94
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE DOMENIUL: ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR FORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI LIMBA DE PREDARE: ROMÂNĂ LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator, Conf. Dr. IOAN SABĂU Absolvent, POP (DOMNITIU) I. ZAMFIRA 6

Lucrare de AbsolvireCONTRIBUTIA JOCURILOR DIDACTICE LA DEZVOLTAREA LIMBAJULUI COPIILOR PRESCOLARI

Embed Size (px)

DESCRIPTION

PLANUL GENERAL AL LUCRARIII. CONSIDERATII INTRODUCTIVEII. CONTRIBUTIA JOCURILOR DIDACTICE LA EDUCAREA LIMBAJULUI COPIILORIII. METODOLOGIA CERCETARIIIV. REZULTATELE GENERALE ALE EXPERIMENTULUIV. CONCLUZIIBIBLIOGRAFIEANEXE

Citation preview

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRIIUNIVERSITATEA DIN ORADEAFACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANEDOMENIUL: ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEISPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLARFORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZILIMBA DE PREDARE: ROMÂNĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator,Conf. Dr. IOAN SABĂU

Absolvent,POP (DOMNITIU) I. ZAMFIRA

ORADEA2013

6

CAPITOLUL ICONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

1. Rolul grădiniței – ca primă treaptă a învățământului in dezvoltarea vorbirii copiilor

Grădinița, etapă intermediară de ucenicie socială între familie și școală, are un rol fundamental în respectarea acestor imperative ale educației, ea poate creea imaginea unei societăți libere în care copilul având sentimentul de siguranță, găsește o lume pe măsura lui, o lume în care se poate manifesta liber în compania celor de-o seamă, și în care, adultul, respectiv educatoarea, ia în serios întrebările și acțiunile lui, conduită, prin care îi dă sentimentul autonomiei și valorii proprii.

Ideea unei educații proprii vârstei preșcolare nu este nouă. În urmă cu decenii, marii pedagogi au subliniat necesitatea fundamentării muncii de educație pe aceste imperative ce își găsesc astăzi pe deplin aplicarea. În acest sens cităm afiramațiile Mariei Montessori: “ Astăzi însă în educație ne preocupă nu atât știința, cât și interesul umanității și al civilizației în fața căruia există o singură patrie: lumea…conceptul de libertate care trebuie să inspire pedagogia este însă universal: este eliberarea vieții exprimate de nenumărate piedici care se opun dezvoltării armonioase a corpului și spiritului. O realitate de importanță supremă care nu a fost luată pănâ astăzi în seamă de un număr mare de observatori. În urmă cu 2500 de ani Platon propunea un system de povești, cântece și poeme dramatice adecvate copiilor mici, considerând că un bun cetățean trebuie format încă “ din primii ani de viață”.

Cultivarea sau îmbogățirea spirituală se face la grădiniță, sub indrumarea atentă a educatoarei, ce are în vedere atât aspectele intelectuale, fizice, estetice, cât și aspectele de socializare căci, după cum subliniză Vincent “e nevoie de o largă ucenicie ca un copil să ajungă să înțeleagă că două activități asemănătoare nu se pot constitui într-o activitate comună, fiecare avându-și la rândul său contribuția la construcția proiectată; aceasta n-are loc niciodată înaintea vârstei de cinci ani și această ucenicie este unul din avantajele importante pe care un copil le găsește la grâdiniță”.

Munca educatoarelor este frumoasă, dar plină de răspundere “Aceasta cu atât mai mult cu cât micii viitori cetățeni și demiuri ai vieții sociale de mâine trebuie astfel informați încât să dispună de o largă gamă de aptitudini și priceperi, de dorința de a fi utili – social, de o largă deschidere spre viața reală și idealurile ei nobile”, spunea Ursula Șchiopu.

Considerăm demn de a acorda importanță majoră dezvoltării vorbirii copiilor, pornind de la considerentul că nu numai în dezvoltarea istorică a omului, dar și în dezvoltarea ontogenetică a psihicului, rolul limbajului este important.

În experiența noastră didactică am constatat că dezvoltarea vorbirii copiilor constituie o sarcină de bază a învățământului preșcolar, cunoscând importanța pe care o are vorbirea la această vârstă în dezvoltarea multiculturașă și în special intelectuașă a copilului. Am privit întotdeauna vorbirea ca o unealtă care dă posibilitatea omului să acumuleze și să stocheze cunoștințe teoretice și experiență practică într-o formă ușor transmisibilă și utilizabilă la

7

maximum, de aceea de la primul an de preșcolaritate, am privit dezvoltarea vorbirii copiilor sub aspectul funcțiilor comunicative, cognitive și acțional reglatoare. Am înțeles că dezvoltarea vorbirii copiilor constituie un process complet, laborious și de lungă durată, care trebuie început foarte timpuriu atât de părinți cât și de creșă și grădiniță. Iată de ce în țara noastră acțiunea de cultivare a limbii nu se mai face la întâmplare ci se realizeză prin intermediul învățământului după un program riguros.

Dacă în perioada antepreșcolară copilul parcurge forme verbale ușor de pronunțat, aceasta constituind fundamental dezvoltării vorbirii lui, am înțeles că odată cu intrarea în preșcolaritate sarcina noastră, a educatoarelor, este de a dezvolta vorbirea astfel încât să se realizeze o perfecta adecvare a mijloacelor de expresie la conținutul gândirii iar acțiunile ce le vom întreprinde în direcția dezvoltării gîndirii să aibă consecințe imediate și în dezvoltarea exprimării copiilor și invers.

Deoarece chiar la vârsta preșcolară fără un vocabular bogat nu se poate realiza un conținut de idei, din primul an de preșcolaritate prin exerciții, jocuri, am urmărit îmbogățirea vocabularului copiilor și totodată transformarea vocabularului lor pasiv în active, aceasta în urma constatării că o mare parte din vocabularul preșcolarului mic este redus la situația de vocabular pasiv (copilul uneori înțelege cuvintele, dar le folosește foarte rar sau deloc).

Constatând că modul îndeplinirii unor sarcini este condiționat de înțelegerea exactă a receptării mesajului, dar receptarea este dificilă când mesajul n-are precizie am acordat o mare atenție dezvoltării vorbirii copiilor în sensul de a-i face conștienți de necesitatea unei exprimări precise, exacte la subiect. Considerăm că, deși la intrarea în grădiniță copilul vine cu niveluri evolutive verbale care fac absolut necesară intervenția activp a educatoarei, totuși rolul exceptional pr care-l deține limbajul ca mijloc de expresie, în dezvoltarea psihică a preșcolarului vizează întreaga personalitate a copilului (verbalizarea onfluențelor externe, stărilor psihologice interne, cognitive, afectiv-motivaționale, volitive) asigură auto-exprimarea multiformă favorizând astfel autorealizarea copilului.

Am înțeles rolul grădiniței în dezvoltarea vorbirii copilului ca o acțiune suplă, elastică nu rigidă, de aceea n-am fost adepta poziției sau măsurii de a împiedica un copil să se exprime, aceasta însemnând a-l orpi să se autorealizeze. N-am conceput activitatea de dezvoltare a vorbirii prin a-i spune totul, a-i explica amănunțit totul. Ai deschide ochii minții e util și necesar, dar interacțiunea cognitivă verbalizată a educatoarei cu copilul am înțeles-o formativă numai în măsura în care a satisfăcut setea de a căuta și de a găsi răspunsuri atâtor situații necunoscute cu care ei veneau în contact.

Grădiniței îi revin sarcini însemnate în dezvoltarea vorbirii copiilor și sub aspectul cultivării plasticității exprimării copiilor.Stă în puterea învătământului preșcolar realizarea acestui deziderat începând cu grupa mijlocie, urmărind în parallel și asectul moral al limbajului, decența exprimării copiilor.

Iată de ce considerăm că nu putem vorbi despre cultivarea limbajului copiilor decăt atunci când toate aceste exigențe le-am urmărit.

8

2. Limbaj, învățare și personalitate la preșcolari

Limbajul este o formă de activitatea specific umană, care constă în folosirea limbii în procesul de comunicare între oameni prin intermediul limbii.

Există o strânsă relație între limbaj, învățare și evoluția personalității copilului în sensul că în copilărie comunicarea verbal își pune amprenta asupra dezvoltării psihice, asupra capacitățiilor sale intelectuale și personalității sale, fiind la rândul său influențat de acesta.

Vârsta preșcolară are o deosebită importanță în dezvoltarea limbajului și în ridicarea gândirii pe trepte mai înalte de generalizare și abstractizare. La acestea, copilul începe să depașească faza limbajului situativ din perioada antepreșcolară și alimitelor experiențelor senzoriale desprinzându-se de influența momentului present, și își dezvoltă din ce în ce mai mult capacitatea de a folosi limbajul contextual intensificându-se funcția “intelectuală” a limbajului care constă în planificarea mintală și reglarea activitățiilor practice.

Capacitatea de a vorbi a copilului depinde de structura creierului și a organelor vorbirii, de curiozitatea specifică a copilului, de receptivitatea față de influențele sociale, de capacitatea de imitație și, bineînțeles, de măsura în care educatorul cunoaște mecanismul și procesul formării limbajului și oferă fiecărui copil în raport cu particularitățile psihice și cu studiul dezvoltării sale, prilejul exersării vorbirii.

Bogăția vocabularului preșcolarului este relatic mare (700-800 la 3 ani,1000 la 4 ani, 1500 la 5 ani si 2000 la 6 ani) și salturile calitative pe care le face de la o etapă la alta denotă două posibilități reale de exprimare și de concentrarea a ideilor, dar și de adiționare diversificată a informațiilor cu care vine în contact.

Prin întreg sistemul de activități instructive-educative prevăzute în program ace se desfășoară în grădiniță se urmărește influențarea dezvoltării fizice a copilului, stimularea inteligenței, a gândirii și a limbajului acestora.

Dezvoltarea limbajului și comunicării, a vorbirii corecte în limba română avănd în vedere importanța deosebită care i se acordă atât în învățământul preșcolar, cât și în întregul sistemul de învățământ ocupă un loc prioritar în program, iar obiectivele generale se înfăptuiesc atât prin activitățile special organizate în acest scop cât și prin toate celelalte tipuri de activități din grădiniță.

Pentru a ști când, cum, unde și cât trebuie să intervenim în dezvoltarea vorbirii copiilor de vârsta preșcolară, e necesar să cunoaștem foarte bine particularitățile psihofizice ale acestora și, în primul rând, evoluția limbajului de la vârsta antepreșcolară, până la vârsta școlaă mica. Dar mai ales trebuie să știm foarte bine care este nivelul de dezvoltare a limbajului fiecărui copil dintr-o grupă sau alta la un moment dat. La fel de important și de necesar este să cunoaștem ce cause au determinat evoluția limbajului fiecărui copil.

În decursul celor trei sau patru ani de grădiniță, sub influența cerințelor crescânde ale activității educative, are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspect ale limbii: compoziția, fonetica, vocabularul, structura gramaticală, expresivitatea. Apra și se dezvoltă noi funcții și forme ale limbajului, care devine astfel mai închegat, mai coerent.

9

În cursul perioadei preșcolare, aceste două forme de limbaj situativ și contextual, coexist, dar relațiile dintre ele de a se schimba, pe de o parte limbajul contextual dobândește un rol tot mai ănsemnat, pe măsură ce copilul se dezvoltă, iar pe de altă parte, folosirea unei forme de limbaj sau a celeilalte de către același copil depinde de condițiile în care are loc procesul de comunicare.

Intervenția adultului asupra dezvoltării vorbirii copilului se face prin canale verbalem fie prin cele ocupaționale, în special prin ce de organizare a jocului sau a exercitării unor sarcini.

Nivelul atins de dezvoltarea vorbirii copiilor peșcolari este determinat nu numai de posibilitățile mentale, dar și de mediul socio-cultural ăn care trăiesc.

Vorbirea copilului trebuie susținută și stimulate atât în familie cât și în grădiniță.Cercetarea atentă și profundă a limbajului copilului preșcolar este necesară și pentru

înțelegerea modului cum se organizeză și se dezvoltă întreaga activitate psihică.Materialul verbal oferă nu numai posibilitatea studierii comportamentului verbal, dar

poate fi utilizat ca instrument de cercetare pentru alte procese psihice, cât și pentru diagnose necesară în evaluarea capacităților intelectuale și a gradului de normalitate a limbajului. Limbajul se desfășoară sub influența conștiinței. Se stabilește aici o relație pe baza principiului conexiunii inverse, a feed-back-ului. Conștiința este o condiție sine qua non a comportamentului verbal, pentru că el este mai mult sau mai ăuțin conștient. Odată cu vârsta crește și gradul de conștientizare a folosirii vorbirii.

10

3. Dezvoltarea psihică a copilul prin joc.

Jocul constituie tipul conducător de activitate a copilului preșcolar, datorită faptului că sub influența lui se formează, se dezvoltă și se restrcuturează întreaga lui activitate pihică. Prin intermediul jocului se produc schimbări importante de natură psihică, pregătindu-se astfel trecerea spre o nouă etapă a dezvoltării ontogenetice a copilului.

În procesul jocului, copilul dobândește numeroare și variate cunoștinșe despre mediul înconjurător. Prin acestea se dezvoltă procesele psihice de reflectare direct și nemijlocită a realității, percepțiile, reprezentările, memoria, imaginația, gândirea, limbajul, etc.

Tot în procesul jocului, mânuid diferite obiecte li material, copilului I se dezvoltă percepțiile de mărime, formă, culoare, greutate, etc.

Actualizarea reprezentărilor și recombinarea lor în jocurile cu subiecte, contribuie la dezvoltarea imaginației reproductive și a celei creatoare. Datele cercetătorilor arată că procesele memoriei (întipărirea, reproducerea, recunoașterea), ca și operațiile gândirii (abstractizarea, comparația, generalizarea, etc.) se realizează la vrsta preșcolară mai ușor și mai bine în conițiile de joc, decât ăn alte condiții.

Pe măsură ce se dezvoltă și pătrunde tot mai mult în sfera relațiilor cu obiectele și persoanele din jur, copilul simte tot mai acut nevoia să acșioneze cu obiectele așa cum acționează adulții, să se comporte așa cum se comport aceștia. De pildă copilul vrea să facă operații așa cum le face doctoral, vrea să conducă automobilul așa cum il conduce șoferul dar îi lipsesc cunoștișele și deprinderile necesare. De aici apare contribuția specifică vârstei preșcolare: pe de o parte, dorința foarte vie a copilului de a acționa cu obiectele și de a le stăpâni, iar pe de altă parte, lipsa deprinderilor, adică a sistemului de acțiuni și operații necesare folosirii obiectelor, așa cum le folosește adultul.

În joc, copilul învăță să-și fixeze un scop, să depună eforturi voluntare în vederea realizării lui, să depășească obstacolele ivite în cale. Copilul percepe, memorează, gândește ăn timp ce acționează în joc. Aceasta este faza în care procesele de cunpaștere se dezvoltă pe baza acțiunilor externe desfășurate sub forma specifică a jocului. Diferența între actul cunoașterii și acțiunea obiectuală se realizează treptat, prin faze tranzitorii prentu ca în cele din urmă să evolueze până la operații mintale interiorizate. Fără a recurge la mișcări și Icțiuni, copilul nu poate să diferențieze ănsușirile obiectelor, să și fixeze impresiile, să le generalizeze.

În jocurile collective, copii se înțeleg asupra subiectului, își repartizează rolurile, își comunică impresiile și, în felul acesta, își activizează vocabușarul, își precizează seminficația cuvintelor, își dezvoltă limbajul contextual. Un joc colectiv nu este de conceput fără comunicare verbal între copii. Copilul vorbește chiar și atunci când se joacă singur: acțiunile pe care le efectuează, subiectul pe care îl realizează ridică numeroase probleme.

Nivelul de dezvoltare a vorbirii preșcolarului de vârstă mica și a celui de vârstă mijlocie nu permite în suficientă măsură autocontrolul, reglarea propriilor procese psihice. Kocul este

11

tocmai forma de activitate practică, prin care analiza și sinteza direct și mijlocită a realității se realizeză mai ușor.

II.CONTRIBUȚIA JOCURILOR DIDACTICE LA EDUCAREA LIMBAJULUI COPIILOR

1. Definiția și specificul jocului didactic

Jocul reprezintă o forță cu character propulsator în procesul dezvoltării copilului, mai ales în perioada preșcolară.

Trăsătura fundamental a jocului didactic este “îmbinarea armonioasă a elemntului instructive și a exercițiilor pe de o parte, cu procedeele de joc care-I oferă caracterul distractiv.”

Jocul căpătă o pondere și un rol deosebit, cu valoare formative bine determinate în momentul când cadrul relational al copilului se lărgește prin intrarea lui în grădiniță.

În procesul de integrarea a preșcolarului în viața și programul de activitate în grădiniță, în condițiile noilor relații dintre copil și adult, treptat jocul de acțiune, de simplă mânuire a obiectivelor la ănceput cu temă, cu subiect și roluri, cu relații bine stabilite între partenerii de joc.

Importanța locului pe care îl are în viața copilului este conferită de faptul că jocul satisfice dorința firească de manifestare, de acțiune, și de afirmare a independenței copilului. Prin joc învăță să descifreze lumea reală, motiv pentru care jocul este considerat o activitate de preînvățare.

Îmbinarea elemntului distractive cu cel instructive adduce la apariția unor stări emotive complexe, care stimulează și intensifică procesele de dezvoltare pshihică.

Prin intermediul jocului se realizeză nu numai cunoașterea realități sociale, ci și imitarea unor anumite tipuri de relații sociale dintre adulți. Astfel, prin intermediul jocurilor, copiii dprind medele de conduit și ajung să reflecte până la nivelul de înțelegere comportamentale.

Din pricina acestor multiple valențe ale jocului, vor înțelege de ce este necesară îndrumarea și controlul de către adult.

Activitatea de învățare dirijată, prin natura ei, presupune eforturi mult mai susținute din partea copiilor decât cea specifică vârstei, activitatea de joc strict preferențial. Prezența jocului într-o activitate cu sarcini precise de învățare diminuează efortul fizic și intellectual, sporește interesul, cultivă noi motivații, generează scopuri immediate și se soldează întotdeauna cu satisfacții deosebite.

Ținând seama de acțiunea reală a factorilor psihici și rolul activ al jocului, în procesul învățării, putem avea clar aspectul că la preșcolarii de grupă mica, mijlocie și mare, învățarea sistematică dirijată ia forma unei activități simbolice, de transfigurare a realului.

12

Jocul didactic este “o formă de activitate atractivă și accesibilă copiilor, prin care se realizează o bună parte din sarcinile educționale din instituțiile școlare.”

Jocul didactic se caracterizează printr-o strcutură specifică, originală, el îmbină organic jocul cu instruirea dobândită de celelalte activități practicate în grădiniță. Datorită unității depline pe care o realizează între sarcina didactică și acțiunea ludică, ca și o formă distractivă pe care o îmbracă și o păstrează permanent,jocul didactic este apreciat drept unul dintre cele mai accesibile și mai eficiente mijloace instructive-educative folosite la vârsta preșcolară.

În comparative cu celelalte jocuri cu subiect și reguli stabilite de educatoare, jocul didactic este destinat mai cu seamă dezvoltării intelectuale, respective cunoașterii mediului înconjurător, dezvoltării vorbirii și însușirii număratului și socotitului.

Componentele de bază ale jocului didactic sunt următoarele: conținutul jocului, sarcina didactică, elementele de joc,regulile jocului.

Esența și specigicul jocului didactic constă în întrepătrunderea și interacțiunea acestor componente.

Jocul didactic se poate desfășura atât ăn cadrul activităților obligatorii, cât și în afara lor, fiind repetat de copii la initiative unui dintre ei sau la sugestie educatoarelor.

Conținutul jocului didactic este reprezentat de spfra cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor (limba maternal, limba străină, matematică, cunoașterea mediului, comportarea civilizată etc.). El trebuie să fie prezentat într-o formă accesibilă și atractivă de desfășurare.

Sarcina didactică reprezintă elementul de intruire în jurul cpruia sunt antrenate operațiile gândirii. Ea este formată în funcție de conținutul activității și de nivelul de vârstă al copiilor.

Elementul de instruire al jocului este concretizat în sarcina didactică ce se cere să fie rezolvată de copii, pentru atingerea scopului propus. Prin intermediul ei copiii învață să își fixeze atenția, să își stăpânească instabilitatea naturală, să facă un effort.

Prin sarcinile didactice ale jocului, educatoarea are posibilitatea să conducă în mod active dezvoltarea copilului, să îi dirijeze activitatea minții lui, să își organizeze atnția îndreptând-o spre un anumit scop, să îți disciplineze și să își conducă gândirea spre rezolvarea anumitor probeleme.

“Regulie și sarcinile sunt într-o strânsă corelație. Cu cât regulile sunt însușite mai bine, cu atât jocul devine mai interesant și sarcinile sunt mai ușor de realizat.”

Elementele de joc reprezntă mijloacele de realizare a sarcinii didactice, constituind elementele de realizare a sarcinii de învățare. Trebuie să fie stabilite cu precizie și strict delimitate, să fie subordinate neapărat temei sale, să fie interesante, pentru a capta și menține interesul copiilor pe tot parcursul desfășurării jocului.

Surpriza, care trezește curiozitatea copiilor și dorința de a cunoaște și a acționa, elementul de gândire care face apel la reprezentările și cunoștințele anterioare, stimulând astfel memoria și imaginația copiilor, întrecerea care constituie un mijloc de a educa una din calitățile gândirii și anume rapiditatea ei, concentrarea laturii forțelor rațiunii ăn vederea rezolvării probelmei date, mișcarea care îi pune pe copii în situația de a acționa într-un anumit sens în vederea dezlegării problemeu (de a înșira, adăuga, scoate, schimba relații etc.) contituie modalități folosite de obicei pentru a realiza acest scop.

13

Regulile jocului constituie elementul organizatoric principal al jocului didactic, ținând de aspectul său estetic. Ele reprezintă cerințele pe care trebuie să le îndeplinească jucătorii, dirijează și organizeză jocul copiilor, obligându-i să acționeze într-un anumit fel.

Pentru a putea să acționeze în joc în conformitate cu anumite regului impuse de situația de joc, copilul trebuie să ia în prealabil cunoștință de ele, să le țină minte, să aștepte eventual semnul care-i permite să acționeze, să se abțină de la o operație care l-ar tenta, dar nu e cuprinsă în joc, să execute cu promptitudine o acțiune sau alta.

Regulile pot îndeplini funcții diferite, unele lămuresc copiilor conținutul jocului, îi pune în acțiune, altele vizeză realizarea sarcinilor didactice.

Materialul didactic utilizat în cadrul jocului didactic trebuie să fie variat, adecvat conținutului activității, vârstei și particularităților individuale ale copiilor: jucării, afișe individuale, jetoane, cartpnașe etc. Acțiunea de joc cuprinde momenta de așteptare, surpriză, ghicire, mișcare și întrecere.

Scopul didactic al jocului trebuie să fie clar și precis, pentru a asigura organizarea și desfășurarea corectă a activității. El reprezintă o finalitate educativp și se formulează prin raportarea la obiectivele specifice.

14

2. Tipologia jocului didactic la preșcolari

Jocurile didactice contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a sociabilității, precum și a multo calități de voință și trăsături pozitive de caracter.

Jocurile didactice exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a copilului. În primul rând, contribuie la dezvoltarea lui intelectuală: la formarea priceperilor( de mărime, culoare, formă, etc.) la educarea spiritului de observație, a imaginației, a gândirii și limbajului.

Pentru dezvoltarea fizică generală se folosesc jocurile motrice, iar pentru dezvoltarea intelectuală, morală și estetică, jocuri care poartă denumiri diferite, multe dintre ele raportate la un anumit conținut.

Multe jocuri didactice contribuie la precizarea vocabularului, precum și la activitatea vorbirii.

Redăm mai jos clasificare jocurilor, după lucrarea Activități de joc și recreativ-distractive.

Jocuri fonematice;

Jocuri privind îmbogățirea vocabularului;

Jocuri privind însușirea structurii gramaticale a limbii;

Jocuri pentru aplicarea unor cuvinte și expresii și pentru formarea unei exprimări corecte și fluente;

Pentru cunoașterea mediului înconjurător se sugerează următoarele tipuri de jocuri:

Jocuri care vizează cunoașterea anotimpurilor; Jocuri pentru cunoașterea caracteristicilor diferitelor animale, hrana lor și

adăpostul, etc.; Jocuri pentru cunoașterea profesiilor și a uneltelor

Pentru educarea muzicală: Exerciții muzicale;

Jocuri cu text și cântec;

Pentru dezvoltarea simțurilor: Jocuri senzoriale;

15

Pentru formarea capacităților intelectuale: Jocuri matematice de numărat și socotit; Jocuri logice; Jocuri pentru dezvoltarea gândirii; Jocuri de expresie morală; Jocuri de expresie estetică;

Esența și specificul jocului didactic constă în interacțiunea și întrepătrunderea componentelor sale.

Jocul didactic rezolvă prin conținutul său o mare parte din probelmele educației intelectuale. Deși rolul lui este mai neînsemnat în privința transmiterii noilor cunoștințe, în schimb el cere o contribuție largă în precizarea, consolidarea, adâncirea, sistematizarea și verificare cunoștințelor.

Redăm, mai jos, clasificarea jocurilor didactice și a diverselor tipuri de exerciții pentru dezvoltarea vorbirii preșcolarilor, așa cum reiese din Metodică:

Jocuri didactice și exerciții pentru formarea pronunției corecte; Jocuri didactice și exercișii pentru îmbogățirea vocabularului; Jocuri didactice și exerciții pentru însușirea structurii gramaticale a limbii; Jocuri didactice și exerciții pentru dezvoltarea expresivității vorbirii.

Jocul didactic se paote desfășura atât în cadrul activitățiilor obligatorii, cât și în afara lor, fiind repetat de către copii la inițiativa unuia dintre ei sau la sugestia educatoarei. Sfera de utilizare a jocului didactic este foarte largă, deoarce el poate fi practicat în orice moment din programul zilei și poate fi atins chiar și în viața de familie a copilului.

O mare însemnătate pentru dezvoltarea limbajului o prezintă jocurile didactice orale. Acestea cer copilului discernământ în alegerea cuvintelor, în înlocuirea unui cuvânt prin altul, cu înțeles opus. Ele mai dezvoltă și prompitudinea reacțiilor verbale datorită faptului că fiecare copil se străduiețte să dea răspunsul potrivit, înaintea celorlalți.

Jocurile didactice sunt un mijloc eficient și pentru realizarea sarcinilor morale ale copiilor, ele contribuie la dezvoltarea stăpânirri de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a sociabilității, precum și a multor altor calități de voință și trăsături pozitive de caracter.

3. Tipologia exercțiilor de vorbire16

Însemnătatea exercițiilor de vorbire se desprinde nu numai din eficacitatea lor în a depista și corecta tulburările de vorbire, în analizarea fonetică, în explicarea unor cuvinte și expresii, ci și în numeroasele materiale de specialitate apărute în acest sens.

În ajutorul muncii noastre, în ceea ce ne privește întocmirea și defășurarea diverselor tipuri de exerciții pentru dezvoltarea vorbirii preșcolarilor este și lucrarea semnată de Sonia Radu Opaiț Culegere de exerciții și jocuri didactice. Am putea aminti aici li lucrarea semnată de Tatiana Bădică și colaboratoarele sale purtând titlul : Exerciții pentru dezvoltarea vorbirii preșcolarilor. Exercițiile de vorbire se împart în două grupe mari. Cele din prima grupă se ocupă de analiza fonetică, iar cea din a doua grupă, de explicarea înțelesului unor cuvinte și expresii necesare în unele jocuri și activități de formarea a unei exprimări corecte și fluente.

Exercițiile pentru analiza fonetică pot fi și ele, la rândul lo, împărțite în mai multe grupe:

a. Exerciții pentru formarea deprinderilor de izolare a cuvintelor din propoziții, de alcătuire, dezvoltare și restrângere a propoziției;

b. Exerciții pentru izolarea cuvintelor scurte din propoziție;

c. Exerciții pentru formarea deprinderii copiilor de a desprinde sunetele din silabe;

d. Exerciții pentru formarea dprinderii copiilor de a desprinde sunetele din cuvinte.

Cea de-a doua grupă a exercițiilor, referitoare la explicarea unor cuvinte și expresii și pentru formarea unei exprimări corecte și fluente cuprinde următoarele tipuri de exerciții:

a. Exerciții pentru precizarea înțelesului unor antonime, omonime, sinonime și folosirea lor corectă;

b. Exerciții pentru explicarea și consolidarea unor cuvinte ce vor fi folosite și unele jocuri de creație;

c. Exerciții pentru explicarea, consolidarea și verificarea corectitudinii unor noțiuni și cuvinte însușite de copii și care vor fi folosite în unele activități comune cu întreaga grupă.

Exercițiile de vorbire pot fi desfășurate cu întreaga grupă, dar ele sunt astfel concepute încât se preteză și la folosirea în grupuri mici sau chiar pentru munca individuală, în prima parte a programului, în scopul pregătirii verbale a activitățiilor comune.

17

Pentru a fi cît mai atrăgătoare, s-au reintrodus, acolo unde a fost posibil, elementele de joc, astfel încât unele capătă câteodată cloratura unui joc didactic mai puțin cunoscut sau îmbracă haina unor jocuri didactice cunoscute în grădiniță, dar care de obicei se desfășoară în alte scopuri decât cele de dezvoltarea a vorbirii.

Exercițiile de vorbire, de asemenea, frământurile de limbă precum și structuri ritmate și numărători pot servi în practică în cadrul jocurilor sau în activități, ele având ca scop fie o corectă pronunție, fie introducerea unei note de vorbire sau a unul element de joc în diferite activități.

4. Contribuția jocului didactic la dezvoltarea intelectuală a copilului

18

Pornind de la ideea că jocul este activitatea cea mai acceptată, care se potrivește cu lumea sa, fiind plăcut, accesibil, oferindu-i posibilități mai mari de manifestare, l-amconsiderat forma cea mai eficintă pentru pregătirea intelectuală a copiilor.

Toată îndrumarea trebuie efectuată cu răbdare și cu tact pedagogic. Este evident că, acolo unde adultul, educatoarea dovedește preocupare pentru copii, fantezie creatoare, imprimă modalități comportamentale eficiente și o motivare adecvată pentru activitatea ludică ce duce la dezvoltarea psihică și a personalității copiilor.

La vârsta preșcolară jocul devine activitatea fundamentală a copilului, care influențează întreaga sa conduită și prefigurează personalitatea în plină formare și dezvoltare.

Dacă la vârsta preșcolară, tipul fundamental de activitate este jocul, vârsta școlară are ca activitate specifică învățarea. Pentru proaspătul elev din clasa I, trecerea de la joc la învățare se face cu mai multă ușurință atunci când educatoarea le-a format copiilor deprinderi intelectuale.

Indicii psihologici semnificativi de care se ține seama în conceperea procesului intructiv-educativ din grădiniță, activitatea ludică în sine, sunt foarte diferiți și numeroși, pentru că, activitatea ludică în sine, la această vârstă, este foarte complexă și diferită sub asptecul formelor, variantelor și momentelor specifice. Oricum, se ținea seamă de dorința copiilor de a sâvărși acțiuni și fapte asemănătoare cu ale acelora în mijlocul cărora trăiesc, de caracterul predominant imiginatic al scopurilor care determină actele lor comportamentale, de aprecierea scopului ca mobil psihologic în sine, instabil și fluctuant, având simpla rațiune de a susține activitatea, de afi pretext al acesteia, indiferent dacă își păstrează sau nu conținutul inițial și, deci, indiferent dacă se finalizează ca atare.

Nevoia pregătirii intelecuale rezidă în specificul activității de învățare, care presupune achiziție de cunoștințe, priceperi, deprinderi, abilități intelectuale, comportamentale, atitudini și sentimente, ăn scopul adaptării la situații noi și conturării personalității.

Se poate remarca faptul că. În grădiniță, trebuie să existe un climat în care sunt excluse tendințele externe: de tutelare exagerată și de lipsă de preocupare, din partea educatoarei.

Potrivit cu noua optică referitoarea la actul învățării, conform căreia grădinița trebuie “să îi învețe pe copii cum să învețe”, am considerat necesar să acționez în direcția dezvoltării capacităților proprii ale fiecărui copil, în aplicarea cunoștințelor dobândite în situații variate, a dezvoltării proceselor psihice li a calităților proprii fiecăruia dintre ele, care să asigure rezolvarea independent a unor sarcini intelectuale.

5. Locul și rolul formativ al jocului didactic în educarea limbajului la preșcolari

Din toate punctele de vedere și în toate timpurile, jocul a fost element determinant al persoanei umane. Pedagogia modernă nu atribuie jocului doar o semnificație funcșionalăă, un

19

simplu exercițiu pregătitor și util dezvoltării fizice, ci una de asimilare în activitatea proprie a copilului și, în mod particularm ar avea rolul de a contracara dificultățile unui sistem de învățământ supraîncărcat prin cantitatea de informație și prin seriozitatea sa exagerată.

Cercetările efectuate în această direcție atrag însă atenția asupra unui aspect de extremă importanță și anume faptul că însușirea lexicului nu este suficient pentru a provoca o evoluție a structurilor cognitive prin ele însele. De aceea este necesar ca în procesul de îmbogățire a vocabularului să se pună accent pe dezvoltarea capacității de comunica, de înțelegere a unor relașii dintre obiecte și fenomene și de a le exprima prin utilizarea coretă a termenilor relaționali (prepoziții, conjuncții). Formarea acestor abilități este de cea mai mare însemnătate pentru dezvoltarea capacișăților mintale ale copiilor.

Ținând cont că prin joc copilul poate să se elibereze de impusurile agresive ale unei lumi socialmente acceptate, să învețe să-și stăpânească neliniștele și să dea curs liber creativității sale, marcăm importanța jocului atât prin notorietatea cercetărilor care le-au formulat, cât și prin ceea ce presupune conținutul lor în raport cu dezvoltarea copilului.

Jocul didactic are drept scop pe de o parte instruirea copiilor într-un anumit domeniu al cunoașterii, iar pe de altă parte sporirea interesului prentu activitatea respectivă, prin utilizarea unor elemente distractive caracteristice jocului care facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit și împreună cu celelalte activități comune necesită p puternică influență formativ-educativă asupra copilului în vederea pregătirii lui pentru școală.

Valențele formativ ale jocului didactic de dezvoltarea a vorbirii depinde în mare măsură de metodele și procedeele utilizate precum și de cunoașterea particularităților copiilor din grupă.

Cultivarea limbajului, determinată de legătura strânsă deintre limbaj și gândire, reprezintă o însemnătate formativă deosebită.

Valoarea formativă a jocurilor didactice de dezvoltare a limbajului determină și faptul că ele declanșează puternic emoții, trăsături pozitive de caracterm duce la dezvoltarea unor sentimente morale și stimulează stăpânirea de sine, răbdarea, cinstea, corectitudinea,

Prin intermediul jocului didactic, am fixat, precizat, îmbogățit și activat vocabularul copiilor, am urmărit îmbogățirea pronunției, formarea unor noțiuni, însușirea unor structuri gramaticale.

În organizarea și defășurarea acestor jocuri didactice avem posibilitatea de a depista cu mai multă ușurință defectele de vorbire ale copilului, bogăția vocabularului, a corectitudinii ăn examinare, deoarece în cadrul jocului el se manifestă liber, nestingherit, fără rezerve.

Jocurile didactice care urmărasc aspectul lexical, fixează, precizeză și activează vocabularul copiilor, de exemplu: Eu spun una, tu spui multe, Ce este și ce face?, Cum este?.

20

Jocurile: Spune cum face sau Cine face așa contribuie la dezvoltarea sensibilității auditive și în special a auzului fnematic slab dezvoltat la preșcolarul mic, Prin jocul Ghicește ce-ai gustat urmărim perfecționarea sensibilității gustatice și olfactive. Un deosebit aport îl au jocurile didactice în educarea calităților memoriei. Jocurile Ce s-a schimbat sau Ghicește ce lipsește solicită copii să rețină felul obiectelor și așezarea lor, pentru a putea apoi arăta modificarea făcută de controlul jocului ceea ce implicit duce la dezvoltarea memoriei voluntare.

Jocul Cu ce călătorim organizat de grupa mare a avut ca obiective deprinderea copiilor de a se exprima corect în propoziții, activizarea vocabularului și consolidarea unor cunoștințe referitoare la mijloacele de locomoție. Jocul s-a desfășurat după un șir de observații asupra mijloacelor de locomoție, lecturi după imagini, convorbiri, pregătite anterior.

Prin acest joc îmbogățim vocabularul copiilor cu cuvintele: autobuz, tramvai, troilebuz, avion, elicopter, vapor, aviator, marinar, șofer, mecanic locomotivă, gară, port, autogară, aeroport.

Pentru fixarea reprezentărilor de timp dimineața, seara, prânz precum și anotimp primăvara, vara, toamna, iarna desfășurăm jocuri cum ar fi: După mine cine vine?, Când se întâmplă?, Când facem așa?.

Pentru activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc unele ființe cunoscute de copil și acțiunile caracteristice lor precum și perfecționarea pronunției clare a cuvintelor și a exprimării în propoziții corect formulate din punctul de vedere al acorduluidintre subiect și predicat organizăm jocul Cine este și cum face?, în care copiii denumesc corect animalele reprezentate pe jetoane și acțiuni specifice acestora:

Păsărica: zboarăciripește

Câinele: latrăaleargă repede

Jocurile desfășurate pe echipe sub formă de întreceri – concurs cu marcarea rezultatelor ei evidențierea echipei câștigătoare își aduc contribuția la dezvoltarea spiritului de copetiție, închegarea obicetivelor și formarea disciplinei conștiente.

Caracterul formativ educativ al multor jocuri didactice aduce o contribuție de seamă la formarea și dezvoltarea spiritului de observație, a atenției, a memoriei și gândirii.

6. Metode și procedee utilizate în desfășurarea jocurilor didactice

“În conceptul pregătirii didactice, metoda devine elementul essential al strategiei de realizare a unui obiectiv. Alegerea și combinarea metodelor potrivite, inventarea altora noi nu se

21

pot realiza decât în condițiile existenței unei gândiri bazată pe informatție suficientă pe o mare capacitate de imaginare și exersare creativă.”

În activitățile de joc didactic pe care le-am desfășurat la grupa pregătitoare am căutat să stimulez limbajul copiilor și găndirea lor, să evit tendința copilului de a vorbi monosilabic, fără a lega cuvintele într-o poziție cât mai simplă, de asemenea cuvintele noi transmise să capete conținut, sens, să fie reținute cu ușurință și reproduce correct, am căutat să îndrept consecvent greșelile de pronunție.

Am folosit ca metode de lucru:

Observația: prin această metodă am urmărit consolidare, verificarea cunoștințelor însuțite și formarea deprinderii de a exprima gândurile cu ajutorul cuvintelor, de a exprima acele cunoștințe despre care este vorba la un moment dat, pentru a stimula creativitatea copiilor și pentru a exersa vorbirea lor.

Explicația: am folosit-o cu scopul de a înlesni însușirea anumitor cerințe, ajutând la concentrarea atenției copiilor, stimulând puterea de analiză și sinteză.

Exercițiul: această metodă contribuie la dezvoltarea gândirii, a independenței în acțiune,în mișcări. Este eficientă atât ăn formarea deprinderilor, cât și în dobândirea de cunoștințe, consolidarea și verificarea lor.

Povestirea: am utilizat-o cu scopul de a trezi interesul copiilor pentru ceea ce urma, sau în inchiderea activității.

Problematizarea: prezintă avantajul că îi stimulează procesele gândirii copilului, solicitând o activitate permanantă, menținndu-le interesul treaz, mobilizând în același timp, capacitățile fizice, determinând participarea activă, conștientă, independentă.

Învățareaprin descoperire: a presupus descoperirea de către copii a unor adevăruri printr-o activitate simplă.

Asaltul de idei: oferă copiilor posibilitatea de a da răspunsuri cât mai variate la aceeași întrebare.

Metoda de verificare a cunoștințelor și deprinderilor prin diferite fișe de lucru sau prin testare verbal dau posibilitatea de a sesiza eventualele lipsuri în bagajul de cunoștințe sau inexactități; dezvoltând simțul răspunderii, se obișnuieșc cu munca independent, trezindu-le dorința de a obține rezultate tot mai bune.

O importanță deosebită îm desfășurarea jocurilor didactice de dezvoltare a vorbirii le-au avut exercițiile de gimnastică facial și de exersare a aparatului fonoticular.

22

7. Metodologia jocului didactic

23

Jocul didactic este considerat mijlocul cel mai efficient de realizare a obiectivelor procesului intructiv-educativ din grădiniță. Esența lui este cu atât mai mare, cu cât se realizează o concordanță între procesul cunoașterii, procesul de învățare și acțiunea de joc.

În cadrul jocului didactic, sarcina didactică este rezolvată de întreaga grupă de copii, iar conducerea jocului este înfăptuită de educatoare.

Educatoarea este cea care creează variante de joc iar, în multe cazuri în raport cu experiența sa creează jocuri didactice noi, jocuri care vizează aceleași obiective, dar adaptate la nivelul de dezvoltare al grupei, în condițiile material existente.

Desfățurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente:

Organizarea sălii de grupă în funcție de particularitățile jocului ce se organizează, a materialului didactic utilizat de nevoie unor amenajări special.

Introducerea în joc urmărește crearea unei atmosphere favorabile, trezirea interesului și a curiozității copiilor pentru ce va urma.

Prezentarea materialului - este un moment în care materialul de lucru distributive și demonstratic necesar în joc este pus la dispoziția copiilor pentru a fi cunoscute caracteristicile intuitive și pentru familiarizarea copiilor cu el. Materialul poate fi prezentat în maniera surprizei ori ca material de lucru care nu atrage în mod expres atenția asupra lui însuși.

Surpriza trezește curiozitatea copiilor și dorința de a cunoaște și a acționa, elementul de gândire care face apel la reprezentările și cunoștințele anterioare stimulând astfel memoria și imaginația copiilor.

Anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia se face scurt și succesiv. Denumirea jocului are rolul de a sintetiza esența jocului și se constituie ca un lait motiv pe întreaga durată de desfășurare a acțiunii.

Explicarea și demonstrarea jocului. Educatoarea va explica sarcinile pe care le are de rezolvat în timpul jocului și regulile principale,

În această etapă, educatoarea își orientează efortul educative în următoarele direcții:

a. Să precizeze regulile jocului, asigurându-se că au fost înțelese correct și că sunt bine reținute de către copii;

b. Să prezinte conținutul jocului și principalele momente de realizare a acestuia, în funcție de reguli;

c. Să facă precizări concrete și coerente privind folosirea materialului didactic de către copii;

24

d. Să fixeze sarcinile conducătorului de joc;

e. Să formulize cerințele ce trebuie satisfăcute pentru a câștiga.

f. Să stabilească modalitățile de complexificarea treptată și de dozare a efortului intellectual și fizic al copiilor.

Executare jocului de probă se realizează sub directa îndrumare a educatoarei care intervine destul de des, reamintind regulile și succesiunea etapelor jocului, făcând unele precizări cu character organizatoric.

După desfășurarea jocului de probă, educatoarea va face aprecieri privind modul de realizare a sarcinilor, va evidenția greșelile săvârțite, va reveni cu explicații suplimentare pentru corectarea greșelilor tipice.

Executarea jocului de către copii se face în momentul imediat următor jocului de probă. Chiar dacă jocul se execută independent, educatoarea va urmări:

a. Să mențină atmosfera de joc, favorizând manifestările specific: mișcare, aplauze, competitive;

b. Să antreneze toți copiii în acțiune;

c. Sa încurajeze copiii să adopte modul correct de colaborare;

d. Să stimuleze evoluția jocului, evitînd momentele de monotonie;

e. Să creeze condițiile necesare pentu ca fiecare copil să resolve sarcina didactică, independent sau în grup, în funcție de modul de organizare al jocului.

Complicare jocului se realizeză după ce se constată că întreg colectivul de copii a efectuat corect elementele de detaliere. Pentru a se asigura transferal deprinderii se pot introduce noi material și elementele de joc sau ce pot complica sarcinile jocului prin introducerea situațiilor problemă.

Încheierea jocului este momentul în care se fac aprecierile finale, se formulează concluzii asupra modului de respectare a regulilor de joc, asupra modului de executare a sarcinilor de către fiecare copil sau de către întreaga grupăă, de stabilire a câștigurilor. Se va repeat titlul jocului și scopul său.

În final se stabilesc sarcini concrete privind strângerea și aranjarea materialului de lucru de către copii și pentru refacerea condițiilor de ordine și curățenie în sala de grupă.

Se va face o scurta caracterizare a modului cum a decurs jocul, se vor evidenția copiii care au răspund frumos și corect.

25

III. METODOLOGIA CERCETĂRII

1. Motivarea alegerii temei

26

Cercetările psihologice au arătat că dezvoltarea vorbirii preșcolarului are loc în special sub influența mediului și a educației. Aceste lucru se realizeză în cadrul întregului program de grădiniță.

În procesul de comunicare cu copii, cu educatoarea, cu părinții, copilul spune ce a văzut, ceea ce a făcut și a gândit precum și ceea ce a simțit.

Luând în considerarea importanța socială pe care o prezintă limbajul, cât și influențele pe care le exercită asupra dezvoltării psihice, ale copiilor, educația pronunției corecte trebuie sa înceapă de la pronunțarea primelor cuvinte pentru a preîntâmpina dificultățile de mai târziu.

Din experiența acumultă în cei trei ani ca educatoare-suplinitoare și din observațiile făcute asupra copiilor din anii de grădiniță, precum și pe parcursul școlarizării am observat caracterul hotărâtor pe care l-a avut educarea vorbirii corecte sub toate aspectele prin mijloacele specifice grâdiniței: ghicitori, povești, poezii, jocuri didactice, frământări de limbă.

Însușirea unei vorbiri corecte coerente, clare, expresive în limba română și formarea unor deprinderi de muncă intelectuală constituie unul din aspectele formative importante în munca cu preșcolarii.

Educare vorbirii copiilor nu se oprește numai la îndepărtarea pronunției ori a greșelilor gramaticale, ci are în vedere toate laturile limbajului. Pentru exersarea acestora în paginile lucrării am arătat principalele mijloace, moetode și procedee pe care le-am folosi în grădiniță și care se pot îmbogăți creator în fiecare an, pentru că educatoarea este un izvoi de creație și imaginație pentru individualitatea fiecărui copil.

Tratarea diferențiată a copiilor constituie un factor psihologic de succes care facilitează buna desfășurarea a procesului intructiv-educativ din grădiniță, pregătirea copilului pentru școală și viață.

Față de diversitatea manifestărilor copiilor în grădiniță sub aspectul exprimării în actuala temă de cercetare am încercat să arăt spiritul novator, receptivitatea la experiența altora, la stadiul din literatura de specialitate îmbogățindu-mi practica de specialitate.

Am dorit ca prin această cercetare să demostrez rolul pe care îl au jocurile distractive la dezvoltarea limbajului copiilor într-um mediu rural, unde timpul pentru lectură, pentru comunicare este mult mai restrâns. Grădinița și apoi școala au un rol esențial în perfecționarea actului comunicării, iar în mediul rural cele două instituții au un rol deosebit de important în imbunătățirea limbajului copiilor.

2. Ipoteza de lucru

27

Experimentul a pornit de la dorința de a demostra în ce măsură contribuie jocurile didactice și alte tipuri de exerciții la educarea limbajului preșcolarilor.

Această ipoteză a apărut ținând seama de noile orientări ale învățământului preșcolar, de accentul care cade din ce în ce mai mult asupra jocului, asupra libertății de gândire și de acțiune a copilului preșcolar.

Cu ajutorul jocurilor de stimulare a comunicării orale sau a celor de exersare a pronunției corecte, am urmărit să-i obișnuim pe copii să se exprime corect, nuanțat, natural, să folosească în vorbirea lor nuanțe expresive ale limbii literare.

Am urmărit, totodată, ca prin orice fel de conversație, prin orice activitate, prin orice contact verbal pe care l-am avut cu copiii, să le îmbogățim vocabularul activ și pasiv, fie ca urmare a experienței cognitive proprii, fie a transferului de informații în comunicarea dintre copii în cadrul colectivului, fie ca urmare a relației dintr adult și copil în grădiniță, în familie, în mediul social.

Am încercat sp le explicăm semnificația unor cuvinte noi, în forme accesibile înțelegeii copiilor. Unefort mai mare trebuie să-l depunem în vederea exersării de către toți copiii a cuvintelor noi care le intră în vocabular.

Pe parcurusul cercetării, cunoscând nivelul dezvoltării limbajului acestora mi-am fixat câteva sarcini permanente:

Exprimarea corectă, îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii noi.

Detectarea și corectarea defectelor de vorbire.

Cultivarea expresivității vorbirii,

Familiarizarea cu propoziția, cuvântul, silaba, sunetul.

Jocurile selectate pentru realizarea acestor sarcini au fost preluate din culegeri metodici, uneori îmbunătățite cu scopul de a răspunde cât mai bine sarcinilor propuse.

Am pornit în acest experiment de la un anumit nivel al limbajului specific copiilor preșcolari și considerăm cp aplicând un tratamenr pedagogic adecvat, în ceea ce privește jocurile deidactice vom ajunge la sfârșitul cercetării să observăm un salt calitativ în limbajul copiilor.

3. Obiectivele cercetării

28

Însușirea limbajului este un proces complex , care începe din primul an de viață al copilului și se înfăptuieșteprin comunicare verbală cu adultul sub influența împrejurărilor concrete de viață și a relațiilor mereu noi, stabilite între copil și realitatea înconjurătoare. În mod firesc, copilul trebuie să dobândească acea capacitate de a comunica cu cei din jur, de a formula în mod inteligibil cerințele, de a-și exprima verbal bucuriile sau necazurile. Fără cultivarealimbajului, fără dezvoltarea funcției sale comunicative, gândirea logică, cursivă, nu se poate dezvolta.

Dezvoltarea limbajului copiilor preșcolari are loc în condițiile intensificării activișății de intrecomunicare, ale unei evidente și pronuțate atitudini cognitiv de valorificare a datelor perceptive și a reprezentărilor, de îmbogățire și activizare a vocabularului, de dezvoltare a capacității de comunicare, condiție esențială a pregătirii pentru școală.

Pregătirea copiilor din grădiniță în vedere integrării cu succes în clasa întâi, necesită o muncă stăruitoare din partea educatoarelor. Accentul principal în această privința este pus pe activitățile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilr de exprimare ordonată a gândurilor, de însușirea treptată a structurii gramaticale a limbii. Pentru a favoriza educarea condiției verbale a preșcolarilor, este necesar ca activitatea educativă să fie făcută în așa fel, încât preșcolarii să fie stimulați să participe în cadrul activităților, în mod activ, atât verval cât și mental. Sarcinile dezvoltării și cultivării limbajului copiilor se vor realiza în viziunea inter disciplinară, valorificându-se la maximum fiecare posibilitate de exprimare în diferite împrejurări.

Studdind psihologia copilului preșcolar știm că vorbirea acestora se caracterizează print-o seie de trăsături specifice, cu nuanțe de la o etapă la alta, trăsături ce țin de particularitățile aparatului fono-articularm ale analizatorului verbo-motor și auditiv, ca și particularitățile gândirii.

În cadrul cercetării, am urmărit consolidarea priceperilor și deprinderilor de exprimare orală, corectă, în structuri gramaticale mai ample, în propoziții și fraze, cultivarea vorbirii adrsative, reproductive a dialogului în comunicare, prevenira și înlăturarea instabilității, a discontinuității în conținutul vorbirii, intuirea unor raporturi gramaticale ale limbii, sub raport morfologic și sintactic, stimularea creativității copiilor, în exprimarea orală, cultivarea sentimentelor de prețuire și dragoste, față de frumusețea și armonia limbii române, față de creațiile literare pentru copii.

Tot în cadrul cercetării ne-am propus să realizăm prin jocul didactoc și prin diferitele tipuri de exerciții, următoarele obiective:

Să contribuim la dezvoltarea laturii fonetice a limbajului prin intermediul unor exerciții variate și adevcate de pronunțarea corectă a tuturor elementelor fonetice ale limbii române;

29

Să constatăm în ce măsură jocurile didactice și exercițiile de vorbire contribuie la o exprimare corectă sub raport gramatical și la îmbogățirea vocabularului copiilor preșcolari;

Să verifcăm dacă metodele de influențare intructiv-educativă au avut eficiență în îmbogățirea, activizarea vocabularului și a însușirii corecte a structurii gramaticale a limbii române.

4. Prezentarea eșantionului de lucru

30

Comunicarea autentică dintre părinți și copii, reprezintă, în aceste condiții, un fundament și un indicator al unui climat educativ favorabil, indiferent de vârsta copilului, din perioada sugarului, când se înfiripează primele forme de comunicare complexă și dificilă prin perioada adolescenței.

De la vârste fragede, copilul simte nevoie să relateza părinților evenimentele zilei: ce s-a întâmplat la grădiniță, în curte, la joacă. Dacă părinții se vor considera mereu ocupați, obosiți, ei nu vor avea dispoziția sufletească și, aparent, nici timpul necesar pentru a-i asculta pe copii și a le răspunde. Astfel, treptat copilul se va simți neglijat, respins, nemultțumit în așteptările sale.

Când unii dintre părinți își dau seama de consecințele dezastruoase ale lipsei lor de tandrețe și înțelegere părintească, de lipsa lor de comunicare cu proprii lor copii cel mai adesea este prea târziu.

În afara sărăciei de informații privind psihologia copiilor, una din piedicile esențiale în calea dialogului familial este faptul că știm prea puțin să ne ascultăm unii pe alții. În același timp, a asculta și a auzi, nu sunt identice. Unui părinte nu-i poate fi indiferent ce și cât a reținut copilul din ceea ce a dorit să-i comunica sau dacă a reuțit să înțeleagă, să accepte și să rețină apelul uman al copilului său. Este necesar ca părinții să-și formeze treptat ochi de psiholog, manifestând exigență rațională, atitudin afectuasă, înțelegere adecvată a motivelor, tendințelor, aspirațiilor, care determină comportamentul copilului.

Atunci când comunicarea din familie nu este congruentă, reciprocă, angajează din partea copilului mecanismele de auto apărare: încăpățânare, izolare,revendicare, fugă. Numai comunicare permanentă îl descoperă pe copil părintelui și pe părinte copilului, asigurând în perspectivă intercomunicarea complexă și climatul favorabil dezvoltării personalității.

Având în vedre aceste aspect, experimentul prorpiu-zis l-am desfășurat în anul școlar 2012-2013 când am observat un eșantion de 20 subiecți la grupa mare pregătitoare pentru școală 6-7 ani.

Am studiat cazul fiecărui copil, în parte și mediul din care provine, reprezentând aceasta în următorul tabel, pentru a ne putea da seama de influența mediului familial, asupra formării intelectuale

.

Numărul Mediul din care provin

31

copiilor Studii medii Studii superioare Muncitori

20 10 50% 6 30% 4 20%

Constatările de mai sus pot fi reprezentate grafic pentru a evidenția și mai bine situația reală a vârstei de lucru:

Se poate remarca faptul că 50% din copii provin din familii cu studii medii, 30% din familii cu studii superioare, iar 20% din familii de muncitori.

Într-o anchetă realizată cu părinții, privind comunicarea cu copiii, a reieșit că durata acesteia este medie, de 30 până la 60 minute și aceasta se desfășoară, în general de acasă spre grădiniță și invers, în timpul meselor, rareori în timpul plimbărilor, excursiilor, vizionării unor spectacole pentru copii.

Pentru o bună cunoaștere a posibilităților pe care mediul familial le poate avea în influențarea pozitivă a exprimării orale a copiilor, am adresat un chestionar, la care am solicitat să se răspundă cu toată (seriozitatea) sinceritatea, pentru ca în funcție de rezultatele obținute să ne putem orienta mai bine în planificarea stimulilor optimi de influențare a limbajului prin activitățile de joc didactic și alte tipuri de jocuri și exerciții.

Chestionarul a cuprins un număr de șase întrebări care au vizat pe de o parte cunoașterea posibilităților de care dispun copiii în familie, iar pe de altă parte nivelul interesului familiei în ceea ce privește educarea limbajului copiilor.

Reproducem fișa de chestionar adresată părinților:

FIȘA DE CHESTIONAR32

1. În biblioteca dumneavoastră aveți cărți pentri copiii de vârstp mică? Amintiți câteva titluri și autori.

- DA - NU

2. Are copilul dumneavoastră posibilitatea de a audia pe bandă magnetică sau pe discuri povești?

- DA - NU

3. Citiți copilului povești?

- Frecvent - Uneori - Deloc

4. Cereți copilului să repovestească poveștile însușite?

- Frecvent - Uneori - Deloc

5. Subliniați (explicați) copilului expresiile și cuvintele frumoase utilizate într-un text literar?

- Frecvent - Uneori - Deloc

6. În ce măsură credeți că aceste lecturi influențează dezvoltarea limbajului?

Centralizând rezultatele s-au prezentat astfel:

NR.TOTALCOPII

ÎntrebareaNr. 1

ÎntrebareaNr.2

ÎntrebareaNr. 3

ÎntreabreaNr.4

ÎntrebareaNr.5

ÎntrebareaNr.6

DA NU DA NU D U F D U F D U F D U F

20 19 1 15 5 2 10 8 2 12 6 5 9 6 - 12 8

% 95 5 75 25 10 50 10 10 60 30 25 45 30 - 60 40

Interpretând rezultatele obținute se poate constata că un număr mare de copii, 19, au o bibliotecă ce conține cărți specifice vârstei și doar un copil nu are, 15 copii au posibilitatea de a

33

audia povești pe discuri sau casete și doar 5 nu au această posibilitate. În ceea ce privește interesul pentru limbaj, un număr de 8 familii citesc frecvent copilului povești, 10 uneori si 2 familii deloc.

Întrebările 4, 5, 6 au visat punerea în evidență a unor precupări serioare ale părinților în ceea ce privește exersarea vorbirii, îmbogățirea vocabularului și corectarea exprimării verbale. Din acest unghi se constată o diminuare a numărului de copii puți în situația de a repovesti sau povesti în mod frecvent, 12 copii sunt solicitați de familie uneori și doar 2 copii nu sunt solicitați deloc.

Situația preocupării familiei în ceea ce privește îmbogățirea vocabularului cu expresii frumoase cunoaște o scădere a interesului familial. Astfel, șase familii o fac în mod frecvent, nouă familii uneori și cinci familii, nu se pun în situația de a repeta și alte cuvinte decât cele uzuale.

O preocupare sporită o are familia în ceea ce privește corectarea exprimării orale a copiilor; sub acest aspect, 12 familii o fac în mod frecvent, 3 familii uneori, neexistând familie care să nu fie preocupată de exprimarea verbală a copilului.

Analizând rezultatele obținute se poate constata există doi copii care nu beneficiază de interesul familiilor lor pentru dezvoltarea limbajului acestea situându-se la o limită inferioară.

Investigațiile științifice demostrează că personalitatea este determinată în foarte mare măsură de mediul culrutal în care se dezvoltă copilul, deci în primul rând, de părinții lui. În acest sens, se impune cu necesitate amplificarea rolului și a funțiilor educative ale educatoarei la nivelul fiecărei familii al cărei copii îi are în formare. Acest fapt este cu atât mai necesar astăzi când s-a impus constatarea că “orice sistem de educație, oricât ar fi el de savant, rămâne neputincios dacă se izbește de indiferență, de opoziție sau opinii divergente din parte părinților”.

ETAPA PREEXEPERIMENTALĂ A EXPERIMENTULUI

Această etapă am considerat-o a fi necesară ca moment al declanșarii propriu-zise a investigației asupra nivelului dezvoltării vorbii copiilor.

34

Am avut în vedere, în primul rând, limbajul, întrucât am considerat că ameliorarea și dezvoltarea acestuia poate avea influențe deosebite asupra gândirii și întregii personalități a copilului.

Este știut faptul că un limbaj dezvoltat sub toate aspectele (fonetice, lexical, gramatical) permite o receptare optimă a cunoștințelor, sporirea comunicativității și a capacității de înțelegere.

Desigur, că unele defecte de vorbire întâlnite la copiii de trei ani pot fi considerate normale, ele datorându-se în mare parte, dezvoltării insuficiente a funcționării aparatului fono-articular și auzului fonematic, ele dispar fără intervenții speciale. În schimb, începând cu vârsta de 4 ani, defectele de vorbire, se stabilizează și se transformă în deprinderi greșite de pronunție ce se corectează mai greu. Am observat că limbajul acestor copii este situativ, alcătuit din cuvinte care se referă la obiectele și împrejurările concrete în care este implicat copilul.

O investigație mai comploxă făcută în rândul familiilor copiilor de care m-am ocupat, a scos la iveală faptul că cele mai multe defecte de vorbire sunt de natură socio-afectivă și se întâlnesc la acei copii care au stat mult timp singuri în casă, au părinți care comunică puțin cu ei, au fost crescuți de persoane cu defecte de vorbire etc.

Am observat, de asemenea, că imitația joacă un rol deosebit la această vârstă. Copiii îi imită pe adulți în preocupări, gesturi și inevitabil în limbaj.

Prima probă pentru limbajului și a comunicării a avut în vedere pronunția.

Această probă s-a aplicat la grupa mare și a avut ca scop verificarea capacității de diferențiere perceptiv fonematică a sunetelor și a grupurilor de sunete separate și situate în poziții diferite în structura cuvântului. Proba s-a aplicat astfel:

a) Am cerut, pe rând fiecărui copil să asculte cu atenție și să repete ceea ce aude: L, S, Z, J, R, V, F, G. S-a urmărit cu atenție și s-a constatat că din 20 de copii, 6 copii nu au reușit să pronunțe corect toate sunetele. Pentru sunetele pronunțate greșit, copii au fost solicitați să le folosească în cuvinetele în care sunetul este situat în poziție inișială, mediană și finală.

Pentru sunetul “R” am folosit cuvintele: rață, ridichi, roșie, rochie, tren, trandafir, termometru, ziar, vapor, elicopter, fluier.

Pentru sunetul “J” am folosit cuvintele: jucărie, jder, jar, vâjâie, bandaj.

Pentru sunetul “F” am folosit următoarele cuvinte: frunză, floare, farfurie, future, uniform, fanfare, praf.

35

b) Am cerut fiecărui copil să repete toate grupurile de sunete: ce, ci, ge, gi, ea, oa, eau. Din totalul de 20 de copii, trei nu au reuțit să pronunțe corect grupurile de sunete.

Pentru a stimula pronunția copiilor am folosit seturi de imagini care reprezintă obiecte, ființe, fenomene.

Pentru grupurile de sunete ce și ci am folosit următoarele cuvinte: cer, cercul, cireșe, ciorbă, parcelă, Marcela, Cecilia, Dacian, pace, ciuperci, daci.

Pentru grupurile de sunete ge și gi am folosit următoarele cuvinte: gene, Gina, Eugen, inginer, înger, degetar, trage, fuge, rugină, ruginui.

Pentru grupurile de sunete ghe și ghi am folosit următoarele cuvinte: Gheață, ghete, Anghel, înghițit, Gheorghe, triunghi.

Pentru grupurile de sunete ea, oa, eau am folosit următoarele cuvinte: Oana, cartea, moara, deal, Andreea.

Rezultatele obținute m-au determinat să-mi desfășor activitatea în așa fel, încât majoritatea copiilor să aibă o exprimare corectă.

La testul privind funcția cognitivă, îmbogățirea și activizarea vocabularului, am prezentat copiilor un set de 15 imagini, ei având sarcina să le denumească, imaginile cuprindeau: creion, minge, copac, floare, cățel, macara, scaun, masă, dulap, carte, măr, coardă, găleată, păr, portocală. Am ales imagini cu care copii vin mereu în contact, cu fiecare cuvânt corect explicat, realizându-se un punct. Tot la testul acesta am prezentat un set cu 15 imagini, mai puțin utilizate în activitatea lo, totuși cunoscut, ei trebuind să le denumească. Imaginile cuprindeau: avion, excavator, tribună, troilebuz, aragaz, mașină de gătit, frigider, rachetă, elicopter, fotoliu, noptieră, aspirator, mașină de cusut. Fiecare răspuns corect s-a notat cu un punct.

La proba a doua, mulți subiecți au confundat imaginile, de exemplu: elicopterul cu racheta, troilebuzul cu tramvaiul.

La testul privind bogăția de idei, corectitudinea lexico-gramaticală, am procedat în felul următor, folosind mai multe probe.

Am apelat la o probă cu continuare liberă a unei povestiri cu început dat de educatoare, reținând totodată bogăția de iedi, corectitudinea lexico-gramaticală.

Tot la această probă, pentru a depista dificultățile de exprimare, și bogăția lexicală, am dat copiilor, imagini, jetoane, reprezentând un creion, un măr, o rățușcă; am cerut copiilor să spună ceva despre ele în propoziții. Într-o altă probă pe care am dat- la acest test, am amestecat mai multe jetoane( 6-8 ), pe care copii trebuiau să le grupeze după un criteriu și apoi să formeze

36

propoziții. Am verificat dificultățile întâmpinate de copii, cu operațiile logice de sinteză și capacitatea de a verbaliza nțiuni corespunzătoare.

Pentru a verifica bogăția lexicală, spontaneitatea și rapiditatea gândirii, am ceur copiilor, să răspundă la un stimul dat, cu cuvinte care sunt în legătură cu acest stimul: primăvară, grădiniță, școală etc. Am solicitat copilul să spună ce reprezintă desenul, ce culoare are cana (vezi planșa nr.1,fig 2).

Folosindu-mă de altă imaginație (vezi planșa nr.1, fig B) am întrebat copilul: Ce reprezintă desenul? Cu ce se Împodobește bradul? Cu ce culoare este colorat?

Prin alte exerciții am urmărit consolidarea obiectelor proprii școlarului, ce se țin în ghiozdan, pronunțarea corectă a grupurilor respective de consoane: carte, creion, stilou, (vezi planșa nr.2, fig.a), am cerut copiilor să denumească fiecare obiect din desen, să spună cum se numesc toate aceste obiecte, ce unelte mai cunoașteți și la ce folosesc (vezi planșa nr.2, fig.b).

Prin alte exerciții am cerut copiilor să denumească obiectele din desen, să spună care dintre acestea sunt obiecte de mobilă, și care sunt jucării (planșa nr.3, fig.a) urmărind în felul acesta, denumirea cuvintelor integrate: jucării, mobilă, utilizarea cuvintelor în propoziții potrivit cu sensul lor. Referitor la alte cuvinte pe care le-am cerut copilului să le denumească, așa cum sunt de exemplu; ce sunt lingura, furculița lingurița, la ce se folosește fiecare?, am urmărit pronunțarea corectă a sunetelor, denumire clară a cuvintelor și formularea unor prepoziții (planșa nr.3,fig.b).

La testul privind fluiditatea verbală și flexibilitatea gândirii, m-am folosit de următoarele probe: am conceput prima probă sub forma întrebărilor individuale: Ce fructe pot fi consumate? Spune-mi ce animale sălbatice cunoști? Ce se poate rostogoli?...

Pe copii care au enumerat 4-5 cazuri particulare, i-am notat cu bine de exemplu: pere, vișine, mere; pe cei care au enumerat sub 5 cazuri – cu slab, cei care au adăugat în plus din reprezentările lor (portocale, lămâi) am considerat că au o fuiditate verbală pronunțată.

Într-un alt desen prezentat copiilor, am ceurt subiectului să spună, ce reprezintă, în ce poezie a întâlnit acest personaj, să recite versuri din poezie și să povestească ce știe despre “Zdreanță” (planșa nr. 4). Pentru stimularea fluenței și flexibilității vorbirii le-am cerut să-ți imagineze alte întâmplări cu Zdreanță, așa cum de pildă Zdreanță transformat într-un cățel ascultător sau câine rău. În povestirea acestor întâmplări, am urmărit tot timpul, corectitudinea exprimării copilului.

Proba noțiunilor opuse(antonime)

37

Ca primă variant am dat copiilor fișe individuale pe care era desenate imagini cu sens contrar (jucărie mica-mare; fetiță veselă-tristă: creion gros-subțire). Am cerut copiilor să denumească și să găsească imaginea cu sens contrar.

O variant a acestei probe a constat în complexitatea propozițiilor cu cuvântul potrivit.

Le-am spus copiilor câteva propoziții din care lipsesc cuvintele din urmă. A trebuit ca ei să completexe cuvântul care lipsește.

1. Bunicul este bătrân, tata este…

2. Fierul este tare, buretel este…

3. Vara este cald, iar iarna este…

4. Ziua este luminată, noapte este…

5. Fratele este băiat, sora este …

6. Pisica miaună, câinele…

7. Un băiat este harnic, altul este …

8. Lămâia este acră, zahărul este…

9. O fetiță este bună, alta este …

10. Un copil a făcut o faptă bună, altul…

În urma testelor aplicate în faza initial privind funcția cognitive, bogăția lexicală, exprimarea corectă, fluiditatea vervală, flexibilitatea gândirii și alcătuirea de propoziții, am evaluat rezultatele obținute în felul următor: am considerat răspunsuri foarte bune între 10-15 puncte, răspunsuri bune 8-10 și răspunsuri slabe sub 8 puncte. Situația celor 20 de subiecți, cu care am ucrat se prezintă astfel:

Număr copii Foarte bine Bine Slab

20 7 8 5

Din totalul de 20 de subiecți, 7 au calificativul de foarte bine, 8 au calificativul de bine, iar 5 au calificativul de slab. Situașia s-ar prezenta în felul următor, printr-o diagram circulară:

38

Procentul obținut, ne-a determinat să intensificăm activitățile prin care solicităm cât mai mult vorbirea copiilor, în fiecare moment al zilei și în cadrul activităților de educație a limbajului special.

ETAPA EXPERIMENTALĂ A EXPERIMENTULUI

1. Rolul jocului didactic în transmiterea cunoștințelor și în educarea limbajului

Jocul didactic constituie un mijloc și un procedeu deosebit de valoros de acumulare de noi cunoștințe și, astfel, de pregătire a copilului pentru școală.

Având in vedere că programa instructive-educativă din grădiniță acordă o importanță deosebită dezvoltării vorbirii copiilor, am considerat că, parallel cu aplicare ei, e necesar să aducem unele îmbunătățiri în ce privește conținutul și mijloacele de realizare și prin aceasta să contribuim la optimizarea vorbirii copiilor.

39

Sunetul, ca element al vorbirii, se face cunoscut prin exerciții senzoriale, de diferențiere a acestuia de un zgomot, de un sunet musical, sau de oricare, alte zgomote sau sunete produse în mediul înconjurător, în mod firesc sau provocat.

În situația jocurilor exercițiu, pentru emiterea corectă a sunetelor care ridică mari problem, am introdus un moment de gimnastică a aparatului fonomotor. Durata de desfășurare a fost apreciată în funcție de conținut, de gradul de dificultate, de efortul depus de fiecare copil în timpul exersării, precum și de vârsta copilului cu care se exersează.

Pentru pronunțarea corectă a unor sunete dificile: c, d, f, g, r, j, v, ge, gi etc., am desfășurat cu copii exerciții simple de imitare a unor sunete și fenomene don natură precum și onomatopee ca de exemplu: șueratul vântului, mersul calului la trap.

Urmărind același scop, am arătat copiilor ilustrații reprezentând animale domestic și sălbatice, iar odată cu denumirea animalului, am imitate și cum face el: oaia-be, rața-mac, vaca-mu, pisica-miau, gâsca-ga, etc. Aceste exerciții sunt agreate de copii și ele au facilitat denumirea animalelor respective, iar pe de altă parte, i-a familiarizat cu sunte mai greu pronunțabile.

Pronunția dezastruoasă a sunetelor s, z, r, l sesizate la mai muți copii, ne-a determinat să desfășurăm exerciții de cuprindere a acestor sunete în cuvinte. Am acordat o atenție deosebită “frământărilor de limbă”, folosind culegerea de exerciții a autoarei Luiza Carol. În continuare vom exemplifica câteva exerciții de acest fel, luate din sursa amintită:

Pentru sunetul s ; z

Licuriciul

Sare licuriciul, sarePe sub crengile umbroaseȘi-i zâmbește o stea din zarePrintre genele roze.

Zece pui

Zece pui sparg zece vaseStrică flori din 10 vaseȘi-apoi nu bagă de seamă

40

Și pe masă varsă zeamă

Pentru sunetul r ; l

Urs de ciocolată

Am un urs de ciocolatăÎntr-o pungă coloratăS-a întâlnit cu o lămâieȘi o roagă să rămâie.

Purcelușul

Purcelușul buclatÎmbract într-un halatCu șorțuleț curatPune varza la murat

Am ținut seama în selecționarea exercițiilor, de dificultățile de pronunție ale sunetelor, alegând mai întâi pe cele care pot fi pronunțate și corectate ușor: b, d, f, m, t, v, p și am trecut apoi la cele care include sunetele: l, s, ș, r, f, z, ci, ce care presupun o diferențiere mai fină. În acest sens dâm căteva exemple onomatopee potrivite însoțite cu mișcări adecvate.

Imitarea glasului ursului: mor, mor, imitându-se mersul ursului;

Imitarea glasului cocoșului: cucurigu, cucurigu, simulând bătaia din aripe;

Imitarea glasului broaștei: oac, oac însoțită de sărituri din ghemuit în ghemuit pe ambele picioare.

În continuare vom exemplifica modul de desfășurare al unor jocuri.

Pentru pronunțarea corectă a sunetelor c, g am desfășurat jocul didactic cocoșul și găina, iar pentru exersarea pronunțării corecte a unor consoane, ca: s, ș, r, c, j, g, am desfășurat jocul Spune cum face, cuurmătoarele obiective de a realiza:

Obiective:

Să exerseze pronunția corectă a unor consoane: c, r, g, s, z, aflate în diferite propoziții ale cuvintelor – înainte, la mijloc, la sfârșit.

Să se dezvolte auzul fonomatic;

41

Să se exprime corect din punctul de vedere gramatical,

Să le dezvolte atenția voluntară, spiritul de observație, gândirea cu operațiile ei.

Sarcina didactică: recunoașterea animalelor, pronunțarea corectă a onomatopeelor corespunzătoare glasului acestora;

Regulie jocului: copilul care primește jucăria (animal) trebuie să imite glasul animalului, iar ceilalți copii îl recunosc și denumesc. La semnalul dat toți copiii imită glasul animalului respectiv.

Elemente de joc: surpriza, închiderea, și deschiderea ochilor, mișcarea, aplauze.

Materialul didactic: animale jucării reprezentând: câine, pisică, cocoș, gâscă, rață, cal, urs, etc.

Desfășurarea jocului: pentru a creea surpriza și a da posibilitatea ca fiecare animal jucărie al cărui glas va trebui imitat, să se perceapă pe rând, le-am povestit copiilor că Arlechino a adus pentru ei o cutie cu jucării foarte frumoase. Cu aceste jucării el vrea să se joace cu noi Spune ce face?

El va chema pe rând câte un copil, îi va da o jucărie pe care va trebui să o denumească, iar voi va trebui să spuneți cum face.

În prezentarea jucăriilor am asigurat o anumită succesiune, începând cu cele mai ușor de prezentat – pisică, cățel – terminând cu cele al căror glas a prezentat o dificultate în reproducere – albina, cocoș. Am urmărit ca reproducerea să se facă la început individual, iar apoi în cor și unde era cazul însoțită și de mișcări.

În partea a doua a jocului am inversat ordinea: copiii ascultau prima dată onomatopeea, care era înregistrată pe bandă de magnetofon, iar la întrebarea “Cine face așa?” (ham,miau), copii au denumit animalul, apoi au imitate în cor onomatopeea respective.

În încheierea activității am făcut aprecieri privind modul cum s-au jucat, iar Arlechino le-a mulțumit că s-au jucat frumos și drept răsplată le lasă cadou jucăriile să se joace cu ele.

Variantă:

În timp ce copii stau cu capul pe măsuțe, fără să privească, se așează un animal de jucărie în dreptul unuia dintre ei. La întrebarea “Spune cum face?”, copilul care a primit jucăria reproduce onomatopeea corespunzătoare, denumind totodată și animalul.

De la un joc la altul onomatopeele au fost schimbate astfel încât sunetul a cărui pronunțare corectă o exersăm să apară în silabe diferite și să ocupe în cuvânt propoziții variate.

42

Stăruindu-ne asupra unui sunet, prin intermediul diferitelor onomatopee incluse în exerciții imitative și în jocuri didactice, copiii au ajuns să-l diferențieze din ce în ce mai bine și să-l pronunțe mai clar și mai correct.

Prin jocul Șarpele și albino am urmărit următoarele obiective:

Obiectivele: - educarea pronunției corecte a sunetelor: s, z, ș

Dezvoltarea auzului fonomatic;

Exprimarea în propoziție;

Îmbogățirea vocabularului cu noi cuvinte: tufiș, sâsâie, bâzâie, vâjâie;

Sarcina didactică: - să descrie acțiunea pe care o reprezintă ilustrația, folosind corec onomatopeele;

Materialul didactic: - ilustrații care reprezintă un șarpe târându-se prin iarbă, albina așezată pe o floare;

Regulile jocului: - la un semnal, grupul copiilor ce reprezintă șarpele, execută mișcarea de târâre și reproduce sâsâitulșarpelui, iar celălalt grup al “albinelor” imită zborul și bâzâitul albinelor;

Elemente de joc: - întrecerea, aplauzele, sunetul clopoțelului;

Metode: - explicația, demonstrația, exercițiul, povestirea, conversația.

Desfășurarea jocului:

Jocul a început cu o scurtă povestire expusă de educatoare:

Stând pe o bancă în grădiniță, am auzit aproape de mine un foșnet și un sâsâit. Mă uit atent și vâd un șarpe care se târa prin iarbă, venind spre mine. El facea: “sss.” Mă ridic repede și în vârful picioarelor, mă duc mai departe lângă o tufă de măcieș. Pe deasupra florilor zburau mult albine, iar altele era așezate pe flori, Bâzâitul lor era așa de frumos, încât am stat locului să ascult. Ele făceau “bzz”. A început să bată vântul. Vântul batae din ce în ce mai tare și crengile scoateau un sunet: “vââjj”. Ca să nu uit ceea ce am mai văzut în ziua aceea, am desenat aceste illustrate, pe care le-am adus să le vedeți și voi. Voi veți povesti dupăaceste desene, pe care le-am aduc să le vedeți.

Se face o scurtă pauză pentru a mări interesul copiilor pentru activitate, timp în care se prezintă primul desen, în așa fel încât să fie văzut de toți copiii. Se numește un copil care prezintă în propoziții simple ceea ce vede: “Eu văd un șarpe”. La întrebarea : ”Ce face șarpele”, copulul răspunde: ”El se târește prin iarbă”. Altă întrebare a fost: ”Cum face șarpele?”, iar răspunsul dar a

43

fost: ” Șarpele face: sss”. Se repeat cu mai mulți copii onomatopeea, apoi se trece la ilustrația următoare și se procedează în același mod. Pentru consolidarea onomatopeelor am folosti câteva versuri, după care copiii imită din nou șarpele și albinele. Prezentăm în continuare versurile:

“Jos într-un tufiș Un șarpe târâș Spre mine venea Și tot sâsâia”

“Sus zbura o albinuță Și vorbea cu o fetiță Haide, spune, știi tu oare, Cum zbor eu din floare-n floare.”

În ultima parte a activității au fost împărțiți în trei grupe: două albine, șerpi, cei care imită vâjâitul vântului, urmărind modul în care copiii pronunță onomatopeela pe grupe separate și apoi, toți odată, lăsându-le la dispoziție câteva momente pentru joc. Am făcut aprecieri individuae și generale, evidențiind dorința tuturor de a vorbi frumos.

Organizând jocuri de tipul Unde s-a oprit roara?, Cu ce ne jucăm? , Cu ce construim? Pe lângă deprinderile copiilor de a utiliza în vorbire correct substantivele, i-am deprins și cu alcătuirea propozițiilor, prin răspunsurile date: “Roata s-a oprit la mere”; ”Ne jucăm cu păpușa”, ”Construim cu rotodisc”.

Prin jocul Când facema așa?, copiii au fost sensibilizați în utilizarea adverbelor de timp – dimineața, ziua, seara, pentru ca apoi, în jocul Cine a primit mingea?, pe lângă învățarea numelui fiecărui copil din grupă să-I deprind cu utilizarea în vorbire și a pronumelui personal.

Treptat în organizarea și desfășurarea jocului am introdus aspect noi. Introducerea în joc la această vârstă am putut-o realiza și prin ghicitori, prin câteva versuri prin care am anunțat tema. De asemenea, explicarea și demonstrarea jocului am realizat-o cu ajutorul unui copil sau al mai multor copii. Spre sfârșitul semestrului întâi și începutul semestrului al doilea rolul conducător al unor jocuri l-au avut copiii care nu au defecțiuni sau greutăți de exprimare.

Astfel, jocul didactic Unde s-a oprit roata? De la grupa mica, l-am planificat și conceput urmărind următoarele obiective:

- Să recunoască și să denumească correct obiectele de pe disc;- Să demonstreze capacitatea de a compara imaginea de pe disc cu cele de pe

jetoane pentru a sesize asemănarea și deosebirea;- Să utilizeze correct singularul și pluralul substantivelor și sa-l folosească

correct în propoziții correct contruite din punct de vedere grammatical și lexical,

- Dezvoltarea atenției voluntare, a spiritului de observație, a imaginației, a rapidității în gândire și acțiune.

44

Sarcina didactică : să recunoască și să denumească corect obiectele de pe disc, să arate imaginea care conține fie același număr de obiecte, cu cea de pe disc, fie un număr mai mic decât numărul de obiecte de pe disc, să indice culoarea acestora.

Regulile jocului: copilul în fața căruia s-a așezat piticul va indica unde s-a oprit roata, exprimându-se în propoziții, denumind atât obiectul – obiectele cât și culoarea acestora. Copiii aleg din imaginile din coșuleț, imaginea asemănătoare ca formă și culoare cu cea de pe disc, s-au după caz, imaginea cu mai puține sau mai multe obiecte decât imaginea de pe disc.

Elementele de joc: un disc cu segment pe care sunt desenate obiecte ăn grup sau într-un singur exemplar: pisici – pisică, rață – rățuște galbene, floare – flori portocalii, mingi – minge albastră. Peste acest disc am fixat alt disc cu un segment lipsă, astfel încât prin învârtirea acestuia să se descopere pe rând o singură imagine. Discul este fixat pe un suport. Pentru copii voi pregăti în coșulețe jetoane cu imagini asemănătoare cu cele de pe disc.

Organizarea jocului: mobilierul va fi așezat în formă de careu deschis, iar materialul distribuit pus în coșulețe pe mese de la începutul activității;

- În fața careului, așezat într-o poziție din care să poată fi văzut de către toți copiii, discul acoperit;

- Intrarea organizată în sala de grupă;

Desfășurarea jocului:

Introducerea în activitate o voi face prin prezentarea discului și a materialului, intuirea lui împreună cu copiii. Le voi spune copiilor că cei din grupa mare au vrut să le facă o surpirză pregătindu-le acest disc cu imagini frumos colorate, iar pentru ei au pregătit jetoane care sunt desenate aceste obiecte ca să se joace cu ele. Mi-au spus copiii de la grupa mică că ei s-au jucat cu aceste materiale un joc foarte frumos, care se numește Unde s-a oprit roata?

Am explicat prima variantă de desfășurare a jocului, accentuând modul de formare a propoziției: Voi învârti roara și Voi cere unui copil să-mi spună unde s-a oprit.

Roata s-a oprit la pisică.

Dacă copilul nu va preciza și culoarea pisicii, voi adresa întrebarea: Ce culoare are pisica?. Și voi preciza: Roata s-a oprit la pisica albă. Voi cere unui alt copil să repete propoziția completă. În prima parte copiii vor arăta, exprimându-se în propoziții, unde s-a oprit roata. Ca regulă, în această primă variantă – răspunde copilul în fața căruia s-a așezat piticul.

În partea a doua a jocului am corelat activitatea frontală cu cea individuală, exercițiul fiind pe primul plan.

45

Eu am învârtit roata, copiii care aveau jetoane cu forma și culoarea jucăriei sau a obiectului unde s-a oprit roata le ridicau în sus.

Răspundea copilul care găsea mai repede imaginea corespunzătoare. Am pus astfel copilul în situația de a compara imaginea de pe cartpnașul său cu cea de pe roată, să verbalizeze corect în propoziții folosind atât singularul cât și pluralul după caz.

Pentru a stimula gândirea, am cerut copiilor să ridice cartpnașul cu numărul opus de obiecte de pe disc, dar de aceeași culoare. Dacă discul s-a oprit la mingea albastră, ridicau cartonașul cei care aveau pe cartonaș mingi albastre, ridicau cartonașul și verbalizau alegerea făcută.

Pentru a saisface nevoia de mișcare și a antrena copiii în cadrul jocului, lucru posibil la această vârstă, în timp ce copilul numit ănvârtea roata am adăugat versurile:

“Roata se-nvârtește, ghici cine sosește?

Roata s-a oprit spune-mi ce-ai găsit?”

Copilu care învârtea roata trebuia să răspundă: Roata s-a oprit la floare portocalie. Dacă copilul numit de conducătorul jocului nu dă răspunsul corect este denumit alt copil să-l ajute să răspundă. Cel care răspunde corect devine conducătorul jocului.

În încheiere voi face câteva aprecieri asupra modului cum au participat copiii la această activitate și voi redacta împreună cu copiii o scrisoare copiilor de la grupa mare, prin care le voi povesti cum ne-am jucat și le voi mulțumi pentru materialele trimise.

Prin materialul variat pe care l-am folosit. Metodele și procedeele folosite, alternarea activității frontale cu activitatea individuală, am reușit, pe lângă familiarizarea copiilor cu folosirea corectă a singularului și pluralului substantivelor, să stimulez spiritual de observație, gîndire copiilor, aceștia fiind puși în situația de a compara imaginea de pe disc cu cea de pe jeton, activizând totodată vocabularul copiilor prin folosirea acestro cuvinte.

Îmbogățind vocabularul copiilor și cu noțiuni, mijloace de locomotive, animale, îmbracăminte, legume, fructe, flori, prin jocul didactic Săculețul fermecat, copiii dobândesc multe cunoștințe în timpul acțiunii cu obiectele.

Procedeele și metodele utilizate au trezit interesul pentru cunoaștere, contribuind la dezvoltarea gândirii și la creșterea coeficientului de muncă intelectuală.

Un alt joc didactic Răspunde repede și bine organizat și desfășurat la grupa mare l-am planificat în sensul realizării obiectivelor operaționale: să dovedească capacitatea de a utiliza conștient unele substantive, adjective, verbe, adverbe cu sens contrat (antonime), să demonstreze capacitatea de a realiza correct acordul între substantive-adjectiv, să fie apt a contrui propoziții

46

simple și dezvoltate cu cuvântul propus de educatoare sau antonimul său, să demonstreze capacitatea de a răspunde prompt, rapiditate în gândire, capacitatea de a colabora și coopera cu colegii din grupă, diferenșierea cuvintelor bisilabice, formarea unor propoziții cu cuvinte monosilabice și bisilabice, dezvoltarea operațiunilor gândirii de analiză și sinteză. Jocul se desfășoară sub formă de întrecere. Câștigă întrecerea copilul care a respectat cerințele formulate și a dat mai multe răspunsuri corecte.

Desfășurarea activității: se începe activitatea printr-o întrebare adresată copiilor: Copii, voi știți cum cântă cucul? Copiii pronunță de mai multe ori: cu-cu, cu-cu, cu-cu. Se analizează de câte ori deschid gura pentru a pronunța acest cuvânt și se constată că deschid gura de două ori. Le-am arătat să plaseze mâna sub bărbie și să pronunțe cuvântul, astfel simțind deschiderea gurii. Pentru consolidare am trecut apoi la analiza altor cuvinte formate din două silabe: masă, apă, cocos, gâscă, vulpe, câine. Se plasează mâna sub bărbie și se pronunță cuvântul constatându-se de câte ori s-a deschis gura. De asemenea, se bate din palme pnetru fiecare deschidere de gură (silabă). Se aleg obiecte cunoscute de copii, se denumesc, se analizează. Răspunsurile corecte se apreciază, se repeat, răspunsurile greșite se corectează atât de educatoare cât și de copii.

Într-o altă variantă, educatoarea spune copiilor că sunt cuvinte ce se pronunță cu o singură deshidere de gură: cioc, coș, brad, măr, sac. pat, bloc, lup, tren, rac, pui. În continuarea copiii primesc câte un plic în care sunt ilustrații care reprezintă obiecte a căror denumire este formată dintr-o singură silabă li din două silabe.

Fiecare copil deschide plicrul, privește obiectele illustrate, analizează pentru sine cuvintele prin care se denumesc aceste obiecte și separă ilustrațiile care se denumesc pin cuvinte ce se pronunță printr-o singură deschidere de gură (monosilabice) de cuvinte ce se pronunță prin două deschideri de gură (bisilabice). Educatoarea formulează diferite cuvinte de exemplu: denumiți din obiectele illustrate primite un obiect care să se pronunțe cu o singură deschidere de gură, sau denumiți din ilustrațiile primate un obiect care să se pronunțe prin deschiderea gurii de două ori.

După denumirea imaginilor din ilustrații, se propune copiilor să folosească în propoziție obiectele illustrate, urmărindu-se utilizarea corectă a acordului dintre substantive și adjective. Așa de pildă: Mingea sare, Bradul este verde, Blocul este nou. Copiii se întrec în a da răspunsuri corecte.

Pentru a asigura caracterul aplicativ al cunoștinșelor și deprinderilor consolidate, verficate, cât și pentru înviorarea grupei print-o variant a jocului, am introdus exerciții de mișcare care implicit au constituit și un exercițiu de atenție. Sarcina copiilor era de a exercita mișcare contrară formulării vervale a educatoarei, cerând apoi precizarea după fiecare mișcare. Educatoarea cere: Ridicați mâinile; ei le coboară; Ședeți; ei se ridică; Mergem trei pași înainte; copiii merg trei pași înapoi; Arătăm o minge mare; ei arată o minge mica.

47

În încheiere, se apreciază participarea copiilor în joc, corectitudinea răspunsurilor.

Pentru însușirea corectă de către copii a formelor de singular și plural a substantivelor, precum și pentru formarea deprinderii de a le include correct în propoziții, am desfășurat jocul didactic Eu spun una, tu spui multe. Sarcina copiilor a fost să aleagă correct jeoanele cu una sau mai mult imagini și să exprime correct singularul și pluralul.

Pentru fiecare substantiv propus în joc au existat două cartonașe, unul cu un singur element, iar altul cu două sau mai multe elemente de același fel. Au fost repartizate și copiilor cartonașe, în așa fel, încât au existat și pe masa educatoarei și la copii jetoane cu un singur element și cu mai multe. Copilul care a ales jetonul cu mai multe elemente s-a exprimat astfel: Eu am un cartonaș cu mai multe flori, iar acel copil care are jetonul cu o floare, a spus Eu am cartonașul cu o floare.

Am cerut copiilor să formulize propoziții cu cuvântul floare, care apoi a fost trecut la plural. Au utilizat în joc, pentru afișarea cartonașelor, table magnetică, precum și diferite jucării.

Au fost antrenați în desfășurarea jocului toți copiii din grupă și am insistat în cazul copiilor care am considerat că întâmpină greutăți în formularea propoziției la singular și plural.

Pentru consolidarea deprinderii de a folosi correct pronumele personal, de a formula întrebări și de a răspunde correct și prompt prin propoziții scurte, am desfășurat cu copiii jocul didactic Cine ți-a dat jucăria?. Acest joc a fost precedat de diferite exerciții individuale și cu grupuri mici, având același scop, dar utilizând întrebări cât mai variate: Cine și-a dat mingea, Cine și-a dat mașina, Cine și-a dat cartea, Cine și-a dat păpușa, etc.

Aceste exerciții au fost organizate spontan, în timpul jocurilor, pentru a depista cazurile în care copii nu folosesc correct pronumele personal. Am insistat să nu se folosească numele copilului.

La întrebarea: Cine și-a dat jucăria?, copilul solicitat a răspuns: El mi-a dat jucăria, sau dacă dialogul s-a desfășurat între doi copii, răspunsul a fost: Tu mi-ai dat jucăria.

Educarea vorbirii corecte nu se oprește numai la îndreptarea pronuntiei ori a greșelilor gramaticale, ci are în vedere și perfecționarea limbajului sub toate aspectele. În acest sens am folosit ghicitori, poezii, povestiri cu conținut accesibil, frământări de limbă și numărători, în diferite jocuri organizate în alte etape ale zilei cu grupuri mici de copii, așa cum sunt de exemplu jocurile: De-a ascunselea, jocurile cu text și cant: Țăranul e pe camp și Am pierdut o bastituță.

Folosirea numărătorilor în jocul De-a ascunselea care conține cuvinte greu de pronunțat pentru copii, dar prin repetarea acestora sub formă de joc sunt însuțite mai ușor. Spre exemplificare am să redau câteva strofe din poezii cunoscute:

48

O rățușcă pe gunoiNumără din doi în doiDoi, patru, șase, opt, zece,Îeși afară măi berbece.

Din Oceanul Pacific,A ieșit un pește micȘi pe coada lui scria,Ieși afară dumneata.

Cu success am folosit în acest sen și frământările de limbă:

Babă, barba oarbaUnde-ți este roabaRoaba ici, roaba colea,Iate după ea.

Capra cară coșuri greleCu verdețuri strânse-n ele,Dar le duce cu răbdare,Să dea iezilor mâncare.

Multe din jocurile didactice desfășurate cu grupele de copii urmăresc și formează numeroase obiective affective și educaționale, stimulează cinstea, răbdarea, stăpânirea de sine. Acest lucru îl obținem prin jocurile: Ce s-a schimbat?, Unde a zburat pasărea?.

Jocul didactic are un aport valoros la închegarea colectivului și la formarea disciplinei. În joc copilul este obligat să respecte initiative colegilor lui, să le aprecieze meritele, să respecte regulile jocului, să-și autoregleze propria activitate.

Experiența acumulată de copii pe parcursul jocurilor, precum și materialul verbal boga și variat au contribuit la dezvoltarea cantitativă și calitativă a vocabularului active al copiilor pe calea transferului de experiență de la adult la copil și de la copil la copil.

În faza a doua a experimentului, am evaluat rezultatele obținute, în felul următor: am considerat răspunsuri foarte bune, între 10-15 puncte, răspunsuri bune 8-10 puncte și răspunsuri slabe sub 8 puncte. Situația lotului de 20 de subiecți, cu care am lucrat se prezintă astfel: din totalul de 20 de subiecți 10 au răspunsuri foarte bune, 7 au răspunsuri bune și 3 au răspunsuri slabe.

Număr copii Foarte bine Bine Slab20 10 7 3

49

2. Probe de evaluare

Specificul evaluării în învățământul preșcolar decurge din specificul activității desfășurate în cadrul acestei forme de învășământ.

La dezvoltarea vorbirii, programa menționează că probele de evaluare vor fi stabilite de educatoare ținând seama de obiectivele formative specifice vârstei copiilor fie din literatura de specialitate fie elaborate selectiv din conținutul unor activități și jocuri. Ca urmare se urmărește: corectitudinea, pronunției sunetelor limbii române;bogăția, precizia și corectitudinea ănsușirii vocabularului; raportul dintre cuvânt și obiect, acțiunea desemnată; nivelul posibilităților copilului de a întreține o conversație, capacitatea de a reproduce independent și expresiv, selectiv sau integral unele povestiri; capacitatea de a lectura diferite imagini prin descriere, enumerare, interpretare.

Având în vedere aceste obiective am aplicat următoarele probe de evaluare:

Probă pentru verificarea pronunției:

50

Această probă are drept scop verificarea capacității de diferențiere perceptiv-fonematică a sunetelor și grupurilor de sunete atât de separate cât și în structura cuvântului, fapt pentru care am cerut copiilor pronunțarea unor cuvinte care conțin sunete mai greu de pronunțat în poziția inițială, mediană, finală;

- Pentru sunetul j :

Jucărie vâjâie garajJeton cojoc bandaj

- Pentru sunetul ș :

Șarpe pește fluturașȘezătoare paște tufiș

- Pentru sunetul r :

Rață carte mărRelu carnaval păr

- Pentru sunetul f :

Fetiță calorifer cartofFurnică șofer praf

- Pentru sunetul z :

Zare Răzvan răgazZidar fazan aragaz

- Pentru sunetul g :

Găină gogoșar gongGard gogoașă Gogu

- Pentru sunetul ț :

Țară coțofană colțȚeapă cățelandru coteț

- Pentru grupurile de sunete ea, oa, eau

Cartea Oana vorbeau

Rezultatele probei de pronunție

(vârsta 5-7 ani, nr. preșcolari 20)

Nr.

Crt.

Sunete și grupuri

De sunete

Nr.

preșcolarilor

Redarea corectă a sunetelor

51

1 J 20 100%

2 S 18 90%

3 R 20 100%

4 F 20 100%

5 Z 18 100%

6 G 18 100%

7 Ț 18 90%

8 Ea 19 95%

9 Oa 19 95%

10 Eau 19 95%

Analizând rezultatele obținute și prezentate în tabelul de mai sus am observat faptul că numărul sunetelor pronunțate greșit este redus, unii cpoii, (doi la număr) întâmpinând greutăți în pronunțarea cuvintelor care conțin sunete sau grupuri de sunete (unul la număr) mai dificile de pronunțat.

Comparând rezultatele cu proba din etapa inițială a experimentului putem observa că defectele de pronunțare s-au corectat pentru sunetele: j, f, g, r în procent de 100%, rămânând doar doi copii cu pronunțarea defectuoasă a sunetelor s, ț, z.

Proba de antonime a avut ca scop verificarea capacității copilului de a utiliza raportul de contrast între noțiuni. Se cere să se arate noțiunea opusă ca sens următorilor stimuli verbali:

Bun – rău vesel – trist

Înainte – înapoi gros – subțire

Sus – jos mult – puțin

Mare – mic slab – gras

Lumină – întuneric deasupra – dedesupt

Cerem copiilor să asculte cu atenție cuvântul pe care-l pronunț și să răspundă cu un cuvânt opus. În tabelul de mai jos sunt prezentate rezultatele evaluării:

52

Total copii F.bine Bine Slab

20 15 75% 9 15% 2 10%

Din totalul copiilor din grupă sa constatat că doar doi copii au greșit.

Pentru proba de determinare a volumului vocabularului am folosit o serie de cuvinte ce denumesc obiecte din experiența curentă a copilului și punem întrebarea “Ce știi despre” (păpușă, telefon, școală, grădiniță, tractor, primăvară).

În notarea răspunsurilor, am apreciat atît corectitudinea ct și numărul cuvintelor prin care copilul își formulează răspunsul.

Pentru fiecare răspuns correct am acordat două puncte: un punct pentru conținut și un pucnt pentru următorul răspuns: “Păpușa are cap, ochi, nas, mâini și picioare.”

Am constatat la această probă că 17 copii adică 85%, au dat răspunsuri correct, ei au fost notați cu câte două puncte, iar trei copii au dat răspunsuri incomplete și au fost notați cu câte un punct.

Proba pentru determinarea limbajului s-a axat pe efectuarea operațiilor de analiză și sinteză a cuvintelor.

a) Am prezentat în prima parte a probei câteva imagini și le-am cerut să denumească obiectele din imagini (mac, loc, cal); apoi să bată din palme pentru fiecare deschizătură de gură.

b) Am ceru să dea exemple de cuvinte care se pronunță într-o singură deschizătură de gură (măr, păr, ceas, leu, zmeu).

c) Am cerut să asculte cu atenție următoarele cuvinte: mama, tata, casă, masă, rață și să le despartă în silabe; să aleagă atâtea bețișoare câte silabe are cuvântul.

d) Am prezentat copiilor câteva obiecte: păpușă, iepuraș, mașina, și le-am cerut să împartă cuvintele în silabe, să reprezinte grafic prin trasare de liniuțe, numărul silabelor în fiecare cuvânt.

e) Am cerut copiilor să dea exemple de cuvinte formate din tri sau patru silabe.

În urma acestei probe am constatat că rezultatele mai slabe le-au înregistrat copiii în determinarea numărului și componenței numărului și componenței silabice. Reținerea primei silabe, omiterea silabei mediane, se explică prin faptul că silaba nu trebuie diferențiată decât de

53

silaba următoare, pe câtă vreme silaba din interiorul cuvântului trebuie diferențiată atât de silabe anterioare cât și de cele care urmează.

Evaluarea acestor activități au dovedit în ce măsură copiii sunt pregătiți pentru școală din punct de vedere al dezvoltării vorbirii îndeosebi în probleme de vocabular, de exprimare corectă și expresivă si acest rezultat ne-a determinat să lucrăm cu fiecare grupă în parte, și să insistăm mai ales acolo unde am constatat că preșcolarii nu se încadrează în temă.

ETAPA FINALĂ A EXPERIMENTULUI

Eficiența contribuției jocului didactic și a altor exerciții de vorbire, în dezvoltarea vorbirii copiilor, am conceput o fază de încheiere a investigației, constituind a treia fază a experimentului, în care am supus copiii la același număr de probe ca și în faza constatativă, însă cu un grad mai mare de dificultatea, cu metode mult mai complicate.

Am reluat textul privind funcția cognitivă, îmbogățirea și activizarea vocabularului, utilizând aceleași procedee, dar schimbând unule cuvinte sau imagini. Pentru prima etapă am pregătit imagini pentru a le denumi, de exemplu: tramvai, elicopter, noptieră, tricicletă, sanie, căruță, avion, cărucior, semafor,căpșuni. În a doua etapă, am cerut explicarea a altor 20 de cuvinte (probă de definire a noțiunilor) notând cu un punct fiecare răspuns corect, care a dovedit bogăția vocabularului, prezența unor noțiuni gerenale: mobilă, fructe, animal. Am adresat întrebări de genul: Spune ce sunt? – avion, elicopter, răspunsul fiind mijloace de locomoție care circulă în aer; spune ce sunt? – noptieră, dulap, etajeră, răspunsul:mobilă. Fiind convinsă că, copiii au înțeles conceptul finit, înseamnă că au un vocabular dezvoltat, devidind capacitatea de verbalizare a obiectelor. Am costatat că, copiii s-au ridicat la un grad superior, în ceea ce privește capacitatea de verbalizare în cuvinte, a unui obiect.

54

Proba de integrare a noțiunilor, am aplicat-o în două etape: în prima etapă am verificat capacitatea de generalizare a copiilor și gradul de însușire a unor noțiuni, din domenii diferite, posibilitatea lor de a raporta aceste noțiuni la categorie integratoare. Nu am folosit aceleași metode ca în etapa constatativă, ci, ceva mai complex, în ceea ce privește categoria integratoare, de exemplu: cerc, pătrat, triunghi...Ce sunt? Zidar, croitor, pantofar, electrician...ce sunt? Roșia, ardeiul, morcovul...ce sunt?. În a doua etapă le-am cerut copiilor să denumească cel puțin două noțiuni, ce fac parte din categoria integratoare. M-am orientat asupra unor întrebăro care să solicite categorii integratoare cât mai diverse, de exemplu:

1. Ce părți ale corpului cunoașteți?

2. Ce instrumente muzicale puteți enumera?

3. Câte mijloace de transport cunoașteți?

4. Cine face parte din familie?

Această probă a scos în evidență: rapiditatea și promptitudinea în gândire, fluiditatea verbală și flexibilitatea gândirii.

Sub aspectul, capacității pronunției, am parcurs din nou, cu copiii, cele trei faza din etapa constatativă. Din numărul de 20 de subiecți supuși probei, am observat că doar la doi copii s-au mai menținut particularitățile de vorbire. Am hotărât să iau legătura cu familia, în acest sene, iar caracterizarea psihoăedagogică să menționez acest lucru. Pentru a putea supune copii, probei de continuare liberă a unei povestiri începute, le-am dat câteva probe orale edificatoare în acest sens.

Pentru proba de antonime. Cu scopul verificării capacității copiilor de a utiliza raportul de contrast între noțiuni, le-am dat un număr de câte trei substantive, adjective, adverbe, verbe, copilul trebuia să-mi răspundă contrariu,de exemplu: substantive – iarnă, bucurie, zână; adjective – mic, frumos, vesel; adverbe – sus, departe, dimineața; verbe – merge, urcă, ridică. Din cele 12 puncte care trebuiau obținute, am considerat că 8 puncte ar fi suficiente. Sub 8 puncte, am considerat copilul, insuficient de pregătit în aceste sens. Din numărul de 20 copii testați, 14 dintre ei au obținut peste 8 puncte, 4 copii au obținut 8 puncte, 2 copii sub 8 puncte.

Redata printr-o diagrama circulara situatia ar fi:

55

70%

20%

10%

Situatie evaluare

copii cu peste 8 punctecopii cu 8 punctecopii sub 8 puncte

Mi-am explicat aceste rezultate, prin greutatea găsirii antonimelor la diferite categorii gramaticale. Copiii găsesc mai ușor adjectivele, apoi adverbele, mai greu substantivele și foarte greu verbele.

Proba de sinonime, a fost concepută asemănător oprindu-mă la categoriile gramaticale: substantive, adjective, verbe. Am luat de exemplu, substantive: zăpadă, uliță, pridvor; adjective: șireată, fricos, lacom; verbe: la gonit, se cațără, se joacă. La această probă copiii nu au întâlnit prea multe dificultăți, poate și datoriă faptului că, utilizează sinonimele pe tot parcursul procesului instructiv-educativ, pentru a face accesibul conținutul poveștilor, poeziilor, cântecelor, a regulilor de joc. Ajungând la desfășurarea probei de continuarea liberă a unei povești, cu început dat de educatoare, am constatat un salt calitativ în ceea ce privește bogăția de idei, fluiditatea verbală, corectitudinea în formularea propozițiilor.

Comparativ cu etapa constatativă, se observă salturi de la capacitatea calificată cu – bine, la foarte bine, cu calificativul de slab am clasificat numai doi copii, iar doi copii au trecut de la categoria bine la foarte bine.

Apoi am abordat capacitatea copiilor de a alcătui propoziții, cu cuvântul dat, de a completa propoziții eliptice. Comparativ cu situația din etapa constatativă, pot arăta că, la formulări de propoziții cu cuvânt dat, copiii nu întâmpină greutăți, la completarea propozițiilor eliptice de subiect, predicat sau alte părți de vorbire, se menține aceeași oridine. Cel mai ușor de completat este predicatul, apoi subiectul ( unii copii au tendința de a inversa latră câinele, cântă copilul).

56

Atributul și complementul e sesizat puțin mai greu, dar fiind ajutați la întrebări, au capacitatea de a completa propoziția (anexa nr. 4).

Ținând seama de perioada în care se află copiii, înaintea școlarizării, am acordat mai mare atenție perceperii cuvintelor, ca unități lexicale. În acest scop probele de verificare le-am desfășurat pe bază de exerciții, în trei etape.

În prima etapă, le-am cerut copiilor formulări de propoziții din două cuvinte, pe baza unor imagini prezentate, precum și analiza lor. Copii au formulat ușor propoziții, au separat cuvintele și nu au prezentat dificultăți în prezentarea locului care îl ocupă cuvintele în propoziții.

În etapa a doua am solicitat formulări de propoziții din patru cuvinte, care au prezentat dificultăți mai mari, dar mi-au oferit prilejul de a-i conștientiza asupra utilizării conjuncțiilor și prepozițiilor.

Constatările mele, în urma parcurgerii acestor trei etape sunt că, indicii procentuali mai ridicați, în ceea ce privește răspunsurile corecte s-au înregistrat la prima etapă de 100% la etapa a doua 92% și 87% la a treia etapă.

Am efectuat exerciții de verificare pentru analiza si sinteza silabică, desfășurate pe baza unei liste de cuvinte, alcătuită selectiv, în unitate cu legile fonetice și cu particularitățile limbajului copiilor, antrenând copiii la despărțirea în silabe a cuvintelor formate din două silabe. Am pregătit pentru copii despărțirea următoarelor cuvinte, din două silabe: casă, mină, umbră, floare; din trei silabe: alună, păpușă, verdeață, împlinit, călcâie; dintr-o silabă: sac, mac, lup, vreau. Am intercalat ordinea prezentării celor 20 de cuvinte prezentate celor 20 de subiecți: 16 din cei 20 au despărțit fără dificultatea și au sesizat cuvântul format dintr-o singură silabă. Greutăți s-au întâmpinat la cuvintele din patru silabe, unii copii având tendința de a percepe diferențiat doar primele silabe: îm-pă-du-rit...S-au despărțit în silabe cuvintele monosilabice vre-au.

Pentru verificarea capacității copiilor de a efectua individual, exerciții de analiză și siteză, am conceput testarea pe bază de fișe de lucru, cu ajutorul ștampilelor, sugerându-le cuvinte pe care copiii trebuie să le prezinte grafic, despărțindu-le în silabe (fișele 1,2,3,4). Uneori le-am sugerat propoziția (fișele 5,6,7), iar ei trebuiau să reprezinte grafic, prin liniuțe. Pentru a nu crea confuzii, am formulat cu ajutorul lor, propoziții, înaintea muncii independente, de exemplu: propoziția......am reprezentat-o cu culoare albastră; cuvintele... ... le-am reprezentat cu culoare roșie; silabele... ....... le-am reprezentat cu culoare verde.

În urma investigației începută la grupa mijlocie și finalizată la grupa mare, consider că procesul intructic-educativ trebuie reglat continuu, în funcție de rezultatele obținure, astfel încât, întreaga acțiune de formare și dezvoltare a personalității copilului în ansamblul său, să fie dirijată

57

și modificată pas cu pas, pe baza unei planificări sistematice pentru a atinge nivelul maxim al potențialului fiecăruia.

Pe baza rezultatelor obținute, privind contribuția jocului didactic și a diverselor tipuri de exerciții la dezvoltarea vorbirii copiilor, pot concluziona că, numari prin perfecționarea metodologiilor didactice, a formelor de organizare și desfășurare a procesului de ănvățământ, prin promovarea tratării diferențiate, chiar individualizate, întreaba activitate de grădiniță, poate veni în sprijinul potențării capacității de adaptare la solicitările intructiv-educative.

În cea de a treia fază a experimentului, am evaluat rezultatele obținute în felul următor: răspunsuri foarte bune 10-15 puncte, răspunsuri bune – între 8-10 puncte și răspunsuri slabe – 8 puncte. Situația lotului de 20 de subiecțti, cu care am lucret, se prezintă astfel: din totalul de 20 de subiecți – 2au răspunsuri slabe 3 subiecți au răspunsuri bune și 15 au răspunsuri foarte bune.

Număr copii Foarte bine Bine Slab

20 15 3 2

Situatia s-ar prezenta grafic , in felul urmator , printr-o diagrama circulara:

50%

35%

15%

Situatie evaluare

Foarte bineBineSlab

58

Situația foarte bună în procente față de faza a doua a experimentului este de 75%, dovedind astfel eficiența tratamentului pedagogic aplicat.

IV. REZULTATELE GENERALE ALE

EXPERIMENTULUI

În etapa preexperimentală prin intermediul unor teste desfășurate sub forma de exerciții-joc, am urmărit cunoașterea stadiului în care se găsesc copiii, la începutul experimentului.

Etapa experimentală a avut cea mai mare întindere și a constat în efectuarea unor jocuri didactice, diverse exerciții, care să răspundă obiectivelor menționate în prezenta lucrarea.

Jocurile didactice și jocurile exerciții folosite s-au dovedit a fi forme utile de învățare, consolidare și verificare a cunoștințelor copiilor, îm general și a limbajului în special. Variantele de joc create, introduse în finalul jocurilor didactice, au facilitat exersarea sarcinii didactice, în variate forme plăcute și i-au imprimat un ritm și o intensitate de joc.

59

Eșalonarea jocurilor didactice, pe parcursul experimentului, după un anumit sistem și într-o anumită ordine, a făcut posibilă accesibilitatea sarcinii didactice și obținerea unor rezultate calitativ superioare.

Situațiile de joc în care au fost puși copii pe parcursul jocurilor, precum și materialul verbal bogat și variat au contribuit substanțial la dezvoltarea cantitativă și calitativă a vocabularului activ al copiilor, pe calea transferului de experiență cognitivă de la adult la copil, de la copil la copil.

Exemplificările verbale reieșite din sarcina didactică au dus la consolidarea și perfecționarea deprinderii lor de exprimare corectă, din punct, de vedere gramatical, coerentă și expresivă, în vorbirea reproductivă, adresată în dialog – monolog, precum și la intuirea unor raporturi gramaticale ale limbii, sub aspect morfologic și sintactic.

În concluzie pot spune că, la vârsta preșcolară mare, există premise cognitive și operaționale care se dezvoltă prin exerciții și joc, înlesnind însușirea cunoștințelor din perioada preabecedară, perceperea diferențiată a cuvintelor, la unități lexicale, analiza și sinteze silabică.

La sfârșitul experimentului situația rezultatelor, poate fi reprezentată grafic în felul următor: în pre-test siuația este următoarea:

Slab – sub 8 puncte

Bine – Între 8-10 puncte

Foarte bine – între 10=15 puncte

X Sub 8 puncte 8-10 puncte Peste 10 puncte

F 5 8 7

x-numărul de puncte

f – numărul de copii

60

slab bine foarte bine012345678

Nr. Puncte

În post-tet, la sfărșitul experimentului, situația am reprezentat-o prin următoarea histogramă, din care a reieșit poligonul de frecvență: sub 8 pucnte 2 copii; între 8-10 puncte 3 copii; peste 10 puncte 15 copii.

X Sub 8 puncte 8-10 puncte Peste 10 puncte

F 2 3 15

slab bine foarte bine02468

10121416

Nr.puncte

Toate acestea demonstrează că, muncind zi de zi, cu copiii, cu pasinu și dpruire, am ajuns la rezultate foarte bune cu aceștia.

V. CONCLUZII

Investigațiile făcute și rezultatele obținute au dovedit sporirea eficienței formative a jocului didactic și a diverselor exerciții de vorbire, în direcția pregătirii copiilor pentru școală.

61

a) Considerăm necesare următoarele aspecte: elaborarea unor planificări atent a capitolului despre jocul didactic de dezvoltarea vorbirii, în corelație cu celelalte mijloace de realizare a dezvoltării vorbirii, suplinindu-le, completându-le cu activități cu grupuri mici de copii.

b) Dezvoltarea limbajului copiilor reprezintă o sarcină majoră a învătământului preșcolar, deoarece copilul trebuie să fie investit cu capacitatea de a comunica cu cei din jur de a-și exprima inteligibil dorințele, bucuriile, necazurile, gândurile și să fie pregătit pentru a intra într-o nouă etapă de instruire.

Limbajul, prin funcțiile sale (de cominicare, de cunoaștere, perspectivă), reprezintă mijlocul important de formare și de dezvoltare a întregului potențial psihic al copilului (respectiv, a gândirii, atenției, memoriei, imaginației, trăirilor afective), precum și a personalității acestuia (adică, a voinței, caracterului și a calităților sale moral-civice).

Aceste valențe formative majore ale limbajului ne-au determnat să ne focalizăm atenșia asupra modalităților de optimizare a rpocesului de însușire și de dezvoltare a vorbirii copiilor preșcolari din grup mică și mijlocie, sub toate aspectele sale: fonetic, lexical, gramatical și expresiv.

c) Activitatea a confirmat constatarea că procesul de însușire a limbajului este complex, de durată, înfăptuindu-se prin comunicarea verbală a copilului cu adultul și, mai ales, printr-un sistem de metode și procedee intructiv-educative, folosit în mod adecvat în grădinița de copii.

În sistemul metodologic consacrat dezvoltării limbajului se includ: exercițiile-joc de vorbire, jocurile didactice, dialogurile purtate între educatoare-copil, copil-educatoare și copil-copil, povestirile și repovestirile, descrieri ale unor imagini, memorizările, redarea unor întâmplări, trăiri ale copilului sau imaginate de către acesta și altele.

Toate aceste metode și procedee le-am îmbinat într-un anumit mod în activitățile comune și la liberă alegere, stăruind asupra jocurilor didactice și asupra exercițiilor de vorbire și de dezvoltare a aparatului fonoarticular, în care am inclus unele elemente de joc.

Rezultatele obținute ne îndreptățesc să credem că sistemul metodologic pe care noi l-am folosit cu scopul de a optimiza procesul de însușire a limbajului de către peșcolarii din grupa mică și mijlocie este suficient.

d) Cercetarea întreprinsă a reliefat că procesul de însușire a limbajului de către preșcolarul din grupa mică și mijlocie înregistrează o evoluție cantitativă și mai ales calitativă sub raport fonetic, lexical și gramatical.

62

Firește însușirea acestor componente ale limbajului au dobândit anumite particularități specifice etapei de instruire a copilului, ceea ce impune analiza diferențială a fiecărui aspect, pe grupele de preșcolari cuprinse în cercetare.

e) În ceea ce privește aspectul fonetic al vorbirii copiilor din grupa mică, experimentul a reliefat că la începutul cercetării, preșcolarul prezentat greșeli de pronunțare a sunetelor și a grupurilor de suntele mai grele(respectiv, sigmatism, rotacism, lamdacism, dislalie poliformă) specifice vărstei. Prin intermediul exercițiilor-joc de gimnastică a aparatului fonator și de pronunțare a sunetelor dificile pentru copil, prin jocuri didactice, prin recitări de poezii(frământări de limbă), prin corectarea permanentă a pronunției incorecte a fiecărui copil, în orice împrejutate, s-a ajuns la însușirea corectă astructurii fonetice a limbii de către aproape toți copiii.

Desigur, procesul de însușire a componenței fonetice a vorbirii trebuia consolidat în grupa mijlocie, datorită faptului că, deprinderile de pronunție corectă a sunetelor și mai ales, a grupurilor de sunete, nu erau complet stabilizate (fixate în stereotipul dinamic) în capul tuturor copiilor din grupa mică și în perioada vacanței de vară ele s-au destrămat. Drept urmare, la începutul noii etape de instruire în grupa mijlocie s-a impus folosirea tuturor modalităților de stimulare și consolidare a pronunției.

f) În ceea ce privește componența lexicală a limbajului, procesul de activizare și de îmbogățire a vocabularului copilului din grupa mică, a înregistrat un progres vizivil pe parcursul și la sfârșitul experimentului (la finele activităților intructiv-educative ale grupei mijlocii).

Prin intermediul denumirii obiectelor, ființelor, animalelor, prin redarea formelor, a culorilor, prin dialoguri relaționale, prin povestirea faptelor, întâmplărilor și impressilor copilului, prin exerciții de explicare a sensului unor cuvinte, prin jocuri didactice adecvate s-a ajuns la activizarea vocabularului pasiv al copilului, precum și la îmbogățirea acestuia cu o seamă de cuvinte noi.

Acest proces l-am corelat și înfăptuit concomitent cu acțiunea de însușire de către preșcolari a structurii gramaticale a limbii române.

g) Procesul de însușire a structurii gramaticale a limbajului, a urmat o linie ascendentă pe parcursul căreia s-ai evidențiat prezența unor greutăți și greșeli comise de către preșcolarii mici în ceea ce privește stabilirea corectă a relației dintre subiect și predicat, în folosirea cazurilor dativ-genetiv ale substantivului în formarea pluralului, în folosirea verbelor la trecut și viitor, în utilizarea conjuncțiilor și prepozițiilor.

63

Numeroase exerciții și jocuri didactice organizate cu scopul însușirii structurii gramaticale au condus la înlaăturarea acestor greutăți și greșeli comise de preșcolarii din grupa mică și mijlocie.

Deoarece copilul preșcolar își însușește structura gramaticală în procesul activ al comunicării cu cei din jur, prin exersare și imitare a modelelor de vorbire corectă, se impune ca atenția educatoarelor să fie mereu trează pentru a-l ajuta și corect cu blândețe și pentru a constitui un model de exprimare pentru acesta.

h) Rezultatele bune obținute de către copii ne permit să susținem că activitatea a confirmat ipoteza de la care am pornit, reliefând eficiența metodelor și procedeelor didactice prezentate pe larg în lucrarea de față, în optimizarea procesului de ănsușire și de dezvoltare a limbajului le preșcolari.

Din cercetarea pedagogică organizată cu copii preșcolari din grupa mică și mijlocie și din experiența noastră instructiv – educativă relativ sumară, rezultă nu numai necesitatea optimizării procesului de însuțire a limbajului, ci și posibilitatea perfecționării continue a acestui proces, dacă există preocupări susținute și dăruire din parte educatoarelor.

BIBLIOGRAFIE

1. Ana, Aurelia și colab. – Jocuri didactice pentru educarea limbajului – Îndrumător metodic, Petroșani, Tehno-Art, 1999.

64

2. Barbu, H și colab. - Clasificarea jocurilor în “Activități de joc și recreatic distractive”, E.D.P., București, 1993

3. Bădică, G. - Jocuri pentru exerciții pentru însușirea corectă a limbajului în “revista Învățământului Preșcolar”, nr.1-2/1993.

4. Corniță, Georgeta - Metodica predări și învățării limbii și literaturii române, Didactici special, Ed. Umbra, Baia Mare, 1993.

5. Dima, Anca - Puterea jocului în “Revista învățământului preșcolar”, nr. 1-2/1992.

6. Duțu, O. - Dezvoltarea comunicării orale în “Revista învățământului preșcolar”, nr1-2/1993

7. Ezechil, Lilian și colab. - Laborator preșcolar, Ed. Integral, București, 2001.

8. Farago, Elena - Cățelușul șchiop, E.D.P., București, 1997.

9. Golu, Pentelimon și colab. - Psihologia copilului, E.D.P., București 1994.

10. Montessori, Maria - Descoperirea copilului, E.D.P., București, 1987.

11. Nuță, Silvia - Metodica predării limbii și literaturii române în ciclul primar, Ed.Aramis, București, 2000.

12. Opaiț-Răduț, Sonia - Culegere de exerciții și jocuri didactice. Exerciții pentru dezvoltarea vorbirii preșcolarilor, E.D.P., București, 1988.

13. Popescu-Mihăiești Al - Cunoașterea copilului preșcolar, E.D.P., București, 1992.

14. Rose, Vicent - Cunoașterea copilului,, București, E.D.P., 1982.

15. Șchiopu, Ursula - Educația prin muncă și pentru muncă și curentul ei socio-psihologic în “Valoarea formative a activităților din grpdiniță”. Culegere metodică editată de Revista de pedagogie, București, 1987.

16. Șchiopu, Ursula - Psihologia copilului, E.D.P., București, 1985.

17. Tuduce, Dorina - Culegere de jocuri didactice pentru Educația limbajului – Învățământul preșcolar, Editura Marysan, Zalău, 1999.

18. Varzari, Elena - Metodica cunoașterii mediului înconjurător, a dezvoltării vorbirii copiilor preșcolari, E.D.P, București, 1978.

65

19. Varzari, Elena - Metodica cunoașterii mediului înconjurător, a dezvoltării vorbirii în grădinițele de copii, E.D.P., București, 1994.

20. Varzati, Elena - Limbaj și învățare, personalitate la preșcolari în “Revista de Pedagogie”, București, 1985, nr.2.

21. Xxx - Curriculum Național – Ministerul Educației Naționale, București, 1998.

22. Xxx - Învățământul preșcolar și școlar, E.D.P, București, 1989.

23. Xxx - Jocul Didactic în “Metodica cunoașterii mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii”, E.D.P., București, 1982.

24. Xxx - Perfecționarea activității metodice în grădiniță, în “Revista de Pedagogie”, E.D.P, București, 1981.

25. Xxx - Programa activităților intructiv-educative în grădinițele de copii, 1998.

26. Xxx - Revista Învățământului Preșcolar, anii 1999-2002.

66

ANEXE

PROIECT DE ACTIVITATE

67

Data:

Grupa: mică

Obiectul: Educarea limbajului

Subiectul: Ne jucăm cu baloane

Mijloc de realizare: Joc didactic

Tipul activității: predare – învățare – evaluare

Obiecte cadru:

- dezvoltarea capacității de receptare a mesajul oral;

- dezvoltarea capacității de exprimare orală;

Obiective de referință:

- formarea deprinderii de a folosi corect unele adjective ce reprezintă o însușire cunoscută a obictelor;

- fixarea cunoștințelor despre culori;

- educarea spiritului de observație, a capacității de a face asocieri simple.

Scopul:

- fixarea cunoștințelor despre culorile roșu, galben, albastru, verde și alb;

- să formuleze corect propoziții simple.

Sarcina didactică:

- recunoașterea și denumirea culorilor, formularea corectă a propoziției, respectând acordul dintre substantiv și adjective.

Regulile jocului:

Copiii care au jetoane de culoarea corespunzătoare balonului prezentat le vor ridica și vor preciza culoarea balonului cu care joacă.

Elemente de joc: surpriza, întrecerea, aplauzele, închiderea și deschiderea ochiilor.

Strategii didactice:

Metode și procedee: explicația, demonstrația, conversația.

68

Mijloace de învățământ: baloane colorate, păpușa Sanda, jetoane cu baloane colorate, creioane, mingi, flori colorate diferit, cercuri colorate.

69