01

ALEXANDRU, Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,

Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj

P A S T O R A L Ă

LA SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS

Anul Domnului 2009

Nr. 841 / 2009

„Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bună învoire”

(Lc 2,14)

Iubiţi fraţi întru preoţie, Iubiţi credincioşi, Iubiţii mei fii sufleteşti,

Sărbătorim pentru a 20-a oară în libertate Praznicul Naşterii Mân-tuitorului nostru Isus Cristos în renăscuta noastră Biserică Română Unită.

Se cuvine mereu să aducem elogii, adoraţie şi recunoştinţă Pruncu-lui Isus născut la Betleem din Fecioara Maria. Ne unim în rugăciune cu toţi oamenii care primesc pe Fiul lui Dumnezeu cu credinţă şi dragoste în inimile lor.

Sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea dragostei Tatălui Ceresc care a trimis pe Unicul Său Fiu în lume ca lumea prin El să se mântuiască. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său l-a dat ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă de Veci” (In 3, 16). Iubiţi credincioşi,

Sfântul Ioan Evanghelistul începe Evanghelia sa referindu-se la Naş-terea lui Isus Cristos în veşnicie şi întruparea sa în timp.

„Întru început era Cuvântul … şi Dumnezeu era Cuvântul. Prin Cu-vânt toate s-au făcut, şi fără Cuvânt nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut … şi Cuvântul trup s-a făcut şi s-a sălăşluit între noi” (In 1, 3, 14)

„În casa de oaspeţi nu mai era loc pentru ei” (Lc 2, 7). „Întru ale sale a venit, şi ai săi nu L-au primit. În lume era, şi lumea printr-însul s-a făcut, şi lumea nu L-a cunoscut” (In 1, 10-11).

Fiul cel născut din veşnicie s-a născut în peştera din Betleem. De ce s-a născut din Fecioară, Cel ce din veşnicie s-a născut de la Tatăl, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat? De ce ai săi nu L-au primit? Lumea de ce nu l-a cunoscut?

Taina nopţii din Betleem durează fără încetare. De taina Betleemului e plină istoria lumii, şi ea stă în pragul fiecărei inimi: „Lumea printr-însul s-a făcut, şi lumea nu l-a primit”.

Să privim taina Naşterii lui Cristos din perspectiva inimii omeneşti: „Întru ale Sale a venit”.

Să ne gândim la cei ce au rămas zăvorâţi sufleteşte în faţa Lui, şi să ne întrebăm: de ce această închis-tare?

Noi oamenii care ne reculegem în faţa ieslei din Betleem putem să ne gândim cât de mult au pierdut locuitorii „Cetăţii lui David”, care au rămas cu porţile închise.

Cât de mult pierde omul care, închizându-şi inima, nu lasă să vină în lume Cristos, „lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume” (In 1, 9) !

Şi cât de mult pierde omul care nu descoperă în Cristos propria sa fiinţă umană! Căci Cristos a venit în lume să descopere pe deplin omului ce e omul, şi să-i reveleze cea mai mare chemare ce o are!

„Şi celor care L-au primit le-a dat putere de a fi fii ai lui Dumnezeu” (In 1, 12). Iubiţi credincioşi,

Sărbătoarea Naşterii Domnului ne împrospătează marea noastră nădejde şi ne face să înălţăm smerită rugăciune şi anume:

- ca veacul nostru să-şi deschidă sufletul în faţa lui Cristos; - ca oamenii din diferite ţări şi continente, care vorbesc limbi diferite şi aparţin diferitelor culturi şi civilizaţii, să-L accepte pe Cristos, să-L regăsească şi să primească de la El acea putere pe care numai El o poate da, fiindcă numai El o are.

Pruncul Isus din Betleem să dăruiască tuturor comunităţilor religioase – în acest an al Sfintei Preoţii – preoţi sfinţi şi locaşuri de închinare, căci „secerişul e mare dar lucrătorii sunt puţini” (Mt 9, 37-38).

Dorim să-i facem loc lui Cristos în Betleemul lumii acesteia şi să i se recunoască dreptul de cetăţean al acestei lumi, celui care a venit în lume în timpul împăratului August tocmai când fusese poruncit recensământul populaţiei.

„Pentru ei nu era loc în casa de oaspeţi” (Lc 2, 7).

* * *

Lumea care nu-L primeşte pe Dumnezeu nu este o lume umană. Ne întristează priveliştea unei astfel de lumi – a lumii ce se ridică împotriva omului înainte ca el să fi fost născut.

Chiar dacă lumea nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, El există, este cu noi. „Cu noi este Dumnezeu!”.

El este de faţă chiar dacă ai săi nu-L primesc.

El vine, chiar dacă pentru El nu este loc în casa de oaspeţi. El se naşte! Iubiţi credincioşi,

Cu aceste gânduri vă îndemn să-L adoraţi pe Cristos prezent în lumea noastră în Sfânta Euharistie. Să vă asociaţi îngerilor, păstorilor din jurul Betleemului, Magilor veniţi de la mari distanţe, pentru a se închina Lui.

Dacă pentru Familia Sfântă nu era loc în casa de oaspeţi (cf. Lc. 2, 7) să-i facem noi loc lui Isus în sufletele noastre, în casele noastre, în viaţa şi preocupările noastre.

Isus se naşte mereu la Sfânta Liturghie pe masa altarului care este Betleemul zilelor noastre. Să-l adorăm împreună cu Prea Sfânta Sa Mamă, să-l primim cât mai des în Sfânta Cuminecare.

Să nu uitaţi nici de cei bolnavi şi de cei săraci, de cei nemângâiaţi şi de cei ce suferă! Cu aceste îndemnuri de ziua marelui praznic al Crăciunului, Vă doresc tuturor o adevărată pace, bucurie, sănătate şi belşug de haruri, iar Noul An 2010 să vină cu binecuvântările Celui de Sus.

Al vostru rugător către Dumnezeu,

ALEXANDRU Episcop de Lugoj

Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj la Praznicul Naşterii Domnului 2009

Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima

zi de Crăciun, iar în filii a doua zi.

02

Dumnezeu este cu noi, dar oare noi suntem cu Dumnezeu?

03

Întâlnirea cu Dumnezeu care va fi definitivă în eternitate, se construiește in fiecare zi. Se pune azi tot mai des întrebarea: unde să căutăm exemplu dacă nu în Fecioara Maria și în sfântul Iosif, primii care l-au primit pe Emanuel, Dumnezeu este cu noi? Prezentându-i mesaje de adeziune lui Hristos, Sfânta Li-turghie din ziua Nașterii Domnului, vrea să ne antreneze și pe noi în misterul Crăciunului, nu însă ca niște simple statui fără suflet a unui pre-sepio, ci ca și credincioși care se prezintă cu inima deschisă înaintea Domnului.

Nașterea Domnului un semn de fidelitate. Comuniunea dintre Dum-nezeu și om îi antrenează și îi obligă pe ambii prin libertatea iubirii. Când omul nu se încrede în Dumne-zeu și face totul singur, încrezându-se în forțele pro-prii, Creatorul nu este dispus să fărămițeze planul de a-l ține pe om aproape de sine și intervine. Istoria poporului lui Israel șerpuiește prin fidelitate și infi-delitate, față de cel care, a fost mereu fidel și răbdă-tor indiferent de situație. Astfel se întâmplă când regele Ahaz, din dinastia lui David, preferă să evite atacul inamicului recurgând la strategii idolatrice și alianțe politico-militare discutabile, în ciuda faptului că Dumnezeu îi permite să i se adreseze. Cu toate acestea necredinciosul rege al Iudeii, fiind deja tot mai îndepărtat de alianța cu Dumnezeu, preferă în mod ciudat să se îndrepte spre ce este mai rău. În ciuda acestui comportament, soarta casei lui David este în mâinile lui Dumnezeu, înainte de a fi în mâinile regelui, Atotputernicul prin gura profetului Isaia , anunță un semn al fidelității indisolubile: Iată fecioara va naște un fiu, care se va numi Emanuel: Dumnezeu este cu noi.(Is. 7,14). Este un semn para-doxal dar Dumnezeu este Dumnezeu. Celui care a creat omul din pulberea pământului, nimic nu-i este imposibil: trebuie să se încreadă, să-și urmeze planul, mereu plin de iubire și niciodată de aversiune pentru opera mâinilor sale. Dumnezeu cunoaște și înțelege slăbiciunea umană, și doar astfel putem înțelege adevărul că a ales întruparea Fiului pentru a strânge umanitatea în întregime la sine. Astfel, semnul anunțat de profetul Isaia își găsește împlinirea în Isus întrupat din Fecioara prin acțiunea Spiritului Sfânt, logodnica lui Iosif, fiul lui David.

Nașterea Domnului un vis realizat. Evanghelis-tul Matei descrie Nașterea lui Isus din Fecioara, prin intermediul experienței lui Iosif. Un om drept care, înaintea sarcinii neașteptate a logodnicei sale, trece dincolo de dreptatea legală. Dumnezeu are nevoie chiar și de Sfântul Iosif, pentru a împlini semnul fidelității milostivirii promise infidelului Ahaz. Precum Fecioara din Nazaret (Cf. Lc. 1, 26-33) și Sfântul Iosif trece de la tulburare la ”iată-mă”, de la gândul de a o lăsa pe ascuns pe Maria la unirea în căsătorie cu Fecioara Maria. Apariția unui înger în vis este modul

ales de Cer pentru a-i vorbi lui Iosif și al chema pe nume. Este vorba de fapt de o vocație:”Iosife nu te teme să ie la tine pe Maria, soția ta, pen-tru că cel zămislit în ea vine de la spiritul sfânt. Ea va naște un fiu, și tu îl vei chema Isus”(Mt.1,20-21). În timp ce încurajează consensul, îngerul explică misterul fiului fecioarei, și în timp ce explică acest mister, îl cheamă pe Iosif la angaja-rea în mod liber la viața de slujire a lui Dumnezeu este cu noi. Acel vis nu se risipește odată cu trezirea, și astfel: ”Iosif făcu cum i-a poruncit îngerul și o luă la sine pe soția sa”(Mt.1,24). Dându-i numele de Isus (care con-

form vorbelor îngerului înseamnă salvatorul) prin acest gest face din fiul fecioarei generat în ea de Spiritul Sfânt, să fie în mod juridic recunoscut ca de-scendent al lui David după trup. Să încercăm să ținem ochii ațintiți asupra lui Iosif, și deci să învățăm să ne dispunem în mod interior să comemorăm Nașterea Domnului. Urmând exemplul lui Iosif, nici noi nu tre-buie să ne temem să o luăm pe Maria, din al cărei trup fecioresc s-a zămislit cel care ne hrănește cu pâinea îngerilor, și în aceste condiții ne va fi mult mai ușor să-l cunoaștem, să-l primim, să-l iubim și să-l slujim pe Emanuel, în mod peren oferit în sfânta Eu-haristie. Puterea aceluiași Spirit Sfânt care a umbrit-o pe Fecioara credincioasă, consacră pâinea și vinul puse pe altar, transformându-le pentru noi în Trupul și sângele lui Cristos. În sfintele semne se per-petuează întruparea, chemându-ne să-i devenim mar-tori credibili.

În fața unui creștinism alienat de ceea ce îl încon-joară, Nașterea lui Hristos vorbește de Dumnezeu în interiorul istoriei, iar înaintea unui umanism care pune omul în locul lui Dumnezeu, sărbătoarea Nașterii Domnului vorbește în același timp de Dumnezeu și de om, vorbește bine de Dumnezeu și de om. Vorbește despre sărăcia lui Dumnezeu, aleasă din iubirea față de om. Vorbește despre bogăția omului, transformat în fiu al lui Dumnezeu. Ce schimbare admirabilă: asumând mortalitatea trupului, Eternul ne-a deschis-poarta vieții imortale.

Nașterea lui Hristos, renașterea omului. Mer-gând dincolo de cronica Nașterii lui Isus în Betleem, evanghelia după Ioan, ne conduce la a evalua cu privirea credinței importanța evenimentului care a recentrat timpul și spațiu, de la creație la o re-creație, protagonistul este Dumnezeu, mai bine zis pasiunea Sa stringentă de a se dărui umanității. Crea-torul este dispus să sacrifice totul pentru a-și atinge scopul! Coprotagonist poate să fie chiar și omul, reacționând negativ sau pozitiv la Cuvântul divin, la viața, la lumina care coboară din cer pentru a chema lumina și pentru a face să devină viu pământul și lo-cuitorii săi. O dată cu Nașterea Mântuitorului, vine și lumina cea adevărată, aceea care iluminează pe fie-

04

care om, în mod particular și comun înțeles. Nu este de ajuns să vii la lumina acestei lumi. Este nevoie de o renaștere, primindu-l pe Fiul lui Dumnezeu născut din Fecioara Maria pentru a-i salva pe toți, fără să facă diferențe de limbă, popor, epocă și cultură; la cei care l-au primit le-a dat puterea de a deveni fii lui Dumnezeu; la cei care cred în numele său, care nu din sânge, nici din dorința trupească nici din voința omu-lui, ci de Dumnezeu au fost născuți. Locul în care Isus alege să se nască, să locuiască și să crească este inima omului, din generație în generație de mai bine de 2000 ani. Crăciun după Crăciun, se bucură de a auzi adresat tocmai pentru sine anunțul ”Cuvântul s-a făcut trup și a venit să locuiască în mijlocul nostru”. Nașterea din Betleem este calea adoptată de Dumne-zeu pentru a-și găsi casă în noi și între noi. De la nașterea Fecioarei, care crezând l-a primit pe Dumne-zeu în pântecele său pentru a-l oferi tuturor, fiecare descendent din Adam și Eva poate în mod real să se numească contemporan al cuvântului făcut trup. Pen-tru aceasta profetul Isaia a înțeles de departe țipătul santinelelor care văzând pe Dumnezeu cu ochii lor, reîntorcându-se să locuiască între ai săi, iar gura lui a putut să exclame: Toate marginile pământului vor vedea mântuirea Domnului (Is. 52, 7-10).

Dumnezeu cu noi, noi cu Dumnezeu. În mod miraculos creați și în mod miraculos răscumpărați, Nașterea Domnului reîmpacă umanitatea cu vocația originară primită la începutul timpului. Dumnezeu vine să stea cu noi, pentru ca și noi să putem sta cu el, iată firul roșu al celebrărilor de Crăciun. Dacă ne oprim doar la mișcarea descendentă, înseamnă că

înțelegem doar pe jumătate misterul: umilirea celui Atotputernic îi înalță pe cei umili.

Familiaritate cu cel Preaînalt. Dumnezeu întru-pat nu face niciodată frică omului, ci îl eliberează de frica față de cel preaînalt, restituindu-i familiaritatea cu El. Desigur poate fi luat în râs Fiul Mariei, poate fi chiar și ucis! Dar mila sa față de îngrijirea trupului rănit, îl însănătoșează, sfidând noaptea, lumina sa iradiază întunericul nostru, permițând să-l cunoaștem pe cel necunoscut: Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut, numai Fiul unul născut, care este în sânul Tatălui, el la făcut cunoscut! De toate acestea este conștientă Biserica, care-l laudă și-i mulțumește mereu Tatălui pentru darul întrupării Fiului. În misterul Cuvântului întrupat a apărut ochilor minții noastre o lumină nouă a fulgerului tău, pentru că cunoscând pe Dumnezeu în mod vizibil suntem răpiți de iubirea realităților in-vizibile. Nu trebuie să așteptăm o altă revelație de-spre Dumnezeu și asupra lui Dumnezeu:”După ce a vorbit de multe oriși în diferite moduri părinților prin intermediul profeților, ultima dată în aceste zile-adică în zilele noastre-Dumnezeu ne-a vorbit prin in-termediul Fiului” (Evr.1,1-2 ).

Hristos a spus totul și vărsând pe cruce ultima pică-tură de sânge de la Fecioara, a împlinit totul. În timp ce revelează că Dumnezeu este iubire, Cristos ”dezvăluie în mod deplin omul omului, și îl face să sublinieze înalta sa vocație” (GS 22).

Acum este rândul nostru, cei care ne împărtășim cu trupul și sângele lui Hristos, să răspundem și să acționăm în consecință.

Mons. Angelo Pop

Fericirea Crăciunului De secole creştinii sărbătoresc arătarea în chip vă-

zut în firea noastră a lui Isus-Fiul lui Dumnezeu care este din fire nevăzut. Prezentul Crăciunului se repetă în fiecare suflet şi aduce minunea din noaptea Betleemului când Fecioara Maria naşte în umilinţa unui staul pe Isus. Fiul lui Dumnezeu lasă slava cerului şi îmbracă umile straie ca să cunoaştem prin El dru-mul de la Cer la pământ numit Iubire. Prin minunea Crăciunului, Dumnezeu îşi manifestă în faţa lumii Iubi-rea. Isus ne învaţă să nu ne temem sa fim frumoşi şi să avem o viaţă sfântă. Sărbătoarea Crăciunului impune şi o cercetare a conştiinţei prin lucrarea Sfântului Spi-rit care inspiră ordinea din mintea noastră. Primim chemarea de a fi umili şi disponibili la iubire oferind bunătatea şi înţelegerea celor din jur. Astfel suntem pe deplin asiguraţi că vom parcurge timpul sărbătorii într-o ascensiune spre descoperirea frumuseţii perso-nale şi a aproapelui nostru. Viaţa vine de la Dumnezeu şi noi trebuie să ne adaptăm apoi la modul de gândire divin. Prin întrebările care ni le punem, începem să descoperim sensul spiritual al acestui miracol şi astfel vom descoperi împlinirea tuturor promisiunilor făcute de profeţi. Fericirea este rod al perfecţiunii, fericirea este pace sufletească şi reţeta ei o găsim în Evanghe-lie. Cu toţii suntem preocupaţi de viaţa pământească ce ne ocupă o mare parte din timp, rămân puţine ore adunate ca să aducem laudă lui Dumnezeu. Chiar dacă viaţa ne rezervă bogăţie în evenimente şi resurse ma-

teriale, noi suntem datori să aducem dispoziţia noastă interioară spre adoraţie, să avem atitudinea înţeleap-tă de mulţumire pentru darurile primite de la Cristos. Sărbătoarea Crăciunului aduce şi speranţa, această perspectivă a viitorului. Munca noastră, dorinţele, trebuie să ţină cont de ziua de mâine. Dar aceasta necesită o creştere spirituală continuă spre ideal, păs-trând starea dobândită de fii ai lui Dumnezeu prin rugăciune. Aceasta ne menţine alipiţi la sfinţenie ca să nu părăsim drumul spre mântuire. Să nu uităm acum în ceas de sărbătoare că ornamentele luminoase care ne induc o stare de căldură mentală, brazii împo-dobiţi, cadourile şi moş crăciun sunt doar o expresie temporală a unei stări pe care odată cu venirea noului an va trebui să o actualizăm permanent în suflet şi participând la oficiile liturgice ale Bisericii mulţumim pentru viaţa primită.

În fiecare zi poate fi o sărbătoare a naşterii noastre spre o viaţă mai frumoasă şi mai spectaculoasă. Binele şi dărnicia se împletesc spre folosul oricărui creştin care vrea să trăiască belşugul promis şi înfăptuit de Isus care ne-a adus prin jertfa Sa cel mai valoros dar Mântuirea.

Fie ca toate visele pe care le aveţi în aceste zile de sărbătoare să se împlinească şi calea pe care o străba-teţi spre realizarea lor să fie luminată de steaua Cră-ciunului şi să vă bucure. La mulţi ani şi pace în suflet.

Teol. Narcis Ardelean

05

Icoana Naşterii Domnului nostru Isus Cristos Ne apropiem de marea şi frumoasa sărbătoare a

Domnului nostru Isus Cristos, sărbătoare de bucurie, îndrăgită de toţi creştinii, pentru că Cerul coboară pe pământ. A doua Persoană dumnezeiască, Isus Cristos, se întrupează în sânul Preacuratei Fecioare Maria şi vine între noi pentru a ne aduce mântuirea. Mare mis-ter, imensă dăruire, nemărginită iubire! În bisericile orientale, la acest Praznic se expune spre venerarea credincioşilor icoana Naşterii Domnului nostru Isus Cristos. Icoană (gr. εικον – înseamnă „chip”, „reprezentare”, o imagine sacră care reprezintă pe Isus Cristos, pe Preasfânta Fecioară Maria sau un Sfânt. Icoana nu este un ornament, un tablou sau o simplă reprezentare figurativă, ci este o comunicare vizuală a realităţii invizibile divine, manifestată în timp şi spaţiu, este o reprezentare a unei persoane prezentă în Împărăţia lui Dumnezeu, este o teofanie. Traducerea literală a cuvântului grec εικονογραφία (iconografie) înseamnă „scrierea de imagini”. De aceea, unii insistă să precizeze că icoanele se „scriu”, nu se „pictează”. Acest lucru este expli-cat prin compararea icoanelor cu Sfânta Scriptură în sensul că, precum Biblia nu e doar o relatare istorică, icoanele nu sunt simple compoziţii artistice, ci mărturii ale adevărului cuprins în Scriptură. Deci putem spu-ne că icoanele sunt o formă de tran-scriere a Bibliei.

Care este semnificaţia icoanei Naşterii Domnului? În această icoa-nă, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii. În multe icoane cu reprezentări ale Naşte-rii Domnului sunt o multitudine de detalii, în altele sunt mai puţine. În diagrama arătată aici, luată dintr-un desen al icoanei, putem identifica cel puţin 8 ele-mente, după cum urmează:

(1) Maica Domnului, Eva cea nouă se odihneşte lângă pomul vieţii. Ea se află în centrul icoanei, în faţa ieslei, pe jumătate rezemată pe un pat de culoa-re roşie (asemenea unui pat împărătesc), pentru a sugera cinstea ce i se cuvine Maicii lui Dumnezeu. Este reprezentată prin mărimea cea mai mare. Prin această poziţie este afirmat iconografic adevărul Naş-terii suprafireşti (din Fecioară fără dureri) a Mântuito-rului Cristos, fapt care subliniază dumnezeirea Prun-cului. Cele trei stele aşezate pe cap şi umeri simboli-zează fecioria Maicii Domnului dinaintea, din timpul şi de după Naşterea lui Hristos (pururea-fecioară). Ex-presia chipului ei este una meditativă având privirea îngândurată care anticipează suferinţele pe care le va îndura ca Maică a Celui ce avea să pătimească moarte pe Cruce pentru mântuirea lumii.

(2) Raza unică ce coboară din semicercul aflat în partea superioară a icoanei semnifică Firea cea Una a lui Dumnezeu, dar care ieşind din stea se împarte în trei pentru a desemna participarea Celor Trei Persoa-ne la iconomia mântuirii. Reprezentarea iconografică

a stelei sugerează faptul că aceasta este mai presus de un simplu fenomen cosmic, ea fiind trimisă de că-tre Dumnezeu să vestească magilor Naşterea cea mai presus de fire a unui Împărat Ceresc şi totodată să-i călăuzească spre locul unde s-a petrecut minunea. Raza stelei vine coborând între cele două culmi stân-coase ale pustiului. Ea transcende spaţiul pictat al icoanei arătând prin aceasta că Dumnezeu în Fiinţa Sa este de necunoscut. Stâncile ascuţite, ilustrate ase-menea unor trepte (scara raiului), par a se uni cu ce-rul, indicând astfel, atât mişcarea de coborâre a lui Dumnezeu la om, cât şi urcarea omului la Dumnezeu, ambele, posibile odată cu momentul Întrupării Celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi.

(3) Pruncul se află într-o iesle, în formă de sicriu, în peştera întunecoasă Este învelit în giulgiu, nu în scutece, pus exact ca într-un mormânt nou; giulgiuri-le sugerând taina ce învăluie Dumnezeirea lui Cristos.

Aceasta simbolizează moartea şi co-borârea lui Cristos la iad. Lângă iesle se află un bou şi un asin, conform profeţiei lui Isaia: „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; popo-rul Meu nu Mă pricepe” (Isaia 1, 3). Boul simbolizează poporul evreu, iar asinul neamurile păgâne. În peştera întunecoasă, Cristos este lumina ce alungă întunericul „Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (Ioan 12, 46). Deschizătura întunecoasă a peşterii în mijlocul stâncilor ascuţite închipuie cosmosul căzut, lumea co-pleşită de păcat prin căderea omului,

precum şi iadul, străfundurile întunericului, pe care doar El, Soarele Dreptăţii, le risipeşte odată cu Naş-terea Sa ... „Lumina străluceşte în întuneric, iar întu-nericul n-a biruit-o.” (Ioan 1,5); Peştera şi ieslea sunt dovezi ale profundei smerenii a Mântuitorului Hristos. Cristos este reprezentat mic pentru a sublinia profun-da smerenie a Mântuitorului care a venit să mântuias-că omenirea căzută în păcat. Copacul aşezat în peşte-ră arată Treimea - prin cele trei ramuri odrăslite pre-cum şi Întruparea Fiului - prin ramura mai mica de jos ce a început a odrăsli. El este de asemenea copacul lui Iesei din care a odrăslit noul David.

(4) Îngerii sunt reprezentaţi mărindu-L pe Dumne-zeu şi aducând vestea cea bună a Naşterii Domnului păstorilor care se aflau pe câmp. Unii (grupul din par-tea stângă) se îndreaptă către Izvorul de Lumină adu-când laudă neîncetată lui Dumnezeu, iar îngerul din dreapta se apleacă spre păstori, vestindu-le acestora Naşterea Împăratului lui Israel. Prezenţa îngerilor mărturiseşte despre dumnezeirea Pruncului.

(5) Păstorii sunt înfăţişaţi ascultând mesajul îngeri-lor. Adesea, unul dintre ei cântă din fluier adăugând, astfel, arta omenească a cântării la corul îngerilor. Ei sunt cei dintâi care primesc vestea minunatei Naşteri a Mântuitorului în mijlocul activităţilor zilnice, fiind, paradoxal, prin simplitatea lor, mai apropiaţi de lu-mea cerească.

06

Păstorii reprezintă primii fii ai lui Israel (poporul ales de Dumnezeu), care I se închină Pruncului, ei simboli-zând începutul Bisericii evreilor, iar magii începutul Bisericii neamurilor.

(6) Magii sunt reprezentaţi fie pe cai, în drum spre locul Naşterii indicat de stea, fie aducând Pruncului întreitul dar: aur, tămâie şi smirnă, preînchipuindu-le pe femeile purtătoare de mir, venite la mormânt în dimineaţa de Paşti: aur – ca pentru Împăratul veacuri-lor; tămâie – ca celui ce este Dumnezeu al Universu-lui; smirnă – ca unuia ce a murit. Panta înclinată a pustiului arată dificultatea drumului străbătut. Ei re-prezintă cele trei vârste umane: unul tânăr, altul ma-tur, iar altul bătrân; această reprezentare a lor arată că mesajul adus de Hristos este universal, că nu este mărginit la o anumită limită temporală, ci transcende toate vârstele omenirii.

(7) Dreptul Iosif apare într-un colţ, jos (dreapta icoanei), aşezat deoparte de Preasfânta Fecioară Ma-ria, pentru a evidenţia adevărul scripturistic şi învăţă-tura Bisericii potrivit căreia Hristos S-a născut din Fe-cioară, Iosif nefiind tatăl Pruncului. Dreptul Iosif are o expresie meditativă, îngrijorată, o stare de tulburare pricinuită de Naşterea feciorelnică a lui Isus. Iosif în-chipuie pe tot omul slab în credinţă, a cărui raţiune nu poate depăşi hotarele realităţilor văzute, de aici şi dificultatea de a accepta realitatea suprafirească a tainelor. În persoana lui Iosif, icoana dezvăluie nu numai drama sa personală, cât drama întregii omeniri care a privit taina, nu prin ochii credinţei, ci ai raţiu-nii limitate. Iosif, este reprezentat stând de vorbă cu un bătrân păstor, înveşmântat într-o piele de animal (personificarea diavolului), care conform Evangheliei apocrife a lui Iacob, a venit şi i-a spus: o fecioară nu

poate naşte un prunc, aşa cum un toiag uscat (cel pe care-l are în mână) nu va mai putea să dea vlăstare şi tot aşa un bătrân ca tine nu mai poate zămâsli [n. edit. zămâsli-arhaism?] prunc (dar toiagul a înflorit îndată). Ispititorul încearcă să-l tulbure prin întrebări perfide.

(8) Spălarea Domnului este un element care a pro-vocat multe controverse de-a lungul timpului. A exis-tat o părere dominantă că acea scenă era degradantă pentru Hristos, care nu avea nevoie să fie spălat, fiind născut într-un mod miraculos dintr-o fecioară curată. Evangheliile apocrife ale lui Iacov şi Matei vorbesc despre prezenţa a două femei (Salomeea şi Zelemi) chemate de Iosif pentru a o asista la naştere pe Sfân-ta Fecioară. Această scenă sugerează încă o dată umanitatea lui Cristos, care a luat trup uman şi nu a fost doar o aparenţă, o vedenie, aşa cum spuneau ereziile gnostice. Spălarea Pruncului, prin elementul apei, ar putea face legătura între cele două mari praznice împărăteşti, aşa cum erau ele prăznuite îm-preuna până în sec. IV (sărbătoarea naşterii şi a Bote-zului Domnului).

Dacă privim icoana, vedem cum toată creaţia se bucură la Naşterea Domnului nostru Isus Cristos: ce-rul, pământul, şi în special omenirea reprezentată cel mai desăvârşit în persoana noii Eve, Maica Mântuitoru-lui nostru. Sf. Grigorie Teologul spune: „Dumnezeu s-a făcut om, ca omul să devină Dumnezeu”.

Fie ca Naşterea Mântuitorului nostru Isus Cristos, să aducă în inimile tuturor oamenilor, lumina şi pacea care au cuprins inimile magilor şi ale păstorilor de odinioară în Betleem.

Sr. Laurenţia, OSBM

Taina sărbătorii Naşterii Domnului ne luminează în fiecare an prin mesajul de iubire ce ne este adresat. Dragostea lui Dumnezeu ia trup omenesc, Cuvântul dumnezeiesc coboară între oameni. Distanţa neascul-tării şi a păcatului care îi separa odinioară pe oameni de Dumnezeu astăzi sunt depăşite prin salt miraculos. În Cântarea Cântărilor ne este prefigurată venirea Fiului lui Dumnezeu care îmbracă haina omenească în elan de iubire: „Iată-l vine, săltând peste coline, tre-când din munte în munte” (Ct 2, 8). Totul se schimbă, noaptea de pe pământ se preface în dimineaţă, som-nul adânc în care căzuse omenirea se sfârşeşte, ploaia şi tristeţea încetează iar cântecul vieţii îşi face auzit sunetul armonios în lume. Soarele dreptăţii străluceş-te tuturor şi căldura iubirii lui încălzeşte inimile oa-menilor de bunăvoinţă.

Întruparea lui Cristos din pântecele fecioresc al Maicii Sale Maria se preface în glas de iubire pentru noi. Versul divin de căutare al oamenilor ascunşi în valea şi în tristeţile existenţei se face auzit. Fiecare suflet se aseamănă cu o mireasă dorită de mirele dumnezeiesc. Iubirea lui Dumnezeu cheamă fără înce-tare, încălzeşte sufletul, vrea să alunge teama, să scoată făpturile din ascunzişurile pe care şi le creea-ză. Cuvinte divine, miere spirituală menită să atragă pe om în talâmul nupţial al împărăţiei cereşti răsună: „Scoală, draga mea, şi vino! Iarna a trecut, ploaia a

încetat. Flori de câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfu-mează. Scoală, draga mea, şi vino” (Ct 2, 10-13).

Cum să înţelegem mesajul dumnezeiesc pe care cântecul de iubire a lui Dumnezeu ni-l transmite? Cum vom şti să-i răspundem? Vom putea fi noi cei care îi recunoaştem glasul şi să-i deschidem primindu-l în vieţile noastre? Sau vom fi aceia care vom rezista gla-sului său încă o dată? Întrebări care ni le adresăm în mod cu totul special în timpurile pe care le trăim: panica, frica, boala paralizează şi îngheaţă nu doar trupurile ci ajung până la suflet. Mesaje de îngrijorare ne sunt transmise zilnic şi sub forme diferite.

Naşterea lui Cristos în lume e răspunsul nostru creştinesc. Chemarea fiecăruia de glasul iubitului Mi-re: scoală-te şi vino din temeri, din frici şi ascunzişuri ca să ne bucurăm de frumuseţea lui Emanuel-Dumnezeu cu noi aşteaptă un ecou în Betlehemul? fiecărei persoane.

Fie ca şi Crăciunul din acest an să găsească suflete-le noastre îmbrăcate în haina sărbătorii, împodobite să-şi primească Mirele. Pruncul divin îşi prelungeşte pelerinajul şi în zilele noastre trecând dincolo de văi, munţi şi distanţe căutând iubirea sufletului însetat.

Naşterea Domnului Cristos să ne fie de folos! Pr. Gabriel Buboi

Naşterea Domnului – glasul iubirii stăruitoare

07

În ziua de 30 mai 2009, la sediul Episcopiei Româ-ne Unite cu Roma, Greco-Catolică de Lugoj a avut loc cea de-a X-a ediţie a Zilei Diecezane a Tineretului. La eveniment au participat tineri din: Lugoj, Sânandrei, Izvin, Ohaba-Forgaci, Timişoara, Tuştea, Brad, Buco-va, Bouţari, Uricani, Petroşani, Romos, Cugir, Ticvani-ul Mare, Orţişoara, Orăştie, Şimand, Arad, Lupeni, Reşiţa, Vulcan şi din alte localităţi ale Diecezei.

Grupurile de tineri însoţite de preo-ţii parohi sau de laici implicaţi în acti-vitatea catehetică la nivel parohial s-au reunit la reşedinţa Episcopiei de Lugoj. Odată sosiţi, cu toţii au primit din partea gazdelor – tinerii membri ASTRU Lugoj – ecusonul acestei ediţii, realizat în condiţii grafice deosebite. Prea Sfinţitul Părinte Episcop Alexan-dru le-a urat bun venit pelerinilor şi la ora 9,40 cu toţii au pornit în procesiune spre Catedrala episcopa-lă. În fruntea procesiunii, un tânăr purta Sfânta Cru-ce; după el veneau cei ce duceau praporii, urmaţi de preoţii veniţi la eveniment şi de P.S. Alexandru. Pe tot parcursul de la Episcopie la Catedrală, tinerii au interpretat frumoase cântece religioase. Odată ajunşi în Catedrală, toţi cei prezenţi la Ziua Diecezană a Tineretului au rostit o decadă de Rozar, după care P.S. Alexandru a pontificat Sfânta Liturghie arhiereas-că, avându-i alături la altar pe toţi preoţii veniţi la Lugoj pentru această zi de sărbătoare a tineretului Diecezei.

În cuvântul de învăţătură rostit cu această ocazie, P.S. Alexandru a salutat prezenţa numeroşilor preoţi şi tineri veniţi la Lugoj –unii chiar de la 200 de kilo-metri – pentru a petrece o zi de rugăciune în prima parte şi de voie în partea a doua a programului. Un cuvânt de salut şi de apreciere a fost adresat părinţi-lor tinerilor şi celorlalte persoane, în afară de preoţi, care au venit cu unele grupuri de tineri, persoane ca-re se îngrijesc şi ele de formarea creştină a copiilor şi tinerilor în parohiile lor. Prea Sfinţia Sa a amintit că prima întâlnire de acest gen a avut loc la Lugoj în anul 1996 şi – deşi nu s-a ţinut în fiecare an – cu ajuto-rul lui Dumnezeu, anul acesta s-a ajuns la cea de-a X-a ediţie. E un mare dar de la Dumnezeu – a mai spus Prea Sfinţia Sa – să ne putem ruga în Catedrala cu hra-mul „Coborârea Sfântului Spirit”, care are un altar privilegiat, catedrală în care au slujit episcopi martiri şi mărturisitori ai credinţei: Episcopul Ioan Bălan, Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, Arhiepiscopul emerit Ioan Ploscaru. „Voi sunteţi vlăstarele Bisericii, faceţi parte dintr-o Biserică a martirilor, plini de credinţă, plini de har”, a afirmat Prea Sfinţia Sa. Mai apoi P.S. Alexandru a vorbit despre importanţa rugăciunilor în viaţa creştinului, despre deprinderea de a ne ruga zilnic, dimineaţa şi seara, dar şi în alte momente ale zilei, despre importanţa primirii Sfintelor Sacramente. În continuarea cuvântului de învăţătură, Prea Sfinţia Sa a dat citire unui fragment din mesajul Papei Bene-dict al XVI-lea pentru ediţia 2009 a Zilei Mondiale a Tineretului şi a mulţumit lui Dumnezeu, Prea Curatei Fecioare Maria şi Sfântului Părinte Papa Benedict al

XVI-lea pentru acest mesaj de speranţă, atât de bine-venit şi de încurajator şi pentru tinerii din Dieceza Lugojului.

La terminarea Sfintei Liturghii, cu toţii au revenit în procesiune la reşedinţa Episcopiei de Lugoj unde, la ora 12.30 au servit prânzul, care a fost „suplimentat”

de organizatori cu câte un pachet de biscuiţi şi un suc. De la ora 13.30 a început programul artistic, în cadrul căruia fiecare grup parohial a prezentat câte un moment artistic, constând din cântece sau sce-nete. În deschiderea programului artistic, grupul parohial din Şimand condus de Pr. Roman Dubeştean a prezentat câte-va dansuri populare. Au urmat copiii din Lugoj coordonaţi de Sr. Laurenţia

OSBM, care au prezentat sceneta „Perlele albastre”, iar după ei tinerii de la Catedrala din Lugoj, împreună cu Pr. Robert Trubiansky, care au prezentat o scenetă despre convertirea Sfântului Apostol Pavel. A venit rândul grupului de tineri şi copii din Reşiţa, condus de d-na prof. dr. Elena Ştefănescu; ei au prezentat câte-va cântece religioase („Cred în Tine Doamne”, „Azi din cer am auzit”, „Caut o lumină”). Grupul de la Cu-gir, condus de Pr. drd. Viorel Codrea, a prezentat câ-teva dansuri moderne şi de societate, (cha-cha-cha, vals vienez, samba). Grupul de tineri de la Romos, condus de Pr. Aurel Rafiliu – cărora li s-a alăturat şi grupul de la Cugir – a prezentat câteva cântece şi s-au rostit poezii religioase: „Maria dulce Mamă” „Preasfântă Mamă”, „Pe Domnul lăudaţi-l”. Grupul de tineri şi de copii de la Ohaba-Forgaci, pregătit de Pr. Ovidiu Neiconi şi de soţia părintelui, a interpretat câteva cântece: „Isuse, tu ne-ai chemat”, „Nu mai sunt cuvinte”. Tinerii din Lugoj au prezentat o piesă intitulată „Trupul lui Isus”, apoi au cântat piesele: „Receive the Power”, „Maria”. În încheierea progra-mului artistic, grupul venit de la Izvin, condus de Pr. Alin Taichiş, a cântat câteva cântece religioase.

Pr. drd. Coriolan C. Mureşan, Vicar judecătoresc şi responsabil cu tineretul în Eparhia de Lugoj a prezen-tat câteva detalii privind înscrierea şi participarea la Întâlnirea Naţională a Tineretului care a avut loc la Baia-Mare în perioada 22-26 iulie 2009.

Au urmat jocuri recreative iar în parcul Episcopiei şi jocuri sportive.

La frumuseţea şi reuşita acestei ediţii a Zilei Die-cezane a Tineretului a contribuit şi faptul că partici-panţii au putut viziona expoziţia de fotografii de la Vizita Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea la Bu-cureşti, în perioada 7-9 mai 1999, imagini ce au fost expuse în incinta Episcopiei, în holul mare şi în curte.

Fericiţi că şi anul acesta au putut da curs invitaţiei Prea Sfinţitului Alexandru de a participa, la Lugoj, la Ziua Diecezană a Tineretului, primind binecuvântarea arhierească, preoţii şi tinerii care au participat al această sărbătoare diecezană au pornit spre casele lor în jurul orei 17,00.

Teol. Raimondo-Mario Rupp

Ziua Diecezană a Tineretului la Lugoj. Ediţia a X-a

08

Întâlnirea reprezentanţilor asociaţiilor laice din

Eparhia de Lugoj cu d-na Andrea Mewaldt

D-na Andrea Mewaldt, consultant la Renovabis pentru Europa de Est, s-a aflat la Lugoj la sfârşitul lunii aprilie şi la începutul lui iunie, momente în care a dorit să se întâlnească şi cu asociaţiile laice din Eparhia de Lugoj. Deşi mulţi au auzit de Renovabis, puţini cunosc semnificaţia, scopul şi mi-siunea aso-ciaţiei. Renovabis este o asociaţie de solidaritate cu bi-sericile din centrul şi estul Europei şi a fost creată la iniţiativa germanilor catolici în anul 1993. Termenul Renovabis provine din verbul latinesc „renovare" - a reînnoi, a reface, şi reia de fapt un text din Psalmul 104,30, care pune în evidenţă acţiunea reînnoitoare a Spiritului Sfânt, autorul regenerării spirituale, „iar

dacă vei trimite Spiritul tău, ele se vor zidi şi vei reînnoi faţa pământului" (Ps 104,30). Expresia exactă este Renovabis faciem terrae.

Biserica din Germania, dornică să se arate solidară cu alte Biserici şi ţări din sud-estul Europei, întreprinde deja de mai mulţi ani o astfel de operă socio-caritativă de adunare de fonduri, pe care apoi le distribuie prin diferite parteneriate spre acele zone unde este mai mare nevoie de sprijin pentru depăşirea greutăţilor dato-rate diferitelor situaţii cum ar fi războaie, catastrofe, persecuţii, nedreptăţi sau alte asemenea dificultăţi pe drumul afirmării sau al obţinerii demnităţii pierdute. O astfel de iniţiativă demonstrează spiritul creştin de solidaritate şi se înscrie cu adevărat în programul de evanghelizare al Bisericii, făcând să crească în lume cu-rajul şi speranţa, acolo unde condiţiile istorice şi realităţile socio-politice au lăsat urme adânci în dezvoltarea societăţii.

Prima întâlnire a avut loc pe 30 aprilie, la Centrul Pastoral „Ioan Ploscaru" din Lugoj. Au participat repre-zentanţi eparhiali ai asociaţiilor ASTRU, AGRU şi Reuniunea Mariană cu Întâlnirea a fost moderată de Pr. Cori-olan C. Mureşan, Asistent Spiritual AGRU şi ASTRU la nivel eparhial. După cuvântul introductiv al PS Alexan-dru, a urmat o prezentare PPS a activităţilor ASTRU-lui eparhial Lugoj, după care D-şoara Perian, Preşedinta AGRU din Eparhie a prezentat activităţile asociaţiei, precum şi obiective de viitor. A urmat prezentarea D-nei Mewaldt despre Renovabis. S-a conturat ideea de a se realiza un proiect comun al celor 3 asociaţii la nivel Eparhial.

A doua întâlnire a avut loc pe 12 iunie, la Centrul Pastoral „Ioan Ploscaru" din Lugoj. La această întâlnire pe lângă participarea reprezentanţilor asociaţiilor laice din Eparhie, a participat şi d-şoara Codruţa Fernea, secretar al Federaţiei Acţiunii Catolice din România. Şi această întâlnire a fost moderată de Pr. Coriolan C. Mureşan. Cele 3 asociaţii au continuat lucrările la realizarea unui proiect comun la nivel Eparhial, fiecare asociaţie venind cu idei şi viziuni proprii pentru viitor.

D-na Andrea poate oferi consultanţă în etapele realizării acestuia, existând posibilitatea efectuării unor cursuri în acest sens.

Teol. Raimondo-Mario Rupp

Pe 2 iulie în Catedrala din Lugoj în cadrul programului de seară, a avut loc încheierea solemnă a Anului Paulin. Pro-gramul a început la orele 18.00 cu Sf. Rozar şi a continuat la orele 18.30 cu Sf. Liturghie. La orele 19.15 a început Adoraţia care a avut ca temă meditaţii din scrierile Sf. Ap. Pavel. La sfârşit Pr. Prot. Ioan Pop, paro-hul catedralei a înmânat diplo-me mai multor tineri şi credin-cioşi care s-au împlicat de-a lungul anului dedicat Sf. Pavel la catedrală. La final tinerii şi

cei prezenţi au participat la o mică agapă. Anul Paulin a fost deschis în catedrala din Lugoj în data de 28 iunie 2008 printr-o Seară de Veghe şi Rugăciune. Au urmat pe parcursul anului, pro-iecţii de filme, cateheze legate de Sf. Ap. Pavel, lecturi din fragmentele Epistolelor Pauline în fiecare seară după Sf. Litur-ghie, încheierea făcându-se tot printr-o seară de rugăciune (Rozar, Sf. Liturghie şi Adora-ţie).

Teol. Raimondo-Mario Rupp

Încheierea Anului Paulin în Catedrala din Lugoj

09

Tinerii din Eparhia de Lugoj la INTC 2009 În perioada 22-26 iulie la

Baia-Mare a avut loc cea de-a XI-a ediţie a Întâlnirii Na-ţionale a Tineretului Catolic (INTC). Tema întâlnirii a fost „Un foc care aprinde alte focuri” şi motto-ul: „Pentru mine a trăi este Cristos” (Fil. 1,21).

Din Eparhia de Lugoj au participat un grup de 110 tineri din următoarele paro-hii: „Naşterea Sfintei Fe-cioare Maria” Arad-Centru (grupul ASTRU Arad), „Sf. Ap. Petru şi Pavel” Cugir (grupul ASTRU Cugir), „Pogorârea Sfântului Spirit” Lugoj (tinerii de la Catedrală şi grupul ASTRU de la Catedrală), „Sf. Ilie Tezviteanul” Orăştie (grupul ASTRU Orăştie), „Înălţarea Domnului” Romos, „Sf. Iosif” Timişoara II (grupul AS-TRU „Sf. Iosif” Timişoara), „Sf. Maria Regina Păcii şi a Unităţii” Timişoara III, „Învierea Domnului” Ohaba-Forgaci (Prot. Lugoj), „Sf. Gheorghe” Coştei (Prot. Lugoj), Sânandrei (Prot. Timişoara) şi „Pogorârea Sfântului Spirit” Toteşti (Prot. Haţeg).

Fiecare grup parohial a fost însoţit de paroh sau de un alt preot. Preoţii prezenţi au fost următorii: Pr. Drd. Coriolan C. Mureşan, Vicar Judecătoresc al Eparhiei de Lugoj şi Responsabil cu Pastoraţia Tineretului în Eparhie, Pr. Prot. On. Ioan Pop, paroh la Lugoj I – Catedrala „Pogorârea Sfântului Spirit”, Pr. Viorel Codrea paroh la Cugir, Pr. Aurel Rafiliu paroh la Romos, Pr. Răzvan Oprişa paroh la Timişoara IV, Pr. Robert Trubiansky paroh la Păru, Pr. Ovidiu Neiconi paroh la Ohaba-Forgaci şi Pr. George Rădulescu paroh la Sânan-drei. Au mai participat şi două călugăriţe aparţinând celor două Institute de viaţă consacrată feminine de pe teritoriul Eparhiei de Lugoj: Sr. Lucica Cimpoieşu de la Congregaţia Surorilor de Caritate ale Sf. Ioana Antida şi Sr. Rafaela Ferenţ de la ordinul Surorilor Baziliene Lugoj.

În ziua de 23 iulie tinerii Episcopiei de Lugoj au avut o întâlnire cu ES Mons. Alexandru Mesian (Episcop Eparhial de Lugoj) la casa Excelenţei Sale din cartierul Ferneziu din Baia-Mare, moment în care PS Alexandru le-a vorbit tinerilor, preoţilor şi călugăriţelor despre mărturia creştină din perioada persecuţiei comuniste. Întâlnirea aceasta a tinerilor a fost a doua reuniune cu PS Alexandru în mai puţin de două luni dat fiind că pe 30 mai a avut loc la Lugoj Întâlnirea eparhială a tineretului. Tinerii au fost nu numai primiţi cu bucurie de Episcopul lor eparhial la casa sa din Ferneziu, dar au servit şi masa şi i-au cunoscut pe unii din membrii fami-liei PS Alexandru. O zi specială în care mai mult ca oricând noi cei din Eparhia din Lugoj ne-am simţit o mare familie. Casa părintească a Excelenţei Sale a fost timp de 25 de ani în perioada persecuţiei transformată în capelă, fiind un simbol al rezistenţei greco-catolicismului din nordul ţării. PS Alexandru a dorit să împărtă-şească tinerilor din istoria acelor ani dificili, povestindu-le exclusiv cum în primii ani de după hirotonirea sa ca preot în clandestinitate de către PS Ioan Dragomir nici măcar părinţii nu au ştiut acest lucru. Primii credin-cioşi însă care i-a avut în capela clandestină au fost chiar proprii părinţi, familie rămasă fidelă Bisericii Greco-Catolice în ciuda vitregiei vremurilor. Pentru tineri a fost un moment extraordinar nu doar pentru că au vizi-tat casa părintească a Episcopului lor, ci pentru că au fost prezenţi într-un loc simbolic pentru rezistenţa greco-catolicismului din perioada comunistă.

D-na prof. Gerda Chişărău (Parohia „Sfânta Maria Regina Păcii”) împreună cu Mag. Joannes Bucher (Asociaţia Pro-Life) au prezentat tot in ziua de 23 iulie conferinţa cu titlul: „Viaţa, un dar dincolo de puterea de manipulare a omului”. În aceeaşi zi Pr. Răzvan Oprişa a prezentat conferinţa: „Armele sec. XXI: Dumnezeu şi massmedia”.

În seara zilei de 23, tinerii din Eparhia de Lugoj au participat la concursul de imnuri, propunând un imn compus de Zora Berlo cu titlul: „Dragostea aprinde un foc”. Acest imn a luat locul I la concurs, tot pe locul I situându-se şi imnul propus de Dieceza de Iaşi. În aceeaşi seară grupul de la Catedrala din Lugoj a prezentat şi o scenetă cu titlul: „Drumul către adevărata dragoste”.

În ziua de vineri 24 iulie ES Mons. Ep. Alexandru Mesian a susţinut conferinţa cu titlul „Mişcarea ecumenică mondială”, conferinţă ce a prezentat un istoric al ecumenismului contemporan, poziţia Bisericii Catolice re-feritoare la dialogul ecumenic (insistând pe documentul conciliar „Unitatis Redintegratio” şi pe „Directoriul Ecumenic” editat de Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştină) precum şi exemple pozitive din realităţile româneşti, în special din Banat. Această conferinţă a fost moderată de Rvs. Pr. Drd. Coriolan C. Mureşan, Vi-car Judecătoresc al Eparhiei de Lugoj şi Secretar al Comisiei Misionar-Ecumenice a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Au participat tineri, preoţi şi călugăriţe care au pus numeroase întrebări referitoare la raporturile ecumenice din Romania. Reamintim că ES Mons. Episcop Alexandru Mesian este Responsabil cu Ecumenismul în cadrul Conferinţei Episcopale Române (CER) şi Preşedinte al Comisiei Sinodale Misionar-Ecumenice a BRU, făcând parte o perioada îndelungată si din Comisia Internaţională de Dialog Teologic cu Biserica Ortodoxă şi din Adunarea Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştină. Tot în ziua de 24 iulie, Pr. Răzvan Oprişa a prezentat conferinţa cu titlul: „Internet: o lume deschisă spre cunoaştere sau decădere

10

Întrucât în ziua de 4 august am celebrat memoria Sfântului Ioan Maria Vianney, la Catedrala din Lugoj „Pogorârea Sfântului Spirit” a avut loc o seară de ru-găciune dedicată memoriei acestui mare sfânt, dar şi mar-cării Anului Sacerdotal care a început la 19 iunie a.c. şi se va termina anul viitor la aceeaşi dată.

„Anul sacerdotal”, un an spe-cial dedicat rolului şi misiunii preotului în viaţa Bisericii şi în societatea epocii contempora-ne; un an pentru a sublinia că fiecare preot trebuie să tindă la „desăvârşirea spirituală” pentru ca slujirea sa să fie rodnică. Papa Benedict al XVI-lea acordă indulgenţa plenară sau parţială cu ocazia Anului Sacerdotal pro-

clamat de el pentru împlinirea a 150 de ani de la moartea Sfântu-lui Paroh de Ars, Ioan Maria Vianney, „luminos model de păstor, dedicat pe deplin slujirii poporului lui Dumnezeu". Programul a început de la orele 17.45 cu Rânduiala paraclisului. A urmat la orele 18.15 Sfânta Liturghie. După predică, la orele 19.00 s-au făcut rugăciuni pen-tru preoţi şi pentru vocaţii la preoţie. A urmat rugăciunea Sfântului Rozar, Adoraţie (Un ceas cu Isus) şi Binecuvântarea Euharistică. Programul s-a încheiat în jurul

orelor 20.30 cu Rugăciuni pentru primirea indulgenţei plenare.

Teol. Raimondo-Mario Rupp

Seară de rugăciune la Lugoj.

Comemorare 150 de ani de la trecerea în eternitate a Sf. Ioan Maria Vianney

intelectuală şi spirituală?” Sâmbătă 25 iulie grupul „Sf. Maria Regina Păcii şi a Unităţii” din Timişoara, a prezentat două piese de tea-

tru de A. Cehov: „Bucuria” şi „Mirele”, precum şi piesele: „Patul de moarte a lui Brejnev” şi „Cum percep ateii Învierea”. În aceeaşi zi Pr. Răzvan Oprişa a prezentat conferinţa: „Armele secolului XXI: Dumnezeu şi massmedia”.

Participarea la INTC 2009 a fost o experienţă în care tinerii noştri au simţit cu adevărat dinamismul întregii Biserici Catolice din ţara noastră; au participat zilnic la Celebrările Euharistice prezidate de PS Ioan Şişeştean (23 iulie), ES Martin Roos (24 iulie), ES Cornel Damian (25 iulie) şi PF Lucian Mureşan (26 iulie). Au ascultat cu mult interes meditaţiile susţinute de Episcopi şi catehezele propuse de preoţii iezuiţi, au avut experienţa ex-traordinară a grupurilor de discuţii, au participat la pelerinajul la Mănăstirea „Sf. Maria” de pe Dealul Crucii, au simţit cu adevărat că Isus Cristos este „un foc care aprinde alte focuri”.

Deja grupurile noastre parohiale se pregătesc pentru următoarele întâlniri la nivel eparhial, pentru Întâlni-rea mondială a tinerilor catolici de la Madrid din 2011 şi pentru INTC 2012 găzduit de Dieceza de Iaşi.

Pr. drd. Coriolan C. Mureşan Teol. Raimondo-Mario Rupp Vicar Judecătoresc al Eparhiei de Lugoj Referent Responsabil cu Pastoraţia tineretului

Participare la forumul “Fondacio” ediţia a II-a Asociaţia “FONDACIO – Creştini pentru lume” Oradea a

organizat în perioada 12-16 august a doua ediţie a forumului Fondacio, în frumoasa staţiune Stâna de Vale. La întâlnire au participat peste 40 de tineri cu vârste cuprinse între 16 şi 30 de ani din Eparhia de Oradea. Şi anul acesta au fost invitaţi tineri şi din Eparhia de Lugoj iar cei care au dat curs invitaţiei au fost: Ana-Maria şi Costel B., Narcis A. şi Raimondo R.

Tema întâlnirii de anul acesta a fost: “Ce mă preocupă pe mine ca tânăr azi?”. Forumul s-a axat pe trei mari părţi: partea spirituală (Sf. Liturghie, Adoraţie, Rozar), partea de conferinţe şi meditaţii şi atelierele sportive (tiroliană, pod indian, coborâre în rapel). Printre invitaţii la partea de con-ferinţe s-au numărat şi Pr. Răzvan şi Adela Oprişa. D-na Adela le-a vorbit tinerilor în ziua de 14 august despre rela-ţia cu aproapele iar Pr. Răzvan a ţinut o meditaţie în ziua de 15 august despre relaţia personală cu Dumnezeu.

Considerăm că acest forum a fost foarte interesant şi a oferit tinerilor prilejul de a petrece timpul într-un mod agreabil şi plăcut lui Dumnezeu.

Teol. Raimondo-Mario Rupp

11

Tabără de vară la Cugir. Ediţia a IV-a

Tema şi motto-ul sunt o adevărată sinteză a unei întregi teologii a pasajului evanghelic din Ps. 18, 1: „Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâini-lor Lui o vesteşte tăria”.

Adică… să privim în sus la măreţia cerului, pentru ca reflectând asupra acestui lucru să ne lăsăm impre-sionaţi de măreţia Creatorului… şi să-L preamărim, să numărăm stelele (dacă putem) pentru ca numărul lor infinit să ne facă să dorim să ajun-gem la unicul izvor al lucruri-lor care este Dumnezeu, unic în fiinţa şi întreit în persoană.

Au participat peste 100 de copii (a doua zi au fost peste 120, iar a patra zi peste 130). Şi tabăra de anul acesta a ve-nit, chiar cu câteva lucruri noi, deşi structura a rămas aceeaşi. Programul animatori-lor începea cu Sf. Liturghie, sursă de putere, răbdare şi creativitate în toate activităţile propriu zise. De asemenea, şi pentru copii ziua începea cu o rugăciune şi o scurtă meditaţie rostită de părintele Codrea. Ac-tivităţile propriu zise, desfăşurate cu copiii erau structurate în trei părţi: cântece – dansuri, ateliere şi jocuri.

Prima parte ilustra tema de anul acesta prin cân-tece însoţite de gesturi pentru o mai bună înţelegere a mesajului pe care ne doream să îl transmitem prin intermediul activităţilor din fiecare zi, atât de iubite de copii.

A doua parte a programului se continua de obicei cu jocuri, animatorii lucrând cu două sau mai multe grupe de copii, în funcţie de vârsta acestora. Jocurile cu mingea şi cele cu apă s-au dovedit a fi printre pre-feratele de anul acesta.

În timpul atelierelor am lipit, colorat, desenat, înşirat mărgele, modelat plastilină. Chiar şi în această parte a programului, de cele mai multe ori copiii au lucrat în echipe, învăţând astfel să împartă, să se bu-cure pentru celălalt, pentru reuşita sa.

Elementele de noutate de anul acesta au fost ieşi-rile cu copiii la ştrand şi la munte şi de asemenea, desfăşurarea taberei pe mai multe zile faţă de anii trecuţi.

Cât despre durata taberei, anul acesta am prelun-git perioada de la 5 la 7 zile, la cererea copiilor de anul trecut. Ne-a fost teamă că nu vom rezista noi, părintele şi animatorii, dar la finalul fiecărei zile eram încărcaţi de bucuria şi energia copiilor de la tabără… A fost extraordinar…

Un alt element care ne încărca bateriile erau după-mesele şi serile petrecute cu animatorii, când ne întâlneam pentru a pregăti jocurile, cântecele şi ma-terialele pentru ziua următoare. Munca aceasta de pregătire se împletea de fiecare dată şi cu o parte de distracţie, fiind absolut necesar ca pentru buna desfă-şurare a jocurilor de a doua zi, animatorii să le încer-ce pe pielea lor. Aceste momente se transformau, aşadar în sursă de bună dispoziţie şi forţe proaspete pentru zilele care urmau.

La finalul taberei, după o zi de pauză, pe data de 18 august, toţi animatorii, îm-preună cu părintele, am plecat la munte să ne recreăm, res-pectiv la cabana Năsâpişte; acolo am petrecut trei zile de neuitat. La munte animatorii au luat o pauză şi animator pentru tot grupul a devenit … părintele. Şi ieşirea pe munte a fost o noutate faţă de ediţiile prece-dente, însă o noutate care do-rim să devină tradiţie, deoare-

ce ne-a plăcut foarte mult. Ne-am întors de acolo pe 20 august a.c., cu bateri-

ile (re)încărcate… Abia aşteptăm să (re)începem tabă-ra… desigur… la anul.

Părintele Viorel Codrea împreună cu grupul de animatori

Tabăra de vară de la Cugir, ajunsă la a patra ediţie s-a desfăşurat în perioada 10-16 august. Tema de anul acesta a fost „Privirea sus”, temă preluată de la italieni (Nasinsu), iar motto-ul taberei a fost „Priveşte cerul … şi numără stelele”.

Gânduri la final de tabără

12

„Înrădăcinaţi şi zidiţi în Cristos, întăriţi în credinţă … " (Col 2,7). Cuvintele Sfântului Apostol Paul ne ghidează pe drumul spiritual spre Madrid, un drum plin de entuziasm şi credinţă, un drum parcurs împre-ună cu Mântuitorul Isus Cristos şi tineri din întreaga lume.

Care va fi însă programul din 2011? În prima perioadă începând cu 11 august, pelerinii vor fi oaspe-ţii diferitelor Dieceze spaniole, mai mult de 40 de Dieceze din Regatul Spaniei oferindu-şi disponibilitatea. Fiecare Dieceză spaniolă va pregăti pentru aceste prime zile programe religioase, culturale şi de solidari-tate umană. În ziua de 15 august, Solemnitatea Adormirii şi Ridicării la Cer a Sfintei Fecioare Maria, se va celebra în fiecare Dieceză spa-

niolă Sfânta Liturghie de pregătire a Zilelor Mondiale ale Tineretului (ZMT) Madrid pentru tinerii din fie-care Dieceză spaniolă şi pelerinii tineri veniţi din diferitele ţări.

În ziua de 16 august tinerii pele-rini înscrişi vor sosi la Madrid unde îşi vor putea deja de dimineaţă lua acreditările în locurile indicate de organizatori.

La ora 17.30 se va celebra Sfân-ta Liturghie de începere a ZMT 2011 în Plaza de las Cibeles. Sfânta Liturghie va fi prezidată de ES Car-dinalul Rouco Varela, Arhiepiscop de Madrid, concelebrând Cardinalii, Arhiepiscopii, episcopii şi preoţii prezenţi. La ora 21.00 va avea loc Festivalul Tinerilor, moment cultu-

ral în care vor fi concerte, expozi-ţii, vizite ghidate la muzee, opere de teatru.

În ziua de 17 august la ora 9.00 vor fi cateheze pe grupuri lingvisti-ce ţinute de episcopi din întreaga lume. Aceste cateheze vor fi ţinute în biserici, colegii, auditorii. La ora 21.00 se va continua cu Festivalul Tinerilor.

În ziua de 18 august vor fi cate-heze ale episcopilor pe grupuri lin-gvistice. La ora 16.00 va fi primirea Sfântului Părinte papa Benedict XVI. Seara la ora 21.00 se continuă Festivalul tinerilor.

În ziua de 19 august vor fi dimi-neaţa de la ora 9.00 catehezele pe grupuri lingvistice ale episcopilor. Seara la ora 21.00 va fi Via crucis pe străzile oraşului.

În ziua de 20 august dimineaţa pe aerodromul Cuatro Vientos va fi pregătirea Veghei de rugăciune cu Sfântul Părinte Papa prin mărturii ale tinerilor, pregătiri muzicale, rugăciuni către Sfânta Fecioară Maria. La ora 20.00 va începe Ve-ghea de rugăciune cu adoraţie eu-haristică prezidată de Sfântul Pă-rinte Papa Benedict al XVI-lea (care va ţine şi o predică). Participanţii vor fi prezenţi toată noaptea pe aerodrom, unde vor fi capele ame-najate pentru adoraţie euharistică.

În dimineaţa zilei de 21 august va avea loc Sfânta Liturghie conclu-zivă a ZMT 2011 pontificată de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea şi concelebrată de toţi Epis-

copii şi preoţii prezenţi. Tinerii vor fi trimişi în lume să mărturisească tuturor credinţa lor. Se va anunţa şi locul următoarei întâlniri ZMT.

Cum ne pregătim noi însă de acest important moment spiritual? Ce putem noi face la nivel parohi-al, zonal (protopopial) şi eparhial?

- Ar fi bine ca în fiecare parohie să înceapă pregătirile pentru ZMT prin formarea sau întărirea grupului de tineri. - O posibilitate ar fi fondarea AS-TRU şi în parohiile din mediul rural unde există mai mulţi tineri. - Ar fi de dorit să se facă un calen-dar al activităţilor tinerilor în fie-care parohie, calendar pentru 2009-2011. - Este nevoie să fie pregătiţi ani-matorii şi responsabilii grupurilor parohiale de tineret (ASTRU sau nu) prin participarea la cursuri de formare. - De asemenea este fundamentală cateheza sistematică a tinerilor în parohii (indiferent dacă grupul de tineri este mai mult sau mai puţin numeros). - Acolo unde este posibilitatea se pot face două grupuri: adolescenţi (liceeni) şi tineri. - Sunt de încurajat schimburile de experienţă între diferitele parohii în ceea ce priveşte pastoraţia tine-retului precum şi participarea la activităţile ASTRU din Eparhie. - Sunt de încurajat întâlnirile zo-nale (protopopiale) pregătitoare pentru Ziua eparhială a tineretului şi pentru ZMT.

Timpul zboară şi e nevoie să pornim de fapt la drum spre Madrid de pe acum printr-o pastorală a tineretului la nivel parohial extrem de activă. Doar aşa vom putea să creştem şi la nivel zonal (protopopial) şi eparhial.

Totul însă cu mult curaj şi opti-m i s m p e n t r u c ă s u n t e m „înrădăcinaţi şi zidiţi în Cristos".

Pr.drd.Coriolan C. Mureşan

Împreună spre Zilele Mondiale ale Tineretului, Madrid 2011

Pe site-ul www.tgcl.cnet.ro veţi găsi:

SITE-UL TINERILOR GRECO-CATOLICI DIN EPARHIA DE LUGOJ

- evenimente şi (multe) fotografii legate de activităţile tinerilor din Eparhia de Lugoj.

- Prezentarea Eparhiei, a Episcopului actual, a ASTRU-lui şi a Revistei “Magnificat”

… şi alte surprize!

13

Încep invitaţia mea la film, printr-o scurtă mărturisire. După vizionarea filmului, am rămas cu un gând care încă îmi ridică anumite semne de întrebare privitor la etică şi mo-rală. Trăim în suflet adesea cu încercarea de a respecta legile divine, acestea fiind în-demnul clar exprimat de Dumnezeu Tatăl. Dar oare câţi dintre noi au ajuns în situaţia de a alege între respectarea legilor şi respectarea oamenilor? Trebuie să ne supunem reguli-lor scrise, indiferent de caracterul unic al fiecărei situaţii? Cât de bine ştim să adaptăm legile la fiecare situaţie şi om în parte?

„Nothing but the truth” (tradus „Adevărul şi numai adevărul”) este o dramă din anul 2008 scrisă şi regizată de Rod Lurie. Filmul reuneşte nume importante ale cinematografi-ei americane: Kate Beckinsale - în rolul jurnalistei anchetate, Matt Dillon - procurorul, Alan Alda - avocatul jurnalistei, Vera Farmiga - agentul CIA, Angela Bassett - editor la ziar. Dramei i-a fost alocat un buget de 11.500.00 $. A reuşit să obţină pe IMDB (The In-ternet Movie Database) un punctaj de 7,5/10 din 6.650 de voturi. În general, chiar dacă unii nu au apreciat atât de mult povestea, au recunoscut că prestaţia celor două actriţe, cât şi a lui Alan Alda a fost uimitoare. Alţii au lăudat povestea: „Lurie a făcut un altfel de thriller, unul având atât o minte cât şi o inimă”. Un film despre principii, loialitate şi sacrificii, despre cât de departe se poate merge pentru apărarea unei fiinţe nevi-novate. Pentru mine personal a primat scenariul, dar am fost plăcut impresionată şi de actori.

„Nothing but the truth” vorbeşte despre o jurnalistă, redactor al unui ziar important, care scrie un materi-al incendiar privind guvernul american. În articol, acuză guvernul de începerea bombardării Venezuelei fără un motiv real, un fel de acţiune Pearl Harbor şi dezvăluie identitatea unui agent CIA. Agentul ar fi scris un raport privind nevinovăţia Venezuelei într-un atentat asupra preşedintelui SUA, principala scuză pentru care Casa Albă a decis deschiderea focului. În urma publicării articolului, ea este adusă în faţa instanţei unde este obligată să-şi divulge sursa, în caz contrar, fiind ameninţată cu închisoarea.

După cum v-am obişnuit, vă prezint şi de această dată tot o producţie care merită discutată cel puţin din punct de vedere etic. Tema centrală: adevărul. A opta poruncă dumnezeiască spune să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. Mai mult decât atât, romano-catolicismul consideră omisiunea adevărului ca fiind păcat. Ştim însă că în ciuda caracterului imperativ categoric pe care cele 10 porunci îl afişează, există mici excepţii „de procedură”. Atunci când ne aflăm în anumite situaţii de a alege între două „rele” (fără alternati-ve), alegându-l pe cel mai puţin rău, nu comitem neapărat un păcat. Aşadar, ce faci atunci când ai de ales între securitatea naţională, mărturisirea adevărului (şi chiar libertatea ta) în apărarea unei fiinţe inocente (dar ascunderea adevărului) plus riscul de a executa ani buni de închisoare?

Un film inspirat dintr-o poveste reală, şi anume din cazul jurnalistei Judith Miller. Aceasta a fost corespon-dent pe probleme de securitate naţională la ziarul New York Times din SUA. În 2002 a făcut parte dintr-o echipă care a câştigat premiul Pulitzer pentru reportajele care au precedat atacurile teroriste din 11 septem-brie 2001, privind amplificarea ameninţării reprezentate de Osama ben Laden şi Al-Queda. În 2005, ea a fost condamnată la 18 luni de închisoare pentru sfidarea justiţiei, după ce a refuzat să-şi divulge sursele. Privitor la acest caz, congresmenul Pence a declarat la vremea respectivă: „Legea dă jurnaliştilor dreptul să-şi caute surse şi să redea corect informaţia, fără să existe riscul ca ei să fie intimidaţi sau trimişi după gratii. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul psihiatrilor, clericilor şi asistenţilor sociali, care au dreptul să păstreze confiden-ţialitatea celor pe care îi ajută". Totuşi, în SUA, dezvăluirea identităţii unui agent CIA care lucrează sub aco-perire se pedepseşte cu maximum 10 ani de închisoare. Pe de altă parte, dacă jurnaliştii nu le pot garanta informatorilor lor confidenţialitatea, atunci se află în imposibilitatea de a-şi face meseria. Nu poate exista o presă liberă dacă nu se garantează secretul surselor. Fără o presă liberă, cei de la conducere nu vor mai pu-tea fi traşi la răspundere pentru nimic. Şi care va mai fi natura guvernului când nu va mai da nicio socoteală?

Filmul propune mai multe situaţii de conflict etic în ceea ce priveşte adevărul. Ceea ce era până atunci general valabil - este absolut necesar să spui adevărul şi numai adevărul - devine acum o dilemă. Chiar TRE-BUIE să spun adevărul indiferent de situaţie, de consecinţe? O replică din film care mi-a atras atenţia a fost rostită de avocatul jurnalistei, într-o încercare de a o determina să divulge sursa: „Un om poate duce o viaţă bună, să trăiască onorabil, să facă donaţii dar în cele din urmă, numărul oamenilor care vor veni la înmormân-tare va depinde de vreme”. În acest caz, chiar aşa este. Putem fi admiraţi la un moment dat pentru anumite fapte, dar meritele lumeşti nu durează. Cu toţii suntem pe acest pământ doar „o simplă ştire epuizată prea repede ca să conteze”. Tocmai de aceea, învăţătura creştină nu îndeamnă la fapte bune cu scopul de a fi re-cunoscuţi pe pământ, ci în cer, unde răsplata va fi veşnică şi pe măsură. De asemenea este expusă o realitate a societăţii de astăzi privind femeia. Jurnalista spune la un moment dat indignată: „Un bărbat îşi părăseşte familia, pentru a-şi proteja principiile şi este ridicat în slăvi. Un bărbat îşi părăseşte copiii, pentru a lupta în războaie şi i se ridică monumente. O femeie face acelaşi lucru şi este considerată un monstru”. Fără îndoială, femeia este diferit construită faţă de bărbat, are alte meniri decât el, dar totuşi… unde se termină naturalul şi unde încep discriminările?

Închei „pledoaria” mea cu o observaţie a avocatului privitoare la oamenii drepţi şi principiile etice: „Cu ceva timp în urmă, am început să simt presiunea pusă asupra lui Rachel Armstrong. Şi i-am spus că eu o apăr pe ea şi nu un principiu. Dar, abia când am cunoscut-o, am înţeles că în cazul marilor oameni, nu e nicio dife-renţă între principiu şi persoană”.

Mai presus decât adevărul

Andrada Mişcă

Cristos în mijlocul nostru!

14

Elitele Bisericii Greco Catolice din Banat Acest studiu al Bisericii Greco-catolice din Banat din per-spectiva elitelor bisericeşti doreşte să scoată la lumină o nouă interpretare a istoriei Bisericii prin prisma elitelor şi nu în ultimul rând să avem creionate elitele bisericii de-a lun-gul timpului din Eparhia de Lugoj. Dar înainte să pornim itinerariul nostru trebuie clarifica-te câteva aspecte. Un aspect important este noţiunea de Elită, conform dicţionarelor cuvântul ELÍTĂ înseamnă: Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. Ales, deosebit. Par-te a unei societăţi care are o poziţie superioară în ansamblul grupului social respectiv; teoria elitelor = teorie adoptată de unele curente sociologice care susţine că în orice societa-te sarcina conducerii vieţii sociale îi revine unui grup re-strâns de oameni, superior dotaţi, elitei.

În cazul nostru trebuie să facem distincţia între conducerea bisericii care conform definiţiilor de mai sus sunt elitele şi masa de oameni adică credincioşii. Elitele trebuie să crească, să transmită o educaţie credin-cioşilor din toate punctele de vedere, spiritual, material etc.

Dar mai trebuie sa avem în vedere faptul că credincioşii niciodată n-o să se transforme în elită. Din rândul credincioşilor poate să se nască elita. Să stabilim foarte bine ce înseamnă elita. Elita nu înseamnă numai o moştenire de pământ, aristocrată, ci un anumit fel de-a fi. Superior. O esenţă superioară. Aceasta se poate naşte într-o familie de ţărani săraci, de burghezi, de muncitori, de aristocraţi. Elita nu ţine cont de condiţia socială. Este o condiţie naturală, un dat de la Dumnezeu. Acei tineri care creează aceasta elită sunt cei care gândesc. P.P. Carp spunea aşa, vizavi de chestia asta: „Poporul este temperatura, dar medicamentele vi le dăm noi, cei care conducem (Elitele)”.

Acest studiu, cu ajutorul bunului Dumnezeu, se va întinde pe o perioadă mai lungă în paginile acestei re-viste pentru tineret. Fiecărui număr îi este dedicată câte o personalitate sau două a Bisericii Greco Catolice din Banat, dorind să aducem tinerilor de azi în actualitate, valorile de odinioară care rămân un bun exemplu de progres spiritual şi cultural pentru societate.

Personalităţile studiate nu vor fi numai Episcopii de –a lungul timpului ai Eparhiei, ci vor fi şi oameni care au lăsat în urma lor ceva, dar astăzi nu se mai ştie mare lucru, cum ar fi unii Protopopi, unii preoţi, laici; vor fi studii prosopografice ale personalităţilor. Bineînţeles că vom parcurge toate etapele de dezvoltare a Epar-hiei începând cu formarea Episcopiei, perioada anilor 1945 – 1965 o vom studia pe larg deoarece în această perioadă pentru Biserica Greco-catolică a fost începutul şi apogeul vieţii în tăcere a Bisericii. Studiul se va oprii la anul 1989. Cu bunăvoinţa dumneavoastră şi ajutorul Spiritului Sfânt sper că spre final la concluzii când tragem linia să spunem că a meritat.

Teol. drd. Sergiu Soica

„Cristos in mijlocul nostru” este un salut al Bisericii Răsări-tului şi are un fundament biblic, în cuvintele Mântuitorului, care spune: Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, voi fi şi Eu în mijlocul lor.

Multe se pot spune despre acest verset biblic. Sunt şi contro-verse între creştinii care cred în prezenţa reală a Domnului Cristos în Sfânta Împărtăşanie şi cei care nu cred acest lucru. Aceştia din urmă susţin că această prezenţă a lui Cristos, care este acolo unde sunt adunaţi doi sau trei în numele Lui, este suficientă. Mai mult, o consideră chiar unica prezenţă. Prin ur-mare Sfânta Împărtăşanie pentru aceştia este doar un simbol al acestei prezenţe. Pentru noi, care credem în prezenţa reală a Mântuitorului, cu trupul şi dumnezeirea Sa, în Sfânta Împărtă-şanie, lucrurile stau puţin diferit.

Diferenţa este aceasta: creştinii sunt botezaţi în numele lui Tatălui şi al Fiului şi Sfântului Spirit, iar prin acest botez sunt încorporaţi în Biserică, Trupul mistic al lui Cristos. A se aduna în numele lui Cristos nu înseamnă a invoca pur şi simplu numele lui Cristos pentru a pune o reuniune de oameni sub egida Lui. A se aduna în numele lui Cris-tos înseamnă a face prezentă Biserica, a manifesta Biserica, a face uz de privilegiul Sfântului Botez. Pe scurt zis: acolo unde sunt doi sau trei creştini adunaţi, este şi Cristos în mijlocul lor. Pentru că ei sunt în numele lui Cristos prin botez şi, prin urmare, le este suficientă intenţia şi faptul de a se aduna. Intenţia de a se aduna în numele Domnului ar fi o nesocotire a Sfântului Botez. Iată, printre altele, de ce avem ritualuri – - cuvinte şi

15

gesturi care constituie actul cultual al rugăciunii Bisericii: prin ele se dă în vileag statutul inactiv al puterilor omeneşti şi se evidenţiază lucrarea lui Dumnezeu şi colaborarea persoanei umane cu harul Său. Spun asta gândindu-mă la „banalul” semn al Crucii: în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Spirit: nu calităţile me-le sau voinţa mea mă fac sa fiu în numele Sfintei Treimi, ci alegerea Sfintei Treimi, pe care am făcut-o, fie şi după Botez, aşa cum se obişnuieşte. Dar să nu ne abatem mai mult.

Rezultă că salutul „Cristos în mijlocul nostru” înseamnă: ne-am întâlnit ca şi creştini, eu am venit aici ca şi creştin. Chiar mai mult, acest salut ne face conştienţi că Biserica suntem noi. Şi încă şi mai mult, ne face conştienţi de faptul că Dumnezeu mântuieşte lumea chiar si dacă numai doi sau trei oameni îl urmează, că regula Bisericii este altoirea în Cristos, chiar dacă se pune problema unui număr minimal de mlădiţe ...

Ce-i mai lipseşte, oare, lui „Cristos în mijlocul nostru”? – „Cristos în noi”, desigur. Probabil că unii se vor fi gândit la binecunoscutul răspuns „Este şi va fi”, dar despre acesta cu o altă ocazie.

Învăluiţi în numele Sfintei Treimi ca într-o faţă, cu Cristos în mijlocul nostru, ce ne mai trebuie? Aşa cum am mai spus: Cristos în noi, pentru ca să fie deplină comuniunea cu Mântuitorul. Şi îl avem pe Cristos în noi prin Sfânta Împărtăşanie.

De fapt, privind lucrurile prin prisma Sfântului Botez, însăşi logica lucrurilor cere ca Cristos să fie prezent în Sfânta Împărtăşanie. Sfânta Împărtăşanie nu este un simbol prin care noi ne interiorizăm prezenţa lui Cris-tos care este în mijlocul nostru. Nu. Ea umple un gol, poate golul de care s-a ruşinat Adam în chip trupesc în raiul pământesc; golul fericirii pierdute din cauza căutării ei, a căutării fericirii prin neascultare. E un gol umplut nu doar de Dumnezeu, ci cu însuşi Dumnezeu.

Îndrăznesc să închei acest articol cu un ton optimist şi creativ: Sfânta Împărtăşire cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este cel mai ecologic gest. Adică: vrând să îl mântuiască pe om, a luat chipul omului; dar prin om Dumnezeu vrea să mântuiască întreg Cosmosul. De aceea a rămas cu oamenii sub chipul a două specii na-turale la fabricarea cărora contribuie diferite elemente cosmice precum apa, focul, lumina, si altele. Prin împărtăşire noi manifestăm iubire faţă de aceste specii ale pâinii şi vinului, din pricina Celui ascuns în ele. Şi raportul nostru faţă de Univers şi faţă de mediul înconjurător se ameliorează din interior. De aceea, pentru evitarea degradării mediului recomand cu căldură, Sfânta Împărtăşanie cu Sfântă Împărtăşire, desigur. Ea opreşte un domino de probleme care începe cu degradarea persoanei. Doar ea îi dă pe deplin persoanei liber-tatea de a spune: Cristos în mijlocul nostru!

Teol. Andrei Baici

Nevoia de iubire Iubirea este parte integrantă

din viaţa noastră, chiar dacă vrem să o ignorăm, nu putem. Iubirea este cea care determină dinamica lumii şi este considerată de mulţi ca fiind esenţa vieţii.

Avem nevoie de iubire, întot-deauna, doar că ne este teamă să recunoaştem. Această teamă de iubire este un paradox, deşi jindu-im să fim iubiţi şi să împărtăşim această stare de viaţă, nu ştim ce să facem cu ceea ce aduce după sine iubirea.

Psihologia descrie iubirea ca fiind un fenomen socio-cognitiv. Oare doar la atât se rezumă cel mai misterios şi divin sentiment dăruit în mod gratuit de către Cre-atorul a toate?

Iubirea este în noi, ne naştem cu ea şi pe parcursul vieţii ne defi-neşte în relaţiile cu cei din jurul nostru, regăsindu-se în aproape tot ceea ce facem.

Când fugim de iubire, ca şi stare de viaţă, drumul nostru se poate dovedi anevoios, dar departe de a fi unul imposibil. Şi cum mai nimic nu este imposibil când este vorba de liberul arbitru, toţi avem şanse

egale în faţa iubirii, nu este nevoie decât de voinţă şi alegere persona-lă. Diferenţierile răsar din conste-laţia de obstacole ce se ivesc, aproape inevitabil, în faţa cuiva care a ales să pornească într-o ast-fel de călătorie, care pe parcurs, pas cu pas, se transformă într-un pelerinaj.

Iubirea se poate învăţa, însă nu ca sentiment, ca zvâcnire posesivă a eului, ci ca şi trăire zilnică, in-tensitate, manieră, receptivitate, deschidere şi unicitate. Fiecare dintre noi, ori de câte ori împărtă-şim o astfel de experienţă, ne îm-bogăţim unul pe celălalt cu modul propriu de a trăi iubirea, de a simţi, de a rezona la această nevo-

ie vitală. Aşadar nevoia de iubire trebuie

trăită şi răspândită, nu este doar o satisfacere în sine, deoarece este un dar divin care trebuie fă-cut cunoscut, iubirea fiind cea care face minuni în viaţa noastră.

Priviţi în inimă, aveţi curajul de a descoperi ceea ce este acolo, dacă aveţi credinţă întotdeauna îl veţi găsi pe Isus care este însăşi Iubirea. El vă întăreşte şi vă oferă

gratuit, din iubire, curajul şi pute-rea de a învinge obstacolele care apar în cale. Şi oricare ar fi piedici-le, aveţi încredere în iubirea lui Dumnezeu, deoarece ne-am născut din această iubire şi tot ea este cea care ne călăuzeşte pe parcursul drumului.

Iar când alegem să pornim în acest pelerinaj al iubirii, să ne pri-menim ca de sărbătoare şi să stră-lucească pe cale, cu fiecare pas al nostru, cuvântul Domnului dat nouă ca poruncă: „Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cuge-tul tău” (Mt 22, 37-38).

Irina Isăcescu

16

Tabără de weekend la Nădrag În perioada 4-6 septem-

brie, cincisprezece tineri de la Catedrala din Lugoj cu hramul „Pogorârea Sfântului Spirit” s-au aflat în tabără în apropierea localităţii Nădrag. Ieşirea a fost organizată şi coor-donată de tinerii mai mari din grup.

Au existat multe mo-mente de relaxare, jocuri, sport, drumeţie şi distrac-ţie. Nu a lipsit partea spi-rituală: rugăciunea de di-mineaţă, rugăciunea de seară şi cântecele religioa-se cântate pe parcursul zilei.

Duminică (6 septem-brie) tinerii l-au avut în mijlocul lor pe Pr. Ovidiu Neiconi, paroh la Ohaba-Forgaci care a celebrat Sfân-ta Liturghie în aer liber. Alături de Pr. Ovidiu a fost şi soţia sa Claudia.

Deşi tabăra nu a avut o temă şi un motto fixat, una din meniri a fost con-ştientizarea lumii reale versus lumea virtuală. Prin condiţiile de cazare, igie-nă, masă şi relaţionare în grup, tinerii au lăsat de-o parte condiţiile de azi de acasă: apă caldă, pat moale, hrană încălzită la aragaz sau la cuptorul cu microunde, internet, TV şi chiar telefon, şi au încer-cat să se adapteze la me-diul şi condiţiile unei ta-bere în natură: dormitul în cort, hrană rece dar şi pe grătar, igiena cu apă din râu, ş.a. A fost o experienţă plăcută care cu siguranţă

tinerii lugojeni o vor mai repeta.

Teol. Raimondo-Mario Rupp

Pelerinaj la Roma „Pe urmele apostolilor” În perioada 20-28 septembrie a.c. Pr. Răzvan

Oprişa, paroh la Timişoara IV a organizat un pelerinaj pentru tineri intitulat „Pe urmele Apostolilor”. Au participat un grup de opt pelerini din Timişoara şi Lu-goj.

Prima oprire, pe 20 septembrie, a fost la Padova, oraşul în care se află trupul Sfântului Anton de Pado-va. Aici, prin bunăvoinţa, pr. Enzo Poiana (rectorul Bazilicii Sfântului Anton) am putut înnopta la Casa dei pelegrini în apropiere de bazilică. Dimineaţa am par-ticipat la Sfânta Liturghie în rit latin împreună cu co-munitatea fraţilor franciscani, liturghie celebrată la altarul principal al Bazilicii Sfântul Anton.

Mai apoi, pe 21 septembrie în drumul spre Roma, am oprit la Veneţia unde am avut ocazia de a face o plimbare pe jos şi pe apă (cu vaporeto). Am vizitat bazilica San Marco, unde sunt păstrate moaştele Sf. Evanghelist Marcu.

Am ajuns la Roma în seara zilei de 21 septembrie. Ziua de 22 septembrie a fost dedicată vizitării Muzee-lor Vaticane. Am pornit de dimineaţă pentru a nu sta mult la coada care de regulă e lungă de un km. Am văzut săli imense cât o catedrală, opere celebre de creatori celebri. Şi totuşi Capela Sixtină ne-a depăşit aşteptările. În ea este interzis să vorbeşti … Capela Sixtină este capela palatului apostolic din Vatican şi este una din cele mai faimoase comori artistice ale lumii. Miercuri, 23 septembrie, am participat la au-dienţa generală cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea. Am vizitat apoi renumita Piaţa Navona una dintre cele mai celebre şi cele mai frumoase pieţe din Roma. Am vizitat apoi Panteonul Roman, una dintre cele mai uimitoare construcţii pe care le moştenim din antichi-tate fiind extraordinar de bine păstrată de-a lungul timpului. Am vizitat biserica Santa Maria sopra Miner-

va, după care am mers la Colegiul pontifical „Pio Romeno” unde am participat la Sfânta Liturghie cele-brată de Pr. Răzvan. Colegiul „Pio Romeno” este locul unde locuiesc teologii români greco-catolici care stu-diază la Roma.

Ziua de 24 septembrie a fost dedicată în principal vizitării Bazilicii San Pietro şi a mormântului Sfântului Apostol Petru care se află sub bazilică. Am participat de dimineaţă (orele 7.15) la Sfânta Liturghie celebra-tă de Pr. Răzvan într-una din capelele de sub bazilică în apropiere de mormintele Papilor. După aceea am vizitat cupola Bazilicii de unde am putut admira Piaţa San Pietro şi splendida „Cetate Eternă” în zare. Către mijlocul zilei am vizitat Bazilica Santa Maria Maggiore care este una dintre cele patru bazilici patriarhale ale Romei. După aceea am mers la Bazilica San Giovani in Laterano care este Catedrala Diecezei de Roma. După prânz, am revenit la Bazilica San Pietro pentru a vizi-ta Mormântul Sfântului Apostol Petru şi necropola ro-mană alăturată acestuia, unde am avut prenotare pentru orele 15:45. A fost o premieră pentru Biserica noastră, fiind primul grup de pelerini catolici din Ro-mânia care vizitează acest loc. După o aşa zi încărcată am fost invitaţi la Colegiul „Pio Romeno” pentru a lua cina.

Pe 25 septembrie ne-am continuat itinerariul obi-ectivelor religioase pornind dis-de-dimineaţă către catacombele Sfântului Calixt unde am avut rezervare pentru celebrarea Sf. Liturghii în catacombe în jurul orelor 9:00. În jurul amiezii am vizitat Apeductele romane unde am putut vedea impresionantele sisteme de construcţii şi instalaţii de transportare a apei către Roma antică. Spre dupămasă am vizitat Piaţa di Spagna, una dintre cele mai frumoase locuri din Ro-ma, aflată în apropiere de Fontana di Trevi pe care

17

am vizitat-o ulterior. Am vizi-tat Universitatea Pontificală „Gregoriana” unde studiază tineri din toate colţurile lumii inclusiv tineri studenţi teologi români. Itinerariul zilei s-a în-cheiat cu binecunoscutele ves-tigii: Columna lui Traian, Foru-mul roman, Coloseum-ul şi Ar-cul lui Constantin, arc de tri-umf străjuite de statuile a opt daci impunători.

Ziua de 26 septembrie, ulti-ma zi plină a pelerinajului a fost mai sărăcăcioasă în vizite dar aveam nevoie de o mică pauză. Dimineaţa am mers în staţiunea Lido di Ostia la mare, în apropiere de locul unde am fost ca-zaţi prin bunăvoinţa Pr. Plinio. După amiaza ne-a ră-mas de vizitat ultima bazilică patriarhală San Paolo fuori le mura (Sf. Pavel din afara zidurilor cetăţii).

Pe 27 septembrie, după Sf. Liturghie celebrată de către Pr. Răzvan şi Pr. Plinio în parohia unde am stat (Lido di Ostia), am plecat către Orvieto, un oraş fru-mos la aproximativ 200 km nord de Roma unde, în catedrală, se află expusă pânza pe care a avut loc miracolul transsubstanţierii.

La întoarcerea spre casă, după aproximativ 900 km, am fost primiţi cu ospitalitate şi căldură la Graz de Pr. Gheorghiţă Dobrică unde am fost cazaţi o noapte, urmând ca pe 28 să pornim spre Timişoara.

Pelerinajul este un timp de har. A vizita şi a ne ruga în locurile unde mâna atotputernică a lui Dumne-

zeu s-a făcut şi se face simţită este în primul rând un peleri-naj interior. Am fost profund marcaţi de locurile pe care le-am văzut şi de experienţele spirituale deosebite pe care le-am trăit în această săptămână. Mulţumim în primul rând lui Dumnezeu că am putut avea parte de asemenea ocazie şi Prea Curatei Fecioare Maria pentru ocrotirea de care am avut parte pe întregul drum. Mulţumim tuturor binefăcători-

lor care au sprijinit acest pelerinaj: PS Alexandru Mesian, Pr. Enzo Poiana (Padova), Pr. Plinio Poncina (Roma), Pr. Gheorghiţă Dobrică (Graz), celor care au făcut donaţii pentru bunul mers al itinerariului nostru spiritual.

Mulţumim Pr. Răzvan (organizatorul acestui peleri-naj) care, pe lângă partea spirituală, ne-a fost un ex-traordinar ghid, având mereu înafara prezentării ge-nerale bine pregătită şi informaţii captivante despre obiectivele vizitate. Tot el a condus microbuzul epis-copiei cu care am călătorit pe întregul traseu dus-întors Timişoara-Roma.

Suntem convinşi că acest pelerinaj ne-a fost de folos în drumul nostru spiritual spre a fi mai buni şi mai aproape de Dumnezeu, iar împărtăşirea celor trăite de noi în acest timp de har cu alţii sperăm să fie spre mai mare mărirea lui Dumnezeu.

A consemnat: Teol. Raimondo-Mario Rupp

Trăim într-o lume care este în plină criză de identitate şi de voca-ţie. Nu mai ştim cine suntem şi nu mai ştim încotro să mergem. Identi-tatea noastră devine din ce în ce mai mult cea de consumator iar voca-ţia noastră devine pe zi ce trece cea de a consuma. Aşadar, în Româ-nia, am ajuns să trăim şi noi zilnic ideologia consumerismului prin care suntem îndoctrinaţi prin mijloacele de mass media cum că putem obţi-ne fericirea doar prin bunuri materiale.

Este mare nevoie la ora actuală la o revenire la adevărata noastră identitate şi adevărata noastră vocaţie. Noi nu suntem consumatori, ci suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Iar vocaţia noastră, a tuturor este de a iubi. Mai precis, pentru noi creşti-nii, vocaţia noastră este de a iubi cum iubeşte Cristos. Însă ca să iubim cu adevărat creştineşte, trebuie să gustăm libertatea căci iubirea fără libertate este tiranie şi violenţă. Ceea ce ne eliberează să iubim pe deplin este virtutea castităţii.

Mişcarea de castitate este deja de proporţii mari în America de Nord. Lucrarea Papei Ioan Paul al II-lea intitulată „Teologia Trupului" a fost preluată de tineri teologi şi astăzi există mulţi tineri care răspândesc me-sajul castităţii în lume. Prin Castitate.com, dorim să aducem acest mesaj al castităţii şi în România.

Obiectivul nostru este să împărtăşim puterea eliberatoare a castităţii cu tinerii români prin conferinţe, articole şi întâlniri cu tinerii. Activitatea noastră are loc doar în Timişoara la biserica „Sfânta Maria Regina Păcii”, însă prin site-ul nostru www.castitate.com sperăm ca mesajul să ajungă în toate colţurile ţării. Pentru început, ţinem conferinţe lunare despre castitate cu accent pe o anumită temă în fiecare lună. De exemplu, în luna noiembrie, accentul a fost pe căsătorie, în decembrie, va fi pe curtare. Săptămânal, avem întâlniri cu tinerii din Timişoara în fiecare miercuri unde discutăm despre castitate, iubire, relaţii şi alte subiecte cu care tinerii din ziua de astăzi se confruntă. O dată pe lună, vizionăm şi filme cu teme creştine. Menţionăm că pri-mele două întâlniri au avut loc la biserica „Sfânta Maria Regina Păcii” pe 20 octombrie şi 18 noiembrie a.c.

Vă invităm pe toţi la conferinţele noastre lunare, unde aveţi posibilitatea să cunoaşteţi mesajul castităţii mai pe deplin. De asemenea vă aşteptăm şi online pe site-ul Castitate.com unde vă ţinem la curent cu ulti-mele evenimente şi vă aşteptăm mai ales pe forumul site-ului unde putem să ne cunoaştem mai bine, chiar dacă numai virtual.

Dan şi Julia Călinescu

Întâlniri despre castitate şi teologia trupului la Timişoara

18

Reuniunea Secretariatului de Coordonare Naţional ASTRU-ATCM Tema „Criza, bat-o vina!”

motto: „Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să price-peţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi, şi cât de covârşi-toare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea pu-terii tăriei Lui, pentru noi cei ce credem” (Ef, 1,18).

În perioada 20-22 noiem-brie 2009 a avut loc reuniunea Secretariatului de coordonare ASTRU-ATCM la Mănăstirea Franciscană “Adormirea Maicii Domnului” din Oradea. Anul acesta de organizarea acestui eveniment s-a ocupat ASTRU Oradea.

Au participat delegaţii din ASTRU Blaj, ASTRU Cluj, ASTRU Eparhial Lugoj, ATCM Maramureş şi ASTRU Ora-dea. Asistenţii spirituali prezenţi au fost pr. Angel Zareczki, asistent spiritual ATCM şi pr. Iuliu Muntean, asistent spiritual ASTRU Oradea. Din partea ASTRU-lui Eparhial Lugoj au participat: Horia Bursaş (Preşedinte) şi Ana-Maria Borhan (Secretar).

Prima sesiune de lucru a avut ca temă criza perso-nală. Prezentarea temei a fost realizată de către Iulia Iova, preşedinte ASTRU Oradea. Atelierul de lucru

aferent acestei teme a fost unul individual, fiecare participant fiind rugat să prezinte planul său de „intervenţie” în cazul apariţiei unei crize personale.

Tema celei de-a doua sesiuni a fost criza în asociaţii, temă prezentată de Codruţa Fernea, preşedinte ASTRU Cluj. S-a insistat pe patru aspecte care ar trebui să caracterizeze o asociaţie pentru ca aceasta să aibă succes în ceea ce face: imagine, credibilitate, identi-tate, responsabilitate. Partici-panţii au fost provocaţi să pre-gătească un stand de prezenta-re al propriei asociaţii. S-a accentuat faptul că este important menţinerea unui

contact continuu între asociaţiile ASTRU deoarece sunt lucruri pe care le putem învăţa unii de la alţii, putem primi ajutor unii de la alţii sau îl putem oferi. Fiecare asociaţie a reuşit să îşi facă o imagine clară asupra planului pe care îl are de urmat pentru a con-tribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea activităţilor.

S-a hotărât ca următoarea Întâlnire de coordonare a Secretariatului Naţional ASTRU-ATCM să aibă loc la Cluj, gazdă fiind ASTRU-Cluj.

Iulia Iova, preşedinte ASTRU Oradea

Exerciţii spirituale pentru tineri la Caransebeş În perioada 27-29 noiembrie 2009

la Caransebeş, la Casa Kolping tineri din Timişoara şi Lugoj au participat la exerciţiile spirituale conduse de părintele Răzvan Oprişa paroh la pa-rohia Timişoara IV.

Tema acestor exerciţii spirituale a fost: “Ne pregătim cu bucurie pentru Sărbătoarea Bucuriei”, iar moto-ul: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hris-tos Domnul, în cetatea lui David (Luca 2, 10-11).

Scopul principal al întâlnirii a fost apropierea de Dumnezeu prin “recreerea spirituală” pentru acest Post.

Programul a început vineri seara când participanţii au fost primiţi la Casa Kolping din Caransebeş. A doua zi a început cu participarea la Sfânta Liturghie. Apoi au început colocviile spirituale ce aveau să se derule-ze pe parcursul zilei de 28 noiembrie.

În primul colocviu discuţiile s-au concentrat pe de-scrierea Naşterii Domnului după Sf. Evanghelist Ma-tei. Idei şi concluzii din acest colocviu: - Iosif cu Maria au ascultat întotdeauna de glasul Domnului, fiind deschişi total în faţa lui Dumnezeu. - important e să fim deschişi la ce ne cere Dumnezeu iar această deschidere este mai uşor de realizat dacă

facem linişte în suflet – să dăm im-portanţă mai mult convorbirii cu Dumnezeu. După prânz a urmat al doilea co-locviu în care s-a discutat pe margi-nea descrierii Sărbătorii Naşterii Domnului După Sfântul Evanghelist Luca. S-a ajuns la concluzia că bazându-ne pe lege pe porunci avem garanţia că suntem pe drumul cel bun. Ni se cere să facem voia lui Dumnezeu prin împlinirea legii. Umi-linţa, este una din punctele Evanghe-liei; însuşi Isus este exemplul de ur-

mat, exemplul de umilinţă, născându-se într-o iesle. Partea pozitivă în aproapele o poţi vedea numai fiind umil. Ziua de sâmbătă s-a încheiat cu Sfânta Vecer-nie.

În ultima zi a avut loc Sfânta Liturghie iar după masa de Prânz s-au încheiat aceste minunate momen-te spirituale petrecute într-un ambient în care cadrul natural a favorizat derularea acestor reculegeri. (loc liniştit ferit de zgomotul urban, vedere spre munte).

Mulţumim tuturor celor care au făcut posibilă această întâlnire, Pr. Răzvan pentru iniţiativă şi orga-nizare şi D-şoarei Monica Munteanu, referent proiecte Kolping Banat care ne-a primit cu căldură şi asigurat buna şedere în casă pe parcursul acestor minunate zile.

Teol. Raimondo-Mario Rupp

19

“Zâmbim pentru un zâmbet” – acesta este numele proiectului pe care tinerii catedralei Greco-Catolice din Lugoj, împreună cu Pr. Robert Trubiansky, l-au demarat începând cu luna decembrie 2009.

Acest proiect are ca scop redarea unui zâmbet pe chipurile copiilor aflaţi în saloanele de pediatrie ale spitalelor, pe chipul acelor copii care sunt grav bolnavi sau se află în fază terminală, şi nu în ultimul rând pe chipul bătrânilor din căminele de bătrâni.

- Cum putem, noi tinerii, câştiga acest zâmbet de pe chipurile lor?

- Tot prin zâmbet! Ceea ce ne dorim să realizăm

este să oferim o terapie prin zâmbet acestor persoane prin aşa-numita metodă “Clown Therapy”. Cu ajutorul acestei terapii credem că se poate îmbunătăţi starea de sănătate a acestora.

Studii științifice au observat că prin buna dispoziţie starea de sănătate a celor bolnavi s-a ameliorat consi-derabil, ajungându-se, în unele cazuri, chiar până la vindecarea lor.

Pentru aceasta, tinerii implicaţi în acest proiect s-au gândit să facă un curs pentru a desluşi şi însuşi mai bine “secretele” acestei terapii, adică cum să ne comportăm şi ce trebuie să facem pentru a răsări un zâmbet pe feţele celor aflaţi în dificultate şi de ce nu, chiar şi pe chipurile părinţilor şi familiei acestora.

Acest curs va fi ţinut de o persoană cu experienţă din Oradea care este implicată în mod direct în astfel de proiecte.

Pentru a fi posibil acest curs, având în vedere şi

partea financiară care înseamnă curs, echipament, materi-ale etc, noi tinerii -am gândit la auto-finanţare, astfel în-cât o parte din banii necesari acestui pro-iect să provină din vânzarea de felicitări de Crăciun, felicitări tăiate, împunse şi cusute chiar de noi, tinerii. O altă sursă de auto-finanţare o con-stituie colindatul din preajma Crăciunului. Chiar în această săp-tămână (n.n. prima

jumătate a lunii decembrie) am avut bucuria de a întâlni câteva persoane inimoase care au dorit să pu-nă umărul la acest proiect. Fie că era vorba de felici-tări pictate cu motive invernale, fie că era vorba de valorificarea unei icoane, fie că era vorba de donaţii de bani, fie că era vorba de un loc unde să putem pu-ne în vânzare aceste felicitări, toţi au încercat să ne ajute. Le mulţumim mult şi pe această cale.

Nicolae Steindhart spunea: “Dăruind vei dobândi”. Papa Ioan Paul al II-lea spunea că nimeni nu e atât de sărac încât sa nu poată dărui ceva. Cu atâtea încura-jări, vom încerca să dăruim din suflet un zâmbet pen-tru cei aflaţi în dificultate, ca să poată redescoperi zâmbetul ca o forţă pe cât de tainică pe atât de pu-ternică în terapie, pe cât de tainică pe atât de puter-nică în astfel de situaţii în care "sistemul medical" nu face decât strictul necesar.

Zâmbim pentru un zâmbet

Seară de rugăciune Remember INTC la Lugoj

Pe 5 decembrie în Catedrala greco-catolică din Lugoj a avut loc o seară de rugăciune în amintirea Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic ce a avut loc în perioada 22-26 iulie la Baia-Mare. Programul a înce-put cu Sf. Vecernie, urmată de Sf. Liturghie şi Binecu-vântarea Euharistică. Apoi tinerii au susţinut un con-cert unde au cântat imnul propus de Eparhia de Lugoj la INTC "Dragostea aprinde un foc", imn care alături de cel al Diecezei de Iaşi, a luat locul I.

După concert Pr. Ionică a adresat un cuvânt credin-cioşilor şi tinerilor în care a trecut în revistă aspecte generale despre participarea tinerilor la INTC. La sfâr-şit fiecare tânăr care a participat la INTC a primit câ-te o copie după diploma care ne-a atestat locul I la concursul de imnuri.

După partea spirituală, tinerii au fost invitaţi la o agapă la restaurantul "Domacris". Ne-am bucurat şi de prezenţa celor trei tinere Andrada (Deva), Sandra şi Mihaela (Cluj) care au fost alături de grupul de la Lu-goj astă-vară la INTC.

A fost un moment frumos de comuniune şi aduce-

re-aminte a momentelor frumoase petrecute la Baia-Mare.

Mulţumim Pr. Ionică fără de care această seară de rugăciune nu s-ar fi ţinut, dar nu în ultimul rând dorim să mulţumim şi PS Alexandru, care a fost şi este ală-turi de tineri

Teol. Raimondo-Mario Rupp

Costel Borhan

20

Resentimentul – o perspectivă spirituală Bogăţia teologiei constă în pluriperspectivimsul ei chiar dacă revelaţia care se află la fundamentul oricărui discurs despre Dumnezeu este unitară şi universală. Teologia nu este altceva decât procesul de sistematizare conceptuală (deci în limbaj na-tural/uman) al unei revelaţii supranaturale. Această sistematiza-re este, însă, făcută de om şi poartă tarele unei raţiuni umane incapabile de a cuprinde divinitatea. Astfel, în teologie pot exis-ta mai multe perspective de a-l privi pe Dumnezeu. La scară mai mare putem spune că discursul teologic occidental diferă de cel oriental. Teologia occidentală porneşte de la întrebarea „cine este Dumnezeu?”, dorind să-l descrie. În orientul creştin, accen-tul cade pe întrebarea „cine este omul?”. La o primă vedere am putea avea impresia că aceste două puncte de pornire sunt dia-metral opuse. Şi totuşi, teologii bizantini se avântă în căutarea lui Dumnezeu pornind de la om, căci acesta este chipul cel mai perfect al dumnezeirii. Astfel, în occident avem de a face cu o teologizare a discursului teologic, în timp ce în teologia bizanti-nă asistăm la o antropologizare teologală a acestuia. Având la bază această premiză, este evident că teologia bi-zantină pune un mare accent pe decăderea omului, pe păcat şi pe viciu. Nu există teolog bizantin care să nu fi abordat această problematică. În contextul resentimentului, doresc să mă opresc asupra lui Ioan Scărarul. Opera sa, Scara paradisului, este trata-tul cel mai răspândit după Biblie şi cărţile liturgice. Pentru Ioan

Scărarul, drumul spre sfinţenie este constituit din 30 de trepte pe care omul trebuie să le parcurgă. Treapta a noua este tocmai treapta resentimentului. În viziunea lui Ioan Scărarul, resentimentul este progenitura urii, favorizează păcatul, ruinează virtutea şi înveninează sufletul. Resentimentul nu este una dintre pasiunile ca-re, la rândul ei, generează alte pasiuni, prin urmare, cel care reuşeşte să-şi stăpânească ura (mama resenti-mentului) reuşeşte să scape şi de resentiment. Resentimentarul îşi atrage asupra sa greutăţi inutile care-l fac să se piardă.

Pornind de la aceste observaţii ale lui Ioan Scărarul putem ajunge la anumite concluzii interesante. În pri-mul rând, resentimentarul nu va şti să se relaţioneze nici cu oamenii şi nici cu Dumnezeu. Pentru teologii bi-zantini, esenţa persoanei este tocmai aceea de a fi o fiinţă în relaţie cu alte fiinţe şi cu Fiinţa supremă, adică Dumnezeu. Astfel, prin cultivarea resentimentului omul se va îndepărta, în primul rând, de ceilalţi oameni, pentru ca, în cele din urmă, să se îndepărteze şi de Dumnezeu. Pierzându-şi capacitatea de a se relaţiona, resentimentarul este din ce în ce mai puţin persoană (în sensul teologic al cuvântului) şi din ce în ce mai mult animal (definiţia aristotelică a omului). Astfel resentimentul provoacă un regres ontologic care duce la o veri-tabilă criză identitară.

În al doilea rând, resentimentarul îşi pierde libertatea, fiind însă convins că este un promotor al libertăţii absolute. Un om cu resentimente este un om din ce în ce mai puţin liber. Interesant este faptul că Dumnezeu ne dăruieşte într-adevăr libertatea absolută, dar resentimentarul o transformă în libertinaj. O imagine ex-trem de sugestivă a acestui mecanism ne-o oferă Dostoievski în capitolul Marele Inchizitor din romanul Fraţii Karamazov. Marele Inchizitor vorbeşte, în timp ce răspunsul lui Hristos este tăcerea. Inchizitorul susţine că întreg sistemul bisericesc dispare dacă oamenilor li se acordă o libertate nelimitată. El spune acestea lăsându-se mânat doar de raţiunea sa resentimentară care operează o inversiune între libertate şi libertinaj (sau li-bertinism). Cristos îl sărută, arătându-i că drumul pe care omul trebuie să meargă este altul, unul care poate părea meta-logic şi suprastructural, dar în niciun caz i-logic şi a-structural.

În ultimul rând, resentimentarul ia asupra sa greutăţi inutile, se face portavocea unui întreg grup de oa-meni, încărcându-şi astfel sufletul cu griji care nu îi aparţin, mirându-se apoi (şi nu este mirarea care la Aris-totel este punctul de pornire al filosofiei) că duce în spate o cruce mult prea grea. Desigur, resentimentarul nu îşi va da seama că greutatea crucii sale se află în propria responsabilitate şi nu este determinată de fac-tori exteriori. Atunci resentimentarul se răscoală împotriva oamenilor şi împotriva lui Dumnezeu şi cu cât se răscoală mai mult cu atât crucea îi este mai grea până când, la un moment dat, ori va claca şi va deveni întru totul schizofrenic, ori îşi va da seama de alternativa pe care i-o oferă Dumnezeu şi va renunţa la resentimen-te.

Această perspectivă spirituală asupra resentimentului ne arată că acesta este o slăbiciune umană cu care toţi oamenii se confruntă. Unii reuşesc să depăşească această a noua treaptă din Scara sfântului Ioan Scăra-rul, alţii nu reuşesc şi se complac în propriile resentimente. Cei care se poticnesc la treapta resentimentului nu sunt de judecat ci de compătimit şi de ajutat să treacă de ea pentru a-şi continua drumul spre adevărata realizare a fiinţei umane: deplina relaţionare cu Dumnezeu.

Teol. Dan Pătraşcu

21

Am văzut în prima parte a studiului apărut în numărul trecut al revistei noastre, câteva considerente gene-rale despre soţ şi soţie.

În numărul acesta vă oferim a doua parte a studiului: pregătirea căsătoriei

Mai mult ca niciodată în zilele noastre este necesară pregătirea tinerilor pentru căsătorie şi pentru viaţa de familie (cf. CCEO can. 783 § 1). În unele ţări, însăşi familiile, după vechi tradiţii, îşi rezervă dreptul de a transmite tinerilor valorile care privesc căsătoria şi fa-milia printr-o acţiune progresivă de educaţie şi iniţiere (cf. FC 66). Însă schimbările, care au survenit aproape în toate societăţile moderne, cer ca nu numai familia dar şi societatea şi biserica să fie antrenate în efortul de a pregăti în mod adecvat tinerii la responsabilităţile vieţii de mâine.

Căsătoria nu ajunge la întâmplare în viaţa a două persoane, şi de aceea pregătirea nu se face în ultimul moment. Din contră, căsătoria trebuie să devină punctul de sosire al unui itinerar educativ îndelungat, care să se îngrijească nu numai de dezvoltarea unei maturităţi umane, dar şi de formarea unei mentalităţi de credinţă (1).

Cauza fundamentală a decăderii familiei de astăzi este lipsa de pregătire serioasă şi temeinică pentru înte-meierea familiei: „Pentru aceasta Biserica trebuie să promoveze cele mai bune şi cele mai intense programe de pregătire la căsătorie, pentru a elimina, pe cât posibil, dificultăţile în care se zbat atâtea cupluri şi, mai mult, pentru a favoriza începutul şi maturizarea căsătoriilor reuşite” (FC 66). Aşadar, pentru ca viitorii soţi să poată întemeia o familie cu o conştiinţă luminată, trebuie să fie predispuşi cum se cuvine pentru marele act care va determina starea şi viitorul lor, printr-o pregătire serioasă la Căsătorie, pregătire continuată prin for-marea permanentă (cf. CCEO can. 783 § 1).

Pregătirea la căsătorie este văzută şi actualizată ca un proces gradual şi continuu. Ea comportă mai multe faze în această pregătire – pentru o viaţă de căsătorie fericită – ne raliem opiniei (2) conform căreia ar fi pa-tru momente şi anume: pregătire îndepărtată, apropiată (3), imediată şi formarea permanentă (4). Prin urma-re, această pregătire trebuie să înceapă de când copiii ajung la uzul raţiunii. Când vor crede oportun, părinţii trebuie să le dea explicaţii în privinţa sexualităţii şi a maturităţii afective. Aceeaşi misiune revine şi celorlalţi educatori ai Bisericii. Desigur, apar multe probleme pentru că astăzi nu mai există o adevărată viaţă de fami-lie şi pentru că mass media a creat un climat de erotism.

Dintre amănuntele pregătirii îndepărtate pentru căsătorie trebuie amintite mai cu seamă trei idei care sunt absolut necesare pentru o viaţă fericită de familie. Acestea sunt: autocontrolul, simplitatea şi viaţa cu-rată. Toate trei sunt nişte virtuţi atât de preţioase, încât fără ele viaţa fericită de familie nici nu se poate imagina, şi care trebuie primite din partea părinţilor. Aceasta începe chiar din copilărie, prin acea înţeleaptă pedagogie familială, orientată să conducă copiii la descoperirea lor ca fiinţe dotate cu o psihologie complexă şi o specială personalitate, cu propriile forţe şi slăbiciuni. Este vârsta în care apare stima pentru orice valoare autentic umană, fie în raporturile interpersonale, fie în cele sociale, cu tot ceea ce semnifică formarea ca-racterului, folosirea corectă a propriilor noastre înclinaţii şi modul de a considera şi a întâlni persoanele de alt sex, precum şi alte asemenea.

Pregătirea apropiată: Plecând de la această bază – la o dată oportună şi cu o cateheză adevărată, ca în cazul unui drum catecumenal – se poate vorbi despre o pregătire mai deosebită la sacramente, ca o redesco-perire a lor. Această cateheză este absolut necesară celor care se pregătesc pentru căsătoria creştină, pentru ca sacramentul să fie celebrat şi trăit cu dispoziţiile morale şi spirituale recerute.

Formarea religioasă a tinerilor trebuie să fie completată, la vremea cuvenită şi după diferitele exigenţe concrete, de o pregătire la viaţa în doi, prezentându-se căsătoria ca o relaţie interpersonală dintre bărbat şi femeie, relaţie care se dezvoltă continuu stimulând aprofundarea problemelor de sexualitate conjugală şi paternitate responsabilă, apelându-se la cunoştinţele medicale şi biologice esenţiale legate de această pro-blemă şi să ajungă la familiaritate cu metode corecte de educare a copiilor, favorizând asimilarea de bază pentru o conducere a familiei, cum ar fi o meserie stabilă, fondurile necesare, administrarea înţeleaptă, noţi-uni de economie domestică (cf. FC 66).

Această pregătire n-o mai fac părinţii, aceasta este treaba tinerilor. Iar la aceasta ajută un aşezământ cu

Căsătoria şi „anexele” acesteia:

o viziune creştină a eticii pre şi post matrimonială

Cap. II. Pregătirea căsătoriei continuare din numărul anterior

22

totul special: logodna (cf. CCEO can. 782 § 1). Creştinismul sfânt se îngrijeşte cu o cucernicie şi cu un tact cu totul deosebit de perioada logodnei. Aceas-

tă perioadă nu este timpul desfătării, nu a visărilor nebune, ci a examinării proprii şi a partenerului (5) şi a se convinge că şi unul şi celălalt au calităţile, împlinesc condiţiile care asigură reuşita căsătoriei (6), trebuie să fie un timp de har, de creştere şi de pregătire serioasă (7). De aceea, pastorala creştină va programa foarte bine acest timp prin diferite posibilităţi de întâlnire, dialog (8), cursuri şi alte momente spirituale. Desigur,

cateheza matrimonială va deţine un loc de frunte, cateheza prin care Căsătoria va fi prezentată după planul lui Dumnezeu, va fi ascultat Cuvântul lui Dumnezeu care conduce la cunoaş-terea şi la primirea noutăţii creştine a existenţei conjugale şi a naturii adevărate a Căsătoriei. Va fi încurajată participarea sacramentului Pocăinţei, vor fi îndemnaţi la rugăciune indivi-duală dar şi la rugăciunea făcută în comun, mai ales la recita-rea Liturgiei Orelor, a sfântului Rozariu pentru a edifica o fa-milie care să fie un sanctuar familial. Perioada de logodnă este timpul autoexaminării, o autoe-xaminare care trebuie făcută chemând în mod special în aju-tor pe Dumnezeu. Oare există o clipă mai importantă în viaţă, în care omul să aibă mai mare nevoie de îndrumare lui Dumne-zeu, ca aceea a alegerii partenerului de viaţă? Şi este imposi-bil ca atunci când un tânăr serios se află la un pas de căsătorie

să nu-şi facă un examen de conştiinţă (9). Căsătoriile pot fi nereuşite din mai multe motive. Dintre toate însă cea mai frecventă este graba; că-

sătoria făcută în pripă, fără cumpănire. Biserica a instituit perioada de logodnă cu scopul ca respectivii să reflecteze temeinic la pasul ireversibil pe care-l fac şi ca să aibă posibilitatea să-şi cunoască reciproc nu nu-mai faţa de sărbătoare, ci şi pe cea cotidiană (10).

Oare nu este interesant faptul că Biserica, deşi se bucură de copiii ei care ajung în pragul căsniciei fericite, totuşi, cu îngrijorare – mulţi spun chiar cu scrupulozitate – se preocupă de ei în perioada de logodnă? Ea vrea cu adevărat, pe de o parte, ca în timpul perioadei de logodnă cei logodiţi să se cunoască reciproc mai bine, pe de altă parte însă, le interzice în mod categoric multe lucruri la care inima aprinsă a logodnicilor nu poate renunţa decât silită (11). Mulţi nu înţeleg acest lucru.

Pregătirea imediată, pentru celebrarea tainei căsătoriei (cf. CCEO can. 828), trebuie să aibă loc în ultimele luni şi săptămâni care preced căsătoria, pentru a da o nouă semnificaţie, un nou conţinut şi o formă nouă acelui examen prematrimonial recerut de dreptul canonic (cf. CCEO can. 783-789); se va pune accentul pe cateheza liturgică prin explicarea tuturor gesturilor, rugăciunilor şi conţinutului celebrării cununiei religi-oase (12). Această pregătire, totdeauna necesară în fiecare caz, se impune cu urgenţă pentru cei logodiţi, care prezintă lipsuri şi dificultăţi în ceea ce priveşte doctrina şi viaţa creştină.

„Pregătirea pe drumul nou al credinţei, analoagă cu pregătirea catehumenilor pentru primirea botezu-lui, trebuie să conţină elemente speciale, care trebuiesc cunoscute şi anume: o cunoaştere profundă a miste-rului lui Cristos şi al bisericii, semnificaţia harului şi a responsabilităţii căsătoriei creştine şi apoi pregătirea pentru a participa activ şi conştient la riturile liturgiei nupţiale” (FC 66).

La perioadele pregătirii, enunţate mai sus, trebuie să se simtă îndatorate familia creştină şi întreaga comunitate eclezială. Deşi caracterul de necesitate şi obligativitate al pregătirii imediate la căsătorie nu tre-buie subestimat – ceea ce se întâmplă atunci când prea uşor se trece peste ea – cu toate acestea, pregătirea trebuie mereu prezentată şi actualizată în aşa fel încât, o eventuală omisiune, să nu fie piedică pentru cele-brarea căsătoriei.

Note: 1. cf. BIŞOC, Alois, Sacramentele, semnele credinţei şi ale harului, Ed. Sapientia, Iaşi 2001, p. 179. 2. cf. V. opinie asemănătoare BIŞOC, Alois, Sacramentele, semnele credinţei şi ale harului. 3. cf. TIHAMER, Toth, Căsătoria Creştină, Eugenetică, Ed. Presa Bună, Iaşi, 2002, p. 39. 4. cf. BIŞOC, Alois, op. cit., p. 180. 5. cf. TIHAMER, Toth, op. cit., p. 44. 6. cf. FLUIERAŞ, Nicolae, Tratat moral-pastoral despre uzul sacramentelor, Ed. Chiriaşii Tipografiei Româneşti, Oradea, 1932, p. 438. 7. cf. BIŞOC, Alois, op. cit., p. 180. 8. cf. FLUIERAŞ, Nicolae, op.cit. , p. 460. 9. cf. BIŞOC, Alois, op. cit., p. 180. 10. cf. TIHAMER, Toth, op. cit., p. 44. 11. Ibidem, p. 46. 12. cf. BIŞOC, Alois, op. cit., p. 180.

Abrevieri: FC - Familiaris Consortio CCEO - Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium

Teol. Marius-Alin Voina

23

Şi anul acesta în oraşele Lugoj, Timişoara, Arad şi Cugir asociaţiile laice din parohie s-au implicat în exerci-tarea Apostolatului laic prin activităţi de mai multe feluri: participări la celebrări liturgice, momente de rugă-ciune, proiecţii, acţiuni caritative, conferinţe, jocuri şi nu în ultimul rând pelerinaje. Sărbătoarea anuală a „Zilelor Acţiunii Catolice” în Eparhia de Lugoj, este încurajată de Episcopie şi puternic trăită în parohii.

În revista noastră, fiind adresată tinerilor, materialul va fi concentrat pe evenimentele desfăşurare în spe-cial de tinerii ASTRU atât cele propuse de ei cât şi cele în colaborare cu celelalte asociaţii laice.

În continuare vă prezentăm evenimentele desfăşurate în parohii cu această ocazie şi vom încheia cu peleri-najul de la Bocsig. 1. Parohia „Pogorârea Sfântului Spirit” Lugoj (Catedrala). (Asistent Spiritual ASTRU: Pr. Prot. Ioan Pop)

La Lugoj mai există două mişcări laice care au dorit să facă activităţi cu ocazia Zilelor Acţiunii Catolice: Reuniunea Mariană şi Terţiarii Bazilieni.

Sâmbătă 17 octombrie tinerii din ASTRU au organizat în avan-premiera deschiderii Zilelor Acţiunii Catolice momente sportive şi recreative, pe terenul de baschet de la ştrandul local.

Duminică 18 octombrie în cadrul Sfintei Liturghii Arhiereşti a avut loc deschiderea oficială. Au participat alături de credincioşi, membrii din ASTRU celelalte asociaţii. Prea Sfinţitul Alexandru a salutat iniţiativa asociaţiilor laice şi a credincioşilor care partici-pă şi se implică în apostolatul laic.

De la orele 16.30, tinerii ASTRU şi cei de la Catedrală au parti-cipat în parohia Lugoj III din cartierul „Mondial" Lugoj unde s-au rugat Rozarul şi au cântat la Sfânta Liturghie. După Sf. Liturghie copiii din parohie au primit frumoase jucării de la D-nul Stefan Cauni (Membru în conducerea AGRU Lugoj). Putem spune cu bucurie că această acţiune propusă de ASTRU a fost în frumoasă colaborare cu AGRU pentru a aduce puţin zâmbet şi voie bună copiilor din acest cartier defa-vorizat al Lugojului.

Peste săptămână asociaţiile laice au participat la celebrările liturgice de seară din catedrală, conducând Rozarul şi dând răspunsurile la Sfânta Liturghie.

Marţi 20 octombrie în cadrul Sfintei Liturghii de seară, Pr. drd. Coriolan C. Mureşan, Vicar Judecătoresc al Eparhiei de Lugoj şi Asistent Spiritual AGRU şi ASTRU Eparhial, a ţinut o meditaţie mariană.

Miercuri 21 octombrie după Sfânta Liturghie, la propunerea ASTRU a avut loc o proiecţie de film despre Apariţiile Sfintei Fecioare Maria la Fatima.

Joi 22 octombrie după Sfânta Liturghie a avut loc o Adoraţie Euharistică organizată de toate cele patru asociaţii laice din oraş (ASTRU, AGRU, Reuniunea Mariană şi Terţiarii Bazilieni).

Sâmbătă 24 octombrie s-a participat la pelerinajul eparhial al asociaţiilor organizat special în această peri-oadă a Zilelor Acţiunii Catolice. Locul ales a fost ca şi anul trecut, parohia Bocsig, locul unde o tânără fecioa-ră pe nume Rafila Găluţ a purtat stigmatele Mântuitorului în anii ´30.

În ultima zi duminică 25 octombrie în catedrală a avut loc Sfânta Liturghie de mulţumită pentru darul apostolatului care a încheiat oficial Zilele Acţiunii Catolice la Lugoj.

2. Parohia „Sf. Iosif” Timişoara II. (Asistent spiritual AS-TRU : Pr. Prot. Nicolae Teodorescu)

Joi 22 octombrie, orele 17.00 la biserica „Sf. Iosif” a avut loc o adoraţie Euharistică propusă de ASTRU şi con-dusă de Pr. Răzvan Oprişa. La orele 18.00 la vicariat pe str. Filaret Barbu a avut loc o întâlnire cu discuţii pe tema exorcism şi exorcizare, invitat fiind Pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru (Prot. Lugoj). Sâmbătă 24 octombrie s-a participat la pelerinajul de la Bocsig.

3. Parohia „Naşterea Sfintei Fecioare Maria” Arad-Centru (Asistent Spiritual ASTRU: Pr. Prot. Onorar Consi-lier Mureşan Coriolan)

Duminică 20 octombrie în cadrul Sfintei Liturghii de la orele 10.00 a avut loc deschiderea Zilelor Acţiunii Catolice. Pr. Coriolan C. Mureşan a ţinut o meditaţie despre implicarea organizată a laicatului în viaţa comu-nităţii parohiale.

Peste săptămână cele trei asociaţii şi mişcări laice existente în parohie (ASTRU, AGRU şi Reuniunea Maria-nă), au participat la celebrările liturgice, conducând Rozarul şi dând răspunsurile la Sfânta Liturghie.

Zilele Acţiunii Catolice în Eparhia de Lugoj

24

Miercuri 21 octombrie de la orele 17.45 s-au vizitat biserici-le catolice din Arad. Joi 22 octombrie după Sfânta Liturghie, la orele 18.00 s-a plecat în grup pentru a vizita persoanele singure şi bolnave din Comunitate. Vineri 23 octombrie de la orele 19.30 la biserica „Naşterea Sfintei Fecioare Maria” de la orele 19.30, a avut loc o Oră de Adoraţie pentru copii şi tineri organizată de AGRU, ASTRU şi Reuniunea Mariană. Sâmbătă 24 octombrie s-a participat la pelerinajul de la

Bocsig. Duminică 25 octombrie Zilele Acţiunii Catolice s-au încheiat cu Sf. Liturghie şi cu mărturii din partea mem-

brilor privind apostolatul laic. 4. Parohia “Sf. Ap. Petru şi Pavel” Cugir. (Asistent Spiritual ASTRU: Pr. Viorel Codrea)

Zilele Acţiunii Catolice s-au deschis la Cugir duminică 18 octombrie de la orele 10.00 cu Sf. Liturghie. La orele 12.00 Pr. Viorel Codrea, parohul locului a prezentat o introducere în Săptămâna Acţiunii Catolice, iar de la orele 17.00 a avut loc Binecuvântarea Euharistică.

Peste săptămână tinerii ASTRU alături de celelalte asociaţii din parohie au participat la celebrările liturgi-ce. În fiecare zi s-a ţinut câte o meditaţie.

Luni 19 octombrie, după Paraclisul Maicii Domnului, de la orele 18.00 s-a ţinut Meditaţia I-a cu tema: De la Anul Paulin la Anul Sfintei Preoţii: Sf. Pavel ca model de viaţa şi de preoţie sfântă. Sf. Pavel şi căutarea lui Dumnezeu.

Marţi 20 octombrie, de la orele 17.00 a avut loc Proiecţia unui film despre Sf. Anton de Padova iar de la orele 18.00 Meditaţia a II-a cu titlul Sf. Anton de Padova – model de viaţă şi preoţie sfântă.

Miercuri 21 octombrie, după Sf. Rozar meditat, de la orele 18.00 a avut loc Meditaţia a III-a – Sf. Ioan Ma-ria Vianey – model de iubire a lui Dumnezeu. Joi 22 octombrie, după Acatistul Maicii Domnului de la orele a avut loc 18.00 Meditaţia a IV-a – Căutarea Îm-părăţiei lui Dumnezeu în cotidian.

Vineri 23 octombrie, după Vecernie de la orele 18.00 a avut loc Meditaţia a V-a – Implicarea laicilor în via-ţa pastorală – rod al căutării Împărăţiei lui Dumnezeu. Prezentarea asociaţiilor BRU: AGRU şi ASTRU.

Sâmbătă 24 octombrie, s-a participat la Pelerinajul de la Bocsig la mormântul Rafilei Găluţ. Duminică 25 octombrie, de la orele 10.00 a avut loc Sf. Liturghie de încheiere a Săptămânii Acţiunii Catoli-

ce, urmată de Concluzii, iar dupămasa de la 17.00 Binecuvântarea Euharistică.

5. Vizită pastorală şi pelerinajul asociaţiilor laice din Eparhia de Lugoj la Bocsig

Ultimul mare moment al Zilelor Acţiunii Catolice a fost Pelerinajul la Bocsig al Asoci-aţiilor laice şi al celorlalţi credincioşi din Eparhia de Lugoj condus de Prea Sfinţia Sa Episcopul Alexandru Mesian care s-a aflat pentru a patra oară în Vizită pastorală în această localitate.

Parohia Bocsig este cunoscută în ţară şi străinătate datorită figurii Rafilei Găluţ (1910-1939), fecioară stigmatizată care a purtat Rănile Domnului timp de opt ani şi de la a cărei plecare dintre noi s-a împlinit anul acesta 70 de ani.

Motto-ul Pelerinajului a fost: ”Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu …"(Mt 6, 33), iar tema: „Pu-ne-l pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta".

Au participat pe lângă membrii asociaţiilor laice, credincioşi din cele 10 protopopiate, respectiv din cele cinci judeţe ale Eparhiei de Lugoj.

Programul a început la orele 10.30 rugăciunea Sfântului Rozar în biserica „Sfântul Gheorghe” din Bocsig, rugăciune condusă de Prea Sfinţitul Alexandru şi rostită împreună cu preoţii şi mulţimea de credin-cioşi.

La orele 11.00 a urmat Sfânta Liturghie solemnă din cadrul Pelerinajului, pontificată de Prea Sfinţitul Alexandru. Alături de Prea Sfinţia Sa, la masa altaru-lui s-au aflat: Mons. Angelo Narcis-Pop, Vicar general

al Eparhiei de Lugoj, Pr. drd. Coriolan C. Mureşan, Vicar judecătoresc al Epar-hiei de Lugoj, Rvs. Pr. Pre-lat papal Nistor Chişbora, Protopopul Aradului precum ş i preoţi din zonă (Protopopiatul greco-catolic de Arad), dar şi preoţii care au însoţit grupurile de pele-rini. Răspunsurile la Sfânta

Liturghie au fost date de corul parohiei greco-catolice din Bocsig. În Cuvântul de Învăţătură Prea Sfinţitul Alexandru a vorbit despre însemnătatea spirituală a Bocsigului ca şi loc de adâncă trăire creştină, amintind figura fe-cioarei stigmatizate Rafila Găluţ care în scurta ei via-ţă de 29 de ani a fost un model de comuniune cu Dumnezeu prin trăire euharistică şi practicarea devoţiunilor (Sf. Rozar, Calea Crucii) precum şi prin apostolat. S-a subliniat apoi calvarul Bisericii Greco-Catolice în perioada 1948-1989 şi mărturia de jertfă pentru unitate pe care această Biserică a dăruit-o prin tăria celor 12 Episcopi tari în credinţă, a preoţi-lor, călugărilor, călugăriţelor şi credincioşilor perse-cutaţi. Nu s-a uitat importanţa Asociaţiilor laicale şi sărbătoarea anuală a „Zilelor Acţiunii Catolice" care, în Eparhia de Lugoj, este încurajată de Episcopie şi

25

puternic trăită în parohii. Prea Sfinţia Sa a mulţumit Pr. Gheorghe Tomoioagă (parohul din Bocsig) pentru invitaţia de a ţine reuniunea Asociaţiilor laicale din Eparhie la Bocsig în fiecare an în octombrie cu ocazia „Zilelor Acţiunii Catolice". De asemenea PS Alexandru a salutat cu bucurie reînfiinţarea „Reuniunii mariane" din parohia Bocsig. Nu în ultimul rând s-a subliniat ecumenismul de la Bocsig, salutându-se prezenta pre-otului paroh ortodox ce a asistat la eveniment. PS Alexandru a mulţumit autorităţilor locale şi judeţene pentru sprijinul acordat comunităţii din Bocsig şi pen-tru participarea la serviciile religioase.

A urmat o cateheză despre apostolatul laic susţinu-tă de Pr. Coriolan C. Mureşan (Asistent spiritual naţio-nal AGRU/ACRO adulţi şi asistent spiritual eparhial AGRU/ASTRU), cateheză ce a încercat să reia elemen-te principale din prima parte a Decretului Conciliului ecumenic Vatican II privind apostolatul laicilor „Apostolicam Actuositatem": chemarea laicilor la apostolat, bazele apostolatului laic precum şi spiritua-litatea laicilor din punctul de vedere al apostolatului. Părintele Coriolan a prezentat aceste puncte plecând de la exemple din viaţa Rafilei Găluţ. S-au subliniat caracteristicile unei asociaţii de tip Acţiune Catolică, caracteristici ce se găsesc clar enunţate în „Apostolicam Actuositatem" 20. S-a subliniat că motto-ul din acest an al „Zilelor Acţiunii Catolice" (Mt 6,33) trebuie să fie tot timpul la baza apostolatului şi a vie-ţii creştine. În final a fost salutată prezenţa conduce-rii AGRU din Eparhia de Lugoj: d-ra prof. Daniela Perian – preşedinte, d-nul Ing. Iustin Bursaş – vicepre-şedinte, d-na avocat Cristina Purice – vicepreşedinte, conducerii ASTRU din Eparhie: Horia Bursaş – preşe-dinte, Costel Borhan – vicepreşedinte, conducerii „Reuniunii mariane" : d-na prof. Olimpia Drăgan – pre-şedinte, conducerii Terţiarilor bazilieni: Sr. Laurenţia OSBM-responsabilă, precum şi a numeroşi pelerini atât

de pe teritoriul Eparhiei dar şi din Maramureş. Parohul comunităţii greco-catolice din Bocsig, Pr.

Gheorghe Tomoioagă, a mulţumit Prea Sfinţitului Ale-xandru pentru grija părintească de care a dat dovadă întotdeauna faţă de comunitatea bocsigană, pentru prezidarea pelerinajului anual de la Bocsig cât şi pen-tru încurajarea renaşterii asociaţiilor laicale (în speci-al „Reuniunea mariană" şi AGRU). De asemenea paro-hul local a mulţumit autorităţilor locale: d-nului pri-mar, d-nului viceprimar şi autorităţilor judeţene pen-tru sprijinul acordat comunităţii parohiale. De aseme-nea a adresat un salut de frăţietate şi părintelui pa-roh ortodox. La Bocsig greco-catolicii şi ortodocşii trăiesc un veritabil ecumenism. PS Alexandru a con-sfinţit comunitatea bocsigană, asociaţiile laicale pre-zente şi pe pelerini la Inima Neprihănită a Prea Cura-tei Fecioare Maria.

După Sfânta Liturghie, Episcopul, preoţii şi mulţi-mea de credincioşi au pornit în procesiune de la bise-rica parohială până la cimitirul din sat aflat la aproxi-mativ un km distanţă. La mormântul Rafilei Găluţ s-a făcut un moment de rugăciune pentru sufletul ei cu participarea nu numai a pelerinilor şi greco-catolicilor din Bocsig dar şi a multor credincioşi de alte confesi-uni.

Pr. Paroh Gheorghe Tomoioagă a invitat pe toţi credincioşii la căminul cultural unde s-a oferit o agapă frăţească organizată de comunitatea din Bocsig cu sprijinul autorităţilor locale, moment în care pelerinii au putut experimenta bogăţia bucătăriei tradiţionale bocsigane.

Pelerinajul de la Bocsig aflat la a doua ediţie, a fost un bun prilej de a cunoaşte viaţa acestei fecioare Rafila Găluţ care a purtat rănile Mântuitorului şi a avut viziuni cu Prea Curata Fecioară Maria şi cu Dom-nul Nostru Isus Cristos.

„Popa Tanda” … de Bocsig De câte ori drumurile mă poartă prin judeţul Arad,

profesoara de literatură din mine se duce cu gândul la scriitorul Ioan Slavici.

La Ineu mă gândeam la Lică Sămădăul care-şi purta turmele de porci la Radna, mă gândeam la Mara care se închina la icoana făcătoare de minuni care să o aju-te să-şi crească copiii, în jurul Ineului la alte persona-je.

Şi iată că anul acesta m-am întâlnit cu „Popa Tanda”. Nu ştiu dacă a avut aceeaşi înfăţişare, dar ştiu că principiul după care se conduce Părintele Ghe-orghe Tomoioagă este acelaşi: puterea exemplului.

Şi tot făcând comparaţie cu personajul lui Slavici mă gândeam la frumuseţea bisericii în care slujeşte preotul, la curăţenia şi ordinea care există în biserică, dar şi la „ordinea sufletească” pe care enoriaşii o ma-nifestă odată cu intrarea în biserică.

Impresionantă a fost organizarea pelerinajului de la Bocsig cu ocazia Zilelor Acţiunii Catolice (18-25 oc-tombrie) condus de PS Alexandru Mesian.

Dar ceea ce m-a impresionat a fost relaţia părinte-lui cu tinerii. De mult frumoasele costume naţionale sunt cunoscute lugojenilor căci tinerii din Bocsig vin la sărbătorile din catedrală în costume naţionale. Aceiaşi

tineri sunt „mâna dreaptă” a părintelui cu ocazia sărbătorilor din sat şi tot aceşti tineri for-mează echipa de dansuri a cămi-nului cultural condusă de părin-tele Gheorghe Tomoioagă.

Aşa că apariţia la televizor la emisiunea „Celebrii sau nu” a Mihaelei Tatu a fost surpriza ultimelor săptămâni. Modest şi decent părintele şi-a prezentat echipa de dansuri în frumoasele costume naţionale şi ale ritmurilor populare. M-am gândit atunci că preotul este acela care pe lângă învăţătură creştină este cel mai indicat să aducă mai ales tinerilor învăţătura pa-triotică pe care să o facă fără lozinci, ci mai ales prin dragoste faţă de obiceiuri, tradiţii şi port popular.

Dacă la toate acestea mai adăugăm şi frumoasele cuvinte pe care le-a spus profesoara Monica Tatoiu despre Părintele Gheorghe Tomoioagă comparaţia mea cu personajul scriitorului Ioan Slavici este justifi-cată.

Prof. Maria Bacău

Teol. Raimondo-Mario Rupp

26

Te-a înţepat vreodată o albină? Da? Dar ai şi uitat durerea,

senzaţia aceea de inconfort când ai văzut acul în antebraţul tău şi te întrebi de ce te-a înţepat tocmai pe tine cu toate că erau o mulţime de oameni lânga tine...da, dar ai şi uitat durerea ... Acum, îţi aduci aminte doar că te-a înţepat o albină, nu mai simţi durere, inconfort, nimic doar îţi aduci aminte că, da într-adevăr, cândva de mult te-a înţepat o albină. Dar şi acum, cu toate că ai uitat durerea, când vezi o albină încerci să o calci, să o striveşti. Dar de ce? Pentru că simţi o durere când o vezi? ... Nu! O striveşti preventiv, că dacă nu eşti atent o să te înţepe şi tu nu vrei asta, nu vrei să simţi iar durere!

A trecut vremea când vedeai o albină şi o lăsai în pace, poate încercai să te joci cu ea, copil fiind ştiai că albinele sunt cele care produc mierea, cea dulce, pe care, la micul dejun, o serveai în fiecare dimineaţă pentru a-ţi merge toată ziua bine...dar acum ai crescut ai trecut prin multe, te-ai maturizat

şi ai ajuns la concluzia că albinele nu mai adună polenul florilor pentru a crea miere ci adună orice altceva şi nu de la flori şi nu pentru a face miere! Nu mai adună dragoste, iubire, fericire, împliniri, vise, noroc, soare ci exact opusul acestora ură, indiferenţă, tristeţe, n e î m p l i n i r i , c o ş m a r e , insensibilitate, furtună şi pe acestea încearcă să le transforme în “MIERE”. Iar dacă nu îţi place mierea aceasta, ele vin şi te înţeapă şi îţi administrează o otravă (dar ştim că din punct de

vedere medicinal, medicamentaţia introdusă în organism se face în scopuri curative!!) care te face imun la toate sentimentele cunoscute pănă atunci. Iată dragii mei de ce se tem oamenii de albine, iată de unde vine frica de a mai întâlni o albină, teama că dacă te înţeapă soarele va intra în nori, va dispărea şi ultima ta dorinţă de a mai admira o pajişte cu flori sălbatice, de a mai crede în culori, ţi-e teamă, că viaţa ta o să ajungă alb-negru ca într-un film mut din vremuri de mult apuse ... şi poate...de asemenea uitate.

Iar după ce te înţeapă aceste albine nu mor ca alte albine ci se întorc în stup, la trântor povestind ce au făcut şi apoi râd cu toţii copios de tine şi de durerea ta, şi mai ales de frica ta...!

Încă nu se ştie dacă toate albinele vor să te înţepe, aşa că până se va afla trebuie să fim precauţi şi să ne ferim de albine...

Teol. Peter Haydu

Când, în momentul încercărilor, sufletul tău e trist, cheamă-mă. Eu sunt cel ce te consolează. Când te simţi pierdut din cauza dificultăţilor vieţii şi simţi că nu mai poţi, cheamă-mă Eu sunt tăria. Când eşti obosit şi ostenit, şi nu reuşeşti să găseşti odihnă, vino să mă cauţi Eu sunt refugiul tău. Când îţi pierzi calmul şi nervii tăi sunt la pământ, cheamă-mă. Eu sunt răbdarea. Când ai căzut din cauza greutăţilor vieţii şi rănit din cauza suferinţelor, strigă-mă. Eu sunt balsamul. Când lumea îţi face doar promisiuni mincinoase şi-ţi va trece prin cap că nu-i nimeni în cine să te încrezi, vino la mine. Eu sunt adevărul. Când inima ta este plină de tristeţe şi de melancolie, strigă-mă. Eu sunt bucuria. Când, una câte una, vor fi distruse toate aşteptările tale şi disperarea va începe să te cuprindă, caută-mă. Eu sunt speranţa. Când răutatea şi aroganţa umană te vor face să cazi şi te vor umili, strigă-mă Eu sunt iertarea. Când dubiile te vor face să pui totul în discuţie, încrede-te în mine. Eu sunt credinţa Când nimeni nu te va înţelege si vei vedea dispărând în indiferenţă speranţele tale, vino la mine. Eu sunt dreptatea. Si, când la urmă, vei vrea să ştii cine sunt, întreabă râul ce curge, întreabă pasărea ce cântă, întreabă stelele ce strălucesc. Eu sunt viaţa Eu sunt cel ce a creat toate lucrurile. Eu sunt cel ce te iubește cu o dragoste infinită şi veşnică Eu sunt DUMNEZEU.

CÂND ... (Rubens Costa Romanelli, O Primado do Espírito)

27

Dragă Isuse, acum când te naşti copil pe pământ, vreau să te avertizez.

Să nu te naşti în Europa creştină, pentru că te-ar pune în faţa televizorului, cu o felie de pâine în mână, te-ar educa să fi competitiv, om puternic şi de succes, Să nu te naşti în America de Nord creştină, te-ar învăţa că eşti superior altor copii, te-ar învăţa că timpul e bani, că totul este o afacere, că orice om se poate cumpăra, ai putea avea şi un pistol, sau alte arme care cu preţul lor iau mâncarea şi medicamentelor altor copii Evită Africa, ai putea să te naşti cu SIDA, să mori de diaree, fiind bebeluş, sau sa fi din nou emigrat, într-o ţară care nu-i a ta. Evită America Latină, ai putea fi copilul străzii, să fi sclav pe plantaţi-ile de sfeclă, de cafea sau de cacao, fără a putea mânca măcar o bu-cată de ciocolată. Evită Asia, te-ar pune să munceşti 14 ore pe zi în fabrici de pantofi, mingi sau jucării, care vor fi făcute cadou copiilor din nordul lumii. Evită şi România, ai putea rămâne cu bunicii pentru că părinţii tăi ar fi plecaţi în Italia la muncă, sau ai putea muri pentru că te-ai putea încălzi cu o sobă improvizată, Dar mai ales, nu te naşte ... din nou în Palestina Unii îţi vor pune o puşcă în mână, sau o piatră, şi te-ar învăţa să-i urăşti pe fraţii tăi, evreii, musulmanii şi creştinii. Dragă pruncuşorule, dacă stau sa mă gândesc mai bine, ar trebui chiar aici să te naşti, în locurile astea triste şi suferinde, dar nu în inima copiilor, şi a ţărilor slabe, pentru că aici eşti deja. Ar trebui să te naşti în inima celor mari, şi a ţărilor puternice, pentru că aşa, văzând un Dumnezeu puternic care devine copil slab, plă-pând, cei puternici vor deveni mici, inocenţi, plăpânzi şi în sfârşit ... slabi.

Crăciunul ideal (Matteo Salvatti)

Mi-am imaginat Crăciunul ideal. Am visat că cei răi nu mai erau. Am sperat că antipaticii vor fi eliminaţi. M-am rugat ca cei needucaţi să nu mai fie. Am sperat ca cei şmecheri să dispară. Am decis ca cei trişti să nu mai fie. Mi-am dorit ca cei mândri să nu mai existe. Aş fi preferat ca invidioşii să dispară. Apoi, mi-am dat seama că acel Crăciun nu l-aş fi putut sărbători, pentru că, excluzând excluşii, mă excludeam pe mine. Puţin câte puţin, am acceptat o categorie a celor excluşi, dar eu nu eram printre ei. La sfârşit, când i-am pri-mit înapoi pe toţi excluşii am apărut şi eu. Pentru că tăcerea mea era rea cu răii, comportamentul meu era antipatic cu antipaticii, bâlbâielile mele erau needucate cu needucaţi, judecăţile mele erau ipocrite cu ipocriţii, eram şmecher cu şmecherii. Dacă cineva era trist, eu nu eram în stare să-i alung tristeţea, şi mândria mea îi făcea şi pe alţii să se simtă mândri.

Reflectând în linişte, dintr-odată am simţit că acesta este cel mai frumos Crăciun al vieţii mele. Vedeam lumea cu alţi ochi, pentru că am înţeles că, în fond,cineva, dincolo de de-fectele mele, în bunătatea sa, a hotărât să nu mă elimine.

Traducere şi prelucrare: Andreea Lung

Pruncuşorule Isus, vreau să te avertizez (Giuliana Martirani)

Traducere şi prelucrare: Andreea Lung

Pagină realizată de Andreea Lung

28

Pastorala de Crăciun - Episcop Alexandru Mesian p.1

De Crăciun Dumnezeu este cu noi, dar oare noi suntem cu Dumnezeu? p. 3 Fericirea Crăciunului p. 4 Icoana Naşterii Domnului nostru Isus Cristos p. 5 Naşterea Domnului – glasul iubirii stăruitoare p. 6

Evenimente Ziua Diecezană a Tineretului la Lugoj. Ediţia a X-a p. 7 Întâlnirea reprezentanţilor asociaţiilor laice din Eparhia de Lugoj cu d-na Andrea Mewaldt p. 8 Încheierea Anului Paulin în Catedrala din Lugoj p. 8 Tinerii din Eparhia de Lugoj la INTC 2009 p. 9 Seară de rugăciune la Lugoj. Comemorare 150 de ani de la trecerea în eternitate a Sf. Ioan Maria Vianney p. 10 Participare la forumul “Fondacio” ediţia a II-a p. 10 Tabără de vară la Cugir. Ediţia a IV-a p. 11

Întâlniri de tineret Împreună spre Zilele Mondiale ale Tineretului, Madrid 2011 p. 12

Cultură (recenzii) Mai presus decât adevărul p. 13

Cultură (istorie BRU) Elitele Bisericii Greco Catolice din Banat p. 14

Spiritual Cristos în mijlocul nostru! p. 14

Psihologie Nevoia de iubire p. 15

Evenimente Tabără de weekend la Nădrag p. 16 Pelerinaj la Roma „Pe urmele apostolilor” p. 16 Întâlniri despre castitate şi teologia trupului la Timişoara p. 17 Reuniunea Secretariatului de Coordonare Naţional ASTRU-ATCM p. 18 Exerciţii spirituale pentru tineri la Caransebeş p. 18 Zâmbim pentru un zâmbet p. 19 Seară de rugăciune Remember INTC la Lugoj p. 19

Spiritualitate Resentimentul – o perspectivă spirituală p. 20

Sacramente Căsătoria şi „anexele” acesteia: o viziune creştină a eticii pre şi post matrimonială. - Partea a doua: Pregătirea căsătoriei p. 21

Evenimente (special) Zilele Acţiunii Catolice în Eparhia de Lugoj p. 23

„Popa Tanda” … de Bocsig p. 25

Te-a înţepat vreodată o albină? p 26

Când … p 26

De Crăciun Crăciunul ideal p. 27 Pruncuşorule Isus, vreau să te avertizez p. 27

C U P R I N S Publicaţia tinerilor din

Eparhia de Lugoj

revistamagnificat@gmail.com

Preşedinte de onoare: PS. Alexandru Mesian

Preşedinte:

Pr. Coriolan C. Mureşan coryolan26@yahoo.it

Redactor-coordonator: Raimondo-Mario Rupp

Secretar de redacţie: Narcis Sorin Ardelean

Colaboratori:

Mons. Angelo-Narcis Pop (Lugoj), Pr. Gabriel Buboi (Paris), Sr. La-

urenţia (Lugoj), Teol. Andrei Baici (Coştei, Jud. Timiş), Pr. Viorel

Codrea (Cugir), Teol Dan Pătraşcu (Roma), Teol. Drd. Sergiu Soica

(Comloşu Mare, Jud. Timiş), Teol. Marius-Alin Voina (Blaj), Teol. Pe-

ter Haydu (Blaj), Costel Borhan (Lugoj), Andrada Mişcă (Deva),

Andreea Lung (Coştei-Jud. Timiş), Irina Isăcescu (Bucureşti), Prof. Maria Bacău (Lugoj), Dan şi Iulia

Călinescu (Timişoara).

Distribuire: Costel Borhan

Anca Maria Jurcuţa

Grafică, tehnoredactare şi fotografii:

Raimondo-Mario Rupp

Redacţia şi administraţia: Str. Episcop Dr. Ioan Bălan, Nr. 6,

305500-Lugoj Tel: 0256 - 35 35 97 Fax: 0256 - 35 14 57

Tipar:

S.C. Tipografia Almariones SRL Lugoj

tel: 0256 - 33 64 86 0256 - 35 86 25

ISSN

1842 - 6034

MULŢUMIM EXCELENŢEI SALE PS EPISCOP ALEXANDRU MESIAN

PENTRU SPRIJINUL ACORDAT

Coperţile acestui număr reprezintă: Coperta I - imagini de iarnă: Ieud (Jud Maramureş) şi Muntele-Mic (Jud. Caraş-Severin). Foto: Raimondo-Mario Rupp. Coperţa II - imagini de la Campionatul Interdiecezan de la Sinaia şi Ziua diecezană a Tineretului

Coperta III - imagini de la INTC-2009 (Baia-Mare) Coperta IV - imagini de la Pelerinajul pentru tineri de la Roma şi “Zilele Acţiunii Catolice în Eparhia de Lugoj”