91
PIODERMITE PIODERMITE

LP 4 -Infectii Bacteriene Ale Pielii-Piodermite

Embed Size (px)

Citation preview

PIODERMITEPIODERMITE

Afecţiuni care au ca agent etiologic în majoritatea cazurilor streptococul β hemolitic de grup A.

Streptococul patogen se întâlneşte frecvent ca saprofit la omul sănătos în faringe, fosele nazale, cavitatea bucală dar doar pe perioade scurte de timp.

Leziunile cutanate cu streptococi patogeni apar după contactul cu un bolnav, cu un purtător sănătos de streptococi patogeni sau prin creşterea agresivităţii streptococilor proprii.

Afecţiune contagioasă, întâlnită îndeosebi la copiii preşcolari şi şcolari, putând evolua sub formă de mici epidemii

Agentul patogen cel mai frecvent este Streptococcus pyogenes de grup A, inclusiv tulpinile nefritigene

Clinic: debut cu o pustulă sau o bulă, cu halou inflamator o eroziune

care va fi acoperită de o crustă gălbuie , cu gust dulce ca şi mierea, numitǎ crustă melicerică.

frecvent se asociază cu pustule foliculare datoritǎ asocierii infecţiei cu stafilococ.

Localizarea cea mai frecventă este pe faţă – peribucal, perinazal, regiunea periauriculară, şi mai rar pe trunchi, membre, pielea păroasă a capului.

Vindecarea spontană se poate obţine în 2-3 săptămâni, fǎrǎ cicatrice,

Apar noi leziuni prin autoinoculare, cu evoluţie îndelungată

Risc crescut de apariţie a complicaţiilor la distanţă (glomerulonefrita acută poststreptococică)

Tratament local: comprese umede cu soluţii slab antiseptice (acid boric 1-2%,

permanganat de potasiu, cloraminǎ) pentru îndepărtarea crustelor. După liniştirea procesului exsudativ se vor aplica unguente cu

antibiotice (neomicină, gentamicină, kanamicină, bacitracină, acid fucidinic) şi coloranţi (violet de genţiană 1% - pioctaninǎ, soluţie Castelani).

Se impune menţinerea unei igiene riguroase, tǎierea scurtǎ a unghiilor, baie zilnicǎ.

Tratamentul sistemic antibiotice antistreptococice şi antistafilococice pe cale generală

timp de 7-10 zile: peniciline antistafilococice (oxacilinǎ), cefalosporine (cefalexin, cefuroxime), macrolide (eritromicină, roxitromicină, azitromicinǎ).

Infecţie a pielii de tip ulceros produsă de streptococ (şi stafilococ)

Clinic: debut cu mici bule sau pustule localizate pe o zonă eritematoasă, care în câteva zile ulcerează şi formează o crustă neagră-cenuşie care se poate îndepărta descoperind o ulceraţie cu margini proeminente, cu fundul acoperit de un puroi galben-verzui

Localizare: mai ales membrele inferioare Factori favorizanţi: igiena deficitară, caşexia,

tulburările circulatorii venoase, copiii

Se vindecă cu cicatrice hiperpigmentate Leziunile sunt de obicei multiple, recidivante Tratament

antibiotice pe cale generală topice cu antibiotice şi coloranţi

Infecţie bacteriană acutǎ a straturilor profunde ale pielii (dermul profund şi hipodermul superficial) pornind de la reţeaua vaselor limfatice.

Agentul etiologic cel mai frecvent izolat este Streptococul β hemolitic de grup A.

Factori favorizanţi ai apariţiei erizipelului sunt: tulburările circulatorii venoase şi limfatice ale membrelor

inferioare, edemele gambei de cauză cardiacă, diabetul zaharat, alcoolismul, denutriţia, desocializarea.

Debut brutal cu frison solemn, febră 38-400C, cu alterarea stǎrii generale, cefalee, greţuri, vărsături

După 24-48 de ore, în zona afectată, apare un placard roşu, edemaţiat, dureros, cu suprafaţa lucioasă, bine delimitat de un burelet proeminent, semn caracteristic erizipelului streptococic

Edemul este mai accentuat în localizările la nivelul feţei, scalpului şi pavilionului urechii

Placardul se extinde lent prin periferia sa până la 10-15 cm sau mai mare

Limfangită şi adenopatie regională inflamatorie

În lipsa tratamentului erizipelul involuează spontan în 1-3 săptămâni prin reducerea eritemului şi apariţia unei descuamaţii lamelare specifice infecţiei streptococice.

Forme clinice mai grave precum: erizipelul bulos, erizipelul necrotic, erizipelul flegmonos.

Persistenţa porţii de intrare recidive agravarea tulburărilor circulatorii limfatice limfedem cronic şi elefantiazis

De elecţie este penicilina G - 2-10 milioane ui/zi injectabil intramuscular, fracţionatǎ la 6 ore, timp de 7-10 zile

Ca alternativă la penicilină se pot folosi cefalosporinele Cei alergici la peniciline vor fi trataţi cu macrolide

(eritromicină, azitromicină, roxitromicină) Local se aplică comprese umede şi reci, schimbate la 1-2

ore, timp de 2-3 zile (cu atenţie pentru a nu se macera tegumentul) cu acid boric 1-2%, cloramină, rivanol, permanganat de potasiu, ser fiziologic

Repaus la pat cu imobilizarea segmentului afectat Tratamentul porţii de intrare (tinea pedis, ulcerului de

gambă) şi a afecţiunilor asociate

streptococie buloasă periunghială Clinic:

bula este rezistentă, se extinde progresiv putând ajunge la dimensiuni mari

lichidul devine purulent şi leziunea se înconjoară de un chenar inflamator, fiind dureroasă

Leziuni asemănătoare pot apărea pe palme şi plante, feţele laterale ale degetelor (piodermita buloasǎ a mâinilor şi picioarelor)

Tratament: deschiderea bulei, dezinfectante, topice cu antibiotice şi antibioterapie generală

Stafilocociile cutanate au ca agent etiologic Staphilococcus aureus

Multe persoane sunt purtătoare de stafilococi patogeni la nivelul foselor nazale, regiunii inghinale şi perineului

Unii sunt purtători intermitenţi, alţii permanenţi Mediul spitalicesc este favorabil, 25-30%

dintre bolnavi fiind purtǎtori de S. aureus

Cea mai simplă infecţie stafilococică care afectează doar ostiumul folicular

Localizare pe orice zonă păroasă a corpului: scalpul la copii barba şi membrele la bărbaţi

Clinic: mici pustule sau papulo-pustule înconjurate de un halou

eritematos, centrate de un fir de păr, izolate sau grupate. după câteva zile pustulele se rup sau se usucă formând

cruste Se vindecă spontan în 7-10 zile dar în lipsa

tratamentului apar noi leziuni.

Tratament evacuarea colecţiei purulente tamponare cu soluţie de alcool iodat 1% sau

coloranţi: violet de genţiană 1% - pioctaninǎ, soluţie Castelani

Topice cu antibiotice - după calmarea procesului exsudativ

Nu necesită tratament sistemic.

Infecţie a feţei de tip foliculită profundă localizată pe barbă şi mustaţă, ce apare pe un teren debilitat

Clinic papulo-pustule inflamatorii, centrate de un fir de păr, care

prezintă în afara colecţiei purulente superficiale şi un nodul în profunzimea foliculului pilos.

în evoluţie cuprinde şi grupurile foliculare vecine rezultând plăci eritematoase, infiltrate pline de pustule şi cruste brun-cenuşii diseminate neregulat pe zonele păroase ale feţei.

Diagnostic diferenţial cu sicozisul tricofitic (micoză inflamatorie a bărbii) în care firele de păr cad uşor

Tratament sistemic antibiotice antistafilococice

Tratament local comprese umede pentru înlăturarea crustelor se evacuează pustulele se badijonează cu alcool iodat, coloranţi sau antibiotice bărbieritul este interzis pentru a evita autoinocularea părul va fi tăiat cu foarfeca, iar firele afectate se epilează

manual

Infecţie stafilococică acută, profundă, necrozantă a foliculului pilos, a glandei sebacee şi a ţesutului conjunctiv perifolicular.

Afectează cu precădere copiii, adolescenţii şi adulţii tineri.

Factorii predispozanţi ai furunculului: portajul cronic al stafilococului auriu (în fosele

nazale, perineu, axile), igiena precară, diabetul zaharat, deficienţele imune, obezitatea.

Debut cu prurit şi apariţia unei pustule mici, centrate de un fir de păr, dureroasă, infiltrată, cu prezenţa unui nodul în profunzime, înconjurat de edem o proeminenţă roşie, dureroasă, cu o pustulă în vârf ± febră

În 5-7 zile leziunea se deschide şi se scurge un puroi galben, cremos, amestecat cu sânge, pentru ca ulterior să se elimine bourbionul (miezul necrotic al furunculului), ulceraţie crateriformă vindecare cu o cicatrice deprimată

Localizările cele mai frecvente ale furunculelor sunt faţa, fesele, coapsele, umerii, ceafa

Stare morbidǎ caracterizată prin prezenţa concomitentă sau succesivă a mai multor furuncule, timp de luni sau ani de zile.

Factori favorizanţi: igiena deficitară, deficienţele imune, alcoolismul, diabetul zaharat, caşexia, portajul cronic al stafilococului , fǎrǎ o cauzǎ evidentǎ.

Furuncule localizate în jumătatea superioară a feţei, îndeosebi la nivelul buzei superioare

Clinic: edem masiv al feţei care modifică fizionomia (buza

cu aspect de „buză de tapir”). Netratată infecţia se poate propaga de-a lungul

venelor faciale spre sinusurile venoase ale creierului provocând tromboflebita acestora: cu stare generală alterată, febră, semne neurologice şi evoluţie spre septicemie cu prognostic sever.

Stafilococie profundă şi extensivă cuprinzând mai mulţi foliculi piloşi vecini

Clinic un placard inflamator, indurat, cu diametrul depăşind 10

cm, acoperit de numeroase pustule foliculare. după 5-7 zile, placardul devine fluctuent, pustulele

foliculare se rup lăsând să se elimine puroiul şi burbioanele prin multiple ulceraţii foliculare „în stropitoare”

uneori necroza se produce difuz şi rapid cu eliminarea în masă a zonei centrale lăsând un crater profund

Localizare: ceafa şi regiunea superioară a spatelui

Furuncul la debut - se poate încerca tratament abortiv cu alcool iodat.

Furuncul deja constituit - se încearcă grăbirea colectării şi eliminării bourbionului prin aplicarea de pansamente umede cu antiseptice

După colectare, dacă boubilon-ul nu se elimină spontan, se va încerca extragerea sa cu o pensă sau prin incizie chirurgicală sub anestezie locală

După îndepărtarea sfacelurilor se fac spălături abundente cu apă oxigenată apoi ulceraţia restantă se badijonează cu un colorant şi se aplică pulberi cu antibiotice

Antibioterapia antistafilococică sistemică este obligatorie.

În stafilococia malignǎ a feţei se instituie tratamentul antibiotic injectabil de urgenţǎ.

Este interzisă traumatizarea (stoarcerea) furunculelor, mai ales a celor faciale, pentru că acest fapt conduce la diseminarea infecţiei pe cale sanguină.

Infecţie stafilococică a glandelor sudoripare apocrine, cu localizare în regiunile axilară, inghinală, perimamelonară

Clinic: noduli subcutanaţi, dureroşi, ce cresc în dimensiuni (cât o nucă), devin aderenţi la piele, fluctuenţi, abcedează şi elimină o cantitate redusă de puroi cremos

Leziunile se vindecă dar frecvent apar altele prin autoinoculare, boala evoluând timp îndelungat.

Tratament - antibioterapie sistemică La nevoie în formele cronice recidivante se va recurge la

incizie şi drenaj

infecţie acutǎ profundă a foliculului pilos al genelor

Clinic: nodul inflamator, dureros, care va abceda

Tratament: se extrage firul de păr cu penseta şi se aplică o

soluţie antiseptică şi unguent cu antibiotic

Leziune tumorală posibil de etiologie stafilococică Clinic: tumoretă inflamatorie pediculată sau sesilă, cu

Ø de până la câţiva centimetri, culoare roşie-negricioasă, cu suprafaţa neregulată, lucitoare, adesea erodată, sângerândă, cu mici zone de necroză şi cruste hematice.

Leziunea se dezvoltă rapid în câteva săptămâni sau luni.

Localizare pe zone tegumentare traumatizate: membre, faţă, pielea capului, mucoase

Tratament: excizie chirurgicală sau electrocauterizare

Etiologie: Bacillus eryzipelatus suis (bacilul rujetul porcului) care este patogen pentru porc, iepure, peşte, crustacei,

Persoane care manipulează carnea (veterinari, măcelari, bucătari).

Clinic: Incubaţie de 2-7 zile la locul inoculării apare o placă

vioacee care se extinde lent prin periferie în timp ce centrul păleşte.

pe suprafaţa plăcii poate să apară o bulă hemoragică. În evoluţie leziunea se poate extinde până la încheietura

mâinii. Starea generală este bună

Tratament: penicilină G, cefalosporine, eritromicină

boalǎ infecţioasǎ determinatǎ de Bacillus anthracis Contaminare

de la animalele bolnave (vaci, oi, capre) manipularea unor produse animale contaminate (piei, lânǎ,

carne)

PUSTULA MALIGNǍ veziculo-pustulă cu o bază roşie, ca o muşcătură de

insectă, localizată pe zonele descoperite crustă neagră cu baza infiltrată.

Pot exista şi alte vezicule identice cu prima dispuse în coroană în jurul leziuni primare.

Starea generală este bună, temperatura rar depǎşeşte 370 C.

Involuează şi în lipsa tratamentului EDEMUL MALIGN

Edem masiv, gelatinos al ţesuturilor învecinate, cu stare generală alterată, adenopatie satelitǎ, diseminare generală cu fenomene septice, cu prognostic foarte grav

Ser anticărbunos 40-100 cm3/zi 4 zile im Penicilina G - de elecţie

4-10 milioane/zi timp de 7 zile în formele comune,

5-20 milioane/zi în formele severe + 300-400 mg/zi hemisuccinat de hidrocortizon,