Lucrare Gradul 1_FONT 12

8/15/2019 Lucrare Gradul 1_FONT 12

1/78

CUPRINS

Capitolul I:INTRODUCERE………….………………………………………….3

1.1. Motivarea alegerii temei……………………………………………………4

1.2. Ipoteza lucrarii……………………………………………………………...5

1.3. Scopul lucrarii………………………………………………………………6

Capilolul II : FUNDAMENTAREA TEORETICA SI STIINTIFICA A

LUCRARII………………………………………………………………………...7

2.1. Particularitatiile elevilor din ciclul gimnazial………………………………...8

2.2. Calitati motrice……………………………………………………………….10 2.2.1.Viteza………………………………………………………………...…16

2.3. Jocul motric………………………………………………………………...…24

Capitolul III : METODOLOGIA DE LUCRU FOLOSITA IN ELABORAREA

LUCRARII…………………………………………………………………..……34

3.1. Metodele de cercetare folosite in cadrul cercetarii pedagogice………………34


2/78

5.7. Naveta…………………………………………………………………………61

5.8. Saritura in lungime de pe loc…………………………………….………........63

Capitolul VI: CONCLUZII SI PROPUPENERI………………….………………66

6.1. Concluzii………………………………………………………….…………...66

6.2. Propuneri……………………………………………………………….……...67

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………..………...69

ANEXE…………………………………………………………………………....71


3/78

Capitolul IINTRODUCERE

În prezent, idealul educational al şcolii româneşti vizează dezvoltarea liber ă, integrală şi

armonioasă a individualităţii umane în procesul de formare a personalităţii omului

multilateral. Formarea şi educarea multilaterală a tinerei generaţii reprezintă o sarcină demare r ăspundere a şcolii şi a ansamblului de factori educaţionali. Astfel, pregătirea tinerei

generaţii impune ca o necesitate obiectiva lărgirea căilor şi modalităţilor de acţionare în

vederea formării personalităţii omului multilateral şi armonios dezvoltat.

Înscriindu-se în sistemul modalităţilor de acţionare prin intermediul cărora se realizează

educarea multilaterală a tinerei generaţii - educaţia fizică - raţional concepută, organizată şirealizată dupa anumite obiective şi scopuri, contribuie la dezvoltarea armonioasă a

personalităţii elevilor, la perfecţionarea functională şi structurală a organismului, la

intărirea organismului şi la creşterea substanţiala a for ţelor fizice şi morale a elevilor.

Dezvoltarea multilaterală şi armonioasă a personalităţii tinerei generaţii se realizează în

conditiile în care profesorul urmăreşte printre altele ridicarea nivelului solicitărilor,

respectarea şi adaptarea conţinutului programei la particularităţile colectivului de elevi şi la


4/78

actuală lecţia de educatie fizică reprezintă o forma adecvata, perfect adaptată nevoilor vieţii,

asigurand dezvoltarea armonioasă a organismului, intărirea sănatăţii, dezvoltarea calităţilor

biomotrice şi psihice, precum şi formarea unui bagaj larg de deprinderi motrice utile vieţii, în

ambianţa naturală de călire şi fortificare a tinerei generaţii.

Integrat în acest context conţinutul lecţiei este îndreptat spre realizarea sarcinilor

majore ce revin educatiei fizice scolare. Toate acestea reclamcă o activitate fizică

continuă, organizata dupa criterii stiintifice avand la baza îmbinarea metodelor clasice cu

tehnologiile moderne de instruire si educare.

Principalul mijloc al educatiei fizice este exercitiul fizic. Exercitiul fizic este o ac ţiune

motrică efectuată sistematic şi constient în vederea optimizării, dezvoltării, perfectionării

psihice şi fizice şi dezvoltării capacităţii motrice a elevilor.

1.1. Motivarea alegerii temei

Educatia fizică este în primul rând activitatea care valorifică sistematic ansamblul

formelor de practicare a exerciţiilor şi jocurilor, în scopul creşterii potenţialului biologic al

omului în concordanţa cu cerinţele sale şi exigenţele societăţii.

Educatia fizică cunoaşte în zilele noastre o dezvoltare fara precedent. Aceasta contribuie

eficient şi nemijlocit la formarea şi dezvoltarea personalitătii cu exerciţii şi jocuri motrice în


5/78

Se poate observa că pe măsur ă ce cresc elevii r ăman în urmă privind capacitatea

motrică raportată la dezvoltarea lor segmentar ă. Pentru a preântâmpina această stare de fapt,

profesorul de educatie fizică are datoria de a asigura lecţii cu un nivel de eficientă sporit, prin

perfectionarea conţinutului lecţiei, prin perfecţionarea metodelor şi mijloacelor folosite în

cadrul lecţiei precum şi prin perfecţionarea formelor de organizare a activităţii lecţiei de educatie

fizică.

Lecţia de educaţie fizică ca formă de bază a organizării procesului instructiv-educativ în

şcoală este supusă perfecţionării şi modernizării conţinutului nu prin adăugiri de

cunoştiinţe, ci printr-o restructurare de pe poziţia teoriei sistemice şi operationale care ofer ă un

grad sporit de eficienţă. Modernizarea nu inseamnă negarea experienţei tradiţionale acumulate

în domeniul educaţiei fizice privind metodele cu bune rezultate de-a lungul timpului, ci

reprezintă un proces de reevaluare a tot ceea ce este valoros pentru procesul instructiv-

educativ precum şi introducerea unor elemente noi, moderne privind actuala orientare

didactico-pedagogică a lecţiei de educatie fizică.

Abordarea sistematică a mijloacelor şi metodelor specifice lecţiei de educatie fizică şi

perfecţionarea conţinutului lecţiei m-au condus la alcătuirea unor lecţii de educatie fizică la

ciclul gimnazial pe care le-am folosit în cadrul experimentului prezentat în această lucrare.

Aceste lecţii de educaţie fizica alcătuite de mine pe baza programei şcolare au fost


6/78

Jocurile motrice au fost folosite la clasele experimentale foarte des, aş putea spune în

fiecare lecţie de educatie fizică în diferite momente ale acesteia şi cu scopuri variate.

Atat conţinutul jocurilor motrice, cât şi formele de organizare a activităţii elevilor în

cadrul lor, vor servi la verificarea ipotezei de la care am pornit: utilizarea intensivă a jocurilor

motrice în lecţia de educaţie fizică, îi măreşte eficienţa prin: asigurarea unui nivel mai bun de

pregătire bazat pe participarea constienta şi activă a elevilor, contribuie la dezvoltarea

calitătilor motrice precum şi la instaurarea unui climat de ordine si disciplină.

În cadrul lecţiilor de educatie fizică am introdus un numar foarte mare de jocuri motrice

folosind în acest scop culegerile şi cărţile mentionate în bibliografia de specialitate.

Aceste jocuri motrice favorizează dezvoltarea calităţitor motrice precum şi însuşirile şi

deprinderile moral-volitive şi de creaţie.

1. 3. Scopul lucrarii

Mi-am propus ca scop al lucr ării, selectionarea unor jocuri motrice specifice dezvoltării

vitezei pentru clasa a V-a, precum şi găsirea unor criterii de dozare şi individualizare a lor,

ţinand cont de aplicarea în practică a datelor fiziologice referitoare la capacitatea de efort a

elevilor şi de dezvoltarea lor fizică.

Lucrarea conţine un număr de 20 de jocuri pentru formarea, consolidarea şi


7/78

Capitolul II FUNDAMENTAREA TEORETICA SI STIINTIFICA A LUCRARII

2.1. Particularit ăţ ile elevilor din ciclul gimnazial

Odata cu înaintarea în vârstă, cu trecerea de la nivelul primar la ciclul gimnazial în

viaţa copilului apar o multitudine de modificari care au rol esenţial în conturarea tabloului săumorfo-functional si psihologic.

A. Particularit ăţ ile morto-func ţ ionale şi biologice ale elevilor din ciclul gimnazial

(10/11-14/15 ani)

În perioada pubertăţii au loc importante modificări morfo-funcţionale şi biologice la

care este supus organismul elevului. Aceste modificări se caracterizează prin ritm accelerat al

dezvoltării somatice, dismorfism sexual, dezechilibru între propor ţiile diferitelor segmente şi între

sferele morfologice si vegetative.

Puberul nu are o conduita motrică egală ci una marcată de discontinuităţi în care mişcările

sunt insuficient ajustate uneori exaltate, alteori apatice. Din punct de vedere morfologic

structura oaselor se apropie de cea a adultului. Musculatura scheletica se dezvoltă în

special prin alungire, dar for ţa nu înregistrează creşteri evidente. Mobilitatea articular ă


8/78

circulatie se r ăsfrang şi asupra activitătii creierului, deoarece nu este suficient irigat cu

sange, scăzand astfel capacitatea de lucru a elevului.

Structura cerebrală internă suportă şi ea modificări nu atat sub raport cantitativ (nu se

măreşte masa creierului), ci mai ales calitativ (evoluează legăturile dintre diferitele zone ale

scoar ţei cerebrale, se dezvoltă plasticitatea funcţională a activitatii nervoase superioare, se

perfectionează sistemele de autoreglare corticală) ceea ce va avea repercusiuni asupra

capacitătii de diferenţiere, integrare şi reglare psiho-comportamentală. Inhibiţia este puţin

dezvoltată la aceasta varstă, fapt ce explică izbucnirile necontrolate, exuberante şi iritabile ale

puberului. Se modifică şi ritmul de funcţionare al unor glande cu secreţie intenă; se

atrofiază timusul, glanda creşterii, dar creşte ca mărime glanda tiroidă.

Aparatul respirator face faţă cu greu nevoilor organismului, plămanii sunt mai putin

rezistenţi, fiind astfel uşor supuşi infecţiilor.

Un loc important îl ocupă începutul maturizării sexuale, hormonii sexuali influentează

activitatea tuturor organelor şi sistemelor organismului, inclusiv sistemul nervos. Astfel

echilibrul între excitatie şi inhibiiţie este dereglat, excitabilitatea la nivelul scoar ţei cerebrale

este crescută, copiii devin susceptibili, uneori impulsivi, trecând repede de la o stare la alta.

Acest proces este însoţit şi de apariţia caracterelor secundare: schimbarea vocii, apariţia

pilozităţii pe fata (la băieti), dezvoltarea glandelor mamare. Odată cu acestea începe şi se


9/78

ei psihologic să întâlnim o imbinare a unor particularităţi ce ţin de mica scolaritate cu altele care într-

o forma sau alta le prefigurează pe cele ale adolescenţilor.

Aceasta perioada preadolescentină a fost numita „varsta hainelor scurte" sau „varsta

disgraţiei" din cauza creşterii intense în lungime a membrelor şi a nasului în raport cu faţa.

Din punct de vedere psihologic dezvoltarea preadolescenţilor este subordonată creşterii

şi dezvoltării impetuoase a organismului. În această perioadă puberul manifestă o imensă

curiozitate faţă de tot ceea ce îl înconjoara, o puternică nevoie de a şti şi a cunoaşte îl animă în toate

acţiunile pe care le întreprinde. Interesele elevului se diversifică, dorinţa de afirmare devine tot

mai puternică, încrederea în for ţele proprii depasind in multe cazuri posibilităţile reale.

La aceasta varstă copilul „işi pune ordine" în cunoşti iţe şi le ordonează şi

structurează după o serie de criterii, ajungând la formarea unor reţele, piramide sau sisteme de

noţiuni. Cea care îl ajută cel mai mult pe copil în finalizarea unui asemenea proces este

gândirea.Memoria elevului devine în această perioadă o memorie logică, bazată pe selecţia

esenţialului şi întelegerea lui. Capacitatea de asimilare a elevului preşcolar creşte foarte mult.

Limbajul se dezvoltă atat sub raport cantitativ (în debitul verbal al puberului apar 80- 120 de

cuvinte pe minut) cât şi sub raport calitativ (apar asociaţii bogate şi semnificaţii, se amplifică

limbajul activ).


10/78


11/78

diferitelor aparate şi sisteme ale organismului uman, dar mediată de procese şi capacităţi

psihice.

Calităţile motrice sunt de două feluri:

a) de bază: viteza, for ţa, îndemanare şi rezistenta;

b) specifice: cele implicate prioritar în practicarea ramurilor şi probelor sportive.

Calităţile motrice sunt în stransă legatur ă cu deprinderile şi priceperile motrice.

Exersarea f ăcută în scopul însuşirii deprinderilor şi priceperilor motrice are ca efect indirect şi

dezvoltarea calităţilor motrice. De asemenea, orice deprindere sau pricepere motrică însuşită

deja de elevi, poate deveni şi un mijloc eficient pentru dezvoltarea calităţilor motrice la acei

elevi, observandu-se, ca efect indirect, şi unele progrese pe planul tehnicii sau chiar tacticii de

execuţie a deprinderilor şi priceperilor motrice în cauză.

Acţiunea motrică, simplă sau complexă, este rezultatul multiplelor forme de

combinare a calităţilor motrice cu elemente de tehnică. Nici o acţiune motrică, indiferent cât desimplă ar fi structura ei, nu este susţinută doar de o singur ă calitate motrica, ci de rezultanta

combinării în propor ţii diferite a două sau mai multe calităţ i sau forme de manifestare a

acestora. Multitudinea formelor de combinare a acestora şi a raporturilor de intercondiţionare

trebuie căutate la originea fiecărei deprinderi motrice sau procedeu tehnic.

Intercondiţionarea dintre calităţile motrice în efectuarea acţiunilor de mişcare este atât


12/78

În concluzie se poate preciza că o bună capacitate de efort fizic are influenţe pozitive,

determinând o capacitate de muncă ridicată sub aspectul rezistenţei la eforturi, al poftei de

muncă, al duratei acesteia, deci şi asupra calităţ ii muncii, ceea ce este în deplină

concordanţă cu obiectivele învaţământului românesc.

B. Dezvoltarea calit ăţ ilor motrice impune o riguroască obiectivizare a procesului de

pregtire fizică a elevilor din ciclul gimnazial

In concordantţă cu docimologia generală aplicată tuturor obiectelor de invaţământ, deci şi

la educaţie fizică, eficienţa activităţii cadrelor didactice se apreciază, în principal, prin progresele pe

care le-au realizat elevii în însuşirea cunoştinţelor, formarea deprinderilor şi priceperilor,

dezvoltarea calităţilor motrice. Obiectivizarea procesului de instruire se refer ă la stabilirea unor

modalităţi concrete de apreciere cantitativă şi calitativă a progreselor, pe baza cărora să se poata

evalua şi valoarea metodelor, procedeelor şi mijloacelor folosite.

Dezvoltarea calităţilor motrice reprezintă un domeniu care ne ofer ă posibilităţi largi şiconcrete de apreciere obiective a progreselor realizate de catre elevi şi de profesori.

Obiectivizarea procesului de dezvoltare a calităţilor motrice pretinde profesorului:

- să cunoască nivelul de pregatire al elevilor, de la ce stadiu porneste;

- să stabilească probe şi norme specifice fiecarei calităţi motrice şi să le aplice periodic

în activitatea elevilor(la inceput de an scolar, la sfarsit de semestru, la sfarsit de an


13/78

calităţilor motrice vizează astăzi şi cele mai mici amănunte. În practica antrenamentului

sportiv au fost experimentate şi generalizate o serie de procedee pentru dezvoltarea

calităţilor motrice, orientate spre rezolvarea unor obiective concrete, punând la dispozitia

tuturor domeniilor şi ramurilor sportive modalităţi concrete de acţionare.

În activitatea de educaţie fizică şi sport a elevilor, dezvoltarea calităţilor motrice nu s-a

bucurat dintotdeauna de atenţia cuvenită în sensul fundamentării acestui proces din punct de vedere

conceptional şi metodologic. Adesea au fost indicate solutii f ără a se tine seama de scopul acestui

obiect de invatamant, f ără a se stabili cu mai mare precizie rolul pe care îl joaca calit ăţile motrice în

realizarea obiectivelor finale în obţinerea modelului preconizat de pregătire a elevilor. În procesul

de dezvoltare şi pregătire fizică a elevilor întâlnim şi astăzi practica potrivit căreia dezvoltarea

calităţilor motrice se realizează doar ca rezultat al activităţii destinate formării şi consolidării

deprinderilor motrice, considerându-se că nu este util să se acţioneze, în mod deliberat, cu

procedee metodice şi mijloace specifice pentru dezvoltarea calităţilor motrice. Acestmod de a concepe, de a gândi şi de a acţiona pentru dezvoltarea calităţilor motrice este astăzi

depăşit de cuceririle teoretico-metodice.

Comparând activitatea de educaţie fizică din şcoală cu cea organizata în cadrul

antrenamentului sportiv, semnalăm deosebiri atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ,

determinate de scopurile principale urmărite în fiecare activitate în parte.


14/78

Este cunoscut faptul că efectuarea unui exerciţiu fizic sau a unei acţiuni motrice simple

sau complexe, urmareşte un anumit scop. Exerciţiul fizic sau actiunea motrică se execută fie

pentru învăţarea deprinderilor motrice respective, fie pentru consolidarea sau perfecţionarea

ei. Spunem că dominanta exercitiilor şi a acţiunii motrice se refer ă la instruirea elevilor

pentru învătarea, consolidarea, perfecţionarea şi aplicarea deprinderii motrice respective. Dar

aceasta nu este singura dominantă care se poate imprima unei acţiuni motrice sau unui exerciţiu

fizic.

lată care sunt elementele prin care se poate deosebi o dominantă de alta, imprimată aceluiaşi

exercitiu fizic:

- ritmul sau tempoul de executare a acţiunii motrice;

- amplitudinea mişcarii;

- greutatea şi dimensiunile obiectului cu care se execxută acţiunea motrică,

dimensiunile terenului;- numarul de repetări globale sau cel în cadrul unei execuţii, durata executiei;

- durata pauzelor dintre repetări;

- procedee metodice utilizate, etc.

Modul în care se manevrează cu aceste elemente în executarea unei acţiuni motrice determină

dominanta acesteia, eficienţa ei în realizarea obiectivelor propuse.


15/78

- dezvoltarea for ţei braţelor se poate realiza utilizând acelaşi procedeu tehnic, dar în

locul mingii de baschet se folosesc mingi medicinale.

Conducerea mingii de handbal sau de baschet, procedeu tehnic de asemenea frcvent

folosit în lecţiile de educaţie fizică. El poate influenta:

- dezvoltarea îndemânării, daca procedeul se execută într-un ritm adecvat formării şi

consolidării unei tehnici corecte de dribling alternând ambele bra ţe;

- dezvoltarea vitezei de reacţie, daca în timpul execuţiei se modifică ritmul la semnale vizuale

sau auditive;

- dezvoltarea rezistenţei generale daca procedeul se execută pe distanţe şi cu tempouri

bine stabilite.

În toate cazurile însă se impune respectarea unei reguli foarte importante şi anume:

deprinderile motrice de baza şi procedeele tehnice se pot folosi pentru dezvoltarea calităţilor motrice

prin modificarea dominantei, numai după ce elevii şi-au însuşit mecanismul de baza al acestora. 2. Folsirea metodelor, procedeelor şi mijloacelor specfice dezvolt ării calit ăţ ilor

motrice, la elevii din ciclul gimnazial.

Aceasta constituie cea de-a doua cale prin care se poate acţiona pentru dezvoltarea calităţilor motrice

în activitatea de educatie fizică şi sport şcolar.

Precizez de la inceput că această cale este cu mult mai sigur ă pentru obţinerea unor rezultate


16/78

- testarea periodică a valorilor atinse pentru ca dependent de acestea să se intervină cu

modificările necesare;

- pastrarea unei evidenţe precise a rezultatelor şi mijloacelor folosite.

Referitor la modalităţile de acţionare pentru dezvoltarea calităţilor motrice mai

trebuie subliniate şi alte aspecte.

Primul se refer ă la posibilităţile de care dispunem în cadrul şcolii pentru a acţiona

asupra dezvoltării calităţilor motrice.

Al doilea aspect vizeaza gama mijloacelor recomandate a fi folosite pentru

dezvoltarea calităţilor motrice. Acest mod de activitate nu exclude necesitatea ca profesorul să

cunoască o gama cât mai variata de metode şi mijloace proprii activitaţii sale.

2.2.1.Viteza

Omul este obisnuit să raporteze orice acţiune sau miscare la timpul necesar realizării ei, căutânddin ce în ce mai mult reducerea intervalului de timp consumat pentru o acţiune sau alta. Nu este

întamplător faptul că în urma realizărilor spectaculoase din ultimele decenii în domeniul tehnicii

construcţiei mijloacelor rapide de deplasare, secolul nostru tinde să fie calificat tot mai des

drept secolul vitezei.

N.G.Ozolin defineşte viteza ca fiind „capacitatea de a executa rapid mişcarea",


17/78

c) frecvenţa maximă a mişcărilor, determinantă la nivelul unei singure articulaţii,

miscările fiind efectuate cu amplitudine maximă şi rezistenţă minimă, într-un anumit

interval de timp.

2.2.1.1. Factorii care conditioneaz ă valoarea vitezei

Este cunoscut faptul că viteza este o calitate motrica mai mult înnascuta decât

dobândită. Ea depinde de activitatea scoar ţei cerebrale şi de activitatea principalelor calităţi şi procese

nervoase (mobilitatea, intensitatea, concentrarea şi tenacitatea).

Valoarea vitezei este condiţionată de mai mulţi factori fiziologici, biochimici, psihici si într-o

anumită masur ă morfologici.

Factorii cei mai importanţi care asigur ă suportul biologic şi psihic al vitezei sunt:

- mobilitatea proceselor nervoase corticale;

- alternanţa rapidă în centri corticali a excitaţiei şi inhibiţiei;- viteza de transmisie a impulsurilor nervoase;

- acuitatea, precizia organelor receptoare ale semnalelor;

- ritmul optim de alternare a contracţiilor şi relaxărilor grupelor musculare;

- calitatea fibrei musculare şi valoarea surselor şi proceselor energetice;

- nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice;


18/78

a) fibre fizice rapide-cu un timp de concentraţie scurt, dar care obosesc repede;

b) fibre tonice-cu un timp de concentraţie mai lung, dar care obosesc mai greu

Deci, muschiul mai bogat în fibre fizice este mai rapid, iar cel bogat în fibre tonice este mult mai

lent.

Valoarea vitezei mai nou este conditionată şi de nivelul de dezvoltare a celorlalte

calitati motrice.

A. Conditionarea vitezei de către for ţă

Între viteza mişcării şi mărimea încărcăturii există o relaţie invers proportională, viteza

crescând odata cu învingerea rezistenţei externe. Crescănd for ţa se invinge mai usor această rezistenţă.

B. Conditionarea vitezei de către rezistenă

Pentru a menţine un tempou rapid la un nivel maxim de manifestare a capacităţii de viteză, pe o

durată mai lunga, este necesar ă o anumită rezistentă specifică. Acest factor este perfectibil în

timp, implicand un cuplu viteză-rezistentă.C. Conditionarea vitezei de către îndemânare

Acest factor limitativ trebuie analizat în strânsă dependenţă cu nivelul tehnicii de

execuţie a acţiunilor motrice. Însuşirea unei tehnici cat mai raţionale, automatizarea

mişcărilor care intr ă în structura acţiunii vor permite utilizarea ratională a pârghiilor,

executarea degajată a mişcărilor, relaxarea antagoniştilor, plasarea corectă a centrului de


19/78

IV. viteza de deplasare.

Unele surse bibliografice menţionează, în plus, că forma de manifestare a vitezei şi viteza de

accelerare, viteza explozivă şi viteza de decizie.

A. Viteza de reac ţ ie

Viteza de reacţie sau timpul de latenţă a reacţiei motrice se refer ă la rapiditatea cu care

organismul r ăspunde la semnale, la iuţeala cu care sesizează şi receptionează semnalele

şi la durata necesar ă angajarii în acţiune. Componentele vitezei de reacţie sunt:

a) Durata recep ţ ionării stimulului (in medie 3-5 ms) constă în perioada de timp

necesar ă depolarizării membranei celulare a receptorului căruia se adreseaza stimulul şi

transformarea stimulului în influx nervos;

b) Transmiterea aferent ă spre sistemul nervos central a mesajului sub forma unei unde

de depolarizare a membranei dendritelor şi axonilor neuronali, având o durată variabilă

în funcţie de distanţa parcursă de la receptor până la nucleul cortical al analizoruluistimulat;

c) Timpul central necesar recep ţ ionării, analizei, sintezei şi elabor ării comenzii

adecvate stimulului are o durată mai mare decât timpul de receptionare şi de transmitere

aferentă la un loc şi este în funcţie de viteza de desfasurare a unor reacţii biochimice

complexe de la nivelul neuronilor corticali.


20/78

B. Vite za de exe cu ţ ie

Viteza de execuţie, viteza mişcărilor separate sau viteza mişcărilor singulare

defineşte iuţeala cu care se execută o acţiune motrică singular ă, unitar ă ca structur ă

motrică.

Viteza de execuţie cuprinde timpul scurs între momentul declanşării şi mometul

încheierii unei singure acţiuni singulare.

Viteza de execuţie este condiţionată de mai mulţi factori printre care şi factorii relativ

independenţi de planul proceselor nervoase, cum ar fi:

- Intensitatea fluxului nervos şi viteza lui de transmitere;

- Viteza de reacţie a muschilor şi valoarea muschilor antagonişti;

- Forta de contracţie a muschilor antagonisti;

- Felul şi mărimea pârghiilor, elasticitatea muscular ă şi mobititatea articulaţiilor;

- Stă pânirea tehnicilor.În cazul vitezei de execuţie, în marea majoritate a acţiunilor motrice a căror eficienţă depinde de

manifestarea acesteia, trebuie asigurat un raport optim între for ţă şi viteză. În unele probe,

viteza de execuţie se manifestă colaborat cu viteza de reacţie, dependent de sesizarea rapida a

situaţiei sportivul urmând a executa rapid o acţiune sau alta.

Dintre toate formele de manifestare a vitezei, această formă este cel mai putin şi


21/78

- Existenţa unui stereotip dinamic corespunzator;

- Coordonarea neuromuscular ă;

- Rezistenta scoar ţei musculare;

- Rezistenţa fizică specifică.

În marea majoritate a ramurilor sportive această formă de manifestare a vitezei se

manifestă în strânsă legatura cu for ţa şi rezistenţa. Corecta îmbinare dintre acestea

determina eficienţa acţiunii, asigurând ritmul optim al mişcărilor. Durata vitezei maxime de repetiţie

depinde de:

- Elasticitatea şi capacitatea de relaxare a muschilor-muschiul relaxat este întotdeauna

mai bine irigat cu sange şi refacerea este mult mai bună;

- Cantitatea de ATP, fosfocreatină şi glicogen din muschi.

D. Viteza de deplasare

Viteza de deplasare defineste rapiditatea actelor motrice integrale cu care seavansează în spaţiu.

Viteza de deplasare este determinată de mai multi factori care nu se încadrează în

domeniul propriu-zis al vitezei, cum sunt:

- Lungimea pasului (strâns corelată cu lungimea picioarelor şi cu for ţa de

împingere a muschilor);


22/78

La ciclul gimnazial se prevede dezvoltarea vitezei în toate formele ei de manifestare cu sublinierea

unor accente particulare la fiecare grupuri de clase.

Astfel, în clasele V-VI accentul se pune pe dezvoltarea vitezei de reac ţie, iar în

clasele a VII-a şi a VIII-a se pune accent pe dezvoltarea vitezei de reacţie şi de execuţie.

Pe întreg ciclul gimnazial se prevede perfec ţionarea vitezei de repetiţie şi de

deplasare.

Metode şi miiloace pentru dezvoltarea vitezei

Pentru dezvoltarea vitezei se folosesc diferite exerciţii, jocuri, ştafete şi activităţi.În cadrul orelor de educaţie fizică şcolar ă se preconizează folosirea următoarelor

exerciţii, jocuri, stafete si activitati:

a) exerciţii cu influenţă selectivă (aplecări, îndoiri, întinderi, rotiri, etc.) executate în

ritm rapid timp de 5-10 s. Aceste exercitii dezvoltă viteza de execuţie şi viteza de repetiţie.

b) exerciţii din grupa acţiunilor de front şi formaţii (ruperi şi regrupări de formaţii)influentează favorabil viteza de reacţie şi de executie.

c) exerciţiile din şcoala alergării de viteză (pasul de accelerare, pasul lansat de

viteza, startul de jos şi lansarea de la start) dezvoltă viteza de repetiţie, viteza de deplasare şi viteza de

execuţie.

d) exerciţiile şi activităţile care solicită echilibrul dezvoltă viteza de reacţie şi de


23/78

I) Săriturile variate cu bătăi pe unul sau pe ambele picioare dezvoltă viteza de execuţie şi

viteza în regim de for ţă.

Toate aceste exerciţii, jocuri, ştafete şi activităţi efectuate cu mare rapiditate trebuie să

satisfacă următoarele cerinţe:

Tehnica acestor exerciţii se recomandă să fie simplă pentru a facilita executarea lor

cu mare viteză.

Exercitiile de viteză trebuie să fie bine însuşite de sportivi pentru a permite concentrarea nervoasă în

direcţia executării lor cu mare viteză.Durata totala a exerciţiilor de viteză se stabileşte în aşa fel încât spre sfâr şitul

exersării viteza de execuţie să nu scadă din cauza oboselii intervenite pe parcurs.

Majoritatea specialiştilor consider ă necesare metodele pentru dezvoltarea vitezei în

cadrul lecţiilor de educaţie fizică, grupându-le astfel:

a) Metoda exerciţiului din mers - parcurgerea rapidă a unei distanţe după un elan prealabil;

b) Metoda alternativă - constă în alternarea intensităţii: creşterea vitezei, menţinerea ei şi

scăderea intensităţii. Crează condiţiile pentru educarea capacităţii de a dezvolta viteza maximă

acţionând degajat.

c) Metoda handicapului -asigură condiţii egale de întrecere între concurenţii cu


24/78

2.3. Jocul motric

Jocul este o formă de practicare a exerciţiului fizic predominant emotional,

desf ăşurat spontan sau organizat după reguli prestabilite, în scop recreativ. Totodată, jocul este şi un

mod de adaptare al copilului la realitatea socială.

Savantul olandez J.Huizinga defineşte jocul ca fiind „o acţiune sau o activitate efectuată de

bunăvoie înâuntrul unor anumite limite stabilite de timp şi de spaţiu şi după reguli acceptate de

bunăvoie, dar absolut obligatorii având scopul în sine insăşi şi fiind insotite de un sentiment de încordare şi

de bucurie şi de ideea că este altfel decât viaţa obisnuită".F.Schiller spunea că „omul nu este om decât atunci cand se joacă”, iar H.Spencer afirma că,, numai

prin joc copilul eliberează surplusul energiilor sale".

Leo Frobenius atrage atentia că jocul a avut în apariţia şi dezvoltarea culturii umane, un loc atât de

important ca şi muzica.

Jocul este o activitate fizică ce pune în mişcare toate resursele vieţii organice. El produce uninteres sentimental de plăcere. Unii autori au considerat jocul ca o simplă reacţie a

organismului, alţi autori ca izvorând din necesitatea cheltuirii unui surplus de energie, care

trebuie consumata în mod liber, f ără un scop real şi f ără folos.

În antichitate la oamenii primitivi nu exista o deosebire între munc ă şi joc. Jocurile

executate prin intermediul aceluiaşi aparat psihomotor reflectau procedee de muncă. Ele


25/78

Îndrumând în mod corect jocurile, profesorul poate şi trebuie să formeze dragostea

copilului pentru muncă, să-l înveţe să muncească în colectiv, să-l obisnuiască să ţină seama de alţii şi

să-i insufle sentimente elementare de responsabilitate şi solidaritate.

Jocul oricât de variat ar fi el se reduce la cele patru misc ări fundamentale: alergare,

săritur ă, catărare şi luptă.

Toate mişcările jocului sunt o dovadă de vitalitate. Ele dezvoltă funcţiile psihice,

percepţiile, senzaţiile, gândirea, imaginaţia, excită aparatul senzorial şi pe cel motric.

Mişcarea este strâns legată de senzaţia libertăţii, a puterii, a mulţumirii pentru înfrângereaunui obstacol, a superiorităţii asupra lumii înconjur ătoare.

Jocul motric reprezintă o variantă a activitaţii ludice în care rolul mişcărilor este

clar exprimat. Baza o constituie diferitele ac ţiuni motrice motivate de un subiect şi

îngr ădite par ţial de reguli. Totodată ele urmăresc învingerea diferitelor obstacole ivite în calea

atingerii scopului propus în condiţiile mereu schimbătoare. Conţinutul se stabileşte înfuncţie de scop şi determină forma jocului. Realizarea scopului propus în această activitate conştientă

ofer ă satisfacţii, placerea fiind generată de succes.

Integrate în conţinutul complex al activităţii corporale, jocurile motrice sunt considerate

de specialişti drept mijloace ale educaţiei fizice cu importante valenţe formativ-educative.

Ele aduc un aport valoros la îndeplinirea sarcinilor educaţiei fizice şcolare, permit


26/78

Jocul în sine nu cultivă însuşiri negative, dar uneori însă le scoate la iveală.

Conştiinţa apartenenţei la un numar colectiv este cea care dă prioritate trasăturilor

pozitive. Infiuen ţa profesorului de educaţie fizică asigur ă însa prevenirea şi rezolvarea tr ăsăturilor

negative pe care caută să le elimine.

Prin marea lor varietate jocurile motrice reprezintă un mijloc suficient de dezvoltare nu

numai a fizicului ci şi a spiritului.

Datorită caracteristicilor de formă, conţinut şi efecte, jocul motric este folosit din cea mai

fragedă vârstă. Astfel pentru a contribui cât mai eficient la realizarea obiectivelor educaţieifizice scolare, jocurile motrice pot fi organizate şi desf ăşurate în forme foarte variate.

Folosirea lor în lecţie este utilă însa numai atunci când conţin acţiuni care conduc nemijlocit la realizarea

anumitor obiective instructiv-educative.

Multitudinea sarcinilor şi formelor jocului motric impune o anumită ordonare pentru a

fi mai judicios înţelese şi folosite.1. Clasificarea jocurilor motrice

Literatura de specialitate indica mai multe criterii de clasificare, unele legate de forma

jocului, altele de conţinut, de efectivul de joc sau de locul de desf ăşurare în care se practică. Milos

Zapetal în „Mica enciclopedie a jocurilor" face urmatoarea clasificare:

- Jocuri in sala;


27/78

a) dupa efectiv:-individuale;

- colective;

- de masă

b) dupa relatiile reciproce: - far ă împar ţire pe echipe

- cu trecere la cele pe echipe

- cu împărţire pe echipe (jocuri sportive)

c) dupa caracterul relatiilor dintre participanti:

- jocuri f ără contact direct cu adversarul - jocuri cu contact direct cu adversarul;

Clasificarea acceptata de majoritatea specialistilor este cea realizata de G.Mitra si A.Mogos:

- jocuri de mişcare (dinamice, de bază, elementare)

- jocuri pregătitoare (pentru diferite ramuri de sport-pregătesc sau consolidează

aplicarea procedeelor tehnice);- jocuri sportive (organizate pe baza regulamentelor adoptate pe plan internaţional).

Din clasificarea profesoarei Valentina Epuran reţinem următoarele criterii:

- jocuri pentru alergare, saritur ă, aruncare, căţărare, târâre şi escaladare;

- jocuri pentru educarea sensibilităţii motrice (orientare în spaţiu, ritm şi

echilibru);


28/78

1. Jocuri pent ru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice debază aplicative:

a) jocuri pentru alergare; b) jocuri pentru sărituri;

c) jocuri pentru aruncare;

d) jocuri pentru căţărare;

e) jocuri pentru târâre;

f) jocuri pentru escaladare.

2. Jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice specifice diverselor

ramuri de sport:

A. Jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive:

a) jocuri pregătitoare pentru baschet;

b) jocuri pregătitoare pentru handbal;

c) jocuri pregătitoare pentru volei;

d) jocuri pregătitoare pentru fotbal.

B. Jocuri pregătitoare pentru gimnastică la aparate (sportivă, acrobaţie, sărituri)

C. Jocuri pregătitoare pentru atletism.

3. Jocuri pentru sensibilizarea motrică şi dezvoltarea calităţilor motrice de bază:

a) jocuri pentru dezvoltarea simţului de orientare în spaţiu;


29/78

singur ă clasificare. Conţinutul complex, bogat şi variat al jocurilor motrice face dificilă nu

numai o eventuală clasificare, ci şi încadrarea lor în anumite scheme.

2. Jocul motric - mijloc al educa ţ iei fizice

Comparativ cu alte exerciţii fizice, jocurile motrice prezintă avantajul participării

unui numar mare de elevi într-un spaţiu restrans şi al angrenării, în egala măsur ă, a băieţilor

şi fetelor, adeseori în cadrul unor grupe mixte.

În jocuri există scurte perioade de odihna care le permit participanţilor să facă faţă cu maimultă uşurinţă eforturilor, ceea ce influenteaza pozitiv starea generala a organismului.

Întrecerea între parteneri îi atrage în mod deosebit pe copii, contribuind totodata la

creşterea eficienţei lecţiei.

Jocul motric se deosebeste de celelalte mijloace ale educaţiei fizice prin

particularităţile sale specifice şi anume:Jocurile motrice permit manifestarea complexă şi favorizează dezvoltarea simultană a

deprinderilor motrice de bază sau specifice, a calităţilor motrice precum şi a însuşirilor şi deprinderilor

moral- volitive. În cazul lor se formează şi se consolidează deprinderile motrice utilitare

şi de bază: mers, alergare, sărituri, aruncări, prinderi, căţărări şi escaladări, fiind

favorizată în acelaşi timp şi dezvoltarea unor calităţi fizice ca: viteza, forta, indemanarea şi


30/78

Jocurile motrice nu permit o dozare precisă a efortului şi nici o reglementare strictă a

exercitiilor tehnice. Participarea elevilor este inegala datorită nivelului de pregătire sau a însuşirilor

temperamentale: unii sunt foarte activi, lucrează intens, alţii sunt reţinuţi, se sustrag. Pe

plan afect iv, la unii elevi sunt prezente tr ăiri emoţionale puternice, pe când alţii manifestă

nepăsare fată de evoluţia şi rezultatul jocului.

În cadrul activităţii de educaţie fizica, jocul motric are următoarele sarcini:

- Dezvoltarea fizică generală şi întărirea sănătăţii;

- Dezvoltarea deprinderilor şi calităţilor fizice necesare în viaţă;- Formarea unor cunostinte utile, prin lărgirea sferei reprezentărilor despre lume,

precum şi a tehnicii şi tacticii specifice anumitor ramuri de sport;

- Dezvoltarea spiritului colectivist si a calitatilor morale si de vointa.

3. Locul jocului motric în lec ţ ia de educa ţ ie fizică .Jocurile motrice nu sunt proprii în exclusivitate vârstelor mici. Cu ajutorul lor se

pot realiza, într-un mod plăcut şi eficient multe sarcini ale pregătirii fizice a elevilor mai mari.

Principalele cerinţe de care profesorul de educatie fizică trebuie să ţină seama în alegerea,

pregatirea şi desf ăşurarea jocului motric sunt:

- Vârsta copiilor;


31/78

1. Alegerea jocului motric

În alegerea jocului se impune mult discemământ, întrucat efortul scontat este condiţionat de adaptarea

lui 1a condiţii concrete. Astfel jocul motric se alege în funcţie de:

- Sarcinile pe care profesorul vrea să le realizeze;

- Locul jocului motric în cadrul lecţiei de educaţie fizică, adică partea în care urmează să fie

folosit;

- Vârsta jucătorilor, particularităţile morfo- funcţionale şi psihice ale elevilor;

- Nivelul pregătirii fizice dezvoltarea fizică a elevilor, starea lor de sănatate;- Particularităţile de sex;

- Condiţiile materiale privind locul de desf ăşurare şi inventarul de materiale de care

dispune profesorul;

- Condiţiile atmosferice (în cazul în care jocul se desfasoar ă în aer liber).

Prin respectarea acestor cerinţe se asigur ă accesibilitatea şi atractivitatea jocului motric în cadrullecţiei de educaţie fizică.

2 Pregatirea locului de desfaşurare a jocului motric

Pentru a asigura jocurilor un cadru corespunzător de desf ăşurare, profesorul de educatie fizică

trebuie să aibe în vedere locul de desfaşurare şi pregătirea acestuia. Pregătirea locului unde se va


32/78

Această alegere a că pitanului de echipă se realizează fie prin numire de către profesor, fie prin

alegere de către jucători.

6. Aşezarea jucatorilor pe terenul de joc în forma ţ ii corespunzatoare.

7. Explicarea şi demonstrarea jocului motric.

Explicaţia şi demonstraţia contribuie la formarea unor reprezentări corecte în mintea

copiilor, în măsura în care se foloseşte un limbaj accesibil, concis şi clar.În momentul explcării şi demonstr ării jocului este necesar să se instaureze un climat de linişte,

pentru a nu se distrage atenţia elevilor.

În planul explicaţiei se recomandă următoarele aspecte:

- Denumirea jocului;

- Descrierea succintă a acţiunii jocului;- Evidenţierea principalelor reguli ale jocului;

- Stabilirea condiţiilor de câştigare a jocului şi de punctaj;

- Stabilirea semnalelor de începere şi încetare a jocului.

Dacă este necesar ulterior se mai pot adăuga unele explicaţii suplimentare. Explicaţia şi

demonstraţia nu trebuie să dureze mult, timpul de joc urmând să fie folosit cu precădere pentru


33/78

Pentru conducerea jocului profesorul poate folosi ca semnale cuvantul, fluierul sau bătaia

din palme.

9. Dozarea şi gradarea efortului în cadrul jocului

La dozarea efortului se urmăreşte ca durata sau numărul de repetări să permită

participarea egală a elevilor şi totodată să ofere satisfacţie deplină echipelor, în sensul

posibilităţilor de afirmare sau revanşă.

Dozarea şi gradarea efortului se poate realiza prin:- Mărirea sau micşorarea suprafeţei terenului de joc în funcţie de număru l

participanţilor, de vârsta şi sexul acestora;

- Mărirea duratei jocului;

- Accelerarea ritmului de joc;

- Mărirea numărului de repetări;- Mărirea numărului de obstacole sau a sarcinilor de îndeplinit pe parcursul jocului;

- Simplificarea sau complicarea regulilor jocului;

- Schimbarea formaţiilor de lucru.

10. Încheierea jocului şi stabilirea rezultatelor (Desemnarea castig ătorilor).

Î


34/78

Capitolul III

METODOLOGIA DE LUCRU FOLOSITA IN ELABORAREA

LUCRARII

În vederea realizării cercetării ştiinţifice privind tema aleasă de mine, am folosit o serie

de metode specifice atât în etapa constatativă ş i experimentală cât şi în etapa de prelucrare

a datelor şi rezultatelor înregistrate.

3.1. Metodele de cercetare folosite în cadrul cercet ării pedagogice.

A. Studiul bibliografic

Studiul bibliografic vizează strângerea cât mai multor informaţii despre tema aleasă. Acest

studiu mi-a asigurat o ampla documentare în domeniul problemei cercetate din punct de vedere

teoretic şi metodic.

De asemenea, acest material bibliografic v-a permite cunoasterea stadiului în care se afla tema ce

urmează a fi abordată şi implicaţiile ce decurg din aceasta.

B. Metoda observa ţ iei

Observaţia constă în urmărirea intenţioantă şi înregistrarea exactă sistematica a


35/78

C. Metoda experimentului pedagogic

Ipoteza privind eficienţa unor factori instructiv-educativi în cadrul lecţiei de educaţie

fizică va trebui verificat potrivit scopului urmarit în lucrare. Pentru verificarea acestei ipoteze

se va folosi în cadrul experimentului, tehnica grupelor paralele. Această tehnică a grupelor

paralele presupune existenţa a două clase, una de experiment şi alta de control.

Trebuie menţionat faptul că la clasa de experiment se vor modifica condiţiile normale prin

introducerea unor variabile independente, ca de exemplu jocurile motrice.

În cadrul experimentului se modifică condiţiile de manifestare a fenomenelor pentru a sesiza mai bine relaţiile dintre variabilele independente şi cele dependente.

În finalul experimentului se compar ă rezultatele obţinute la clasa de experiment (la care

s-a intervenit cu variabile independente) cu cele obţinute la clasa de control (la care nu s-a inter venit

cu variabile) pentru a vedea în ce masur ă ele se datorează valorilor independente

utilizate.

D. Metoda testelor

Metoda testelor consta în determinarea aptitudinilor elevilor din cele doua grupe, cu ajutorul

unor probe şi norme de control, care au vizat nivelul de pregătire fizică generală, cât şi nivelul calităţilor

motrice specifice alergării de viteză.

Î


36/78

- Coeficientul de variabilitate (Cv)

- Amplitudinea (w).

Media aritmetică (x) se foloseşte pentru seriile simple, adică pentru cazurile în carenumărul variabilelor caracteristicii studiate este egală cu numarul unităţilor colectivităţii

statistice. Media este considerată ca fiind o valoare tipica în aprecierea tendinţei centrale a

fenomenului studiat.

Media aritmetică se calculeaza cu formula

X = ΣXi N

Unde: Σxi-suma valorilor individuale

N-numarul total de cazuri

La calcularea mediei aritmetice trebuie să ţinem seama de faptul că ea poate fi

influenţata de anumite valori individuale extreme, fapt ce poate conduce la unele concluziieronate.

Modelul de calcul al mediei aritmetice este prezentat şi detaliat în anexa nr. 1.

Mediana (mdn)

Mediana reprezintă punctul central al seriei, adica punctul de deasupra şi

dedesuptul căruia se situează 50% din totalitatea valorilor individuale. Primul pas în determinarea


37/78

N-numar total de cazuri

Pentru interpretarea datelor A. Novac ofer ă urmatoarele trepte de apreciere:

a) între 0 si 15% - dispersia este foarte mica, grupul are o omogenitate mare. b) între 15 si 25% - dispersia este medie, grupul are o omogenitate medie.

c) Peste 25% - dispersia este foarte mare, lipsa de omogenitate în cadrul grupului

Abaterea standard (es)

Abaterea standard se calculează ca o medie aritmetică a patratului abaterilor fiecareivalori individuale de la medie.

Formula de calcul a abaterii standard este:

es- = ± Σ (Xi-X)2

N-1

Unde E(Xi-X) -suma abaterilor fiecarei valori individuale de la medie N – numărul total de cazuri

Prin calcularea abaterii standard se determină gradul de dispersie a valorilor înregistrate în

jurul mediei. O dispersie este normală dacă într-o abatere standard la stanga şi la dreapta sunt

cuprinse peste 68% din cazuri. Cu cât dispersia este mai mică cu atât valoarea centrală este mai

reprezentativă. Modelul de calcul al indicilor prezentaţi anterior este detaliat în anexa nr.3


38/78

b) Cu cât coefic ientul de var iabilitate este mai mare, cu atât variaţia este mai

intensă şi colectivitatea mai eterogenă. Media aritmetică are un grad de

reprezentativitate foarte scăzut.

Amplitudinea (w)

Amplitudinea (w) se determină ca diferenţă între valoarea maximă şi valoarea minimă a

caracteristicii. Ea se calculeaza cu formula:

W = Xmax - XminUnde Xmax - valoarea maxima individuală

Xmin - valoarea minima individuală

Modelul de calcul al indicilor prezentaţi anterior este detaliat în anexa nr.4.

Metoda analizei comparateMetoda analizei comparate constă în compararea datelor initiale cu cele finale la cele două

eşantioane. Din rezultatul acestor comparaţii ne putem da seama dacă valorile obţinute sunt

reprezentative vârstei, sexului şi nivelului de pregătire.

3.2. Etapele şi organizarea cercetarii pedagogice


39/78

- Studierea modalităţilor de folosire a jocului motric în cadrul lec ţiei de educaţie fizică.

- Elaborarea unor baterii de probe care să evidenţieze eficienţa jocurilor motrice;

- Elaborarea metodelor operaţionale în cadrul lecţiei de educaţie fizică;3. Efectuarea testărilor initiale la cele două eşantioane;

4. Aplicarea intervenţiilor preconizate şi urmărirea rezultatelor, care conţine:

- Modificarea condiţiilor normale prin introducerea unor variabile independente

jocurilor motrice,

- Observarea sistematică a lecţiilor de educaţie fizică după aplicarea variabilelor independente.

5. Efectuarea testărilor finale la cele două eşantioane;

6. Prelucrarea şi interpretarea datelor, cuprinzand:

- Prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute la cele două testări;

- Interpretarea datelor obţinute;7. Elaborarea concluziilor cercetării;

8. Redactarea finală a lucr ării.

3. 3. Etapele şi organizarea cercet ării experimentate.

Verificarea ipotezei de lucru a fost urmăirită prin:


40/78

B. Etapa experimental ă

Temporal este cea mai lungă perioadă având în vedere că în cercetarea pedagogică factorul

experimental nu poate fi aplicat instantaneu, deci apariţia rezultatelor nu este o consecinţă

imediată.

După stabilirea nivelului de pregătire al elevilor din cele două eşantioane, se acţionează

asupra eşantionului experimental cu jocuri motrice. În fiecare lecţie de educaţie fizică am lucrat cu

grupe de experiment minim 10 minute, pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea calităţii

motrice, viteză.

C. Etapa de verificare

În această etapă vom afla rezultatele finale ale experimentului, comparând datele

iniţiale cu cele finale, la cele doua eşantioane.

După stabilirea diferenţelor dintre rezultatele înregistrate în faza iniţială şi cele din faza

finală se vor face tabele şi grafice din care să rezulte creşterea sau scăderea nivelului de pregătire a1

elevilor.

Etapa de verificare este foarte importantă, deoarece în cadrul ei se realizează atat

prelucrarea şi interpretarea rezultatelor cât şi conduziile ce se degajă din ele.

Întreaga cercetare experimentală s-a desf ăşurat pe perioada anului scolar 2013 - -


41/78

3.4.2.Probele motrice

A. Alergarea de vitez ă 50 m (cu start de sus) - în alergarea de viteză trebuie

respectate anumite reguli, şi anume: alergarea să se execute doar în linie dreaptă şi pe un teren plat . Cronometrul se porneşte în momentul primei miscări şi se opreşte la parcurgerea distanţei

de 50 m. timpul scurs se calculează în secunde şi fracţiuni de secundă.

B. Naveta - se execută pe o suprafaţă netedă şi nealunecoasă. Se porneşte de la linia de

plecare, alergându-se pe distanţa de 10 m pană la un pătrat cu latura de 20 cm, în care se află o minge de

oină. Se ia mingea şi se duce în spatele liniei de plecare, după care se aleargă pană la al doilea patrat,lipit de primul. Se ia a doua minge şi se duce în spate le liniei de plecare. Cronometrul se

porne şte în momentul primei mişcări şi se opreşte în momentul în care se asează a doua

minge pe sol. Timpul scurs se calculează în secunde şi fracţiuni de secundă.

C. S ăritura în lungime de pe loc- se realizează din poziţia stând, în spatele unei linii trasate

pe sol. Tălpile trebuie depărtate la nivelul umerilor, iar avântul se ia prin îndoirea şi extensia

picioarelor simultan cu balansarea braţelor de două ori. Săritura se realizează printr-o

impulsie energică, iar aterizarea pe ambele picioare în poziţia ghemuit. Măsurarea

săriturii se va face cu ajutorul bandei metrice, de la linia trasată până la ultima urmă 1ăsată pe sol.

Lungimea săriturii se va măsura în centimeri.


42/78

Capitolul I V

JOCURI MOTICE FOLOSITE ÎN CADRUL CERCETĂRII

EXPERIMENTALE PENTRU FORMAREA ŞI CONSOLIDAREA

CALITĂŢII MOTRICE - VITEZA

A. Cursa pe numereEfectivul se împarte în 2-3 echipe egale numeric. Membrii echipelor se aliniază în şiruri

paralele la o lungime de un braţ, distanta dintre ele fiind de 1,5-2 m. Colectivul ia poziţia

şezand încrucisat. Elevii fiecărui sir numără în continuare. După aceea profesorul strigă un număr.

Jucătorii cu numărul strigat se ridică, ies prin dreapta şirului şi aleargă inainte, îl ocolesc pe

primul şir, aleargă în continuare spre coada şirului, ocolesc ultimul jucător şi revin la locul inţial.

Jucătorul care a ajuns primul la locul său aduce un punct echipei din care face parte. Jocul continuă

cu repetarea altor numere.

B. Cercul zbur ător

Pentru acest joc este necesar ă o sfoar ă de-al cărei capăt atârnă un săculeţ cu nisip sau o minge de


43/78

într-o parte, altul în cealaltă parte, pe sub tunel, în timp ce jucătorul f ără pereche le-a ocupat locul celor

care aleargă. Acela care ajunge primul la locul initial face pereche cu jucătorul care l-a atins, iar celalalt

continuă jocul.

E. Crabii şi creve ţ ii

Două echipe alcătuite din 10-12 jucători stau aliniate pe două şiruri spate în spate, în centrul

terenului. Distanţa dintre şiruri este de cel mult 1 m, iar intervalul dintre jucătorii

aceleiaşi echipe de 1-2 paşi în faţa fiecărei echipe la 10-12 m se traseaza o linie carereprezintă „casa,,. Una din echipe reprezintă „crabii,,, iar cealaltă „creveţii,,. Conducătorul jocului

strigă numele unei echipe. Membrii acesteia aleargă spre propria casă, fiind urmariţi de adversari. Fiecare

jucător atins înainte de a fi depăşit linia casei aduce un punct echipei adverse.

F. Ia-te după mine

Copiii sunt aşezaţi în formaţie de cerc, umăr la umăr, cu mâinile la spate. Un copil

rămâne în afara cercului. La semnalul profesorului pentru începerea jocului, acesta aleargă în jurul

cercului şi atinge, cu o lovitur ăl uşoar ă palma unuia din cerc, strigand în acelaşi timp: „ Ia-te după

mine!", apoi continuă alergarea pentru a ajunge cât mai repede în locul copilului pe care l-a atins. Cel

atins aleargă după el, căutând să-l prindă. Jucătorul care ocupă primul locul r ămas liber este


44/78

întoarcere la dreapta sau la stânga, iar copiii care formează labirintul îşi dau drumul la mâini şi se întorc

corespunzator comenzii, apucându-se din nou de mâini, pentru a forma culoarele

„labirintului" . Prin aceste întoarceri se interpun lanţurile de braţe între urmăritor şi urmărit, care n-auvoie să treacă pe sub ele. Dacă urmăritorul reuşeşte să-l prindă pe cel urmărit, rolurile se schimbă

şi jocul reîncepe. În caz contrar, jocul continuă în aceeaşi formaţie.

I. Cursa 2x2, printre cercuri

Efectivul grupei se împarte în două echipe, egale ca numar, aşezate pe şiruri, câte doiţinandu-se de mâini, înapoia liniei de plecare. Înaintea fiecărei echipe se desenează 3 cercuri.

La comanda profesorului, prima pereche din fiecare echipă aleargă printre cercuri

(ţinandu-se de mâini), revine la locul de plecare, atinge pe umar perechea următoare, apoi se

asează la coada şirului. Jocul continuă pană parcurg traseul toate perechile. Echipa care termină jocul mai

repede este declarată caştigătoare.

J. Mingea în cerc

Copii sunt împărţiţi în două echipe, egale ca număr. prima echipă formează un şir iar a doua un cerc

în mijlocul cariuia stau primii 2 jucătorii din prima echipă. Cei din cerc caută să-i loveasca cu o minge pe

cei doi din mijlocul cercului. Când unul dintre ei este lovit, iese din cerc si strigă: „Trei". Atunci al treilea


45/78

La începerea jocului, profesorul strigă: „Păsărelele zboar ă!". atunci copiii, care sunt

„păsarelele", imitand zborul lor, aleargă prin mijlocul terenului şi îşi schimbă cuiburile între

ele. „Păsărica f ără cuib" încearcă să ocupe şi ea un loc. Daca reuşeşte r ămâne o alta „păsăriăfăra cuib", trece în mijlocul cercului şi jocul continuă.

M. Iepurele în vizuină

Copiii sunt r ăspândiţi pe tot terenul, cate doi ţinându-se de mâini. Profesorul alege un „iepure" şi

un „lup", pe care îi asează în colţuri opuse. „Lupul" aleargă după „iepure", iar acesta sestrecoar ă în mijlocul unei perechi, prinzând un copil de mană. În acest caz, perechea lui

este obligată să fuga şi să se aseze în mijlocul altei perechi. Dacă „lupul" prinde un „iepuraş", acesta

devine „lup" şi jocul continuă.

N. Vânătorul şi pasărea în cuib

Copiii sunt aşezaţi în formaţie de cerc, câte doi, fatâ-n fată, ţinându-se de mâini şi

reprezintă „cuibul". În fiecare cuib stă câte un copil, o„pasăre". Profesorul plasează în

centrul cercului un copil care este „vânătorul". La comanda de începere a jocului, „vânătorul" aleargă să

prindă „pasărea". Pentru a se salva, aceasta intr ă într-un cuib. „Pasărea" care a fost în cuib este obligată să

plece. „Vânătorul" aleargă în continuare după aceasta, care are voie să între şi ea în alt „cuib" şi astfel


46/78

P. Mingea pe deasupra

Copiii sunt împărţiţi în două sau mai multe echipe, aşezate pe şiruri. Primul jucător din fiecare

echipă primeşte o minge.La semnalul dat de profesor, cel din capătul şirului ridică mingea deasupra capului şi cu braţele

întinse sus, transmite mingea urmatorului din spate, care la randul lui o transmite mai departe, pană ce

mingea ajunge la ultimul. Acesta aleargă cu ea şi se aşează în capătul şirului, procedând la fel. Echipa

al cărei prim jucător revine cel mai repede la locul său este câştigătoare.

Dacă un jucător scapă mingea, el trebuie să se ducă după ea, apoi să revină la loc şi să continue jocul.

R. Ş tafeta cu mingea

Copiii sunt împărţiţi în două echipe, egale ca număr, aşezate pe şiruri. Primii au câte o minge.

Înantea fiecărei echipe, la aproximativ 1,50-2 m, se plasează câte un copil.

La comanda de începere, primii din şiruri aruncă mingea celor din faţa lor, apoi se

întorc prin dreapta şi trec la coada şirurilor. Aceştia aruncă mingea următorilor s.a.m.d. Castigă echipa

care revine prima la echipa iniţială.

S. Aruncă mingea că pitanului si aşaz ă-te


47/78

U. Transportul merelor

Copiii sunt împărţiţi în două echipe, egale ca număr, aşezate pe şiruri, înapoia liniei de plecare

pe care se aşază câte un coş cu mere. La o distanţă de 8-10 m se plasează de asemenea câte un coş gol pentru fiecare echipă.

La semnalul profesorului, primul copil ia un măr din coş şi aleargă spre cosul gol unde îl depune.

După ce a lăsat marul revine la loc, îl atinge pe următorul care execută acelaşi lucru s.a.m. d.

Echipa care termină prima transportarea merelor este declarată câştigătoare.

V. Prinde-l pe cel strigat!

Copiii sunt împărţiţi în doua echipe, egale ca număr, aşezate pe două linii, spate în spate.

Înaintea fiecărei echipe, 1a o distanţă mai mare, se trasează câte o linie (paralelă cu aceea inapoia

cărora stau echipele), denumită linia de scă pare".

La începerea jocului, profesorul strigă la întâmplare numele unui copil. Acesta

aleargă spre „linia de scă pare", fiind urmărit de echipa adversă. În acest timp, coechipierii se interpun

intre el şi adversar pentru a nu fi prins. Dacă este prins, e f ăcut prizonier. Fiecare echipă trebuie

sa aibă un număr egal de copii strigati.


48/78

Capitolul V

REZULTATELE FINALE ALE CERCETARII PEDAGOGICE SI

ANALIZA COMPARATIVA A ACESTORA

Rezultatele testelor iniţiale şi finale la cele două eşantioane au fost consemnate în

anexele 5 si 6 atât la fete cât şi la băieti.

Măsur ătorile somatice f ăcute în cadrul cercetării experimentale sunt: talia (înălţimea), greutatea,

perimetrul toracic în inspiraţie şi expiraţie şi elasticitatea perimetrului toracic.

Măsur ătorile probelor motrice realizate în vederea evaluării nivelului de dezvoltare a calităţilor

motrice sunt: alergarea de viteză pe 50 m (cu start de sus), naveta şi săritura în lungime de pe

loc.

Aflarea rezultatelor finale a necesitat două etape diferite:

a) compararea rezultatelor iniţiale cu cele finale la cele două eşantioane

b) determinarea diferenţelor dintre eşantioane, atât la testarea iniţiala cât şi la cea

finată.

5.1. Talia ( înal ţ imea )

D ă b ă l i iţi lă ş i l i i l f l di


49/78

Graficul 1

Graficul mediei aritmetice

a) Fete

145

146

147

148

149

150

151

152

153

Control T1=148

Control T2=150

Experimental

T1=149

Experimental

T2=153

b) Băieţi

154


50/78

Tabelul nr.1

Tabele privind calcularea indicilor statisticiTalia (Înălţimea)

a. Fete

X Mdn Em Es Cv W

T1 T2 D T1 T2 D T1 T2 D T1 T2 D T1 T2 D T1 T2 D

C 152 154 2 148 150 2 2,2 2,4 0,2 8,9 8,8 -0,1

5,8 5,7 -0,1

30 30 0

E 148 153 5 150 154 4 2 1,6 -

0,6

6,8 5,6 -

1,2

4,5 3,6 -

0,9

20 18 -

2

b. BăieţiX Mdn Em Es Cv W


C 148 150 2 149 150 1 1 1,1 0,1 3,3 3,9 0,6 2,2 2,6 0,4 9 9 0

E 149 153 4 148 152 4 2,1 2,3 0,2 7,8 8,8 1 5,2 5,7 0,5 28 31 3

U d


51/78

La ambele eşantioane, coeficientul de variabilitate ne indică clase cu omogenitate

medie, atât la fete cât şi la băieţi

Graficul 2Graficul mediei aritmetice

a) Fete

0

5

1015

20

25

30

35

40

45

Control T1=42

Control T2=44

Experimental

T1=35

ExperimentalT2=38

b) Băieţi


52/78

Tabelul nr.2

Tabele privind calcularea indicilor statisticiGreutatea

a. Fete

X Mdn Em Es Cv W


C 42 44 2 38 40 2 3,6 3,7 0,1 13,2 13,5 0,3 31,4 30,6 -0,8

40 41 1

E 35 38 3 34 37 3 1,3 1,4 0,1 4,4 4,7 0,3 12,5 12,3 -

0,3

13 14 1

b. Băieţi

X Mdn Em Es Cv W


C 38 41 3 38 40 2 1,4 1,6 0,2 4,8 5,5 0,7 12,6 13,4 0,8 16 18 2

E 39 41 2 36 38 2 2,7 2,5 -

0,2

9,2 8,8 -

0,4

23,5 21,4 -

2,1

28 29 1


53/78

Coeficientul de variabilitate are valori scăzute atât la fete cât şi la băieţi, ceea ce ne

arată că cele două eşantioane au colective omogene.

Ceilalţi indici statistici ne indică diferenţe nesemnificative, atât la testarea initială cât şila cea finală a celor două eşantioane


54/78

Graficul 3


-perimetrul toracic în inspiraţie-a) Fete

73

73,5

74

74,5

75

75,5

76

Control T1=75

Control T2=76

Experimental

T1=74

Experimental

T2=76

b) Băieţi


55/78

Tabelul nr.3

Tabele privind calcularea indicilor statistici

Perimetrul toracic în inspiraţiea. Fete

X Mdn Em Es Cv W


C 75 76 1 73 73 0 2,4 2,5 0,1 8,9 9,2 0,3 11,8 12,1 0,3 33 34 1

E 74 76 2 73 78 5 1,3 1,5 0,2 4,4 5 0,6 5,9 6,5 0,6 13 16 3

b. Băieţi

X Mdn Em Es Cv W


C 73 76 3 74 77 3 1,7 1,8 0,1 6,1 6,3 0,2 8,3 8,2 -

0,1

19 23 4

E 74 75 1 75 74 -

1

1,1 1,4 0,3 4,7 5,3 0,6 6,3 7 0,7 17 19 2

Unde :


56/78

Graficul 4


-perimetrul toracic în expiraţie-a) Fete

62

6364

65

66

67

68

69

70

71

Control T1=65

Control T2=71

Experimental

T1=68

Experimental

T2=69

b) Băieţi

80


57/78

Tabelul nr.4


Perimetrul toracic în expiraţiea. Fete

X Mdn Em Es Cv W


C 65 71 6 66 68 2 2,9 2,6 -

0,3

10,5 9,7 -

0,8

16,1 13,6 -

2,6

34 35 1

E 68 69 1 67 69 2 1,2 1,4 0,2 4 4,8 0,8 5,8 6,9 1,1 12 13 1

b. Băieţi

X Mdn Em Es Cv W


C 69 80 11 69 81 12 1,7 2,2 0,5 6 7,6 1,6 8,6 9,5 0,9 17 27 10

E 68 69 1 69 68 -1 1,2 1,4 0,2 4,8 5,5 0,7 7 7,9 0,9 16 19 3

Unde :

T1 – testarea iniţială


58/78

La ambele eşantioane eroarea mediei şi abaterea standard prezintă diferenţe foarte mici

între cele două testări, 0,1 % la fete, respectiv 0,3% la băieţi. Mediana şi amplitudinea

prezintă diferenţe foarte mici între cele două eşantioane.

Graficul 5


-perimetrul toracic în elasticitate-

a) Fete

1

2

3

4

5

6

7

Control T1=5

Control T2=5

Experimental

T1=6

Experimental

T2=7


59/78

Tabelul nr.5


Perimetrul toracic în elasticitatea. Fete

X Mdn Em Es Cv W


C 5 5 0 5 5 0 0,2 0,3 0,1 1 1,4 0,4 20 28 8 3 4 1

E 6 7 1 6 6 0 0,2 0,4 0,2 0,9 1,4 0,5 15 20 5 3 4 1

b. Băieţi

X Mdn Em Es Cv W


C 4 5 1 4 5 1 0,5 0,5 0 1,8 1,9 0,1 45 38 -7 3 4 1

E 6 6 0 6 6 0 0,1 0,2 0,1 0,7 1,1 0,4 11,6 18,3 6,7 7 6 -

1

Unde :



60/78

Graficul 6


-alergare de viteză 50m-a) Fete

8,6

8,8

9

9,2

9,4

9,6

9,8

10

Control T1=10

Control T2=9,2

Experimental

T1=9,8

Experimental

T2=9,1

b) Băieţi

9 8


61/78

Tabelul nr.6

Tabele privind calcularea indicilor statisticiAlergare de viteză pe 50 m (cu start de sus)

a. Fete

X Mdn Em Es Cv W


C 10 9.2 0.8 9.9 9..4 0.5 0.2 0.1 0.1 0.8 0.4 0.4 8 4.3 3.7 2.7 1.3 1.4

E 9.8 9.1 0.7 9.9 9 0.9 0.1 0 0.1 0.5 0.3 0.2 5.1 3.2 1.9 1.5 1.1 0.4

b. Băieţi

X Mdn Em Es Cv W


C 9.7 8.8 0.9 9 9 0 0.1 0.1 0 0.4 0.4 0 4.1 4.5 -

0.4

1.4 1.3 0.1

E 9.5 8.7 0.8 9.4 10 -

0.6

0.1 0 0.1 0.6 0.2 0.4 6.3 2.2 4.1 2 1 1

Unde :


62/78

Abaterea standard are valori de 0,8%, respectiv de 0,6% la eşantionul de control şi de

0,6% şi 0,4% la esantionul experimental.

Valoarea medianei este foarte apropiată de media aritmetică, fapt ce ne indică ofrecvenţă bună a valorilor obţinute.

Graficul 7


-Naveta-

a) Fete

11,2

11,4

11,6

11,8

12

12,2

12,4

12,6

12,8

13

Control T1=13

Control T2=12,8

Experimental

T1=12

Experimental

T2=11,7


63/78

Tabelul nr.7


Navetaa. Fete

X Mdn Em Es Cv W


C 13 12,8 0,2 12,8 12,6 0,2 0,2 0,2 0 0,78 0,8 0 6,1 6,2 -

0,1

2,7 2,6 0,1

E 12 11,7 0,3 12,1 11,8 0,3 0,1 0,1 0 0,6 0,5 0,1 5 4,2 0,8 2,4 2 0,4

b. Băieţi

X Mdn Em Es Cv W


C 12,8 12 0,8 13 12 1 0,1 0 0,1 0,6 0,2 0,4 4,6 1,6 3 2,2 0,6 1,6

E 11,9 11,6 0,3 12,4 11,5 0,9 0,1 0 0,1 0,4 0,3 0,1 3,3 2,5 0,8 1,8 0,9 0,9

Unde :



64/78

Abaterea standard are valori scăzute şi nesemnificative. Amplitudinea are valori

minime, iar mediana ne indică valori apropiate de media aritmetică.

Graficul 8


-Săritura în lungime-

a) Fete

130

135

140

145

150

155

160

165

170

Control T1=143

Control T2=153

Experimental

T1=161

Experimental

T2=167


65/78

Tabelul nr.8


Lungimea de pe loca. Fete

X Mdn Em Es Cv W


C 143 153 10 147 154 7 3,2 3,7 0,5 11,8 13,6 1,8 8,2 8,8 0,6 40 40 0

E 161 167 6 165 167 2 3,1 1,5 -

1,6

10,3 5,2 -

5,1

6,3 3,1 -

3,2

30 17 -

13

b. Băieţi

X Mdn Em Es Cv W


C 151 162 11 151 163 12 2,2 2,5 0,3 7,6 0,8 1,2 5 5,4 0,4 25 23 -2

E 160 169 9 163 170 7 2,6 1,8 -

0,8

9,8 6,9 -

2,9

6,1 4 -

2,1

33 23 10

Unde :



66/78

Capitolul VI

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

6.1. Concluzii

Lucrarea de faţă cuprinde un număr de şase capitole structurate astfel :

· în primul capitol am încercat să scot în evidenţă importanţa educaţiei fizice, cu scopul

de a înlatura ideea că acest obicect de studiu este lipsit de importanţă. Tot în acest

capitol am încercat să argumentez motivul pentru care am ales acest obiect de studiuşi aceasta temă de cercetare. Ipoteza şi scopul lucrarii sunt cuprinse şi ele în acest

capitol.

· în capitolul al II-lea era absolut necesar să cunoaştem elevul de gimnaziu şi punct de

vedere morfo-funcţional şi psihologic. Fundamentul teoretic al lucr ării este cuprins în

acest capitol. Calitatea motrică-viteza, cât şi jocul motric sunt amplu detaliate pentru afi mai uşor de înţeles.

· în capitolul al III-lea sunt exemplificate o multitudine de jocuri motrice, aşa cum sunt

ele prezentate în literatura de specialitate.

· metodologia de lucru folosită în elebaorarea lucr ării este prezentată în capitolul al IV-

lea. Etapele şi oraganizarea cercetării sunt prezentate în acest capitol.

il i ib i l d l li il i d i d l i


67/78

2. Jocurile motrice contribuie la dezvoltarea calitaţilor motrice, determinând în acelaşi

timp şi creşterea indicilor morfo-funţionali ai elevilor.

Valorile înregistrate în cadrul celor două testări demonstrează că folosind preponderent în cadrul orelor de educaţie fizică jocul motric, se obţin progrese vizibile

prinvind dezolvatrea calităţiilor motrice, în primul rând a vitezei pentru care s-a

acţionat în mod special cât şi dezvoltarea corespunzatoare a indicilor morfo-

funcţionali, fapt ce nu poate fi ignorat.

Toate calităţiile motrice au obţinut valori superioare chiar daca asupra lor nu s-a pus

în special accentul, ceea ce demostrează intercondiţionarea care există între calităţiile

motrice, dezvoltarea uneia atrage dupa sine şi dezvoltarea celorlalte calitati motrice.

3. Evalunâd calităţiile şi tr ăsăturile de caracter ale eleviilor se poate observa un progres

realizat sub aspect educativ şi formativ pe întreaga perioada a cercetării

experimentale.

4. Jocurile motrice au o acţiune globală şi simultană. Ele acţioneza asupra organismului,

contribuie la dezolvtarea calităţiilor motrice, consolidând deprinderile motrice de baza

atât de necesare vieţii de zi cu zi .

5. Elevii sunt receptivi la jocuri atunci când acestea sunt bine selecţionate, organizate şi

conduse de cadrul didactic.

Î i i j t i f l d d ţi fi i ă t b i ă i î id


68/78

În aprecierea unui joc motric, profesorul de educaţie fizică trebuie să ia în considerare:

execuţia corectă a elevilor, respectarea regulilor, numărul acţiunilor reuşite şi numarul

elevilor eliminaţi din joc, în scopul realizării efectului educativ al jocului. Profesorul deeducaţie fizică va ţine seama de corelarea efortului cu nivelul de dezvoltarea fizică al elevilor,

eliminând astfel suprasolicitarea şi subsolicitarea acestora.

În literartura de specialitate ar fi necesar să apar ă mai multe publicaţii didactice dedicate

jocurilor motrice şi în special calităţilor motrice, însoţite de indicaţii metodice.

BIBLIOGRAFIE


69/78

BIBLIOGRAFIE

1. Albu Constantin – Educaţie fizică la clasele V-VIII, Editura Sport – Turism,

Bucureşti, 1977.

2. Alexandru Merică – Atletism – exerciţii şi jocuri pregătitoare, Editura

Consiliului Naţional pentru educaţie fizică şi sport.

3. Cărstea Gheorghe – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, EdituraUniversul, Bucureşti 1993.

4. Cărstea Gheorghe – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura

AN-DA, Bucureşti 2000.

5. Chiriţă Georgeta – Educaţie prin jocuri de mişcare, Editura Sport – Turism,

Bucureşti, 1983.6. Demeter Andrei – Bazele fiziologice şi biochimice ale calităţilor fizice, Editura

Sport – Turism, Bucureşti, 1981

7. Demeter Andrei – Bazele fiziologice şi biochimice ale educaţiei fizice şcolare,

Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1974.

8. Demeter Andrei –Fiziologia educaţiei fizice şi sportului, Editura Sport –

16 Mitra Gheorghe şi Mogoş Alexandru Dezvoltarea calităţilor motrice Editura


70/78

16. Mitra Gheorghe şi Mogoş Alexandru – Dezvoltarea calităţilor motrice, Editura

Sport – Turism, Bucureşti, 1980.

17. Mitra Gheorghe şi Mogoş Alexandru – Metodica educaţiei fizice , Editura Sport

– Turism, Bucureşti, 1975.

18. Novac Andrei – Metode statistice în pedagogie şi psihologie, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1987.

19. Scarlat Eugeniu, Scarlat Bogdan Mihai – Educaţie fizică şi sport , Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002.

20. Şchiopu Ursula – Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1967.

21. Şchiopu Ursula şi Verza E. – Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1981.

22. Şiclovan Ion – Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura Sport – Turism,

Bucureşti, 1979.

23. Zaţoski V.M. – Calităţile fizice ale sportivului, Editura U.C.F.S., Bucureşti ,

1958.

Anexa 1


71/78

Anexa 1

Model de calcul al mediei aritmetice

Alergare de viteză pe 50m (cu startul de sus)

Grupa de experiment băieţi – testare iniţială.

N Xi

1 9,4

2 9,1

3 9,9

4 9,5

5 10,5

6 10,2

7 11

8 9,5

9 9,5

10 9

11 9

Anexa 2


72/78

Anexa 2

Model de calcul al medianei

N Xi Xi (crescător)

1 9,4 9

2 9,1 9

3 9,9 9

4 9,5 9,1

5 10,5 9,1

6 10,2 9,2

7 11 9,4

8 9,5 9,5

9 9,5 9,5

10 9 9,5

11 9 9,9

12 9,1 10,2

13 9,2 10,5

Anexa 3


73/78

Anexa 3

Model de calcul al abaterii standard

şi al erorii mediei

N Xi - X (Xi - X) ²

1 9,4 0.01

2 9,1 0.16

3 9,9 0.16

4 9,5 0

5 10,5 1

6 10,2 0.49

7 11 2.25

8 9,5 0

9 9,5 0

10 9 0.25

11 9 0.25

12 9,1 0.16

Anexa 4


74/78

Anexa 4

Model de calcul al coeficientului de

variabilitate şi al amplitudinii

Alergare de viteză pe 50m (cu startul de sus)

Grupa de experiment băieţi – testare iniţială.

N Xi Xi (crescător)

1 9,4 9

2 9,1 9

3 9,9 9

4 9,5 9,1

5 10,5 9,1

6 10,2 9,2

7 11 9,4

8 9,5 9,5

9 9,5 9,5

Anexa nr.5 – Tabel privind datele obţinute la măsur ătorile somatice şi la probele de control în vederea evaluarii nivelului de pregătire la

grupa de control


75/78

75

Perimetrul toraciccNr.

C crt.

Iniţialele

numelui

Talia Greutatea

Inspiraţie Expiraţie Elasticitate

Viteză Navetă Lungime

de pe loc

T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2

F E T E

1 A.H. 143 145 30 33 68 69 62 64 6 5 10 9,6 14,8 12,8 147 154

2 B.M. 158 160 41 44 77 80 72 73 5 7 8,8 8,7 14,4 12,2 143 155

3 C.C. 152 154 68 70 72 74 66 67 6 7 9,5 8,9 14 12,2 150 177

4 C.C.R. 173 175 71 73 100 102 96 99 4 3 11 9,4 13,5 14,5 135 140

5 C.M.. 157 158 40 41 75 76 71 72 4 4 9,1 8,7 13,4 13 140 145

6 D.M. 144 146 38 40 76 77 69 70 7 7 8,9 9 13,2 12,4 150 180

7 D.N. 163 165 50 53 86 87 81 83 5 4 11 10 12,8 14,2 130 137

8 F.F. 148 150 31 32 67 68 62 64 5 4 9,6 8,9 12,7 11,9 155 146

9 M.V. 147 148 33 34 68 70 63 65 5 5 9,9 9,5 12,7 11,9 155 155

10 P.A. 147 148 36 36 73 73 67 68 6 5 9,7 8,9 12,2 12,2 155 164

11 P.E. 147 148 34 35 70 72 65 66 5 6 10.2 9.7 12.4 12 150 155

12 P.I. 144 150 34 36 71 72 65 67 6 5 10.9 9.6 12.2 13.2 135 143

13 T.A 158 160 40 42 73 72 66 69 7 3 11.5 9.5 12.1 13.2 115 140

B Ă I E Ţ I

1 A.M. 145 146 31 33 67 70 63 77 4 7 9.3 9 12.5 12.2 165 1702 A.C. 150 151 35 38 70 73 68 78 2 5 9.1 8.6 12 11.8 150 169

3 B.C. 151 154 46 51 78 79 73 86 5 7 10.5 9.5 12.5 12 140 165

4 B.T. 150 151 40 40 75 77 72 83 3 5 9.8 9 12.5 12.3 150 153

5 C.E. 146 149 35 40 73 76 70 80 3 4 10 9.3 12.3 11.8 140 150

6 I A 152 154 38 41 62 64 60 66 2 2 9 5 9 1 12 4 11 7 152 160


76/78

76

6 I.A. 152 154 38 41 62 64 60 66 2 2 9.5 9.1 12.4 11.7 152 160

7 J.R. 143 145 39 41 80 87 77 93 3 6 9.4 8.3 12.6 11.6 155 170

8 P.D. 151 154 37 39 78 84 75 92 3 8 9.5 9 12.8 12.2 154 154

9 P.V. 151 154 47 50 81 78 77 81 4 3 9.8 8.5 13 12 156 15910 R.R 144 146 38 42 76 77 67 81 9 4 10.1 8.7 13.5 12.2 156 172

11 S.I. 144 147 32 35 69 69 65 72 4 3 9.3 8.2 13.8 12.1 150 173

12 T.R. 147 149 41 40 65 73 60 76 5 3 10.2 9.5 14.2 12.1 140 150

Anexa nr.6 – Tabel privind datele obţinute la măsur ătorile somatice şi la probele de control în vederea evaluarii nivelului de pregătire la

grupa de experiment

P i t l t iN I iţi l l T li G t t Vit ă N tă L i


77/78

77

Perimetrul toraciccNr.

Ccrt.

Iniţialele

numelui

Talia Greutatea

Inspiraţie Expiraţie Elasticitate

Viteză Navetă Lungime

de pe loc

T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2 T1 T2

F E T E1 A.C. 153 157 42 43 80 79 74 73 6 6 9 8.8 11.5 11.3 160 170

2 A.L. 154 158 32 33 70 70 65 64 5 6 10.5 9.6 13.1 11.5 170 172

3 B.L. 150 154 31 35 69 71 62 63 7 8 9 8.7 12.2 12.1 168 170

4 B.A.M. 145 148 34 39 73 78 68 69 5 9 10 9.8 11.5 11.4 165 167

5 B.A.L. 150 154 36 37 73 78 67 73 6 5 9.9 9.4 12.1 11.8 165 167

6 C.D. 134 140 29 31 67 68 63 63 4 5 10 9.3 10.9 10.8 145 155

7 M.L. 152 158 41 43 78 80 71 74 7 6 9.9 8.9 12.1 11.9 165 167

8 P.R. 146 151 34 37 70 73 65 65 5 8 10.5 8.8 12 11.8 140 160

9 P.C. 152 158 38 40 78 80 72 73 6 7 9.5 9.0 12.1 11.9 153 170

10 R.B 145 149 31 32 73 74 67 69 6 5 9.9 8.9 11.6 11.4 170 172

11 R.A 152 156 39 45 79 84 73 76 6 8 10.3 9 13.3 12.8 165 167

B Ă I E Ţ I

1 A.P. 140

Documents

Lucrare Gradul 1_FONT 12