66
Şcoala Postliceală Sanitară Carol Davila Târgovişte LUCRARE DE LICENŢĂ Calificarea profesională: asistent medical generalist Coordonator: Asistent: Matei Elena

Lucrare Licenta Litiaza Renala

Embed Size (px)

DESCRIPTION

,,

Citation preview

Page 1: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Şcoala Postliceală Sanitară Carol Davila Târgovişte

LUCRARE DE LICENŢĂ

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Coordonator: Asistent: Matei Elena

Absolvent: Păun Mariana Ştefănia

ANUL 3

Page 2: Lucrare Licenta Litiaza Renala

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

LITIAZĂ RENALĂ

2

Page 3: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Cuprins

MOTTO…………………………………………………………………………pag5

ARGUMENT…………………………………………………………………...pag 6

CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN NURSING

1. Teoretizarea noţiunilor de nursing;

Definiţia nursingului şi a conceptului elaborat de Virginia Henderson

Codul pentru asistente medicale;

Rolul si funcţiile asistentei medicale dupa Virginia Henderson;

2. Nevoile fundamentale ale fiinţei umane;

CAPITOLUL II. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL

Noţiuni de anatomie;

Funcţiile rinichiului;

Căile urinare;

CAPITOLUL III. LITIAZA RENALĂ -DESCRIEREA AFECŢIUNII

Definiţie;

Cauze;

Simptomatologie. Diagnostic clinic;

Examinări paraclinice;

Diagnostic diferenţial;

Tratament;

Evoluţie şi complicaţii;

Profilaxie, Prognostic;

CAPITOLUL IV. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Rolul asistentului medical in efectuarea actelor medicale;

Rolul asistentului medical în efectuarea actelor medicale de investigaţie si de tratament;

3

Page 4: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Injectia intravenoasa;

Explorarea radiologica a apratului renal;

CAPITOLUL V. ELABORAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRE

CAZUL I

1.Culegerea datelor

2.Identificarea problemelor

3.Planificarea îngrijirilor

4.Aplicarea în practică

5.Evaluarea finală

CAZUL II

1.Culegerea datelor

2.Identificarea problemelor

3.Planificarea îngrijirilor

4.Aplicarea în practică

5.Evaluarea finală

CAZUL III

1.Culegerea datelor

2.Identificarea problemelor

3.Planificarea îngrijirilor

4.Aplicarea în practică

5.Evaluarea finală

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

4

Page 5: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Motto :

Învinge: greutăţile profesiunii tale;

Stăpâneşte: supărarea şi nerăbdarea ta;

Gândeşte-te: că cel suferind este:

“dezarmat, fără putere şi are nevoie

de ajutorul şi îngrijirea ta!”

Argument

5

Page 6: Lucrare Licenta Litiaza Renala

CAPITOLUL I

6

Page 7: Lucrare Licenta Litiaza Renala

INTRODUCERE ÎN NURSING

1 . TEORETIZAREA NOŢIUNILOR DE NURSING

DEFINIŢIA NURSINGULUI ŞI A CONCEPTULUI ELABORAT DE VIRGINIA

HENDERSON

Cine este Virginia Henderson?

Virginia Henderson este o infirmieră americană, profesor universitar. Ea a lucrat

timp de 5 ani cu renumitul profesor Leoninos, renumit sociolog şi antropolog. În anul

1955, prin înfiinţarea unor societăţi americane de infirmiere bazate pe cotizaţii, se

lansează o teorie de ajutor infirmier de tendinţă existenţială, prilej cu care teoriile

Virginiei Henderson devin cunoscute în America.

Ce este nursingul?

“Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos,să-şi afle calea spre sănătate sau

recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune

pentru a promova sănătatea sau recuperarea,cu condiţia ca acesta să aibe tăria,voinţa sau

cunoaşterea, necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte

de grijă singur cât mai curând posibil”

Concepţia să intelectuală

Individul este unic, conştient de persoana să şi caută în mod continuu o

semnificaţie a vieţii sale.

Concepţia sa despre om:

Existenţa omului are nevoi fundamentale, universale şi individuale variabile, care

îl satisfac pe el, dacă el se poate mişca singur. Atunci el este independent.

7

Page 8: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Concepţia sa despre sănătate:

Sănătatea este o stare în care necesităţiile sunt satisfăcute în mod autonom,nu se

limiteazală absenţa bolii.

Concepţia sa despre boală:

Boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin

suferinţa fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau

definitivă

Concepţia sa despre îngrijirea “infirmieră”:

Îngrijirea “infirmieră” duce până la capăt sau are drept scop ajutorarea

individului bolnav sau sănătos, pentru a se strădui să se desăvârşească pe sine, dacă el

are forţă necesară, voinţa, dacă are cunoştinţele necesare îndeplinirii acestei funcţii,

pentru a-l ajuta să recunoască independenţa sa în cel mai scurt timp posibil, şi aceasta

bineînţeles cu sentimentul pacientului.În rezumat, se poate spune că V. Henderson

concepe îngrijirile infirmiere ca răspuns la o nevoie exprimată sau neexprimată de

pacient. Prin nevoie se înţelege un sentiment de lipsă, de insatisfacţie, legat de o

necesitate fiziologică necontrolată. O nevoie are întotdeauna o dimensiune biologică,

fiziologică, psihologică şi socială.

Conceptul V. Henderson

Asistenta generalistă este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, este vederea pentru

cel orbit de curând, este braţul pentru cel căruia i-a fost amputat, este dragostea de viaţă

pentru cel ce a încercat să se sinucidă, conştiinţa şi înţelegerea, încrederea pentru tânăra

mamă.Asistenta medicală a fost denumită “mama profesională”. Ea este o mamă ce

acţionează conform nevoilor copilului şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât

mai diverse şi cât mai însolite.

8

Page 9: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Rolul esenţial al asistenţei medicale constă în a ajuta persoană bolnavă sau

sănătoasăsă-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care

le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare.Asistenta

medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii, astfel încât bolnavul să-şi recâştige

independenţa cât mai repede posibil. 

  Deci nursingul presupune: a trata, a îngriji şi a gestiona distribuirea

îngrijirilor acordate bolnavului.

Scopul şi evaluarea aplicării conceptului V. Henderson

Scopul acestui concept este acela de a descrie principiile fundamentale ale

îngrijirii bolnavului, pe baza cărora asistenta medicală generalistă realizează un plan de

îngrijire, bazat pe o bună cunoaştere metodologică a pacientului şi a familiei; pacientul

este recunoscut ca participant activ în această intervenţie, ceea ce îl încurajează şi-i

motivează dorinţa de autonomie.Planul de a-l ajuta pe pacient este influenţat de vârstă,

temperament, statutul social şi cultural, capacitatea fízică şi intelectuală, de stări

patologice şi sindroame ca: şocul, febră, infecţia, deshidratarea şi depresia.Crearea unui

plan scris de către asistentă, asigură unitatea în continuarea îngrijirilor; în orice caz este

vorba de modificarea în funcţie de nevoile pacientului pe minute, zile

sausăptămâni.Evaluarea nevoilor bolnavului solicită, între alte calităţi, sensibilitatea,

sentimente profunde şi o judecată corectă din partea asistentei care acordă îngrijiri

bolnavilor, pentru a asculta, observa, cunoaşte; asistenta trebuie să evalueze nevoile sale

şi să stabilească relaţiile interumane esenţiale pentru a acorda îngrijiri

eficiente.Aplicarea corectă în practică a unui plan de îngrijiri, duce la restabilirea

independenţei pacientului, la reintegrarea sa pe plan bio-psiho-social, la care se adaugă

şi a patra dimensiune, cea morală şi spirituală.

“Omul trebuie să aibă un ideal pentru care şi prin care să trăiască, să caute un

sensîn viaţă, un rol superior sau numai simpla supravieţuire sau existenţă”.

Această nouă dimensiune a sănătăţii sale este considerată actualmente de

oimportanţă centrală în desăvârşirea personalităţii umane şi a sănătăţii, deoarece a

concepesănătatea fizică fără componenta etică, presupune dezumanizarea omului

9

Page 10: Lucrare Licenta Litiaza Renala

CODUL PENTRU ASISTENTE MEDICAL

Promovarea sănătăţi

Prevenirea imbolnaviriilor 

Restabilirea sănătăţii

Înlăturarea suferinţei

ROLUL ŞI FUNCŢIILE ASISTENŢEI MEDICALE DUPĂ

VIRGINIAHENDERSON

Rolul asistenţei medicale constă în ;

A ajuta persoană sănătoasă sau bolnavă,să-şi menţină sau recâştige sănătatea (sau

să asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit

singur,dacă ar fi avut forţa,voinţă sau cunoştinţele necesare.

Funcţiile asistenţei medicale:

- funcţia de natura independentă

- funcţia de natura dependentă

- funcţia de natura interdependentă

- funcţia profesională

- funcţia educativă

- funcţia economică

- funcţia de cercetare

2.NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE

Cele 14 nevoi fundamentale statuate înacest concept sunt următoarele:

1. A respira şi a avea o bună circulaţie

2. A bea şi a mânca

10

Page 11: Lucrare Licenta Litiaza Renala

3. A elimina

4. A se mişca şi a avea o bună postura

5 .A dormi şi a se odihni

6 .Ase îmbrăca şi a se dezbrăca

7.A-şi menţine temperatura corpului în limite normale

8.A-şi îngriji şi proteja tegumentele

9.A evita pericolele

10.A comunica

11.A-şi practica religia

12. A fi preocupat în vederea realizării profesionale

13.A se recreea

14.A învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

11

Page 12: Lucrare Licenta Litiaza Renala

CAPITOLUL II

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI URINAR

NOŢIUNI DE ANATOMIE

 

Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi şi din căile evacuatoare ale

urinii:calice,bazinele,uretere,vezica urinară şi uretra.

Rinichii,organele secretoare ale urinii,au formă de boabe de fasole şi sunt situate

de o parte şi de alta a coloanei lombare.Fiecare rinichi este înconjurat de un strat celulo-

adipos şi învelit cu o capsulă fibroasă inextensibila,este situat în loja renală. Fiecare

12

Page 13: Lucrare Licenta Litiaza Renala

rinichi ,înconjurat de un strat celulo-adipos şi învelit de o capsulă inextensibilă,este

situate în loja renală.

  Rinichii au o margine convexă,o margine internă concava şi doi poli :unul

superior şi altul inferior.Pe partea concavă se afla hilul renal,alcătuit din arteră şi vena

renală,limfaticele, nervii, joncţiunea uretro-bazinetala. 

Rinichiul drept este ceva mai jos situat decât cel stâng.

Loja renală este limitată în sus de diafragm,în spate de ultimele două coaste şi

dedesuptul lor de muşchii şi aponevrozele lombare,iar înainte,de viscerele abdominale .

Situarea lombo-abdominala a rinichilor explica de ce durerile renale pot fi

resimţite lombar,abdominal sau pelvian,de ce tumorile renale se evidenţiază ca o masă

abdominală şi de ce flegmoanele perinefretice cu evoluţie superioară îmbraca

simptomatologie toracică

Unitatea anatomică şi fiziologică a rinichiului este NEFRONUL, alcătuit din

GLOMERUL (polul vascular) şi TUBUL URINIFER (polul urinar). Numărul nefronilor

din cei doi rinichi se evaluează la 2 milioane.Glomerurul este primul element al

nefronului şi este aclătuit dintr-un ghem de capilare care rezultă din ramificaţiile unei

arteriole aferente, provenită din artera renala.Capilarele se reunesc apoi şi formează o

arteriolă eferentă, care se capilarizează din nou în jurul primei porţiuni a tubului

13

Page 14: Lucrare Licenta Litiaza Renala

urinifer.Tubul urinifer al doilea element al nefronului-se prezintă sub forma unui canal

lung de 50mm,format din următoarele segmente:

- capsula Bowman,

- tubul contort proximal,

- ansa Henle,

- tubul contort distal

- tubii colectori.

Capsula Bowman are forma unei cupe care înconjoară glomerulul şi este alcătuit

din două foite.Capsula Bowman împreună cu glomerul pe care-l conţine,poartă numele

decorpuscul Malpighi.Din tubii contorţi distali,prin canalele colectoare şi canalele

comune care se deschid în papilele renale,urina formată trece în calice şi de aici în

basinet.Legătura bazinetelor cu vezica urinară –organ dotat cu o musculatură puternică

sisituate în pelvis,înapoia pubisului-este realizată prin cele două uretere.Traiectul

abdomino-pelvian al ureterelor explica posibilitatea compresiunii acestora decatre

fibroame,chisturi ovariene sau canceroase recto-sigmoidiene

Uretera

  Uretra este canalul excetor al vezicii-are la femeie un traiect foarte scuri de

aprox5cm,spre deosebire de bărbat,la care traiectul este lung şi traversează prostate,de

unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un adenoma sau cancer de prostate cu

rasunetasupra întregului arbore urinar.

NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE:

Rinichiul este un organ de importanţa vitală şi are numeroase funcţii, dintre care

funcţia principală constă în formarea urinei.

FUNCŢIILE RINICHIULUI:

1. Funcţia de formare a urinei:

14

Page 15: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Prin aceasta sigură epurarea organismului de substanţe toxice.Formarea urinei se

datorează unui mecanism compex de filtrare la nivelul glomerulilor şi de reabsorţie şi

secreţie la nivelul tubilor Prin filtrare glomerurală se formează urina primitivă, 150l

urina primitive in24h,din filtrarea a 1500l plasma).Urina primitivă are compoziţia

plasmei, dar fără proteine, lipide şi elemente figurate.Conţine deci:apa, glucoză, uree,

acid uric şi toţi electroliţii sângelui.În faza următoare la nivelul tubilor,care reabsorb cea

mai mare parte a filtratului glomerural, se formează urina definitivă.

La acest nivel se face o selectare :tubii reabsorb total sau în mare cantitatea de

substanţe utile şi în cantitate mică pe cele toxice.Substanţele utile sunt substanţe cu

prag, care sunt eliminate prin urină numai când concentraţia lor sanguină a deposit

limitele fiziologice(apa, glucoză, NaCl).Substanţele toxice sunt substanţe fără

prag,eliminarea lor în urină făcându-se imediat ce apar în sânge.Apa se reabsoarbe în

proporţie de 99%, glucoza în întregime, sărurile şi clorura de sodium în proporţie

variabilă de 98%.Substanţele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporţie mult mai

mică:uree33%,75% acid uric.

2 .Funcţia secretorie de menţinere a echilibrului acido-bazic

El poate secretă şi elimina unele substanţe, ca amoniacul, cu rol foarte important

în echilibrul acido-bazic.Rinichii exercită o serie de funcţii endocrine, dintre care

amintim: eritropoieziei medulare;

3 .Funcţia de epuraţie sanguină

Cu rol important în reglarea tensiunii arteriale

CĂILE URINARE

Ureterul

Ureterele sunt conducte care continuă bazinetele celor doi rinichi, coborând retro

peritoneal de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Are o lungime de aproximativ

25cm. Ajung în pelvis de unde se varsă în vezica urinară. Sunt formate din fibre

longitudinale, la exterior şi circulare la interior, graţie cărora execută mişcări ondulatorii

15

Page 16: Lucrare Licenta Litiaza Renala

caracteristice (peristaltice) care fac ca urina să se întoarcă în vezică. Pe faţa inferioară

uretrele au o mucoasă, şi pe cea externă un înveliş conjuctiv.

Vezica urinară

Este un rezervor care colectează urina. Are o capacitate de 300-400 ml cu

mari posibilităţi de destindere (1-3 l) datorită musculaturii sale bogate formată dintr-un

strat longitudinal extern şi actul longitudinal intern.

Uretra

Este un canal musculo- membranos care diferă în raport cu sexul..La bărbat există

un canal comun, urinar şi genital, de la vezică la meantul urinar. Are patru porţiuni -

- intraparietală,

- prostatică (3 cm),

- membranoasă (prin diafragmă urogenitală)

- spongioasă sau pelviană.

La femei este un canal întins de la vezică până la vulvă, paralel cu vaginul şi

posterior , are o lungime de cca. 4 cm, fiind scurtă se pot produce infecţii urinare

frecvente. Are două porţiuni: intrapelviană şi perineală, orificiul inferior este situat

posterior de clitoris.

16

Page 17: Lucrare Licenta Litiaza Renala

CAPITOLUL III

LITIAZA RENALĂ –DESCRIEREA,AFECŢIUNII

DEFINIŢIE

Este o afecţiune caracterizată prin formarea de calculi (concreţiuni

minerale,organice şi de cele mai multe ori mixte) ,în bazinet şi de-a lungul căilor urinare

(începând cu tubul urinifer şi terminând cu uretra),în urma precipitării substanţelor care

în mod normal,se găsesc dizolvate în urină.

17

Page 18: Lucrare Licenta Litiaza Renala

CAUZE

Calculii renali se formează atunci când balanţa între apă, sărurile, mineralele şi

alte substanţe din urină se modifică. Modul în care această balanţa este modificată

determină tipul de calcul care se formează. Cei mai mulţi calculi renali sunt formaţi din

calciu şi apar atunci când nivelul acestuia în urină se modifică.

 

 FACTORI DE RISC 

Aceşti factori de risc acţionează îndeosebi asupra persoanelor cu predispoziţie

pentru aparitia calculilor renali, în special cele care suferit deja de litiaza renală:

Hidratarea insuficienta

- Consumul insuficient de lichide (în special de apă),duce la diminuarea volumului

urinei, care va fi deci mai concentrată în saruri.

Unele medicamente

– diureticele, de exemplu, pot creşte riscul de formare acalculilor renali. Efectul acestor

medicamente asupra formării de calculi este variabil.Prin urmare, persoanele cu risc

crescut trebuie să consulte medicul sau farmacist inainte de luarea medicamentelor.

Consumul insuficient de fructe şi legume

18

Page 19: Lucrare Licenta Litiaza Renala

– consumul de fructe şi legume estea sociat cu un risc scăzut de formare a calculilor,

deoarece favorizează excreţia de citrat, un inhibitor al cristalizării sărurilor în căile

urinare.

Consumul excesiv de proteine(carne, peste, etc.) favorizează formarea

calculilor deoarece determina creşterea nivelului de calciu, oxalat şi acid uric din urină,

precum şi diminuarea nivelului de citraţi (un factor de protecţie împotriva calculilor).

Proteinele deorigine animală sunt cel mai frecvent incriminate.

Acitivitate limitată sau sedentarism – duce la pierderea treptată a masei

osoase,deci la eliberarea calciului din oase.

Luarea de suplimente de calciu între mese, neînsoţite de alimente.

Alimentaţie bogată în oxalati– determină creşterea nivelului de oxalaţi din

urină.Această substanţă se găseşte în numeroase alimente, deşi doar o parte din acestea

par să crească în mod semnificativ nivelul din urină – spanacul, sfecla roşie, nucile,

ciocolata, tărâţele de grâu, migdalele, arahidele şi căpşunele.

Luarea suplimentelor de vitamina D–este indicată consultarea medicului inaintede

a lua suplimente de vitamina D.

Factori anatomici-congenitale sau câştigaţi care alterează drenajul urinei

Factori bacteriologici-există unii germeni care secretă urează generatoare de

amoniac, favorizând apariţia calculilor amoniaco-magnezieni.

Factori metabolici-guta, avitaminoze

CLASIFICARE CALCULILOR RENALI

a. Calculii caliceali pot fi localizaţi în fiecare grup caliceeal (superior,mijlociu,inferior).

Cauzele impsibilităţii eliminării acestor calculi pot fi:-megacalicoza-stenoza tijei caliceale de cauza

intrinsecă (infecţii specifice sau nespecifice extrinsecă).

b. Calculi bazinetali (pielici) care apar secundar următoarelor leziuni:-

megabazinet cu alterarea fluxului urinar -hidronefroza congenitala de natura intrinsecă

sau extrinseca.

19

Page 20: Lucrare Licenta Litiaza Renala

-hidronefroze dobândite prin obstacole intrinseci sau extrinseci,la nivelul

ureterului, joncţiunii pielo-ureterale sau bazinetului.-reflux vezico-uretero-renal

c)Calculi coraliformi (pielocaliceali),care ocupă bazinetul şi una,două sau toate

cele 3 tije caliceale (clasificarea afost descrisă anterior), calculi colariformi evoluează

asimptomatic şi sunt descoperiţi întâmplător.În general sunt calculi de struvita încadraţi

în asamblul litiazelor infectate.

COMPOZIŢIA CALCULILOR RENALI

Calculii conţin frecvent fosfat, carbonat, oxalat de calciu şi uneori fosfat

amoniaco-magnezian, cum e cazul calculilor coraliformi ce apar în legătură cu o

infectieurinara. Uneori conţin acid uric, cistina (rar) sau o altă substanţa

medicamentoasă.

Calculii pe bază de calciu– Acest prim grup, care reprezintă 75% – 85% din

cazurile de calculi renali, înglobează calculii de oxalat de calciu (cei mai frecvenţi),

fosfat de calciu sau dintr-un amestec al acestor două saruri. Mai mulţi factori contribuie

la creşterea concentraţiei de calciu în urină. Printre aceştia se număra deshidratarea,

aportul excesiv de vitamina D, unele medicamente (hormonii tiroidieni, diureticele) şi

unele boli(cancer, boli renale, hiperparatiroidism). Creşterea concentraţiei de oxalaţi în

urină se datoreaza unei alimentaţii bogate în această substanţă sau unor factori genetici.

Calculii de struvita– această categorie reprezintă 10% -15% din cazurile de

calculi renali. Sunt compuşi din magneziu şi din amoniac şi sunt asociaţi cu infecţiile

bacteriene cronice ale căilor urinare. Bacteriile produc enzime ce cresc cantitatea de

amoniac dinurina, un factor favorabil formării cristalelor de struvita. Spre deosebire de

celelalte tipuride calculi renali, aceşti sunt mai frecvenţi la femei decât la bărbaţi.

Deseori, se dezvolta la persoane care utilizează catetere urinare o perioadă îndelungată

de timp.

Calculii de acid uric– reprezintă 5 - 8% din cazurile de calculi renali. Aşa

cumindica numele lor, ei se formează datorită unei concentraţii anormal de crescute de

acid uric din urina. Acidul uric este un produs al metabolismulu proteinelor. O dietă

20

Page 21: Lucrare Licenta Litiaza Renala

bogată în proteine poate antrena un exces de acid uric în urină. Pacienţii cu guta sau cei

care efectuează chimio terapie sunt predispuşi la apariţia acestui tip de calculi renali.

Calculii de cistina– această formă rară afectează mai puţin de 1% din

pacienţi.Calculii sunt compuşi din cistina, un aminoacid. În toate cazurile, formarea lor

se datoreazacistinuriei (excreţia unei cantităţi excesive de cistina prin rinichi)

SIMPTOMATOLOGIE

Simptomatologia litiazei variază cu sediul şi cu mărimea calculilor. Un calcul

care se dezvolta în întregul sistem pielocaliceal (calcul coraliform) poate fi bine tolerat

şi dă doar: dureri lombare difuze intermitente,infecţie urinara cronica asociată cu dureri

sau arsuri în timpul urinarii(disiurie),creşterea numărul de micţiunii, uneori

hematurie.Un calcul mic angajat pe ureter poate da tabloul complet, de intensitate

uneori chiar dramatică, al colicii renale .Ea poate să apară "ca un fulger pe cer senin",

dar de multe ori după eforturi, trepidaţii,alergări.

Hematuria şi uneori piuria apar după colica renală, urina tulbure, urât mirositoare

greţuri şi vărsături.Febra este semnul clinic care certifica apariţia infecţiei. Fiind un

obstacol pe caleaurinara, litiaza favorizează stază (hidro-nefroza, ureterohidronefroza)

şi deci infecţia urinară, care poate să ducă în timp la alterarea rinichilor (pielonefrita

cronică), cu rinichi scleroatrofic şi perinefrita sclerolipomatoasa

 

Simptomatologie clinică

Litiaza renală se poate manifesta clinic următoarele forme:

a.calcul latent nu are nici un simptom clinic, poate fi doar bănuit la bolnaviide

gută, infecţiei urinare, imobilităţi la pat, paraplegici.Anamneza furnizează informaţii

despre anumite obiceiuri alimentare, abuz de alimente bogate în proteine (carne) sau

oxalaţi (spanac, sfeclă roşie, ciocolată) despre mediul deviata al pacientului (cald şi

uscat), infecţii urinare în antecedente sau eventuale eliminărianterioare de calculi.

21

Page 22: Lucrare Licenta Litiaza Renala

b. durerea în durerea violentă (colică renală) dar şi sub formă de nevralgie(durere

nudă, uneori doar o jenă la nivelul regiunii lombare) este cea mai tipică manifestarea

litiazei renale.

Colica renală înseamnă înseamnă distensia acută a căilor excretorii deasupra

obstacolului şi spasmul supraadăugat.

Debutul este de obicei brusc, precipitat de un efort fizic important, se manifestă

cadurere vie în zona lombară, de obicei unilateral, în hipocondru şi fosa iliacă de

aceeaşi parte cu iradieri spre organele genitale externe şi faţa internă a coapsei.

Durerea se însoţeşte de disurie, hematurie. Pot exista fenomene reflexe digestive

(greţuri, vărsături, pareză intestinală) şi vegetative (paloare, transpiraţii, tahicardie).

Durata este variabilă, ore sau chiar zile, iar sfârşitul colicii poate coincide uneori

cueliminarea calculilor.

c. infecţia urinară datorită stazei urinare realizate prin obstacol şi a refluxului

urinar, germenii pot infecta căile urinare, fie pe cale ascendentă, fie pe cale hemetogenă

generând infecţii de diferite tipuri. Infecţiile urinare reprezintă complicaţii redutabile ale

litiazei şi, de multe ori, reprezintă singura formă de manifestare a acestuia.

Diagnosticul clinic include

1. Anamneza urmăreşte precizarea următoarelor elemente

- varsta-sex

- antecedente heredo-colaterale

- rezidenta geografică

- ocupatia

- volumul zilnic al ingestiei de lichide

- regimul alimentar 

- tratamentul medicamentos

- prezenta calculior eliminaţi de pacient în antecedente

- structura cristalografica a calculilor analizaţi ulterior 

  - prezenta infecţiei urinare asociate

22

Page 23: Lucrare Licenta Litiaza Renala

2. Examenul clinic obiectiv constă:

a. Semne generale caracteristice bolilor asociate cu litiaza renală

(sindromCushing, hipertiroidism, guta, sarcoidoza) sau evidenţa vezicii neurologice cu

risc de formarea litiazei vezicale.

b. Semne locale:

-sensibilitate dureroasă la palparea lojei renale

-prezenta rinichiului mare,palpabil,sensibil

-sensibilitatea punctelor ureterale

-prezenta hematuriei sau piuriei la examenul macroscopic al urinei

Diagnostic pozitiv

Calculii renali pot fi descoperiţi în timpul unui examen de rutină, dar în general

sunt diagnosticaţi la persoanele care acuză durere lombară acută sau la pacienţi cu

infecţii urinare cronice.

EXAMINĂRI PARACLINICE

Radiografia renală simplă evidenţiază calculii radioopaci, numărul, forma şi

localizarea lor.

Ecografia – este un examen neinvaziv, dar nu poate pune în evidenţă calculii

mici, inspecial cei localizaţi în uretere sau vezica urinară,.permite de asemenea

diagnosticarea litiazei renale şi a impactului său asupra rinichiului.

Pielografia intravenoasă - examen cu ajutorul căruia se poate determina

localizareacalculului în sistemul urinar şi se poate stabili gradul de obstruare cauzat de

acesta.Examenul consta în radiografierea căilor urinare, după opacifierea cu o substanţă

decontrast, realizată prin injectare intravenoasă. Acest examen a fost înlocuit

detomografia computerizată (CT), dar este în continuare utilizat în numeroase

afectiuniurinare.

23

Page 24: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Tomografia computerizată (CT) în spirala- a devenit testul de elecţie pentru

evaluarea calculilor renali. Poate identifica calculii indiferent de compoziţia lor şi nu

necesită utilizarea unui produs de contrast. .

Urografia intravenoasă cu substanţă de contrast pune în evidenţă calculii

radiotranparenţi, ca şi modificările căilor urinare în amonte de obstacol, impactul asupra

parenchimului renal şi eventualele leziuni anatomice.

Scintigrafia renală - apreciază funcţionalitatea parenchimului unui rinichi litiazic,

dar ea nu este indispensabilă diagnosticului.

Sumarul de urină. Se cercetează prezenţa: albumine cu apreciere cantitativă;

glucoză; mobilinogen; pigmenţi biliari. Sedimentul urinei: leucocite; hematii; diferite

săruri.

Reacţia (pH-ului) urinei normal acidată şi variază între 4,6-8,8 în funcţie de dietă.

Volumul urinar în medie 1500 ml/zi în funcţie de aportul hidric:mai puţin de

1500 ml/zi – oligurie mai mult de 1500 ml /zi – poliurie

Mirosul urinei:fetid: semnifică infecţii urinare severe;amoniacal: fetid în infecţii

urinare

Proba Addis Hamburgher determină numărul de hematii sau leucocite eliminate

pe minut, recoltare ce se repetă la 100 minute.

Urocultura – este examinarea bacteriologică a urinei şi are drept scop depistarea

infecţiei urinare. Recoltarea impune condiţii sterile, după o prealabilă toaletă

locală(genitală), din mijlocul jetului urinar (câţiva mililitri).Urina recoltată se

însămânţează pe medii de cultură şi citirea se face după intubare latermostat 24 h.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

a. Din punct de vedere al sindromului dureros cu :

- litiaza colecistica

- colecistita acută

- pancreatita

24

Page 25: Lucrare Licenta Litiaza Renala

- discopatia lombară

- spondiloza lombară

- anexita şi metroanexita

- chist ovarian torsionat sau torsiune de ovar 

- apendicita

- sindrom ocluziv 

b.Din punct de vedere al hematuriei cu:

- traumatisme ale aparatului urinar 

- tumori renale

- litiaza vezicala

- infarct renal

-glomerulonefrita

Diagnosticul diferenţial se poate pune pe baza investigaţiilor mai sus descries.

TRATAMENT

În cazul Litiazei renale tratamentul trebuie individualizat în funcţie de:

- vârsta pacientului

- tarele organice asociate

- dimensiunile calculului

- compoziţia chimică a calculului

- gradul de afectare a funţiei renale

- stare rinichiului controlateral

- asocierea complicaţiilor(durere,infecţie urinară,insuficientă renală) .Majoritatea

pietrelor sunt eliminate în mod spontan în termen de 6 săptămâni, inspecial dacă

pacientul consuma lichide. Pot fi administrate analgezice pentru reducerea durerilor

(acetaminofen), până la eliminarea calculului.Calculii prea mari, cei care provoacă

dureri violente, infecţii sau hemoragii trebuie pulverizaţi în fragmente mici sau extraşi

chirurgical.

25

Page 26: Lucrare Licenta Litiaza Renala

  Pulverizarea sau extragerea calculilor se poate realize prin diferite tehnici:

Litotripsia (litotritia) extracorporala– intervenţie ce utilizează unde de şoc

produse pe piele şi orientate direct către calcul, pulverizează calculul în fragmente mici

ce pot fieliminate de către sistemul urinar.

Nefrolitotomie percutanata– tehnică utilizată atunci când calculul este prea mare

sau poziţionat astfel încât nu poate fi degradat prin litotripsie extracorporala. Se

efectuează prin introducerea, printr-o incizie, a unui tub de observaţie şi a unui

instrument numit nefroscop în rinichi. Cu ajutorul nefroscopului se extrage calculul.

Dacă acesta este prea mare, el poate fi pulverizat cu ajutorul unei laser sau a

energiei electrice.

Ureteroscopia – operaţie necesară pentru extragerea calculilor localizaţi în

uretere.Consta în introducerea unei sonde (sau ureteroscop) în vezica prin uretra şi

ghidat apoi până la uretera. Calculii sunt apoi fragmentaţi sau extraşi întregi. Această

tehnică poate afecta ureterele .

Tratamentul conservator al litiazei renale implică:

Tratamentul profilactic propriu fiecărui varietăţi de litiaze.

Tratamentul general curativ comun tuturor formelor de liziază, oricare ar fi natura

lor chimică.

Tabloul clinic cel mai frecvent observat în litiaza renală este constituit de colica

ureterală.În 60-80% calculii ureterali pot beneficia de un tratament medical, calcul

putându-se elimina spontan. De asemenea, chiar şi în cazurile când calculi ureterali nu

se însoţesc decolica acută, se va aplica mai întâi un tratament medicamentos.

  În tratamentul imediat al colicii ureterale acute se va administra în primul rând

medicaţia antispastică şi antialgică pe cale intramusculară sau intravenoasă.analgetice:

Algocalmin, Novalgin intramuscular sau intravenos; supozitoare sau tablete înforme

mai uşoare: Scobutil, Lizadon; în formele mai grave Fortral intramuscular;antispastice:

papaverina fiole intravenos sau intramuscular foarte lent de obicei în asocierecu

Scobutil intravenos; Atropina fiole a 1 mg. Intravenos sau intramuscular.

Aplicaţii de căldură: în regiunea lombară (pernă electrică), băi fierbinţi. 

26

Page 27: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Administrarea opiaceelor poate fi uneori necesară, în cazul când durerile sunt

extrem de intense, deşi opiaceele au dezavantajul de a împiedica migrarea calculilor.

Cura de diureză nu este indicată în faza iniţială dureroasă, deoarece creşte

presiunea intrapielitică care are rol important în producerea durerii. 

Odată durerea calmată, se va trece la o analgezie de bază prin administrarea per

oral sau supozitoare de spasmolitice şi analgetice pentru că se obţine odilatare şi o

diminuare a perstalticii căilor urinare, şi, deci o scădere a factorilor care declanşează

durerea. În această perioadă este indicată cura de diureză care favorizează migrarea

calcului.Volumul urinar va trebui să depăşească 1,5 l/24h. Pot fi recomandate şi

ceaiurile de plantecu acţiune diuretică, asociate cu indicaţia care reglează dinamica

ureterală. 

Pentru eliminarea spontană a calcului are o mare importanţă mişcarea şi aşa

zisa ,,scuturare” a pietrei.

În cazul în care este prezentă leucocituria şi bacteriuria, se va aplica terapia

antibiotică. 

Tratmentul colicii renale se poate face şi ambulatoriu, dar orice colică febrilă

prelungită sau complicată cu oligurie, impune internare pentru investigaţiile

suplimentare şi tratament adecvat. 

În colicile violente prelungite care nu cedează la analgetice şi spasmofilitice

uzuale se mai asociază: ROMERGAM, FENOBARBITAL. Dacă nici aşa durerea nu

cedează, se administrează MIALGIN, ATROPINĂ.

În cazul în care tratamentul medical nu a dat rezultate sau în cazurile complicate

cu insuficienţă renală se aplică tratament urologic şi la nevoie chirurgical.

Tratament profilactic

Este în funcţie de compoziţia chimică a calculilor.Litiaza renală fiind o boală

cronică a întregului organism, necesită un tratament delungă durată. Tratamentul s-a

dovedit eficace în profilaxia recidivelor, acestea diminuând de la 40% la 10%

Tratamentul profilactic medical, cu ajutorul aportului hidric, dietei şi medicaţiei

urmăreşte:

27

Page 28: Lucrare Licenta Litiaza Renala

- scăderea concentraţiei urinare printr-un aport crescut lichidian;

- diminuarea aportului substanţelor formatoare de calculi;

- creşterea aportului de mediatori care inhibă cristalizarea;

- modificarea pH-ului urinar;

- lupta contra infecţiei.

Tratamentul chirurgical 

Tratamentul chirurgical impune doar o etapă a tratamentului litiazei renale, el va

fi continuat întotdeauna cu măsuri de prevenire a recidivei calculoase.

EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII

Evoluţia este în general bună, mulţi bolnavi reuşind după colici recidivate să

elimine calculul. De cele mai multe ori, dacă nu a fost găsită şi tratată cauza, procesul de

formare a calculului continua, chinuind timp îndelungat bolnavul, ducând la operaţii

repetate.

Unii bolnavi internaţi în spital nu accepta intervenţia chirurgicală, ajungând

frecventla blocarea caii urinare cu scoaterea rinichiului din funcţie (în acest moment

încetează durerea, fapt care bucura pe bolnav, dar calmarea este înşelătoare, pentru că

dacă persistacirca două luni, obstacolul distruge ireversibil rinichiul).

Exista posibilitatea foarte rară de anurie (blocarea funcţiei renale bilaterale), o

urgenţă de prim ordin de diagnostic şi tratament..

28

Page 29: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Evoluţia depinde de numărul şi mărimea calculilor, obstrucţia căilor urinare

depinde de eficienţa tratamentului şi posibilitatea prevenirii recidivelor şi a

complicaţiilor. 

Factorii care pot influenţa evoluţia şi prognosticul, sunt: natura

litiazei,dimensiunile, forma şi situaţia topografică a calculului, numărul, gradul de

obstrucţie acăilor urinare, prezenţa sau absenţa infecţiei şi riscul de recidivă.

Cu privire la natura litiazei, se ştie că cea urică este mai bine tolerată, puţin

dureroasă, iar tratamentul de dizolvare a calcului este eficace.

Dintre litiazele calcice, cea fosfatică este mai gravă decât cea oxalică, prin faptul

căreci divează şi se infectează.

În funcţie de dimensiunile, forma şi situaţia topografică a calcului pot fi prevăzute

şansele de eliminare spontană. Calculii caliceali sunt de obicei bine suportaţi, însă

şansele de eliminare suntminime.

Complicaţiile comune ale litiazei renale sunt:

- complicaţiile mecanice

- complicaţiile infecţioase

- complicaţiile renale.

Complicaţiile mecanice

 Sunt determinate de prezenţa unui calcul pe căile urinare excretoare, care

reprezintă un obstacol incomplet său complet privind excreţia urinii.Este posibil ca,

uneori, să se instaleze în amonte faţă de obstacol o dilatare pielocaliceală de volum

variabil.

Excluderea funcţională a rinichiului (rinichi mut) are loc în cazul când

calculul produce o obstrucţie totală.

Anurie reprezintă o complicaţie gravă datorită fie unui mecanism reflex, fie

unor leziuni de pielonefrită litiazică pe rinichiul colateral, fie mai rar unei obstrucţii

bilaterale.

29

Page 30: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Complicaţiile infecţioase

Sunt favorizate de litiaza renală. După infecţia pielică se instalează pielonefrita

acută sau cronică cu insuficienţă renală ireversibilă.Tot în cadrul complicaţiilor

infecţioase se menţionează:

  - pionefroza,

- flegmonul perinefritic,

- septicemia.

Complicaţiile renale

Sunt reprezentate de nefropatia obstructivă însoţită de nefrită interstiţială cronică.

PROFILAXIE

Profilaxia litiazei este foarte simplă:regulă generală este căutarea şi tratarea

bolilor generatoare, asociate cu cura de diureza,deci ingestie mare, zilnică de lichide

(orice fel) în cantitate de peste 1500 ml/zi, putându-se ajunge constant la 2 -3 litri/zi

se asigura astfel un drenaj foarte bun al eliminării de urină cu împiedicarea concentrării

şi deci precipitării sărurilor.

Regimul alimentar are o mare importanţă, în funcţie de tipul litiazei 

Pentru litiaza oxalică se exclud spanacul, măcrişul, varza roşie, castraveţii,

prunele, caisele, fasolea boabe, mazărea verde, cacaua, cafeaua, glucidele sub formă de

dulciuri, făinoasele, bauturile alcoolice.Pentru litiaza urică se indica aport scăzut de

proteine, produse lactate, interzicându-se carnea de purcel, miel, viţel, vânatul,

mezelurile, momitele, splină, ficatul, creierul.

PROGNOSTIC

30

Page 31: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Bilateralitatea reprezintă un semn de prognostic sever. Gradul şi durataobstrucţiei

are o mare importanţă prognostică, deoarece atunci când este severă şi sediul este sus

situat, va duce la o distrugere nefrotică ireversibilă.

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Educaţia pentru sănătate vizează educaţia bolnavului cu litiaza renală, în

vederea profilaxiei recurenţelor şi a complicaţiilor bolilor renale.

Prevenirea recidivelor presupune identificarea tuturor factorilor endo şi exogeni

de risc şi “inactivarea lor”.

Asociat cu recurenţa litiazei renale s-au raportat:alimentaţia:subnutriţia şi excesul

de proteine hidratare insuficienta:sunt necesari 2l de apă pe zi pentru o hidratare

adecvată temperaturile crescute: favorizează deshidratarea apa cu un conţinut crescut de

Ca2+: favorizează apariţia pitrelor din calciu-calculi calcici stilul de viaţă şi ocupaţia:

locul de muncă într-un mediu care favorizează deshidratrea, stresul, starea de încordare

psihică, expunerea prelungită la temperaturi crescute factori endocrini şi metabolici :

tulburări în metabolismul mineralelor, hiperparatiroidismul factori genetici : rude de

sânge cu istoric de litiaza renală antecedente personale în litiaza renală.

Bolnavul trebuie educat referitor la tratament pe toată durata vieţii sale.

31

Page 32: Lucrare Licenta Litiaza Renala

El trebuie să dobândească următoarele cunostiinte:

- alimentare corectă

- evitarea inhibării reflexului de micţiune(produce distensia vezicii urinare ,stază

urinaracare favorizează apariţia calculilor)

- asigurarea unui aport corespunzător de lichide

- evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxice,fără

prescripţie medicală

- toaleta regiunii perianale pentru a evita pătrunderea microorganismelor în tractul

urinar 

- evitarea aportului excesiv de săruri minerale(alimente,apă minerală)

- cunoasterea factorilor favorizanţi în apariţia şi evoluţia

afecţiunilor renale(oboseala,frig,umiditate...)

- evitarea excesului de proteine şi sare care supra solicita funcţional

rinichiu.Boala şi infirmitatea pot fi congenitale, dar cel mai adesea sunt rezultatul unui

regim de viaţă nesănătos care se poate datora unor cauze individuale, economice sau

altor cauze.Educarea sau pregătirea fac parte din îngrijirile de bază, ce trebuie acordate

marii majorităţi a persoanelor care se prezintă pentru tratament.Unele persoane, deşi

sunt de acord cu îngrijirile, iau o poziţie defensivă atunci când li se prezintă propria

responsabilitate în ceea ce priveşte sănătatea, informarea şi educarea lor.Se pare că

obiecţiile au la bază prezumţia că asistenta medicală intervine în programul de educare a

bolnavului, ceea ce este domeniul medicului. Ori, este clar stabilitcă rolul asistenţei

medicale de a educa bolnavul referitor la căile de promovare a sănătăţii sila vindecarea

bolnavului, este o continuare a planului terapeutic stabilit de medic.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EFECTUAREA

ACTELOR MEDICALE DE INVESTIGAŢIE

Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoană bolnavă

sau sănătoasă să-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea, prin îndeplinirea sarcinilor pe

carele-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare.

32

Page 33: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Ajutorul acordat medicului şi bolnavului în cursul examinării clinice degrevează

pe acesta din urmă de eforturi fizice,îi previne o serie de suferinţe inutile, contribuie la

crearea unui climat favorabil intre bolnav şi medic,face aceesibila medicului explorarea

tuturor regiunilor organismului,servindu-l şi cu instrumentarul necesar,toate acestea

intervenind pentru scurtarea timpului de consult al bolnavului.

 

ASISTAREA EXAMINĂRII CLINICE A BOLNAVULUI 

Sarcinile asistentei în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical sunt

următoarele:

- pregătirea psihică a bolnavului

- adunarea,verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar 

- dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului

- aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examianarilor 

- asigurarea iluminaţiei necesare examinărilor 

- deservirea medicului cu instrumente

- ferirea bolnavului de traumatisme şi răceala

- aşezarea bolnavului în pat după examinare şi refacerea patului

SE VA MONOTORIZA:

- pulsul, tensiunea arterială, temperatura,diureze

- se va urmări dacă bolnavul respiră normal

- se va urmări dacă pacientul mănâncă şi bea normal

- se va urmări dacă pacientul elimină pe toate căile de eliminare

- se va urmări dacă pacientul se mişcă şi îşi menţine o postură bună (în mers,

aşezat,întins şi când îşi schimbă postura de la o poziţie la alta)

Injecţia intravenoasă

Definiţie:reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă cu ajutorul unui ac.

33

Page 34: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Scop: -explorator

-recolatrea sângelui pentru examnene de laborator :

- biochimice,

- hematologice,

- serologice

- bacteriologice

- terapeutic:

-administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase

-recolatrea sângelui în vederea transfuzării sale

-execuatrea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui

Locul injecţiei:

- venele de plica cotului,unde se formează “M”venos prin anastomozarea lor

- venele antebraţului

- venele de pe fata dorsal a mâinii

- venele subclaviculare

- venele femurale

- venele maleorale interne

- venele jugulare şi epicraniene(mai ales la sugar şi copilul mic)

Pregătirea injecţiei:

-materiale:de protectie

- perna elestica pentru sprijinirea braţului,muşama ,aleza

- tampon de vata îmbibat în alcool medicinal

-instrumentar şi material sterile: - ace şi seringi de diferite mărimi în funcţie de

scopul injecţiei

- garou

-pacientul: - pregătirea psihica-se informează pacientul asupra scopului puncţiei

- pregatirea fizica-se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă

- se examinează caliatatea şi starea venelor având grijă ca hainele să

nu împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului

34

Page 35: Lucrare Licenta Litiaza Renala

- se aşează braţul pe perniţa şi muşama în abducţie şi extensie totală

- se dezinfectează tegumentele

- se aplică garoul la o distant de 7-8 cm deasupra locului

injecţiei, strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără

a comprima artera

- se recomandă pacientului să strângă pumnul,venele devenind astfel

turgescente.

Execuţia injecţiei:

- îmbrac mănuşile sterile şi mă aşez vizavi de pacient

- fixez vena cu policele mâinii stângi,la 4-5 cm sub locul injecţiei,exercitând o

uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine

- se fixează seringă,gradaţiile fiind în sus,acul ataşat cu bizoul în sus ,în

mânadreaptă,între policele şi restul degetelor

- se pătrunde cu acul traversând,în ordine,tegumentul-in directive oblică,apoi

peretele venos-invingandu-se o rezistenţă elastic ,până când acul înaintează în gol

- se schimba direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei

- se controlează pătrunderea acului în vena prin aspiraţie cu seringa

- se îndepărtează stază venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului

şi a pumnului

- se aplica tamponul îmbibat în alcool medicinal la locul de pătrundere a acului şi

se retrage brusc acul

- se comprima locul injecţiei 1-3 min,braţul fiind în poziţie vertical

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

- se face toaleta locală a tegumentului

- se schimba lenjeria dacă este murdară

- se asigura o poziţie comodă în pat

- se supraveghează pacientul

35

Page 36: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Accidente:

- hematom-se retrage acul şi se comprimă locul puncţiei 1-3 min

- strapungerea venei-se retrage acul în lumenul venei

-ameţeli, paloare, lipotimie-se întrerupe injecţia,pacientul se aşează în decubit

dorsal fără perna,se anunţă medical.

36

Page 37: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Explorarea radiologică a aparatului renal

Radiografia renală simplă:explorare radiologică fără substanţe de contrast

care poate evidenţial canturul şi poziţia rinichilor, calculilor renali,uretrali sau vezicali

radioopaci(care contin saruri de calciu)

Pregătirea

materialelor necesare

-cărbune animal:ulei de ricin;material necesare

efectuării unei clisme evacuatorii

Pregătirea psihică a

pacientului

-se anunţă pacientul si i se explică importanţa tehnicii

pentru stabilirea diagnosticului

-se explică pacientului tehnica investigaţiei si regimul

alimentar

Pregătirea

alimentară a

pacientului

-cu 2-3 zile inaintea examinării,pacientul va consuma un

regim fără alimente care conţin celuloză si dau reziduuri

multe si ape gazose

-in ziua precedentă,pacientul va cosuma un regim hidric

-in seara precedentă ,pacientul va consuma o cană de

ceai si păine prăjită

-inaintea examenului pacientul nu mănâncă si nu

consumă lichide.După examen,bolnavul poate consuma

37

Page 38: Lucrare Licenta Litiaza Renala

regimul sau obisnuit.

Pregătirea

medicamentoasă a

pacientului

-cu două zile inintea examinării,se adiminstrează

cărbune animal si triferment câte două tablete de 3 ori/zi

-in seara precedentă zilei de radigrafie, se adiminstrează

două linguri de ulei de ricin

Atentie! -in dimineaţa zilei examinării,se efectuează o clismă cu

apă caldă.Aerul din tubul irigatorului trebuie complet

evacuat pentru a nu fi introdus in colon.Înaintea

executării radiografiei pacientul işi va goli vezica

urinară si se controlează radioscopic dacă mai exista aer

in intestine.

Participarea la

examen

-pacientul este condus la serviciul de radiologie

-va fi ajutat să se dezbrace şi s se aseze in decubit dorsal

pe masa radiologică.

Ingrijirea

pacientului dupa

tehnică

-dupa efectuarea radiografiei ,este ajutat să se îmbrace,

să se intoarcă în salon,unde va fi instalat comod in pat

-se notează examenul in FO.

În caz de urgenţă, radiografia se poate executa fără pregătirea prealabilă a

pacientului,dar reuşita este indoielnică.

Pielografia

Pielografia: radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast

administrate prin cateterism ureteral,sub control cistoscopic.

Pregătirea -materiale necesare pentru o radiografie renală simplă;

38

Page 39: Lucrare Licenta Litiaza Renala

materialelor

necesare

substanţa de contrast=Odison 30% sau iodura de sodiu

10%;medicamente antihistaminice;medicamente pentru

urgenţă

Pregătirea

pacientului

-se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru

radiografia renală simplă

Testarea

sensibilităţi faţă de

substanţa de

contrast

-se efectuează testarea sensibilităţii bolnavului la iod cu

Odison 30% sau iodura de sodium 10%

-dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică,se intrerupe

introducerea substanţei de contrast si se administrează

antihistaminice,anunţându-se imediat medical

-dacă toleranţa organismului este bună,pacientul va fi

condus în sala de citoscopie,unde va fi ajutat să se

dezbrace şi să se aseze pe masa de examinare

Administrare subst.

de contrast

-spălare pe mâini cu apă curentă si săpun

-sub controlul cistoscopului se introduce sonda în ureter

-se introduce substanţa de contrast uşor incălzită,5-10

ml in fiecare parte cu presiune mică

Ingrijirea

bolnavului după

tehnica

-după terminarea radiografiei se incearcă să se extragă

cu o seringă - substanţa de contrast

-pacientul va fi ajutat să se imbrace;va fi condus în salon

şi instalat comod în pat

-se notează examenul efectuat in FO

Pielografia se execută în condiţii de asepsie perfectă.Substanţa de contrast trebuie

uşor incălzită pentru a nu produce contracţii spastic reflexe ale bazinetului.Injectarea

substanţei de contrast se face cu presiune moderată.

Urografia

Urografia: metoda curentă de examinare morfofunctională a rinichilor si căilor

urinare,utilizându-se substanţe hidrosolubile administrate intravenos.

39

Page 40: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Pregătirea

materialelor

necesare

-toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală

simplă;substanţa de contrasta Odison de 30,60

sau75%;medicamente antihistaminice;medicamente de

urgent;seringi Record de 10 ml sterile şi ace pentru

injecţii intravenoase,material necesare pentru clismă

Pregătirea

pacientului

-se efectuează pregătirea psihică,alimentară şi

medicamentoasă descrisă la “radigrafia renală simplă”

-se readuce cantitatea de lichide din regimul cunoscut

iar în ziua examiăarii bolnavul nu maănâncă şi nu

bea(pentru reducerea volumului urinei)

-se efectuează clisma evacuatoare inaintea injectării

substanţei de contrast

Testarea

sensibilitati fata de

substanta de

contrast

-se efectuează proba de toleranţă faţă de iod

-se comunică pacientului unele simptome ce pot să

apară şi care dispar repede fără consecinţe

-dacă pacientul prezintă reactive hiperergică,se intrerupe

administrarea şi se anuntă medicul

Participarea la

examen

-pacientul va fi condus la serviciul de radiologie;va fi

ajutat să se dezbrace şi să se aseze pe masa radiologică

-dacă toleranţa organismului este bună,se administreaza

intrvenos substanţa de contrast,astfel:20ml Odison 75%

la adultţi,iar la copii,in funcţie de vârstă se

administreaza 5-15ml solutie 75%

-la 8-10 min de la efectuarea injecţiei,medical execută

radiografia renală(urografia)

Îngrijirea

pacientului după

tehnică

-va fi ajutat să se îmbrace,va fi condus în salon şi

instalat comod in pat

-se notează examenul în FO

Injectarea substanţei de contrast se face pe masa radiologică foarte încet,cu multă

precauţie, amestecându-se cu sângele pacientului.Urografia este contraindicate în:

40

Page 41: Lucrare Licenta Litiaza Renala

insuficienţa renală si hepatică, boala Basedow,stări alergice,anemii hemolitice,

tuberculoza pulmonară evolutivă.

Cistografia

Cistografie:metoda de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate

executa prin:radiografie simplă vezicală, radiografie după umplerea vezicii urinare cu o

substanţă de contrast sterile eventual amestecată cu are.

Radiografia simplă a vazicii urinare poate pune in evident calculi intravezicali;

metoda nu necesită o pregatire prealabilă a pacientului.

Cistografia cu substanţă de contrast necesita următoarele:

Pregătirea

materialelor necesare

-materiale pentru efectuarea unei clisme ;sonda Nelaton

sterile;soluţie sterilă de acid boric;seringa Guyon

sterilă;substanţa de constrast:iodură de sodium 10 %

sterilă sau soluţie Odiston;pensa hemostatică;manuşi de

cauciuc sterile;tăviţa renală

Pregătirea pacientului -se anunţă pacientul şi se explică necesitatea tehnicii

-se efectuează o clisma evacua toarecu apa caldă

-pacientul este condus la serviciul radiologic,ajutat să se

dezbrace şi să se aseze în decubit dorsal pe masa

radiologică

Participarea la

cistografie

-spălarea pe maini cu apa curentă şi saăpun;se imbracă

manuşile sterile

-se introduce sonda Nelaton sterile in vezica urinară

-se captează urina prin sonda in taviţa renală şi se spală

vezica cu o soluţie sterilă de acid boric

-în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodură de sodiu

10% sterile sau Odiston şi se introduce în vezică

-se inchide sonda cu o pensă hemostatică

-pacientul este atenţionat să nu urineze decât după

41

Page 42: Lucrare Licenta Litiaza Renala

terminarea examenului cistografic

-medicul execută imediat radiografia.

Vezica urinară poate fi evidenţiată cu ocazia urografiei:la 1-2 ore după injectarea

substanţei de contrast ea se colecteazaă în vezică,dând posibiliatea sa fie radiografiată.

Arteriografia renală

Arteriografia renală:metoda de explorare a aparatului renal prin

administrarea substanţei de contrast pe cale arterială, calea femurală, fiind mai uşor de

abordat,este curent folosită.

Pregătirea bolnavului şi administrarea substanţei de contrast se realizează în

condiţii identice cu cele menţionate la celelalte tehnici de examinare a aparatului

renal.Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării

substanţei de contrast, a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde.

Examenul radiologic al rinichilor prin retropneumoperitoneu

Retropneumoperitoneu: introducerea de aer sau oxigen în spaţiul

retroperitoneal prin evidenţierea contururilor rinichilor.

Material necesare -materiale necesare efectuării unei clisme ,instrumente şi

material necesare efectuarii unei punctii;aparat de

pneumotorax-în perfectă stare de sterilitate

Efectuarea tehnicii -se anunţă pacientul ,explicându-i necesitatea tehnici si

inofensivitatea ei;

-se anunţă pacientul că nu trebuie să mănânce nimic in

dimineaţa examenului

-în seara precedent intervenţie se efectuează o clismă

evacuatoare

-va fi condus în sala de radiografie,ajutat să se dezbrace

şi să se aseze pe masa radiografică

-spălarea pe mâini cu apa curentă şi săpun;se imbracă

42

Page 43: Lucrare Licenta Litiaza Renala

mănuşile strile

-se serveşte medicului instrumentarul cerut pentru a

efectua puncţia in loja perirenală

-cu aparatul de pneumotorax medicul introduce 1000-

1200 ml gaz şi se execută apoi radiografia

-la locul puncţiei se efectuează un pansament;se ajută

pacientul să se imbrace.

Gazul introdus se resoarbe in decurs de maximum două zile.

Urografia

Urografia este cea mai eficientă metoda de investigare a aparatului urinar,

furnizând date atât despre structura organelor, cât şi despre modul lor de funcţionare. Pe

monitor se văd nu doar calculii renali (pietrele), tumorile renale, infecţiile urinare, dar şi

modul în care ele afectează funcţionarea tractului urinar. Pentru că la urografie se vede

tot abdomenul, bazinul şi o parte din coloana vertebrală, se poate determina, de

asemenea, ce consecinţe au afecţiunile altor organe asupra aparatului urinar.

"Deşi este o investigaţie agresivă pentru pacient, urografia este indispensabilă

pentru că, dintre toate metodele de diagnostic, ea oferă cele mai multe informaţii despre

starea de funcţionare a întregului aparat urinar"", explica medicul primar radiolog şi

imagistica medicală Gabriela Lăzărescu de la Spitalul Clinic de Urologie ""Prof. dr.

Theodor Burghele"" (fost Spitalul Panduri). Înainte de urografia propriu-zisă, organele

tractului urinar sunt vizualizate printr-o radiografie simplă, fără substanţă de contrast.

Numai în acest mod se pot vedea eventualii calculi radioopaci (calculii pot fi

radiotransparenti şi radioopaci) şi alte opacităţi care nu au legătură cu aparatul urinar

(calculi biliari, ganglioni mezenterici calcifiaţi). Cu substanţa de contrast injectata după

prima expunere se vor vedea calculii radiotransparenti. O urografie presupune mai

multe expuneri (mai mulţi timpi urografici). Prima expunere se face la 5 minute de la

injectarea substanţei de contrast. Acum se va vedea cum arată, cum secretă şi excreta

rinichii.

43

Page 44: Lucrare Licenta Litiaza Renala

Cea de-a doua radiografie se face la 30-45 de minute, când se văd şi uretra,

ureterele şi vezica urinară. Dacă rinichiul secretă mai greu, se fac alte radiografii la

câteva ore sau la 24 de ore. ""Nu putem face nici un fel de apreciere dacă nu vedem

obstacolul care face rinichiul nefuncţional. În acest caz se folosesc alte mijloace de

investigare, care completează urografia. Datele adunate din mai multe investigaţii se

coroborează pentru a ajunge la un diagnostic"", ne spune medicul Gabriela Lăzărescu.

REGULĂ. Nu mâncaţi şi nu beţi nimic în dimineaţa în care urmează să vă prezentaţi la

urografie. La nivelul abdomenului nu trebuie să existe alte imagini care să împiedice

vizualizarea directă a aparatului urinar (gaze, lichid în vezica urinară).

DEZAVANTAJE. Deşi oferă mai multe informaţii decât alte metode de

investigare, urografia prezintă şi riscuri. Primul dintre ele este iradierea. Pentru a limita

acest fenomen, pacientul se protejează cu câmpuri (şorţuri) cu plumb sau reducând pe

cât posibil timpii urografici şi suprafaţa de radiografiat. Urografia prezintă, de

asemenea, riscul ca pacientul să aibă reacţii alergice la substanţa de contrast, care se

injectează înainte de investigaţie.

44