Macesele Reprezinta Un Aliment Care Intra in Reteta Multor Mancaruri

Embed Size (px)

Citation preview

Macesele reprezinta un aliment care intra in reteta multor mancaruri, sosuri sau supe, dulceturi, siropuri, lichioruri, dar si a unor produse cu un efect terapeutic mult mai pronuntat, precum vinul, maceratul, uleiul, pulberea si ceaiul sub diferitele lui forme de decoct, infuzie sau decoct si infuzie combinate. Pentru toate acestea pot fi folosite atat fructele, cat si florile sau frunzele. Preparate insa incorect, ele isi pot pierde foarte usor calitatile si, ca atare, efectul benefic pentru sanatatea noastra.Se stie ca macesele sunt foarte bogate in vitamina C, insa vitamina C continuta se degradeaza foarte usor atat dupa cules, daca macesele nu sunt consumate imediat sau uscate corect, dar si in contact cu obiecte metalice.Ceaiul de macese se obtine prin oparirea cu apa clocotita a fructelor, caz in care vorbim de infuzie, sau prin fierbere, timp de 5-15 minute, macesele introducandu-se in apa dupa primul clocot, discutand in aceasta situatie despre decoct. Pentru a-i imbunatati gustul se poate adauga miere si zeama de lamaie, dar si scortisoara, care ii potenteaza actiunea in caz de raceala.Infuzia, indicata pentu a nu distruge vitaminele, se prepara din 10-15 fructe zdrobite sau din 2 lingurite de fructe uscate peste care se toarna 200 ml de apa clocotita, se acopera si se lasa sa se extraga timp de 10-15 minute si se filtreaza. Se beau 2-3 asemenea ceaiuri pe zi. Este recomandata si infuzia din amestec de macese si catina alba. Doua lingurite din amestecul celor doua fructe se oparesc cu 200 ml de apa clocotita si se lasa acoperite sa se extraga timp de 10-15 minute. Este recomandata si infuzia din flori de macese.Decoctul din fructe de macese se prepara turnand o lingurita de macese in 200 ml de apa in clocot. Se fierbe apoi timp de 5-10 minute, se lasa sa se racesaca si se filtreaza.Infuzia combinata de macese se prepara prin amestecarea unui macerat de pulbere de macese cu un decoct al aceleiasi pulberi. Pentru aceasta se iau 3-6 linguri de pulbere de macese, fara seminte, si se pun intr-un sfert de litru de apa. Se lasa timp de 8-10 ore sa macereze, dupa care se filtreaza. Lichidul se pastreaza, iar restul plantei ce ramane se fierbe timp de 2 minute, intr-un sfert de litru de apa, si se lasa apoi sa se raceasca. Se amesteca apoi cele doua lichide obtinandu-se o jumatate de litru de infuzie combinata, care se bea pe parcusul unei zile. Este recomandat sa se foloseasca strecuratori si site din plastic sau tifon, pentru a nu pune preparatul in contact cu un metal care ar conduce la oxidarea vitaminelor.Decoctul combinat de samburi de macese se prepara din 2 linguri rase de seminte de macese, care se obtin prin cernerea pulberii. Semintele se pun la macerat timp de 8-10 ore, intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza cu atentie, pentru a nu ajunge perisori de pe samburii maceselor in lichidul filtrat. Restul se fierbe apoi timp de 10 minute, cu inca un sfert de litru de apa, se lasa sa se raceasca, se filtreaza si se amesteca apoi cu lichidul obtinut prin macerare, rezultand o jumatate de litru de decoct combinat de samburi de macese, care se bea pe parcursul unei zile. Se recomanda cure de 14 zile urmate de 14 zile de pauza.Decoctul din radacina de maces se prepara din 2 lingurite de radacina taiata in bucatele, care se fierb timp de 15 minute in 500 ml de apa. Se foloseste in special impotriva pietrelor la vezica biliara si la rinichi.Tinctura este un bun tonic si sedativ. Se consuma seara, 30-50 de picaturi. Pentru a o prepara se pune la macerat o jumatate de kilogram de pulpa de macese, fara samburi, cu o jumatate de kilogram de zahar sau de miere. Se lasa la macerat in jur de 5-8 zile, pana ce se formeza un suc rosu, si se adauga apoi o jumatate de litru de alcool de 60 de grade. Se mai macereaza 2-3 zile, dupa care se strecoara si se pune in sticle de culoare inchisa.Maceratul de macese obtinut la rece, fara fierbere, este foarte bogat in vitamine. Se pun 100 g de macese intr-un litru de apa si se lasa la macerat 12 ore. Apoi se dizolva 100 g de zahar sau miere, se filtreaaza si se pastreaza la rece. Se recomanda consumul a 2-3 cani pe zi, pe tot parcursul sezonului rece. Se poate adauga lamaie sau flori de tei.Un macerat gustos poate fi obtinut si prin adaugarea a 300-400 g de macese la un litru de apa in clocot. Se lasa sa mai dea cateva clocote, dupa care se trece prin sita, pentru a separa semintele. Se adauga apoi 500 g miere de salcam, se amesteca si se lasa la macerat 2-3 zile.

Pentru pastrarea calitatilor este important ca macesele sa fie corect uscateAmestec de pulbere de macese cu miere. Macesele curatate de seminte si de perisori, transformate in pulbere, pot fi amestecate in proportie de doua parti pulbere de macese si o parte miere de albine, amestecul fiind recomandat impotriva viermilor intestinali.Pulberea de macese se obtine din fructe uscate. Acestea pot fi macinate foarte fin cu rasnita electrica de cafea. Pulpa se transforma intr-o pulbere fina in timp ce semintele fiind foare dure raman intregi. Apoi pulberea este separata de seminte si de perisori printr-o sita foarte deasa. Se pune in borcane de sticla bine inchise si se pastreaza intr-un loc intunecos si rece maxim 15 zile deoarece substantele active se oxideaza destul de repede. Semintele rezultate se pastreaza si ele, fiind utilizate separat.Vinul de macese este tonic, remineralizant, vitaminizant, diuretic, fiind benefic in cazul lipsei poftei de mancare, in convalescenta, precum si in afectiuni hepatice si renale. Pentru a-l prepara din macese proaspete intr-o damigeana de 50 l se folosesc 10 kg de macese, 12 kg de zahar si 35 l de apa. Macesele bine coapte se spala de praf doar daca este nevoie si se trec prin masina de tocat carne. Din cauza samburilor tari se trec mai greu, fiind recomandat sa se introduca doar cate putine in masina. Zaharul se dizolva pe foc in 10 litri de apa, impreuna cu zeama de la o lamaie sau cu 2 linguri de otet de 9 grade, si se fierbe timp de 10 minute. Macesele se introduc in damigeana si se toarna peste ele siropul racit si amestecat cu restul de apa. Fermentatia poate sa aiba loc sub actiunea drojdiilor salbatice de fermentatie sau se poate adauga si drojdie de bere. Sub gatul damigenei trebuie sa ramana un spatiu liber de cel putin 10 cm pentru spuma ce va rezulta prin fermentatie. Se astupa cu dop de fermentatie si se lasa sa fermenteze timp de 6-8 saptamani, la 18-20 de grade, agitand zilnic. Cand se termina fermentatia, vinul se limpezeste. Atunci se scoate, se filtreaza prin tifon si vata si se pune in damigene mai mici inchise tot cu dop de fermentatie, deoarece va continua sa fermenteze usor. Se poate trage in sticle doar cand fermentatia s-a oprit complet. Dupa ce se invecheste 1-2 ani are gust de vermut si o culoare rosu-maronie, avand si un continut foarte mare de vitamina C.Vinul de macese se poate prepara si din macese uscate. Se spala bine 1 kg de macese uscate si se pun intr-o damigeana. Se adauga 3 kg de zahar, 30-50 g de drojdie, 7 litri de apa fiarta si racita, sucul de la doua lamai si trei litri de vin rosu superior, Pinot Noir, Merlot sau Cabernet. Se astupa damigeana cu dop de fermentatie si se tine timp de 4-6 saptamani la o temperatura in jur de 20 de grade. In primele doua saptamani se agita usor. La sfarsit se filtreaza si se pune in alt vas tot cu dop de fermentatie. Se poate trage in sticle doar cand fermentatia s-a oprit complet.Dopul de fermentatie se realizeaza cu ajutorul unui dop de pluta sau de cauciuc, a unui tub de sticla, a unui furtun si a unui vas cu apa. Se trece prin dop tubul legat la furtun, iar acesta se introduce in vasul cu apa. Dopul trebuie sa fie perfect etans. El este necesar pentru a permite gazelor de fermentatie sa iasa, altfel s-ar sparge vasul din cauza presiunii create, dar impiedica intrarea aerului care ar duce la otetirea vinului.

Siropul de macese Steaua Divina este realizat cu zahar invertitSiropul de macese este tonic, reconfortant, apara organismul de infectii si factori patogeni, ajuta la fixarea calciului in oase, accelereaza producerea de celule rosii, mentine permeabilitatea vaselor de sange, intareste functiile vitale si organele interne. Se poate prepara si din macese uscate. Peste 250 g de macese uscate se toarna 1,5 l de apa clocotita si se lasa la macerat 12 ore. Apoi se filtreaza, se adauga 0,5 kg de zahar si se fierbe pana scade si capata consistenta dorita. Se toarna in sticle curate, uscate si fierbinti, se astupa ermetic si se fierb in baine marie.Lichiorul de macese are un rol stimulator si intaritor. Pentru a-l prepara se iau 500 g de fructe coapte, se maruntesc bine in mixer, se adauga 150 g de zahar, se lasa pana se formeaza sucul si apoi se adauga un litru de alcool de 60 de grade. Trebuie lasat la macerat 4-6 saptamani, timp in care se agita periodic, dupa care se filtreaza cu atentie si se pune in sticle bine inchise. Se poate consuma dupa alte patru luni de maturare.Jeleul de macese se poate prepara dupa multe retete. O varianta care este si gustoasa si creste in acelasi timp puterea de aparare a organismului combina macesele cu merele si catina. Macesele taiate in jumatate si curatate bine de seminte si de perisori se lasa peste noapte in suc de mere, se adauga apoi sucul de catina, zeama de lamaie, zaharul (care trebuie sa fie o data si jumatate mai mult decat pulpa de macese), se amesteca bine si se da in clocot. In final, se strecoara si se pune in borcane care se pastreaza la rece. Se poate consuma ca atare, pe paine, in iaurt etc.

Exista mai multe retete traditionale de pasta si gem de maceseGem de macese sau Hetschenpetsch. Se iau 2 kg de macese, se spala, se taie in jumatati, se indeparteaza cu grija semintele si perisorii, se asaza intr-un vas emailat, se acopera cu apa si se pun la fiert dupa care se trec printr-o sita fina. In final se pun parti egale de pasta si de zahar si se fierb din nou cateva minute. Apoi dulceata se toarna in borcane bine oparite, care se inchid bine si se pun la rece.

Alte utilizariSunt nenumarate retete pentru a obtine diferite preparate din macese, supe, sosuri, mancaruri, prajituri sau inghetate. Bine preparate, ele sunt si gustoase si foarte sanatoase. Exista si miere de macese, si ea extrem de sanatoasa. Macesele sunt folosite in multe alte scopuri, inclusiv in medicina veterinara, iar tufele de macese sunt ideale pentru garduri vii de protectie sau pentru o minunata pata de culoare in gradina.

CosmeticaMacesele sunt si un regenerator natural al pielii, capacitatile sale de cicatrizare si regenerare a pielii fiind apreciate in cosmetica deja de multi ani. Continutul ridicat de acizi grasi esentiali asigura o actiune benefica de regenerare a pielii, de incetinire a imbatranirii premature. S-au obtinut rezultate excelente in tratarea arsurilor, in special a celor solare, si a cicatricelor, inclusiv a celor chirurgicale sau a celor lasate de acnee, pentru reducerea ridurilor si a semnelor de imbatranire prematura, reducand in acelasi timp roseata. Uleiul de macese este recomandat in special pentru pielea uscata, dar si pentru cea normala. Se poate utiliza si pentru masaj, masti si impachetari corporale. Se remarca in primul rand uleiul organic de Rosa mosqueta obtinut din fructe prin presare la rece. Un atu important il joaca continutul ridicat de acizi grasi nesaturati, linoleic (44-50%), linolenic (30-35%) si oleic (15-20%) si de vitamina C, cu ajutorul carora contribuie la regenerarea celulelor din epiderma si la cresterea capacitatii lor de productie de colagen si elastina, putand fi considerat a fi un ulei antirid ce contribuie la mentinerea elasticitatii pielii.

Campioanele vitaminelor: MACESELE

(Rosa canina)

Sunt cunoscute ca medicamente din timpuri preistorice. Culoarea lor rosie, extrem de vie, gustul dulce-acrisor, inviorator, inspira sanatate chiar de la prima vedere. Cat despre efectele vindecatoare ale maceselor exista dovezi scrise in urma cu mii de ani. Medicii din Grecia si din Roma antica, din India si din China le elogiaza virtutile terapeutice in tratate pastrate pana in zilele noastre. Dar adevarata cariera medicala" a acestor fructe a fost relansata in timpul celui de al doilea razboi mondial, cand din cauza penuriei de medicamente, tufele spinoase care cresc la margini de drum au capatat importanta strategica. In Marea Britanie, de exemplu, fiecare fruct era cules cu grija, macesele fiind transformate apoi in siropuri si in ceaiuri medicinale care le erau administrate convalescentilor din spitale, bolnavilor malnutriti ce sufereau de infectii grave, copiilor cu avitaminoza. Nu se stie exact cate vieti au fost salvate cu ajutorul maceselor, in timpul celui de al doilea razboi mondial, dar dupa unii specialisti, este vorba de zeci de mii de oameni care au beneficiat de extraordinarul lor aport de vitamine. Apogeul recunoasterii valorii medicinale a maceselor se petrece insa chiar acum, in zilele noastre. De exemplu, un amplu articol din prestigiosul cotidian britanic Daily Telegraph", publicat in mai 2008, are un titlu care suna asa: "Macesele sunt mai eficiente decat calmantele din farmacie, contra durerilor produse de reumatism". Aceleasi elogii le gasim si in reviste medicale germane, daneze sau americane, in lucrari prezentate la congrese medicale, toate acordand spatii ample miraculoaselor macese. In cele ce urmeaza, va propunem sa cunoastem mai indeaproape aceste fructe salbatice, care se culeg chiar acum, la inceput de octombrie.

Descrierea plantei

Macesul este un arbust de 2-3 metri inaltime, care creste in fanete, pe pajisti, dar si la margini de drum. Incantator ca infatisare, primavara este acoperit de flori roz-albe si parfumate, inrudit cu trandafirul, iar toamna, incarcat de fructe mici, rubinii, cand vrei sa te apropii de el isi apara comorile cu crengi acoperite de ghimpi. Daca te-ai prins din neatentie intre crengile unui maces, este aproape imposibil sa te extragi de acolo fara zgarieturi si haine sfasiate. In unele zone din Romania, macesului i se mai spune si trandafir salbatic, trandafir de padure ori trandafir cainesc. Macesele nu sunt doar medicamente, ci si alimente (in Ardeal, magiunul de macese este hrana traditionala) si chiar obiecte religioase. De pilda, denumirea de rozariu (siragul de matanii al calugarilor catolici) provine de la denumirea latina a maceselor, Rosa, primele rozarii fiind facute din fructe de macese puse pe o ata.

Recoltarea maceselor

Culesul maceselor se face acum, la sfarsitul lui septembrie - inceputul lui octombrie, inainte de a da prima bruma. Fructele ajunse la maturitate, cu o coloratie rosie intensa (nu rozii sau de un rosu inchis), se culeg de pe crengi si se pun apoi in saculeti de panza sau de hartie. Fructele de maces se usuca in locuri umbrite, ferite de umezeala, in strat foarte subtire (pe cat posibil fructele nu trebuie sa se atinga intre ele). Procesul de uscare este destul de indelungat (1-3 saptamani) si se incheie atunci cand pulpa maceselor este total deshidratata si usor casanta, rupandu-se cand desfacem maceasa cu un cutit. Dintr-un kilogram de fructe proaspat culese rezulta, dupa uscare, aproximativ 400 de grame de macese deshidratate.Conform studiilor facute de biochimistii si de farmacistii romani, considerate de referinta la nivel mondial, cele mai bogate in vitamina C sunt macesele culese de la peste 800 de metri altitudine. Proprietati medicinale au insa si macesele din zonele joase (dealuri, podisuri), care contin cantitati insemnate de vitamina A si E, vitamine din complexul B, fier, magneziu, acizi organici, flavonoide.

Preparate din macese

In lumea vegetala, macesele (mai exact, pulpa maceselor) sunt campioane absolute de vitamina C, de unde si nenumaratele lor utilizari medicinale. Pe de alta parte, preparata incorect, aceasta vitamina se degradeaza si isi pierde foarte usor efectul, deci si puterea terapeutica. In cele ce urmeaza va vom prezenta cele mai bune variante de preparare a acestor fructe medicinale, asa incat sa fie conservate la maximum toate substantele active din componenta lor:

Pulberea de macese

In magazinele de tip Plafar se gasesc asa-numitele macese faisnit", adica pulberea de fruct fara samburi (samburii de maces sunt destul de toxici ingerati ca atare). Aceasta va fi folosita pentru administrare interna. Daca vrem, totusi, sa obtinem pulberea de macese acasa, se va proceda astfel: se macina foarte fin cu rasnita electrica de cafea fructele uscate de maces. Dupa macinare, semintele, care sunt foarte dure, vor ramane intregi, in timp ce pulpa se va transforma intr-o pulbere fina. Pentru a le separa, se va face o cernere printr-o sita deasa (cum ar fi cea pentru faina alba), pulberea fina astfel obtinuta fiind depozitata in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 15 zile (deoarece substantele active se oxideaza relativ rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol. Semintele rezultate in urma cernerii se pastreaza si ele, avand proprietati medicinale foarte importante.

Ceaiul de macese

Se obtine prin oparirea fructelor cu apa clocotita (unii terapeuti recomanda chiar fierberea vreme de 10-15 minute), metoda care distruge multe principii active. Din acest motiv nu va recomandam aceasta forma de preparare, fiind mult mai eficienta cea pe care v-o prezentam in continuare:

Infuzia combinata de macese

Intr-un sfert de litru de apa se pun la macerat vreme de 8-10 ore 3-6 linguri de pulbere de macese (fara seminte), dupa care lichidul se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca un sfert de litru de apa, vreme de doua minute, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ jumatate de litru de infuzie combinata, care se administreaza pe parcursul zilei. Pe cat posibil, in timpul prepararii este bine ca extractele sa nu intre in contact direct cu metalul din strecuratoare (sunt preferate strecuratorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticla) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metal care va cataliza oxidarea vitaminelor.

Decoctul combinat de samburi de macese

Intr-un sfert de litru de apa se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 2 linguri rase de seminte de macese (rezultate in urma cernerii pulberii), dupa care lichidul se filtreaza cu multa atentie, asa incat sa nu se strecoare si perisorii (cu efect foarte iritant asupra aparatului respirator si digestiv) de pe samburii maceselor. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca un sfert de litru de apa, vreme de 10 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ jumatate de litru de decoct combinat, care se administreaza pe parcursul zilei, in cure de maximum 14 zile, urmate de alte 14 zile de pauza.

Siropul de macese

Peste 200 grame de pulbere de pulpa de macese fara samburi se pun 800 ml de apa clocotita, dupa care se lasa sa macereze vreme de 12 ore. Se adauga 500 de grame de zahar brun, se amesteca bine la foc foarte mic (preparatul nu trebuie sa clocoteasca!), dupa care se pune in borcane mici cu filet. Aceste borcane se sterilizeaza in cuptor (de preferinta la 80 de grade, nu mai mult) vreme de 40 de minute, dupa care se lasa sa se raceasca gradat. Se administreaza zilnic, cate 4-6 linguri, din preparatul astfel obtinut.

Tratamente preventive

* Alergie - o cura de 45 de zile, timp in care se consuma o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi, face minuni in prevenirea alergiei. Cel mai bun moment pentru inceperea unei astfel de cure este la sfarsitul iernii -inceputul primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in luna aprilie, cand incepe polenizarea si cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu incercati.* Boli de inima - toamna si primavara se face un tratament de o luna cu pulbere de macese, din care se consuma 4-6 lingurite pe zi, pe stomacul gol. Vitamina C, bioflavonoidele, vitaminele din complexul B continute de pulpa maceselor previn ateroscleroza, ajuta la adaptarea aparatului cardiovascular la conditiile de stres, previn puseele de hipertensiune. Fiind bogate in acizi organici (pectici), macesele regleaza si nivelul colesterolului. Astfel, alaturi de fructele paducelului, macesele sunt adevarate campioane in prevenirea crizelor de anghina pectorala si infarct.

* Cistita, nefrita - semintele de maces contin substante cu un puternic efect diuretic si care protejeaza rinichii si vezica urinara de infectii. Apoi, pulpa maceselor administrata intern mareste imunitatea organismului pe segmentul urinar. Aceste observatii au fost facute in urma unor studii aprofundate de catre Comisia Guvernamentala din Germania, care reglementeaza folosirea plantelor medicinale in aceasta tara. Decoctul combinat de seminte de maces se administreaza dimineata, pana la ora 12, cate o jumatate de litru pe zi, in cura de 2 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. Din infuzia combinata obtinuta din pulpa maceselor se administreaza cate un pahar (200 ml), cu 15 minute inaintea mesei de pranz si a cinei, in cure de 30 de zile.* Colecistita, litiaza si colici biliare - se administreaza infuzia combinata de macese, cate un pahar cu 30 de minute inaintea fiecarei mese, in cure de 30 de zile, urmate de cate 10 zile de pauza. Infuzia combinata de macese are efect antiinflamator biliar, impiedica precipitarea colesterolului in colecist si formarea de calculi biliari, previne colicile. Studii preliminare arata ca aceasta cura cu infuzie combinata de macese ar putea avea ca efect diminuarea in volum a calculilor biliari de mari dimensiuni.* Debilitate si anemie la copiii mici - se administreaza siropul de macese, cate 3-4 lingurite pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. Acest sirop, cu tot cu pulpa, este foarte bogat in vitamina C si in vitamine din complexul B, in fier si in magneziu. Imbunatateste pofta de mancare, favorizeaza dezvoltarea normala a sistemului nervos, previne bolile infectioase si complicatiile acestora. La sugari, se administreaza infuzia combinata de macese, cate 100-200 ml pe zi, cu minimum 30 de minute inainte de alaptare.* Hipertensiune arteriala - studii recente facute in Germania arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa se adapteze mai bine la stresul psihic, la suprasolicitare si la emotii negative, de tipul furiei, frustrarii, enervarii. Or, stresul asociat acestor emotii negative este chiar principalul vinovat pentru puseele de hipertensiune arteriala si pentru tensiunea arteriala oscilanta. Se recomanda ca macar de doua ori pe an sa se faca o cura cu pulbere de macese, din care se ia cate o lingura pe zi, vreme de 28 de zile.* Infectii respiratorii - studii facute inca din perioada celui de al doilea razboi mondial arata ca un tratament de 3-4 saptamani cu macese previne infectii respiratorii cum ar fi bronsita virala si bacteriana, pneumonia, viroza pulmonara, sinuzita, rinita etc. Macesele imbunatatesc activitatea sistemului imunitar si intaresc epiteliile respiratorii, ajutandu-le sa-si exercite rolul de bariera in fata microorganismelor infectioase. Se administreaza pulberea de macese, cate o lingurita, de patru ori pe zi.

* Reumatism - la schimbarea anotimpurilor (mai ales la inceputul toamnei si al iernii) se recomanda o cura de o luna, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi. Macesele sunt o adevarata colectie de substante antioxiante si antiinflamatoare, care impiedica degradarea finelor cartilagii din articulatii, ajuta la mentinerea elasticitatii membrelor si a coloanei vertebrale, cresc rezistenta organismului la frig, impiedicand aparitia crizelor reumatice.* Scorbut, avitaminoza - se fac tratamente de cate 60 de zile, timp in care se administreaza cate 6 lingurite de pulbere de macese pe zi. Macesele nu doar ca au continut ridicat de vitamina C si de alte vitamine (in special vitaminele A si din complexul B), dar chiar ajuta organismul sa asimileze vitaminele si mineralele din alte surse.

Tratamente interne

* Artrita reumatoida - intr-un studiu danez din 2004, facut pe 112 persoane bolnave cu artrita reumatoida si osteoartrita, pacientilor li s-au administrat oral cate 5 grame de macese pe zi, vreme de 90 de zile. La sfarsitul tratamentului, la 66% dintre pacientii care luasera macese, durerile reumatice se diminuasera considerabil sau chiar disparusera. De asemenea, la toate persoanele care au raportat disparitia sau diminuarea durerii in urma tratamentului cu macese s-a observat si o imbunatatire a mobilitatii articulatiilor afectate de reumatism. Acest studiu clinic nu este singurul, medicii din Germania si din Danemarca facand in ultimul deceniu nu mai putin de opt cercetari de acest tip, toate incununate cu succes. In prezent, in tari cum ar fi Germania, Marea Britanie, Danemarca, Franta, macesele devin treptat o optiune de tratament tot mai serioasa pentru reumatologi, acestia ajungand chiar sa recomande macesele in locul clasicelor antiinflamatoare de sinteza, cu nenumaratele lor efecte adverse.

* Circulatie periferica deficitara - la venirea sezonului rece se face o cura de 60 de zile cu sirop de macese, din care se iau cate 3-4 linguri pe zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu pulbere de macese, din care se iau de trei ori pe zi cate doua lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare. De asemenea, bioflavonoidele din pulpa maceselor intaresc peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare.* Constipatie - se administreaza infuzia combinata de macese indulcita cu miere de mana, cate o jumatate de litru baut dimineata, la trezire, pe stomacul gol. Acizii pectici din compozitia maceselor ajuta la normalizarea florei intestinale si imbunatatesc tranzitul intestinal, avand un efect laxativ de intensitate medie. Interesant este ca decoctul combinat de seminte de macese, cate jumatate de litru administrat zilnic, are efect opus, tratand constipatia si fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei.* Convalescenta - se ia cu 10 minute inaintea fiecarei mese cate o jumatate de pahar de infuzie combinata de macese. Este un tratament care reface rapid capacitatea naturala de aparare si de efort a organismului, stimuleaza apetitul alimentar si imbunatateste asimilatia substantelor nutritive. Acest tratament a fost adesea folosit cu succes in spitalele militare, el accelerand procesele de vindecare in cazul celor care suferisera interventii chirurgicale, dar si al celor care au avut boli infectioase grave.* Febra - se bea zilnic o jumatate de litru - un litru de infuzie combinata de macese. Acest tratament nu are ca efect eliminarea febrei, care e un foarte important mecanism de aparare a organismului, insa ajuta corpul (in special sistemul cardiovascular si cel nervos) sa reziste cu succes acceselor de febra si, mai mult, ajuta la accelerarea procesului de vindecare.* Gripa, guturai - mai multe studii arata ca pacientii care iau pulbere de macese inca de la declansarea acestor afectiuni au un timp de vindecare mai scurt, organismul rezista mai bine la accesele de febra, efectele secundare ale bolii (dureri de cap, musculare, vertij) sunt mult diminuate. Se administreaza pulberea de macese, cate 6 lingurite pe zi.* Hemoragie menstruala - se consuma cate 6 linguri de pulbere de macese pe zi. Acest tratament previne crampele menstruale, are un rol de regularizare a activitatii hormonale, dar si de compensare a pierderilor de sange, care pot provoca anemie, vertij, slabiciune.* Obezitate, supraponderabilitate - mai multe studii facute de medicii japonezi de la Universitatea de Medicina din Osaka, sub indrumarea doctorului Kiyofumi Ninomiya, arata ca macesele sunt de un real ajutor contra obezitatii. Dupa doua saptamani de administrare a extractului apos de macese s-a constatat o reducere a colesterolului si a zaharului din sange, precum si o inhibare a procesului de depunere de rezerve de energie in corp, sub forma tesutului adipos in exces. De asemenea, s-a constatat ca administrarea extractului apos de macese imbunatateste eliminarea unor substante toxice din organism, cum ar fi acidul uric. Nu in ultimul rand, tratamentul cu macese mareste tonusul psihic si fizic, fiind de un important ajutor in exercitiile fizice, care sunt principalul mijloc de pierdere a kilogramelor in plus. Se recomanda o cura de 45 de zile cu infuzie combinata de macese, din care se bea cate un litru pe zi.

* Spondiloza anchilozanta - acum trei ani, cercetatorii danezi au descoperit in macese o substanta activa (galactolipida), cu un extraordinar efect antiinflamator asupra finelor cartilagii dintre discurile coloanei vertebrale. Administrata suficient de mult timp, aceasta substanta nu doar reduce inflamatia si durerea, dar chiar imbunatateste flexibilitatea coloanei vertebrale afectate de aceasta boala. Mai mult, flavonoidele, vitaminele si alte substante antioxidante din macese impiedica procese degenerative de la nivelul tesuturilor articulare. Se recomanda o cura de trei-patru luni cu infuzie combinata de macese, care se administreaza cu tot cu pulpa, pe stomacul gol, cate o jumatate de litru pe zi.* Tratamentul cu antibiotice - in timpul administrarii antibioticelor de sinteza si inca o perioada de 10 zile dupa terminarea acestui tratament, este foarte utila o cura cu infuzie combinata de macese. Se bea cate o jumatate de litru pe zi de infuzie combinata, terapie care are ca efect imbunatatirea imunitatii (care este destul de serios afectata de curele, mai ales repetate, cu antibiotice), prevenirea reactiilor alergice la aceste medicamente, refacerea florei intestinale normale. Merita retinut, in acest context, si faptul ca tratamentul cu macese, corelat cu cel cu antibiotice, ajuta la eliminarea mult mai rapida a infectiilor bacteriene.

Precautii si contraindicatii

Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie in administrare, fiind printre cele mai nenocive remedii cunoscute.Semintele de macese, in schimb, mai ales perisorii de pe aceste seminte, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator si a celui digestiv. De asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice severe, cu prurit, catar respirator, disconfort gastro-intestinal.Comisia guvernamentala pentru plante medicinale din Germania atrage atentia ca un consum de peste 10 grame de seminte de macese pe zi poate conduce la intoxicatie datorita cianidelor din compozitia acestor samburi.

MceulRosa Canina L.Fr:Eglantier;G:Hunds Rose;M:Gyepu rozsa;R:Roza sabacian figur: Rosa canina L. :A - aspectul unei ramuri cu flori i frunze; B - diferenieri ntre R. canina (C) si R. rugosa (R) privind aspectul tulpinii (a) i al mceelor (b)maces,deosebirimaces,deosebiri

(Alturi de specia R.canina L. se pot recolta i fructele altor specii, varieti sau forme aparinnd n special taxonilor din secia Caninae:R. tomentosa, R.micrantha, R.rubiginosa, R.elliptica, R.dumalis. Cercetrile efectuate n ara noastr cu privire la coninutul n vitamina C au artat c unele dintre aceste specii au o valoare de 2-8 ori mai mare n acid ascorbic dect specia R. canina L. Tot n urma acestor cercetri s-a demonstrat c specia R. pendulina L.(mceul de munte) are coninutul cel mai ridicat n vitamina C dintre toate speciile din ara noastr, ntrecnd cu de 10 ori coninutul mediu al speciei R. canina.)

Caractere de recunoatere: Planta: Arbust ghimpos,nalt de 2-3 m, cu ramuri arcuite n afar; tulpina: alungit, ramificat, cu ramuri lungi, lucitoare, ghimpoase, cu ghimpi puternici, comprimai, ncovoiai ca o secer, lungi de 3-10 (15) mm, mai ales pe ramurile tinere ; frunze: dispuse altern, penat-compuse, cu 5-7 foliole, lungi de 2-4 cm, late de 1-2 cm, ovale, cu margine dinat, pe dos glabre; peiolul are uneori dini mici, recurbai, la baz cu stipele mici; flori: solitare sau grupate cte 2-3, aezate la vrful ramurilor; sepale rsfrnte, se pstreaz mult timp, petale roz emarginate, lungi de 2-2,5 cm, stamine i stile numeroase; pseudofructe: provenite din receptaculul care devine crnos (mceaa), culoare roie-portocalie pn la rou aprins, lucioase, n interior cu numeroase achene (numite impropriu semine), triunghiulare, cu peri aspri.macesmaces

rosa caninarosa canina

Materia prim: Fructus Cynosbati - este format din pseudofructele speciilor menionate. Acestea snt ntregi, cu receptaculul globulos ovoid sau elipsoidal, cu suprafaa exterioar ntreag i zbrcit. La baza pseudofructului se observ resturi de pediceli, iar la extremitatea opus un disc plan sau conic cu resturi de stile scurte, glabre sau proase formnd un capitul mai mult sau mai puin evident. Au culoare roie-crmizie, pna la rou aprins, snt fr miros i au gust plcut, acrior. n interior se afl numeroase fructe (achene) cu peri aspri care snt i ele utilizate n terapeutic.

Ecologie, raspndire n flora spontan i zonare n cultur: Specie care nu suport umbrirea i de aceea se instaleaz numai n rrituri de pduri de foioase sau pe marginea acestora, locuri poienite, pe coaste cu expoziie nsorit, n puni i finee, pe marginea drumurilor i a cilor ferate. Fa de sol este una din cele mai puin pretenioase specii, vegetnd inclusiv pe cele srace, pietroase, scheletice, erodate sau supuse eroziunii, chiar pe pante mari; nu rezist doar n turbrii i terenuri nmltinate. Are o rezisten deosebit la temperaturi scazute, la geruri de -25... -30 nefiind afectate dect ramurile de un an. Are cerine reduse i fa de umiditate. Umiditatea atmosferic crescut influeneaz negativ asupra coninutului n vitamina C.Altitudinal se ridic de la nivelul mrii pn n etajul montan (la cca. 1200 m). Datorit cerinelor ecologice reduse, mai ales cele fa de sol, nu se poate pune problema scoaterii din circuitul agricol a unor suprafee pentru cultura mceului; acesta se preteaz ns la plantare pe dealuri cu pante mai greu valorificabile de alte specii, la lucrri de mbunatiri funciare (n amestec de specii antierozionale, garduri vii). Speciile genului Rosa, ndeosebi cele din secia Caninae, au fost rspndite pe tot teritoriul rii noastre. n prezent, arealul lor s-a redus datorit lucrrilor de amenajare a fneelor, punilor i a terenurilor cultivate.

Tehnologia de cultur: Mceul, fiind un arbust, rmne pe acelai loc 18-25 ani i de aceea cultura nu se poate ncadra ntr-un asolament. Dat fiind faptul c aceast cultur se poate valorifica un timp att de ndelungat, factorul primordial este alegerea materialului de nmulire dup criteriile coninutului n vitamine, n special n vitamina C, dup productivitatea diferitelor specii, varieti i forme i dup alte caractere morfologice, biologice i fitochimice. Lucrrile de baz ale solului au ca scop principal afnarea acestuia n profunzime i distrugerea buruienilor.Pregtirea terenului pentru nfiinarea culturii de mce se face diferit dect pentru celelalte plante medicinale sau aromatice, dar asemntoare pregtirii terenului pentru nfiinarea unei livezi sau unei vii. Pentru plantrile de toamn care asigur prinderea sigur a arbustului, pregtirea terenului ncepe primvara, imediat dup terminarea nsmnrilor curente.

Prima lucrare ce se execut este o artur adnc de 25-35 cm, cu plugul n agregat cu o grap puternic, reglabil, pentru a sparge eventualii bolovani. Apoi, pn n luna mai sau iunie cnd se va executa desfundarea propriu-zis, terenul se va menine curat de buruieni, lucrndu-se cu cultivatorul. Desfundarea se va face cu plug prevzut cu subsolier care s lucreze pn la adncimea de 50-55 cm. Dup desfundare, pna la plantare, terenul se ntreine ca ogor negru.Toamna, n prima jumtate a lunii septembrie, se administreaz ngrmintele organice n cantitate de 30-35 t/ha, cele fosfatice 80-90 kg/ha s.a. i potasice 50-70 kg/ha s.a. i se ar la 25-30 cm, grpndu-se artura n lung i n lat, dup care se trece la plantat. Primvara se mai dau 50-70 kg/ha s.a. azot.Pentru a asigura un spor anual de producie de 10-15% se vor administra din anul trei cte 30-40 kg/ha s.a. fosfor i azot i 10-15 kg/ha s.a. potasiu. Azotul se administreaz ntotdeauna primvara. Toamna, la nfiinarea culturii, n lipsa gunoiului de grajd, se pot folosi 600 kg/ha gunoi de psri sau primvara 10-12 t/ha de urin.

n vederea plantrii, dup pregtirea terenului, se execut marcarea lui la distane de 2 m rnd de rind i la 1-2 m pe rnd, dup care se fac gropi de 40 X 40 X 40 cm n terenurile desfundate i de 60 X 60 X 80 cm n cele nedesfundate. Pentru executarea gardului viu de mcee, nainte de plantare cu 3-4 sptmni, terenul se ar la o adncime de 30-35 cm, se grpeaz bine i se planteaz arbutii la o distan de 50 cm rnd de rnd i 50 cm plant de plant pe rnd, avnd grij ca plantele pe cele dou rnduri vecine s cad una fa de cealalt la jumtatea distanei.nmulirea mceului se poate face prin semine, prin ramuri nrdcinate obinute prin desprirea tufelor existente n flora spontan sau n cultur i prin marcotaj. Pentru obinerea unei semine apte de reproducere, se vor recolta fructele de mce numai n stadiul de galben-portocaliu, deci la nceput de maturizare. Fructele astfel recoltate se ntind n strat subire pe rogojini sau prelate la soare pentru a se usca, dup care se treier. Se precizeaz faptul c nu este permis uscarea pe cale artificial a fructelor i seminelor.Seminele obinute la treier prin batoza de trifoliene se stratific n nisip umed la temperatura constant de 12-16 C, timp de 90 zile, dup care se nsmneaz cu SU-29 la distana de 45 cm i la adncimea de 5-6 cm n teren n prealabil pregtit n acest scop. Terenul ales pentru nsmnare se ar imediat dup recoltarea plantei premergtoare i se grpeaza puternic. La 2-3 sptmni, dup ncolirea buruienilor, se lucreaz cu cultivatorul sau cu discul n agregat cu grapa reglabil, ntreinndu-se curat de buruieni pn toamna trziu cnd se va nsmna.

Timpul optim de nsmnare este toamna, n preajma cderii ngheului. Pentru un hectar snt necesare 25-30 kg de semine i se obin 350 000-550 000 puiei de mce. Plantele rsar primvara devreme i snt lsate pn n toamn fr a fi rrite sau replantate.

Lucrrile de ntreinere se reduc la meninerea terenului afnat i curat de buruieni. Toamna se scot i se planteaz la locul definitiv la intervalul de 2 m rnd de rnd i la distan de 1,5-2 m pe rnd. nainte de plantare se mocirlesc i se fasoneaz tulpina la 40-45 cm lungime. Coletul va fi plantat cu 2-3 cm mai jos de nivelul pamntului. Cu rezultate sigure este ntrebuinarea ramurilor nrdcinate (vlstarilor nrdcinai) rezultate din mprirea tufelor mari. Acest procedeu d rezultate bune cnd se aplic la sfritul perioadei de vegetaie, adic toamna.Trebuie avut ns grij ca din momentul plantrii tufei i pn la primul nghe s ramn suficient timp noilor plante s se nrdcineze. n felul acesta noile plante de mcei ierneaz bine i primvara ncep s vegeteze timpuriu, asigurnd prinderea integral a culturii. Precizm c plantarea nu este indicat primvara, deoarece vnturile uscate i cldurile mpiedic prinderea total a plantelor. La scoaterea tufelor pmntul se sap la o adncime ct mai mare, de 35-45 cm, mai jos de colet, n scopul scoaterii plantei cu un numr ct mai mare de rdcini. Dup desprirea tufei n tulpinie cu rdcini, partea aerian a acestora se scurteaz la 40-50 cm lungime pentru ca rezervele nutritive acumulate s poat stimula ct mai rapid creterea mugurilor.Rdcinile putrede i vtmate se nltur cu un cuit bine ascuit, avndu-se grij ca tietura s fie cu faa n jos, ndreptat spre pmnt. Rdcinile ramurii astfel fasonate se mocirlesc ntr-un amestec de pmnt galben cu ap i blegar, pentru a le pstra prospeimea. La plantat, coletul trebuie s fie cu 2-3 cm mai jos de nivelul pmntului, iar toamna trziu, n preajma cderii ngheului, mceii vor fi muuroii.Un alt sistem de nmulire, practic i simplu, este prin marcotaj. Pentru a obine puieii buni de plantat prin marcotaj, tufele alese pentru acest procedeu de nmulire se mpart n trei pari: o parte din tuf va fi lsat s-i continue vegetaia n mod normal pentru a hrni ntreaga plant. A doua treime va fi pregtit pentru marcotare n care scop va fi tiat ct mai scurt, urmrind prin aceasta o dezvoltare ct mai rapid a lstarilor. A treia parte din tuf, care are coardele cele mai bune, este supus marcotrii.

Toamna, n luna septembrie, terenul cultivat cu mcei se ar printre rnduri n aa fel ca plantele s nu fie rnite. Artura va fi executat la adncimea de 10-15 cm. Lstarii de un an, bine dezvoltai i copi, din treimea tufei supuse marcotrii, snt ndoii la sol i aezai n gropi de 10-12 cm, unde vor fi fixai cu crlige, dup care se acoper cu pmnt. n vederea formrii calusului i stimulrii creterii mai rapide a rdcinilor, locul ndoirii lstarilor se cresteaz o dat sau de dou ori, se ud i deasupra pmntului de pe aceste gropi se aeaz un strat de rumegu sau paie pentru a pstra umiditatea.nrdcinarea i dezvoltarea prilor marcotate depind de lucrarea la timp a terenului, de ntreinerea lui n stare curat i de meninerea unei umiditi suficiente. Cnd condiiile de ngrijire snt respectate, o nrdcinare reuit are loc n lunile iunie-iulie. Pentru dezvoltarea rapid a prilor aeriene, n aceste luni ele se taie scurt,lsndu-le numai 4-6 muguri. Dup aceste operaii se mprtie ngrmintele indicate i se ud terenul. n felul acesta pn n octombrie se formeaz tufe puternice, cu o bun coroan i rdcini bine dezvoltate, devenind plante de sine stttoare, ce se pot planta pe locul de cultur.Distanele de plantare la locul definitiv snt aceleai ca i la precedentele metode de nmulire. n cazurile cnd se obin plante mai slab dezvoltate, acestea se trec n luna octombrie n coal unde se in un an, dndu-li-se pentru fiecare plant o suprafa de nutriie de 45/25 cm.

Primvara, dup ce snt tiate scurt, se planteaz la locul definitiv. n anul nti i doi de cultur se prete de dou ori mecanic i o dat manual. ncepnd din anul al treilea plantaia intr pe rod i ca lucrri de ntreinere reclam una, maxim dou praile mecanice pe an, prima se d primvara imediat ce terenul permite i a doua dup recoltarea fructelor. Recoltarea mceelor se face n lunile august-septembrie n funcie de altitudinea terenului cultivat, de expoziia sa i de faza de maturizare a fructelor.Pentru fructele destinate exportului ca fructe n stare proaspt, momentul optim de recoltare este cnd trec de la portocaliu ctre rou. Dac se urmrete un produs n stare uscat toto (ntreg) sau tiat ca un bob de cafea (pericarp) atunci momentul optim de recoltare a fructelor este cnd culoarea lor e roie. n sfrit, dac se urmrete un produs tiat n dimensiuni mici (feinsehnitt) pentru ceai de mce sau vin, momentul optim de recoltare este atunci cnd fructele au culoarea roie-nchis.Recoltarea lor, indiferent de scopul pentru care snt destinate, se face cu mna, nefiind permis recoltarea prin scuturare sau lovire, deoarece o dat cu fructele sntoase cad i cele atacate de dunatori, resturi de plant, impurificnd produsul.

Fructele recoltate se aeaz n couri sau ldie n cantiti de 8-10 kg i se transport n aceeai zi la locul de uscare sau la locul de centralizare n vederea folosirii lor n stare proaspt. Expunerea fructelor la soare nu este permis, cu excepia celor destinate ca material de nmulire,deoarece se ncing foarte uor i fermenteaz, fapt ce reduce coninutul n vitamina C.

Bolile, dunatorii i mijloacele de combatere: Dintre bolile criptogamice cele mai des ntlnite n culturile de mce amintim : finarea,rugina, putregaiul brun i mucegaiul. Finarea este provocat de ciuperca Sphaerotheca pannosa i se recunoate pe frunze sub form de pulbere foarte fin. Rspndirea bolii e provocat de variaia de temperatur i umiditate. Se combate prin prfuire cu floare de sulf primvara, de dou ori nainte de nflorire i n caz de apariia bolii se mai repet prfuirea o dat. Se poate combate i cu zeam bordelez sau soluie de sod calcinat.Rugina este provocat de ciuperca Phragmidium subcorticum i apare pe lstarii tineri, frunze i chiar pe pedunculul florii. Se recunoate dup pustulele mici de culoare ruginie sau galben. Se dezvolt n condiii de temperatur ridicat i aer uscat. Msurile de combatere snt lucrrile aplicate la timp i cu contiinciozitate.Putregaiul brun apare ca urmare a atacului ciupercii Diplocarpon rosae. Se recunoate dup frunzele brunificate. Dezvoltarea acestei boli e condiionat de ploi de lung durat i de temperaturi ridicate. Se combate prin nlturarea prilor atacate, care se ard la marginea parcelei i prfuirea culturilor cu floare de sulf.Mucegaiul este o boal specific mceului. Ca i putregaiul brun aceast boal se dezvolt pe timp umed. Combaterea ei se face i prin aerisirea i afnarea solului precum i prin prfuirea culturilor cu floare de sulf.

Ca duntori ntlnii mai frecvent citm: pduchii verzi, pianjenul rou, tripsul, viespea tripunctat i viespea tigarar a trandafirului. Aceasta din urm atac n stadiul de larv. Dunatorii se combat cu Lindatox-3, Pinetox, (8-12 kg/ha), emulsie de petrol cu tutun (200 l/ha) etc.

Recoltarea produsului din flora spontan: Din flora spontan se poate recolta n cantiti mai mari n toate judeele de o parte i de alta a arcului carpatic, n zona Munilor Apuseni, precum i n judeele Iai, Vaslui, Galai (posibiliti mai reduse fiind n judeele Brila, Ialomia, Ilfov, Teleorman, Timi, precum i n Dobrogea) n locuri poienite, margini de pduri, pajiti, margini de drumuri i ci ferate.

Recoltarea poate ncepe cnd mceele capt culoarea crmizie spre roie, fr pete verzi dect spre vrf i fr a fi moi. Aceast maturare a mceelor are loc foarte difereniat, n funcie de zon. n anii cu condiii climatice normale recoltarea ncepe n ultima decad a lunii august n judeele din Muntenia i Oltenia, n septembrie n podiul Transilvaniei i Moldova i pe la mijlocul lunii octombrie n judeele cu clima cea mai rece (Covasna, Mures, Harghita), precum i la altitudini mai mari sau n zona depresiunilor subcarpatice pe versanii nordici. Recoltarea se face cu mna. La nevoie, ramurile se pot apleca cu ajutorul unui crlig de lemn sau se pot lega cu o sfoar, srm sau lan, astfel nct s poat fi ajunse toate mceele.

Se culeg numai fructe sntoase, nernite i neatacate de boli sau dunatori. Ele se adun n couri i se transport apoi n saci.

Pregtirea produsului n vederea prelucrrii: Mceele se achiziioneaz n stare proaspt, urmnd a fi livrate la beneficiari ca atare sau uscate. n primul caz, condiionarea const exclusiv n nlturarea corpurilor strine organice (resturi de codie, sepale, frunze, ramuri) i minerale (pietricele si pamnt) cu ajutorul vnturtorii de cereale cu site cu diametrul de 6-10 mm, iar dup vnturare fcndu-se sortarea prin ndeprtarea fructelor verzi sau atacate de duntori, iar cele supracoapte se trec separat pentru uscat.

n vederea uscrii, mceele se in la umbr, n strat subire n vrac, loptndu-se la cteva zile pentru a evita intrarea n fermentaie care duce la scderea coninutului n vitamina C. Loptarea se va face numai cu lopei de lemn pentru a se evita rnirea fructelor care duce la scderea coninutului n vitamina C. Pentru economie de spaiu se pot pstra n ldie umplute pe jumtate care se cldesc n form de cruce. La 4-5 zile se vntur dintr-o lad n alta. Este de dorit ns ca printr-o organizare bun, produsul s ajung ct mai repede la usctorii, de dorit chiar n ziua n care a fost cules, condiie de baz pentru obinerea unei caliti superioare.Uscarea se face numai artificial, deoarece necesit temperaturi mari pentru inactivarea ascorbinazei care contribuie la oxidarea vitaminei C, deoarece la 20-25 aceast enzim este foarte activ. Temperatura de uscare este de 100-105C, fiind necesar ca chiar de la nceput s se ating o temperatur de min. 85.Pentru a grbi uscarea se poate face tierea n prealabil a mceelor pe msura introducerii lor la usctor, cu ajutorul unor utilaje acionate electric, cu valuri care mping produsul ctre un cuit longitudinal. Se face apoi ndeprtarea seminelor i pufului prin trecerea printr-un ciur mecanic. Randamentul la uscare 2/1, iar pentru obinerea numai de pericarp uscat 6/1.

Condiiile tehnice de recepie pentru mcee proaspete prevd ca acestea s fie sntoase, de culoare portocalie pn la gradul de supracoacere. Snt admise ca impuriti - resturi de codie i frunze -max. 1%, corpuri strine organice i minerale - max. 0,5% pentru fiecare, iar umiditatea - cea normal pentru fructele proaspete.

Observaii: Uneori se admite utilizarea mceelor i de la specia de cultur Rosa rugosa Thunb.(vezi prima fotografie din pagin) care are tulpina armat att cu ghimpi mari i drepi, ct i cu numeroi aciculi i ale crei fructe false snt globuloase, turtite, cu diametrul pn la 25 mm, cu sepalele erecte i nu reflecte i care se pot recolta deja spre sfritul lunii iulie.Uscarea se face tot la 100-105C, dar randamentul la uscare este mult mai sczut dect la Rosa canina i anume 3-3,5/1. De perspectiv este rspndirea speciei Rosa pendulina L. (Mceul de munte) din zona montan, care este lipsit de ghimpi, are fruct alungit, cu sepale n continuarea fructului i cu peri mari pe suprafaa pericarpului, acesta e gros i crnos, iar achenele puine (5-10), cu papus puin. Determinrile de laborator au artat ca aceast specie are un coninut foarte ridicat de vitamina C.(vezi urmtoarele dou poze).

rosa pendulinarosa pendulina

maces de muntemaces de munte

n cultur acesta prezint unele particulariti fa de Rosa canina,suport iernile fr zpad i geruri pn la minus 20-22C, dar nu rezist n locurile joase expuse vnturior reci de nord i nord-est. Este pretenios la lumin. Se acomodeaz pe solurile uoare, pietroase, pante cu expoziie sudic, soluri degradate. Nu suport terenurile argiloase grele, dense i reci, crete prost i nu suport deloc terenurile cu ap stagnant. Cerina de ap este n special n lunile de primvar nainte de nflorire i nceputul lunii august.

Tehnologia de cultur (mce de munte): nmulirea se face prin butai, folosindu-se coarde anuale bine coapte avnd 5-6 noduri. Tierea de jos se face imediat sub nod. Recoltarea butailor se face n luna octombrie i apoi se stratific n ncperi cu o temperatur de +1... + 2C. Stratificarea se face n nisip bine splat, semiumed, aezat n strat de 10-12 cm n care butaii se pun n poziie oblic. ncperea se aerisete dup necesitate n timpul iernii. Primvara butaii se planteaz pentru nrdcinare n straturi la o distan de 20-25 cm ntre rnduri, la 10-15 cm pe rnd i la o adncime de 6-8 cm.

Dup plantare, rndurile se ud iar butaii se muuroiesc. Este bine ca imediat dup plantare s se acopere butaii cu rumegu pentru a se evita uscarea terenului. Se vor face udri cu must de blegar sau se dau 30-40 kg/ha s.a. azot n dou-trei etape. n luna octombrie butaii nrdcinai se replanteaz n coal unde terenul se pregtete din timp. Distana ntre rnduri de data aceasta este de 45 cm.Primvara ramurile se scurteaz la 2-3 muguri, iar pmntul se ntreine n cursul verii curat i umed. Toamna se face plantarea pe locul definitiv la o distan ntre rnduri i pe rnd de 2 m. nainte de plantare, rdcinile putrede i vtmate se nltura. Fiecare crengu se scurteaz la 2-3 muguri, iar rdcina puietului se mocirlete.Cnd terenul pentru plantare n-a fost desfundat n prealabil, n punctele pichetate, se fac gropi de 50X50x50 cm sau de 30x30x30 cm cnd terenul este desfundat. Plantarea puieilor se face de doi muncitori din care unul urmrete adncimea sdirii, alinierea rndurilor i ine puietul, iar al doilea astup groapa. Coletul trebuie s fie la 2-3 cm sub nivelul solului.

nmulirea se poate face i prin smn, ns n acest caz nfiinarea culturii dureaz mai mult timp i nu se cunoate dac indivizii i pstreaz sau nu aceleai caractere. Astfel, ntr-un loc curat cu temperatura ct mai constant la 0... + 12C se aeaz o lad cu nisip curat, cernut, amestecat cu smn de trandafir de munte, amestecndu-se. Se va avea grij ca tot timpul smna i nisipul s fie umede. Timp de stratificare - 2 ani.nsmnarea se face n rnduri distanate la 20-25 cm rnd de rnd n teren grdinarete pregtit. Dup rsrire, la 15-30 zile se rrete la 5 cm fir de fir, stnd n coala de puiei 2 ani,dup care toamna se planteaz la locul definitiv. Ca lucrri de ntreinere menionm c pe fiecare din cele 3-4 crengue nu se las dect doi lstari, iar n cursul verii se urmrete s nu se dezvolte ali lstari.

Cnd pe lstarii tineri apar muguri de rod, acetia se ndeprteaz. n anul al doilea, crenguele crescute n anul precedent snt tiate scurt, iar ngrijirea se face la fel ca n primul an. Lucrrile solului din plantaie constau dintr-o bun afnare a solului i strpirea buruienilor. n plantaia intrat pe rod, dup strngerea recoltei, cnd pmntul se bttorete, se face afnarea solului. n fiecare toamn se nltura ramurile uscate i mbtrnite.

Recoltare (mce de munte): Corespunde cu a doua jumtate a lunii august nceputul lunii septembrie, cnd fructele trec de la culoarea verde-glbuie la portocaliu cu nuane roii. Fructele se culeg numai pe timp uscat i senin, pe ct posibil n zilele nsorite. Cele culese n orele clduroase se vor ntinde la umbr sau n camere cu ciment pe jos pentru a se rcori.Culegerea fructelor se face manual iar recolta se pune n couri. Nu se vor recolta fructele stricate, atacate de insecte, nnegrite, cele moi, deoarece pe lnga procentul sczut de vitamina C ele nu se pot conserva n timpul transportului. Pentru ca fructele s-i pstreze coninutul n vitamina C ele trebuie uscate imediat dup culegere la 55-60C. Randamentul de uscare 2/1.

Compoziie chimic: Receptaculul ngroat al pseudofructelor de Mce conine 0,20-0,80 g% (mai rar 2 g% pna la 5% i n mod excepional la R. pendulina 9 g%) acid ascorbic (vitamina C) i acid dehidroascorbic, 2,50-6,50 mg% vitamina A i mici cantiti (10 gama pn la 100 gama) din vitaminele B1 si B2, vitamina P, acid nicotinic, vitamina K, zahr invertit, tanin, acid citric i malic, pectine, ulei volatil, ulei gras, flavonoizi, carotenoide, sruri minerale, urme de vanilina. Fructele conin si tocoferol (vitamina E). ulei gras (cca. 10%), ulei volatil, lecitine, zaharuri etc.

Aciune farmacodinamic - utilizri terapeutice: Datorit coninutului ridicat n acid ascorbic i dehidroascorbic care formeaz un sistem redox", produsele farmaceutice sau alimentare joac un rol important att n oxidoreducerile biologice ct i n respiraia celular.

Datorit celorlalte vitamine i n special vitaminei P au proprietatea de a scdea permeabilitatea i fragilitatea capilarelor. Aduc un aport de sruri necesare organismului i au aciune diuretic. Se recomand n avitaminoza C, n afeciuni hepatice i renale, ca diuretic. Intr n compozitia ceaiurilor aromat, hepatic nr. 2, ceai tonic aperitiv, iar achenele n ceaiul diuretic nr. 2.Din pulpa pseudofructelor se prepar siropuri (sirop de mcee,Sambucovit), gemuri, dulcea, vin. Pentru a nu pierde n timpul prelucrrii vitamina C se recomand recipieni inoxidabili i atmosfer de azot. Evident, datorit coninutului mare de vitamine, mceul este un excelent vitaminizant natural.

Vitamina C condiioneaz buna funcionare a tuturor celulelor, ea jucnd un rol esenial n procesele metabolice fundamentale, i anume n reaciile de oxidoreducere i n respiraia celular. De asemenea, mceele cresc rezistena capilarelor sanguine, care devin astfel mai puin fragile. n plus, unii autori i menioneaz proprietile astringente, antidiareice, diuretice, precum i faptul c stimuleaz pofta de mncare i digestia. Preparatele farmaceutice sau alimentare din mcee sunt indicate n prevenirea i tratarea rcelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovitaminoz, precum i la cei aflai n convalescen, ca tonic i stimulent general.

Unii autori le recomand i n afeciunile vasculare pentru meninerea elasticitii capilarelor sanguine. Preparare i administrare Infuzia se prepar din 2 linguri de mcee la 1/2 litru de ap. Se ine 10 minute la infuzat n ap fierbinte, dup care se strecoar. Cantitatea de ceai rezultat se bea pe parcursul unei zile.Decoctul se poate prepara din 2 linguri de mcee zdrobite, la 2 cni de ap. Se fierb 10 minute i se beau 2 cni pe zi. Pulberea uscat de pulp de mcee consumat zilnic, n cantitate de 3-4 g, asigur necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. Pulberea se prepar prin separarea pulpei uscate de semine i periori i mcinarea acesteia.

Din mcee se poate prepara un sirop din 150 g de pulp de mcee proaspete sau uscate, 600 g de zahr i 900 ml de ap. Amestecul se fierbe timp de 30 de minute la foc domol, dup care se filtreaz printr-un tifon. Siropul se administreaz de 3 ori pe zi, cte 20 g, n ap mineral. Siropul se va pstra la frigider.Pentru o mai sigur conservare, se pot aduga 2 comprimate de aspirin pisat. Intr n compoziia ceaiului aromat, hepatic nr. 2 i tonic aperitiv, a granulelor Rozavit, a unguentului Dumasen, a siropului Eficardin i Efitonic, a comprimatelor Neuromion i Plantofort.

Denumiri populare: Trandafir salbatic, rug.cacadar, ruja.Descriere: Arbust cu spini, avand flori rosii, trandafirii sau albe si fructe rosii. Macesul este cunoscut inca din vechime ca ta medicinala. Creste in regiunile de campie si deal. Maces formand tufe acoperite cu ghirlande de flori. Toamna se impodobeste cu fructe de culoare rosie.Se folosesc: Fructele - Fructus Cynosbati, pentru continutul lor bogat in vitamina C si avand cantitati mai mici din vitamina A si P. Mai contin zaharuri, acid citric si malic, pectine etc.Indicatii terapeutice: Tonic vitaminizant, mareste secretia biliara, fiind indicat in afectiunile ficatului, si ca diuretic in boli de rinichi (combate piatra).Mod de administrare: in terapeutica se folosesc fructele de maces sub forma de ceai, sirop, marmelada, sau vin, ca tonic, vitaminizant, avand proprietatea de a intari organismul. Macesele au si insusirea de a mari secretia biliara, fiind indicate in afectiunile ficatului. Unii autori recomanda fructele de maces in starile de inflamatii intestinale, iar dupa altii ar combate piatra la rinichi si ca. Ceaiul de macese ca diuretic mareste cantitatea de urina in 24 ore. Aceasta proprietate este atribuita in special semintelor. Neproducand nici o iritatie, este recomandat in bolile cailor urinare si de rinichi pentru o cura mai indelungata. Ceaiul se prepara din doua linguri de fructe zdrobite care se fierb 10 minute intr-o jumatate de litru de apa. Dupa ce se raceste, ceaiul se strecoara printr-o panza si se indulceste dupa gust. Se bea caldut sau rece, in cursul unei zile. Din macese se mai poate obtine o bautura racoritoare in modul urmator; peste 100 g macese spalate si zdrobite se toarna un litru de apa rece. Se Iasa fa macerat 12 ore, se strecoara prin panza deasa, se adauga apoi 100 g zahar si se completeaza cu apa pana la un litru. Se pastreaza la rece. Pentru preparatele din macese se vor folosi numai vase smaltuite, deoarece metalele descompun vitamina C. Siropul de macese se prepara astfel: peste 250 g macese uscate se pune 1,5 litru apa in clocot si se lasa la macerat 12 ore, apoi se filtreaza si se adauga 1/2 kg zahar, fierban-du-se pana ajunge la consistenta siropului.Fructele de maces intra in compozitia ceaiurilor aromat, hepatic si tonic-aperiti

Macesul mai este cunoscut, popular, si sub denumirile de rug, ruja, trandafir salbatic, trandafir de padure ori trandafir cainescLegendarul maces are beneficii aproape incredibile pentru sanatate.Macesul este o adevarata planta panaceu. Cu greu poti gasi o afectiune indiferenta la actiunea nenumaratelor principii active pe care le contine aceasta. Din primele zile de viata si pana la adanci batranete, macesele ar trebui sa ne insoteasca in permanenta. Am fi cu mult mai sanatosi si mai fericiti. Invaluita in legende si ajunsa astazi obiect de studiu a nenumarate colective de cercetare din lumea intreaga, intrand in compozitia a mereu mai multor produs farmaceutice, aceasta planta-minune nu conteneste sa ne uimeasca cu efectele ei aproape miraculoase si cu gustul minunat al ceaiului, vinului, dulcetii, sosurilor sau a supei de macese. Planta salbatica, dar si decorativa, aliment delicios, dar, inainte de toate, un medicament de exceptie, merita sa ne luam ragazul sa aflam mai multe despre maces.Macesul, ruda trandafirului Inrudit cu trandafirul si facand parte din genul Rosa, familia Rosaceae, macesul este raspandit prin cele aproximativ 200 de specii ale sale in majoritatea regiunilor temperate si subtropicale ale emisferei nordice. Numai la noi in tara intalnim 51 de specii spontane sau cultivate, cea mai raspandita fiind specia spontana Rosa canina L. Denumirile populare sunt extrem de variate: cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de maracine, maracinele cioarei, macies, maracinele cotofanei, rasura, rug de maces, rug salbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scorus nemtesc, sipica, suies, trandafir de camp, trandafir salbatic, trandafir de padure, trandafir cainesc, tufa de rug, zgorghin. Foarte asemanator cu macesul este si trandafirul de dulceata, Rosa rugosa.Dintre nenumaratele specii de maces o atentie deosebita o merita macesul de munte, Rosa pendulina L, care prezinta un continut de 10 ori mai mare de vitamina C decat macesul obisnuit de ses, Rosa canina L.Istorie si legende. Datorita proprietatilor sale deosebite, macesul era folosit pe scara larga, inca din Antichitate, ca planta medicinala, de catre greci, romani, persi, arabi si chinezi. In legendele grecesti apare chiar si sub apelativul de "sangele lui Adonis". Intr-una dintre legendele care povesteste despre dragostea Afroditei, zeita frumuseii, dragostei, casatoriei si a fertilitatii, pentru Adonis, macesul apare intr-o ipostaza inedita. Marte, zeul razboiului, care o dorea pe Afrodita pentru el, hotaraste sa-l omoare pe frumosul Adonis. Cei doi incearca sa se salveze fugind, dar nimeresc intr-o tufa de macese. Afrodita, intepandu-se in spinii acestuia, lasa sa-i cada o picatura de sange pe florile alb-roz de maces, care s-au transformat atunci in minunate flori rosii si parfumate de trandafiri.Se povesteste, de asemenea, ca primele rozarii, primele siraguri de matanii ale calugarilor catolici, ar fi fost facute din macese insirate pe o ata, numele de rozariu venind astfel de la numele latinesc al maceselor.In traditia noastra populara, macesul este una dintre principalele arme impotriva strigoilor, fie ca este folosit ca tepusa pentru a le strapunge inima, fie ca sunt puse crengi de maces la poarta, la usa grajdului sau la fereastra, pentru ca sa nu poata veni strigoaicele sa ia laptele vacilor sau chiar pe al proaspetelor mame. Si nu este de mirare, pentru ca daca nimeresti intr-o tufa de maces spinos primavara, cand e acoperita de minunatele si atat de parfumatele flori albe sau roz, sau toamna, cand e incarcata de fructele micute de un rubiniu atat de atragator, cu greu vei mai scapa fara sa-ti rupi hainele si sa nu te ranesti in spinii puternici si arcuiti sub forma de carlig. Doar varietatea Rosa canina Assisiensis nu are spini pe tulpina.Macesele reprezinta un adevarat depozit de vitamina C (acid ascorbic si acid dehidroascorbic), avand un continut de 50 de ori mai bogat decat lamaile, de 100 de ori mai bogat decat ciresele, visinele si mandarinele si de 200 de ori mai bogat decat merele. Iar daca vorbim despre macesul de munte, continutul este inca de 10 ori mai mare. In acelasi timp, acizii din macese, indeosebi acidul malic si acidul citric, contribuie la stabilizarea vitaminei C. Dar macesele contin si alte vitamine de mare valoare pentru organismul nostru. Astfel, continutul de protovitamina A este de 20 de ori mai mare decat in mere, aportul de carotenoide cu beta carotene, licopen si izomeri ai rubixantinei, ca protovitamine A, reprezentand unul dintre principalele puncte forte ale maceselor. In plus, gasim vitaminele B1, B2, B3, B5, K, P, PP, alfa si beta tocoferol (vitamina E), acid nicotinic (vitamina antipelagroasa).Macesele reprezinta si un puternic mineralizant, prin continutul de magneziu, calciu, fier, mangan, fosfor, potasiu, seleniu, sulf si zinc. Nu mai putin important este continutul lor de polifenoli, antociani, bioflavonoide, pectina, citrate, acid malic si acid citric, terpenoide, compusi glicozidici, glicozide ale beta-sitosteronului. Petalele florilor contin ulei eteric, iar semintele contin vitamina F si cantitati mari de tocoferol (vitamian E), acizi grasi esentiali-acid linolic, acid linoleic si acid arahidonic. In macese se mai gasesc lecitine si compusi terpenici, precum betulina, licopen (izomer al carotenului), pigment care le imprim culoarea rosie-portocalie. Nu trebuie sa uitam insa ca macesele reprezinta o sursa importanta de antioxidanti. Conform studiilor facute de biochimistii si de farmacistii romani, considerate de referinta la nivel mondial, cele mai bogate in vitamina C sunt macesele culese de la peste 800 m altitudine. Proprietati medicinale au insa si macesele din zonele joase (de pe dealuri si podisuri), care contin cantitati insemnate de vitamina A si E, vitamine din complexul B, fier, magneziu, acizi organici, flavonoide.Macesele contin 49% apa, 23% celuloza, 21% zaharuri, 3,6% proteine, 3,5% acizi, 2,8% substante minerale. Iar valoarea energetica a fructelor proaspete este de 135 kcal la 100 g.Primele utilizari medicaleCuloarea lor rosie, extrem de vie, gustul dulce-acrisor, inviorator, inspira sanatate chiar de la prima vedere, astfel ca au atras atentia asupra lor inca din cele mai vechi timpuri. Despre efectele vindecatoare ale maceselor exista dovezi scrise deja in urma cu mii de ani. Medicii din Grecia si din Roma Antica, din India si din China le elogiaza virtutile terapeutice in tratate pastrate pana in zilele noastre. La fel, beneficiile maceselor sunt cunoscute si in traditia noastra populara.Cercetarile propriu-zise au inceput insa mai tarziu si sunt in plina desfasurare. Astfel ca, de la o zi la alta, sunt puse in evidenta noi si noi beneficii ale acestora. De exemplu, in 2008, Daily Telegraph publica un articol cu titlul Macesele sunt mai eficiente decat calmantele din farmacie, contra durerilor produse de reumatism. Aceleasi elogii le gasim si in reviste medicale germane, daneze sau americane, in lucrari prezentate la congrese medicale, toate acordand spatii ample miraculoaselor macese.Precautii si contraindicatii Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie, fiind printre cele mai bine tolerate remedii cunoscute. Semintele de macese, in schimb, mai ales perisorii de pe aceste seminte, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator si asupra celui digestiv. De asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice severe, ca prurit, catar respirator, disconfort gastro-intestinal. De aceeea, in cazul persoanelor alergice se recomanda evitarea contactului cu acesti perisori. Comisia guvernamentala pentru plante medicinale din Germania atrage atentia ca un consum de peste 10 grame de seminte de macese pe zi poate conduce la intoxicatie din cauza cianidelor din compozitia acestor samburi.Utilizari medicale Aspecte generale. Macesul poate fi considerat ca facand parte din categoria plantelor panaceu. Rar exista vreo afectiune in vindecarea careia macesele sa nu joace un rol mai mult sau mai putin important.Bogatia de substante antioxidante, actiunea de potentare antivirala a interferonului le face deosebit de eficace pentru stimularea imunitatii, ele fiind extrem de utile si datorita rolului lor antiinflamator, regenerant, cicatrizant, preventiv tumoral. In plus, asigura o buna functionare a organelor interne, a sistemului cardiovascular, au un efect antiimbatranire, intaresc circulatia periferica, in anemie accelereaza producerea de globule rosii, combat astenia, regleaza metabolismul calciului si stimuleaza fixarea lui in oase. Macesele au un efect antidiabetic, hipoglicemiant, de stabilizare a glicemiei, stimuleaza biosinteza colagenului, a hormonilor steroizi, regleaza nivelul de catecholamina, reduc edemele. De asemenea, pot fi folosite in combaterea alcoolismului si tabagismului. Dar, in primul rand, reprezinta un excelent tonic, antianemic, vitaminizant, mineralizant si revigorant, care creste rezistenta organismului la efort si nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia zilnica a varstnicilor, a celor slabiti sau aflati in convalescenta. Macesele reprezinta efectiv un plus de sanatate. Se recomanda in special consumul de macese la schimbarile de anotimpuri atunci cand temperaturile variaza brusc si organismul este mai sensibil. Macesele reprezinta o reala protectie in fata microbilor si a virusilor. Ele pot fi consumate sub forma de ceai, sirop, dulceata, pasta de macese, jeleu, vin si in nenumarate preparate farmaceutice.Copii. In primul rand, macesele nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia copiilor, infuzia putand fi administrata inclusiv sugarilor, cu 30 de minute inainte de alaptare. Le imbunatateste pofta de mancare, favorizeaza dezvoltarea normala a sistemului nervos, previn bolile infectioase si complicatiile acestora, le asigura necesarul de vitamine si minerale.Procese metabolice. Datorita continutului ridicat de acid ascorbic si dehidroascorbic, de vitamina C, joaca un rol deosebit de important in procesele de oxidoreducere si in respiratia celulara. Macesele reusesc astfel sa stimuleze functionarea tuturor celulelor organismului, jucand un rol important in procesele metabolice fundamentale.Alergii. O cura de 45 de zile, cu o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi, face minuni in prevenirea alergiilor de primavara. Cel mai bun moment pentru inceperea unei astfel de cure este la sfarsitul iernii - inceputul primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in luna aprilie, cand incepe polenizarea si cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu incercati.Vitaminizant. Dar macesele reprezinta, inainte de toate, un excelent vitaminizant natural. Nu numai ca ele au un continut extrem de ridicat din majoritatea vitaminelor, dar, in plus, ajuta si la asimilarea vitaminelor si mineralelor din alte surse. Curele de vitaminizare cu produse pe baza de macese sunt importante in special in sezonul rece, la efort fizic sau intelectual, in caz de anemii, convalescenta, raceli, febra, in cazul gravidelor sau dupa nastere sau in cazul altor afectiuni care slabesc organismul.Sistemul nervos. Studii recente, realizate in Germania, arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa se adapteze mai bine la conditiile de stres, la suprasolicitare, sa reziste mai bine in fata emotiilor negative, sa faca fata furiei, frustrarilor, enervarilor. De asemenea, macesele combat insomniile, dar si somnolenta, migrenele, asteniile, amneziile, nevrozele, anxietatea, oboseala, starea de confuzie mentala si se pare ca sunt de folos chiar si in cazul sclerozei multiple in placi (leuconevraxita).Diabet. Datorita contintului crescut de antociani, macesele sunt recomandate si in diabetul de tip 2. Ele au un efect antidiabetic, hipoglicemiant, de stabilizare a glicemiei.Obezitate. Medicii japonezi de la Universitatea de Medicina din Osaka au evidentiat in urma mai multor studii ca macesele reprezinta o arma eficace impotriva obezitatii. Deja dupa o cura de doua saptamani s-a constatat o reducere a colesterolului si a zaharului din sange, precum si o inhibare a procesului de depunere a tesutului adipos. S-a observat, de asemenea, si eliminarea unor substante toxice, precum acidul uric. Pentru aceasta se recomanda o cura de 45 de zile cu un litru de infuzie combinata de macese pe zi.Afectiuni cardiovasculare. Vitamina C, bioflavonoidele si vitaminele din complexul B previnateroscleroza, ajuta la adaptarea aparatului cardiovascular la conditiile de stres, macesele previnpuseele de hipertensiune. Datorita continutului de acizi organici pectici regleaza nivelul colesterolului. Datorita continutului de bioflavonoide si de vitamina C si P, macesele sunt eficiente in combaterea fragilitatii capilare, intarind peretii vaselor de sange, imbunatatind permeabilitatea si elasticitatea acestora si imbunatatind circulatia periferica deficitara. Astfel, dispar si efectele de maini si picioare reci.Macesele reprezinta un adjvant in cazul varicelor, a tromboflebitei, arteritei si a aterosclerozei,reprezentand si un vasodilatator arterial. Astfel, alaturi de fructele paducelului, macesele sunt adevarate campioane in prevenirea cardiopatiei ischemice, a crizelor de anghina pectorala si infarct. Se recomanda, primavara si toamna, cate o cura de o luna de zile cu pulbere de macese. La venirea sezonului rece este utila si o cura de doua luni cu sirop de macese. Eficiente sunt si infuziile si decocturile de macese.Afectiuni gastrointestinale. In cazul afectiunilor gastrointestinale macesele reprezinta, de asemenea, un adjuvant de exceptie. In primul rand, stimuleaza pofta de mancare si digestia. Apoi prezinta proprietati astringente, antidiaretice, diuretice, dar si usor laxative, fiind un excelent regulator al digestiei. Atat florile si frunzele, cat si fructele reprezinta inclusiv un adjuvant in caz de dizenterie. Macesele sunt recomandate in caz de gastrite si chiar hemoragii stomacale, crampe, senzatie de voma, intoxicatii, enterocolite, de inflamatie intestinala, dar si pentru eliminarea viermilor intestinali, precum oxiuri, ascaroizi. Se utilizeaza fructele crude sau uscate si pulverizate, amestecate cu miere de albine (2 parti fructe i 1 parte miere), care se consuma inainte de mese, pe stomacul gol, cate 2-3 lingurite pe zi. In cazul intoxicatiilor stomacale se prepara infuzii concentrate, decocturi, macerate la rece, vinuri tonice si pulberi. Contra constipatiei se administreaza cate o jumatate de litru de infuzie de macese indulcita cu miere de mana, bauta dimineata, la trezire, pe stomacul gol. Acizii pectici din compozitia maceselor ajuta a normalizarea florei intestinale si imbunatatesc tranzitul intestinal, avand un efect laxativ de intensitate medie. Interesant este ca decoctul combinat de seminte de macese, cate jumatate de litru administrat zilnic, are efect opus, fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei. Contra colicilor abdominali se iau 2 lingurite cu pulbere de macese pe zi, iar contra constipatiei si hemoroizilor se beau cate 2 cani de infuzie din flori de macese pe zi. O infuzie din flori de macese reprezinta un laxativ eficient pentru copii.Se prepara din 10 grame de flori la 250 ml de apa clocotita. Cine doreste poate indulci ceaiul cu olingurita de miere.Afectiuni hepatobiliare. Macesele au insusirea de a mari secretia biliara si au o actiune benefica in cazul diferitelor afectiuni hepatice, in cazul litiazei si infectiilor biliare, in cazul colecistitelor si a dischineziei biliare. In cazul colecistitei, a litiazei si a colicilor biliari se administreaza cate un pahar din infuzia combinata de macese, cu 30 de minute inaintea fiecarei mese, in cure de 30 de zile, urmate de cate 10 zile de pauza. Infuzia combinata de macese are efect antiinflamator biliar, impiedica formarea de calculi biliari si previne colicile. Studii preliminare arata ca aceasta cura cu infuzie combinata de macese ar putea avea ca efect si diminuarea in volum a calculilor biliari de mari dimensiuni.Afectiuni renale si urinare. Macesele au un pronuntat efect diuretic, antiinflamator si calmant asupra mucoaselor tractului urinar, fiind utile in cazul inflamarii cailor renale, in cazul insuficientei renale, a edemelor renale, in cazul pierderii involuntare de urina, in caz de cistite, pielonefrite, in cazul formarii calculilor la nivelul rinichilor si a vezicii urinare. Aceste efecte se datoreaza, conform unor studii aprofundate facute de catre Comisia guvernamentala din Germania care reglementeaza folosirea plantelor medicinale, semintelor de maces, care contin substante cu un puternic efect diuretic si care protejeaza rinichii si vezica urinara de infectii, dar si pulpei maceselor care mareste imunitatea organismului pe segmentul urinar. Este important de remarcat ca macesele nu produc iritatii, ceea ce permite utilizarea lor in cure prelungite cu decocturi, infuzii si vin de macese.Aparatul genital. Macesele sunt utile si pentru oprirea hemoragiilor uterine, in caz de leucoree, gonoree, dismenoree, recomandandu-se utilizarea infuziei sau tincturii de macese. In cazul hemoragiilor menstruale, se recomanda cate 6 linguri de pulbere de macese pe zi, prevenind astfel crampele, regularizand activitatea hormonala si compensand pierderile de sange care pot provoca anemie, vertij si stari de slabiciune.Articulatii. Fara indoiala, cele mai spectaculoase rezultate ale marilor centre de cercetare privesc actiunea maceselor asupra articulatiilor. Astfel, in tari precum Germania, Marea Britanie, Danemarca, Franta, macesele devin treptat o optiune de tratament, ajungandu-se chiar la inlocuirea antiinflamatoarelor de sinteza, care, precum se stie, prezinta nenumarate efecte adverse.In cazul artritei reumatoide si a osteoartritei, de exemplu, s-au obtinut rezultate spectaculoase in cadrul unui studiu danez din 2004, care a evidentiat nu numai reducerea sau disparitia durerii, dar si o imbunatatire a mobilitatii articulatiilor. Rezultate remarcabile s-au obtinut si in cazul gonartrozei si coxartrozei in cadrul unor studii efectuate la departamentul de biochimie al spitalului Gentoffe din Copenhaga. Si aici s-a evidentiat atat reducerea sau disparitia durerilor, cat si imbunatatirea mobilitatii.Macesele contin o adevarata colectie de substante antioxidante si antiinflamatoare, care impiedica degradarea cartilagiilor din articulatii, ajuta la mentinerea elasticitatii membrelor si a coloanei vertebrale, cresc rezistenta organismului la frig si impiedica aparitia crizelor de reumatism. Una dintre aceste substante active, galactolipida, a fost descoperita in macese de un grup de cercetatori danezi. Aceasta prezinta un extraordinar efect antiinflamator asupra cartilagiilor dintre discurile coloanei vertebrale, astfel incat nu numai ca reduce inflamatia si durerea, dar imbunatateste si flexibilitatea coloanei vertebrale. In acelasi timp, flavonoidele, vitaminele si alte substante antioxidante prezente in macese impiedica procesele degenerative de la nivelul tesuturilor articulare. Un alt rezultat remarcabil a fost comunicat la Congresul Mondial al Societatii Internationale de Cercetare a Osteoartritei la Roma de catre o echipa de cercetatori din Elvetia, de la Basel. Acestia au testat efectele unui acid gras, GOPO, prezent in extractul de macese asupra celulelor cartilajelor din zona articulatiilor, punand in evidenta ca acest acid impiedica producerea enzimelor si proteinelor care provoaca inflamarea articulatiilor, favorizand, in acelasi timp, producerea colagenului si a celulelor cartilajului care sunt esentiale pentru sanatatea articulatiilor. Astfel, macesele sunt eficace atat in prevenirea artritei si intarirea articulatiilor, cat si pentru regenerarea articulatiilor deja afectate de boala si pentru reducerea sau chiar eliminarea durerilor ce insotesc aceste afectiuni. In general, se recomanda o cura de o luna cu o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi, la schimbarea anotimpurilor si mai ales la inceputul toamnei si al iernii.Macesele sunt eficace atat in cadrul tratamentelor externe, cat si interne. Se recomanda aplicarea de comprese sau de masaje locale cu decoct de macese atat pentru dureri reumatice, imbunatatirea mobilitatii articulare, cat si pentru psoriazis, contuzii, intepaturi de insecte, cuperoza si diferite dermatoze alergice. Intern se recomanda consumul a 4-6 lingurite de pulbere din pulpa fructului uscat pe zi. La randul lui, lemnul de maces taiat marunt si fiert in apa de baie actioneaza in combaterea bataturilor si a ciocurilor din talpa.Bolile respiratorii. Macesele sunt folosite cu succes si in cazul bolilor respiratorii. In primul rand, trebuie subliniat efectul pulberii de macese in cazul febrei, pe care nu o scade, dar ajuta sistemul cardiovascular si pe cel nervos sa reziste mai bine si accelereaza vindecarea, asigurand totodata si eliminarea unor toxine din corp. Infuziile, decocturile si tincturile si-au demonstrat eficacitatea in cazul gripelor, al racelilor, raguselii, rinosinuzitei, faringitei, astmului bronsic, pneumoniei si chiar a tuberculozei. Este de remarcat cresterea rezistentei la infectiile pulmonare in general. Este cunoscut de mult timp efectul ceaiului de macese, care calmeaza tusea si revigoreaza orice organism vlaguit de febra. Consumate sub forma de ceai, sirop sau dulceata, macesele cresc imunitatea si ne pazesc de microbi si de raceala. Cura de macese este recomandata mai ales in sezonul rece cand este binevenita si asocierea maceselor cu catina, propolis, polen si miere. Propolets cu macese si sirop de zmeuraUn excelent produs disponibil in farmacii il reprezinta Propolets cu macese si sirop de zmeura, pastile de supt care imbina actiunea maceselor cu cea a propolisului si zmeurei. Actiunea sinergetica a celor trei creeaza un antioxidant de exceptie ce intareste imunitatea organismului, calmeaza iritatiile mucoasei bucale si faringiene, ajutandu-ne sa spunem adio gripelor, racelilor si mucoaselor iritate.Mai multe studii arata ca pacientii care iau pulbere de macese, 6 lingurite pe zi, inca de la declansarea gripei sau a racelii se vindeca mai repede si organismul le rezista mai bine la febra, fiind diminuate si efectele secundare precum durerile de cap, durerile musculare sau vertijul. Dar preferabil este consumul preventiv de macese, cate o lingurita de pulbere de 4 ori pe zi, astfel incat sa scapam de disconfortul acestor afectiuni. Studii efectuate inca din perioada Celui De-Al Doilea Razboi Mondial arata ca macesele, imbunatatind activitatea sistemului imunitar si intarind actiunea de bariera protectoare a epiteliilor respiratorii, pot prevenii infectiile respiratorii, precum bronsita virala si bacteriana, pneumonia, viroza pulmonara, sinuzita, rinita.In cazul tratamentelor cu antibiotice consumul simultan de macese prelungit si pe o perioada de minim 10 zile dupa terminarea tratamentului este util pentru prevenirea reactiilor alergice fata de antibiotice, pentru refacerea florei intestinale si imbunatatirea imunitatii afectate de antibiotice si pentru grabirea vindecarii si scurtarea perioadei de convalescenta.Convalescenta. De altfel, in convalescenta, indiferent ca ne gasim dupa o operatie sau o infectie, macesele contribuie la refacerea rapida a organismului si a capacitatii lui de aparare si de efort, stimuleaza pofta de mancare, imbunatatesc asimilarea substantelor nutritive, tonifica, revitaminizeaza si remineralizeaza organismul.