LOCUL UNIUNII EUROPENE

CA O ENTITATE ÎN POLITICA

ŞI COMERŢUL MONDIAL

STOICESCU MARILENA SPĂTARU IONICA

-2010-

CUPRINS

1

I. Introducere………………………………………………..pg.3II. Economie mondiala……………………………………...pg.3III. Moneda unica…………………………………………. .pg.10IV.Influenta Uniunii Europene pe scena mondiala……….pg.12V. Locul Uniunii Europene in economia mondiala…….....pg.14VI. Concluzie………………………………………………..pg.32VII. Bibliografie…………………………………………….pg.33

2

I. INTRODUCERE

Caracteristica cea mai pregnanta a economiei mondiale postbelice o constituie

intensificarea fara precedent a interdependentei economice dintre tari. Procesul a rezultat

ca urmare a dezvoltarii economice si adancirii specializarii internationale, sub impulsul

noilor realizari ale stiintei si tehnicii.llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll

Doua forte principale, dinamice si oarecum contradictorii conduc acest proces si

anume: aparitia si dezvoltarea aranjamentelor economice regionale si adancirea

procesului de globalizare a economiei mondiale. Regionalizarea presupune ca statele

nationale cultiva relatii integrative tot mai stranse intre ele cu grade diferite de

complexitate. In acest context integrarea economica si politica din Europa de Vest,

extinderea acestui proces spre Est reprezinta unul din fenomenele cele mai semnificative,

atragand atentia unor largi cercuri politice si economice, precum si a mai multor oameni

de stiinta.

II. ECONOMIE MONDIALA

Nu exista nici o unanimitatea in ceea ce priveste definirea economiei

mondiale.Si este firesc sa fie asa,mai ales atunci cind fenomenul studiat este complex si

cunoaste un ritm de schimbare tot mai rapida.

Economia Mondiala- reprezinta ansamblul economiilor nationale si a relatiilor

economice stabilite intre acestea in virtutea interdependentilor dintre tari,generate de

diviziunea mondiala a muncii ,precum si mecanismele ,normele juridice,institutiile cu

caracter national,regional sau cu vocatie universala pe baza carora aceste relatii se

desfasoara.

ORIGINILE ŞI FORMAREA ECONOMIEI MONDIALE

La originea economiei mondiale se află proprietatea privată, deoarece aceasta

permite realizarea schimburilor economice. La începuturi, proprietatea era colectivă. Alti

3

doi factori au contribuit la formarea economiei mondiale: diviziunea muncii

(specializarea); aparitia plus-produsului (ceea ce se produce peste nevoile proprii).

Aparitia economiei mondiale a fost favorizată de dezvoltarea schimburilor la mare

distantă, precum şi de aparitia pietei mondiale.Piata este locul în care cererea se întalneste

cu oferta.

În evolutia formarii economiei mondiale, un moment important a fost reprezentat

de sec. XVI, când prima dată toate regiunile cunoscute la acea data au fost unite prin

relatii economice. Urmatorul moment important este reprezentat de prima revolutie

industriala care se produce la sfârsitul sec. XVIII – începutul sec. XIX în Anglia.

Pe baza revolutiilor istorice, formarea economiei mondiale a cunoscut 2 etape:

1) Mondializare prin comert exterior (Desfasurare de relatii economice

internationale prioritar preponderent prin intermediul comertului); a început odata cu

revolutia industriala si a durat pana la începutul sec. XX.

2) Mondializare prin intermediul interventiilor straine (Relatiile dintre factori

economici de pe tot globul se realizează prin intermediul interventiilor straine); de la

sfârsitul primului razboi mondial.

Economia mondiala este un studiu al schimbului de activitati economice la care

participa majoritatea agentilor economici de pe glob. Aceste schimburi economice nu se

limitează doar la comert, ele includ si schimburi în domeniul cercetarii, produsului,

consumului.

Trasaturile actuale ale economiei mondiale sunt urmatoarele:

– Principalii actori sunt reprezentati de economiile nationale

– Prezenta unor fenomene de globalizare, integrare şi regionalizare

– Economia mondială este caracterizată de concurenta

– Economia mondiala este un sistem caracterizat de interdependente.

– În economia mondiala (si în orice economie de piata), perioadele de

dezvoltare alterneaza cu perioade de recesiune

4

– Caracterul sau eterogen – Economia mondială este formată din actori foarte

diferiti

Economia mondiala poate fi reprezentată ca un sistem format din component

fundamentale si elemente de conexiune: statele nationale, societatile trans-nationale,

organizatii economice interstatale.

Elementele de conexiune sunt: diviziunea muncii, relaţiile economice

internaţionale si piata mondiala.

Puterea este capacitatea unei entitati de a impune vointa sa asupra altei entitati, fie

pe cale pozitivă (prin liberă acceptare), fie pe cale negativa (prin constrangere).

Puterea economica reprezinta capacitatea de a controla procese si fenomene din

economia mondiala sau de a impune anumite optiuni unor parteneri în relatiile economice

internationale.

Factorii de determinare a puterii la nivelul statelor nationale sunt urmatorii:

– Puterea fizica (data de suprafata si resurse naturale)

– Puterea politică (stabilitatea sistemului politic, sprijinul populatiei pentru

guvernanti, gradul de pregatire al administratiei

– Puterea militara

– Puterea economica

– Puterea sistemului national de valori (inclusiv cele religioase)

– Puterea comunicationala (capacitatea de a genera si transmite mesaje)

Aplicand aceste criterii, pe plan mondial exista trei tipuri de puteri:

– Puterea regionala (un stat)

– Puterea mondiala (un stat care are posibilitatea de a juca un rol hotarator pe

mai multe planuri)

– Superputerea (un stat capabil sa manifeste o influenţa semnificativa pe toate

planurile

Raporturile economice intre state au existat din timpuri destul de indepartate.In

antichitate, fenicienii si romanii faceau comert cu un important numar de popoare.

5

Totusi,nici la inceputul epocii moderne si cu atat mai mult in antichitate sau in evul

mediu,nu se putea vorbi de o economie mondiala in acceptiunea pe care o dam astazi

acestui concept.

Formarea economiei mondiale este rezultatul unui proces indelungat de evolutie

a diviziunii muncii si a schimburilor economice de la nivelurile micro- si

macroeconomice ale economiilor nationale,la scara internationala,regionala si

universala,a trecerii de la economia de piata de tip capitalist, a descoperirilor

geografice.In prezent economia mondiala constituie un sistem dinamic, evolutia lui fiind

determinata de nivelul de dezvoltare si calitatea economiilor nationale,de natura relatiilor

care se dezvolta intre acestea si a mecanismelor economice de desfasurare a acestor

relatii,de caracterul normelor si al institutiilor existente la un moment dat.

Daca se face o pivire directa asupra economiei mondiale,atat in evolutia sa

istorica,cat si asa cum se prezinta ea la hotarele secolelor XX-XXI, descoperim elemente

comune, precum si numeroase particularitati nationale si regionale care duc la concluzia

ca economia mondiala are doua caracteristici fundamentale:

1. Caracterul unic al acestei economii

2. Eterogenitatea ei sub diferite aspecte social-politice ale dezvoltarii fortelor de

productie.

Evolutia s-a desfasurat pe parcursul a mai multor secole si cuprind urmatoarele

trei etape de evolutie:

- Crearea premiselor economiei mondiale

- Procesul formarii economiei mondiale

- Cristalizarea economiei mondiale

Uniunea Europeana – REALIZARI SI PERSPECTIVE

In cele peste patru decenii de existenta, UE a intreprins pasi insemnati in

realizarea prevederilor Tratatului de la Roma, care a pus bazele asocierii, si a inscris ca

obiective esentiale armonizarea politicii economice a statelor, realizarea de politici

comerciale comune, de politici agrare si crearea unitatii economice si monetare. Pe

6

parcursul functionarii sale, piata comuna conceputa la Roma in 1957 a sprijinit

cooperarea dintre statele membre, a contribuit la o anumita stabilitate a pietei muncii si la

realizarea unor progrese notabile in domeniul politicii agrare, sociale si de securitate.

Un moment deosebit in evolutia UE il constituie crearea, la 1 ianuarie 1993, a

Pietei unice, prevazuta in Actul Unic European din 1987. In urma punerii in aplicare a

acestui act, UE devine piata cea mai unificata din lume, cu efecte benefice asupra

performantelor pietelor integrate si a sistemului de adoptare a deciziilor.

Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993),

Comunitatea Europeana devine Uniunea Europeana, noua denumire fiind motivata de

orientarea ei spre integrarea domeniilor politic si social.

Tratatul are in vedere crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin

accentuarea coeziunii economice si sociale si crearea unei uniuni economice si monetare

care sa dispuna de o moneda unica.

Uniunea Europeana se sprijina pe trei piloni:

Dimensiunea economica a integrarii (piata unica si uniune economica -

monetara);

Dimensiunea sociala (politica de securitate sociala si externa comune);

Dimensiunea politica (actiuni comune in domeniile justitiei si al politicii interne –

imigratie, vize, azil etc.)

Consecintele economice ale realizarii pietei unice sunt apreciate de analisti prin

efectele ei directe si indirecte, care reprezinta tot atatea pierderi daca nu s-ar realiza. Vor

apare astfel beneficii directe rezultate din inlaturarea barierelor vamale, benficii indirecte

prin integrarea completa a pietei (efecte de scara, ale adancirii concurentei etc.) si efecte

generale asupra bunastarii (cresterea ocuparii, diminuari de preturi).

La capitolul realizari pot fi inscrise si actiunile avansate pe linia crearii Uniunii

Economice si Monetare prin infiintarea Bancii Centrale Europene si angajarea statelor de

a raspunde criteriilor de aderare la moneda unica.

Uniunea Europeana in perspectiva. Actiunile in perspectiva ale Uniunii Europene

vizeaza doua planuri: pe de o parte realizarea prevederilor Tratatului de la Maastricht, iar

pe de alta parte, extinderea Uniunii spre est.

7

Organizatia care se ocupa cu realizarea obiectivelor Tratatului de la Maastricht

este Uniunea Monetara si Economica (UME) care are doua componente:

Cresterea functionalitatii pietei unice;

Infaptuirea unitatii monetare, trecerea la moneda unica – EURO - in statele in

care s-au indeplinit criteriile de intrare in Uniune (rata inflatiei, deficitul bugetar, rata

dobanzii, datoria publica) moneda unica europeana a intrat in vigoare de la 1 ianuarie

2002.

Extinderea spre estul Europei reprezinta una din directiile importante ale evolutiei

UE in urmatorii 10 – 15 ani. O asemenea orientare isi are premisele intr-o serie de

deschideri si acorduri incheiate de UE cu aceste tari, inainte de 1990. Pe langa acordurile

comerciale bilaterale incheiate cu unele tari din zona, UE a instituit si asa – numitul

sistem generalizat de preferinte comerciale unilaterale pentru produsele importate din

aceste tari, care au facilitat accesul unor anumite categorii de produse (textile, siderurgie)

pe piata comunitara.

Pentru a veni in sprijinul statelor din centrul Europei, a fost conceput si pus in

aplicare Programul PHARE (Asociatia pentru Reconstructie economica). Accesul la acest

program, limitat initial la Polonia si Ungaria, s-a extins ulterior si pentru alte tari, intre

care si Romania.

Relatiile comerciale intre UE si tarile din centrul si estul Europei s-au dezvoltat

sistematic, lor revenindu-le in anii 1993 – 1994 4,5% din importul Uniunii si 5,6% din

exportul acesteia. In acelasi timp, UE detine in comertul exterior ale acestor tari peste

50%, iar unele din ele chiar peste 60%.

Interesul pentru extinderea relatiilor catre est este reciproc. Pentur UE el este

motivat de iportanta economica si politica a zonei: marile nevoi de modernizare a

capacitatilor de productie si a tehnologiilor, cererea de consum dinamica, atractivitatea

pietelor pentru producatori si investotorii din Uniune, resursele naturale si de forta de

munca de care dispun aceste tari.

La randul lor, tarile din centrul si estul Europei se simt atrase de UE din

considerente politice (ca foste partenere ale tarilor din Uniune in anii antebelici), dar si

economice: tratamentul comercial preferential de care ar beneficia ca membre si accesul

liber pe piata UE, posibilitatea obtinderii de subventii si acces la fondul de dezvoltare

8

regionala, fondul pentru agricultura si alte forme de sprijin si atragerea de investitii

straine.

Extinderea spre est a UE comporta realizarea prealabila a unor ajustari structurale

menite sa pregateasca largirea Uniunii de la 15 membrii la 20 sau chiar mai multi.

Schimbarile pe care ar trebui sa le opereze UE in interiorul sau vizeaza:

Restructurarea institutională şi a sistemului de adoptare a deciziilor;

Simplificarea procesului legislativ;

Ajustarea politicii agricole comune si a politicii externe si de securitate comuna

pentru a putea functiona cu un numar mai mare de membri.

In acelasi timp, extensia UE implica cheltuieli de ajustare, cele mai ridicate

costuri de integrare solicitand Polonia si Romania.

In vederea integrarii spatiului central si est european UE a incheiat in anii 90 o

serie de acorduri de asociere cu majoritatea tarilor din zona. Statutul de asociere permite

atat acestor tari, cat si Uniunii sa pregateasca conditiile aderarii si integrarii depline.

Pornind de la nivelul precar al indicatorilor ce marcheaza situatia economico –

sociala a tarilor din zona (PIB pe locuitor, ponderea agriculturii in populatia activa si in

PIB, deficitele bugetare ai ale balantei de plati s.a.), UE a elaborat o strategie (adoptata de

Consiliul European) de pregatire a tarilor asociate pentru a accede la statutul de membru

deplin, care prevede si masuri de sprijinire ca tarile candidate la aderare sa-si

perfectioneze infrastructura, transporturile, sistemul enrgetic, cercetarea stiintifica si

protectia mediului, sa realizeze armonizarea legislatiei si a politicilor de securitate

interna.

Perioada de preaderare este pentru tarile asociate o perioada consacrata infaptuirii

unor reforme de anvergura in domeniul pietelor, al politicii monetare, de preturi, de

comert exterior si al renuntarii la toate vestigiile politicii de comanda: subventii,

sustinerea de agenti neperformanti etc. Ele trebuie sa faca dovada indeplinirii conditiilor

privitoare la:

Garantarea stabilitatii institutiilor si a democratiei;

Existenta unei economii de piata functionale;

Capacitatea de a rezista concurentei din interiorul UE;

Indeplinirea obligatiilor rezultand din calitatea de membru al UE.

9

Conditiile de aderare sunt sintetizate in Cartea Alba adoptata de Consiliul European

in 1995, la Cannes, care contine o lista detaliata a masurilor si etapelor ce trebuie

parcurse in vederea aderari.

III. MONEDA UNICĂ

Uniunea monetara faţa de uniunea economica presupune o moneda comuna,

care sa circule intre tarile membre si o politica monetara unitara, comuna, pentru

tarile membre.

Exemplul cel mai recent il constituie uniunea monetara în Europa, prin

introducerea monedei unice EURO, precum si crearea Bancii Centrale Europene,

responsabila de stabilirea coordonatelor de politica monetara in tarile care au aderat la

moneda unica.

Uniunea economica totala implica o completa unificare a economiilor implicate

si o politica comuna in cele mai importante domenii.

In fine, cel mai inalt stadiu al integrarii este reprezentat de uniunea politica, ce

implica, pe langa o politica externa si de securitate comuna, o cetatenie comuna, o

constitutie comuna si un guvern comun.

Pana astazi, cel mai înalt grad de integrare este atins de Uniunea Europeana, care

este în faza de uniune economica si monetara, dar care si-a propus si realizarea uniunii

politice.

Toate formele de integrare implica un permanent dialog intre statele participante

cu privire la procedurile de armonizare a intereselor, obtinerea consensului, elaborarea si

aplicarea noilor forme de conduita economica. Prin urmare, cu cat este mai inalt stadiul

de integrare, cu atat devine insuficienta armonizarea institutionala si se dovedeste

necesara transferarea unor abilitati decizionale de la nivel national la nivel unional.

10

Nasterea monedei europene este in mod cert evenimentul financiar mondial cel

mai important de la caderea sistemului Bretton Woods. Ea este o etapa importanta a

constructiei europene, care se inscrie intr-un proces inceput de peste 40 de ani, o data cu

crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), in 1951 si semnarea

Tratatului de la Roma din 1957. Primele proiecte de unificare economica si monetara au

vazut lumina zilei acum aproape 30 de ani; prin urmare ideea este departe de a fi noua.

Euro-ul este o evolutie si nu o revolutie. El incoroneaza o lunga pregatire a economiilor

europene, cu crearea unei piete comune (in anii 60), liberalizarea miscarii de capital

(1990), realizarea pietei unice in 1993 si, dupa semnarea Tratatului de la Maastricht,

convergenta economiilor inspre cele mai bune performante in materie de inflatie, rata

dobinzii si a deficitului.

Euro (EUR, sau €) este moneda unică a Uniunii Europene (UE).

A fost introdusă pe 1 ianuarie 1999, la miezul nopţii, succedând vechea unitate

monetară europeană ECU (European Currency Unit). Monedele naţionale ale ţărilor

participante au încetat să existe legal, devenind simple subdiviziuni ale monedei

europene. Totuşi bacnotele şi monedele naţionale au continuat să fie folosite în ţările

respective, până la introducerea noilor bancnote şi monede pe 1 ianuarie 2002. Vechile

monede şi-au mai păstrat valoarea legală până la data limită de 28 februarie 2002.

Un euro este divizat în 100 cenţi, sau centime (nu contează ce declinare este

folosită, centimos spanioli sau centesimi italieni).

In prezent zona EURO este formata din urmatoarele state: Austria, Belgia, Cipru,

Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda,

Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia.

Moneda EURO a intrat deja in circulatie la data de 1 ianuarie 2002. Ea se prezinta

sub forma de bancnote de 500, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 EURO si sunt identice in toate

11

cele 12 state. Monedele sunt de 1 si 2 euro, 50, 20, 10, 5, 2 si 1 cent. Monedele sunt

emise de fiecare stat si au fata identica, iar pe verso sunt individualizate cu motive

specifice fiecarui stat.

IV. Influenta Uniunii Europene pe scena mondiala

Pe plan economic, comercial si monetar, Uniunea Europeana a devenit o mare

putere mondiala. Acest gigant economic ramane totusi, pentru unii, un „pitic politic”.

Aceasta este, bineinteles, o exagerare. Uniunea Europeana are o influenta considerabila in

cadrul organizatiilor internationale cum ar fi Organizatia Mondiala a Comertului (OMC),

organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), si in cadrul summit-

urilor mondiale pentru mediul înconjurator si dezvoltare.

Nu este mai putin adevarat ca statele membre ale Uniunii Europene mai au multe

progrese de facut pe plan diplomatic si politic, inainte de a se putea exprima la unison in

problemele mondiale majore cum ar fi: pacea si stabilitatea, relatiile cu Statele Unite ale

Americii, terorismul, Orientul Mijlociu si rolul Consiliului de Securitate al Natiunilor

Unite. Mai mult, sistemele militare de aparare, piatra de temelie a suveranitatii nationale,

raman sub autoritatea guvernelor nationale, ale caror legaturi s-au sudat in interiorul unor

alianţe precum NATO.

Cum tehnologia militara devine din ce in ce mai scumpa si mai sofisticata,

guvernele UE considera ca este imperios necesar sa lucreze impreuna la fabricarea

armelor. Mai mult decat atat, daca fortele lor armate trebuie sa execute misiuni in comun,

sistemele lor trebuie sa fie interoperationale, iar echipamentele suficient de standardizate.

Consiliul European de la Tesalonic a decis, in 2003, sa creeze o Agentie Europeana

pentru Aparare .

Din 2003, UE a intreprins o serie de misiuni de mentinere a pacii si de gestionare

a crizelor. Cea mai importanta dintre acestea a fost in Bosnia si Hertegovina, unde

misiunea de 7 000 de soldati condusa de Uniunea Europeana (EUFOR), a inlocuit in

decembrie 2004 trupele NATO de mentinere a pacii.

12

Uniunea Europeana nu are incheiate totusi acorduri comerciale specifice cu

principalii sai parteneri comerciali din randul tarilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite

ale Americii si Japonia. In acest caz, relatiile comerciale sunt gestionate prin intermediul

mecanismelor OMC. Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana cauta sa dezvolte

relatii bazate pe egalitate si parteneriat. Cu toate acestea, tarile membre ale UE nu sunt

intotdeauna de acord asupra tipului de legaturi diplomatice, politice si militare ce trebuie

stabilite cu Statele Unite.

Uniunea Europeana isi extinde schimburile comerciale cu noile puteri apărute în alte părţi

ale lumii, cum sunt cele din America Latina, America Centrala, China sau India.

Acordurile comerciale cu aceste tari includ, de asemenea, cooperari de ordin tehnic si

cultural.

Relatiile dintre Uniunea Europeana si tarile mediteraneene

Data fiind apropierea lor geografica, afinitătile istorice si culturale, precum si

fluxurile migratoare prezente si viitoare, tarile din sudul Mediteranei sunt parteneri de

prima importanta. Iata de ce UE a ales traditional sa urmeze o politica de integrare

regionala.

In cadrul Conferintei de la Barcelona din noiembrie 1995, la care au participat

toate tarile membre UE si tarile mediteraneene (exceptie facand Albania, Libia si tarile

din fosta Iugoslavie) Uniunea Europeana a pus bazele unui nou parteneriat euro-

mediteraneean. Aceasta conferinţa a facut posibila definirea unui nou parteneriat care sa

cuprinda:

dialogul politic intre tarile participante si un parteneriat de securitate bazat, in

special, pe mecanismul controlului armelor si pe rezolvarea pe cale pasnica a

conflictelor;

consolidarea relatiilor economice si comerciale intre cele două regiuni: cheia catre

aceasta este crearea unei zone de liber schimb euro-mediteraneene pana in 2010;

parteneriate in domeniile social si cultural.

Pentru perioada 2000-2006, Uniunea Europeana acorda ajutoare financiare

catre tarile mediteraneene, in valoare de 5,3 miliarde de euro. Pentru perioada bugetara

13

2007-2013, Instrumentul European de Vecinatate si Parteneriat (ENPI) decurge din si se

contopeste cu programul de sine statator, anterior program de sprijin pentru intrajutorarea

tarilor mediteraneene si a tarilor invecinate, dintre statele aparute dupa destramarea fostei

Uniuni Sovietice.

V. LOCUL UE IN ECONOMIA MONDIALA

Progresele economiei mondiala dupa 1948

Dupa al doilea razboi mondial au avut loc schimbări de o mare diversitate şi

complexitate în ansamblul condiţiilor tehnico-stiintifice, politico-sociale, economice şi

culturale care formează cadrul general de miscare a economiei mondiale.

La nivel mondial în această perioadă se produc mutatii semnificative în economia

mondială (globalizarea, economia post-industriala, mutarea centrelor de greutate ale

lumii, trecerea de la o lume bipolară la o lume multipolară, unde alături de S.U.A

coexista mai multe puteri regionale (Europa Occidentală, Rusia, China).

Economia mondiala este rezultatul unui proces îndelungat avand ca rezultat

totalitatea economiilor nationale legate între ele printr-un complex de relatii

internationale generate de participarea statelor la diviziunea internationala a muncii si la

circuitul mondial fiind guvernate de o ordine economică internatională specifică etapei

istorice date. Datele statistice arată ca jumatatea din populatia globului (cca 56,1%) se

afla în tarile cu economie subdezvoltata, în care produsul national brut este situat între 90

dolari şi 499 dolari/locuitor; aceste tari contribuind la productia mondială cu doar 8,5% în

timp ce tarile dezvoltate detin peste 68% din productia mondiala, desi reprezinta doar

18,7% din populatia lumii. Cresterea sau scaderea preturilor la materii prime si

combustibili, cresterea sau scaderea dobanzilor la creditele acordate diferitelor tari

precum si ponderea datoriilor externe au facut sa creasca sensibilitatea economiilor

nationale fată de evolutia şi tendintele vietii economice internationale, imprimand

interdependentelor dintre tari o dinamica pe care n-au avut-o pana acum.

Luand în calcul doar trei centre de putere: Europa Occidentala, America de Nord

si Asia de Sud-Est si un singur indicator (PIB) se evidentiază faptul ca Asia de Sud-Est si

14

Japonia continua sa avanseze spre primul loc, SUA avand tendinta sa decada, venind din

urma tarile din Europa Occidentala. Inca din ultimul deceniu al secolului trecut aproape

din jumatate din productia mondiala, calculata ca pondere în PIB global, apartin Asiei din

zona Pacificului. Schimbari ca acestea sunt de natura sa exercite o anumita reorientare în

ceea ce priveste interdependentele internationale.

Dupa al doilea razboi mondial, in special ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice

contemporane, au aparut si au capatat o larga extindere cooperarea economica şi tehnico-

stiintifica. Toate aceste forme de legaturi economice intre state precum si multe altele

poarta denumirea de fluxuri economice internationale. Acestea constituie o forma

concreta de manifestare a interdependentelor dintre unitatile economice din diferite tari,

dintre state şi organisme internationale in cadrul circuitului economic mondial.

Inegalitatea de fortă economica dintre tari determina inegalitati în schimburile

internationale. Exista o stransa corelatie intre potentialul economic al unei tari si

participarea ei la circuitul economic mondial si între nivelul dezvoltarii economice si

intensitatea antrenarii economice nationale în schimburile cu strainatatea. Economia

mondiala cuprinde o mare varietate de economii nationale, aflate în stadii diferite ale

evolutiei lor. Unele tari sunt puternic dezvoltate din punct de vedere economic si detin o

pondere importanta în PIB-ul mondial (SUA, Germania, Japonia, Anglia, Italia, Canada

etc) altele sunt tari în curs de dezvoltare si foarte multe alte tari sunt slab dezvoltate.

Gradul deschiderii economiilor nationale spre economia mondiala depinde de un

complex de factori dintre care cei mai importanti sunt:

Capacitatea de a produce bunuri si servicii cerute de piata mondiala

Forta de a sustine si asimila rezultatele cercetarilor stiintifice si de proiectare

integrate productiei

Asigurarea unui management de calitate permanent care sa permita realizarea unei

înalte productivitati a muncii cat si costuri de productie scazute

Realizarea unei rate de economisire şi de investitii suficient de mari pentru a

asigura echilibrul si cresterea economica

Din analiza cresterii economice mondiale în perioada 1980-2007 se constata o

evolutie puternica a tarilor cu mare potential tehnic si tehnologic care realizează o

dezvoltare intensiv-inovativa. In perioada 1960-1980 exporturile mondiale au sporit de

15

peste 15 ori iar între 1950-1985 ponderea tarilor dezvoltate industrializate în exporturile

mondiale a crescut de la 60,8% la 65,6%, pe cand a tarilor în curs de dezvoltare a scazut

de la 31,1% la 23,9%. Actualmente exista tendinte de tripolizare a schimburilor

comerciale internationale. Comunitatea vest europeana impreuna cu SUA si Japonia au

ajuns sa totalizeze trei sferturi din valoarea exporturilor mondiale.

Uniunea Europeana in lume. Politica externa a Uniunii Europene

Constienta de importanta sa mondiala din punct de vedere economic si

comercial,Uniunea Europeana isi foloseste influenta atat în interes propriu, cat si în

interesul celorlalti. Uniunea promoveaza prosperitatea şi sprijina valorile democratice în

lumea intreaga; în acelasi timp, aceasta sprijina consolidarea stabilitatii şi bunastarii

pentru cetatenii din interiorul frontierelor sale. Integrarea de noi state membre în UE

consolideaza rolul acesteia pe scena internatională. UE este cel mai mare partener

comercial mondial, dar, în acelasi timp, este cel mai mare furnizor de ajutor pentru tarile

în curs de dezvoltare. Uniunea a creat o politica externa si de securitate proactiva, cu

posibilitatea de a efectua misiuni de gestionare a crizelor si de mentinere a pacii în

Europa si in întreaga lume. In contextul international complex de astazi, UE a adaugat noi

instrumente la instrumentele traditionale ale politicii externe. A preluat, de exemplu,

initiativa pentru a rezolva aspecte precum încalzirea planetara şi schimbarile climatice.

Problemele globale necesita solutii globale...

In numar de aproximativ cinci sute de milioane, populatia Uniunii Europene este

a treia ca mărime din lume, dupa China si India. Intinderea sa si impactul sau din punct

de vedere comercial, economic si financiar fac din Uniunea Europeana o putere

importanta pe plan mondial. Aceasta realizeaza cea mai mare parte a comertului mondial

si genereaza o patrime din bunastarea mondiala.kkkkk

Marimea si puterea economica genereaza responsabilitati. Uniunea este cel mai

mare furnizor de asistenta financiara si de consultanta pentru tarile mai sarace.

Confruntata în prezent cu o ordine mondiala complexă si fragila, Uniunea se implică din

ce în ce mai mult în prevenirea conflictelor, in mentinerea pacii si în activitatile de

combatere a terorismului, sprijinind eforturile de reconstructie a Irakului si

16

Afganistanului. Uniunea a preluat initiativa în abordarea problemei incalzirii planetei şi a

emisiilor de gaze cu efect de sera.

Reunificand continentul, Uniunea Europeana incearca sa construiasca o legatura

stransa cu vecinii sai, astfel incat vechile diviziuni sa nu fie inlocuite cu o noua divizare

artificiala. Astazi, Uniunea Europeana ofera cetatenilor sai stabilitate si prosperitate si

lucreaza impreuna cu partenerii sai, intr-o lume interdependenta, la diseminarea

avantajelor oferite de deschiderea pietelor, de cresterea economica si de un sistem politic

bazat pe responsabilitate sociala si democratie.llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll

Uniunea Europeana nu incearca sa impuna sistemul sau celorlalti, dar este mandra

de valorile sale. Orice tară europeana democratica poate sa-si depuna candidatura pentru

a deveni membra a Uniunii; cateva tari au ales sa nu devina membre. In 50 de ani,

Uniunea a reunit 27 de tari care si-au pus în comun, cu succes, resursele economice si

politice în slujba interesului comun. Astfel, Uniunea a devenit un model de cooperare şi

integrare pentru alte tari, din alte regiuni ale lumii.

Uniunea Europeana acţioneaza pentru propriul sau interes dar bineinteles si pentru

solidaritatea internationala. Intr-o lume caracterizata din ce în ce mai de interdependenta,

sprijinirea dezvoltarii economice si stabilitatii politice in lumea intreaga reprezintă o

investitie pentru propriul sau viitor. Ajutandu-i pe altii, Uniunea actioneaza pentru

crearea unui mediu de siguranta în interiorul frontierelor sale, pentru proprii sai cetateni.

In timp ce lumea multipolarizarea planetei devine o realitate, statele membre ale Uniunii

trebuie sa adopte o pozitie comuna, daca doresc ca opinia lor sa fie luată in considerare.

Acordurile incheiate de UE cu partenerii sai din întreaga lume merg mai departe decat

simplele schimburi comerciale si asistenta traditională pentru dezvoltare. Acestea se

refera la sprijinul in favoarea reformelor economice, la sanatate si educatie, la programele

pentru dezvoltarea infrastructurii si în anumite cazuri la cooperarea în domenii precum

cercetarea si dezvoltarea si politica de mediu. De asemenea, acordurile furnizeaza un

cadru pentru discutarea aspectelor politice precum democratia si drepturile omului.

Acordurile mai recente prevad, de asemenea, ca partenerii Uniunii sa se angajeze în

favoarea neproliferarii armelor de distrugere în masa.l

„Gestionarea” relatiilor externe ale Uniunii este un proces dinamic: deoarece UE

defineste propria sa politica externa, aceasta trebuie, de asemenea, sa ia în considerare

17

factorii externi. Acesti factori se refera la interdependenta economica din ce în ce mai

mare produsa de efectele combinate ale unui val de liberalizare a pietelor in întreaga

lume, ale revolutiei mondiale a comunicatiilor si ale accelerarii progresului tehnologic.

Uniunea a trebuit sa-si actualizeze prioritatile in contextul unei concurente internationale

din ce în ce mai puternice, ale unor fluxuri de investitii transfrontaliere din ce în ce mai

mari si a cresterii cererii mondiale de materii prime, in special de petrol si de gaz.

In economia mondiala exista zeci de asocieri regionale, diferind intre ele prin

diversitatea obiectivelor sau gradul de institutionalizare.

Conform datelor OMC, au fost notificate peste 200 de acorduri comerciale

regionale, de tipul uniunilor vamale, zonelor de comert liber sau alte tipuri de

aranjamente preferentiale; mai mult de 150 fiind astazi in functiune. Se asteapta ca pana

in anul 2007, numarul acordurilor regionale negociate sa creasca la 300. Structura acestor

acorduri este deosebit de complexa si multe tari fac astazi parte din mai multe acorduri.

Comertul international constituie un factor mult mai important in cadrul

dezvoltarii economice pentru tarile mici decat pentru cele mari. De aceea, pentru acestea,

regionalizarea constituie o modalitate mai eficienta de integrare in economia globala.

Cele mai multe intelegeri de acest tip sunt intre tarile dezvoltate, in special cele

europene (60%), tarilor in dezvoltare revenindu-le o parte mai mica (15%). Restul sunt

intelegeri ce implica ambele categorii de tari.

Gruparile integrationiste regionale sunt extrem de diferite si sub aspectul motivatiilor ce

determina tarile sa initieze astfel de acorduri. Impulsionarea comertului dintre statele, cel

mai adesea, vecine, accesul la o piata de desfacere mai mare sau la o sursa de

aprovizionare ce poate deveni mai ieftina, compensarea deficitului sau excedentului de

forta de munca (in functie de gradul de integrare) pot constitui cateva dintre motivatiile

economice.

Multe dintre acordurile comerciale preferentiale sunt mai ambitioase in ceea ce

priveste angajamentele comparativ cu punerea in aplicare a prevederilor acestora.

Si din punct de vedere institutional exista deosebiri semnificative intre diversele

acorduri regionale. Gruparile din Asia si Pacific, spre exemplu, sunt mai putin

institutionalizate decat cele din America Latina sau America de Nord. In general, gradul

de institutionalizare este direct proportional cu profunzimea integrarii. Cea mai

18

institutionalizata grupare este Uniunea Europeana, in Asia Pacific, neexistand nici o

uniune vamala, nu este nevoie de o structura institutionala pentru negocierea cu alte state

din afara acordului.

Gruparile integrationiste regionale si subregionale aparute dupa cel de-al doilea

razboi mondial au urmarit armonizarea politicilor lor economice, asigurand, in functie de

gradul de integrare, libera circulatie a produselor, serviciilor, capitalurilor si a fortei de

munca. Prin constituirea acestora, tarile lumii si, in special, tarile in dezvoltare au urmarit

sa-si potenteze eforturile in vederea cresterii economice sustinute, sa contracareze

efectele relatiilor externe inechitabile si sa lichideze subdezvoltarea.

Europa reprezinta exemplul cel mai semnificativ al acestui proces de regionalizare

a economiilor nationale, respectiv Uniunea Europeana este cea mai avansata pe calea

punerii in practica a unui aranjament de integrare regionala. Succesul dobandit aici a

oferit motivele imitarii si copierii acestui fenomen si in alte parti ale lumii.

1.Primul val de regionalizare a comertului international a debutat la inceputul

anilor ’50 in Europa, prin crearea Comunitatii Europene, a continuat in Africa, din

considerente de realizare a unor deziderate economice stringente sau, pur si simplu, din

ratiuni de imitare a marilor metropole, si s-a extins in America Centrala si de Sud, Asia

de Sud-Est si Orientul Mijlociu.

Specifica acestei perioade a fost dorinta de a dinamiza schimburile intraregionale.

Acest val de regionalism reprezinta inceputul unui proces de mare complexitate.

2.Al doilea val de regionalizare a comertului international a debutat la mijlocul

anilor ’80, perioada in care SUA a devenit principalul actor. In aceasta perioada CEE a

pus bazele pietei interne unice. In acelasi timp, dupa semnarea si incheierea unor acorduri

de liber schimb bilaterale cu Israel si Canada, SUA a lansat propunerea de creare a unei

zone de liber schimb la nivel nord-american, concretizata in crearea NAFTA. Vechile

uniuni vamale sau zonele de liber schimb din Africa, Asia si America Latina au fost

revizuite sau au fost completate cu altele noi. Noi dimensiuni ale colaborarii se

inregistreaza in Piata Comuna a Americii Centrale si in ASEAN. In partea de sud a

Americii Latine a fost creata Piata Comuna a Sudului (MERCOSUR), intr-o regiune in

care existau si alte grupari integrationiste regionale.

19

Ultimele evenimente arata ca procesele integrationiste au capatat un nou impuls si

noi dimensiuni. Largirea fara precedent a Uniunii Europene, eforturile sustinute ale SUA

de a pune bazele unei zone de liber schimb la nivelul celor doua Americi constituie

dovezi ale dinamismului regionalismului. Privit din perspectiva economica, procesul de

integrare regionala a inregistrat o dinamica ascendenta datorita, in special, a urmatoarelor

evenimente:

cresterea posibilitatii obtinerii de efecte de creare de comert, cresterea rolului

in negocierile internationale si scaderea costurilor de distributie;

incapacitatea organizatiilor internationale, in special a Organizatiei Mondiale

a Comertului, de a solutiona cu succes problemele legate de liberalizarea

schimburilor comerciale la nivel multilateral, ducand la reanalizarea rolului

gruparilor integrative regionale in construirea unui sistem de comert liber

global.

S-a demonstrat ca aranjamentele comerciale regionale sunt generatoare de

deturnare de comert prin instituirea unui tratament comercial preferential intre

participanti, in raport cu tertii. Pe de alta parte se sustine ideea ca aranjamentele

comerciale regionale promoveaza ideea de comert liber si consolideaza prin aceasta

conduita comerciala multilaterala, cel putin, prin doua cai: pe de o parte, crearea de

comert, si pe de alta parte, adancirea integrarii contribuie atat la dinamica interna, cat si la

dinamica externa a liberalizarii globale.

Analiza efectelor blocurilor comerciale regionale poate fi analizata si pe cateva

directii, cum ar fi:

A. Efectele de creare de comert

Liberalizarea schimburilor in cadrul blocului comercial regional are efecte de

creare de comert, permitand surselor de aprovizionare ieftine sa le inlocuiasca pe cele mai

putin eficiente. Efectele de creare de comert sunt cu atat mai mari, iar cele de deturnare

de comert cu atat mai mici cu cat comertul dintre state era mai puternic inaintea

constituirii blocului, partenerii au un nivel de dezvoltare mai ridicat si o economie cat

mai diversificata, apropierea preturilor produselor comercializate in interiorul gruparii

fata de preturile mondiale este mai mare, nivelul taxelor vamale inaintea formarii gruparii

era mai ridicat, tarile au dimensiuni mari, nivelul taxelor extragrupare este mai redus.

20

B. Veniturile din taxele vamale

Reducerea sau eliminarea taxelor vamale determina dezvoltarea altor alternative

(TVA) pentru a compensa reducerile vamale. In esenta, deturnarea de comert implica

inlocuirea unei surse eficiente de aprovizionare din afara uniunii vamale cu o sursa

ineficientă din interiorul uniunii vamale, dar transformata in mod artificial in sursa

eficienta, ca urmare a efectului taxelor vamale.

Crearea de comert presupune inlocuirea unei surse ineficiente din exteriorul

uniunii vamale cu o sursa eficienta din interior, ca urmare a suprimarii taxelor vamale din

calea schimburilor comerciale intragrupare. Fenomenele de creare de comert, ca si cele

de deturnare d comert au fost puse in evidenta de teoria lui Vinner.

Implicarea in astfel de acorduri implica restructurarea sistemului vamal si fiscal,

ceea ce in multe cazuri presupune o armonizare a acestor sisteme intre membri gruparii,

cu efecte benefice, dar si cu costuri pe termen scurt.

C. Investitiile straine directe

In general, efectele sunt benefice, pentru ca acordurile comerciale regionale

presupun o piata mai mare, un cadru legislativ armonizat, elemente favorizante

investitiilor.

D. Concurenta

Blocurile comerciale regional induc o crestere a concurentei, ceea ce are efect

asupra cresterii eficientei si eliminarii monopolurilor. De asemenea, se creaza premise

pentru aparitia economiilor de scara, acces liber la o piata mai mare, pentru initierea de

reforme economice, cu efecte directe asupra cresterii concurentei, pentru integrarea la

nivel de firma (asa cum s-a intamplat in cazul NAFTA). De cealalta parte, instituirea unor

bariere pentru cei din afara gruparii, are efect de reducere a concurentei.

Acordurile comerciale regionale constituie, totodata, sursa pentru numeroase

controverse. Dat fiind numarul lor foarte mare, volumul semnificativ al fluxurilor

comerciale care intra sub incidenta lor, gruparile cu caracter integrationist suscita

dezbateri din ce in ce mai aprinse.

21

Principalele aspecte aduse in discutie se concentreaza pe:

- beneficiile si costurile pentru statele membre, comparativ cu promovarea globalizarii si

neimplicarea in acorduri regionale,

- efectele asupra statelor nemembre ale unor astfel de grupari,

- masura in care astfel de acorduri submineaza sistemul comercial multilateral creat sub

egida OMC,

- masura in care reglementarile OMC cu privire la crearea si functionarea acestor

acorduri sunt adecvate situatiei internationale actuale,

- diferentele in capacitatea de negociere in cadrul OMC dintre diferitele grupari

cu caracter integrationist, pe de o parte si tarile membre OMC si gruparile regionale, pe

de alta parte.

Proliferarea blocurilor comerciale regionale poate conduce la scaderea

credibilitatii OMC, dat fiind faptul ca acestea constituie derogari de la principiile

liberalizarii comertului.

Blocurile comerciale regionale satisfac cerintele anumitor grupuri de interese,

care, ajungand la o anumita suficienta, nu mai manifesta nici un fel de interes pentru

liberalizare. De altfel, din tarile membre OMC, doar Mongolia nu face parte din nici un

acord regional, 97% din comertul mondial este derulat de state ce sunt membre in cel

putin o grupare integrationista (fata de 70% in 1990), iar cele trei mari grupari

(UE, NAFTA si APEC) detin 70% din comertul mondial. In plus, cresterea fortei blocului

in comertul international poate face nediscriminarea dintre membri OMC, reflectata de

principiul clauzei natiunii celei mai favorizate care prevede ca avantajele acordate de

catre fiecare dintre membri sai cu privire la taxele vamale, alte taxe, reguli si proceduri

unui stat membru OMC trebuie acordate neconditionat tuturor membrilor. Ori acordurile

comerciale regionale sunt o exceptie de la clauza natiunii celei mai favorizate, pentru ca

avantajele membrilor gruparilor cu caracter integrationist nu se rasfrang asupra

membrilor aflati in afara gruparii.

In concluzie, tendinta de regionalizare, manifestata prin crearea si perfectionarea

de grupari cu caracter integrationist este dincolo de o realitate, un fenomen dinamic, cu

profunde implicatii la nivel economic, politic si social.

22

UE si relatiile comerciale – pricipalii parteneri

Procesul propriu-zis de integrare vest-europeana a fost demarat, acum peste o

jumatate de secol, de Franta, Germania, Italia, Olanda, Belgia si Luxembourg, celelalte

noua tari care compun actualmente UE aderand pe parcurs, in mai multe etape.

Faptul ca numarul tarilor care au aderat ulterior la Uniunea Europeana a sporit

considerabil – cu 150 % – fata de cel initial, acest lucru atesta atractia data de

performantele deosebite realizate de aceasta forma integrationista europeana, prin

activitatea sa de unire a eforturilor tarilor membre si de orientare a acestor eforturi in

directia obtinerii progresului si prosperitatii.

In functie de dimensiunea resurselor umane, patru din cele cincisprezece tari ale

Uniunii Europene, si anume Germania, Franta, Marea Britanie si Italia sunt tari mari,

doua (Spania si Olanda) fac parte din grupa tarilor mijlocii, iar celelalte sunt considerate

tari mici.

Relatiile Uniunii Europene cu rivalii

SUMMITUL AMERICANO-EUROPEAN ŞI RELAŢIILE TRANSATLANTICE:

In iunie 2006 a avut loc intalnirea la nivel inalt dintre SUA si UE.

Participantii, intre care presedintele Statelor Unite, s-au straduit sa-si semnalizeze

armonia. Dar în fundal s-au manifestat divergente serioase intre americani si europeni. In

centrul discutiilor se aflau domenii sensibile, precum politica energetica, schimburile

comerciale globale si cooperarea transatlantica intre altele in Orientul Apropiat si

Mijlociu si în campania impotriva terorismului. Aceasta cooperare e grevata de

numeroase disensiuni. Colaboarera lor s-a impus si în combaterea pirateriei tehnologice,

care a luat amploare indeosebi in China si estul Europei. Americanii si europenii doresc

sa puna la punct un program de lucru comun, care prevede pentru prima data conlucarera

dintre vami si politici in acest domeniu. Nerezolvata, din pricina subventiilor agrare

americane si europene, risca sa ramana orice tentativa de scoatere din fundatura a

negocierilor din cadrul organizatiei mondiale a comertului. La fel si incercarile de

incheiere a unui acord comercial care sa confere societatilor aeriene accesul pe pietele

interne americana si europeana. Probleme ridica si circulatia persoanelor. Invocand

ratiuni de securitate Congresul american e pe cale sa anuleze turismul fara vize in SUA.

23

Produsul national brut pe locuitor in tarile membre ale Uniunii

Europene(2002)

Sursa: WORLD BANK ATLAS 2002.

Nr.

Crt.

Tarile PNB/loc.

(mil. $ SUA)

Locul

in UE

detinut

in lume

1. Austria 27920 4 12

2. Belgia 26730 5 19

3. Danemarca 34890 2 7

4. Finlanda 24790 9 20

5. Franta 26300 6 15

6. Germania 28280 3 11

7. Grecia 11640 14 49

8. Irlanda 17790 12 30

9. Italia 20170 11 24

10. Luxembourg 45000 1 2

11. UK 20870 10 22

12. Olanda 25830 8 18

13. Portugalia 11010 15 52

14. Spania 14490 13 38

15. Suedia 26210 7 16

24

Uniunea Europeana, in ansamblul sau, face parte din triunghiul mondial de putere

economica, alaturi de SUA si Japonia.

Principalii indicatori ai triunghiul mondial de putere economica

Centrele de

putere economica

Suprafata(in km.2)

Populatia(in mil. Loc.)

PNB

Mld. $ SUA la

paritate PCB

$ SUA pe loc. la

paritatea PCB

SUA 9.363.40

5

272 7.690 28.740

UE

3.239.270

377,6 14.371 38.528

JAPONIA 369.660 126 2.951 23.400

Sursa: HUMAN DEVELOPMENT REPORT 2002.

Ponderea principalilor parteneri comerciali ai Uniunii Europene (în % 2000)

Tari Export la UE Import la UE

SUA 20,6 24,1

Japonia 9,1 4,7

Ameria Latina 4,7 6,7

Tarile ACP 2,8 2,9

Tarile candidate la UE 12 15,6

Tarile ASEAN(fara Japonia) 15,7 18,1

Alte tari 31,5 38,6

Sursa: Avram Ion - Uniunea Europeană şi aderarea României, Editura Sylvi 2001,pag. 26.

UE promoveaza liberul schimb prin:

- reducerea reciproca a tarifelor externe;

- acorduri economice;

- acorduri asociative;

- acorduri de piata reglementate pentru domeniile sensibile;

- masuri defensive in cazul unor practici comerciale neloiale;

- cooperare in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.

25

Conform estimarilor Comisiei Europene, intre 10 si 12 milioane de slujbe depind

direct de exporturi. Chiar ignorand schimburile comerciale care au loc intre statele

membre, Uniunea este cel mai important partener comercial din lume.

SUA sunt primul partener extracomunitar al tuturor tarilor UE, cu exceptia

Danemarcei si in acelasi timp, UE este, dupa Canada, partenerul principal al SUA, atat in

ceea ce priveste importul cat si exportul.

Comertul Uniunii Europene cu SUA a crescut considerabil ca valoare intre 1995

si 2000.

Comertul total (export +import) s-a dublat intre primul trimestru al anului 1995 si

al treilea trimestru al anului 2000, crescand cu 50% la sfarsitul anului 1998 si cu inca

50% din valoarea initiala la inceputul anului 1999. Exporturile au crescut in valoare de la

26 miliarde de ECU in 1995 la 58 miliarde de Euro in al treilea trimestru al anului 2000 si

importurile au crescut de la 26 miliarde de ECU la 48 miliarde de Euro. Balanta

comerciala s-a imbunatatit considerabil in aceasta perioada ramanand pozitiva din al

doilea trimestru al anului 1998 pana in prezent (desi a scazut la 3,5 milioane Euro in

primul trimestru al anului 1999); in al treilea trimestru al anului 2000 a atins cel mai mare

excedent, in valoare de 9,6 miliarde Euro.

Germania este principalul exportator al Uniunii Europene catre SUA (29% din

totalul exporturilor Uniunii Europene in 2000), in timp ce Marea Britanie este principalul

importator (25% din importurile Uniunii Europene în 2000).

Exportul/Importul Uniunii Europene catre/din SUA pe tarile membre in

anul 2000

Economia SUA a avut cel mai alert ritm de crestere dupa anul 1984

Cresterea economiei americane a fost cea mai rapida din peste 19 ani in trimestrul

al treilea, in contextul in care consumatorii, cu venituri rotunjite in urma masurilor de

reducere a impozitelor, au iesit la cumparaturi si firmele au marit cheltuielile. Produsul

Intern Brut al SUA a crescut intr-un ritm anual de 7,2% in perioada iulie-septembrie,

cresterea fiind cea mai abrupta din primul trimestru al anului 1984 si de doua ori mai

26

importanta decat rata de 3,3% din trimestrul precedent. Ritmul expansiunii, care a

reflectat si o accelerare a investitiilor realizate de companii, a surclasat previziunile

avansate pe Wall Street, unde majoritatea economistilor au estimat un nivel mai apropiat

de 6%. Cheltuielile consumatorilor au sporit cu 6,6%, rata de crestere fiind cea mai

importanta de la începutul lui 1988 si reprezentand aproape doua treimi din cresterea PIB.

Companiile au cheltuit fonduri mai ridicate cu 11,1% in trimestrul trei.

Diminuarea investitiilor în sectorul corporatist a fost multă vreme veriga lipsa pentru o

redresare economica sustinuta, in conditiile in care firmele s-au aratat reticente fata de

planurile de cheltuieli pe termen lung. Diminuarea deficitului comercial al SUA, pe

fundalul progresului exporturilor, a ajutat de asemenea economia. Vanzarile de servicii si

bunuri produse in SUA au crescut cu 7,8%, performanta fiind cea mai puternica din peste

25 de ani. Activitatea economica s-a intensificat in trimestrul al treilea, insa 41.000 de

locuri de munca din afara sectorului agricol au fost pierdute, marind totalul din perioada

mandatului presedintelui George W. Bush la 2,6 milioane.

Administratia Bush a anuntat cu satisfactie rezultatul pe care recentele reduceri

ale impozitelor le-au avut asupra economiei, angajandu-se totodata sa impulsioneze si

piata muncii.

Tarile EXPORT IMPORT

Germania 29% 19%

Marea Britanie 20% 25%

Franta 13% 15%

Italia 11% 6%

Olanda 4% 11%

Belgia+Luxembourg 5% 8%

Altele 18% 16%

Sursa: EUROSTAT - Statistics in focus-external trade 2001.

Pe piata asiatica, Uniunea Europeana este mai degraba slab reprezentata,

comparativ cu prezenta ei pe piata nord - americana. De aceea, scopul Uniunii Europene

este sa–si asigure un segment din evolutia pietei asiatice in urmatorul deceniu, pentru a-si

putea mentine pozitia importanta pe care o detine in cadrul economiei mondiale.

Uniunea Europeana ocupa al treilea loc in importurile Chinei si al patrulea loc in

27

exporturile Chinei. In acelasi timp, pe baza Sistemului Generalizat de Preferinte, China

este a treia sursa de importuri pentru UE dar ajunge pe pozitia a saptea cand vine vorba

de exporturi.

Cea mai mare parte a comertului dintre UE si China se desfasoara cu produse

industriale, in timp ce comertul cu produse agricole inregistreaza cifre modeste, mai putin

de 3% din importurile si exporturile dintre UE si China. Intre 1995 si 2000 exporturile

UE catre China au crescut cu aproape 11,8% pe an, pe cand importurile europene de

produse industriale din China au crescut cu o medie anuală de 22% pe an.

Produsele industriale domina comertul dintre UE-Rusia si UE-China. Grupele de

produse care fac obiectul schimburilor comerciale dintre acestea difera insa. De exemplu,

echipamentele electrice si electronice, impreuna cu autoturismele, au o pondere de 38%

din exporturile UE catre Rusia si de 60% catre China. Aceste produse sunt urmate de

materialele plastice, optice si instrumentele fotografice.

Importurile UE din Rusia sunt foarte diferite de cele din China, aproape jumatate

din acestea sunt sub forma de produse petroliere, fier, otel si metale pretioase. Importurile

UE din China includ produse care au un inalt grad de prelucrare. In anul 2000 peste o

treime din acestea erau reprezentate de echipamente electrice si electronice, jucarii si

jocuri pe calculator (8,4%), imbracaminte si accesorii (6%), produse din piele (4%) si

materiale plastice (3,6%)20.

Comertul Uniunii Europene cu Rusia pe tarile membre

1995 1996 1997 1998 1999 2000

VALOARE (milioane ECU/EURO)

EU15 18813 21261 26288 22172 20352 32655

Distributia pe tarile membre (%)

Germania 33,2 32,5 31,7 32,9 32,5 32,0

Marea Britania 6,2 6,4 7,6 8,3 7,2 6,6

Franta 11,0 11,5 10,1 9,2 10,1 9,7

28

Italia 14,0 13,0 13.6 13,8 14,6 16,6

Olanda 7,3 7,2 8,2 8,0 8,2 8,7

Belgia+Lux 5,2 5,1 5,2 4,5 4,1 3,5

Altele 23,1 24,3 23,6 23,3 23,3 23,9

Sursa: EUROSTAT - Statistics in focus-external trade 2002

Intre anii 1995-2000 comertul dintre UE si Rusia a inregistrat o importanta

crestere (de la 18813 milioane ECU/EURO in 1995 la 32655 milioane ECU/EURO in

2000). Ca si in cazul Chinei Germania este principalul partener comercial din UE al

Rusiei, aceasta tara alaturi de Italia si Franta in anul 2000 au inregistrat un procent de

58,3% din totalul comertului UE cu Rusia. De-a lungul acestei perioade relatiile

comerciale ale UE cu Rusia au inregistrat un ritm constant, singura tara a UE care a

inregistrat o usoara crestere in aceasta perioada a fost Italia (de aproape 20%).

UE OFERA RUSIEI O ZONA ECONOMICA DE LIBER SCHIMB:

Exporturile de petrol si gaz natural au facut din Federatia Rusa cel de-al treilea

partener comercial al Uniunii Europene, dupa Statele Unite ale Americii si China. Peste

2/3 din exporturile Rusiei catre UE sunt de energie.

Puternica dependenta a tarilor din Uniunea Europeana de aceasta din urma a fost

dovedita in iarna 2005 cand Federatia Rusa a sistat temporar livrarile de gaz catre

Ucraina, fapt ce a avut drept consecinta o reducere a livrarilor catre UE. De atunci,

energia ocupa primul loc pe agenda UE in relatia cu Rusia.

Deficitul comercial al UE pe aceasta relatie s-a dublat din 1999. In 2005, volumul

exporturilor rusesti catre Uniunea Europeana s-a cifrat la 136 miliarde USD si a depasit

cu mult importurile din UE care au inregistrat o valoare de 72 miliarde USD. Rusia a

exportat in UE in special petrol, gaz, carbune si nichel si a importat din tarile vest-

europene indeosebi aparatura, automobile, echipamente de telecomunicatii, medicamente,

componente pentru avioane, computere si masini de spalat. Germania, cea mai mare

economie din UE, este si cel mai important partener comercial al Rusiei, detinand 30%

din totalul exporturilor UE si 19% din totalul importurilor din Rusia.

29

José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, a propus crearea unei zone

economice comune cu Rusia in 2006 iulie, dupa ce aceasta tara va fi primita in

Organizatia Mondiala a Comertului. Barroso nu ascunde faptul ca ceea ce intereseaza mai

mult Uniunea Europeana este latura energetica.

Oferta presedintelui Comisiei Europene este parte dintr-un plan mai vast, de

reinnoire a relatiilor economice cu Rusia, mai ales ca actualul Parteneriat de Cooperare

intre UE si Rusia va fi renegociat in 2007. Dupa evenimentele din 2006 ianuarie,

europenii au pus la indoiala credibilitatea Rusiei ca principalul furnizor cu gaz al Europei

de Vest.

Comertul Uniunii Europene cu Rusia si China

(2001)

Importuri2001 Import2001/2000 Exporturi2001 Export2001/2000

(Mld.EURO) (%) (Mld.EURO) (%)

CHINA 75343 7,2 29784 16,8

RUSIA 47048 2,9 27646 38,8

Sursa: EUROSTAT - Statistics in focus-external trade 2002.

In anul 2001 fata de anul 2000 importurile UE din China au crescut cu 7,2%

atingand un nivel de 75343 mld. pe cand cele din Rusia au inregistrat o crestere de doar

2,9% (47048 mld.), de asemenea si exporturile in aceasta perioada au inregistrat cresteri

fata de anul precedent, in relatiile cu China s-a inregistrat o crestere de 16,8% iar

exporturile UE catre Rusia au crescut cu aproape 40% fata de anul precedent. Desi

exporturile UE catre Rusia au crescut cu 38% in anul 2001 fata de anul 2000 acestea au

inregistrat o valoare mai mica (27646 mld.) decat cele pe care le-a realizat UE in China

(23784 mld.).

In timpul celei de-a doua jumatate a anilor 1990 comertul dintre Uniunea

Europeana si Japonia a crescut foarte putin in comparatie cu comertul mondial.

Intre 1995-2000 comertul mondial a crescut cu o medie de 13,3% pe an – iar

comertul Uniunii Europene din aceasta perioada a crescut cu 12% - in timp ce comertul

30

dintre Uniunea Europeana si Japonia a crescut doar cu 8,4% avand o valoare de doar 44,8

miliarde Euro pentru importuri si 86 miliarde Euro pentru exporturi.

In consecinta, cota de piata a Japoniei in comertul exterior al Uniunii Europene a

scazut de la 7,8% in 1995 la 6,6% in 2000.

Cresterea economiei in UE

Comisia Europeana a estimat o crestere de 2,2 procente pentru economia Uniunii

Europene, în anul 2006, iar pentru cele 12 state ale zonei euro a estimat o crestere de 1,9

procente.

In anul 2004, economia celor 25 de state ale UE s-a majorat cu 1,5 la suta, iar

eurozona a inregistrat o crestere de 1,3 procente. Estimarile sunt o extrapolare a

prevederilor de crestere economica a celor cinci economii puternice ale UE, respectiv

Germania, Franta, Marea Britanie, Italia si Spania, tari care acoperă 75 la sută din

productia economica a UE si 80 la suta din cea a zonei euro.

Comisia a prevazut o inflatie de 2,2 la suta, pentru anul 2006, atat pentru UE cat

si pentru zona euro, estimare neschimbata de la cea facuta in toamna anului 2005. Inflatia

si preturile la petrol, adesea precursoare ale inflatiei, conduc la previziunea conform

careia Banca Centrala Europeana ar putea ridica, la intrunirea din martie, rata dobanzii de

referinta de la 2,25 la 2,5 procente.

In 2007, cresterea economica se estimeaza ca va atinge 2,2% în UE si 1,8% în

Zona Euro. Dupa aproape 3 milioane de noi locuri de munca create in ultimii doi ani,

prognozele indica o crestere de 3,5 milioane pentru perioada 2006-07. Ca urmare,

somajul va scadea de la "varful" de peste 9% inregistrat in 2004, la 8,2% în 2007 in UE.

Inflatia va ramane la o valoare usor peste 2%, in ciuda pretului în crestere al petrolului -

principalul risc in calea cresterii economice.

Cresterea economica se va baza pe consolidarea cererii interne, in special pe

sporirea investitiilor in echipamente (minimum 5% în ambele zone). Exporturile vor

continua sa fie sustinute de puternica expansiune a economiei mondiale si de

imbunatatirea competitivitatii companiilor UE in unele State Membre.

Si situatia in Germania se va imbunatati, daca se are in vedere prognoza de

crestere economica de 1,7% pentru anul 2006 (0,9% in 2005), dar în 2007 se va inregistra

31

o noua scadere temporara, pana la 1.0%. Acest profil al cresterii este rezultatul masurilor

de planificare bugetara, care se estimeaza ca vor avea per total un efect neutru asupra

cresterii economice.

INVESTITIILE IN DEZVOLTAREA AFACERILOR - MOTORUL CRESTERII

ECONOMICE:

Volumul productiei va urma trendul crescator in mare masura ca urmare a sporirii

investitiilor. Explicatia consta in refacerea increderii in climatul de afaceri, imbunatatirea

perspectivelor privind profitul, usoară imbunatatire a conditiilor de finantare si reluarea

investitiilor după o perioadă de recul. Consumul privat va inregistra doar o crestere

modesta, deoarece imbunatatirea situatiei de pe piata muncii se va face treptat.

PERSPECTIVELE GENERALE RAMAN FAVORABILE, DAR RISCURILE

PERSISTA:

Reluarea cresterii economice in UE este sustinută de perspective generale

favorabile. Cresterea economiei mondiale se estimeaza ca va atinge valoarea de 4,3% in

2007. In Statele Unite, cresterea economica va fluctua usor in jurul valorii de 3%, in timp

ce pentru Asia se estimeaza rate de crestere de peste 7,5%, cu exceptia Japoniei, pentru

care se prognozează valori de 2,4% in 2007. Dezechilibrele externe continua insa sa

ameninte cresterea economica in Europa. Corectia dezordonata a balantelor de cont

curent ramane unul dintre principalele riscuri. Pe termen scurt, riscul principal este

reprezentat de piata petrolului. Capacitatile neutilizate foarte reduse fac ca pietele sa fie

extrem de vulnerabile la perturbatiile actuale si potentiale ale operatiunilor de

aprovizionare. Cum pretul al petrolului include o prima considerabila de risc datorata

tensiunilor geopolitice, reviziunile pentru pretul petrolului (o medie de 68,9 dolari/baril

pentru 2006 si de 71 euro/baril pentru 2007) raman supuse unui risc considerabil de

variatii.

VI. CONCLUZIE

32

Ca exponent al intereselor tarilor pe care le prezinta si purtatoare a ideilor si

nazuintelor de progres si prosperitate in lume, Uniunea Europeana se bucura de o larga

recunoastere pe plan international. Drept urmare, ea a stabilit si intretine relatii

diplomatice cu peste 130 de state de pe diverse meridiane ale globului si are statut de

observator la ONU, participa la lucrarile Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare

Economica (OCDE) si ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare Europeana

(OSCE), in 1990 semnand cu alte state europene si nord-americane „Carta de la Paris

pentru o noua Europa”, care a urmarit sfarsitul divizarii continentului si al razboiulu rece.

VII. BIBLIOGRAFIE:

1. Introducere in economia politica moderna,Philip Hardwick,John Langmead,Bahadur Khan,Ed. Polirom,Iasi 2002

2. Introducere in dreptul European-Prof univ. dr. Marin Voicu,Universul juridic,Bucuresti 2007

3.http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles|displayArticle/articleID_8937/EurMonitor-Business-Banca-Mondiala-Romania-risca-supraincalzirea-economica.html

4. Romania si Uniunea Europeana, Daniel Daianu, Radu Vranceanu. Ed. Polirom, Iasi, 2002

5. Romania in contextul globalizarii si integrarii europene, Constantin Ciupagia, Marcel Moldoveanu, Ed. Expert, Bucuresti, 2007

6.http://www.referat.ro/

7. ″Economie europeană″-Mirela Diaconescu -Ed. URANUS Bucureşti, 2004

33

8.″Economie europeană″-Dinu Marin, Cristian Socol, Marius Marinaş-Ed. Economică Bucureşti, 2004

Intrebari si raspunsuri

1. Precizati etapele formarii economiei mondiale.a) Mondializare prin comert exterior a început odata cu revolutia industriala si a durat pana la începutul sec. XX.b) Mondializare prin intermediul interventiilor straine de la sfârsitul primului razboi mondial.

2. Mentionati cel putin 3 trasaturi actuale ale economiei mondiale?a) Economia mondială este caracterizată de concurenta;b) Economia mondiala este un sistem caracterizat de interdependente;c) În economia mondiala perioadele de dezvoltare alterneaza cu perioade de recesiune.

3. Care sunt cei trei piloni pe care se sprijina Uniunea Europeana?a) Dimensiunea economica a integrarii;b) Dimensiunea sociala;c) Dimensiunea politica.

4) Ce implica uniunea economica totala ?Uniunea economica totala implica o completa unificare a economiilor implicate si o politica comuna in cele mai importante domenii.

5) Mentionati numarul tarilor care compun zona Euro si cel putin 5 din acestea.Zona euro este formata din 16 tari, dintre care: Finlanda, Germania, Spania, Italia, Austria, Cipru, Belgia.

6) Care sunt factorii de care depinde deschiderea economiilor nationale spre economia mondiala?

Capacitatea de a produce bunuri si servicii cerute de piata mondiala;

34

Realizarea unei rate de economisire şi de investitii suficient de mari pentru a asigura echilibrul si cresterea economica;

Asigurarea unui management de calitate permanent care sa permita realizarea unei înalte productivitati a muncii.

7) Prin ce promoveaza UE liberul schimb?UE promoveaza liberul schimb prin:- acorduri economice;- cooperare in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.- reducerea reciproca a tarifelor externe;

8) Factorii de determinare a puterii la nivelul statelor nationale sunt urmatorii:Puterea fizica, puterea politică, puterea militara, puterea economica.

9) Regionalizarea economiilor nationale avand ca exemplu concret Europa s-a produs in cate etape si in ce ani?a) Primul val de regionalizare a comertului international a debutat la inceputul anilor ’50 in Europa, prin crearea Comunitatii Europene;b) Al doilea val de regionalizare a comertului international a debutat la mijlocul anilor ’80, perioada in care SUA a devenit principalul actor. In aceasta perioada CEE a pus bazele pietei interne unice.

10) Analiza efectelor blocurilor comerciale regionale poate fi analizata si pe catevadirectii, cum ar fi:a) Efectele de creare de comertLiberalizarea schimburilor in cadrul blocului comercial regional are efecte de creare de comert, permitand surselor de aprovizionare ieftine sa le inlocuiasca pe cele mai putin eficiente.b) Veniturile din taxele vamale Reducerea sau eliminarea taxelor vamale determina dezvoltarea altor alternative (TVA) pentru a compensa reducerile vamalec) Investitiile straine directeIn general, efectele sunt benefice, pentru ca acordurile comerciale regionale presupun o piata mai mare,elemente favorizante investitiilor.

35