21
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMISOARA DIRECŢIA DE MEDIU WORKSHOP LUCII DE APĂ DE PE RAZA MUNICIPIULUI TIMIŞOARA – UN PATRIMONIU ALBASTRU NEEXPLOATAT elaborat TĂNASĂ FABIOLA POPA LIVIA 1

Lucii de apă

  • Upload
    vudung

  • View
    254

  • Download
    1

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Lucii de apă

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMISOARA

DIRECŢIA DE MEDIU

WORKSHOP

LUCII DE APĂ DE PE RAZA MUNICIPIULUI TIMIŞOARA – UN PATRIMONIU ALBASTRU

NEEXPLOATAT

elaborat TĂNASĂ FABIOLA

POPA LIVIA

1

Page 2: Lucii de apă

I. INTRODUCERE

Numim planeta noastră PĂMÂNTUL, şi tot aşa numim şi suprafeţele de uscat, de parcă ele ar fi predominante. În realitate , peste două treimi din suprafaţa terestră este ocupată de mări şi oceane, care formează Oceanul Planetar. Aceasta înseamnă că şi din "uscatul" planetei de fapt mai mult de jumătate e acoperit cu apă (în formă solidă sau lichidă). De aceea, planeta noastră e numită oarecum impropriu PĂMÂNT, fiind de fapt mai degrabă o PLANETĂ A APELOR.

Pe noi ca oameni ne interesează mai ales apa dulce, şi în particular apa potabilă, însă, din

volumul total de cca 1400 milioane km³ de apă, 97,2% se găseşte sub formă de apă sărată, improprie oricărei utilizări directe, 2,15% este « apă dulce » imobilizată în gheţari şi calote glaciare şi numai 0,65% este apă disponibilă pentru om, adică apa lacurilor, râurilor, a izvoarelor şi a pânzelor freatice. Este regretabilă tendinţa oamenilor de a acorda cea mai mare parte a atenţiei lor apei potabile cu neglijarea apelor de suprafaţă. Între ele şi cele subterane există numeroase legături, în plus, o multitudine de alte utilizări ale apei în colectivităţile umane se bazează pe apele de suprafaţă, ceea ce impune să li se acorde importanţa cuvenită.

I.1. SPRE O ABORDARE ECOLOGICĂ A MANAGEMENTULUI APELOR

Pentru o gestiune durabilă a resurselor de apă este necesară o bună comunicare şi colaborare între politică şi ştiinţă. În probleme de apă, orice decizie, lucrare, investiţie trebuie discutată, planificată şi implementată interdisciplinar, astfel încât să aibă valenţe şi beneficii multiple. Trebuie trecut de la actuala abordare predominant hidrotehnică şi economică la o abordare pe criterii ecologice şi pe analize multidisciplinare, pe termen lung, cu obiectiv principal dezvoltarea durabilă şi protecţia resurselor şi nu simpla satisfacere a nevoilor de apă ale prezentului. Abordările sectoriale din trecut au dus la succes pe liniile respective şi la dezastre pe alte linii, de regulă la succes hidrotehnic şi daune ecologice.

Managementul calităţii apei, de la disciplină cândva pur tehnică, devine una tot mai socială şi politică. Modul cum o societate abordează politicile de apă este o oglindă fidelă a proceselor politice, culturale şi economice din sânul acelei societăţi. Astfel, societăţile "în curs de dezvoltare" văd măsurile legate de ape ca şi consecinţe a altor măsuri (de dezvoltare a căilor de transport, irigaţii, asigurare apă pentru industrie etc. ), pe când societăţile dezvoltate pun problemele apei pe prim plan, cu accent pe sănătatea umană, recreere, biodiversitate şi integritatea ecosistemelor, şi consideră ca derivând de aici restul inclusiv dacă şi ce folosinţe / amenajări s-ar mai putea face... Ca şi în alte domenii, managementul calităţii apei era în trecut unul de tip reactiv. Acum există destul know-how ca el să poată deveni proactiv, aşa cum trebuie!

Tradiţionala abordare era planificarea liniară: scopuri - politici - obiective - strategii - tactici - [rezultatul asupra mediului] - monitoring - închiderea buclei de feedback la nivelul tacticilor. Dezavantajele acestui model tradiţional sunt că este rigid, ia prea puţin în calcul realităţile biofizice,

2

Page 3: Lucii de apă

culturale, sociale, participarea publică este foarte redusă iar feedback-ul nu poate modifica fundamental abordarea. Abordarea modernă constă într-un model non-liniar, de planificare multidimensională, unde etapele din modelul liniar sunt grupate circular / în spirală, permiţând multiple feedbackuri şi interacţiuni şi ajustări în fiecare etapă dinspre orice segment spre celelalte, integrând şi valorile sociale... Cu un aşa sistem există şanse reale ca un sistem de management al unei resurse naturale să fie un compromis acceptabil între conservare şi "folosinţele" dorite. Comunitatea e implicată în fiecare stadiu de planificare şi astfel se poate simţi responsabilă, creând şansa reală ca planul să poată fi implementat cu succes. Este un sistem mai complicat, mai puţin "eficient" dar asigură un management durabil. Asigură feedback multiplu şi împacă abordarea politică cu cea ştiinţifică.

În epoca modernă, omenirea a ajuns să solicite, în măsură din ce în ce mai mare, resursele de apă, atât prin prelevări pentru diferite folosinţe, cât şi pentru utilizarea ca emisar pentru evacuarea reziduurilor. În acest stadiu s-a ajuns la constatarea că apa este stâns legată de sistemul ecologic terestru, iar pentru menţinerea echilibrului acestui sistem şi însăşi pentru supravieţuirea umanităţii sunt necesare măsuri de conservare şi protecţie a hidrosferei. Toate acestea reprezintă obiective de mare actualitate ale Gospodăririi Apelor.

În prezent, se poate spune că domeniul gospodăririi apelor se confruntă cu mari probleme, datorită, în special :

creşterii accentuate a cerinţei de apă ; caracterului limitat al resurselor de apă; deteriorarea calităţii surselor de apă, ca urmare a activităţii umane; mărirea exigenţei standardelor privind condiţiile de calitate ce trebuie să le

îndeplinească apa utilizată de populaţie. Soluţionarea acestora a impus şi impune o dezvoltare extensivă, cât şi intensivă, a lucrărilor

de gospodărire a apelor, dar în această activitate apa trebuie privită în dubla ei ipostază: resursă pe de o parte şi factor de mediu pe de altă parte.

În cadrul sistemului ecologic, apa exercită următoarele funcţiuni, care contribuie la menţinerea echilibrului ecologic natural:

funcţiunea de mediu de viaţă pentru fauna şi flora acvatică naturală; funcţiunea de alimentare a faunei sălbatice ; funcţiunea de asigurare a dezvoltării vegetaţiei terestre, funcţiune exercitată cu

prioritate de apa subterană şi apele meteorice; funcţiunea de îndepărtare a reziduurilor naturale, funcţie rezultată în urma unor

concepţii de civilizaţie.

Ca urmare a comportamentului neadecvat al oamenilor faţă de această resursă naturală, manifestat şi prin modul de proiectare şi de desfăşurare a activităţilor economico-sociale, s-a accentuat, prin supraexploatare, consum iraţional şi degradarea acesteia, caracterul restrictiv al resursei, amplificându-se astfel dimensiunile rarităţii ei, multe zone confruntându-se cu lipsa de apă. Limitarea accesului la apă a devenit una din problemele omenirii, ce se cere a fi soluţionată prin eforturile comune ale statelor lumii. Ca urmare a acestor provocări, se impune o acţiune coerentă prin care să se elimine cauzele care generează această problemă a omenirii şi să se asigure aplicarea largă a activităţii managementului integrat al apei, protejându-se şi conservându-se resursele de apă la scară spaţio-temporară, acţiuni care să includă şi formarea unui comportament ecologic

3

Page 4: Lucii de apă

corespunzător utilizării raţionale a consumului de apă, asigurându-se, astfel, şi generaţiilor viitoare accesul la apă, sub aspect cantitativ şi calitativ.

I.2. ELEMENTE LEGISLATIVE-TEMELIA APELOR

În realizarea acestui deziderat al umanităţii, o contribuţie însemnată o are folosirea unor instrumente legislative şi economice, care să asigure cuplarea eficientă a sistemului resurselor de apă la sistemul economico-social.

In acest sens, Directiva Cadru privind Apa, a Uniunii Europene, extinde domeniul protecţiei apei la toate formele acesteia şi fixează clar obiective astfel încât toate apele să îndeplinească calificativul de „ape bune” până în anul 2015, iar folosinţele să fie durabile de-a lungul Europei.

Directiva Cadru privind Apa (2000/60/EC) reprezintă o abordare ambiţioasă şi inovativă a Uniunii Europene în domeniul managementului apelor, elementele legislative cheie ale directivei referindu-se la:

protejarea tuturor apelor, indiferent de tipul acestora – râuri, lacuri, ape maritime costiere sau ape subterane ;

identificarea şi realizarea de obiective care să contribuie la îndeplinirea calificativului de „ape bune” pentru toate apele, până în 2015 ;

cerinţele pentru cooperarea transfrontalieră între ţări şi între toate părţile implicate ; asigurarea participării active în desfăşurarea managementului resurselor de apă a tuturor

factorilor responsabili, inclusiv a organizaţiilor neguvernamentale şi a comunităţilor locale ; crearea de politici de valorificare financiară a apelor, şi asigurarea aplicării efective a

principiului „poluatorul plăteşte”.

În domeniul calităţii apelor apare necesitatea realizării unui nou concept de sistem de monitoring integrat al apelor (idee întărită prin noutăţile legislative), pentru definirea «calităţii ecologice» a «apei-sedimentului-materiilor în suspensie» ca o «entitate biologico-chimică».

Directiva Cadru privind Apa nu furnizează criterii precise pentru a defini calitatea apelor de suprafaţă de tipul „apă bună”. Totuşi, sunt extrem de necesare şi importante aceste criterii, ele reprezentând baza pentru:

separarea zonelor cursurilor de apă care sunt puternic degradate sau sunt în pericol de a nu deveni „ ape bune”, de cele care nu sunt în pericol sau pentru care impactul este neglijabil;

finalizarea activităţilor de desemnare a metodelor viitoare de monitorizare şi a reţelei de monitoring;

furnizarea de propuneri pentru Planul de masuri. Măsurile pentru prevenirea şi controlul poluării apelor de suprafaţă trebuie să includă în mod

obligatoriu: criterii pentru evaluarea stării cursurilor de apă şi din punct de vedere chimic, criterii pentru identificarea evoluţiilor, definirea stării normale, precum şi definirea capacităţii

de suportare până la care schimbările pot fi reversibile.

4

Page 5: Lucii de apă

I.3.CONCEPEREA CONTROLULUI DE MONITORIZARE

Modernizarea si dezvoltarea sistemului de monitorizare a calităţii apelor este o activitate complexa care are implicaţii multiple reprezentate prin creşterea numărului de subsisteme de monitorizare din cadrul sistemului naţional de monitorizare a calităţii apelor, fata de cel existent, prin includerea unor noi subsisteme si redefinirea subsistemelor existente in conformitate cu prevederile Directivei Cadru, precum si a celorlalte Directive Europene in domeniul apei.

Subsistemele de monitorizare pentru apele de suprafaţă si subterane, prevăzute de Directiva Cadru si de celelalte Directive Europene în domeniul apei sunt reprezentate de 7 subsisteme, care comparativ cu sistemul existent cuprind încă două noi subsisteme (sistemul ape de tranziţie si subsistemul ape puternic modificate şi artificiale), respectiv:

subsistemul râuri; subsistemul lacuri naturale; subsistemul ape de tranziţie; subsistemul ape marine litorale; subsistemul ape puternic modificate si artificiale; subsistemul ape subterane; subsistemul ape uzate.

In conformitate cu prevederile Directivei Cadru in domeniul apei, sistemul naţional de

monitorizare a calităţii apei cuprinde trei tipuri de monitoring: monitoringul de supraveghere; monitoringul operaţional; monitoringul de investigare.

Monitoringul de supraveghere are rolul de a evalua starea tuturor apelor din cadrul fiecărui bazin sau sub-bazin hidrografic, furnizând informaţii pentru: validarea procedurii de evaluare a impactului, proiectarea eficientă a viitoarelor programe de monitoring, evaluarea schimbărilor pe termen lung a condiţiilor naturale, precum şi evaluarea pe termen lung a impactului activităţilor antropice asupra resurselor de apă.

Monitoringul operational trebuie realizat pentru toate acele corpuri de apă care sunt identificate ca având riscul să nu îndeplinească obiectivele de mediu şi are ca scop stabilirea ecosistemelor acvatice ce prezintă acest risc, precum şi evaluarea oricăror schimbări în starea unor astfel de ecosisteme, schimbări care rezultă din programele de măsuri.

Monitoringul de investigare trebuie efectuat pentru: identificarea cauzelor depăşirilor limitelor prevăzute în standardele de calitate şi în alte reglementări de mediu, pentru certificarea cauzelor pentru care un corp de apa nu poate atinge obiectivele de mediu (acolo unde monitoringul de supraveghere arată că obiectivele pentru un corp de apă nu se pot realiza, iar monitoringul operaţional nu a fost încă stabilit), precum şi pentru impactul poluărilor accidentale.

Referitor la prevenirea şi controlul poluării, politica în domeniul apei trebuie să se bazeze pe o abordare combinată, folosind controlul poluării la sursă prin stabilirea valorilor limită ale emisiilor şi standarde de calitate a mediului.

În prezent, activitatea de monitorizare răspunde parţial cerinţelor Directivei Cadru şi a celorlalte Directive Europene în domeniul apei, prin acoperirea anumitor aspecte în domeniul monitoringului de supraveghere.

5

Page 6: Lucii de apă

Statele Membre furnizează o hartă pentru fiecare district hidrografic, ilustrând clasificarea stării ecologice pentru fiecare corp de apă, cu ajutorul culorilor indicate în a doua coloană a tabelului de mai jos, pentru a reflecta clasificarea stării ecologice a corpului de apă:

Clasificarea stării ecologice Cod culoare Foarte bună Bună Medie Mediocră Deteriorată

Albastru Verde Galben Portocaliu Rosu

Tabel 1. Relaţia dintre starea ecologică a corpului de apă şi cod culoare

Referitor la prevenirea şi controlul poluării, politica în domeniul apei trebuie să se bazeze pe o

abordare combinată, folosind controlul poluării la sursă prin stabilirea valorilor limită ale emisiilor şi standarde de calitate a mediului.

Această lucrare vizează informarea factorilor de decizie în primul rând, dar şi a comunităţii, asupra situaţiei existente şi a prognozei viitoare în ceea ce priveşte calitatea apei stagnante şi de precipitaţii în scopul dezvoltării unui program de management durabil al apei şi al evaluării impactului calităţii apei de precipitaţii asupra mediului, de care să se ţină cont în coordonarea activităţilor la toate nivelurile, însă constituie şi un semnal de alarmă asupra importanţei protecţiei calităţii apelor în sensul îndreptării tuturor eforturilor spre eliminarea completă a acestui flagel al civilizaţiei actuale, poluarea surselor de apă.

II. LUCII DE APĂ DE PE RAZA MUNICIPIULUI TIMIŞOARA

II.1. ISTORICUL UTILIZĂRII APEI ÎN MUNICIPIUL TIMIŞOARA Municipiul Timişoara, actuala reşedinţă a judeţului Timiş a fost atestată documentar încă din anul 1266, adică de peste 730 de ani. Situată în Câmpia Banatului, aceasta a avut un rol însemnat în dezvoltarea localităţii în timp, deoarece câmpia era străbătută de râurile Bega şi Timiş, râuri ce inundau frecvent, ducând la formarea unui mare număr de bălţi.

Încă din anul 1552, în timpul ocupaţiei de către turci, teritoriul municipiului Timişoara a fost înconjurat de mlaştini întinse, acoperite cu şovar care formau numeroase insule. Insulele au fost formate de cursul neregulat al râului Bega, alimentat de Timiş, care s-a scurs prin multe braţe în jur şi chiar prin oraş.

6

Page 7: Lucii de apă

Deoarece efectele distructive ale apelor se făceau resimţite prin inundaţii periodice, la începutul secolului al XIX-lea încep primele lucrări de îndiguiri locale propriu-zise pe principalele cursuri de apă, pentru apărarea în primul rând a centrelor populate şi ulterior şi a terenurilor agricole. În plus, datorită exploatărilor neraţionale de păduri din bazinul Timiş – Bega în prima jumătate a secolului al XIX-lea, lemnul codrilor din Banat fiind transportat în cantităţi tot mai mari spre centrul Imperiului Austro-Ungar prin Canalul Bega,viiturile de apă pe Bega şi Timiş cresc atât ca intensitate, cât şi ca frecvenţă.

Studiul hidrologic realizat în anul 1904 de inginerul Stan Vidrighin pe baza experienţei acumulate în mari oraşe din lume relevă existenţa unor bogate rezerve de apă a Timişoarei de o calitate care se alinia standardelor europene. Inginerul întocmeşte proiectele de alimentare cu apă şi de canalizare ale Timişoarei şi se implică nemijlocit în executarea lucrărilor.

Posibilitatea de a folosi rezervele practic nelimitate din Bega, demonstrată de ing. Ignátz Orban în 1897, a revenit în actualitate în anul 1955, când organele centrale de avizare a dezvoltării surselor de apă ale oraşului Timişoara au optat pentru varianta Bega.

Dezvoltarea capacităţilor de alimentare cu apă potabilă şi industrială a fost asociată construcţiei de unităţi economice şi a noilor cartiere de locuinţe, într-un ritm anual aproape nefiresc. În 1990, Timişoara avea 351.293 de locuitori, înregistrând ulterior o uşoară tendinţă de scădere a populaţiei.

II.2.CANALUL BEGA A.Istoric Râul Bega izvorăşte din Munţii Poiana Ruscă. Traversează oraşele Făget şi Timişoara, pe

teritoriul României şi oraşul sârbesc Zrenjanin. Se varsă în râul Tisa lângă localitatea Titel. Râul Bega se formează prin unirea a două braţe Bega Luncanilor şi Bega Poieni în dreptul localităţii Curtea.

Timisoara, denumita si orasul de pe malurile Begăi, este impartita in cartiere de cursul de apa al canalului Bega, cartiere care comunica intre ele prin intermediul a numeroase poduri, construite peste acest canal.

7

Page 8: Lucii de apă

În Municipiul Timişoara, din mulţimea de braţe care existau înaintea canalizării Begăi se mai păstrează doar Bega Moartă (în cartierul Fabric) şi Bega Veche (spre vest, curgând prin Săcălaz)..

Canalizarea râului Bega a început în 1728 în amonte de Timişoara, când contele Claudius Mercy a dispus săparea unui canal care să contribuie la asanarea terenurilor inundabile din jurul Timişoarei. În 1739, inginerul Maximilian Fremaut continuă canalizarea intervenind cu diguri pentru regularizarea cursului Begheului. Ca urmare, Timişoara beneficiază enorm de reducerea riscului de inundaţii dar mai ales de uscarea mlaştinilor din împrejurimi. Canalul începe să fie folosit la transportul buştenilor din pădurile de lângă Făget.

În a doua fază au urmat lucrările la extinderea în aval a Canalului Bega, care traversează municipiul Timişoara de la est la vest, fiind conceput pentru accesul şlepurilor de 600-700 tone şi o capacitate anuală de transport de 3.000.000 vagoane.

S-a construit canalul navigabil propriu-zis, pe un traseu complet nou ( actuala Bega Veche ),

cu o lungime de 116 km, până la confluenţa cu Tisa. În noiembrie 1732 circulă primul vapor, până la Pancevo. Din cauza numeroaselor dificultăţi ( praguri de nisip ) traseul este abandonat şi între anii 1735- 1754 se construieşte o nouă variantă, între Timişoara şi Klekk. În anul 1752 exista deja Portul Timişoara în cartierul Iosefin. După abandonarea şi reluarea succesivă a unor lucrări de modernizare a canalului, navigaţia pe Bega se va putea compara cu nivelul european al transporturilor pe apă abia la începutul secolului al XX-lea.

Până la începutul primului război mondial navigau pe canal 563 ambarcaţiuni comerciale, volumul de mărfuri transportate ajunge la un maxim de 250.000 t /an în perioada 1937-1938. Traficul de mărfuri afectat de cel de-al doilea război mondial încetează în anul 1958. Primele curse de pasageri pe canal au loc în anul 1869, se cunoaşte un apogeu în anul 1944 ( circa 500.000 pasageri ) şi încetează în anul 1967. Din canal rămâne o mică porţiune navigabilă pe raza municipiului Timişoara pentru un număr redus de nave de agrement.

B.Prezent Redeschiderea canalului Bega a revenit în actualitate după 1990, fiind considerată o

oportunitate de interes regional şi european. În studiul de fezabilitate privind refacerea şi reabilitarea canalului Bega, elaborat cu sprijinul financiar al Guvernului Olandei, au fost identificate lucrările necesare revitalizării funcţiilor ecologice, hidrologice şi de navigaţie, un studiu similar fiind realizat şi de partea sârbă. Deşi Canalul Bega reprezintă pentru Timişoara o oportunitate de dezvoltare economică durabilă acest studiu a rămas la faza de proiect, în prezent pe Canalul Bega intravilan Timişoara circulă doar utilajele Direcţiei Apelor Banat, cu scopul curăţării luciului de apă de diversele depozitări.

Poate nu este atât de departe timpul când Timişoara, prin Canalul Bega, va fi racordată la sistemul de navigaţie Rhin - Main – Dunăre, care leagă Marea Nordului cu Marea Neagră. Pentru ca navele să circule din nou pe canal se impune dragarea şi ecologizarea canalului, în acest sens Direcţia Apelor Banatul a întocmit un Studiu de fezabilitate „ Ecologizare Canal Bega pe sectorul Timişoara- Frontieră Serbia, judeţul Timiş”. Marea problemă pentru realizarea acestui proiect o reprezintă nu banii, ci locul unde se va depozita mâlul contaminat scos de pe fundul canalului.

Cu sprijinul instituţiilor competente să sperăm că ambele proiecte se vor realiza.şi Canalul Bega nu va reprezenta pentru municipiul nostru numai o sursă de alimentare cu apă.

8

Page 9: Lucii de apă

Calitatea apei râului Bega de la izvoare până aval de municipiul Timişoara, pe o lungime de 136 km, reprezentând 80 % din lungimea totală a cursului de apă, se încadrează în clasa a II-a de calitate la toate grupele reprezentative de indicatori de calitate : regim de oxigen, nutrienţi, grad de mineralizare, metale, micropoluanţi. Aceasta satisface condiţia de calitate la Uzina 2-4 Timişoara de alimentare cu apă pentru potabilizare.

Conform studiului “Variaţii în cadrul populaţiilor de microorganisme care intervin în degradarea unor poluanţi”, realizat în colaborare cu Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, s-a evidenţiat amplificarea surselor de poluare dinspre amonte spre aval, datorită scăderii activităţii dehidrogenazice. De asemenea, s-au constatat valori ridicate la nivelul ultimelor două puncte de prelevare pentru activitatea ureazică, fapt ce indică prezenţa unei surse de poluare cu poluanţi organici.

Întrucât secţiunea de supraveghere a calităţii apei este situată în amonte de Timişoara şi pe sectorul până la staţia de epurare orăşenească nu intervine nici o sursă de poluare importantă, s-a prelungit categoria a -II-a de calitate pe toată lungimea Municipiului Timişoara.

Pentru conservarea şi protejarea Canalului Bega- intravilan Timişoara, Direcţia de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara în colaborare cu Inspecţia Apelor din cadrul Direcţiei Apelor Banat a demarat un program de verificări a malurilor canalului.

Operatorul în domeniul serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare pe raza municipiului Timişoara este Regia Autonomă Apă şi Canal „Aquatim”, care este subordonată din punct de vedere juridic Consiliului Local al muncipiului Timişoara.

În prezent, lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile este de 610,7 km, iar locuinţele Municipiului Timişoara beneficiază de avantajele sistemului public de alimentare cu apă din două surse: canalul Bega şi din foraje subterane. Tratarea apei se realizează în 3 uzine de apă potabilă şi o uzină de apă industrială. Calitatea apei potabile este urmărită , pe tot parcursul procesului tehnologic, la ieşirea din uzinele de apă şi în reţeaua de distribuţie, înainte de a ajunge la robinetele consumatorilor.

În anul 2006 gradul de încadrare în normele legale a calităţii apei potabile a fost de 98,78%, limita minimă impusă de lege fiind de 95 %.

Epurarea apei se realizează prin intermediul unei staţii de epurare, care preia toate apele uzate şi cele meteorice transportate prin sistemul de canalizare. Procesul tehnologic cuprinde 2 trepte de epurare: mecanică şi biologică.

În laboratoarele R.A. Aquatim ( laboratorul Staţiei de epurare şi laboratorul Control unităţi ) se realizează automonitorizarea evacuărilor din staţia de epurare, precum şi monitorizarea racordaţilor la canalizare, efectuând un permanent schimb de date cu D.A. Banat, Agenţia de Protecţie a Mediului şi Garda de Mediu.

9

Page 10: Lucii de apă

II.3. CANALUL BEHELA

Cursul de apă Behela izvorăşte din apropierea satului Bencecul de Sus, curge pe lângă

comunele Giarmata si Dumbrăviţa pe direcţia N-E spre S-V apoi trece pe la marginea municipiului Timişoara vărsându-se în canalul Bega în aval de Uzina Hidroelectrică Timişoara.

Cursul are o lungime de 21,05 km, din care 17,35 km sunt regularizaţi. Acest pârâu, deşi în mod

obişnuit are un debit redus de apă, curge printr-o depresiune destul de largă. La intrarea în Pădurea Verde depresiunea prezintă o denivelare destul de puternică faţă de terenul înconjurător, ajungând până la cca 6 m ; aici este şi mai îngustă. Mai departe, însă, devine mai lată şi mai puţin adâncă faţă de terenul din jur, netrecând de 2-3 m. În această depresiune este săpată albia propriu-zisă, care prezintă şi ea denivelări până la 1-5 m. După ploi torenţiale şi după topirea zăpezilor Behela îşi măreşte foarte mult debitul de apă , deseori se revarsă prin toată depresiunea descrisă, iar uneori depăşeşte chiar limitele ei. Vara pârâul seacă cu totul, în anii secetoşi chiar pe 1-2 luni. Din loc în loc, cursul Behelei se lărgeşte formând mici lacuri, iar la intrarea pârâului în pădure se găseşte o baltă mai mare, care nu seacă decât rar şi este acoperită cu vegetaţie acvatică. La ieşirea din pădure cursul pârâului este abătut azi pe un canal artificial. În afara depresiunii mari a Behelei, mai există în interiorul pădurii mai multe depresiuni mici, unele sub formă de vâlcele, altele închise.

Regularizarea cursului s-a făcut în jurul anilor 1970, odată cu regularizarea principalelor

cursuri de apă din judeţul Timiş, pe lângă săparea si rectificarea cursului în vederea asigurării unei secţiuni optime de scurgere, pe Behela realizându-se două acumulări cu scop principal de atenuare a undelor de viitură, dar si de asigurare a unui volum de apă pentru irigaţii şi piscicultură. Utilitatea celor două acumulări ( Giarmata şi Dumbrăviţa ) şi implicit a lucrărilor de regularizare a cursului Behela a fost dovedită în cursul lunii aprilie 2005, la debitele istorice din spaţiul Banat ( care pe râurile Timiş şi Bârzava au creat probleme deosebite- respectiv inundaţii ). Cele două acumulări şi-au

10

Page 11: Lucii de apă

atins capacitatea maximă de retenţie prevenind inundarea unei părţi din comuna Dumbrăviţa şi din Timişoara, adiacentă cursului Behela - cartier Fabric.

Din păcate şi acest canal este folosit de unii cetăţeni ai municipiului nostru pentru depozitarea diferitelor deşeuri, mai ales în zonele Calea Ghirodei, în spatele Ştrandului Tineretului.

II.4. CANALUL SUBULEASA Canalul Subuleasa a avut în trecut un rol dublu: de colectare a apelor pluviale de pe terenurile

agricole, paralele cu Calea Buziaşului şi de irigaţie ( prin anii 1950 bulgarii îşi udau grădinile cu apă din acest canal ).

Se alimentează din Canalul Bega prin canalul de irigaţie (administrat de ANIF) care pleacă din Colonia Slavic ( Cartierul Plopi ), iar circuitul se închide tot în Canalul Bega, în dreptul străzii Chopin – Uzina de Apă 2 – 4.

11

Page 12: Lucii de apă

Vechiul canal nu işi mai are continuitatea, fiind obturat şi înfundat pe mai multe porţiuni.

Rolul Canalului Subuleasa a fost preluat de noul canal de irigaţii al ANIF. În prezent mai există ramificaţii de scurgere în două zone: în spatele fostului CAP Ciarda Roşie ( pe sub linia CFR industrială ), respectiv la marginea Cartierului Kuncz ( în dreptul străzii Zefirului ). Din păcate, noţiunea de “Subuleasa” se suprapune , în prezent, cu zonele insalubre din cartierele Kuncz şi Ciarda Roşie ( strada Olarilor ).

În atenţia Direcţiei de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara se află atragerea de

fonduri pentru realizarea unui proiect de ecoeducaţie în Cartierul Kuncz, cartier cu populaţie majoritară rromă, în corelaţie cu proiectul de reconstrucţie ecologică a acestui cartier.

II.4. APE STAGNANTE – LACURI ŞI BĂLŢI a). Prezentare generală Pe teritoriul oraşului se găsesc numeroase lacuri şi bălţi, fie naturale, formate în locul vechilor

meandre sau în arealele detaşate (cum sunt cele de lange colonia Kuncz, de lângă Giroc,etc.), fie de origine antropică (spre Fratelia, Freidorf, Moşniţa, Mehala, Ştrandul Tineretului, etc.), notabile prin situarea lor pe linia de contact cu localităţile periurbane.

Întrucât nu există prea multe informaţii despre apele stagnante de pe raza municipiului nostru la nivelul Direcţiei de Mediu din cadrul Primăriei Timişoara s-a demarat întocmirea unei bănci de date referitoare la aceste lucii de apă. Au fost inventariate peste 30 de locaţii, din care 23 sunt bălţi, suprafaţa totală ocupată de ape stagnante fiind de aprox. 174, 96 ha, din care.

• 97, 17 ha- luciu apă • 57, 79 ha – mlaştină • 20,00 ha- canale de desecare

Datorită unei legislaţii deficitare, care nu reglementează în sarcina cărei instituţii cade administrarea acestor lucii de apă ele au fost lăsate de izbelişte, prin grija Primăriei Municipilui Timişoara fiind salubrizate şi igienizate de mai multe ori pe an doar malurile acestora. Important este faptul că indiferent de persoana fizică sau juridică care le administrează aceste ape reprezintă un patrimoniu al nostru al tuturor pe care trebuie să-l conservăm şi să-l protejăm pentru generaţiile viitoare.

Din păcate, datorită agresiunii pe care omul a exercitat-o asupra unor lucii de apă de pe raza oraşului nostru ele necesită lucrări de reconstrucţie ecologică pentru a putea fi redate în circuitul ecologic.

În general, cauza potenţială a depăşirilor valorilor limită ale poluanţilor poate fi: cauză naturală, poluare punctiformă, poluare difuză, iar cota cea mai mare din potenţialul de poluare în cazul surselor de poluare punctiforme aparţine unităţilor din domeniile gospodăriei, industriei chimice; urmează, apoi, agenţii economici din industriile extractive şi metalurgice. Poluarea difuză se referă la intrări de poluanţi în mediul acvatic cu o provenienţă mai greu de identificat şi controlat. Este aici inclusă în special poluarea din agricultură, depunerile solide şi /sau lichide din atmosferă. Sursele difuze, de asemenea, includ poluările cauzate de consumul de produse/materii prime prin industrie (industria extractivă) sau populaţie.

Deoarece din baza de date existentă pentru bazinul Timiş-Bega s-a dovedit că municipiul Timişoara reprezintă cea mai importantă sursă de poluare punctiformă şi există lipsuri în ceea ce

12

Page 13: Lucii de apă

priveşte baza de date cu privire la calitatea apelor stagnante si a precipitaţiilor, un obiectiv principal al Direcţiei de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara este de a evalua din punct de vedere fizico-chimic calitatea apelor stagnante pe diferite situri în municipiul Timişoara. În acest sens, în colaborare cu Facultatea de Chimie Industrială şi Ingineria Mediului din cadrul Universităţii „POLITEHNICA” din Timişoara se derulează un studiu de cercetare privind „Evaluarea calităţii apei stagnante şi de precipitaţii în Municipiului Timişoara”.

Calitatea apei stagnante este evaluată pentru următoarele situri: Canal Subuleasa Kuntz, balta incinta Azur, Freidorf (balta de pe strada Lămâiţa), lacurile din zona Aurora s.a. Siturile unde va fi evaluată calitatea apei de precipitaţii sunt alese astfel încât să fie acoperită toată zona, atât din punct de vedere a poziţiei geografice cât şi din punct de vedere al caracteristicilor (zona industrială, rezidenţială, parcuri). Obiectivul principal al acestui proiect este de a stabili calitatea unor ape stagnante în vederea reabilitării lor ecologice cât şi impactul diferitelor activităţi umane asupra calităţii apei de precipitaţii în vederea recirculării acesteia în circuitul natural, sau a posibilei utilizări.

Aceste ape stagnante (mlaştini, bălţi) intră în categoria apelor de suprafaţă, parametrii urmăriţi fiind comparaţi cu Normativul privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă, Anexa 6.11 la Planul de Implementare a Directivei 76/464/CEE şi directivele „fiice” privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase descărcate în mediul acvatic al Comunităţii. Conform Ordinului nr.161/2006 al Ministrului Mediului şi Gospodăririi apelor pentru aprobarea normativului privind clasificarea apelor de suprafaţă în vederea stării ecologice a corpurilor de apă , apele de suprafaţă se împart în 5 clase de calitate pentru stabilirea stării ecologice a apelor de suprafaţă.

Stabilirea calităţii acestor ape stagnante este necesară în scopul reabilitării lor ecologice precum şi pentru identificarea impactului diferitelor activităţi umane asupra calităţii apei de precipitaţii în vederea recirculării acesteia în circuitul natural, sau a posibilei utilizări.

b). Puncte de monitorizare a calităţii apelor stagnante

Punctele de monitorizare a apelor stagnante si a apelor de precipitaţii pot fi identificate pe

harta municipiului Timişoara prezentată mai jos:

Fig.1. Selectarea punctelor de monitorizare; punctele încadrate în roşu (apele stagnante)

13

Page 14: Lucii de apă

c). Estimări calitative ale apei stagnante din siturile monitorizate în perioada 03.04-10.10.2007

1.Apa stagnantă din « Lacul Aurora »- zona Piaţa Aurora str. Lacului

Tabel nr.2 Valorile parametrilor de calitate ai apei stagnante –Lacul Aurora din incinta Hotelului Aurora

Valori obţinute Parametru U. M. 1 2 3 4

Valoarea maxim admisă

(CMA)

Clasa de

calitate Aciditate/Alca

linitate mval/dm3 m=4.05

p=0.53 1.13/4.47 1.42/3.9

1 p=0.71 m=3.55

Conductivitate

μS/cm 714.00 1097.00 1018.00 1078.00 1000 A1

SO −24

mg/dm3 - 50.00 80.00 50.00 150 A1

NO −3

mg/dm3 0 0 0 0 25 A1

NO −2

mg/dm3 0,05 0 0.05 0.05 1 A1 Cl - mg/dm3 99.29 131.20 127.66 113.47 200 A1

NH +4

mg/dm3 0 0 0 0 0.05 A1 CCOMn mgO2/dm3 16.00 8.00 14.40 15.20 20 A2

pH - 8.56 8,34 7.10 8.17 6.5 – 8.5 A1 Ca2+ mg/dm3 56.00 212.80 140.00 89.60 Mg2+ mg/dm3 117.60 8.10 141.12 157.25 TOC - - - 20.74 CBO5 mg/dm3 - 6.20 4,50 8.00 < 7 A3

Turbiditate NTU 3.50 - - - CCOCr mgO2/dm3 60.00 1323.52 75,20 0

O2 dizolvat mg/dm3 13.50 7.20 5.50 9.00 > 30 A3 Incarcarea org

254 nm, absorbanta

- 0.3857 0.2815 0.3368

14

Page 15: Lucii de apă

În ceea ce priveşte încărcarea organică exprimată prin parametrii caracteristici ai apei (CCOMn, CBO5,CCOCr), rezultă că ea corespunde tipului de apă A3 conform NTPA 013 (Normele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare). 2.Apa stagnantă din Balta Lacul – str. V. Vasilescu, str. Lacului

Tabel nr. 3 Valorile parametrilor de calitate ai apei stagnante - Balta Lacul din str. V. Vasilescu

Valori obţinute Parametru U. M. 1 2 3 4

Valoarea maxim admisă

(CMA)

Clasa de

calitate Aciditate/Al

calinitate mval/dm3 8.1/1.75 0.3/5.82 1.92/5.54 0.93 / 7.1

Conductivitate

μS/cm 9500 1417 1324 1523.00 1000 A1

SO −24

mg/dm3 - 50 0 0 150 A1

NO −3

mg/dm3 0 0 0 0 25 A1

NO −2

mg/dm3 0.05 0 0 0.05 1 A1 Cl - mg/dm3 99.288 212.76 177.30 191.48 200 A1

NH +4

mg/dm3 0 0 0 0 0.05 A1 CCOMn mgO2/dm3 16 14.40 13.36 13.52 20 A2

pH - 8.56 8.33 8.05 7.57 6.5 – 8.5 A1 Ca2+ mg/dm3 84.00 280 145.60 140 Mg2+ mg/dm3 168 80.64 193.54 270.14 TOC - - - 19.46 CBO5 mg/dm3 - 2.2 3.1 3.2 < 5 A2

Turbiditate NTU 3.00 - - - CCOCr mgO2/dm3 82.08 1338.56 195.52 9.12

O2 dizolvat mg/dm3 10.00 3.5 4.00 4 > 30 A3 Incarcarea

org 254 nm, absorbanta

- 0.3826 0.3851 0.3850

15

Page 16: Lucii de apă

Calitatea apei din acestă baltă corespunde categoriei A2.

3.Apa stagnantă din Balta Subuleasa – incinta S.C. Azur S.A.

Tabel nr. 4 Valorile parametrilor de calitate ai apei stagnante - Balta Subuleasa din incinta S.C. Azur

Valori obţinute Parametru U. M. 1 2 3 4

Valoarea maxim admisă

(CMA)

Clasa de

calitate Aciditate/Al

calinitate mval/dm3 m=1.76

p=0.62 0.86/2.13 0.055/2.1 p=35.89

m=2.06

Conductivitate

μS/cm 250 396 358 388 1000 A1

SO −24

mg/dm3 - 0 0 0 150 A1

NO −3

mg/dm3 0 0 0 0 25 A1

NO −2

mg/dm3 0.05 0.05 0.05 0.05 1 A1 Cl - mg/dm3 31.914 35.46 42.55 70.92 200 A1

NH +4

mg/dm3 0 0 0 0 0.05 A1 CCOMn mgO2/dm3 16 8 13.76 14.96 20 A2

pH - 9.78 8.263 8.24 8.18 6.5 – 8.5 A1 Ca2+ mg/dm3 28.00 162.40 78.40 84 Mg2+ mg/dm3 33.60 24.2 44.35 201.60 TOC - - - 16.73 CBO5 mg/dm3 16.00 6.4 6.70 7.40 < 7 A3

Turbiditate NTU 2.50 - - - CCOCr mgO2/dm3 17.28 1293.44 60.16 45.60

O2 dizolvat mg/dm3 37.00 7.30 7.50 8.80 > 30 A3 Incarcarea

org 254 nm, absorbanta

- 0.3102 0.2798 0.3912

Din punct de vedere al încărcării organice, apa corespunde tipului A3.

16

Page 17: Lucii de apă

4. Apa stagnantă din Canalul Subuleasa - str. Torac, Kuncz

Tabel nr. 5 Valorile parametrilor de calitate ai apei stagnante din Canal Subuleasa, cartier Kuncz

Valori obţinute Parametru U. M. 1 2 3 4

Valoarea maxim admisă

(CMA)

Clasa de calitate

Aciditate/Alcalinitate

mval/dm3

0.4/5.8 0.04/2.34 0.055/2.1 0.4/5.8

Conductivitate

μS/cm 395.00 334.00 536.00 395.00 1000 A1

SO −24

mg/dm3 49.20 0 0 49.20 150 A1

NO −3

mg/dm3 < 5 0 0 < 5 25 A1

NO −2

mg/dm3 0.05 0.05 0 0.05 1 A1 Cl - mg/dm3 177.30 31.91 56.74 100.00 200 A1

NH +4

mg/dm3 0.50 0 0 0.50 0.05 A1 CCOMn mgO2/d

m361.50 5.60 38.00 61.50 20 A2

pH - 7.26 7.267 6.76 7.26 6.5 – 8.5 A1 Ca2+ mg/dm3 71.00 140.00 140.00 71.00 Mg2+ mg/dm3 21.00 12.10 92.74 21.00 TOC - - - - CBO5 mg/dm3 55.00 2.10 3.50 55.00 < 7 A3

Turbiditate NTU 14.00 - - 14.00 CCOCr mgO2/d

m3131.00 1308.48 165.44 131.00

O2 dizolvat mg/dm3 - 3.00 3.50 - > 30 A3 Incarcarea

org 254 nm, absorbanta

- - 0.7808 -

Din punct de vedere al încărcării organice, apa corespunde tipului A3.

17

Page 18: Lucii de apă

5.Apa stagnantă din Balta Lămâiţa - str. Lămâitei, Freidorf

Valori obţinute Parametru U. M. 1 2 3 4

Valoarea maxim admisă

(CMA)

Clasa de calitate

Aciditate/Alcalinitate

mval/dm3 m=5.72

Tabel nr.6 Valorile parametrilor de calitate ai apei stagnante din Balta Lămâiţa (Freidorf)

p=1.58 m=5.61 p=0.35

0.67/5.68 0.76 / 6.04

Conductivitate

μS/cm 661.00 1003.00 1015.00 1046.00 1000 A1

SO −24

mg/dm3 - 80.00 0 0 150 A1

NO −3

mg/dm3 0 0 0 0 25 A1

NO −2

mg/dm3 0.05 0 0.05 0.05 1 A1 Cl - mg/dm3 102.834 117.02 56.74 106.38 200 A1

NH +4

mg/dm3 0 0 0 0.01 0.05 A1 CCOMn mgO2/dm3 16.00 12.40 14.40 14.64 20 A2

pH - 9.45 8.660 7.07 7.85 6.5 – 8.5 A1 Ca2+ mg/dm3 44.80 168.00 100.80 112.00 Mg2+ mg/dm3 168.00 80.64 108.86 177.41 TOC - - - 20.96 CBO5 mg/dm3 1.90 5.90 4.80 4.20 < 7 A3

Turbiditate NTU 4.50 - - - CCOCr mgO2/dm3 60.00 1338.56 75.20 36.48

O2 dizolvat mg/dm3 18.90 6.70 6.50 5.30 > 30 A3 Incarcarea

org 254 nm, absorbanta

- 0.4059 0.3222 0.3645

Din punct de vedere al încărcării organice, apa corespunde tipului A3.

18

Page 19: Lucii de apă

În baza rezultatelor primite până în prezent, rezultă următoarele concluzii: 1. Calitatea apei din aceste locaţii, conform normativelor NTPA 013, corespunde categoriei A3, apă care pentru a fi utilizată ca apă potabilă, trebuie să aibă o tehnologie complexă cu procese avansate de tratare. 2. Starea ecologică a apelor de suprafaţă din aceste locaţii, în funcţie de încărcarea organică experimată prin CCOCr (clasa de calitate IV CCOCr = 125 mg/L respectiv clasa V de calitate >125) se încadrează după cum urmează :

- în clasa de calitate V - apa stagnantă din canalul Subuleasa, zona Kuncz ; - în clasa de calitate IV – apele stagnante din restul locaţiilor.

Această încadrare semnificând ape poluate datorită activităţii antropice şi necesită o ecologizare.

În urma diferitelor acţiuni omeneşti se modifică, atât cantitativ, cât şi calitativ, substanţele care pătrund în ape, ceea ce duce la un dezechilibru al mediului ambiant. Marea majoritate a interveţiilor în acest echilibru sunt în sensul sporirii substanţelor admise în ape, producând poluarea acestora. În acest sens, prezentăm un caz concret de poluare la Balta Subuleasa, din incinta S.C. Azur S.A..

În urma verificării calităţii apei în această locaţie au fost constatate concentraţii de produse petroliere de 173g/l la suprafaţă, raspectiv 170mg/l la adâncime de 0,3-0,5 m. Măsurile luate pentru depoluarea luciului de apă afectat de hidrocarburi au fost următoarele :

• Realizarea unui sistem de baraje plutitoare pentru evitarea propagării undei poluante; • Împrăştierea de material absorbant, care prin floculare colectează reziduurile de produse

petroliere; • Decopertarea unei porţiuni de 5-6 m din conducta de beton cu un diametru de aproximativ

2m (care străbate platforma industrală Buziaşului şi se varsă în Lacul Subuleasa), în vederea evaluării gradului de contaminare a solului;

• Blindarea conductei prin realizarea unui „dop de beton” cu o grosime de 0,7 m, care să obtureze comunicarea dintre conductă şi lac.

19

Page 20: Lucii de apă

20

III. CONCLUZII

Ce valoare subiectivă au apele?

Omul priveşte apa prin prisme economice, o preţuieşte pe baza debitului sau calităţii sau a valorii de utilizare (navigaţie, pescuit etc.). Ea are însă o valoare mare intrinsecă şi subiectivă prin faptul că vederea ei ne face plăcere, ne merge la suflet. Un peisaj marin sau un râu sau un lac este o mare valoare, dar greu de preţuit în bani. În schimb putem să înţelegem mai bine valoarea sentimentală aplecându-ne puţin asupra evaluării estetice a apelor. Omul modern s-a lăsat prins de febra "luptei cu natura" şi de o necugetată cursă a transformării şi amenajării râurilor, văzute prea mult sub aspect de simplu canal pe care se scurge un fluid a cărui energie şi alte valori materiale pot şi trebuie valorificate. Acum omul reevaluează această abordare şi dă tot mai multă atenţie nu doar aspectelor ecologice ci şi celor estetice, deoarece râurile, lacurile sunt un element de bază în peisajul natural de care psihicul uman are nevoie.

Pentru asigurarea participării publicului larg inclusiv a utilizatorilor de apă în stabilirea şi actualizarea planurilor de gospodărire la nivel de bazin hidrografic, este necesar să se furnizeze informaţiile corespunzătoare despre măsurile planificate şi raportarea progresului aplicării acestora având în vedere implicarea publicului larg înainte de adoptarea deciziilor finale ale măsurilor necesare.

Pe ansamblu trebuie un compromis între tendinţa naturii de a evolua liberă de orice constrângere şi tendinţa omului de a îi anula libertatea şi a planifica el totul, inclusiv regimul de debit şi traiectul detaliat al oricărui curs de apă.

Necesitatea refacerii caracterului “natural” al apelor

Un important obiectiv în gestionarea apelor ar trebui să fie menţinerea sau refacerea caracterului "natural" al apelor. Acest lucru nu este simplu deloc. Biocenozele acvatice sunt în continuă schimbare. De aceea scopul nu este refacerea unei anumite structuri-tip cu un anumit spectru şi abundenţă de specii, ci menţinerea dinamicii dispariţiei şi recolonizării. E necesară o atentă individualizare conform caracteristicilor hidrobiologice şi hidrogeologice.

Malul apelor este un excelent loc de recreere pentru om. Pe maluri trebuie alei, piste de bicicletă, dar nu căi de comunicaţie deschise traficului motorizat şi nici facilităţi ce atrag prea multă lume. Navigaţia cu motor nu e de dorit! De asemenea e necesar ca din loc în loc drumurile să se depărteze de mal, să rămână malul natural, izolat, pentru plante şi animale. Aceste mini-zone trebuie protejate, dar nu cu mijloace artificial inestetice şi străine de mediu, ci cu obstacole cvasinaturale cum sunt gropi cu apă, minimlaştini, tufe cu spini etc. Consolidarea malurilor se poate face cu copaci, plante, eventual combinat cu bolovani, stânci sau scăderea pantei malului. În caz extrem cu plase de sârmă sau reţea de beton, dar în nici un caz cu ziduri compacte sau plăci de beton. Cursurile de apă modificate prea mult de om ar trebui replantate cu trestie, papură, sălcii etc. în urma unor studii care să arate ce a fost în mod natural sau ce ar trebui să fie. Dar cu condiţia să existe varianţă, nu uniformitate! Tufărişurile de mal au rol important, făcând şi umbră care protejează apa de încălzire excesivă prin insolaţie şi de năpădirea de către plante...

Nu în ultimul rând, cu ocazia discutării necesităţii menţinerii sau refacerii aspectului natural sau cvasinatural al unei ape ar trebui pus în balanţă faptul - dovedit medical dar frecvent ignorat - că pentru buna stare psihică a omului este imperioasă nevoie de natură, şi peisajul cu componentă acvatică este fundamental. E un rol fundamental estetic, psihic şi social, conferind bucurie de viaţă, sentiment de apartenenţă, echilibru psihic, recreere etc.

Page 21: Lucii de apă

21

Implementarea mai hotărâtă a principiilor de ocrotire

Principiul "poluatorul plăteşte" trebuie impus cu adevărat, prin evaluarea completă a costurilor poluării şi plata întregii poluări, nu doar a celei ce depăşeşte pragul la ora actuala admis ca "poluare legală". Prizele de apă industrială trebuie amplasate aval de deversare, astfel ca respectivul poluator să fie interesat implicit să epureze bine apele sale uzate. Agricultura şi zootehnia intensivă neecologică trebuie combătută ca orice mare poluator, nu tolerată sau subvenţionată. Toţi potenţialii poluatori industriali să fie obligaţi să notifice exact ce substanţe chimice deţin şi utilizează, ca să se poată face uşor identificarea în caz de poluare accidentală.

Sensibilizarea opiniei publice

Populaţia trebuie informată şi educată prin variate mijloace, printre care:

Publicaţii şi materiale publicitare (fluturaşi, postere, bannere şi panouri publicitare, instalare de monitoare sau panouri electronice cu afişaj spre public, buletine informativ, pliante, autocolante, text inserat pe bilete şi facturi, ambalaje, decoraţiuni interioare sau exterioare legate de tema apei etc. ) Mass-media: Emisiuni informative şi dezbateri la radio şi TV, spoturi publicitare radio şi TV; filme educative direct sau indirect, articole în ziare, inserţii publicitare în ziare şi reviste etc. Contact personal: Consiliere pentru clienţii diverselor bunuri şi servicii, conferinţe şi dezbateri publice, proiecţii publice video şi de diapozitive etc. Evenimente speciale: Acţiuni în şcoli, concursuri de sloganuri, eseuri, cultură generală, grafitti, desene şi pictură pe teme de apă, expoziţii publice tematice foto sau de desen, ofertă publică de degustat apă de robinet, sau oferire gratis la restaurant sau cantine, târguri de profil, acţiuni publice simbolice sau de igienizare, punere în valoare peisagistică şi urbanistică a apelor, vizite şi excursii la obiective legate de ape etc.

Apa constituie unul dintre elementele indispensabile vieţii, ea asigurând condiţiile de trai ale oamenilor, plantelor şi animalelor, totodată intervenind în cele mai variate activităţi ale producţiei, fie ca izvor de forţă motrică, sursă de materii prime, unealtă de lucru sau mediu de transport etc. Ca element primordial al mediului înconjurător, apa exercită o influenţă considerabilă asupra întregii ambianţe.

Protecţia mediului, în general, şi cea a resurselor de apă, în special, este o acţiune cu caracter permanent, în care fiecare membru al societăţii trebuie să-şi aducă contribuţia, un aport conştient şi responsabil. În acest scop, prin toate mijloacele de informare sau de educare este necesar să se dezbată importanţa socială, economică, ecologică a problemelor şi acţiunilor de combatere a poluării resurselor de apă.