Rezumate László Ropolyi: Imaginea filosofiei şi filosofia imaginilor sau: adevărul este partea – adevărul este întregul

Cuvinte cheie: imagine, Flusser, network, postmodern, internet

Cunoaştem de decenii acea idee conform căreia astăzi este imposibil să mai construim sisteme filosofice universale. Astfel de încercări sunt, din păcate, condamnate la eşec – şi nu lipsesc doar marii gânditori, căci se prevede şi sfârşitul tradiŃiilor şi a şcolilor filosofice care se orientau după ideea unor astfel de sisteme. Să ne ocupăm mai degrabă de detalii: să ne adâncim la modul cel mai serios în lumea unui gânditor ales, să analizăm probleme filosofice bine conturabile, să ne expunem viziunea despre lume prin studii de caz meticulos elaborate. În acest mod putem fi actuali şi putem avea sucees. În mod cert, această situaŃie nu ar fi pe placul lui Hegel. Cu ce ne ocupăm de fapt, dacă adevărul este întregul? Pe urmele lui Hegel am putea să regândim problemele, şi nu să renunŃăm la ele.

TradiŃia filosofică se leagă de vorbire şi de scris. În ultimele decenii însă imaginile reprezintă mediul reprezentaŃional şi comunicaŃional definitor. Pe de altă parte, toate cunoştinŃele noastre sunt rezultat al analizei, formării sau manipulării unor sisteme materiale sau teoretice. În ultimele decenii însă anumite tipuri specifice ale sistemelor – reŃelele – au devenit mediul purtător al cunoştinŃelor şi cunoaşterii. Prin urmare, suntem în măsură să afirmăm că în aceste decenii s-a transformat radical şi sistemul condiŃiilor activităŃii filosofice, iar aceste schimbări au lăsat urme pe imaginea de astăzi a filosofiei.

Este oare posibil (în locul vorbirii şi al scrisului) să clădim şi să menŃinem viziuni filosofice universale despre lume, bazate pe imagini şi reŃele? Se pare că răspunsul este afirmativ, mai mult, se pare că ele

Fogalom & kép I I 342

exsită deja, chiar dacă pot trece neobservate sau sunt înŃelese greşit. Pentru a le recunoaşte, pentru a le analiza (sau crea) putem să apelăm la filosofia imaginilor şi a reŃelelor. În studiul de faŃă, mergând pe urmele lui Hegel, vom încerca să schiŃăm conturul unei filosofii universale, bazându-ne mai ales pe filosofia imaginii lui Flusser, pe înŃelegerea internetului ca imagine, pe construcŃia reŃelei conceptuale postmoderne şi pe teoriile filosofiei reŃelelor. Sperăm că vom reuşi ce ne-am propus.

Mircea Dumitru: Semantica relaŃională şi numele vide

Cuvinte cheie: semnificaŃie, semantică relaŃională, semantica reprezentaŃională, holis semantic, nume vide

Noua carte a lui Kit Fine Semantic Relationism (Blackwell Publishing, 2007) argumentează pentru o fundamental nouă viziune asupra semnificaŃiei pe care o denumeşte „semantică relaŃională”. Care este idea de bază a acestei viziuni? În concepŃia lui Fine pot exista legături ireductibile semantice sau reprezetaŃionale între expresii sau elementele gîndiri, care nu se pot reduce doar la trăsăturile semantice ale expresiilor sau ale elementelor gîndirii. Această apropiere semantică duce în mod natural la o nouă viziune asupra reprezentărilor atît în limbă cît şi în minte. ExplicaŃiile lui Fine sunt duble. Pe de o parte arată că cum poate fi nuanŃată concepŃia sa pentru a oferi soluŃii viabile în logica filosofică şi în filosofia limbajului. Exemple de viabilităŃi sunt concepŃia lui Frege despre identitate, antonomia variabilei lui Russell, paradoxul analizei lui Moore, concepŃia lui Kripke despre „belief”. Pe de altă parte foloseşte noua sa concepŃie pentru fondarea mai puŃin defensivă a referinŃei directe, ceea ce poate salvatoare în raport cu recentele critici ale adepŃilor lui Frege.

În lucrarea mea (care urmează să continue) prima dată tratez acele aspecte metodologice, care doresc să clarifice relacionismul semantic în raport cu mult discutata concepŃie a holismului semantic. RelaŃionismul semantic a lui Fine şi doctrina holismului semantic poate fi rezumată astfel: relaŃionismul semantic este o extindere o cunoscutei semantici referenŃiale, iar holismul semantic este o alternarivă a ei. Ceea ce reiese din discuŃiile dintre adepŃii holismului semantic şi rivalii lor poate ajunge într-o teorie semantică apropiată. Holiştii sunt de părere că teoria lor poate să demostreze rolul conceptual sau inferenŃial al expresiilor. Antiholiştii consideră că

Román nyelvő összefoglalók 343

teoria poate fi reprezentaŃională. Scopul semanticii reprezentaŃionale este identificarea designatelor sau sensului expresiilor şi reliefarea raporturilor semantice dintre ele.

Semantica relaŃională a lui Fine arată problemele care există între diferitele asumpŃii. Rezultatul este sugerarea multor lucruri ce urmează a fi făcute. Lucrearea mea tratează semantica numelor vide împreună cu toate aspectele rezultate din cele arătate. Ideea de bază a ei este referinŃa numelor vide în semanticile parŃiale. Expresiile cu referinŃă vidă apar deodată cu ceriŃele utilizării lor, care însă nu se regăsesc la nicunul dintre lucrurile oarecare. În astfel de cazuri intră în joc din ariergardă alte semantici pentru a o salva, astfel cerinŃele originare, care sunt de negăsit sun înlocuite cu altele similare. Astfel referinŃa eronată a lucrului oarecare devine referinŃa de succes al lucrului intenŃional.

Péter Egyed: Imaginile proprii ale filosofiei

Cuvinte cheie: evenimente mentale, construcŃii teoretice, paradigme, exemple, filosofeme, reguli

De la origini, filosofia s-a folosit de o multitudine de imagini despre care s-a presupus întotdeauna, că sunt într-o relaŃie specifică cu discursul, dar despre natura cărora filosofia însăşi nu s-a pronunŃat foarte clar, neinstrumentalizând propriile-i imagini. Imagini de mare efect îi aparŃin lui Platon, Plotin, Boëtius, Sfântul Augustin, Descartes sau chiar Heidegger (celebra Lichtung), care au avut un rol aparte în cogniŃie şi didactică. Aceste imagini sunt făurite din anumite elemente care aparŃin percepŃiei, dar care conŃin întotdeuna un quantor de potenŃialitate şi un corelatum teoretic (propedeutic, didactic). Aceste imagini proprii ale filosofiei se încadrează şi un sistem referenŃial care poate fi formalizat, şi căreia i s-au dat anumite denumiri theoretice, în cadrul unui studiu specific, imagistica filosofică. Tocmai datorită acestei consecinŃe teoretice, imaginile filosofiei sunt denumite de Jean-Luc Solère ca filosofeme, Victor Goldschmidt ca şi paradigme. Dar sunt cuprinse şi sub alte denumiri, de ex. scheme, construcŃii teoretice etc. Foarte expresive sunt denumirile consacrate (ochiul inte-lectului – Arnauld, privirea spiritului – Pascal), care toate surprind toate imaginile specifice filosofiei.

Fogalom & kép I I 344

Miklós Lehmann: Utilizarea fotografiilor.Wittgenstein şi fotografia

Cuvinte cheie: Wittgenstein, reprezentare, fotografie, formarea imaginilor, mod de acŃiune

Ludwig Wittgenstein este o excepŃie între filosofi şi pentru faptul, că gândirea sa în ceea ce priveşte imeginea a generat foarte multe reflecŃii şi inspiraŃii pentru cercetători. Cauzele acestui fapt pot fi surprinse în două momente: din natura şi tradiŃiile gândirii filosofice, el se abŃine de la orice manifestare în domeniul imaginilor, încadrând preocupările de acest gen esteticii – domeniu, în care imaginea apare ca şi obiect. (Trebuie să recunoaştem, că istoria filosofiei nu abundă în filosofi, care, în activitatea lor, s-ar fi folosit de posibilităŃile imagisticii.) Este bine cunoscut şi faptul, că Wittgenstein – în scrierile sale – s-a folosit de schiŃe, precum şi faptul, că a făcut şi fotografii. În studiul de faŃă vom reconstrui – pe baza ediŃiei electronice a Nachlass – modul de relaŃionare a fotografiei filosofiei sale de către Wittgenstein.

Imre Ungvári-Zrínyi: PercepŃia realităŃii şi experienŃa semnificaŃiei în documentar

Cuvinte cheie: percepŃia realităŃii, experienŃa semnificaŃiei, tipologia documentarului, hermeneutică, joc

Este evident că dintre toate reprezentările realităŃii filmul ne oferă iluzia cea mai convingătoare şi cea mai falsă a prezenŃei în lume a spectatorului. Deaceea abordarea cotidiană a experinŃei filmice poartă în sine însemnele imediatului şi a obiectivităŃii, mai ales în cazul filmelor care „abordează maidegrabă lumea în care trăim decât cea imaginată de regizor” (Bill Nichols), adică se apropie de obiectul lor cu exigenŃa documentării şi a prezervării. Toate aceste impresii naive par să se dizolve dacă punem problema în termenii filozofiei şi analizăm dacă avem, sau dacă e cel puŃin posibil să avem o experienŃă factuală imediată a realităŃii şi cum anume elaborăm imaginea noastră despre realitate. Astfel în loc să căutăm specificul, caracteristicile sau semnificaŃia unică pentru toŃi a RealităŃii obiective aflate în spatele documentarelor, considerăm mai important să anlizăm caracteristicile şi capacitatea documentarului ca operă de artă de a revela o lume adică originea şi modalităŃile relaŃiilor sale cu adevărul ca „neascuns”.

Román nyelvő összefoglalók 345

László Gál, Gabriella Gál: RaŃionamentul imagistic – un studiu de caz arhitectural

Cuvinte cheie: raŃionament imagistic (diagramatic), proiectare arhitecturală, C. S. Peirce, conjuncŃie şi negaŃie

Lucrarea porneşte de la ideea că în cazul studiului raŃionamentului imagistic (diagramatic) nu trebuie să căutăm neapărat modul în care imaginile devin propoziŃii şi astfel dobîndesc valori de adevăr. Pe această cale studiul raŃionamentului imagistic (diagramatic) trece în sistemul verifuncŃional al logicii propoziŃiilor şi îşi pierde specificul. Pentru a trece de acest impediment am căutat acel mod specific prin care studiul raŃionamentului imagistic (diagramatic) poate avea loc mai adecvat, nerecurgînd la mijloacele studiului lingvistic. Pentru aceasta am recurs la teoria Alfa a grafelor existenŃiale elaborată de C. S. Peirce. Aceasta ne-a permis regăsirea constantelor logicii propoziŃiior în cazul raŃionamentelor diagramatice fără să recurgem la valorile de adevăr. Studiul s-a bazat pe etapele creerii unui proiect arhitectural. Am urmărit naşterea proiectului Centrului Cultural Clujean Promenade în perioada începutului lui martie-sfărşitul lui aprilie 2010. Am reuşit astfel să identificăm paşii raŃionamentului diagramatic prezenŃi în teoria lui Peirce. Dar totodată am constatat că această teorie este insuficientă pentru explicarea exhaustivă a poiectării arhitecturale foarte complexe. În final, bazîndu-ne pe cercetări proprii mai vechi am încercat să facem conexiuni între conjuncŃia şi negaŃia arhitecturală şi lingvistică.

Mihály Jánó: Rugăciunea meşterului Ungi Pál în biserica din Dîrjiu

Cuvinte cheie: frescă, Convertirea lui Saul, Sfântu Mihail, eucharistia, „hic fuit,” ars bene moriendi

Pe fresca de pe peretele longitudinal sudic al navei bisericii unitariene din Dîrjiu se află concentrată reprezentarea convertirii, pe drumul spre Damasc, al lui Saul, cel care a primit prin taina botezului numele de Paul, figura Sfîntului Mihail Ńinînd balanŃa şi efigia a trei sfinŃi episcopi. În scena convertirii lui Paul, Christos presară ostii peste sfîntul care cade de pe cal; pe gloriola acestuia se mai putea încă vedea în secolul XIX inscripŃia cu minuscule gotiece S[anctus] Paul[us]. În faŃa sfîntului Paul prosternat stă

Fogalom & kép I I 346

trimisul lui Christos, pe gloria sa se poate citi inscripŃia S[anctus] Annanias, gesturile sale indică botezarea lui Saul. În cele mai multe reprezentări ale convertirii lui Saul, acesta se prăbuşeşte la pămînt orbit de lumină. Însă pe fresca de la Dîrjiu, vedem căzând din mîna Mîntuitorului ostii reprezentînd eucharisia, prezenŃa esenŃială a lui Iisus. În acelaşi timp, pictorul îl înfăŃişează pe sfînt cu ochii deschişi – ca unul care prin botez şi-a recăpătat vederea. Printre călăreŃii însoŃitori ai lui Saul, un cavaler mai tînăr Ńine în mînă un steag; pe el se găseşte o inscriŃie cu minuscule conform căreia: „Această lucrare (pictura murală) a fost frumos făurită şi desăvîrşită de fiul lui István Ungi, meşterul Pál, în anul Domnului 1419. În timpul zugrăvirii (pictării) el avea în minte o fată frumoasă”. Pe braŃul stîng al Sfîntului Mihail, cîntăritorul de suflete, şade o figură feminină mică, cu jumătatea de sus a corpului nudă, cu mîinile împreunate în rugăciune, implorînd mijlocire (intercessio). Este poate imaginea evocată în inscripŃia de pe steag. Astfel, aluzia de amor profan poate păstrează amintirea unei iubite pierdute. După părerea mea, făuritorul frescelor a fost meşterul Pál, fiu al lui István Ungi şi pentru el, identitatea de nume cu apostolul Paul a constituit un prilej pentru a interpreta în cheia eucharistiei istoria convertirii lui Saul. Totodată, el a căutat posibilitatea exprimării unui crez personal, şi de a se ruga pentru propria mîntuire prin reprezentarea sfinŃilor episcopi, patroni ai pictorilor şi ai morŃii bune (ars bene moriendi). Toate acestea sînt susŃinunte de inscripŃia de tip „hic fuit” pe care am descifrat-o nu de mult, zgîriată în colŃul din dreapta-jos al scenei cu Sfîntul Mihail: „Hic fuit Paul(us) de Ung pictor. 1419.”

Krisztina Szıcs: Europa Centrală în gândirea lui Jan Patočka

Cuvinte cheie: lumea central-europeană, Europa, lumea proproie, proble-matizare, deschidere, cercetarea adevărului, Patočka, terapie filosofică, sufletul ca punct de pornire pentru sine, sufletul centrat asupra sa, conştiinŃa autoreflexivă

Această lucrare îşi propune să analizeze conceptul de „grija pentru suflet, preocuparea pentru suflet” în gândirea lui Jan Patočka. Pentru Patočka cultura europeană, central-europeană înseamnă dorinŃă de cunoaştere a lumii, exigenŃă de dreptate şi vocaŃie a sufletului de a se cunoaşte pe sine însuşi. Europa, Central-Europa în fine are capacitate de contestare internă, de punere în discuŃie a propriilor idei. Ideea sa fundamentală era aceea ca în

Román nyelvő összefoglalók 347

realitatea europeană, reflexia radicală, care a apărut doar în Grecia, luptă cu experienŃa nereflectată, nefilosofică, o formeaza, se confruntă cu ea în chipuri mereu noi, iar procesul acestei confruntări este cel care determina destinul interior si exterior al Europei şi Central-Europei.

Béla Mester: Gândirea imaginară ca reprezentare

Cuvinte cheie: Karinthy Frigyes, identitate, teoria „iconoclastă” a gândirii, critica limbajului, Jenı Posch, psihologie

Studiul vizează acea direcŃie iconiclastică a istoriei filosofiei, care neagă relaŃia dintre formarea noŃiunilor, respectiv limbaj ori/şi imagine. Reprezentantul acestei direcŃii este Jenı Posch, apreciat mai mult în cadrul istoriei psihologiei decât în cadrul istoriei filosofiei. Totuşi, aprecierile sale cu caracter de istoric al filosofiei respectiv critic al limbajului, precum şi autoconsiderarea sa ca filosof fac posibile şi aprecierea de o altă natură a activităŃii sale ştiinŃifice. Studiul este o continuare a expozeului prezentat la ConferinŃa SocietăŃii de Filosofie Maghiară, în cadrul căruia mă folosesc şi de experienŃa mea câştigată în profesarea esteticii reprezentărilor. În ultima parte a lucrării susŃin ipoteza, conform căreia gândirea lui Jenı Posch a influenŃat prezentarea problemelor de identitate a personajelor romanelor lui Karinthy Frigyes.

Károly Veress: Dimensiunea linguală a imaginii

Cuvinte cheie: imagine, aparenŃă, imagine-copie, oglindă, reprezentare, limbă, vorbire

În lucrarea mea trec în revistă principalele momente legate de schimbarea concepŃiei legate de modul de fiinŃare a imaginii, pe parcursul căreia în loc de separarea tradiŃională a limbii şi a imaginii se accentuează tot mai mult coapartenenŃa proceselor linguale şi a reprezentărilor prin imagini. Caut răspunsuri la asemenea întrebări ca: Imaginea oare se extinde şi în mijlocul limbii? Cum este posibilă şi cum poate fi gândită în cazul de faŃă dinspre imagine, coapartenenŃa limbii şi imaginii? În perspectivă hermeneutică se pare că coapartenenŃa limbii şi imaginii se realizează prin una şi aceeaşi

Fogalom & kép I I 348

structură speculativă, acea structură prin care se asigură şi unitatea dimen-siunilor linguale şi imaginare ale experienŃei hermeneutice. Acest demers ar putea să conducă la găsirea unui asemenea punct de vedere integrativ în jurul căruia se pot întâlni diferite concepŃii: estetice, semiologice, logice, fenomenologice, neurofiziologice, antropologice asupra imaginii, şi se pot stabili corelaŃii între ele.

Dénes Tamás: Lumea transmisă

Cuvinte cheie: lume, media, descriere, imegini erodate

Cea mai importantă realizare al filosofiei din secolul al XX-lea este regândirea conceptului lumii. Din urma acestei regândiri a fost posibil descrierea amănunŃită ale structurilor existenŃei umane. Însă această structură este pusă sub semnul întrebării din cauza schimbării revoluŃionare a mediei. Cel puŃin lumea dominată de puterea imaginilor schimbă, dezorientează componentele existenŃei omului. Ca să putem descrie această schimbare, în primul rând trebuie pusă întrebarea corespunzătoare.

Sándor Antik: Gândirea vizuală şi exemplele practice ale comunicării vizuale

Cuvinte cheie: gândire vizuală, comunicare vizuală, operaŃii de gândire prin imagini, interpretare, creare, formare, proiecŃie vizuală, experienŃa lingvistică şi tehnică a reprezentării, aspecte teoretice şi practice ale educaŃiei vizuale

Prima parte a studiului este o recenzie a cărŃii lui Kepes György, apărută în 2008 şi intitulată Educarea vederii (Látásra nevelés). Acest volum prezintă, prin studiile a numeroşi artişti şi teoreticieni, problemele actuale ale educaŃiei artistice şi vizuale. În acest volum sunt prezentate studii care urmează teoria pedagogică a lui Kepes György, conform căreia educarea vederii nu este doar privilegiul formării artistice. Kepes ar extinde aria acestei educaŃii şi asupra unor câmpuri mai largi ale educaŃiei şi o vede utilizabilă chiar în sfera socială mai largă. Studiile prezentate susŃin această concepŃie pedagogică şi reprezintă numeroase exemplificări şi modalităŃi de aplicare ale acesteia. În a doua parte a studiului autorul prezintă câteva probleme practice, folosite la seminarii, care au rezultat din munca lui

Román nyelvő összefoglalók 349

directă cu studenŃii. Aceste probleme sunt descrise verbal, dar se prezintă şi imaginile pe care s-a lucrat. Trebuie precizat că în formatul de carte nu avem spŃiul necesar pentru a prezenta toate materialele vizuale, ele au fost mult mai numeroase şi mai ilustrative în cadrul prezentării conferinŃei al cărei rezultat este studiul de faŃă.

Gábor Szécsi: Comunicare vizuală – limbaj vizual

Cuvinte cheie: comunicare electronică, limbaj pictural, semnificaŃie picturală, globalizare semantică, oralitate secundară

Împreună cu răspândirea mediilor electronice, în transmiterea infor-maŃiilor – pe lângă textele scrise-tipărite –, un rol mai semnificativ îi revine şi comunicaŃiilor multimediale, ceea ce atrage după sine efecte reciproce atât în procesul comunicărilor verbale, cât şi a comunicărilor scrise, într-o măsură nemaiîntâlnită până în prezent. Concomitent cu formarea acestui limbaj imaginar particular se amplifică apropierea dintre cutumele de practică lingvistică scrisă, iar graniŃele dintre lumea comunicărilor verbale, şi celor scrise dispar. Ceea ce semnifică faptul, că deşi acest limbaj de comunicare este mai apropiat de limbajul verbalităŃii, din punct de vedere semantic este mult mai complex decât cel dintâi. Aşadar, expresia de limbaj imaginar nu este folosit doar pentru a desemna integrarea strânsă dintre elementele textuale şi vizuale, ci şi pentru desemnarea unei categorii semantice , care face aluzie la substanŃa sintetică particulară dintre gândirea conceptuală şi cea imaginară.

Anna Keszeg: Cultură vizuală, visual literacy, digital literacy, media literacy

Cuvinte cheie: cultură vizuală, visual literacy, digital literacy, media literacy, literacy, competenŃe

În 1992 J. W. T. Mitchell publica diagnoza despre ceea ce numea „pictorial turn” în ştiinŃele umaniste şi sociale. Acest „pictorial turn” a fost descris ca unul dintre simptomele societăŃii spectacolului (Guy Debord), ca o metaforă a exploziei de imagini a epocii neovizuale. În domeniul ştiinŃelor sociale aceste schimbări s-au manifestat prin interesul acordat capacităŃilor

Fogalom & kép I I 350

specifice ce se manifestă în relaŃia cu fenomenele vizuale cât şi conceptelor de visual, respectiv media literacy. Studiul prezintă literatura ştiinŃifică legată de definirea competenŃelor specifice domeniului şi încearcă o delimitare a ariilor termenului literacy.

Zsuzsanna Lurcza: Identitatea ca şi concept şi (auto)imagine

Cuvinte cheie: identitate, alteritate, joc, coapartenenŃa, experienŃa, istoricitate, autoimagine, imagine corporală, automagine umană, cultură

Studiul prezent este o interpratare asupra problemei identităŃii în context conceptual şi imaginar. Prima parte a studiului este o încercare de a regândi conceptul identităŃii dintr-o perspectivă hermeneutică, în a doua parte a studiului identitatea apare ca autoimagine, autoimagine umană. Înrebarea se pune în felul următor: în ce constă relaŃia între restructurarea, multipolaritatea culturală a autoimaginii, a autoimaginii umane şi între conceptul identităŃii, interpretat din perspectiva dinamismul jocului, în sens hermeneutic? După presupunerea noastră, multipolaritatea şi restructurarea permanentă a autoimaginii umane, şi însuşi „haosul” conceptual al identităŃii este de natură să ne ajute în înŃelegerea problemei identităŃii.

Erzsébet Kerekes: Scheme conceptuale (diagrame) în prelegerile lui Heidegger de fenomenologia religiei (1920/21)

Cuvinte cheie: diagrame, fenomenologia religiei, indicaŃie formală, feno-menologia hermeneutică heideggeriană

În lucrarea noastră analizăm două diagrame din cursurile de religie a lui Heidegger cu privire la dinamica vieŃii omului devenit creştin. ContribuŃia reală a anului academic 1920/21 la dezvoltarea şi formarea lui Heidegger este elaborarea fenomenologiei hermeneutice, descoperirea indicaŃiei formale (şi a kairologiei). Analiza metodologică a indicaŃiei formale este urmată de două scheme conceptuale (diagrame) extrase din textele lui Sf. Paul şi Sf. Augustin. Investigăm ce rol pot avea avea aceste diagrame? Aceste scheme dominate de infinitive greci şi latine nu sunt doar mijloace/unelte pedagogice, ci provin direct din sensul formalităŃii heideggeriene.

Román nyelvő összefoglalók 351

Péter Horváth: Cele două concepte ale universalului la Aristotel

Cuvinte cheie: Aristotel, universal, concept, imagine, energeia, ştiinŃă

În filosofia aristotelică conceptul de universal apare în primul rând ca şi abstracŃie, universale. Dar pe lângă aceasta, găsim şi un alt înŃeles, care este dat şi la nivelul percepŃiei, şi care se caracterizează prin imagine. Rolul acestor două concepte poate fi redat prin cele două definiŃii ale sufletului din Despre suflet II 1. şi II. 2., în Fizica I 1. găsim a doua dezvoltare a înŃelesului, sub aspectul unei generalităŃi confuze. Totodată, textul ne arată şi punctul de pornire, respectiv scopul cercetării naturii, care progresează de la generalul confuz spre singularul. Scopul său este surprinderea existenŃei sub aspectul activităŃii sale proprii. Rolul conceptului de activitate în filosofia aristotelică este este redat de interpretarea lui Hegel.

Dániel Schmidt: Imaginea posibilităŃii sau relevanŃa fragmentată ontologică a posibilului

Cuvinte cheie: mişcare, posibilitate, ontologie, Aristotel

În teza mea încerc să explorez cauza ascunsă a mişcării în spiritul aristotelic de cercetare a naturii. Condus de presupunerea că problema ontologică a mişcării este, în esenŃă, asociată cu problema ontologică al posibilităŃii, presupun că în consecinŃă, problema potenŃialului obŃine astfel o semnificaŃie mai profundă. De motu animalium nu a fost aleasă întâmplător, ci pentru că în opinia mea (în ciuda dimensiunilor modeste ale textului) este unul dintre cele mai complexe şi promiŃătoare din scrierile aristotelice, în care interpretarea ar putea găsi o imagine a naturii mai fertilă, deschizând astfel noi căi de interpretare.