67
Notiuni de teorie literara 1. OPERA LITERARA * creaţie în versuri sau în proză * prezintă fapte, întâmplări, personaje, gânduri, idei prin intermediul limbajului artistic * trezeşte cititorului sentimente şi emoţii * creează un univers imaginar propriu autorului 1.1.Opera epică * epice pot fi in versuri (poem, legenda, fabula) sau in proza (schita, nuvela, roman). * se redau in mod indirect ganduri, idei, sentimente prin intermediul personajelor ,al actiunii si al unui narator *succesiunea de intamplari, prezentate intr-o anumita ordine, prin care se dezvaluie caracterele diferitelor personaje se numeste subiect; *intamplarile, care alcatuiesc subiectul unei opere epice, evidentiaza, in desfasurarea lor, o crestere gradata a tensiunii, care caracterizeaza lumea interioara a personajelor si relatiile care se stabilesc intre ele. De aceea se pot distinge mai multe momente principale ale subiectului; *are o actiune structurata pe momentele subiectului; * sentimentele, gândurile, ideile sunt exprimate cu ajutorul personajelor şi al acţiunii * acţiunea este plasată în timp şi spaţiu * există un narator (uneori chiar personaj în acţiune) * modalitate de expunere dominanta este naraţiunea (care se îmbină cu dialogul şi descrierea) * relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a Subiectul. Momentele principale ale subiectului Succesiunea de intamplari, prezentate intr-o anumita ordine prin care se dezvaluie caracteristicile personajelor se numeste subiect. Subiectul unei opere literare are urmatoarele momente: 1.expozitiunea – partea de inceput in care se prezinta locul, timpul actiunii, precum si personajele care participa la ea; 2.intriga – momentul care declanseaza actiunea ; 3.desfasurarea actiunii – partea cea mai ampla a unei opere care consta in derularea intamplarilor; 4.punctul culminant – momentul in care actiunea atinge maximum de intensitate; 5.deznodamantul – sfarsitul unei opere literare. 1.2.Opera lirică *operele literare in care scriitorul transmite direct cititorului idei, sentimente, imagini, filtrate prin propria sa sensibilitate folosindu-se de eul liric, de imagini artistice in mod particular. *este scrisa in versuri sau proza; *modul de expunere dominant este descrierea; *opera nu are actiune; *apare eul liric (EU LIRIC= vocea interioară a poetului) ; 1

Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Notiuni de teorie literara

1. OPERA LITERARA

* creaţie în versuri sau în proză* prezintă fapte, întâmplări, personaje, gânduri, idei prin intermediul limbajului artistic* trezeşte cititorului sentimente şi emoţii* creează un univers imaginar propriu autorului

1.1.Opera epică

* epice pot fi in versuri (poem, legenda, fabula) sau in proza (schita, nuvela, roman).* se redau in mod indirect ganduri, idei, sentimente prin intermediul personajelor ,al actiunii si al unui narator*succesiunea de intamplari, prezentate intr-o anumita ordine, prin care se dezvaluie caracterele diferitelor personaje se numeste subiect;*intamplarile, care alcatuiesc subiectul unei opere epice, evidentiaza, in desfasurarea lor, o crestere gradata a tensiunii, care caracterizeaza lumea interioara a personajelor si relatiile care se stabilesc intre ele. De aceea se pot distinge mai multe momente principale ale subiectului;*are o actiune structurata pe momentele subiectului;* sentimentele, gândurile, ideile sunt exprimate cu ajutorul personajelor şi al acţiunii* acţiunea este plasată în timp şi spaţiu* există un narator (uneori chiar personaj în acţiune)* modalitate de expunere dominanta este naraţiunea (care se îmbină cu dialogul şi descrierea)* relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a

Subiectul. Momentele principale ale subiectului

Succesiunea de intamplari, prezentate intr-o anumita ordine prin care se dezvaluie caracteristicile personajelor se numeste subiect.Subiectul unei opere literare are urmatoarele momente:1.expozitiunea – partea de inceput in care se prezinta locul, timpul actiunii, precum si personajele care participa la ea;2.intriga – momentul care declanseaza actiunea ;3.desfasurarea actiunii – partea cea mai ampla a unei opere care consta in derularea intamplarilor;4.punctul culminant – momentul in care actiunea atinge maximum de intensitate;5.deznodamantul – sfarsitul unei opere literare.

1.2.Opera lirică

*operele literare in care scriitorul transmite direct cititorului idei, sentimente, imagini, filtrate prin propria sa sensibilitate folosindu-se de eul liric, de imagini artistice in mod particular.*este scrisa in versuri sau proza;*modul de expunere dominant este descrierea;*opera nu are actiune;*apare eul liric (EU LIRIC= vocea interioară a poetului) ;*sentimentele si gandurile autorului sunt exprimate in mod direct;*opera nu poate fi povestita;*apar numeroase figuri de stil ca: epitete, comparatii, personificari, repetitii, metafore precum si imagini auditive, vizuale si olfactive.

1.3.Opera dramatică

* operă literară destinată a fi reprezentată pe scenă (intamplari si situatii zuduitoare, impresionante, incordate) lupta ascutita intre interese si sentimente.* acţiunea e bazata pe împrejurări, pasiuni, caractere care se ciocnesc* personajele comunică prin intermediul dialogului şi al monologului* autorul nu intervine direct în text decât prin succinte indicaţii scenice* acţiunea reprezentată este limitată în timp şi în spaţiu* operele dramatice sunt subdivizate în acte şi în scene* unitatea structurantă o constituie replicile, care sunt de fapt intervenţiile personajelor

1

Page 2: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

2. MODURI DE EXPUNERE

2.1.Naraţiunea

* o succesiune de întâmplări petrecute într-o anumită ordine* accentul se pune pe cauza care stă la baza succesiunii întâmplărilor* presupune narator (povestitor), acţiune, personaje

2.2.Descrierea

* prezentarea sugestivă a particularităţilor unor obiecte* se poate realiza în versuri sau în proză* se folosesc imagini vizuale, auditive, motorii* cuvintele au valoare expresivă mai mare* înfăţişarea unor trasaturi fizice si morale ale personajelor = portrete literare* infatiseaza imaginea unui colţ din natură = tablou literar* exprimă sentimentele şi impresiile celui care priveşte şi descrie

Descrierea literara este o prezentare sugestiva a caracteristicilor: -unui obiect;-unei fiinte;-unei persoane;-unui fenomen;-unui colt din natura.

Descrierea stiintifica este un text in care sunt prezentate caracteristici ale unor obiecte, prin folosirea unor informatii precise, exacte.

Planul unei descrieri cuprinde:1.Introducere:-unul,doua enunturi menite sa capteze atentia cititorului;-prezentarea scurta a scopului descrierii;-un scurt fragment narativ, referitor la contactul cu obiectul descris.2.Cuprins:-prezentarea imaginii de ansamblu a obiectului, peisajului, etc;-prezentarea elementelor componente ale obiectului sau ale obiectului din spatiul observat, a pozitiei acestuia in spatiu-detalii semnificative:dimensiuni, forme, culori,etc;-modul de imbinare a formelor, a culorilor.3.Incheiere:impresia generala pe care ti-a produs-o obiectul sau peisajul descris; starea (starile) provocata (provocate).

ATENTIE ! Pentru descrierea stiintifica, documenteaza-te!Afla si noteaza date precise despre: dimensiuni, amplasare in spatiu, forma, marime, culoare, alcatuire, utilitate, etc.Foloseste termeni stiintifici si tehnici adecvati, date numerice.

2.3. Dialogul

* este alcătuit dintr-o înlănţuire de replici* dialogul e însoţit de gesturi, mimică* se folosesc verbe precum: a spune, a zice, a întreba, a ruga, a răspunde* apar propoziţii interogative şi exclamative în schimbul de replici* contribuie la portretizarea personajelor prin felul în care acestea se exprimă* discutia dintre doua sau mai multe personaje in cadrul unei opere literare se numeste dialog* dialogul este modul de expunere care reda convorbirea dintre doua sau mai multe persoane.* dialogul are un rol important in caracterizarea personajelor. El evidentiaza contrastul dintre aparenta:ceea ce vor sa para personajele si esenta: ceea ce sunt ele in realitate.* contrastul dintre aparenta si realitate este o sursa a comocului* intr-un dialog, vorbitorii trebuie sa-si adapteze limbajul la partener si la imprejurarile situatiei de comunicare.

Formule de salut si de initiere a dialogului:" Buna! Ai aflat noutatea? "" Salut,mai! Iti dau o veste buna! "" Salutare! Hai sa-ti spun ceva interesant " Salut ! Ce mai faci?..."

2

Page 3: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

" Nu va suparati. M-ar interesa…"" Fiti amabil, as vrea sa stiu…"" Va rog, imi puteti da o informatie?"" Spuneti-mi, va rog…"" Te rog, ajuta-ma sa …"" Puteti, va rog, sa-mi aratati…. "" As vrea sa stiu…"" Caut strada… Ma puteti orienta?"" Imi dati voie, va rog, sa…."

Formulari prin care ajutati partenerul sa continue replica:" Nu mai spune !"" Interesant "" Continua ! "" Binenteles!"" Ia te uita !"

Formule de incheiere a dialogului:" Multumesc de anunt! La revedere!"" Ne vedem la spectacol.Pe maine!"" Mai vorbim noi.Pe curand!"" Tinem legatura! Pa"" Multumesc! "" Cu multa placere!"" La revedere!"" Salut!"" Pe maine!"

Elemente nonverbale:- indicarea cu privirea;- gesturi masurate: aprobarea din cap, miscari ale mainilor si ale capului;- mimica expresiva.

*In dialog, adapteaza-ti mesajul la partener si la situatia de comunicare: - formula de salut; - formula de adresare; - formula de politete; - limbajul; - mijloacele nonverbale: tonul, intonatia, mimica, gesturile.*Interventia unei persoane in dialog este o replica*Dialogul este alcatuit dintr-o inlantuire de replici, fiecare replica avand legatura cu cea anterioara.*Reguli de aur ale dialogului: 1.Asculta-ti partenerul / partenerii de dialog cu atentie! 2.Nu-l intrerupe pe cel care vorbeste! 3.Nu vorbi in timp ce alti vorbitori emit mesaje! 4.Vorbeste clar, in enunturi nu prea lungi! 5.Daca nu intelegi in totalitate mesajul transmis, nu ezita sa pui intrebari lamuritoare! 6.Intr-o conversatie in grup nu acapara discutia! 7.Nu interveni intr-o conversatie intre adulti, decat daca esti intrebat sau ti se cere parerea!

2.4.Monologul

* vorbire neîntreruptă a unui personaj; vorbire cu sine însuşi* exprimarea cu glas tare, de către un personaj, a propriilor gânduri

2.5.Porteretul

Portretul este o descriere in care se prezinta imaginea unui personaj sau a unei peroane, prin reliefarea trasaturilor fizice (infatisarea, imbracamintea etc.) si/sau morale (calitatile, defectele, unele obiceiuri etc.)

Structura compunerii unui portret 1.Introducerea:imprejurarile in care este surprins personajul prezentat; timpul si locul in care se afla. 2.Cupris: - Prezentarea identitatii: cine este, cu ce se ocupa; - Infatisarea fizica (statura, descrierea chipului, imbracamintea);

3

Page 4: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

- Caracteristici morale: calitati, defecte; - Comportamentul (in corelatie cu aspectele morale prezentate); - Descrierea mediului in care traieste (personajele din jur asupra carora isi manifesta influienta). 3.Incheiere: concluzia (impresia generala) la care conduce intreaga descriere.

ATENTIE! Portretul poate crea impresia unei persoane vesele, triste, increzute, optimiste, pesimiste, hazlii, generoase, zgarcite, etc.

Autoportretul este tipul de portret in care o anumita persoana isi prezinta trasaturile fizice si / sau morale proprii.

3.SPECII LITERARE

3.1.Specii aparţinând genului epic:

3.1.1. Basmul

*basmul este o naratiune populara de mare intindere in care se impletesc fapte reale, obisnuite si fapte neobisnuite, fantastice, savarsite de personaje cu trasaturi supranaturale aflate de partea binelui sau a raului. In infruntarea dintre fortele binelui si fortele raului, binele iese intotdeauna biruitor.* scrisă în versuri sau în proză cu autor necunoscut* formula de incepere a basmului: „A fost odata ca niciodata…”*formula mediana – “Dar cuvantul din poveste inainte mult mai este”* formula de incheiere: „…si incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa.”* caracter oral (transmis prin viu grai)* caracter colectiv (creat de mai multe persoane)* caracter national* transmis din generatie in generatie* acţiunea se petrece într-o lume imaginară (pe un alt tărâm chiar) şi într-un timp nedefinit („odată ca niciodată")* personajele sunt supranaturale ori au însuşiri supranaturale: Praslea, zgipsoroaiaca.* obiecte cu puteri miraculoase: buzdugane, biciul, furca de aur, closca cu puii de aur.* se folosesc formule specifice de introducere, mediane şi de încheiere* apar personaje animaliere: corbul, zmeii, balaurul.* apar cifre magice: 3, 5, 7 etc.*elementele proprii basmului:

1. personaje care intruchipeaza binele;2. personaje care intruchipeaza raul;3. personaje cu puteri supranaturale;4. personaje fantastice;5. personaje animaliere;6. loc si timp nedeterminate;7. obiecte cu puteri supranaturale;8. cifre specifice (trei feciori, trei zmei, trei incaierari...);9. formule proprii de inceput, de mijloc, de incheiere.

3.1.2.Balada

*specia epicii populare in versuri care prezinta o intamplare din trecutul indepartat sub forma unei actiuni simple cu un numar mic de personaje, de obicei in antiteza in care realul se impleteste cu fabulosul * povesteşte o întâmplare scurtă* personajele sunt puţine, cu caractere opuse, dar impresionează puternic deoarece au insusiri iesite din comun* în desfăşurarea acţiunii, realul se îmbină cu fabulosul* baladele populare se numesc şi cântece bătrâneşti* figuri de stil dominante: hiperbola şi antiteza

3.1.3.Schiţa

*operă epică în proză de scurtă întindere cu un numar mic de personaje si in care se prezinta un singur moment din viata personajului principal*acţiune simplă, concisă, fără episoade laterale desfasurata pe un singur plan*numar mic de pagini* înfăţişează un moment semnificativ din viaţa unui personaj (unor personaje)* se inspiră din viaţa cotidiană* surprinde gesturi, atitudini, fapte, situaţii caracteristice* acţiunea e plasată într-un spaţiu limitat

4

Page 5: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

* se îmbină naraţiunea cu dialogul si descrierea* se aseamănă cu o scenetă, atunci când dialogul e dominant ca mod de expunere

3.1.4.Nuvela

* operă epică în proză de mai mare întindere decât schiţa si mai mica decat a unui roman, cuprinzand o succesiune de episoade inedite intr-o actiune complicata progresiv, la care participa un numar mai mare de persoane* acţiune mai complexă, cuprinzând o înlănţuire de fapte (mai complicata decat a schitei si mai simpla decat a romanului)*are mai multe personaje decat schita si o actiune mai complicata;*actiunea are bine stabilite momentele subiectului incepand cu expozitiunea si terminand cu punctul culminant;* urmăreşte evoluţia unor personaje într-o succesiune de situaţii, de fapte* faptele şi aspectele de viaţă prezentate sunt în relaţie unele cu altele* caracterul personajelor e definit de amănunte* acţiunea este susţinută de mai multe episoade*modul de expunere dominant este naratiunea;*acesta se imbina cu descrierea si dialogul.

3.1.5.Romanul

* operă epică în proză, de mare întindere* naraţiune amplă, cu o construcţie complexă* acţiunea se complică treptat până la deznodământ* mai multe personaje, cu caractere complexe, evidenţiate pe măsură ce se desfăşoară acţiunea* imagine mai amplă şi mai profundă asupra realităţii şi asupra vieţii oamenilor* varietate de tipuri umane* conflicte sociale, morale, psihologice* acţiunea se desfăşoară într-un spaţiu vast

3.1.6.Fabula

*operă epică în proză sau în versuri* critică defecte omeneşti, fapte, atitudini, prin intermediul animalelor, plantelor, obiectelor*au valoare educativă, din întâmplarea povestită se desprinde o învăţătură*dimensiuni reduse*figura de stil dominantă este personificarea

3.1.7.Legendele

*legendele sunt creatii populare apropiate de basme, dar de mai mica intindere si cu o actiune mai simpla. *faptele miraculoase nu sunt prezente atat de mult ca in basme. *unele legende sunt inspirate din trecutul istoric si se numesc legende istorice.

3.2.Specii aparţinând genului liric

3.2.1.Pastelul

* poezie lirică* este descriere în versuri* exprimă sentimente faţă de natură* se structurează în tablouri* cuprinde imagini predominant vizuale şi figuri de stil* imaginile predomină culorile pastelate

3.2.2.Doina

* creaţie lirică populară* exprimă sentimente puternice (dor, jale, dragoste) in mediul rural si pastoral* textul poetic e strâns legat de o melodie pe baza unor formule şi procedee tradiţionale

3.2.3.Imnul

* specie solemnă a genului liric* exprimă preţuirea faţă de divinitate, faţă de eroi, faţă de o idee sau de un eveniment deosebit* este destinat spre a fi cântat

5

Page 6: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

3.3.Specii aparţinând genului dramatic

3.3.1.Comedia

* specie a genului dramatic (structurată în acte şi scene)* provoacă râsul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate* forme ale comicului: umorul şi ironia* limitată în timp şi spaţiu* acţiunea se bazează pe conflictul dramatic (împrejurări, pasiuni şi caractere care se ciocnesc între ele)* personajele comunică şi se comunică prin intermediul dialogului şi al monologului, autorul neintervenind direct în text decât prin succinte indicaţii scenice.

Caracterizarea personajelor

Prezentarea trasaturilor fizice si sufletesti ale unui personaj literar se numeste caracterizare.Caracterizarea personajului principal: - el participa la toate actiunile, in timp ce personajele celelalte reactioneaza in functie de acesta.

Structura cartii

Orice volum, indiferent de domeniu, are la inceput sau la sfarsit un cuprins (sumar sau tabla de materii), in care este prezentat continutul cartii:-titlul partilor;-ordinea capitolelor si a subcapitolelor (titlul operelor sau al lectiilor);-cu indicarea paginii la care se afla fiecare unitate.

Partile unei carti:-coperta;-prefata – partea introductiva, cuprinzand lamuriri, explicatii, aprecieri in legatura cu opera;-indice sau index – lista de subiecte, de persoane sau de autori, alcatuita pentru a usura consultarea cartii;-notele – sunt insemnari explicative la un text literar ori stiintific, cuprinzand informatii suplimentare; indicate prin numere, notele se trec in partea de jos a paginii, la sfarsitul capitolului sau al volumului;-erata – lista adaugata la sfarsitul unei carti, in care sunt aratate si corectate greselile de tipar, uneori de continut;-postfata – cuvantul catre cititori pus la sfarsitul cartii.

6

Page 7: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Colectia

Reuneste, sub un titlu comun si dupa anumite criterii, lucrari literare, stiintifice si artistice, apartinand unor autori diferiti, publicate la diferite intervale de timp.Ex.: Biblioteca pentru toti, Biblioteca scolarului, Lyceum, Casici romani.

Sigla

Este o prescurtare formata din litera initiala sau din grupul de litere initiale; folosita in inscriptii, manuscrise sau lucrari publicate, pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi.Sigla poate fi si un semn distinctiv al unei institutii, de pilda al unei edituri.

Procedee artistice

Inversiunea

Procedeu artistic prin care se schimba ordinea obisnuita a cuvintelor in propozitie, cu scopul realizarii expresivitatii se numeste inversiune.

Antiteza

Procedeul prin care doi termeni (idei, situatii, personaje) sunt opusi unul altuia cu scopul de a se evidentia reciproc se numeste antiteza.

Epitetul

Cuvintele care exprima insusiri neobisnuite ale obiectelor sa care au ecou in sensibilitatea cititorului se numesc epitete.Epitetele pot sta inaintea cuvantului determinat (antepuse), dupa acesta (postpuse) sau si inainte si dupa.Epitetele pot aparea izolate, in perechi sau in lant.Se poate distinge epitetul personificator: luceafarul bolnav; pesterile casca somnoroase.

Enumeratia

Procedeul care consta in insusirea mai multor termeni de acelasi fel pentru a atrage atentia asupra faptelor sau a aspectelor prezentate se numeste enumeratie.

Comparatia

Procedeul care consta in alaturarea a doi termeni cu trasaturi asemanatoare pentru a scoate in evidenta insusiri specifice ale unei persoane, idei, obiect, etc.se numeste comparatie.

7

Page 8: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Metafora

Metafora este figura de stil care are la baza o comparatie din care lipseste termenul comparat, in felul acesta inlocuindu-se termenul propriu cu cel figurat.Este procedeul literar prin care un termen A (fiinta, obiect, actiune) este inlocuit cu numele unui obiect B apartinand altei sfere semantice, dar aflat cu primul intr-o relatie de asemanare se numeste metafora.

Hiperbola

Figura de stil care consta in exagerarea intentionata a unor trasaturi, situatii, personaje cu scopul de a impresiona pe cititor se numeste hiperbola.

Parabola

Este o povestire in care se exprima, prin comparatii cu fapte reale, adevaruri morale sau religioase.In Noul Testament sunt 28 de parabole rostite de Iisus Hristos, prin care Mantuitorul isi transmite invataturile.

Situatii de comunicare

1.Structurarea textului oral.

1.1.Comunicarea dialogata/monologata

8

Page 9: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

1.2.Organizarea monologului informativ.

Relatarea unei intamplari

Relatarea urmareste:-sa ofere informatii exacte, corecte asupra evenimentului, situatiei, intamplarii infatisate;-sa prezinte locul, timpul si comportamentul personajelor;-sa nu omita atat aspecte importante, cat si amanuntele care creeaza o imagine cat mai cuprinzatoare;-sa prezinte faptele in succesiunea lor;-in cadrul relatarii sumare se folosesc: putine detalii putine; un ritm rapid al povestirii.

1.3. Comunicarea orala

Situatie de comunicare – transmiterea unei informatii vizand ganduri, opinii, idei, stari, fapte, evenimente etc.Comunicare dialogata – schimb de informatii intre doua sau mai multe persoane.Comunicarea monologata – vorbirea neintrerupta a unei persoane in fata unuia sau a mai multor ascultatori.

Modalitati de comunicare:

- Directa(persoanele care comunica sunt de fata);- Mediata (prin intermediul telefonului, faxului si a altor mijloace mass-media);- Prin cuvinte / semne (imagini conventionale, mimica, gesturi)- Orala sau scrisa.

Componentele comunicarii – elementele fara de care comunicarea nu poate avea loc:- Emitatorul (cel care transmite informatia);- Receptorul (cel care primeste informatia);- Mesajul (informatia propriu-zisa);- Codul comun de transmitere (limba comuna, gesturi, semnale cunoscute de cei care comunica);- Canalul de transmitere a informatiei (aerul prin care circula vocea – in comunicarea directa, la mica distanta; telefonul, faxul, radioul, televizorul, calculatorul – in comunicarea la distanta).

Comunicarea orala directa poateavea loc numai daca emitatorul si receptorul se vad, se aud, folosesc un cod comun, se urmaresc cu atentie isi raspund la mesaje.

2.Comunicarea prin texte nonliterare

2.1.Textul utilitar:

2.1.1.Afisul

Anumite mesaje pot ajunge la receptor prin intermediul afisuluiAfisul este o instiintare publica, de obicei tiparita (uneori desenata) prin care se aduce la cunostiinta generala un eveniment apartinand vietii culturale, politice sau sportive.El trebuie sa informeze asupra naturii evenimentului, sa precizeze ziua, locul si ora desfasurarii lui, precum si conditiile de participare.Afisarea trebuie sa se faca in spatii special amenajate si destinate acestui scop.Cuprinde indemnuri prin care castigi existenta partenerului: “Asculta!”, “Fii atent!”, “Stii ...”Afisul nu este numai o sursa de informare; talentul il poate transforma in opera de arta.

9

Page 10: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

2.1.2.Anuntul

Este un text redus, de obicei, la o informatie (obiecte pierdute, obiecte de vanzare, schimburi de locuinte, intalniri, evenimente) formulata succint si folositoare unor grupuri de persoane.

2.1.3.Stirea

Este un text de dimensiuni reduse, care se refera la un aspect din realitate si cuprinde o informatie avand caracter de noutate.

2.1.4.Reclama

Este textul prin care se urmareste, pe calea publicitatii (tiparituri, televizor, cinematograf) castigarea interesului asupra unor produse din diverse domenii.

10

Page 11: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

3.Descrierea unui tablou

Descrierea unui tablou urmareste mai multe etape:-surprinderea unghiului din care priveste pictorul imaginea;-prezentarea planurilor tabloului:

-prim-planul;-perspectiva: unul sau mai multe planuri de adancime;

-prezentarea elementelor tabloului:-elementele esentiale: uman si natural;-detalii semnificative;

-plasarea elementelor in cadru:-in centru;-in stanga;-in dreapta;-in fundalul tabloului;

-zugravirea formelor si a culorilor.

11

Page 12: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

4.Scrierea imaginativa

4.1.Compunere descriptiva

4.2.Compunerea narativa

12

Page 13: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

4.3.Compunerea in care se fac aprecieri la un text literar

Redactarea unei compuneri in care se fac aprecieri sumare referitoare la un text literar necesita o pregatire anterioara serioasa.

Citeste si reciteste cu atentie textul (fragmentul de text) dat, asigurandu-te ca ii cunosti continutul si ca i-ai inteles semnificatiile;Realizeaza un plan simplu de idei axat pe cele trei parti ale compunerii: introducere, cupris si incheiere.

Exemplu – plan de prezentare generala a unui text:

1. Introducere:- selectarea unor date sumare despre autor si opera;- precizarea titlului operei literare, datele aparitiei volumului din care face parte;- mentionarea genului literar si a speciei din care face parte.

2. Cuprins:A.pentru compunerea de analiza a unui text literar narativ (epic): - tema si eventual motivele operei literare; - explicarea semnificatiei titlului in relatie cu textul; - structura; - precizarea modului de expunere dominant, aducand argumentele necesare; - rezumatul actiunii; - evidentierea alternarii modurilor de expunere (naratiune, dialog, monolog, descriere) si mentionarea scopului in care este folosit fiecare mod de expunere; - prezentarea unor mijloace de expresivitate insotite de explicatii si de exemple din text.B.pentru compunerea de analiza a unei poezii (opera lirica): - identificarea modului de expunere dominant, sustinuta de doua – trei argumente raportate la text; - evidentierea elementelor componente in jurul carora se structureaza textul; - mentionarea sentimentului dominant transmis prin intermediul versurilor; - observarea mijloacelor de expresivitate folosite de poet pentru exprimarea propriilor idei, impresii, atitudini, sentimente (imagini vizuale, auditive, olfactive), figuri de stil utilizate: personificari, comparatii, epitete, metafore, enumeratii, repetitii, inversiuni, hiperbole, antiteza etc; - prezentarea elementelor de versificatie (strofa, versul, masura, rima, ritmul). 3. Incheiere:enuntarea unui punct de vedere personal referitor la mesajul textului sau redarea unui citat din critica literara referitor la textul analizatObservatie:secventele din text, cuvintele sau expresiile reproduse din textul analizat,ca exemple se pun intotdeauna intre ghilimele (semnele citarii).

5.Trecerea din vorbire directa in vorbire indirecta

Atat in vorbirea directa, cat si in vorbirea indirecta, sunt folosite verbe de declaratie: a spune, a zice, a adauga, a murmura, a sopti, a striga, a tipa...-in vorbirea directa – aceste verbe introduc vorbirea unui personaj, apar in interiorul sau sau la sfarsitul propozitiei si dupa ele se pun doua puncte (:);-in vorbirea indirecta – verbele sunt urmate de cuvintele: ca, sa, daca si de o propozitie secundara.In vorbirea indirecta se mentin, pe cat posibil, topica si lexicul autorului, introducandu-se doar numele participantilor la dialog.Evitati repetitiile suparatoare ale verbelor de declaratie.

13

Page 14: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

6.Relatarea

Relatarea este povestirea amanuntita a unei intamplari, istorisirea unui eveniment. Limbajul ei trebuie adaptat ascultatorului sau cititorului, cauzei si scopului relatarii.Relatarea se face la persoana I sau a-III-a.In scrierea cu caracter personal, naratiunea se realizeaza la persoana I.

Relatarea urmareste:-sa ofere informatii exacte, corecte asupra evenimentului, situatiei, intamplarii infatisate.-sa prezinte locul, timpul si comportamentul personajelor;-sa nu omita atat aspectele importante, cat si amanuntele care creeaza o imagine cat mai cuprinzatoare;-sa prezinte faptele in succesiunea lor;-in cadrul relatarii sumare se folosesc: detalii putine, un ritm rapid al povestirii.

14

Page 15: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

7.Povestirea

Povestirea se deosebeste de rezumat prin amploare si continut. Ea reface atmosfera operei, insistand asupra detaliilor, asupra semnificatiei intamplarilor si a trairilor personajelor.

15

Page 16: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

8.Rezumatul

Rezumatul este lucrarea in care, intr-o forma personala, se reda, cat mai concis cu putinta, desfasurarea actiunii unui text narativ.

Rezumatul este povestirea pe scurt a unui text, retinand esentialul si eliminand amanuntele nesemnificative.Pentru rezumarea unui text narativ, procedezi astfel:-citesti textul cu atentie;-delimitezi fragmentele logice(etapele actiunii);-recitesti fiecare paragraf si formulezi enuntul / enunturile care sa cuprinda toate informatiile esentiale (cine?,ce face?, cand?, unde?, din ce cauza?,in ce scop?);-recitesti aceste enunturi, facand eventuale corecturi (eliminari, adaugiri, inlocuiri etc);-daca textul contine fragmente dialogate, transformi intai aceste fragmente in naratiune, apoi extragi esentialul acestora.

ATENTIE !

- In rezumat nu se folosesc cuvinte din limbajul curent sau regionalisme.Se inlocuiesc cu forma literara a acestora.- Se elimina vocativele, elementele de expresivitate artistica (epitete, comparatii, personificari etc.)- Enunturile interogative / exclamative se transforma in enunturi enuntiative:- Povestirea se realizeaza numai la persoana a III-a.- Rezumatul este intotdeauna mai scurt decat textul.9.Conspectul

Planul simplu al unui text stiintific, reprezentand notarea sintetica si sistematica a datelor sale esentiale.Conspectul este notarea sintetica, schematica si sistematica a datelor si a ideilor esentiale cuprinse intr-un text, este necesar in etapa de documentare in vederea studiului aprofundat al unei opere literare sau al unui anumit autor.

Organizarea textului unui conspect:De regula, un text informativ exprima idei, pareri sau puncte de vedere demonstrate prin argumente si prin exemple convingatoare;Conspectul poate lua forma unei scheme sau a unui tabel in care ideile, argumentele si exemplele, exprimate concis, pot fi usor vizualizate si extrase la nevoie;Ideile si argumentele pot fi exprimate prin:

- propozitii precise, clare, concise:- substantive insotite de determinanti.

Etapele realizarii conspectului:-lectura atenta a textului;-lectura reluata, cu scopul identificarii ideilor / punctelor de vedere sustinute de autorul textului;-notarea ideilor in caiet;-reluarea lecturii, cu scopul identificarii argumentelor prin care se sustine fiecare idee exprimata;-notarea argumentelor apartinand fiecarei idei;-reluarea lecturii, cu scopul identificarii exemplelor ce sustin fiecare argument adus;-notarea exemplelor corespunzatoare fiecarui argument.

16

Page 17: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

10.Organizarea unui text in functie de destinatie

10.1.Cartea postala (vederea)

Cartea postala cuprinde scurte comunicari, impresii sau urari de bine. Textul trebuie sa fie concis, datorita spatiului limitat. Continutul si modul de exprimare se adapteaza destinatarului.Cartea postala are pe o fata spatiu pentru adresa destinatarului, iar pe cealalta o reproducere.

10.2.Cererea

Este o compunere in care cineva se adreseaza unei persoane cu atributii oficial solicitand rezolvarea unei probleme de interes personal.Este tipul de compunere care are cele mai multe constrangeri

10.3.Scrisoarea

Este un mod de comunicare in scris, intre un expeditor (cel care scrie) si un destinatar (cel caruia se adreseaza).Structura scrisorii:-data si locul;-formula de adresare (care exprima atitudinea fata de destinatar);-continutul (transmite stiri, sentimente, ganduri);-formula de incheiere (exprima sentimentele expeditorului);-semnatura.

17

Page 18: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

10.4.Biletul

10.5.Telegrama

Este o compunere foarte scurta, cu ajutorul caruia se transmit stiri urgente, intamplari importante, evenimente sau se impartasesc ganduri si sentimente.Continutul ei se formuleaza clar si concis (in putine cuvinte).De cele mai multe ori se renunta la cuvintele de legatura.

11.Scrierea reflexiva inspirata din experienta personala

11.1.Jurnal

Scrierea in care o persoana isi noteaza cu regularitate actiunile si reactiile in legatura cu evenimente la care a fost martor.Avand un caracter foarte personal, jurnalul este scris nu pentru a fi publicat; totusi, multe jurnale au fost tiparite, in timpul vietii sau, mai ales dupa moartea autorilor.Caracteristicile unui jurnal:-redactarea este contemporana cu desfasurarea evenimentelor;-se realizeaza prin notari zilnice;-cuprind fapte autentice;-reprezinta un punct de vedere strict personal.

18

Page 19: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Reportajul

1.Reportajul literar – este specia literara in care scriitorul infatiseaza aspecte diverse ale realitatii, folosind procedee specifice literaturii, fara sa alunece in fictiune.Pleaca de la o situatie reala.Urmareste informarea cititorului, dar accentul cade pe valoarea artistica a textului.Centrul de greutate se deplaseaza de la faptul in sine la semnificatia lui.Procedee folosite: descrierea si naratiunea.

2.Reportajul jurnalistic – Pleaca de la o situatie reala.Urmareste numai informarea cititorului intr-un domeniu oarecare.Centrul de greutate ramane faptul in sine.Poate fi de mai multe feluri: reportaj ancheta, reportaj portret, reportaj interviu..

Mic tratat de versificaţie

Versificaţia este arta de a scrie versuri, realizată cu ajutorul unor tehnici speciale, ţinându-se cont de anumite cerinţe: forma strofică, măsura versului, rima şi ritmul, considerate a fi elemente formale ale poeziei.

Versuri

Un rand dintr-o poezie se numeste vers.Versul este un şir, un rând, dintr-o poezie. Se mai numeşte stih

Accentul

Constă în pronunţarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt şi, în consecinţă, a silabei care o conţine, silabă care susţine şi unitatea cuvântului.

19

Page 20: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Tipuri de accent

1. dinamic care poate cădea pe silaba:-ultimă : măsea, fânar, gospodar, curajos;- penultimă : elevă, învăţătură, pălărie, făină;-antepenultimă : lacrimă,ţelină, pulbere, limpede;

2.tonic care constă în alungirea unei vocale dintr-o unitate metrică : “Doină, doină, cântec dulce,”...

3.afectiv cu rol de a evidenţia un cuvânt într-o propoziţie:“La paşa vine un arab

Cu ochii stinşi cu graiul slab” G. Coşbuc

Măsura versului

Numărul de silabe ale unui vers constituie măsura versului, care variază de la 4 până la 16-18 silabe, adesea în funcţie de conţinutul de idei ce urmează a fi exprimat.Poezia populară preferă versuri de 5-6 silabe .Măsura versului şi felul ritmului constituie trăsăturile de bază ale versificaţiei.În analiza măsurii versului este necesar a se face distincţie între silaba grafică şi cea fonetică astfel:“E-a-tâ-ta-fe-ri-ci-re-n-ur-mă = 9 silabe foneticeŞi-a-tâ-ta-mi-pa-re-de-de-par-te = 9 silabe fonetice

Al. VlahuţăDacă am număra silabele, fără a ţine cont de pronunţia lor, fiecare vers ar avea câte 11 silabe grafice

Strofa

Mai multe versuri care formeaza o unitate care, în mod obişnuit, exprimă o idee se numeste strofa.

În funcţie de numărul de versuri , strofele se clasifică astfel :1.monostih = stofa dintr-un vers

“ Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.” I.Pillat2.distih = strofa alcătuită din două versuri

“Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop-” G. Coşbuc

3.terţina = strofa alcătuită din trei versuri “Văzui prin văi al verii dulce vânt. Ştrengar frumos cum toţi pribegii sânt- Târa mantaua-n urmă-i pe pământ.” G.Coşbuc

4.catren = strofă alcătuită din patru versuri; cea mai utilizată formă strofică prin posibilităţile de dispunere a rimelor.

“Veniţi la sânul meu cu toţii, Copii cu frunţile senine, Veniţi să primeniţi izvorul Nădejdii mele de mai bine.” O.Goga

5.cvinaria = strofa compusă din cinci versuri, adesea întâlnită în poezia clasică, la Eminescu – “Împărat şi proletar”, la Macedonski, dar şi la G.Coşbuc care a experimentat frecvent în acest domeniu:

“Avea Ileana ochi de soare Şi galben păr, un lan de grâu;Vestmănt avea ţesut în floareŞi-un brâu purta pe-ncingătoare,Cum n-a mai fost pe lume brâu.”

G. Coşbuc

6.sextina (senaria) = strofă alcătuită din şase versuri, reprezentativă pentru poezia lui Coşbuc, Goga, Philippide.“Sub plopii rari apele sunăŞi plopii rari vâjie-n vânt,Iar roata se-nvârte nebună!Eu stau la covată şi cânt, Dar singură nu ştiu ce cânt,Şi-n ochii mei lacrimi s-adună.

G.Coşbuc

20

Page 21: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

7.Celelalte forme strofice , septima ( 7 versuri ), octetul (8 versuri), nona (9 versuri), decima (10 versuri ) ,undecima ( 11 versuri – formă strofică rarisimă), şi duodecima (12 versuri), reprezintă, oarecum, forme strofice duble ale celorlalte tipuri. Acestora li se adaugă strofa polimorfă, alcătuită dintr-un număr mai mare de versuri.Toate acestea se referă la poezia clasică.Poezia modernă dispune de numeroase variante de organizare a versurilor, fără a se insista în mod deosebit în realizarea unei anume forme strofice.

Rima

Rima este procedeul poetic care constă în potrivirea sunetelor de la sfârşitul unui vers, cu cele de la sfârşitul altui vers.

1.monorima - constă în folosirea unei rime unice la toate versurile unei strofe:“Peste vârf de rămuréleTrec în stoluri rândunéle,Ducând gândurile méle Şi norocul meu cu éle.” M. Eminescu

2.împerecheată – versurile rimează , în ordine, două câte două:“Miresme dulci de flori mă-nbată şi mă alină gânduri blânde...Ce iertător şi bun ţi-i gândul, în preajma florilor plăpânde !Râd în grădină: flori de nalbă şi albe flori de mărgărint,De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.” D.Anghel

3.îmbrăţişată – rimează primul vers cu al patrulea, iar al doilea cu al treilea : “Au înflorit iar măgheranii şi n-a prins nimine de veste. Şi-acum se trec, cum trec pe lume atâtea vieţi ce pân’la moarte S-ascund în numărul mulţimei şi umilite stau deoparte, Cum sta între surori frumoasa cenuşăreasă din poveste.” D, Anghel

4.incrucisata –rimeaza primul vers cu al treilea si al doilea cu al patrulea “De câte ori deschid portiţa şi intru în grădină-mi pare

Că mă cuprinde-o vrajă dulce, şi florile-mi dezmiardă ochii. O fantezie uriaşă le-a dat un strai la fiecare,Şi fete nu-s pe tot pământul să-mbrace mai frumoase rochii.” D.Anghel

5.amestecata;

6.fara rima.

Ritmul

Ritmul este succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers.Silabele accentuate şi cele neaccentuate se grupează în picioare metrice, cele mai cunoscute fiind cele bisilabice şi cele trisilabice. În funcţie de felul cum se grupează silabele în picioare metrice şi de poziţia silabei accentuate în piciorul metric, se disting diverse tipuri de ritm, între care cele mai folosite sunt: 1.Ritmul trohaic

Este alcătuit din picioare metrice bisilabice, în care prima silabă este neaccentuată si a doua accentuata (iamb).“Sfân-tă mun-că-e-a-ceeaCe-răs-pla-ta-n-ea-şi-gă-seş-te” Al.Vlahuţă/_′ o / _' o / _′ o / _' o //_′ o / _' o / _' o / _' o /

picioare metrice bisilabice trohaice

2.Ritmul iambic

Este alcătuit din picioare metrice bisilabice în care prima silaba este accentuata si a doua neaccentuată(troheu).“A-re-ve-nit-fru-moa-sa-pri-mă-va-răCo-pa-cii-par-că-s-ninşi-de-a-tâ-ta-floa-re”

Al. Vlahuţă / o _' / o _' / o _' / o _' / o _' / o o _′ / o _' /o _' / o _' / o _' / o

picioare metrice bisilabice iambice

21

Page 22: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

3.Ritmul amfibrahic

Este alcătuit din picioare metrice trisilabice în care silaba mediană este accentuată.“Pe-vo-dă-l-ză-reş-te-că-la-re-tre-când”

G. Coşbuco _' o / o _' o / o _' o / o _' /

picioare metrice amfibrahice picior metric iambic

Comentarea unor versuri presupune etapele:

• Identificarea• Mijloacelor expresive.• Cuvintelor simbol.• Figurilor de stil.• Imaginilor si specificarea semnificatiilor in context.

22

Page 23: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Vocabularul

Totalitatea cuvintelor unei limbi formeaza vocabularul limbii romane.Vocabularul limbii romane cuprinde aproximativ 120000 de cuvinte, formand masa vocabularului. In masa vocabularului sunt cuprinse: arhaisme, regionalisme, majoritatea neologismelor, termeni tehnici si stiintifici, etc. Dintre acestea 1500 sunt folosite mai des formand fondul principal lexical (de cuvinte).Fiecare cuvant are:- o forma;-un continut.Cartea in care apar cuvintele unei limbi asezate in ordine alfabetica se numeste dictionar.

Arhaisme

Sunt cuvinte vechi care nu se mai folosesc astazi, deoarece notiunile denumite de ele au disparut. Ele apar doar in opere literare pentru a-l transpune pe cititor intr-o anumita epoca.Vistiernic, paharnic, logofat, cneaz, voevod, postelnic, hatman, ceaus, flinta, halebarda, etc.

Regionalisme

Sunt cuvinte care se folosesc in anumite regiuni ale tarii. Nu se recomanda folosirea lor in vorbire.Clisa, sonc, crumpi, barabule, curechi, paradaisa, piparca, pita, colesa, scoverzi, crastaveti...Rolul lor este de a:-imbogatire;-relatinizare;-modernizare;-internationalizare.

Neologisme

Sunt cuvinte noi care au aparut in limba romana in ultimii 150 ani.Telefon, televizor, computer, celular, blit, pix...

Dinamica vocabularului

Vocabularul este intr-o continua miscare. Unele cuvinte dispar si apar mereu cuvinte noi. Imbogatirea vocabularului se explica prin dezvoltarea stiintei si tehnicii.

Familia de cuvinte (familia lexicala)

Cuvant de baza + cuvintele derivate, compuse sau derivate impropriu de la el

Om – cuvant de bazaOmulet DerivateOmenireOmenie Familia lexicalaA omeniNeomneomenos

Cuvantul de la care se porneste in alcatuirea unei familii lexicale se numeste cuvant de baza.Cuvantul de baza si derivatele sale formeaza impreuna familia lexicala.Grupul de sunete care apar in toate cuvintele unei familii se numeste radical (radacina).

Cuvintele formate de la cuvantul de baza prin adaugarea de sunete la inceputul sau la sfarsitul lor se numeste derivate.

Mijloace de imbogatire a vocabularului

Mijloacele de imbogatire a vocabularului sunt:

1.Interne: 1.1.derivarea; 1.2.compunerea; 1.3.schimbarea valorii gramaticale (schimbarea clasei morfologice) sau conversiunea.

2.Externe: - imprumuturile (neologismele).

23

Page 24: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

1.1.Derivarea

Este procedeul de formare a cuvintelor noi cu ajutorul afixelor. Prin afixe se inteleg prefixele si sufixele.Sunetul sau grupul de sunete care se adauga la sfarsitul unui cuvant pentru a forma un cuvant nou se numeste sufix.

Exemple de sufixe:-as – copilas, poznas, baietas;-us – catelus, purcelus, magarus;-ar – strungar, pantofar, scolar;-tor – croitor, bautor, consumator;- ist – biciclist, fotbalist, handbalist;-ie – prostie, omenie, magarie;-uta – hainuta, casuta, micuta;-ica – bluzica, mamica, icica;-andru – copilandru, baietandru;-oaie – casoaie, magaoaie;-oi – casoi, maturoi;-ita – fetita, magarita, jordita;-i – raciti, a dormi, a gasi;-is – tufis, frunzis;-ime – scolarime, prostime;-a – a manca, a dansa, a canta;-oaica – lupoaica, leoaica;-iza – a caracteriza, a gramatica.

Sufixele sunt:

1.Diminutive - Sufixele care ajuta la formarea unor cuvinte noi care arata ca obiectul denumit de ele este mai mic decat cel denumit de cuvantul de baza se numesc sufixe diminutivale. Aceste cuvinte se numesc diminutive.-as – copilas;-icica – pietricica;-ita – fetita.

2.Augumentative - Sufixele care ajuta la formarea unor cuvinte noi care arata ca obiectul denumit de acesta este mai mare decat cel denumit de cuvantul de baza se numesc sufixe augmentative. Aceste cuvinte se numesc augmentative:-andru – copilandru;-oi – maturoi;-oaie – casoaie.

3.De agent – politist, maturator, pantofar, macaragiu.

4.Motionale – leoaica, ratoi.

5.Colective – frunzis, bradet, canepiste.

Sunetul sau grupul de sunete care se aseaza inaintea unui cuvant pentru a forma un cuvant nou se numeste prefix.

Exemple de prefixe:-ne – nebun, netot, neastamparat;-pre – prescolar, preuniversitar;-re – refacut, renascut;-i – ilogic, imoral, ilegal;-a – anormal, amoral;-des – desfacut, descompetat;-dez – dezvelit, dezbarat;-in – innoptat, innegrit;-imp – impietrit;-im – imbracat; impartit;-ant – antimperialist, antepenultimul, antebrat.

Derivatele formate atat cu prefixe cat si cu sufixe se numesc derivate parasintetice.Ex. Prescolar, innegri, neomenesc, infrunzit, impietrit.

24

Page 25: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

1.2.Compunerea

Compunerea este procedeul de imbogatire a vocabularului prin care doua sau mai multe cuvinte existente in limba se formeaza un cuvant nou.

Compunerea se realizeaza in mai multe feluri:

1.prin contopire – dreptunghi, triunghi, untdelemn, unsprezece, despre, fiindca;2.prin alaturare cu cratima – floarea-soarelui, nu-ma-uita, Cluj-Napoca, vita-de-vie.3.prin alaturare cu pauza alba – Scoala Generala Nr. 2, Evenimentul Zilei, Gazeta Sporturilor.4.prin abreviere – din initiale – CEC, CSR, UCMR, BCR, CFR, FBI.

-- din initiale si parti de cuvinte – DEX, ASIT. -- din parti de cuvinte – ROMARTA, ROMTELECOM, ASIROM.

1.3.Schimbarea valorii gramaticale (clase morfologice)

Prin schimbarea valorii gramaticale se intelege ca un anumit cuvant cu o anumita valoare gramaticala isi poate schimba clasa morfologica intr-un anumit context, astfel:

1.zilele saptamanii, lunile anului, anotimpurile, partile zilei pot fi substantive cand au functie de subiect si adverb cand au functie de CCT.

Primavara este anotimpul florilor. (subst.)Primavara vin pasarile. (adv.)

2.adjectivele pot deveni adverbe sau substantive (prin articulare)

Baiatul frumos invata. (adj.)Baiatul scrie frumos. (adv.)Frumosul invata. (subst.)Baiatul urat nu merge la scoala. (adj.)

3.unele pronume personale sau reflexive pot deveni substantive prin articulare.

In sinea ei a recunoscut ca a gresit.

4.unele pronume (demonstrative, posesive, relative, interogative, nehotarate, negative) pot deveni adjective pronominale

Acesta vorbeste. (pr.dem.de apropiere)Baiatul acesta vorbeste. (adj.pr.dem de apropiere)Ai mei au plecat in oras. (pr.posesiv)Parintii mei au plecat in oras. (adj.pr.posesiv)

5.prin articulare unele numerale pot deveni substantive

Treiul primit m-a ambitionat.

6.Verbele la participiu pot deveni substantive prin articulare

Invatatul ma omoara.

7.Unele adverbe pot deveni adjective

Mama gateste bine. (adv.)Pe langa mine a trecut o femeie bine. (adj.)

8.Unele adverbe si locutiuni adverbiale se pot transforma in prepozitii sau locutiuni prepozitionale

El locuieste deasupra. (adv.)Deasupra orasului zboara avioane. (prepozitie)El locuieste deasupra mea. (prepozitie + pronume)El se uita in jos. (locutiune adverbiale)In josul apei sunt pesti. (locutiune prepozitionala +substantiv)

25

Page 26: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

9.si, nici, iar, ba pot fi adverbe sau conjunctii

Vin si eu. (adv.)Mama si tata lucreaza. (conj.)Eu invat iar tu te joci. (conj.)Iar n-ai invatat. (adv.)Ba mananca, ba se joaca. (conj.)Ba nu vin cu tine. (adv.)Nu invata nici nu scrie. (conj.)Nu a invatat nici azi. (adv.)

10.Prin articulare unele interjectii pot devenii substantive

Gabi are un of la inima. (subst.)

11.Valorile morfologice ale cuvantului “un”

Un baiat invata. (art.nehotarat)Un baiat si doua fete invata. (numeral cardinal)Un baiat invata, altul se joaca. (adj.pronominal nehotarat)

12.Valorile morfologice ale cuvantul “o”

O fata invata. (art.nehotarat)O fata si doi baieti invata. (numeral cardinal)O fata invata, alta doarme. (adj.pronominal nehotarat)Am vazut-o in oras. (pr.personal)O, ce frumos e afara. (intrejectie)O sa vin si eu. (verb auxiliar)Cuvantul “alcool” se scrie cu doi “o”. (subst.)Gabi a facut-o de oaie. (pr.pers.cu valoare neutra, fara functie sintactica)

13.Valorile morfologice ale cuvantului “a”

A invata e greu. (prepozitie)A invatat lectia. (verb aux.)O carte a fetei e pe masa. (art.posesiv)A, mi-am adus aminte. (interjectie)Fata a mare e cuminte. (art. demonstrativ)

14.Valorile morfologice ale cuvantului “i”

Fata-i in curte. (verb predicativ)Fata-i frumoasa. (verb copulativ)I-am dat o carte. (pr.personal)Lui i-am dat o carte. (pr.personal)I, ce bine ii in vacanta. (interjectie)

15.Valorile morfologice ale cuvantului “de”

El are un cap de magar. (prepozitie)De ma voi scula, pre multi am sa popesc si ei. (conjunctie)De, ar fi multe de spus despre Sandu. (interjectie)

2.Neologismele

Ca orice limba, limba romana se imbogateste si prin mijloace externe adica imprumutand cuvinte din alte limbi.Astfel de-a lungul istoriei limba romana s-a imbogatit cu numeroase cuvinte de la popoarele cu care am intract in contact:-slava: vecernie, utrenie;-greaca: arhimandrit;-turca: ciubuc, ciorba, sarma, iaurt;-maghiara: boland, gulas;

26

Page 27: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

-germana: snitel, ventil, abtibild, bormasina;-italiana: chitara, tenor, bariton.In ultimii 150-200 de ani au aparut numeroase cuvinte noi ca urmare a plecarii la studii in Franta a copiilor de boieri. Aceste cuvinte noi se numesc neologisme si majoritatea sunt de origine franceza.In ultimile decenii au aparut cuvinte noi de circulatie internationala avand la baza limba engleza. Ele se numesc americanisme: whiski, weekend, hotdog, hamburger, blugi, jeansi.

Sinonimele

Sinonimele sunt cuvinte cu forma diferita, dar cu acelasi inteles.Elev-scolar;Steag-drapel-stindard;soldat-ostas-ostean;zapada-nea-omat;obraznic-insolent-impertinent;gigantic-urias;paradis-rai-eden;infectios-contagios.

Uneori sinonimele sunt regionalisme:slanina-clisa-slana;cartofi-crumpi-barabule;

Ele se impart in mai multe categorii:

1.totale, sensurile sunt identice: steag=drapel=stindard;

2.partiale, nu toate sensurile coincid: repede=iute

3.aproximative, cand se sugereaza obiectul, prin echivalente neasteptate: luna la Eminescu este “regina noptii moarta” sau “o vatra de jaratec”Sinonimele din categoriile 2 si 3 pot fi stabilite in context

4.lexicale, o relatie intre cuvinte

5.lexico-frazeologice, o expresie si un cuvant: a da ortul popii=a muri

6.frazeologice, relatie intre doua expresii: in ciuda=in pofida

Antonimele

Antonimele sunt cuvinte cu forma diferita si inteles opus.

Tipuri de antonime:

1.cu radacina diferita: tanar-batran; cuminte-rau.

2.formate prin derivare cu prefixe (cu aceeasi radacina): om-neom, impadurit-despadurit.

Unele antonime se pot forma cu ajutorul prefixelor.Egal-inegal;Normal-anormal;A face-a desface.Numarul antonimelor este relativ redus.

Omonime

Omonimele sunt cuvinte cu aceeasi forma dar cu inteles diferit.Broasca mi s-a stricat.Am vazut o broasca.

Felurile omonimelor:

1.omonime lexicale1.1.totale, cele doua cuvinte sunt identice in flexiune: lac-lacuri.

27

Page 28: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

1.2.partiale, cele doua cuvinte sunt diferite in flexiune: masa-mese-mase.

2.lexico-gramaticale – parti de vorbire diferite: sare (verb)-sare (subst.)Uneori omonimele pot fi parti de vorbire diferite.

Cuvinte polisemantice

Sunt cuvinte care au mai multe sensuri si in contexte diferite realizeaza mai multe semnificatii.Unul dintre sensuri este mai cunoscut, mai frecvent (sensul de baza). Celelalte sunt sensuri secundare, derivateCuvintele cu un singur sens se numesc monosemantice, iar cele cu mai multe sensuri se numesc polisemantice.

Cuvintele polisemantice au:

1.sens de bazaSergiu si-a rupt piciorul.

2.sens secundarPiciorul podului e gros.

3.sens figuratPe un picior de plai,Pe-o gura de rai.

Sensul unui cuvant poate fi stabilit numai in context.Cuvintele polisemantice nu trebuiesc confundate cu omonimele:-la polisemantice exista un cuvant cu mai multe sensuri apropiate;-la omonime exista doua cuvinte care intamplator sunt la fel dar sensurile lor sunt complet diferite.

Paronime

Sunt cuvinte cu forma asemanatoare si inteles diferit. Cand vorbitorul nu cunoaste exact sensul unuia din cuvinte, el le poate confunda.Am raspuns oral.Avem un orar greu.

Pleonasmul

Pleonasmul este o greseala de exprimare care consta in folosirea alaturata a doua cuvinte cu acelasi inteles, repetarea inutila a aceleasi idei.Fiind o greseala de exprimare pleonasmul trebuie evitat.Baba batranaA revedea din nou

Unitati frazeologice

Unitatile frazeologice sunt combinatii stabile de doua sau mai multe cuvinte care au sens unitar si denumesc un anumit obiect.Unitatile frazeologice pot fi de mai multe feluri:

1.locutiuni – sunt grupuri de cuvinte au sens unitar si care se comporta ca un singur cuvant, ele pot fi:-substantivale – Tinere de minte.-adjectivale – Om cu scaun la cap.-pronominale – Nu se stie cine.-verbale – A trage la masea.-adverbiale – In sus.-prepozitionale – In susul, in josul.-conjunctionale – De vreme ce, din cauza ca.

2.expresiile – sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar si cu o valoare expresiva mai mare decat cea a locutiunilor. Ele sunt de fapt structuri metaforice.As da arama pe fata.A face pe mortul in papusoi.A taia frunze la caini.A umbla dupa cai verzi pe pereti.

28

Page 29: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

3.expresii idiomatice – cuvinte cu sens figurat. Are in general nu pot fi traduse in alta limba.A nu-i fi boii acasa.A nu fi in apele tale.

4.formule si clisee internationale – folosite in toate limbileArta pentru arta.Marul discordiei.Arca lui Noe.Calcaiul lui Ahile.Patul lui Procust.

Fonetica

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articulat. Din limba greaca: phonos=sunetFonetica studiaza sunetele vorbirii. Un cuvant are o forma si un inteles. Fiecare cuvant e format din sunete.In scris sunetului ii corespunde o litera. Totalitatea literelor dintr-o limba asezate intr-o anumita ordine formeaza alfabetul limbii respective.

De obicei unui sunet ii corespunde o litera:-mama – 4 sunete, 4 litere;-catel – 5 sunet, 5 litere;-magarus – 7 sunete, 7 litere.Uneori anumite grupuri de litere formeaza un singur sunet, astfel:-ce, ci, ge, gi – un sunet, 2 litere;-che, chi, ghe, ghi – un sunet, 3 litere.

Limba romana are in total 34 sunete specifice, din care :-7 v o c a l e : a, ă, â, e, i, o, u ;-22 consoane: m, n, r, s, ş, v, z, c, k, b, l, h, d, t, ţ, f, j, p, g, q, y, x; -semivocale : e, i, o, u.

Sunetul sau grupul de sunete care se pronunta cu o singura deschizatura de gura se numeste silaba. O silaba contine neaparat o vocala.

Grupul de sunete format dintr-o vocala si o semivocala alaturate in aceeasi silaba se numeste diftong.-Diftongii ascendenţi sunt formaţi dintr-o semivocală + vocală /SV/: seară, iarbă, iepure, iolă, iubi, soare, steaua, rouă; (ea, eo, ia, ie, io, iu, oa, ua, uă)-Diftongii descendenţi sunt formaţi dintr-o vocală + semivocală /VS/: mai, tei, cutii, căi, căpătâi, noroi, pui, august, meu, fiu, tău, râu, tablou; (ai, ei, ii, ăi, îi, oi, ui, au, eu, ii, ău, îu, ou.)

Grupul de sunete format dintr-o vocala si doua semivocale alaturate in aceeasi silaba se numeste triftong.-iau ; [ să iau ]-iai ; [ tu voiai ]-iei ; [ să iei ]-ioa ; [ aripioară ]-eau ; [ vreau ]-eai ; [ priveai ]-oai ; [ leoaică ]-eoa ; [ pleoape ]

Grupul de sunete format din doua vocale alaturate in silabe diferite se numeste hiat.Hiatul poate fi format din vocale diferite: a-e, a-i, a-o, a-u, ă-i, â-a, e-a, e-i, e-o, e-u, i-a, i-e, i-o, i-u, î-i, o-a, o-e, o-i, o-u, u-a, u-e, u-i, u-o, ca în cuvintele: aer, naiv, haos, aur, faină, căuş, real, leit, neon, neuron, ziar, vie, fior, diurnă, mârâit, boa, poet, doime, noutate, scuar, duet, suiş, fluor, sau din aceeaşi vocală, repetată: a-a, e-e, i-i, o-o, u-u, ca în cuvintele: supraaglomerat, feeric, viitor, alcool, vacuum.

29

Page 30: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Reguli de despartire a cuvintelor in silabe

1.V-CV

Cand exista o consoana intre 2 vocale, consoana trece la silaba a doua.mi-na;ma-ma;a-pa.

2.VC-CV

Cand exista 2 consoane intre 2 vocale, prima consoana ramane la prima silaba, iar a doua trece la silaba urmatoare.Ban-ca;mar-fa;bar-ca.

2.e.La aceasta regula exista si exceptii:

-in situatia cand in prima silaba sunt ambele consoane, iar in a doua silaba exista “l” sau “r” despartirea se face inaintea intregului grup, ambele consoane trecand la silaba a doua.Exemple de consoane: b, c, d, f, g, h, t, p.Ta-bla;Co-dru;Ti-gru.

3.VC-CCV

Cand exista 3 consoane intre 2 vocale, prima consoana ramane la prima silaba, iar celelalte trec la silaba a doua.Mon-stru;Cin-ste.

3.e. La aceasta regula exista si exceptii:

La aceasta regula exista exceptii in cazul urmatoarelor grupuri de consoane, cand despartirea se face intre a doua si a treia consoana: lpt, mpt, mlt, ncs, nct, ndv, rct, rtf si stm.Jert-fa;sculp-tu-ra.

4.V-V (regula hiatului)

Cand exista doua vocale in hiat, se aplica regula hiatului.Po-et ;i-de-e.

5.Regula morfologica

Cand exista un cuvant format cu prefix, acesta se desparte de cuvant, fara a se aplica una din regulile dinainte.In-e-gal ;i-ne-lar.

Acolo unde exista cuvinte compuse, despartirea se face intre cele doua cuvinteDin-spre;de-spre;unt-de-lemn.

Nu se despart cuvintele prescurtate si numele proprii.

Accentul

In limba romana nu exista o pozitie fixa a accentului. De obicei se accentueaza penultima sau antepenultima silaba, dar exista si exceptii. Uneori accentul poate schimba sensul unui cuvant:laturi-laturi; vesela-vesela; copii-copii.

30

Page 31: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Semnele de ortografie si de punctuatie

Semnele de punctuatie sunt:

-punctul “.” – marcheaza sfarsitul unei propozitii enuntiative;-semnul exclamarii “!” – marcheaza sfarsitul unei propozitii exclamative (dorinta, urare, blestem);-semnul intrebarii “?” – marcheaza sfarsitul unei propozitii interogative (cand apare o intrebare sau cand se exprima indoiala, nedumerire, uimire);-virgula “,” – marcheaza o pauza in vorbire;-punct si virgula “;” – marcheaza o pauza in vorbire mai mare decat cea exprimata prin virgula;-doua puncte “:”;-puncte de suspensie “...” – marcheaza intreruperea comunicarii;-linia de dialog “-“ – marcheaza inceputul unei discutii dintre doua sau mai multe personaje;-ghilimelele “” .

Semnele de ortografie sunt:

-apostroful ‘ care marcheaza eludarea (absenta) unui sunet sau grupuri de sunete (dom’le, vin’ );-cratima “-“ se mai numeste liniuta de unire si marcheaza rostirea impreuna a doua cuvinte sau parti de cuvinte. De multe ori marcheaza aludarea unei vocale.

Gramatica unei limbi este ansamblul de reguli de folosire a acelei limbi, ea studiaza regulile modificarii formelor cuvintelor in timpul vorbirii, precum si regulile imbinarii cuvintelor in propozitii si a propozitilor in fraza.Acelaşi termen este folosit şi pentru ştiinţa care studiază astfel de reguli, ca ramură a unui studiu mai general al limbajului, numit lingvistică. Fiecare limbă are un set specific de reguli şi deci o gramatică distinctă.

În mod tradiţional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii:

1.morfologia (modificarea formei cuvintelor) şi

2.sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi fraze). În prezent lingviştii consideră ca aparţinînd tot gramaticii şi următoarele subdomenii, care studiază alte regularităţi ale limbii: -fonetica; -fonologia; -ortografia;-semantica;-pragmatica.

Morfologia este partea gramaticii care studiază forma cuvântului, modificările formei şi ale conţinutului, valorile gramaticale exprimate prin formele cuvântului. Morfologia, urmăreşte cuvântul sub aspectul variaţiei formei sale (al flexiunii) pentru exprimarea diverselor categorii gramaticale, prin opoziţie cu sintaxa, care studiază combinarea cuvintelor şi funcţiile pe care acestea le iau în cadrul combinaţiilor.

Părţile de vorbire sunt cuvinte sau locuţiuni verbale care fac parte din 10 clase gramaticale grupate după: sensul lexical - ceea ce exprimă forma lor - caracteristici morfologice posibilitatea de a îndeplini anumite funcţii sintactice.

Cel mai important rol în clasificarea părţilor de vorbire îl are sensul lexical, adică ceea ce exprimă fiecare parte de vorbire, astfel:

1. substantivul - indică obiecte, 2. pronumele - ţine locul unui substantiv, 3. numeralul - exprimă un număr sau o determinare numerică, 4. adjectivul - exprimă o proprietate a unui obiect, 5. verbul - exprimă o acţiune sau o stare, 6. adverbul - exprimă o caracteristică a unui acţiuni sau a unei stări, 7. interjecţia - exprimă exteriorizarea unui sentiment, a unei stări fizice sau psihice sau a unui sunet, 8. articol, 9. conjuncţia şi

31

Page 32: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

10. prepoziţia - acestea nu au sens de sine stătător şi sunt simple instrumente gramaticale ce servesc la stabilirea unor raporturi gramaticale.

Părţile de vorbire sunt: flexibile: verbul, substantivul, pronumele, articolul, adjectivul parţial flexibile: numeralul neflexibile: prepoziţia, conjuncţia, interjecţia, adverbul.

Verbul

Partea de vorbire flexibila care arata actiunea, starea sau existenta se numeste verb.În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acţiune, ca de exemplu a alerga, a construi. Tot în categoria verbelor intră şi o serie de alte cuvinte care, deşi nu exprimă acţiunea propriu-zisă săvîrşită de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă identic. Astfel există verbe care exprimă existenţa sau starea (a fi, a sta), recepţionarea pasivă a unei acţiuni exterioare (a primi, a auzi), o transformare (a creşte, a dispărea), etc.Termenul verb vine în româneşte din franţuzescul verbe, cu acelaşi sens, şi care la rîndul lui provine din latinescul verbum (cuvînt, verb). Romanii au preluat noţiunea din greceşte, unde rhema avea acelaşi sens.Datorită importanţei sale deosebite în comunicare, verbul este una dintre cele două părţi de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte propoziţii corecte gramatical şi cu sens de sine stătător sînt cele care conţin un verb.

Daca flexiunea substantivului si a pronumelui se numeste declinare, atunci flexiunea verbului se numeste conjugare.

Dupa terminatiile la modul infinitiv, verbele sunt de patru conjugari:-conjugarea I-a -(a): a cânta, a mânca-conjugarea a-II-a -(ea): a vedea, a tăcea-conjugarea a-III-a -(e): a face, a spune-conjugarea a-IV-a -(i sau î): a citi, a hotărî

Categoriile gramaticale ale verbului sunt:-conjugarea (4 conjugari);-modul (8 moduri);-timpul (7 timpuri);-numar (singular si plural);-persoana (I, II, III).

Clasificare

1. După înţeles:

1.1.predicative au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal (ex: Băiatul citeşte.).

1.2.nepredicative nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal

1.2.1.copulative sunt verbe care nu au înţeles de sine stătător si nu pot forma singure predicatul verbal, intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ ( ex: El este elev.).Ele formeaza impreuna cu numele predicative predicat verbal.Sunt acele verbe care fac legatura dintre subiect si numele predicativ.Cînd predicatul unei propoziţii se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta şi subiect se numeşte copulă. În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziţie verb copulativ. De exemplu, în propoziţia "[...] iubirea de moşie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb.

Principalele verbe copulative sunt:-“a deveni” este intotdeauna copulativ;El a devenit premiant.-“a fi” este copulativ cand nu are inteles de sine statator si nu poate fi inlocuit cu: a se afla, a se gresi, a exista.

1.2.2.auxiliare ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse, cele trei verbe auxiliare in limba romana sunt: a fi, a avea, a voi (ex: El a mers la şcoală.).

2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele:

32

Page 33: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

2.1.personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî.

2.2.impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.).

3. După posibilitatea de a avea un complement direct:

3.1.tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva).

3.2.intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi.

Verbe intranzitive

1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna6. Verbe la diateza pasivă

Exemple:-a iesi VP Eu ies in curte.

VC Eu ies doctor.-a ajunge VP Eu ajung acasa.

VC Eu ajung ministru.-a insemna VP Eu insemn tema.

VC Viata inseamna munca.

Cele trei situatii ale verbului “a fi”

1.Verb predicativ VP – cand are inteles de sine statator si poate fi inlocuit cu: a se afla, a se gasi, a exista si formeaza sigur predicatul.Maria este la mare.

2.Verb copulativ VC – cand nu are inteles de sine statator si nu poate fi inlocuit cu: a se afla, a se gasi, a exista, nu poate forma singur predicatul.Maria este harnica.

3.Verb auxiliar VA – cand ajuta la formarea unor timpuri compuse de la alte verbe si a diatezei pasive. Atunci formeaza PV.Eu voi fi mancat o prajitura.

Timpurile verbului

Forma pe care o ia verbul pentru a arata cand se desfasoara actiunea se numeste timp.

Timpurile de baza sunt:

1.prezent;2.imperfect ;3.perfectul simplu ;4.mai mult ca perfectul ;5.viitor I6.viitor II

Numai modul indicativ are toate cele 7 timpuri.

Flexiune

În multe limbi, forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcţie de persoana, numărul şi uneori genul subiectului. De asemenea, verbul îşi poate schimba forma în funcţie de alţi parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Acest proces de schimbare a formei verbului se numeşte conjugare.

33

Page 34: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Modurile verbului

Forma pe care o ia verbul pentru a arata cum considera vorbitorul actiunea se numeste mod.

Modurile verbului:

1.Personale (predicative) – se numesc personale pentru ca isi schimba forma dupa persoana si se numesc predicative pentru ca au functie de predicat verbal.

1.1.Indicativ – arata o actiune sigura, reala. Are toate cele 7 timpuri.

1.2.Conjunctiv – arata o actiune posibila, realizabila. Are prezent si perfect. Se formeaza cu conjunctia “sa”.

1.3.Conditional optativ – arata o dorinta, optiune, a carei realizare este conditionata de ceva. Are prezent si perfect. Se formeaza cu auxiliarul “a avea”.Are si forme inverse (ce apar deobicei in limba populara) folosite pentru a exprima:-o dorinta: Dare-ar Domnul Dumnezeu...-o urare: vedea-te-as imparat!-un blestem: arde-l-ar focul!

1.4.Imperativ – arata o porunca, un sfat, o urare, un indemn, o rugaminte. Are numai persoana a II a. Are forma afirmativa si negativa.

2.Nepersonale (nepredicative) – se numesc nepersonale pentru ca nu isi schimba forma dupa persoana si se numesc nepredicative pentru ca au orice functie in afara de predicat, adica subiect, nume predicative, atribut sau complement.

2.1.Infinitiv – este modul de baza al verbului – exprima numele actiunii, starii, existentei, este forma verbului scrisa in dictionar;SB – A invata e greu.NP – Placerea lui este de a invata.AV – Placerea de a invata este a lui.CD – El stie a canta.CI – S-a saturat de a lua note proaste.CCM – A venit la scoala fara a invata.

2.2.Gerunziu – se formeaza cu “ind” sau “and” si exprima o actiune in desfasurare.CCM – El merge cantand.AV – Se vad cosuri fumegand.AA – Se vad cosuri fumegande.CI – S-a saturat mancand banana.NP – Cosurile sund fumegande.

2.3.Participiu – seamana cu adjectivul – exprima o actiune terminata, suferita de o fiinta sau de un lucru; ajuta la formarea unor moduri si timpuri; poate deveni adjectiv cand determina un substantiv.AA – Lectia de invatat a fost usoara.NP – Pomii sunt infloriti.

2.4.Supin – arata scopul actiunii si se formeaza din “de” + participiu – numeste actiunea ca si infinitivul, dar se formeaza cu prepozitii diferite de “a”SB – De invatat e greu.NP – Lectia este de invatat.AV – Lectia de invatat este grea.CD – Am de invatat.CI – S-a saturat de invatat.

Conjugarea verbului “a canta”

34

Page 35: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

1.1.Modul indicativ

Prezent Imperfect Perfectul simplu Perfectul compusActiunea se desfasoara in momentul vorbirii

Actiune trecuta si neterminata

Actiune trecuta terminata de curand

Actiune trecuta si terminata inaintea vorbirii

Eu cant Eu cantam Eu cantai Eu am cantatTu canti Tu cantai Tu cantasi Tu ai cantatEl,Ea canta El, ea canta EL, ea canta El, ea a cantatNoi cantam Noi cantam Noi cantaram Noi am cantatVoi cantati Voi cantata Voi cantarati Voi ati cantatEi, ele canta Ei, ele cantau Ei, ele cantara Ei, ele au cantat

Mai mult ca perfect Viitor I Viitor II (anterior)Actiune trecuta terminata inaintea altei actiuni tot trecute

Actiune viitoare Actiune viitoare terminata inaintea altei actiuni tot viitoare

Eu cantam Eu cantasem Eu voi canta Eu voi fi cantatTu cantasi Tu cantasesi Tu vei canta Tu vei fi cantatEl, ea canta El, ea cantase El, ea va canta El, ea va fi cantatNoi cantasem Noi cantaseram Noi vom canta Noi vom fi cantatVoi cantaserati Voi cantaserati Voi veti canta Voi veti fi cantatEi, ele cantasera Ei, ele cantasera Ei, ele vor canta Ei, ele vor fi cantat

1.2.Modul conjunctiv

Prezent PerfectActiune posibila in prezent sau in viitorul apropiat

Actiune posibila in trecut

Eu sa cant Eu sa fi cantatTu sa canti Tu sa fi cantatEl, ea sa cante El, ea sa fi cantatNoi sa cantam Noi sa fi cantatVoi sa cantata Voi sa fi cantatEi, ele sa cante Ei, ele sa fi cantat

1.3.Modul conditional optativ

Prezent PerfectActiune conditionata sau dorita in prezent

Actiune conditionata sau dorita in trecut

Eu as canta Eu as fi cantatTu ai canta Tu ai fi cantatEl, ea a canta El, ea a fi cantatNoi am canta Noi am fi cantatVoi ati canta Voi ati fi cantatEi, ele ar canta Ei, ele ar fi cantat

1.4.Modul imperativ

Forma afirmativa: canta – cantati;Forma negativa: nu canta – nu cantati.

1.5.Modul infinitiv

A canta

1.6.Modul gerunziu

35

Page 36: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Cantand

1.7.Modul participiu

Cantat – cantata;Cantati – cantate.

1.8.Modul supin

De cantat. Pentru cantat.

Stabiliţi funcţia sintactică a verbelor şi felul acţiunii exprimate.

înveţi-prezent,II,singular/Pv – acţiune sigură,reală-INDICATIV

să înveţi-prezent,II,singular/Pv-acţiune posibilă-CONJUNCTIV

Ai învăţa-prezent,II,singular/Pv-acţiune dorită-CONDIŢIONAL-OPTATIV

Învaţă!-prezent,II,singular/Pv-poruncă,îndemn-IMPERATIV

A învăţa-prezent/S-numele acţiunii-INFINITIV

Învăţând-C-circumstanţele acţiunii-GERUNZIU

Învăţată-A-acţiune terminată-PARTICIPIU(formă de adjectiv)

De învăţat-A-scopul,destinaţia acţiunii-SUPIN

Cele trei conjugariForma pe care o ia verbul pentru a arata raportul dintre subiect si obiect (complement) se numeste diateza

In limba romana exista 3 diateze:1.Diateza activa - subiectul este activ, el face actiunea si complementul o sufera.2.Diateza reflexiva – subiectul face actiunea si tot el o sufera. Se formeaza din diateza activa, in fata verbului aparand unul dintre urmatoarele pronume reflexive: Ac:ma,te,se,ne,va,se; D:imi,iti,isi,ne,va,isi3.Diateza pasiva – subiectul este pasiv, altcineva face actiunea, iar subiectul o sufera. Se formeaza din verbul „a fi” la modul si timpul potrivit si timpul necesar + participiul verbuilui de conjugat.

Substantivul36

Page 37: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Partea de vorbire flexibila care defineste obiecte se numeste substantiv. In gramatica, prin obiecte intelegem finite, lucruri si fenomene ale naturii.

Clasificarea substantivelor

Substantivele se pot clasifica după diferite criterii, astfel:

1.Substantive proprii şi substantive comune

1.1.Substantivul (sau numele) propriu denumeşte individual o fiinţă sau un lucru pentru a le deosebi de alte fiinţe sau lucruri din aceeaşi categorie. Substantivele proprii se scriu cu iniţială majusculă: Franţa, Ion Luca Caragiale, Pămînt (cînd e vorba de planetă).Ex.: Ionel, Resita, Carpati, Romania.

1.2.Substantivul comun serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel. Se scrie cu iniţială minusculă cu excepţia cazurilor cînd majuscula este cerută de alte reguli gramaticale sau necesităţi stilistice.Ex.: om, porc, dulap;

2.Substantive colective

Substantivele sunt acele substantive a căror formă de singular are înţeles de plural. Ex.:2.1.substantive simple (primare): hoardă, herghelie, stol, turmă, trib, grup, mulţime.

2.2.substantive derivate (se formeaza prin sufixare): aluniş, frunziş, ţărănime, stejăriş, tineret, armată.

3.Substantive simple şi substantive compuse

3.1.Substantivele simple pot fi primare (carte, floare etc.) sau derivate cu sufixe (bunătate, geamgiu, îndoială etc.)

3.2.Substantivele compuse sunt formate din două sau mai multe cuvinte cu sens unitar. Ex.:

-prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare, argint-viu, gură-cască -prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare -prin contopire: binefacere, bunăstare, bunăvoinţă -prin abreviere: FMI, OPC, OZN

4.Substantive numărabile şi substantive nenumărabile

4.1.Se numesc substantive numărabile cele care denumesc obiecte separate, care se pot număra. Cele mai multe substantive care denumesc fiinţe, lucruri, evenimente şi locuri intră în această categorie. Substantivele numărabile au formă de plural, pot fi determinate de atribute (numerale, adjective) care exprimă cantitatea: trei purceluşi, o mulţime de probleme, cîteva minute.

4.2.Substantivele nenumărabile denumesc substanţe sau alte lucruri care nu pot fi numărate, precum o mare parte din noţiunile abstracte. Aceste substantive nu au formă de plural, sau forma lor de plural are un sens diferit de cea de singular; alte ori nu există decît forma de plural. Ex.: oxigen, nisip,

5.Substantive concrete şi substantive abstracte

5.1.substantivele concrete denumesc obiecte sau substanţa constitutivă a unor obiecte: telefon, pantof, lampă, tablou

5.2.substantivele abstracte denumesc abstracţiuni: noroc, idee, fericire, atitudine, pace, linişte fericire, zori.

Categoriile gramaticale specifice substantivului sunt:

37

Page 38: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

1. genul: – 3 genuri: - masculin: - un-doi; -feminin: - o-doua; -neutru: -un-doua.

2. numarul: -singular; -plural.

Exista substantive care au numai forma de singular, adica sunt defective de plural: soare, luna, miere, sare, grau, aur.Exista substantive care au numai forma de plural, adica sunt defective de singular: calti, zori, icre, taitei, macaroane, spaghete.

3. cazul: -nominativ (N); -acuzativ (Ac); -genitiv (G); -dativ (D); -vocativ (V).

Cazul Intrebarea la care raspunde Functia sintactica Exemplu

Nominativ

Cine?, ce? Subiect Elevul invataNume predicativ El este elevAtribut substantival apozitional (ASA)

Elevul Ionescu invata.Ionescu, colegul nostru cuminte, invata.

Acuzativ

Pe cine?, ce? Complement direct L-am vazut pe elev.Cu cine?, cu ce?, despre cine?, despre ce?, la cine?, la ce?

Complement indirect Se joaca cu elevul

care?, ce fel de? Atribut substantival prepozitional (ASP)

Cartea de la elev e noua

Nume predicativ Cartea este de la elevUnde?, de unde?, pana unde? Complement circumstantial

de loc (CCL)Stau sub elev.

Cand? Complement circumstantial de timp (CCT)

In vacanta plec pe munte.

Cum? Complement circumstantial de mod (CCM)

El invata cu placere

Genitiv

Al, A, ai,ale cui? Atribut substantival genitival (ASG)

Cartea elevului e pe masa.

Nume predicativ Cartile sunt ale elevuluiDin ce cauza? Complement circumstantial

de cauza (CCC)M-a batut din cauza colegului.

Unde?, de unde?, pana unde? Complement circumstantial de loc (CCL)

El sta in fata casei.

Cand? Complement circumstantial de timp (CCT)

A sosit inaintea parintilor.

Dativ

Cui? Complement indirect Dau elevului o carteCum? Complement circumstantial

de mod (CCM)Sergiu invata asemenea colegilor.

Nume predicativ Ei sunt asemenea colegilor.

Vocativ -- -- Baiatule, taci din gura!

Vocativul arata o chemare sau o strigare ce se desparte de restul propozitiei prin virgule.Substantivul in vocativ nu are functie sintactica.

Substantivele proprii masculine si feminine, nume straine primesc la genitiv articolul inaintea substantivului: lui Ionel, lui Vasile.

Se scriu cu 3 de “i” substantivele masculine terminate in “iu”: fiu, geamgiu, macaragiu, barcagiu si substantivul “copil” atunci cand sunt articulate cu articolul hotarat.

Schimbarea clasei gramaticale

38

Page 39: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

1.substantive provenite din adjectiv: tânărul, roşul, voinicul, un bătrân2.substantive provenite din pronume personale: eul3.substantive provenite din pronume reflexive: sinele, sinea4.substantive provenite din numeral cardinal: doiul, suta, mia, zecele, un trei5.substantive provenite din verb: scrisul, mâncatul, suferindul, vorbitul6.substantive provenite din adverb: aproapele, binele, răul, greul7.substantive provenite din prepoziţie: o contră8.substantive provenite din interjecţie: oful, hopul, fâşul

Adjectivul

Partea de vorbire flexibila care arata insusirea sau calitatea unui obiect se numeste adjectiv.

Exemplu Observaţii

Am văzut o pasăre frumoasă. Ce fel de pasăre? Frumoasă.

Vulpea roşcată a sărit peste câinele leneş.

Ce fel de vulpe? Roşcată. Ce fel de câine? Leneş.

El este deştept. Cum este el? Deştept.

Frumoasa floare s-a ofilit.Adjectivul frumoasa este pus în faţa substantivului floare pentru a sublinia caracteristica substantivului. Primeşte articolul substantivului determinat.

Păsările zboară repede.A nu se confunda repede cu un adjectiv deoarece acesta determină un verb şi este un adverb (şi deci nu se declină şi nu se acordă cu substantivul).

Adjectivele sunt de doua feluri:

1.invariabile (i): - au aceeasi forma indiferent de genul si numarul substantivului.In aceasta categorie intra adjectivele care denumesc:-nume de culori straine: gri, maro, kaki, oranj, bleu, roz, mov, lila;-neologice terminate in “e”: eficace, perspicace, feroce, atroce, motrice.

2.variabile: -cu o terminatie (V1) – cele terminate in “e”: mare, tare, verde, limpede, subtire; -cu doua terminatii (V2) – toate celelalte.

Substantiv Invariabil Variabil cu o terminatie Variabil cu doua terminatiiPantalon gri mare albastruRochie gri mare albastraPantaloni gri mari albastriiRochii gri mari albastre

Se scriu cu trei de “i” la plural adjectivele terminate in “iu” atunci cand stau in fata substantivului (auriu, argintiu, fumuriu, cenusiu, ruginiu). Cel de al 3 lea “i” este articolul hotarat al substantivului.Norii cenusi acopera cerul.Cenusiii nori acopera cerul.

Adjectivul se acorda intotdeauna in gen, numar si caz cu substantivul pe care il lamureste si are functie de atribut adjectival (AA).Baiatul harnic invata.

Numai cand sta dupa un verb copulativ are functie de nume predicativ.Baiatul este harnic.

Unele adjective s-au format cu ajutorul prefixelor sau sufixelor:-“ne” – nedemn, nedormit, neascultator;-“in” – inegal, indecis, incomod;-“iu” – auriu, cenusiu;-“sc” – omenesc, tineresc;-“os” – omenos, dureros.

Grade de comparatie ale adjectivelor

39

Page 40: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

1.pozitiv – bun;

2.comparativ - de superioritate – mai bun;- de egalitate – tot atat de bun;- de inferioritate – mai putin bun;

3.superlativ – relativ – de superioritate – cel mai bun ; - de inferioritate – cel mai putin bun; - absolut – foarte bun.

La pozitiv si superlativ absolut nu se face comparatia.Comparativul de egalitate se poate forma si astfel: la fel de bun.Superlativul absolut poate fi format si altfel decat cu adverbul foarte, astfel:-extraordinar de ...-nemaipomenit de ...-grozav de ...-fantastic de ...-neinchipuit de ...Exista adjective care nu au grade de comparatie: gigantic, urias, pitic, extraordinar, superior, inferior, maxim, minim, optim, viu, mort, oral, scris.

Pronumele

Pronumele este o parte de vorbire flexibilă, prezentă în majoritatea limbilor, care ţine locul unui substantiv atunci cînd participanţii la dialog cunosc sau înţeleg din context obiectul sau persoana numită de acesta. Pronumele este o clasă de cuvinte eterogenă; uneori pronumele adaugă informaţii suplimentare despre substantivul înlocuit: respectul vorbitorului, identitatea obiectului numit cu un altul, absenţa obiectului etc.

Clasificare

Clasă Exemple

Cu forme personale

Pronume personal eu, voi, el, dînsul

Pronume personal de politeţe dumneavoastră, dumneata, dumnealui

Pronume reflexiv se, sine, îşi

Pronume posesiv (ai) mei, (al) său, (a) sa

Pronume de întărire însumi, înşivă

Fără forme personale

Pronume demonstrativ acesta, ăsta, aceea, acelaşi

Pronume interogativ cine, ce, care, cît

40

Page 41: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Pronume relative (relational) care, ceea ce, cine

Pronume nehotărît unul, unii, cineva, altul, oricare, vreunul

Pronume negativ nimeni, nimic

1.Pronumele personal

Tine locul numelor de persoana. El are forme diferite dupa numar si persoana.

Cazul a-I-a sing. a-II- sing.a-III-a sing. masc.

a-III-a sing.fem. a-I-a pl. a-II-a pl.

a-III-a pl.masc.

a-III-a pl.fem.

N Eu Tu El ea Noi Voi Ei ele

AcPe mine, ma, m-

Pe, tine, te-

Pe el, il, l-Pe ea, -o Pe noi,

ne-, ni-Pe voi, va,

v-Pe ei, ii, i-

Pe ele, le-

DMie, imi,

mi-Tie, iti, ti- Lui, ii, i-

Ei, ii, i- Noua, ne-, ni

Voua, va, v-

Lor, le-, liLor, le-, li

G - - Al lui Al ei - - Al lor Al lorV - Tu! - - - Voi! - -

Pronumele are forme de vocativ numai la persoana a-II-a, iar forme de genitiv numai la persoana a-III-a.La dativ si acuzativ fiecare pronume are mai multe forme: - prima se numeste accentuata

- celelalte se numesc forme neaccentuate.

Mana-mi ridicam.Constructiile in genul celor de mai sus se numesc D-posesiv. Functia acestui pronume este de atribut pronominal in D.Si mi-ti-l lua pe zmeu si mi-ti-l tranti.Constructiile de genul celei de mai sus apar in creatiile populare pentru a sublinia participarea afectiva a cititorului la actiune. Aceste constructii se numesc D-etnic si in ele pronumele personal nu are functie sintactica.

2.Pronumele personal de politete

Se foloseste atunci cand vrei sa arati respect persoanei cu care sau despre care vorbesti. Are forme numai pentru persoanele: a-II-a si a-III-a.

Uneori pronumele de politete se poate scrie prescurtat: d-ta, dvs., d-voastra.Exista si forme populare a acestor pronume: mata, matale, talica.Pronumele “dumneavoastra” poate fi folosit si pentru singular cand vrei sa arati un respect mai mare unei anumite persoane.Pronumele de politete poate avea orice functie pe care o are pronumele personal.

Persoana Singular Plurala-I-a Eu Noia-II-a Tu Voia-III-a El, ea Ei, ele

Persoana Singular Plurala-II-a Dumneata Dumneavoastra

a-III-aDumnealui, dumneaiei

Dumnealor

41

Page 42: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

N-SB Dumnealui doarmeN-NP Acela este dumnealuiAc-CD L-am vazut pe dumnealuiAc-CI Se joaca cu dumnealuiAc-ASP Cartea de la dumnealui este frumoasaAc-NP Cartea este de la dumnealuiG-ASG Cartea dumnealui este nouaG-NP Cartea este a dumnealuiD-CI Dumnealui i-am dat o carte

3.Pronumele reflexiv

Tine locul unui substantiv, aratand identitatea subiectului cu complementul.Exemple: ti, ne, va, imi, m-, iti, te, v.Eu ti-am scris o scrisoare. (pr.pers.)Ti ti-ai terminat temele. (pr.reflexiv)La persoanele I si II nu exista pronume reflexiv, ci se foloseste pronumele personal forma neaccentuata in D si Ac.

La persoana a-III-a pronumele reflexiv are forme proprii:-in D – sie, sesi, isi, si-;-in Ac –pe sine, se, s-.Formele evidentiate sunt neaccentuate si stau in fata verbului facand parte din predicat.Pronumele reflexive cu forme accentuate au functii sintactice:D-CI – Isi vorbeste siesi.Ac-CD – S-a vazut pe sine in oglinda.Ac-CI – Vorbeste despre sine.Ac-AP – Lauda de sine nu miroase bine.

Alina si Roxana rad. (conjunctie)Sergiu si-a spart capul. (pr.reflexiv)Vin si eu cu tine. (adverb)

4.Pronume si adjective pronominal posesiv

Pronumele posesiv tine locul atat al posesorului cat si al obiectului posedat.

Cazul a-I-a sing. a-II- sing. a-III-a sing. a-I-a pl. a-II-a pl. a-III-a pl. Obs.

N

Al meu Al tau Al sau Al nostru Al vostru Al lor La persoana a III a plural nu exista pronume posesiv, in locul lor folosindu-se pronumele personal in G

A mea A ta A sa A noastra A voastra A lorAi mei Ai tai Ai sai Ai nostri Ai vostri Ai lor

Ale mele Ale tale Ale sale Ale noastre Ale voastre Ale lor

Unele pronume posesive nu au decat N si Ac. Cele care au cazul G-D il formeaza cu “alor, alor mei, alor tai”.

5.Pronume si adjective pronominal demonstrative

Tine locul unui substantiv aratand apropierea, departarea sau identitatea.Este de patru feluri:

De apropiere acesta aceasta acestia acesteaasta asta astea astea

De departare acela aceea aceia aceleaala aia aia alea

De identitate acelasi aceeasi aceiasi aceleasiDe diferentiere (de apropiere) cestalalt ceastalalta cestilalti cestilalteDe diferentiere (de departare) celalalt cealalta ceilalti celelalte

Cand sta singur este pronume demonstrativ, iar cand insoteste un substantiv devine APD.

42

Page 43: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Numeralul

Numeralul este o parte de vorbire flexibilă (substantiv sau adjectiv) ce exprimă (sub diverse aspecte) un număr, o determinare numerică a obiectelor ori ordinea obiectelor prin numărare, sau, se referă la numere.

Există mai multe clase de numerale şi adjectivele numerale:

1.numeralul şi adjectivul numeral cardinal, ordinal, distributiv, colectiv,

2.numeralul fracţionar şi iterativ şi

3.adjectivul numeral multiplicativ.

Clasificare

Dupa inteles numeralele sunt de mai multe feluri:

1. Numeral cardinal

1.1.Propriu-zis - exprimă un număr abstract sau un număr de obiecte. Pot fi simple (zero, unu, doi, sută, mie, milion, miliard) sau compuse (unsprezece, patruzeci). 1.2.Colectiv - exprimă însoţirea, ideea de grup. Exemple: amândoi, tustrei. 1.3.Multiplicativ - arată de câte ori creşte o cantitate sau se măreşte o actiune. Exemple: îndoit, întreit, înzecit. 1.4.Distributiv - exprimă repartizarea şi gruparea numerică a obiectelor. Exemple: câte unul, câte patru. 1.5.Adverbial (de repetiţie, iterativ) - indică de câte ori se îndeplineşte o acţiune. Exemple: o dată, de două ori. 1.6.Fracţionar – exprima ideea de parte ori fractiune dintr-un intreg sau dintr-un grup unitar de obiecte.Exemple: doime, zecime, sutime, mime.

Cand insotesc un substantiv, numeralele au valoare adjectivala si indeplinesc functia de atribut adjectival.

2. Numeral ordinal - Exprimă ordinea prin numărare a obiectelor sau acţiunilor într-o înşiruire. Exemple: întâiul, primul, secundul, al treilea.

Procedee de compunere:

1.Contopire: unsprezece, douăzeci, treizeci, tustrei 2.Alăturare cu blanc: două mii, o sută zece 3.Joncţiune: treizeci şi cinci

Categorii gramaticale:

1.Gen – este diferenţiat la numeralele: unu, doi, amândoi, câte unul, tustrei.

2.Număr - au forme de singular şi plural numeralele: sută, mie, milion etc.; unu nu are formă de plural, doi, trei etc. nu au forme de singular.

3.Caz - nominativ, acuzativ: cei doi; genitiv, dativ: celor doi; genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei; dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei.

Funcţii sintactice:-Subiect - Cinci au sosit mai devreme. -Complement direct - L-am ales pe primul. -Complement circumstanţial de mod - A fost răsplatit însutit.

Cand sta singur are valoare substantivala si se comporta ca un substantiv.Cand insoteste un substantiv este folosit cu valoare adjectivala si are functie de atribut adjectival.Numeralele mai mari de 20 au valoare substantivala si atunci cand este urmat de un substantive legat prin numeral cu prepozitia “de”.

Cand sunt folosite singure, numeralele au valoare substantivala, adica se comporta ca un substantiv, avand cazul si functia acestuia.

43

Page 44: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Al trelea lipseste.Cand insoteste un substantiv, numeralul are valoare adjectivala, adica se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat si are functia de AA.Trei elevi invata.Cand sta dupa un verb, numeralul este folosit cu valoare adverbiala si are functie de CC.Ei merg cate doi.

Atentie la modul de formare al G-D1.Numeralele cardinale formeaza aceste cazuri astfel: celor doi, celor trei;2.Numeralele ordinale formeaza aceste cazuri astfel: celui de al doilea, celui de al treilea;3.Rar G si D numeralele cardinale se poate forma cu “a” la G cu “a” la G si cu “la”la D.Cartile a patru elevi sunt pe masa.Dau la doi cate un pumn.

Valorile morfologice ale cuvantului “o”:1.articol nehotarat – O fata invata2.numeral cardinal – O fata si doi baieti innoata.3.pronume personal – Au vazut-o in oras4.Interjectie – O, ce urat e afara!

Valorile morfologice ale cuvantului “un”:

1.articol nehotarat – Un baiat invata2.numeral cardinal – Un baiat si doua fete invata

Articolul

Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv aratand masura in care obiectul numit de substantiv este cunoscut vorbitorului.

Clasificare

Articolul este de 4 feluri:

Felul articolului

Nominativ, acuzativ Genitiv, dativSingular Plural Singular Plural

Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin FemininHotarat l a i le lui i lor lorNehotarat un o niste niste unui unei unor unorDemonstrativ cel cea cei cele celui celei celor celorPosesiv al a ai ale

Articolul nu are functie sintactica. El insoteste de obicei un substantiv si se analizeaza impreuna cu acesta.O carte a fetei sta pe masa cea noua.O – art.nehotarat, NA, f.s;A – art.posesiv, GD, f.s;I – art.hotaratA – art.hotarat;Cea – art. demonstrativ.

Alcatuiti propozitii in care substantivul “fetita” sa fie:

N-SB Fetita este cuminteN-NP Ea este fetitaAc-CD Am vazut-o pe fataAc-CI Invata cu o fataAc-ASP Pantalonii de la fata sunt murdariAc-NP Caietul este de la fetitaG-ASG Bluza fetitei este curateG-NP Foile sunt ale feteiD-CI Dau fetei o minge

44

Page 45: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Adverbul

Partea de vorbire neflexibila care determina un verb se numeste adverb.El invata bine.

Un adverb este o parte de vorbire care caracterizează, defineşte sau modifică alte părţi de vorbire dintr-o limbă, aşa cum sunt verbele, adjectivele, alte adverbe, părţi de propoziţie, propoziţii subordonate sau regente, uneori chiar pronume, cu excepţia notabilă a substantivelor, care sunt definite, caracterizate sau modificate de adjective.Adverbele pot fi recunoscute întrucât răspund primar unor întrebări specifice de genul Când?, Cât de des?, Cum?, În ce fel?, În ce mod?, Unde?, sau altor întrebări de acelaşi tip, care sunt variaţiuni care folosesc obligatoriu pronume interogative.

Clasificare

Dupa structura:

1.simple: aici, colo, incet, repede, bine, rau etc

2.compuse: oriunde, oricum, oricat, undeva, cumva, candva, totdeauna, niciodata, uneori, repede repejor, incet incet etc

3.locutiuni adverbiale: din cand in cand, ici si colo, clipa de clipa, zi de zi, din vreme in vreme, ici-colea, la un moment dat, caine-caineste, val-vartej, in fata/spate/dreapta/stanga, pe neasteptate, pe nepusa-masa, in centru/mijloc/varf, am de an, de-a lungul/latul/curmezisul, la o aruncatura de bolti, cat ai clipi, cat ai zice peste etc.

Dupa sens:

1.de mod: asa, astfel, bine, rau, repede, incet, agale, alene etc.

2.de timp: astazi, devreme, tarziu, atunci, oricand, candva, odata, demult etc

3.de loc: ici colo, aici, oriunde, undeva etc.

Dupa gradul de comparatie:

1.adverbe care realizeaza categoria gradului de comparatie (majoritatea adverbelor): repede, incet, bine, rau, tarziu, devreme etc.

2.adverbe care nu realizeaza categoria gradului de comparatie

2.1.adverbe fara functie sintactica (modalizatori): mai, cam, prea, iar, si, nici, foarte etc. 2.2.adverbe relative: unde, cum, cand, cat, oriunde, oricum, oricand 2.3.adverbe care exprima superlativul prin sens: perfect, total, partial, intruna, mereu, neincetat, totdeauna,

niciodata etc.

Exista cuvinte care isi schimba valoarea gramaticala, adica pot fi parti de vorbire diferite:-adjectiv – Baiatul frumos se plimba.-adverb – Baiatul scie frumos.-substantiv – Frumosul se plimba.

Zilele saptamanii, lunile anului si anotimpurile sunt substantive cand au functie de subiect si adverbe cand au functie de CCT:-adverb – Luni vine bunica;-substantiv – Luni este prima zi a saptamanii.

Adverbele se pot forma si cu ajutorul sufixelor:-“este” – romaneste, vitejeste;-“is, as” – chioras, taras, grabis.

45

Page 46: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Functiile sintactice ale adverbelor:-CCL – Merg acasa-CCT – Astazi nu mananc-CCM – Laura invata bine-At.adv. – Mancarea de ieri s-a stricat-NP – Mancarea este de ieri.

Functii sintactice (in plus decat cele invatate): P: A citi este, fireste, foarte important A.adv: Baiatul din fata este simpatic. Cc.mod: Mergea incet. Cc.timp: A ajuns mai devreme ca de obicei. Cc.loc: S-a asezat acolo. Cc.scop: Ai citit inadins ca sa iei nota mare. Cc.cz: L-a felicitat de bine ce raspunsese. Np: Este bine sa citesti. C.dir: Vorbeste bine englezeste. C.rel: Populatia a crescut numeric. C.exc: A fost peste tot in afara de acolo.

Prepozitia

Este partea de vorbire neflexibila care insoteste un substantiv.Ea nu are functie sintactica si se analizeaza impreuna cu substantivul sau prenumele in fata caruia sta. Acest cuvant este atunci in cazul Ac.

Clasificare

Dupa forma prepozitiile sunt de doua feluri:

1.simple: la, in, un, cu, pe, sub, peste, de, din;

2.compuse: de la, de pe, de pe la, de sub.Prepozitiile leaga cuvinte cu functii sintactice diferite, pe cand conjunctiile leaga cuvintele cu aceeasi functie sintactica sau doua propozitii.

Dupa regimul cauzal, prepozitiile se impart in:

1.care cer Ac – marea majoritate a prepozitiilor: la, in, cu, pe, de, de la, sub, peste, de langa, de sub;

2.care cer G – deasupra, contra, impotriva, inapoi, inaintea, in fata, in spatele, in susul, in josul, din cauza, cu conditia, in eventualitatea;

3.care cer D – gratie, datorita, multumita, conform, contrar, potrivit, si, asemenea, aidoma, atunci cand sunt propozitii.

Prepozitiile stau de obicei in fata unui substantiv, pronume, numeral si nu au functie sintactica, analizandu-se impreuna cu cuvantul pe care il precede.Iti doresc asemenea. (adv.)Eu sunt asemenea colegului meu. (prepozitie)Asemenea mancare buna nu am mai mancat decat in Ungaria. (adj.)

Conjunctia

Partea de vorbire neflexibila care leaga doua cuvinte cu aceeasi functie intr-o propozitie sau doua propozitii intr-o fraza se numeste conjunctie.

Clasificare

Dupa forma conjunctiile sunt de doua feluri:

1.simple: si, ca, sa, iar;

2.compuse: ca sa, fiindca, pentru ca.

46

Page 47: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Dupa raporturile pe care le stabilesc in fraza conjunctiile sunt de doua feluri:

1.coordonatoare: -copulative: si, nici, precum; -adversative: dar, iar, insa, ci, la;

-conclusive: deci, prin urmare, asadar, de aceea, in concluzie.

2.subordonatoare: ca, sa, daca, caci, fiindca, desi.

Locutiuni conjunctive - grupuri de cuvinte cu valoare de conjunctie: din cauza ca, de vreme ce, din pricina ca, cu toate ca, macar ca, macar sa.

Interjectia

Partea de vorbire neflexibila care exprima stari sufletesti sau imita zgomote din natura se numeste interjectie.Exemple:-stari sufletesti: au, vai, of, ah, ura.-zgomote din natura: fas, pleosc, bau, cucurigu, mac-mac, bum, miau, ham, mu, mor.

Clasificare

Dupa forma interjectiile sunt de doua feluri:

1.simple: au, vai, of, ah, ura;

2.compuse – tic-tac, bing-bang, coic-cioc.

Interjectii de adresare:

1.pentru a se adresa unei persoane: măi, mă, fă, bă, bre

2.pentru a atrage atentia asupra unui lucru: hei, ia, iacă, iată, uite, ian etc.

Există şi câteva locuţiuni interjecţionale: pe naiba, păcatele mele, doamne fereşte

Interjectiile se despart de restul propozitiei prin virgula sau semnul exclamarii.Cand insotesc un substantiv in v, virgula se pune dupa substantiv.Mai fato, taci din gura!

Exista interjectii care se comporta ca un verb si sunt determinate de complemente directe, se numesc interjectii predicative si au functie de predicat verbal.Pupaza zbarr pe o dugheana.Sarpele fas-fas prin iarba.Hai cu mine!

Alte functii ale interjectiei:-SB – Din padure se aude cioc-cioc;-AI – Zgomote de pac-pac se aud din capul lui.-NP – E vai de voi la examen.-CCM –Rata merge lipa-lipa.Interjectia “ia” urmata la imperativ sau conjunctiv nu se desparte prin virgula.

47

Page 48: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Sintaxa este partea gramaticii care studiază modul combinării cuvintelor în propoziţii şi modul combinării propoziţiilor într-o frază precum şi regulile aferente în vederea realizării comunicării între oameni.

Sintaxa are doua parti:

1.sintaxa propozitiei;

2.sintaxa frazei.

Sintaxa propozitiei

Studiaza regulile imbinarii cuvintelor in propozitii.O propozitie este o comunicare cu un singur predicat.Exista situatii cand PV sau o parte a PN nu sunt exprimate.

Propozitiile se impart dupa mai multe criterii:

1.scopul comunicarii: -enuntiative – dupa continutul lor ele sunt: - propriu-zise – predicat la indicativ; -optative – predicat la conditional optativ; -imperativ – predicat la imperativ.

-interogative pot fi: - propriu-zise – predicat la indicativ; -optative - predicat la conditional optativ.

-exclamative.

2.dupa structura: -simple; -dezvoltate.

3.dupa aspectul predicatului: -afirmative; -negative.

Bluzita colegei noatre e frumoasa. (dezvoltata, afirmativa, enuntiativa, propriu-zisa)Iti plac bratarile mele? (dezvoltata, afirmativa, interogativa)Ce ficat frumos ai! (dezvoltata, afirmativa, exclamativa)Nu rade! (simpla, afirmativa, exclamativa, imperativa)Doarme. (enuntiativa, simpla, afirmativa)

In sintaxa cuvintele se numesc parti de propozitii.

In limba romana sunt patru parti de propozitie:

1.principale: 1.1.subiectul; 1.2.predicatul;

2.secundare: 2.1.atributul; 2.2.complementul.

Sintaxa frazei

Fraza este o imbinare de doua sau mai multe propozitii se numeste fraza.O fraza are atatea propozitii cate predicate are.

Clasificare

Propozitile unei fraze pot fi:

1.principale – care au inteles de sine statator;

2.secundare (subordinate) – care nu au inteles de sine statator.

Roberto vine la scoala ca sa piarda vremea.

48

Page 49: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

In fraza exista doua raporturi intre propozitii:

1.raport de coordonare – intre propozitii de acelasi fel, fie principale, fie secundare.

2.raport de subordonare – intre subordonata si regenta ei.Regenta este o propozitie, fie principala, fie secundara, de care depinde o subordonata.

Raport de coordonare

Se stabileste intre doua propozitii de acelasi fel fie secundare fie principale, prin:

1.Justapunere (alaturare) – adica prin virgule – Mama lucreaza, tata doarme.

2.Prin conjunctii coordonatoare:-copulative: si, nici, precum.-adversative: dar, iar, insa, ci, ba.-disjuntive: sau, ori, fie.-conclusive: deci, prin urmare, asadar, de aceea, in concluzie.

Raport de subordonare

Se stabileste intre o subordonata si regenta ei prin:

1.pronume relativ – care, cine, ce, cat, cel, ce;2.pronume nehotarate – oricare, oricine, orice, oricat;3.adverbe relative – unde, cand, cum si compusii lor;4.conjunctii subordonatoare – sa, ca, daca, caci.

Ordinea operatiilor in analiza frazei

1.Sublinierea predicatelor;2.Gasirea elementelor de relatie;3.Impartirea in propozitii;4.Gasirea felului propozitiilor;5.Intocmirea schemei.

1 2 3 4As dori/ sa invat mai mult/, ca sa iau premiul/ la care e abonata Andra/.

1 PP2 PS (1)3 PS (2)4 PS (3)

Predicatul

Este partea pricipala de propozitie care arata ce face, ce este, cine este sau cum este subiectul.Raspunde la intrebarile: ce face?, ce este?, cine este, cum este?

Clasificare

Predicatul este de doua feluri:

1.verbal;

2.nominal.

Predicatul verbal (PV)

Arata ce face subiectul si ii atribuie acestuia o actiune.

49

Page 50: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Raspunde la intrebarea “ce face?”Mihai rade.

Se exprima prin:-verb la un mod personal – El scrie.-interjectie – Hai cu mine!-locutiune verbala – El a stat de veghe.

Predicatul nominal (PN)

Atribuie o insusire sau o calitate subiectului si arata cine este, ce este si cum este subiectul.PN este format dintr-un verb copulativ (VC) si un nume predicativ (NP). El este bun.

Principalele verbe copulative –VC sunt:

-a deveni – El devine doctor;-a fi – cand nu poate fi inlocuit cu “a se afla, a se gasi, a exista” – El este doctor;-a iesi – El iese doctor;-a ajunge – El a ajuns la doctor;-a ramane – El ramane repetent;-a se naste – El s-a nascut invatat;-a se numi – El se numeste primar;-a se face – El se face doctor.-a insemna – Viata inseamna munca.

Numele predicativ - NP se exprima prin:

-substantive in toate cazurile: -El este elev. (nominal)-Cartea este a elevului. (gerunziu)-Eu nu sunt asemenea parintilor. (dativ)-Cartea este de la baiat. (Ac)

-pronume in toate cazurile: -Acesta este el. (nominal)-Cartea este a lui. (gerunziu)-Eu sunt asemenea lui. (dativ)-Cartea este de la el. (Ac)

-numeral in toate cazurile: -Ei sunt doi. (nominativ)-Cartile sunt ale celor doi. (dativ)-Cartile sunt de la cei doi. (Ac)

-adjectiv – Baiatul este urat.-verbe la toate modurile nepersonale: -Placerea este de a invata. (infinitiv)

-Lectia este de invatat. (supin)-Cosurile sunt fumegande. (gerunziu)-Pomii sunt infloriti. (participiu)

-adverb – Prajitura este de ieri.-interjectie – E vai de voi!

Exista propozitii in care PN are mai multe NP, adica nume predicative multiplu – El este harnic si cuminte.

Subiectul (SB)

Cuvântul subiect are mai multe conotaţii, toate fiind axate pe aceeaşi interpretare a noţiunii: ceva sau cineva care efectuează acţiunea intr-o propoziţie, ceva sau cineva despre care se vorbeşte.Subiectul este partea pricipala de propozitie care arata cine face actiunea verbului.Raspunde la intrebarile: “cine, ce?”.

Clasificare

Subiectul poate fi:

1.exprimat – adica cand exista in propozitie.El poate fi exprimat prin:

50

Page 51: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

-substantiv in N – Baiatul invata.-pronume in N – El invata.-numeral cu valoare substantivala in N – Doi invata.-verb la infinitiv si supin – A invata e greu. (infinitiv)

-De invatat e greu. (supin)-interjectie – Din padure se aude cioc-cioc!

2.neexprimat – adica atunci cand el nu este exprimat in propozitie dar poate fi dedus. Astfel de subiect exista in doua situatii:

2.1.subiect inclus – cand nu este exprimat si este inclus in terminatia verbului care este la persoana a-I-a sau a-II-aCitesti si mananci.

2.2.subiect subinteles – cand nu este exprimat si este la persoana a-III-a fiind subinteles dintr-o propozitie anterioara.

In toate exemplele de mai sus exista subiect simplu.Pot exista insa si propozitii cu doua sau mai multe subiecte, adica cu subiect multiplu.Baiatul si fata invata.Subiectul multiplu poate fi exprimat prin parti de vorbire diferite – El, mama si cei doi au plecat la cros.

Exista si propozitii care nu pot avea SB si anume cand predicatul este exprimat printr-un verb impersonal.Ploua.Ninge.

Subiectul gramatical poate fi exprimat prin:

1.substantiv în nominativ: Maşina pleacă.

2.locuţiune substantivală: Darea de seamă a fost întocmită repede.

3.numeral cu valoare substantivală în nominativ -cardinal: Doi se ceartă. -colectiv: Amândoi au fost la munte. -fracţionar: Un sfert costă mult mai puţin. -distributiv: Câte doi merg pe coridor. -ordinal: Al doilea merita să câştige.

4.pronume în nominativ -personal: Noi am lucrat, nu voi. -de politeţe: Dumneavoastră aţi mers la faţa locului. -posesiv: Al meu este primul. -demonstrativ: Acela este cel mai deştept. -nehotărât: Toţi au dreptul la cuvânt. -negativ: Nici unul nu a ascultat. -interogativ: Cine nu a înţeles? -relativ: M-a întrebatcine nu a înţeles.

5.verb -infinitiv: A vedea un film bun este o plăcere. -supin: De plătit mai puţin este convenabil. -gerunziu (numai după un reflexiv impersonal): Se aude gemând .

6.locuţiune verbală -infinitiv: E greu a pune pe roate o afacere. -supin: Este uşor de băgat de seamă diferenţa.

7.interjecţie (numai după un reflexiv impersonal): S-a auzit pleosc ! după ce a sărit în apă.

Acordul predicatului cu subiectul

1.Cand predicatul este verbal (PV) se acorda cu subiectul in numar si persoana – Baiatul citeste.2.Cand predicatul este nominal verbul copulativ (VC) se acorda cu subiectul in numar si persoana – El este harnic.3.Cand NP exprimat prin adjective se acorda in gen, numar si caz cu SB.4.Cand exista SB multiplu acordul se face la plural – Baietii si fetele invata.

51

Page 52: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Atributul

Partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un inlocuitor al acestuia se numeste atribut.Atributul raspunde la intrebarile: “care, ce fel de, al,a ale, cui?”,”cat, cata, cati, cate?”.

Clasificare

Dupa partea de vorbire prin care se exprima, atributul este de mai multe feluri:

1.atributul adjectival – se acorda intotdeauna in gen, numar si caz cu substantivul pe care il lamureste. Se exprima prin:-adjectiv – Baiatul harnic invata.-adjectiv pronominal – Cartea mea este pe masa.-numeral cu valore adjectivala – Doi baieti invata.-verb la participiu – Poezia recitata a fost frumoasa.-verb la gerunziu acordat – Cosurile fumegande se vad de departe.

2.atribut substantival – raspunde la intrebarile: care?, ce fel de?, al, a, ai, ale cui? se exprima prin substantiv si numeral cu valoare substantivala si este de trei feluri:-ASG – sta in G precedat de prepozitie si raspunde la intrebarile; a,al, ale cui? – Cartea copilului este pe masa.-ASP – determnina un substantiv si este intotdeauna precedat de prepozitie si poate sta in G, D sau Ac. Raspunde la intrebarile: care, ce fel de? Lupta contra ciumetilor este grea. (G)Reusita datorita profesoarei. (D)Cartea de la baiat e noua. (Ac)-ASA – sta in N si este de doua feluri: -simpla – Elevul Ionut vorbeste prostii.

-dezvoltata – Ionut, colegul nostru silitor, invata bine.Cand se analizeaza partile componente ale unei propozitii dezvoltate ele isi pierd functia sintactica obisnuita si formeaza impreuna ASA.

3.atribut pronominal – se exprima prin diferite feluri de pronume si este de mai multe feluri:-APG – Cartea lui e pe masa.-APP – Cartea de la el e noua.-APG – Gabi, adica el, face prostii.

Tot atribute substantivale sunt si cele exprimate prin numerale cu valoare substantivale:-ASG – Cartea celor doi e pe masa.-ASP – Cartea de la cei doi e pe masa.-AP in D – Paru-i curgea pe umeri.Asemenea constructii se mai numesc si D posesiv.

Atributul pronominal se exprima prin toate de pronume invatate:-pr.pers. – Cartea lui e noua.-pr.de politete – Cartea dumneaei e pe masa.-pr.reflexiv – Lauda de sine nu miroase a bine.-pr.posesiv – Cartea alor mei.-pr.demonstrativ – Cartea acestuia e pe masa.

4.atributul verbal – raspunde la intrebarile atributului si se exprima prin verb la urmatoarele moduri nepersonale:-infinitiv – Placerea de a invata este a mea.-supin – Lectia de invatat a fost grea.-gerunziu neacordat – Se vad cosuri fumegand.

5.atributul adverbial – se exprima prin adverb sau locutiune adverbiala:-adverb – Mancarea de ieri s-a stricat.-locutiune adverbiala – Mersul de colo-pana colo ma oboseste.

6.atributul interjectional – se exprima prin interjectieSunete de poc-poc se aud de pe strada.

52

Page 53: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

Complementul

Partea secundara de propozitie care determina un verb se numeste complement. El arata obiectul asupra caruia se rasfrange direct sau indirect actiunea verbului sau imprejurarea (circumstanta) in care se desfasoara actiunea.

Clasificare

1.Complemente necircumstantiale

Arata obiectul asupra caruia se rasfrange direct sau indirect actiunea verbului.

In unele propozitii apar doua complemente al doilea fiind reluat – Pe el l-am vazut in oras.Exista propozitii cu doua complemente, existand un complement anti….. – L-am vazut pe el.

1.1.Complementul direct

Arata obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea verbului.Raspunde la intrebarile: pe cine, ce?

Se exprima prin:-substantiv in Ac – Am vazut un elev.-pronume de toate felurile in Ac – L-am vazut pe el.-numeral cu valoare substantivala in Ac – I-am vazut pe cei doi.-verb la infinitiv – El stie canta.-verb la supin – Am de invatat.

1.2.Complement indirect

Arata obiectul asupra caruia se rasfrange in mod indirect actiunea verbului.Raspunde la intrebarile: cui, cu cine, cu ce, despre cine, despre ce, la cine, la ce?

Se exprima prin:-substantiv in Ac si D – Se joaca cu baiatul. Baiatului i-am dat o carte.-pronume in Ac si D – Se joaca cu el. Lui i-a spart capul.-numeral cu valoare substantivala in Ac si D – Se plimba cu cei doi. Celor doi le-am spart capul.-verb la infinitiv si supin – L-a saturat de a manca banana. S-au saturat de mancat banane.

2.Complemente circumstantiale

2.1.Complement circumstantial de loc

Determina un verb si arata locul desfasurarii actiunii.Raspunde la intrebarile: “unde, de unde, pana unde, incotro?”

Se exprima prin: -substantiv in Ac – Merg la stadion.-substantiv in G – Stau in fata casei.-pronume in G – Sta in fata lor.-pronume personal in Ac , precedat de prepozitii ca: langa, peste, sub – Locuiesc sub el.-numeral cu valoare substantivala in Ac, precedat de aceleasi prepozitii – Locuiesc sub cei doi.-numeral in G – Stau in fata celor doi.-adverb de loc– Stau acolo.

2.2.Complement circumstantial de timp

Determina un verb si arata timpul desfasurarii actiunii.Raspunde la intrebarile: “cand, de cand, pana cand, cat timp?”

Se exprima prin: -substantiv in Ac – In vacanta plec la bunica.-substantiv in G – Am ajuns inaintea parintilor.-pronume in G – Am ajuns inaintea lui.-pronume in Ac (foarte rar) – Voi pleca dupa voi de acasa.-numeral in G – Voi sosi inaintea celor doi.-numeral in Ac – Voi pleca dupa cei doi de acasa.

53

Page 54: Limba Romana Gimnaziu Cls v-VIII

-verb la infinitiv – A pleca de acasa inainte de a rasari soarele.-verb la gerunziu – Baiazid privind la dansul il intreaba cu dispret.-adverb de timp – Eu plec maine.

2.3.Complement circumstantial de mod

Determina un verb si arata modul desfasurarii actiunii.Raspunde la intrebarile: “cum, in ce fel, in ce mod?”

Se exprima prin:-substantiv in Ac – Sandu mananca cu placere.-adverb de mod – Laura invata bine.

54