, E. C. Biassoni, etc. În acest

sens au fost abordate diverse teme, precum "Noise and its effects on pleople: an overview1",

"Human perceptions and reaction to noise2", "Perception of pollution as a social dilemma

3",

"The people vs Pollution4" sau "An interdisciplinary study of urban noise pollution: part

I/II5", care au fost publicate în diverse reviste de specialitate.

1 Edworthy, J., ianuarie 1997, Noise and its effects on pleople: an overview, revista International Journal of Environmental

Studies, 51(4)325-344 2 Hedea, A.J., Bullena, R. B., septembrie 1981, Human perceptions and reaction to noise, revista Architectural Science

Review, 24(3)58-64 3 Kimura, K., iulie 1993, Perception of pollution as a social dilemma, revista The Journal of Mathematical Sociology,

18(1)81-91 4 Van Rooij, B., ianuarie 2010, The people vs Pollution, revista Journal of Contemporany, 19(63)55-77 5 Serra, M.R., Frassoni, C.A., Verzini, A.M., Biassoni, E. C., noiembrie 1992/ august 1995, An interdisciplinary study of

urban noise pollution: part I/II, revista International Journal of Environmental Studies, 42(2)201-214 / 48(3)283-292

71

2. Ipoteza cercetării

Ipoteza acestei cercetări se conturează pe o întrebare-cheie, care la final, pe baza

rezultatelor obținute pe teren (din informațiile furnizate de către sonometru) și/sau prin

intermediul chestionarelor (aplicate pe un eșantion de persoane) va fi confirmată sau

dimpotrivă infirmată.

"Percepția bucureștenilor cu privire la poluarea din Centrul Vechi este una negativă?"

3. Metodologie

Scopul principal al acestei analize este acela de a determina gradul de toleranță al

bucureștenilor față de poluarea din Centrul Vechi și de a determina percepția referitoare la

poluarea vizuală, dar și la cea fonică. Pentru aceasta am utilizat mai multe metode:

- în primul rând, am utilizat sonometrul Testo 815, sonometru din Clasa 2 cu domeniile de

măsură a nivelului de zgomot 32-80 dB, 50-100 dB și 80-130 dB, doi timpi de citire, 2 curbe

de egal nivel de presiune acustică și funcții maxim și minim;

- în al doilea rând, am aplicat un chestionar (11 întrebări, cu diverse opțiuni de răspuns) unui

eşantion de 30 de persoane (17 de sex feminin şi 13 de sex masculin), cu scopul obţinerii de

informaţii referitoare la percepția bucureștenilor asupra fenomenului poluării existent la

nivelul Centrului Vechi. Persoanele intervievate aparţin tuturor categoriilor sociale și tuturor

claselor de vârste;

- în al treilea rând, am elaborat o analiză SWOT a Centrului Vechi, prin care am evidențiat

atât punctele tari și punctele forte, cât și oportunitățile și amenintările pe care le prezintă

această zonă.

4. Rezultate 4.1. Rezultate în urma metodei empirice sonometrul Testo 815 Cu ajutorul sonometrului Testo 815 am efectuat măsurători în 5 zile consecutive (vineri,

sâmbătă, duminică, luni și marți) la intervale diferite (ora 12, ora 16 și ora 20) la care am adăugat ± 5

minute.

Ziua Ora Minim Maxim Medie

Vineri

05.04.2013

12:00 47.9 dB 58.2 dB 53.5 dB

16:00 58.8 dB 70.4 dB 64.6 dB

20:00 64.1 dB 81.5 dB 72.8 dB

Sâmbătă

06.04.2013

12:00 48.4 dB 57.7 dB 53.5 dB

16:00 60.6 dB 78.8 dB 69.7 dB

20:00 79.5 dB 92.3 dB 85.9 dB

Duminică

07.04.2013

12:00 49.8 dB 58.2 dB 54 dB

16:00 62.7 dB 77.5 dB 70.1 dB

20:00 71.4 dB 91.6 dB 81.5 dB

Luni

08.04.2013

12:00 47.5 dB 55.3 dB 51.4 dB

16:00 57.8 dB 65.2 dB 61.5 dB

20:00 62.1 dB 80.4 dB 71.3 dB

Marți

09.04.2013

12:00 46.7 dB 56.8 dB 51.4 dB

16:00 57.2 dB 68.1 dB 62.7 dB

20:00 63.5 dB 79.8 dB 71.6 dB

După cum se poate observa și din tabelul de mai sus, valorile diferă atât în funcție de ziua la

care ne raportăm, cât și în funcție de momentul zilei. De asemenea, se mai poate observa că valoarea

minimă a fost înregistrată marți (în ultima zi a analizei) și că valoarea maximă s-a înregistrat sâmbătă

(în plin week-end și seară de distracție).

72

4.2. Rezultate în urma metodei statistice chestionar Am aplicat un chestionar cu 11 întrebări (întrebări atât cu variantă de răspuns, cât și întrebări

deschise) unui eșantion de 30 de persoane (17 persoane de sex feminin și 13 persoane de sex

masculin), aparținând tuturor categoriilor de vârstă, cu venituri diverse, pregătire profesională sau

structură ocupațională.

Am început chestionarul propriu-zis cu o întrebare-cheie, cu rolul de a separa locuitorii

municipiului București de alte persoane aflate în acest oraș din diverse motive (vacanță, vizita la rude

și prieteni, turism de afaceri, turism medical, turism cultural etc). Pentru că acest chestionar este

destinat exclusiv bucureștenilor, cei care au răspuns negativ la prima întrebare, nu au mai primit

ocazia să răspundă și la restul chestionarul, ci doar să se identifice.

73

Referitor la întrebările cu variante, răspunsul persoanelor intervievate a fost diferit, fiecare

având propria părere sau convingere, dar marea majoritate conducând spre un rezultat negativ în ceea

ce privește starea clădirilor și gradul de restaurare al acestora, tipurile de poluare implicată sau chiar

gradul de toleranță al locuitorilor.

74

La întrebările directe unde fiecare persoană își putea exprima propria părere, au existat și

cazuri în care unele persoane au refuzat să răspundă. Răspunsurile sunt dintre cele mai diverse, unele

dintre ele evidențiind realitatea sumbră pe care o suportăm.

5. Ce părere aveți despre poluarea arhitectonică din Centrul Vechi?

Într-adevăr, starea clădirilor este deplorabilă întrucât sunt foarte vechi. Nu am cunoștințe în

metodele de restaurare ale clădirilor vechi, dar dacă există modalități pentru restaurarea clădirilor,

atunci putea fi impusă o lege pentru alocarea de fonduri în scopul îmbunătățirii stării clădirilor.

Nu știu ce reprezintă.

Este sub orice critică și trebuiesc luate măsuri urgente cu privire la acest aspect!

Din cauza prea multor clădiri vechi și nerestaurate vs clădiri retrocedate sau cumpărate recent și

transformate în pub-uri exclusiviste pe aceeași stradă din Centrul Vechi sunt contraste arhitecturale,

unele chiar kitschoase.

Părerea mea este că tot va continua să existe...

Prezintă un nivel mare, ceea ce duce cu gândul la faptul că ar fi bine să fie restaurate clădirile

vechi.

Afectează vizual turiștii și trecătorii prin imaginea deplorabilă a clădirilor istorice.

Părerea mea este că ar trebui să ne rugăm să nu cumva să ne lovească vreun cutremur, că astfel

Centrul Vechi o să rămână pentru noi doar o amintire.

Jalnică, fără cască de protecție nu poți circula pe lângă clădirile aflate într-o stare avansată de

degradare.

Sincer sa fiu, asta cu poluarea arhitectonică mi se pare o vrăjeală ca toate celelalte, orice mare oraș

este suprapopulat, iar Bucureștiul nu face excepție și ca orice mare oraș populat...

Distruge frumusețea originală a zonei și crează o stare de disconfort vizual.

Nu am nici o părere, cu toate că se crează o imagine urâtă per total.

Având în vedere că legea nu protejează clădirile-monument istoric, așa numita "reabilitare" a făcut

ca ele să fie niște construcții fără pic de gust și care nu se încadrează sub nici o formă în ceea ce ar

trebui să reprezinte un veritabil "Centru Vechi".

Cred că renovarea clădirilor ar rezolva această problemă.

Poluarea arhitectonică prezintă un grad destul de ridicat, iar în eventualitatea unui cutremur există

posibilitatea ca multe din clădirile din zonă să se prăbușească.

Nu ma deranjează, dar ar fi mai civilizat să arate mai bine.

Există, dar este observată și percepută de prea puțini.

Datorită numeroaselor clădiri istorice lăsate în paragină, Centrul Vechi dispune de un nivel de

poluare arhitectonică ridicat, deoarece foarte puține clădiri (în mare parte cele care nu sunt istorice de

fel) sunt încetul cu încetul restaurate.

Este destul de mare, după părerea mea.

Mie nu mi se pare că vizual aș fi afectat de clădirile istorice. Multe dintre ele chiar sunt renovate

sau în curs de renovare.

Foarte mare...

6. În urma unui studiu de teren am ajuns la concluzia că nivelul maxim al poluării fonice

(măsurat pentru 5 zile consecutive) din zona Centrului Vechi este de 92.3 dB (valoarea normală

fiind de 65 dB). Ce credeți că ar trebui să facă autoritățile cu privire la acest tip de poluare?

Impunerea unei legi prin care cluburile, localurile și restaurantele sunt obligate să diminueze

nivelul fonic pentru muzică.

Nimic...

Nu știu.

Având în vedere că sunt foarte multe localuri unul lângă altul, chiar și cu genuri muzicale diferite

este un lucru normal că poluarea fonică se acumulează. Fiind un punct turistic important al

Bucureștiului ar trebui să se facă o excepție de la normele menționate mai sus, atâta timp cât nu

afectează sănătatea consumatorilor.

AR TREBUI să instaureze unele reguli, dar vor fi... cu întârziere.

75

Să oblige deținătorii de localuri să își îmbunătățească izolația fonică și să aplice amenzi celor care

depășesc valoarea normală.

Să aplice amenzi localurilor care dau muzica la maxim.Să închidă localurile care fac gălăgie.

Să se împuște între ei, că oricum nu vor face nimic pentru a rezolva ceva în această privință.

Autoritățile ar trebui să diminueze numărul teraselor și cluburilor, acestea fiind deja prea multe.

Același răspuns de mai sus. Am fost în multe țări, dacă contează pentru cineva dau și nume, nivelul

de poluare este la fel de mare, afacerile, industria, economia, și în principal oamenii o crează... asta se

numește civilizația umană... Autoritățile trebuie să asigure confortul oamenilor care frecventează

această zona nimic mai mult.

În primul rând ar trebui să se încerce finalizarea renovărilor întrucât o mare parte din poluarea

fonică vine ca rezultat la uneltelor utilizate în sectorul construcțiilor.

Să închidă cluburile sau să îi oblige pe deținători să-și antifoneze clădirile.

Să reducă programul barurilor și al cafenelelor și să se interzică muzica după o anumită oră.

Nimic.

În cazul poluării fonice nu ar trebui să se ia măsuri, ținând cont că sursele poluării sunt pub-urile.

Dacă s-ar lua măsuri, s-ar presupune închiderea lor.

Antifonarea localelor cu geamuri rezistente și burete. Asta sigur ar reduce zgomotul produs de

muzica barurilor/cluburilor din zonă.

Să amendeze agenții care poluează în mod nesimțit și continuu.

Autoritățile ar trebui să perceapă o amendă pentru acele localuri ale căror muzica se aude foarte

tare atât la exterior, cât și la interior.

Nu poluarea fonică este o problemă. Fiind trafic mult și cluburi și cafenele multe, este normal, nu

poate fi comparat cu un nivel fonic dintr-un cartier de blocuri. Oricum autoritățile nu ar face nimic.

Să închidă din restaurante că sunt prea multe.

Nu știu ce să zic...

7. Ce părere aveți despre poluarea fonică din Centrul Vechi?

Pe mine personal nu mă afectează, pentru că nu petrec foarte mult timp în acel mediu.

Nu am nici o părere...

Este datorată din cauza multitudinii de baruri și pub-uri!

Având în vedere că în puțini metri pătrați sunt adunate foarte multe localuri (dând un punct forte

specificului zonei), de asemenea fiind o zona cu puține reședințe de locatari, poluarea fonică este

totuși atributul principal al acestei zone. Fără poluarea fonica categoric traficul de turiști ar scădea!

Ar trebui oprită.

Are un nivel crescut ce deranjează turistul venit pentru relaxare.

Suportabilă...

Este foarte mare gălăgie, deoarece tineretul din ziua de azi este foarte zgomotos, bea de stinge și

încep să țipe ca descreierații, provocând poluare fonică ridicată.

De când locuiesc în București, am realizat că orașul este unul mult prea zgomotos, indiferent de

oră. Centrul Vechi este de asemenea, și el, un loc poluat fonic, dar nu se va schimba nimic în viitorul

apropiat, atâta timp cât acolo vor exista pub-uri, cluburi, restaurante (și vor exista mult și bine).

Aceeași părere pe care o am și despre Centrul Vechi - jalnică. Nu te mai poți plimba în liniște fără

să fi asediat de muzică la maxim și gălăgie infernală...

Poluare fonică există peste tot, iar locuitorii Bucureștiului sunt învățați și chiar crescuți în acest

mediu... Nu este o surpriză pentru nimeni, ba chiar marea majoritate sunt adaptați la ea.

Crează un impact negativ asupra atractivității turistice a zonei.

Nu am nici o părere...

Mi se pare că este foarte ridicată.

În cea mai mare parte, este cauzată de pub-uri și cluburi.

Nu mă deranjează atâta timp cât nu locuiesc acolo.

O întâlnim, o observăm, dar nu facem nimic. Cred că poluarea fonică ar trebui tratată cu mai multă

atenție și ar trebui să se facă o serie de plângeri pentru stoparea acesteia.

76

În zilele de weekend, când Centrul Vechi este foarte aglomerat, foșnetul oamenilor la mese, în

baruri și pe străzi produc o poluare fonică peste medie, astfel că aceasta influențează turiștii și starea

lor de spirit, făcându-i poate puțin mai nervoși de fel.

Este ok, nu asta este problema.

Lumea să vorbească mai încet, mai ales când vorbesc la telefon, că nu suntem pe câmp.

Ajung foarte rar și nu prea mă interesează.

9. Ce părere aveți despre poluarea cu deșeuri din Centrul Vechi?

Este inevitabilă. Aici principala problemă este nivelul de conștientizare al cetățenilor legat de

păstrarea curățeniei. Atâta timp cât acest nivel de conștientizare este scăzut sau inexistent, problema

poluării cu deșeuri va persista și în viitor.

Este normal să fie.

În Centrul Vechi poluarea cu deșeuri reprezinta un caz patologic. Proporția mică de oameni care

aruncă deșeuri din punctul meu de vedere este mică și nu este reprezentativă pentru zonă. Așa cum nu

există petrecere de 20 de oameni dintre care unul să nu se îmbete, la fel și deșeurile există din cauza

acestor excepții și nu pretutindeni.

Ca să nu mai existe o astfel de poluare, ar trebui să existe oameni cu bun simț...

Gunoaiele aruncate în clădirile vechi lăsate în paragină nu dau un aspect plăcut de oraș civilizat.

Tinerii din ziua de azi ar trebui să mai învețe bunele maniere. Dacă tot sunt câteva coșuri prin

Centrul Vechi, măcar să arunce gunoaiele la ele, nu pe stradă.

Este inadmisibil ca Centrul Vechi al capitalei noastre să fie poluat cu deșeuri, ținând cont de faptul

că suntem totuși, o capitală "europeană". Se pare că, pentru mulți dintre noi, banii și profitul sunt mult

mai importante decât sănătatea și o capitală nepoluată.

Lipsa de bun simț a celor care frecventează zona.

Poluarea cu deșeuri este generală!

În opinia mea este în limite acceptabile.

Lumea se distrează, n-are nici o treabă.

Este normal să existe, atâta timp cât sunt mulți oameni fără bun simț.

Lipsă de bun simț.

Sunt anumite zone poluate, care ar trebui să fie curățate. Aici autoritățile ar trebui să intervină și să

lucreze mai eficient.

Asta-i problemă de educație și bun simt pe care o avem de ani încoace. Poate fi rezolvată, dar

necesită mult timp și răbdare.

Ca la români...

Unele cafenele/restaurante arunc gunoaiele în casele vechi și lăsate în paragină, făcându-le să pară

niște gropi de gunoi la propriu, ceea ce nu este un lucru prea sănătos.

Eh, gunoaie sunt peste tot, nu doar aici...

Cam multe mucuri de țigări pe jos. N-au pic de respect tinerii din ziua de azi.

Nu știu...

11. Ce propuneri sau sugestii aveți pentru rezolvarea acestor probleme legate de poluare?

Nu mă pot pronunța, oricum nu s-ar rezolva nimic.

Nu am...

Impunerea unor legi și măsuri de precauție.

Nu poluarea este problema principală în Centrul Vechi, ci slaba investiție a autorităților în această

zonă, combinată cu inițiativele de dezgropare a schiturilor istorice începute și neterminate.

Să fie luată și tratată în serios problema asta, nu doar teoretic.

Autoritățile să aplice amenzi usturătoare celor care poluează.

Propuneri și sugestii ar fi foarte multe, dar din păcate nimeni nu va ține cont de ele și nu se vor

pune vreodată în aplicare. Poate doar dacă fiecare dintre noi, indiferent de vârstă și educație, ar încerca

ca gradul de poluare adus de ei înșiși să fie cât mai mic sau egal cu zero, capitala și automat Centrul

Vechi nu ar mai fi atât de "îmbâcsite".

Implicarea autorităților în recondiționarea clădirilor și în reducerea numărului de baruri și terase.

77

Nici una pentru că nu există una. Bucureștiul este un oraș proiectat pentru căruțe acum n ani, deci

nu putem avea acum pretenții prea mari. Nu putem izola zona fiindcă există poluare, poluare există

peste tot...

Amenajarea a cât mai multor containere ce separă deșeurile, introducerea unor noi legi care să se

asigure liniștea măcar într-un interval orar, obligarea proprietarilor locuințelor să păstreze fațadele

clădirilor în stilul arhitectural tipic zonei.

Nu este problema mea, ci a autorităților care dorm.

Amenzi aplicate persoanelor care lasă deșeuri în urma lor.

Restaurarea clădirilor, curățarea cât mai bună a deșeurilor și sancționarea celor vinovați de poluare.

Autoritățile sunt incompetente, așa că ar trebui să se ocupe niște oameni capabili să organizeze

niște programe de curățenie a străzilor.

Să ne mutam din România... Cred că autoritățile ar trebui să ia măsuri, cetățenii, în afară de

plângeri, nu prea au ce sa facă. Poate să semneze o petiție prin care să ceara stoparea poluării și prin

care să protesteze față de aceasta.

Să mai dispară din cafenele/restaurante pentru că au împânzit Centrul Vechi, să se restaureze

clădirile istorice și să se aplice amenzi celor care dau muzica tare în localuri.

Scăderea numărului de baruri, cluburi și cafenele, dar și un grad sporit de curățenie și renovare a

clădirilor.

Să aibă cei 7 ani de acasă tineretul și apoi mai vorbim...

Nu am...

4.3. Rezultate în urma analizei SWOT

4.3.1. Puncte tari

- un model de succes în turismul românesc, datorită aplicării unor principii clare referitoare la faptul

că existența numeroaselor localuri fac ca toţi actorii implicaţi să se bată în oferte, să stea efectiv la

dispoziţia clienţilor şi să fie numai un zâmbet pentru a le capta bunăvoinţa turiştilor;

- menținerea deschisă a localurilor atât cât vor clienții;

- existența a numeroase localuri unde se poate servi aproape orice tip de specific de masă dorește

turistul;

- păstrarea aici a celor mai importante obiective turistice din Bucureștiul vechi (clădiri vechi,

restaurantul Caru cu Bere, Biserica Stravropoleos, Hanul lui Manuc, Curtea Veche);

- acces rapid atât la principalele artere de circulație, cât și la numeroase căi de transport (autobuze,

tramvaie, metrou, taxi-uri);

- acces rapid către numeroasele unități de cazare din împrejurimi, magazine, centrul de informare

turistică.

4.3.2. Puncte slabe

- existența numeroaselor cafenele, restaurante, baruri, cluburi duc la împânzirea centrului vechi și la

aglomerarea acestuia;

- inexistența mai multor coșuri de gunoi;

- existența a numeroase clădiri istorice lăsate în paragină sau renovate doar pe jumătate, fiind pe

punctul de a se distruge complet;

- existența a puține panouri informative cu referire la obiectivele din centrul vechi;

- existența a numeroase străzi, care au rămas necunoscute pentru turiști, datorită neamenajării

acestora;

- existența atât a unei poluări vizuale, cât și fonice destul de avansate în grad;

- slaba protecție a turiștilor din partea autorităților în putere.

4.3.3. Oportunități

- numeroase planuri de reabilitare atât a zonei pietonale, cât și a clădirilor din Centrul Vechi;

- implementarea câtorva panouri informative în zonele de acces către Centrul Vechi;

- existența câtorva oameni ce realizează pagini web/bloguri special dedicate acestei zone istorice;

- posibilitatea de petrecere a timpului liber în localuri de toate tipurile.

78

4.3.4. Amenințări

- distrugerea unor clădiri de factură istorică din cauza oamenilor străzii, care se adăpostesc în

clădirile vechi lăsate în paragină;

- distrugerea completă a unor clădiri în caz de cutremur sau inundații;

- împânzirea excesivă de localuri poate duce la distrugerea imaginii de centru vechi și istoric.

5. Concluzii

ipoteza cercetării a fost confirmată, astfel că în urma rezultatelor obținute se poate observa faptul că

percepția bucureștenilor cu privire la fenomenul poluării este una negativă;

Centrul Vechi, din cauza clădirilor pe cale să se prăbusească provoacă o poluare vizuală sau

arhitectonică accentuată;

gălăgia produsă de multitudinea de baruri, pub-uri, terase și cluburi provoacă un fond sonor

accentuat, ceea ce conduce evident și la o poluare fonică;

cu toate că nu există foarte multe coșuri de gunoi în Centrul Vechi, acesta este unul destul de curat,

singura poluare cu deșeuri fiind aceea a mucurilor de țigări;

percepția bucureștenilor diferă de la o persoană la alta, dar marea majoritate tind spre aceeași

tendință negativă;

scopul acestei analize a fost acela de a evidenția gradul de poluare a Centrului Vechi și de a căuta

soluțiile cele mai potrivite pe care autoritățile le pot pune în aplicare;

cel mai important este faptul că ne-am dat cu toții seama că poluarea în Centrul Vechi există, chiar

dacă îmbracă diverse fețe – poluare fonică, poluare arhitectonică sau poluare cu deșeuri.

BIBLIOGRAFIE

Edworthy, J., ianuarie 1997, Noise and its effects on pleople: an overview, revista International

Journal of Environmental Studies, 51(4)325-344

Hedea, A.J., Bullena, R. B., septembrie 1981, Human perceptions and reaction to noise, revista

Architectural Science Review, 24(3)58-64

Kimura, K., iulie 1993, Perception of pollution as a social dilemma, revista The Journal of

Mathematical Sociology, 18(1)81-91

Serra, M.R., Frassoni, C.A., Verzini, A.M., Biassoni, E. C., noiembrie 1992, An interdisciplinary

study of urban noise pollution: part I, revista International Journal of Environmental Studies,

42(2)201-214

Serra, M.R., Frassoni, C.A., Verzini, A.M., Biassoni, E. C., august 1995, An interdisciplinary study of

urban noise pollution: part II, revista International Journal of Environmental Studies, 48(3)283-292

Van Rooij, B., ianuarie 2010, The people vs Pollution, revista Journal of Contemporany, 19(63)55-77

79

Vuţei Ştefania Data și locul nașterii: 12.10.1990, PITEŞTI

Studii: Absolventă a Facultății de Geografie din cadrul

Universității din București, specializarea Geografia Turismului

În prezent studentă la programul de masterat ―Gestiunea Spaţiului

Turisic şi Servicii de Ospitalitate‖, Universitatea din Bucureşti

Domenii de interes: interacţiunea mediu –om, latura culturală a

civilizaţiilor, societatea moderna versus tradiţionalism etc.

POSIBILITĂŢI ŞI DIRECŢII DE VALORIFICARE TURISTICĂ A

PEISAJULUI CULTURAL MUSCELEAN

VUŢEI ŞTEFANIA

Abstract. Known to be the first capital of the Romanin Country (Tara romaneasca) and the oldest medieval

town between the Carpathians and the Danube, Campulung Muscel has managed to attain and preserve many

material and immaterial belongings, thus providing the entire region an identity which differentiates and

highlights it in a sea of cultures. By welding all these unrelated elements along time this entire land has acquired

a certain personality, so strong and unique, that can be seen nowadays as well. Currently, even if post-

industrialization has gained territory over history and culture, ―the muscelean spirit‖ still found ways to survive

and draw everyone‘s attention. Dr. Mihai Diaconescu states in one of his works that ―unfortunately, the present

man, in his great recklessness has hurt here and there this wonderful nature: he has cleared all forest in a silly

way and he has built where clean air was needed…and still, Campulung lives, wants to live, with both old and

new.‖

Keywords: peisaj cultural, Câmpulung Muscel, potenţial, turism, valorificare

Introducere:

Un simplu cuvânt, compus din numai şase litere este capabil să cuprindă în sfersa sa de înţeles

atât de multe dimensiuni. De la prima utilizare a acestui termen, ―peisajul‖ a străbătut un lung drum

plin de controverse şi remodelări a sensului iniţial. Aşadar, în decursul timpului i se atribuie multiple

sensuri disputate la nivelul multor ştiinţe precum geografia, istoria artei, arhitectură, ecologia,

etnologia, medicina etc. Astfel, au luat naştere şi o serie de termeni noi precum peisajul natural,

peisajul antropic, peisajul cultural, peisajul urban etc. De asemenea, este o noţiune ce se găseşte într-

o evoluţie constantă.

Istoricul noţiunii de peisaj:

Conform unor cercetători, noţiunea de ―peisaj‖ a fost utilizată pentru prima dată în perioada

Renaşterii, mai exact în pictură. Termenul definea ―un tablou în care natura observată de om este

personajul principal‖1. Peisajul continua să reprezinte o reproducere cu precădere a naturii până la

finele secolelor XVII-XVIII. Ulterior, termenul se introduce în alte domenii, iar sensul începe să

capete nuanţe variate: pentru pictor şi/sau fotograf peisajul reprezintă spaţiul vizual din care se extrag

acele aspecte care produc emoţii şi impresii variate; pentru istoric reprezintă moştenirea strămăşască şi

civilizaţiie trecute; pentru medic prezintă interes datorită potenţialului său therapeutic; pentru

economist reprezintă sursa materiilor prime şi a bunurilor. Dintre toţi aceşti specialişti, numai

―geograful analizează peisajul în mod ştiinţific, ca rezultat al unui complex de factori fizico-geografici

şi economico-geografici căutând să lămurească relaţiile de interdependenţă dintre componentele sale,

să-i desprindă individualitatea şi atributele sale fundamentale, obiective şi permanente‖( I. Zăvoianu şi

Mihaela Alexandrescu).

1Autor necunoscut: http://facultate.regielive.ro/licente/geografie/peisaje-culturale-ale-judetului-cluj-

250108.html.

80

În secolul XXI termenul de peisaj ajunge să devină un punct de interes european. Valorile

peisajului care se desprind din Convenţia Europeană a Peisajului sunt1:

Calităţile estetice ale peisajului au o implicare fundamentală în calitatea vieţii, contribuind la

bunăstarea fizică şi mentală a oamenilor;

Diversitatea peisajelor reflectă locuri, configurații şi activităţi umane din trecut şi prezent, ca şi

relaţiile dintre ele. Peisajul face parte din sensul existenței umane, exprimă şi mediază cunoaşterea

identităţii locurilor şi a oamenilor;

Peisajul are capacitatea de a releva cultura unei societăţi (modul de folosire şi tehnicile pe care

societatea le-a aplicat asupra naturii);

Prin faptul că peisajul poartă amprenta istoriei locale, a tradiţiilor şi obiceiurilor unei comunităţi,

el capătă valori de simbol;

Valoarea ştiinţifică a peisajului are două sensuri: peisajul – câmp de cercetare a relaţiilor societate-

natura; câmp de cercetare şi aplicare practică referitoare la resursele naturale şi la ideea de

management al teritoriului;

Valoarea economică rezultă din contribuţia calităţii peisajului la crearea unor activităţi economice

(turism, recreere), la creşterea eficienţei acestor activităţi economice. La nivel local, calitatea

peisajului poate deveni factor de competitivitate.

Conform G. Bertrand (1968), „ştiinţa peisajului nu este o supersinteză, ci o selecţie a datelor

după principiul ecologic, definind tocmai mediul global în raport cu omnul.‖ Tocmai în funcţie de

complexul ecologic se realizarea şi o schemă a componentelor şi inter-relatiilor dintre acestea la

nivelul peisajului geografic (fig.1.).

Fig.1. Modelul peisajului în context ecologic.

(prelucrare după Zonnenveld J.,1972, citat de Comşea M., 2008, p. 12)

Peisajul geografic

În literatura ştiinţifică geografică romana, termenul de peisaj geografic a pătruns printre

primele decenii ale secolului trecut, fiind, până astăzi, intens studiat şi atent cercetat. Termenul s-a

preluat prin sinonimie de la englezul landscape şi germanul landschaft, originea fiind concentrată în

cuvântul francez ―pays‖(=teren, sol, naţiune, spaţiu etc.) de unde a luat naştere francezul paysage.

1 Viorel Gligor, ―Geografia Peisajului‖, 2012, Cluj-Napoca, Universitatea ―Babeş Bolyai‖, Facultatea de

Geografie, Departamentul de Geografie Regională şi Planificare Teritorială.

81

―M. lelenicz (1995) definea peisajul ca o porţiune mai mică sau mai mare de la suprafaţa

scoarţei terestre a cărei fizionomie şi alcătuire reflectă calitativ o anumită etapă a evoluţiei raportului

dintre elementele componentelor naturale şi antropice dintr-un sistem, acesta având patru caracteristici

importante: unicitatea, omogenitatea, caracterul dinamic şi fizionomia.‖1 Aceste caracteristici au fost

mai târziu detaliate, printre alţii, de către Al. Roşu şi Ungureanu (1977), iar mai târziu de către M.

Ielenicz şi Laura Comănescu.

Aşadar, peisajul geografic este rezultanta ineractiunii activităţii şi acţiunilor omului cu mediul

înconjurător. În funcţie de aceşti factori naturali şi socio-culturali, peisajului îi sunt atribuite anumite

trăsături2 care îi oferă funcţionalitatea şi rezistenţa în timp şi spaţiu: unicitatea, omogenitatea

eterogenitatea, funcţionalitatea, dinamica, ierarhizarea, autoreglarea, fizionomia, caracterul istoric,

carterul informaţional.

Între toate aceste caracteristici, după cum putem deduce şi din definiţia acestui termen, cea

mai puternic vizibilă este dinamica. Continua dezvoltare a societăţii umane, schimburile interculturale,

industrializarea etc conduc la o continua readaptare a caracteristicilor socio-culturale, care, la rândul

lor, vor trebui adaptate la condiţiile de mediu. Chiar dacă foarte puţin sesizabil, această trăsătură este

constant prezentă în caracterizarea unui peisaj geografic.

De asemenea, nu trebuie utiata nici unicitatea, întrucât, după cum spunea Osho în ―Viaţă este

aici şi acum‖ (― Fiecare individ este unic, deoarece nu mai existănimeni asemenea lui…Eu cred că

fiecare reprezintă o manifestare unică…‖), pe cât de schimbător este omul şi pe cât de variat mediul,

tot aşa va fi şi rezultatul interacţiunii acestor două elemente. Pentru a oferi o exprimare ştiinţifică,

diversitatea peisajelor la suprafaţa terestră este dată de eterogenitatea acestora ca urmare a distribuirii

inegale a elementelor abiotice şi a celor biotice.

Pentru a trage o concluzie din ceea ce am prezentat până acum, putem observa că peisajul

geografic se comporta ca un ―sistem deschis‖ la nivelul căruia se realizează un permanent ―schimb de

materie, energie şi informaţie‖, acţiuni ce îi conferă un character dinamic. De asemenea, prezintă

originalitate şi fizionomie proprie în funcţie de caracteristicile elementelor componente.

Peisajul cultural

Carl Ortwin Sauer, părintele geografiei culturale, propune ca definiţie directă a peisajului

cultural „formele suprapuse peisajului fizic de către activităţile umane”. Profesor de geografie la

Universitatea Berkeley – California, acesta a pus bazele şcolii de geografie culturală, centrată pe

conceptul de peisaj cultural, ce a fost definit în lucrarea intitulată „Descoperiri recente în Geografia

Culturală – Recent developments în Cultural Geography‖, publicată în anul 1927. El a afirmat că

„aceste forme rezulta din procesele culturale – forţele cauzale care influenţează modelele culturale –

care acţionează o perioadă lungă de timp implicând şi influenţele cumulate ale ocupanţilor succesivi‖3.

“Peisajul cultural este un rezultat al interacţiunii între factorii naturali şi umani, ilustrând

evoluţia societăţii şi a aşezărilor umane în decursul istoriei, sub influenţa constrângerilor materiale

sau oportunităţilor generate de mediul lor natural şi de factorii sociali, economici şi culturali, atât

interni cât şi externi4.”

Peisajul cultural încearcă să definească rezultatele survenite în urma interacţiunii omului cu

natura. Caracterul dinamic, datorat pe de-o parte naturii (prin mişcările tectonice, modificări climatice,

calamitai etc.), iar pe de altă parte omului (prin exploataţii, defrişări, construcţii, plantaţii agricole etc

rezultate în urma satisfacerii unor nevoi primare, dar şi a dorinţelor de cunoaştere şi expansiune

teritorială), conduce la conturarea unor multiple şi variate peisaje culturale, fiecare având gradul său

de unicitate şi fizionomie proprie.

―Cultura descrie în cele din urmă demersul acţiunii umane, este corectată, reconstruita în

funcţie de acest demers,.datorită acestui fapt perspectiva comprehensivă asupra culturii permite

diviziuni locale şi temporale,(…)realizăm şi faptul că orice acţiune umană este motivată de nevoi

supraindividuale, care reprezintă în ansamblul lor posibilitatea de a-l privi pe om ca pe un construct

1Viorel Gligor, ―Geografia Peisajului‖, Facultatea de Geografie ―Babes-Bolyai‖, Cluj-Napoca, 2012, p.6.

2Roşu, Ungureanu, 1977; Ielenicz, Comănescu, 2005.

3 www.scrigroup.com – ―Conceptul de cultură şi rolul său în analiza regională‖.

4UNESCO, Operational Guidelines for the Implementation of the World Heritage Convention, a 3-a Anexa.

82

teoretic universal, cel de fiinţa umană care trăieşte într-o diversitate de forme actualizate în contexte

culturale locale diverse.‖(Marius Jucan).

După cum a fost anterior menţionat, diversitatea precum şi nuanţa de unicitate a peisajelor este

dată de existenţa sau absenţa elementelor componente (biotice, abiotice şi antropice). Spre exemplu,

după aspectul reliefului se pot contura peisaje montane, de deal, de podiş, de câmpie, deltaice, litorale;

după reţeaua hidrografică: peisaje lacustre, marine etc. În acelaşi mod este construit şi peisajul

cultural, ţinându-se cont, în egală măsură, de elemente cadrului natural şi cele umane, precum şi

relaţiile stabilite între acestea. Astfel (vom lua drept exemplu peisajele cultrale de la nivelul ţării

noastre), iau naştere peisajul cultural dobrogean, peisajul cultural maramureşean, peisajul cultural

bucovinean, peisajul cultural muscelean etc.

Câmpulung Muscel – caracteristicile ariei de studiu

Aşezarea favorabilă, la poalele subcarpaţilor, într-o zonă cu bogate resurse naturale de sol şi

subsol, dar mai ales, în lungul vechiului drum comercial, ce lega Tara Românească de Transilvania

(astăzi DN 73 / E574, care porneşte de la Piteşti şi ajunge la Braşov) a permis dezvoltarea unora din

cele mai vechi aşezări urbane de pe teritoriul ţării noastre, precum şi a primei capitale a Ţării

Româneşti.

Începând de la intrarea în Câmpulung, din DN 73, se desprind alte patru direcţii principale,

dintre care unul conduce spre Curtea de Argeş şi Râmnicu Vâlcea (DN 73C). Apoi, după ce se trece de

Valea Mare-Pravăţ, porneşte spre sud către Târgovişte DN 72A, iar ceva mai jos, DN 73 D se

îndreaptă spre Mioveni. La aceste cinci direcţii de drumuri naţionale, dintre care două internaţionale,

se adauga cinci drumuri judeţene, care leagă oraşul Câmpulung de Lereşti-Cabana Voină, Măţău-

Suslăneşti, Poienari-Jugur, Bughea de Sus-Cândeşti şi Bughea de Jos-Malu.1

Deşi o poziţie avantajoasă, care prezintă în acelaşi timp şi dezavantaje (drum de tranzit ce

conduce la o circulaţie intensă, zonă comercială ce atrage nu numai negustori ci şi contrabandişti şi

hoţi, arie de trecere între ţara Românească şi Transilvania ce conduce la lupte intense şi războaie etc.),

în lungul istoriei capătă şi îşi conturează trăsături definitorii ce se reflectă şi în peisajul cultural actual,

culoarul rămânând până astăzi un drum de interes naţional, chiar european şi o zonă cu o identitate

aparte pe teritoriul României.

(―Omul nu este şi nu va putea fi niciodată un stăpân al naturii, ci un partener înţelept al ei.‖ -

H.T. Odun, 1965). Această afirmaţie reuşeşte să caracterizeze punctual şi regiunea muceleana, unde

omul a ştiut să gestioneze înţelept darurile naturii, încheind un parteneriat ce a durat în timp şi care

continuă şi astăzi. Astfel materialele de construcţie dominante sunt lemnul, piatra, fierul şi marmură,

resurse de care locuitorii regiunii s-au bucurat din cele mai vechi timpuri. Îmbrăcămintea este şi ea

confecţionată din fir de în şi cânepă, aceste culturi agricole ocupând mari suprafeţe până spre sfârşitul

secolului al XIX-lea. Lâna şi pielea de animale erau şi ele nelipsite din costumele tradiţionale locale.

În ceea ce priveşte gastronomia, musceleanul s-a folosit de ceea ce a primit de la natură, acest

element rămânând neschimbat şi astăzi. În afară de culturile de porumb şi cartof, nelipsite din

gospodăriile locale, omului I s-a oferit o varietate de resurse alimentare: de la fructe şi seminţe

(zmeură, aine, fragi, mure, măceşe, mere şi pere pădureţe, jir, alune, nuci etc.), la plante comestibile

(urzici, ştevie, loboda, măcriş, păpădie, frunze de fag, mustăreaţa de mesteacăn etc.), precum şi plante

de leac, miere de la roiurile sălbatice de albine, bureţi şi ciuperci, peste, animale sălbatice etc.

Creşterea animalelor, ocupaţie stravechie ce şi-a disputant întâietatea alături de cultura plantelor, a fost

secole de-a rândul principal ocupaţie şi sursa de venituri pentru locuitori. Produsele formează astfel

baza sistemului de alimentative: carne (sloi, toba, carnaţi etc.), lapte (dulce, acru, bătut) şi produse

lactate (caş verde, unt, urda, caş afumat, jintiţă, brânză de burduf etc.). Şi peştele, a fost din timpuri

străvechi un aliment nu numai pentru masa localnicilor, ci utilizat şi ca obiect de schimb în târguri sau

în export. Astăzi, arealele de peşte, mai concret păstrăvul, s-au restrâns la nivelul păstrăvăriilor,

datorită secetelor, dar mai ales exploatării intensive.2

1 http://muscelpedia.ro/aboutus/index.php?pid=3.

2 A., Gheorghilaş, 2006, „Bazinul hidrografic Râul Târgului – Potenţial de dezvoltare al aţezărilor umane‖,

Bucureşti, Ed. Etnologică, p.151-153.

83

Pe lângă toate cele amintite, Târgul Sf. Ilie sau Focul lui Sumedru sunt evenimente ce îmbină

tradiţia cu modernismul, permiţând vizitatorului să deguste cultura locală. Nu putem uita nici de

impozantele repere istorice, care încă fac parte din arhitectura locală, cu grad mai mic sau mai mare de

conservare (Grădina Publică Merci, Bulevardul Pardon, Turnul Bărăţiei, Castrul Jidova, Mănăstrea

Negru-Vodă, Mausoleul Mateiaş etc.).

Tabelul 1. Valorile peisajului muscelean

V. Estetică V. Istorică V. Identitară V. Ştiinţifică V. Economică

-arhitectura

locală adaptată la

condiţiile

mediului.

-amenajarea

antropică a

cadrului natural.

-primă capitală a

Ţării Româneşti

-vechi centru

comercial.

-dezvoltat pe

artera rutieră ce

legaŢara Rom.

De Transilvania.

- cel mai vechi

document păstrat

scris în limba

română.

-ca rezultat al

aspectelor istorice.

-portul, aşezările,

gastronomia

tradiţiile,

sărbatorile, religia

definesc şi

conservă

interacţiunea

trecutului istoric

cu ceea ce mediul

înconjurător a

oferit localnicilor.

- interes geologic

şi paleontologic.

-interacţiunea

societăţii cu

mediul

inconjurător şi

consecinţele

aferente.

-acivităţi ce au

ajutat la susţinerea

şi menţinerea

muscelului ca

zonă de interes

economic în

cadrul României.

Exemple de obiective turistice ce susţin valorile anterioare

-Bulevardul

Pardon.

-Grădina Publică

Merci.

-Parcul şi Băile

Kretzulescu.

- Parcul Vilei

Golescu.

-Muzeul de

Istorie.

-Mănăstirea

Negru Vodă.

-Casa

Domnească.

-Turnul Bărăţiei.

-Crucile votive.

- Mausoleul

Mateiaş.

-casele locale (Vila

Mirea, Vila

Stătescu, Vila

Golescu, Vila

Negulici).

-Crucile votive.

-Muzeul de

Etnografie şi

Folclor.

-Rezervaţia de

Calcar numulitic,

Albeşti.

-granitul de

Albeşti.

-puncte de

belvedere (Dealul

Flămând, Dl.

Mateiaş, Dl.

Măţău).

-uzina ARO

-Conbinatul de

Fibre şi Lianţi

-Lactag S.A.

-Ceramus S.A.

-Holcim S.A.

Tabelul 2. Analiza S.W.O.T.

Puncte tari Puncte slabe

Cadru natural având largă desfăşurare

Bucătărie tradiţională şi specialităţi

regionale

Ospitalitate influenţată de caracteristica

etnică locală

Poluare inexistenta sau foarte redusă în

majoritatea regiunii

Diversitatea resurselor turistice naturale

şi antropice uşor accesibile

Climat favorabil pe întreaga durată a

anului datorat reliefului depresionar

Calendar bogat de târguri tradiţionale şi

manifestări folclorice

percepţia slabă a unei „dezvoltării

durabile‖ a turismului şi implicit a

importanţei protecţiei mediului şi a

patrimoniului cultural-istoric şi

arhitectural specific

Inexistenta unui sistem performant de

colectare a deşeurilor în mediul urban

Degradarea rapidă a patrimoniului

arhitectural rural prin depopularea

localităţilor şi a comunităţilor rurale, dar

şi al celui urban din cauza lisei de interes

a autorităţilor locale

Sisteme de informare şi semnalizare

turistică insuficient dezvoltate

Lipsa centrelor locale de informare şi

promovare turistică

84

Lipsa acordării de fonduri pentru

domeniul turistic

Oferta de servicii turistice puţin

diversificată

Lipsa promovării potenţialului turistic şi a

activităţii turistice locale

Structura tehnico-edilitară inexistentă sau

slab dezvoltată

Lipsa centrelor sau a activităţilor de

agrement

Oporutnităţi Riscuri

Acordarea unei atenţii speciale locului

turismului în dezvoltarea economiei

locale

Dezvoltarea şi promovarea de programe

turistice

Realizarea de proiecte care pun în valoare

turistică elementele patrimoniului

naţional cultural-istoric şi de arhitectura

locală

Diversificarea ofertei turistice

Dezvoltarea uitaţilor de cazare prin

pensiuni turistice şi agroturistice prin

reintroducerea/ extinderea de subvenţii şi

facilitaţi

Constrângeri financiare

Influenţele celorlalte sectoare de

activitate asupra turismului

Reorientarea cererii turistice către alte

destinaţii turistice învecinate

Adăparea populaţiei locale, îndeosebi a

celei rurale la activităţile turistice

Posibila lipsă a cunoştinţelor minime de

management turistic

Direcţii de dezvoltare a activităţii turistice

Comparativ cu alte localităţi istorice, astăzi cunoscute că mari centre turistice, muscelul nu a

ştiut să valorifice aceste valenţe turistic de care dispune, accentul fiind pus pe dezvoltarea industrială,

chiar şi după încheierea regimului comunist. Aşadar, astăzi, pe întreg peisajul muscelean, se văd

amprentele industrializării în ruinele lăsate pe locul fostei uzine ARO, a combinatului de fibre şi lianţi,

precum şi gaura lăsată în Mateiaş ca urmare a exploatărilor Holcim. Dar „…Câmpulungul trăieşte,

vrea să trăiască şi cu vechi şi cu nou…‖1.

Prin bogăţiile naturale şi antropice de care dispune, prin poziţionarea în lungul unei rute de

circulaţie naţională, dar şi europeană, prin îmbunătăţirea infrastructurii tehnico-edilitare, a bazei de

agrement, prin amenajarea unor centre de informare turistică, prin instruirea populaţiei locale cu un

minim informaţional în domeniu, prin crearea de programe cultural-istorice sau agroturistice etc.,

Câmpulungul, alături de regiunile muscelene ar putea deveni un important areal turistic al ţării noastre.

Sunt clădiri vechi…sunt simboluri…este arhitectură…este gastronomie…este tradiţie, este

natură…este o poveste de povestit…ce ne mai trebuie ca să facem din această mică perlă a României

un viabil produs turistic?

Poate că ceea ce lipseşte este orientarea localnicilor, a autorităţilor şi a bugetului local către

departamentul turistic, precum şi oferirea potenţialilor turişti, pe lângă un potenţial valoros, condiţii

propice ce cazare, alimentaţie şi agrement pentru ca vizitarea acestor meleaguri să atingă punctul

maxim de satisfacţie căutat de aceştia prin achiziţionarea produselor turistice oferite în Câmpulung

Muscel şi împrejurimi.

1 M., Diaconescu, „RadioGrafia Câmpulungului‖, 2008, Ed. Ars Docendi, Bucureşti.

85

Concluzii

C.D. Aricescu, deşi în secolul al XIX-lea, reuşeşte să cuprindă în prefaţa „Istoriei

Câmpulungului‖ aceeaşi situaţie în care se regăseşte şi astăzi, numai că acum începe să atingă cote

alarmante:

„Şezând într-o zi culcat pe iarbă verde sub nucul de la Flămânda şi contemplând cu nesaţiu

încântătorul tablou ce sta în faţa-mi am oftat şi am zis: «Câmpulungule! Câmpulungule! Locul meu

natal, teatrul copilăriei mele, Parnas al muzei mele! Tu,…, nu este oare păcat, nu este oare o crimă ca

frumuseţele tale fizice şi istorice să rămâie înmormântate? Azi, când totul se ridică din ruine, azi, când

toate verităţile cele mari îşi lasă, ca Crist în mormânt, vestmintele putrede ale prejudiţiilor ş-ale

pasiunilor şi aschind în cerul progresului, încununate de splendoarea gloriei şi-a imortalităţii, astăzi,

zic, cine aruncă o privire de istoric, de artist sau de amic primei rezidenţe a României? Nimeni! Ca o

roză între nişte stânci, tu zaci îngropat, Câmpulungul meu, între aste dealuri poetice, însă tăcute!

Numai artistul Negulici, numai fiul tau favorit, desenând Flămânda coroana ta, îşi proiectase a descrie

toate frumuseţele Munticelului şi-ale capitalei lui; Moartea însă îl smulse în vara vieţii sale! Ieşi,

piatră nestemată, din gunoiul dispreţului, din întunerecul uitării, ca să te vază şi să te simte, după

valoarea ta junimea şi posteriatea!»‖.

Turismul poate reprezenta pentru regiunea Musceleană o posibilitate de relansare, revitalizare

şi redobândire a spiritului identitar. Turismul poate reprezenta, nu numai pentru Câmpulung Muscel,

dar şi împrejurimi trambulina care va ajuta la îmbinarea peisajului tradiţional cu cel modernist şi

dezgroparea acestuia din „întunericul uitării.‖

BIBLIOGRAFIE

Aricescu, C.D., 2007, „Istoria Câmpulungului – prima rezindenţă a României‖, Ed. Ars

Docendi, Bucureşti.

Bivol, M., Constantinescu M, Trâmbaciu, Şt., 1986, „Câmpulung‖, Ed. Ars Docendi,

Bucureşti;

Chiţa, Gh., 2000, Câmpulung şi Judeţul Muscel‖,Ed. Ars Docendi, Bucureşti;

Ciotei, C-tin., Pârnuţă, Gh., Argeşel, I.P., „Monografia Municipiului Câmpulung Muscel‖,

Ed.Expert, Bucureşti;

Darie, C-tin., 1968, „Câmpulung – mic îndreptar turistic‖, Ed. Meridiane, Bucureşti;

Diaconescu, M., 2008, „RadioGrafia Câmpulungului‖, Ed. Ars. Docendi, Bucureşti:

Gheorghilaş, A., 2006, „Bazinul Hidrografic Râul Târgului – Potenţialul de dezvoltare al

aşezărilor umane‖, Ed. Etnologică, Bucureşti;

Răuţescu, P.I., 2009, „Câmpulung Muscel – Monografie istorică‖, Ed. Ars Docendi,

Bucureşti;

Rezumatul tezei de doctorat ―Câmpulung Muscel în epoca modernă (1821-1918)‖

http://atuncisiacum.blogspot.ro

http://gheorghiu-daniel.blogspot.ro/

http://muscelpedia.ro

http://turisminmuscel.wordpress.com/2010/04/21/schitul-dragoslavele/

http://www.campulung-muscel.ro/obiective/index2.php?id=4

http://www.evenimentulmuscelean.ro/index.php/reportaj/3080-cum-a-scos-holcim-varful-

mateia-din-patrimoniul-statului-.html

http://www.historia.ro/exclusiv_web/travel/articol/pod-timp-campulung-muscel

http://www.primariacampulung.ro/