Malformatia congenitala de sold

Etiologie

Luxatia congenitala de sold, displazia de sold, sau sindromul DDH a fost diagnosticat si tratat din vremea lui Hippocrate. In jurul anului 1900, pediatrul italian Ortolani a studiat aceasta afectiune la 12.000 de cazuri, asociate cu fenomenul de scurtare aparenta a femurului.

Luxatia congenitala de sold este o afectiune a copilariei cauzata de o dezvoltarea anormala a articulatiei soldului. Capul femulului (osul coapsei) nu se fixeaza in siguranta la nivelul cavitatii osului iliac (acetabul). De obicei, aceasta cavitate este prea superficiala, asemanatoare unei farfurii, in loc sa fie o cupa adanca. Acest lucru permite capului femurului sa alunece partial sau total in afara acetabuluilui (dislocatie). Luxatia congenitala de sold afecteaza unul sau ambele solduri.

La displazia de sold, radiogafia evidentiaza o pozitionare incorecta a femurului fata de cele 4 cadrane ale soldului descrise de intesectia liniilor imaginare ale lui Hilgenreiner si Perkins, precum si o abatere de la incadrarea in arcul lui Shenton ce uneste osul femural de osul pubian. Unghiul acetabular, ce descreste odata cu virsta, trebuie sa fie mai mic de 20 grade la un copil de 2 ani.

Termeni utilizati in medicina internationala

Indiferent de teoriile etiopatogenice putem identifica, strict teoretic, doua entitati si anume: displazia luxanta de sold ( exista modificari anatomice ale soldului care la un moment dat favorizeaza luxarea capului femural ) si luxatia congenitala de sold propriu zisa ( capul femural este deja luxat ). Momentul care separa cele doua „faze” este reprezentat de inceputul mersului, deoarece acesta exercita o presiune suplimentara si poate determina luxarea unui sold modificat, dar care nu era luxat in prealabil.

Subluxatie = Contact incomplet intre capatul femural si acetabul Dizlocare = Pierderea completa a contactului dintre capatul femural si

acetabul Instabilitate = Posibilitatea de a subluxa sau dizloca articulatia soldului

in urma manevrarii pasive Dizlocare teratologica = afectiunea aparuta din perioada prenatala .

Frecventa de aparitie Media raportata este 1 caz la 1000 de indivizi. Barlow sustine insa,

ca la examinare, incidenta este de 1 la 60 de nou-nascuti. Conform acestui studiu, mai mult de 60% din cazurile de instabilitate devin stabile dupa prima saptamana de viata si 88% dupa 2 luni, ramanand doar 12% din cazuri cu instabilitate reziduala. Etiologia nu este foarte clara, dar s-a observat ca este mai frecventa la rasa alba, caucaziana. O incidenta ridicata s-a raportat in randul anumitor etnii – ex: populatiei nativ americane ( 25-50 cazuri la 1000 persoane ) si foarte putine cazuri la rasa galbena si neagra.

Sexul este un alt element decisiv: pacientii sunt in mare majoritate de sex feminin ( 80% din cazuri ), primul nascut, cu istoric in familie ( mama, sora ).

Un alt factor posibil este pozitia intrauterina, precum si pozitia fatului la nastere ( pozitie pelvina – 20 %). Datorita pozitiei preponderente a fatului, problema apare in special la soldul stang, fortat de apropierea osului sacru al mamei.

Identificat ca factor major de risc este obiceiul unor popoare de a infasa strans picioarele nou-nascutului, acest fapt ducand la fortarea pozitiei articulatiei soldului.

Simptome

Semnele care apar in displazia congenitala de sold, variaza in functie de afectarea uni sau bilaterala. Un nou nascut sau un copil mic poate prezenta urmatoarele semne clinice:

- asimetria coapselor - pliuri asimetrice ale zonei fesiere si ale coapselor - o flexibilitate si o mobilitate mai scazute a coapselor - un membru inferior mai scurt decat celalalt - alte deformari fizice mai ales la nivelul talpei piciorului.

In anumite situatii mai rare, defectul apare in primele saptamani de la nastere, dar poate fi observat si doar in momentul in care copilul incepe sa faca primii pasi. In acele momente copilul poate prezenta:

- ridicarea unei coapse mai mult decat a celeilalte, deoarece un membru inferior este mai scurt (membrul mai scurt este pe partea afectata) - mersul pe varfuri cu un picior, ridicand calcaiul din podea, incercand sa compenseze diferenta de inaltime - mersul schiopatand (sau mers leganat daca sunt afectate ambele solduri) - statul in picioare facand o curba mai mare decat normalul al coloanei lombare (lordoza) daca sunt afectate ambele solduri

Copiii netratati de displazie congenitala de sold pot prezenta deformari permanente ale soldurilor. Acest lucru poate duce la degenerarea articulatiilor soldului, fiind o forma de debut a luxatiei de sold. Cand degenerarea apare la nivelul cartilajului care protejeaza si inveleste articulatia, se numeste osteoartrita. In cele din urma, oasele care au fost separate de cartilaj se freaca unul de altul. Distrugerile prin frecare ale tesutului osos pot produce durere.

DiagnosticareaDisplazia congenitala de sold este, de obicei, diagnostica la examenul fizic. Sunt utile si o anamneza si investigatii paraclinice (de laborator). Toti nou nascutii sunt examinati pentru luxatie congenitala de sold inca de la nastere, utilizand manevra Ortolani, sau tehnica Barlow. Nou nascutii cu factori de risc, cum ar deformari de la nivelul piciorului, genunchiului sau ale membrului inferior, sunt examinati cu atentie pentru aceasta afectiune.Examinara clinica a copiilor cu varste cuprinse intre 3 si 6 luni este diferita si presupune utilizarea metodei Galeazzi, pentru luxatiile unilaterale.Elementele de certitudine sunt cele date de examenele imagistice. Cel mai simplu si mai precoce examen in acest caz este cel ecografic, care nu este nociv pentru copil.Examenul de certitudine este cel radiologic. Din nefericire pentru unele cazuri "scapate", acest examen este tardiv pentru ca nu se poate efectua decat dupa 6 saptamani, cand osificarea este evidenta pe radiografie, pentru ca diagnosticul radiologic sa fie corect.

Terapia medicalaTratamentul trebuie inceput imediat ce a fost suspicionata acesta

afectiune. Primul este tratamentul ortopedic, ce consta in aplicarea unui chilotel special sau a doi pampers unul peste altul, pentru a fixa coapsele departate.

Metoda hamurilor Pavlik Metoda este utilizata cu succes la copii cu varsta de pana in 6 luni. Nu se vor scoate hamurile si nu se vor ajusta curele acestuia timp de 3-4 saptamani de tratament, decat daca acest lucru este recomandat de medic. Hamurile mentin articulatiile in pozitie corecta pentru o dezvolatare cat mai normala.

Aplicarea mulajului spica Mulajul este rigid si construit dintr-un material special, asemenator aparatelor gipsate. Mulajul imbraca zona soldurilor mentinand-o imobilizata, cu picioarele departate si fizate de o bara, pentru a favoriza fixarea articulatiei.

Dispozitivul de tractiune Metoda, destul de controversata, consta in atarnarea de greutati prin scripeti de piciorul afectat.

Terapia chirurgicalaPentru copii mai mari de 2 ani, diagnosticati tarziu, sau pentru care metodele descrise anterior nu au dat rezultate, este recomandata interventia chirurgicala.