of 55/55
UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS GALATI FACULTATEA DE MANAGEMENT PROIECT DE DIPLOMĂ COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: PROF.DR. NICOLETA ASALOȘ ABSOLVENT: Cusmin Alexandru

Licenta Finante

  • View
    126

  • Download
    3

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Licenta Finante Banci

Text of Licenta Finante

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS GALATIFACULTATEA DE MANAGEMENTPROIECT DE DIPLOM

COORDONATOR TIINIFIC:

PROF.DR. NICOLETA ASALO ABSOLVENT:

Cusmin AlexandruGalati2015UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS GALATIFACULTATEA DE TIINE ECONOMICE

CONTABILITATEA SI GESTIUNEA STOCURILORCOORDONATOR TIINIFIC:

PROF.DR. NICOLETA ASALO

ABSOLVENT:

ADI IULIAN DIMA

CUPRINS3CUPRINS

5CAPITOLUL I

5Reglementari juridice privind contabilitatea si gestiunea stocurilor

51.1 Continutul si structura stocurilor

61.2 Organizarea contabilitatii stocurilor

91.3 Modalitati de gestiune a stocurilor

101.4 Evaluarea stocurilor

121.5 IAS 2

22CAPITOLUL II

22Prezentarea generala a societatii

222.1 Descrierea intreprinderii

222.1.1 Date generale

232.1.2 Scurt istoric al solicitantului

232.1.3 Structura asociailor

242.1.4 Obiectele de activitate ale intreprinderii

252.2 Studiul economico-financiar

252.2.1 Analiza potenialului material si uman

272.2.2 Analiza veniturilor si cheltuielor

282.2.3 Analiza pietei

342.2.4 Analiza riscului

352.2.5 Analiza SWOT

CAPITOLUL I

Reglementari juridice privind contabilitatea si gestiunea stocurilor1.1 Continutul si structura stocurilor

Stocurile reprezinta, materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vandute in situatia cand au starea de marfa sau produse rezultate din prelucrare, precum si productia in curs de executie.

Stocurile, sub aspectul gestionarii, se pot grupa in stocuri si productia in curs de executie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internationala a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), in norma de contabilitate IAS 2 Stocurile aplicata incepand cu 1.01.1976 si revizuita in anul 1993 defineste stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achizitie al acestora cuprinde pretul de cumparare, taxele vamale si alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare. Stocurile pot fi:

Bunuri achizitionate in scopul revanzarii ( marfa cumparata de un comerciant cu amanuntul si destinata revanzarii) sau orice alta achizitie avand acest scop;

Bunuri finite sau in curs de executie fabricate de intreprindere;

Materii prime, materiale, utilitati ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie;

Costul serviciului pentru care intreprinderea nu a recunoscut inca venitul aferent, in cazul prestarilor de servicii.In contabilitatea financiara a intreprinderii stocurile sunt clasificate si delimitate in functie de patru criterii: fizic, destinatie, faza ciclului de exploatare si locul de creare a gestiunilor. Corespunzator acestor criterii sunt individualizate urmatoarele stocuri:

Materii prime, care participa direct la fabricarea produselor, regasindu-se in componenta lor integral sau partial, in stare initiala sau transformata;

Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, semintele si materialul de plantat, furajele si alte materiale consumabile care participa indirect sau ajuta activitatea de exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul rezultat;

Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor reziduale; Animale care nu au indeplinit conditiile de a fi trecute la animale adulte, animale de ingrasat, pasarile si coloniile de albine;

Productia in curs de fabricatie reprezinta materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricatie, produse ne supuse probelor si receptiei tehnice, precum si lucrarile si serviciile in curs de executie sau neterminate;

Marfuri, respectiv bunuri pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii ;

Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protectia marfurilor pe timpul transporturilor si depozitarii sau pentru prezentarea lor comerciala.

Categorii distincte in cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar, baracamentele si amenajarile provizorii.

In Romania, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1991 este data urmatoarea definitie acestei clase de active patrimoniale: Contabilitatea stocurilor si comenzilor in curs de executie cuprinde ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unitatii patrimoniale, destinate:

fie a fi vandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie;

fie a fi consumate la prima lor utilizare.

1.2 Organizarea contabilitatii stocurilor

Din punct de vedere practic , pentru a conduce i a organiza contabilitatea stocurilor, astfel nct aceasta s rspund cerinelor informaional - decizionale, o unitate patrimonial poate opta pentru una din urmtoarele metode:

1) metoda ( sistemul) inventarului permanent;

2) metoda ( sistemul) inventarului intermitent.

1) Metoda inventarului permanent presupune contabilizarea fiecrei intrri de stocuri cantitativ i valoric, la cost istoric (care poate fi cost de achiziie sau cost de producie, dup caz), preului stabilit n funcie de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport la capitalul social, plusuri de inventar, primite ca donaie sau obinute cu titlu gratuit) sau la o alt valoare de nregistrare (pre Standard, pre de vnzare). De asemenea, fiecare ieire din stoc este contabilizat fizic i valoric, ceea ce permite cunoaterea n orice moment a stocurilor, att cantitativ ct i valoric.

n cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitic a stocurilor i produciei n curs se poate organiza n funcie de specificul activitii i de necesitile proprii de informare a echipei manageriale , dup una din urmtoarelemetode:

a) metoda operativ contabil ( pe solduri), care const n evidenierea cantitativ a bunurilor materiale (pe fie de magazie) pe feluri , la locurile de gestionare , iar la contabilitate , a evidenei valorice organizat pe gestiuni, i n cadrul gestiunilor , pe grupe sau subgrupe de bunuri , dup caz , controlul dintre nregistrrile locurilor de depozitare i cele din contabilitate se realizeaz lunar prin evaluarea stocurilor cantitative din fiele de magazie n registrul stocurilor ;

b) metoda cantitativ valoric (pe fie de cont analitic ), are la baz evidenierea cantitativa a bunurilor deinute ( pe feluri ) la locul de depozitare , iar n contabilitate evidena se realizeaz cantitativ valoric. n cazul acestei metode , contabilitatea stocurilor se desfoar pe gestiuni, iar n cadrul acestora, pe feluri de bunuri . Asigurarea controlului ntre exactitatea i concordana nregistrrilor din eviden organizat la locul de depozitare i contabilitate se asigur periodic , prin punctajele dintre cantitile nregistrate n fiele de magazie i cele din fiele de cont analitic , inute la contabilitate ;

c) metoda global valoric, care asigur evidena valoric att la locurile de depozitare, ct i n contabilitate.

Controlul ntre concordana nregistrrilor din eviden depozitului ( magaziei) cu cea din contabilitate se realizeaz periodic . Aceast metod se aplic, n general, pentru evidena mrfurilor i ambalajelor gestionate n unitile de desfacere cu amnuntul, precum i pentru alte bunuri .

Prin " Regulamentul de aplicare a Legii contabilitii " se precizeaz ca pe msura dotrii cu tehnic de calcul, unitile patrimoniale i vor organiza contabilitatea analitic a stocurilor n concordan cu metoda cantitativ -valoric.

Sistemul inventarului permanent a fost considerat inadecvat o mare perioad de timp , datorit costurilor ridicate generate de volumul relativ mare de nregistrri contabile i calcule . n condiiile utilizrii tehnicii moderne de calcul, acest inconvenient este eliminat, iar metoda inventarului permanent devine un instrument de baza al contabilitii stocurilor de ntreprindere.

2) Metoda ( sistemul) inventarului intermitent.

Conform acestei metode, evaluarea i contabilizarea ieirilor din stoc se fac pe baza unei inventarieri fizice a stocurilor, la finele perioadei. Astfel ieirile din stoc se determin prin calcul extracontabil, ca diferen ntre valoarea stocurilor iniiale plus valoarea intrrilor i valoarea stocurilor finale, stabilite prin inventarierea fizic.

n acest caz , ieirile se determin cu ajutorul relaiei : E - Vsi +1 - Vsf , n care :E = valoarea ieirilor ; Vsi = valoarea stocului iniial; I = valoarea intrrilor ; Vsf = valoarea stocului final .Concepia de baz a metodei inventarului intermitent este cea potrivit creia bunurile materiale nu sunt aprovizionate n scopul stocrii, ci al consumului, astfel nct, n momentul aprovizionrii lor , bunurile intrate n patrimoniu nu se reflect n conturile de stocuri , ci direct n conturile specific de cheltuieli ( cu materiile prime , materialele consumabile etc .). Stocurile apar evideniate n contabilitate , doar la sfritul fiecrei perioade de gestiune cnd se stabilesc pe baza inventarieri i a datelor oferite de contabilitatea intern de gestiune . Datorit metodologiei de lucru impus de aceast metod de eviden sintetic a stocurilor , prin contabilitatea financiar valoarea stocurilor existente n patrimoniu nu se poate cunoate n cursul perioadei de gestiune dect cu efortul de realizare a unui inventar fizic valorizat. Sistemul inventarului intermitent este , n general, preferat de unitile mici i mijlocii care nu utilizeaz un nomenclator variat de active circulante materiale , datorit dezavantajului major pe care l prezint i anume este suficient o eroare sau o omisiune n inventarul fizic pentru a se ajunge la informaii false n conturile anuale .

De asemenea, nu permit stabilirea plusurilor sau minusurilor n gestiune; creeaz tentaia de subevaluare a stocurilor la inventar din motive fiscale, n vederea creterii reale a cheltuielilor cu stocurile i diminurii profitului contabil.

1.3 Modalitati de gestiune a stocurilor

Modelele de gestiune a stocurilor, de la Wilson la modelele cele mai sofisticate, au la baz logica optimizrii, iar formalizarea matematic le apropie mai mult de cercetrile operaionale.

Ele servesc ca suport n luarea deciziilor privind aprovizionarea, iar utilizarea sau respingerea lor depinde de ncrederea pe care utilizatorii le-o acord. Bineneles c nu este suficient cunoasterea modului de aplicare al acestor modelele, ci si limitele pe care acestea le au.Modelul lui WilsonUnul din cele mai celebre modele n gestiunea stocurilor este modelul lui Wilson, care este pe de o parte simplu si usor de neles, iar pe de alt parte riguros datorit formalizrii matematice.Modelul fizic

Ipoteze:

a. Ipoteze asupra mediului

Mediul este cunoscut cu certitudine

Universul considerat este staionar (adic o istorie care se repet)

b. Ipoteze organizaionale

Modelul lui Wilson este un model cu punct de comand

Se refuz orice ruptur de stoc si cererea este satisfcut n orice moment

Exist posibilitatea constituirii unor stocuri de securitate.

Modelul financiar

Obiectivele organizaionale luate n considerare au n vedere problemele de trezorerie si nivelul de solicitare a serviciului aprovizionare. Criteriile reprezentative pentru atingerea obiectivelor menionate sunt nivelul stocului mediu n perioada dat (de obicei un an) si numrul de comenzi din aceeasi perioad.

Agregarea acestor dou criterii permite crearea unei funcii obiectiv, al crei minim se obine ca soluie a ecuaiei K (Q) = 0

K(Q) = N/Q * Cl + Q/2 * Cs * q

n care:

K(Q) = costul global de gestiune

Q/2 = stocul mediu

Cs = costul de posesie al stocului

N/Q = nr. de comenzi lansate ntr-un an

n = N/Q = q/T

T = intervalul dintre dou aprovizionri

Cl = costul de lansare a unei comenzi

q = perioada total de gestiune (12 luni, 52 sptmni)

K (Q) = -N/Q2 * Cl + * Cs * q = 0

1.4 Evaluarea stocurilor

Cu ocazia evaluarii stocurilor trebuie luat n considerare momentul n care intra sau ies din unitate, respectiv se afla la nchiderea exercitiului sau la inventariere.

a) Evaluarea la intrarea n unitate se face la valoarea de intrare sau cost istoric, denumita valoarea contabila, care se stabileste astfel: stocurile reprezentnd aport la capitalul social, la valoarea de aport stabilita prin evaluare, n functie de pretul pietei, utilitatea si starea stocurilor; stocurile intrate prin subventie sau cu titlul gratuit, la valoarea de utilitate stabilita n functie de pretul pietei si starea bunurilor respective; stocurile intrate prin cumparare ( obtinute cu titlul oneros), la costul de achizitie reprezentat de pretul de cumparare fara TVA); stocurile intrate din productie proprie se evalueaza la costul de productie.Bunurile dobndite prin schimb cu alte active se nregistreaza la valoarea justa a activelor primite n schimb. Valoarea justa este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie de buna voie ntre parti aflate n cunostinta de cauza n cadrul unei tranzactii n care pretul este determinat obiectiv.

b) La inventariere, evaluarea stocurilor se face la valoarea actuala, denumita si valoarea de inventar*) stabilita n functie de utilitate, starea bunului si pretul pietei. n cazul creantelor si datoriilor valoarea de inventar se stabileste n functie de valoarea probabila de ncasat respectiv, de plata.

c) La nchiderea exercitiului, evaluarea (care n acest caz se numeste evaluare bilantiera) se face la valoarea de intrare a stocurilor pusa de acord cu rezultatul inventarierii. Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate n bilant la o valoare mai mare dect valoarea ce se poate obtine prin utilizarea sau vnzarea lor. n acest scop valoarea stocurilor se diminueaza pna la valoarea realizabila neta prin evidentierea unei ajustari pentru depreciere. Pentru a fi nscrise n situatiile financiare stocurile se evalueaza la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.

d) La iesierea din gestiune a stocurilor acestea se evalueaza , nregistreaza n contabilitate si scad din gestiune la valoarea de intrare. Determinarea valorii de intrare n cazul iesirilor este o problema mai complexa, motiv pentru care Legea Contabilitatii, si alte reglementari din domeniul financiar-contabil (de exemplu OMF/ 94), prevad trei metode :

metoda costului mediu ponderat;

metoda FIFO ( primul intrat - primul iesit)

metoda LIFO ( ultimul intrat primul iesit).

Metoda costului mediu ponderat presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor, elementelor similar aflate n stoc la nceputul perioadei si a costului elementelor similare cumparate sau produse (intrate) n cursul perioadei. Costul mediu ponderat (Cmp) se determina conform relatiei:

CMP= Stoc initial valoric x Intrari valorice / Stoc initial cantitativ x Intrari cantitative

Se calculeaza pe baza acestuia valoarea iesirilor (VE):

VE = Cmp x CE ; CE = cantitatea iesita.Metoda poate fi aplicata periodic sau dupa fiecare receptie.

Metoda FIFO presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune la pretul de achizitie sau de productie a primului lot intrat. Dupa terminarea acestuia se va lua n considerare pretul urmatorului lot intrat n ordine cronologica.

Metoda LIFO presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune n functie de costul de achizitie sau pretul de productie al ultimului lot intrat. Dupa epuizarea acestuia se va lua n considerare pretul urmatorului lot n ordinea inversa cronologica. Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa de la un exercitiu la altul. Daca n situatii exceptionale administratorii decid schimbarea metodei pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile n notele explicative trebuie sa se prezinte informatii cu privire la motivul schimbarii metodei si efectele sale asupra rezultatului. ntreprinderile trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificata. Evaluarea productiei n curs de executie se face la sfrsitul perioadei prin metode tehnice de constatare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice, la costul de productie.ntreprinderile din tara noastra au posibilitatea de a evalua si de a nregistra n contabilitate bunurile de natura stocurilor si la alte preturi cu conditia ca n raportarile periodice ele sa fie prezentate la costuri efective. Astfel de preturi de nregistrare pot fi : preturi prestabilite si preturi de facturare. n cazul n care se utilizeaza preturile prestabilite, aceste preturi se vor stabili pe baza preturilor medii ale bunurilor respective. n acest caz, diferentele de pret fata de costul de achizitie sau costul de productie se vor reflecta distinct n conturile de diferente de prt Diferentele de pret stabilite la intrarea bunurilor n ntreprindere se repartizeaza si se nregistreaza proportional, att asupra valorii bunurilor iesite ct si asupra stocurilor.1.5 IAS 2

Obiectivul acestui Standard este acela de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri. O problema fundamentala in contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului ce urmeaza a fi recunoscuta drept activ si reportata pana cand veniturile aferente sunt recunoscute. Acest Standard furnizeaza recomandari referitoare la determinarea costului si la recunoasterea ulterioara drept cheltuiala, incluzand orice diminuare a valorii pana la valoarea realizabila neta. De asemenea, Standardul funizeaza recomandari cu privire la formulele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.

Este stabilirea si tratarea la maxim de acuratete a tuturor stocurilor care sunt active. In acest sens stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre costul istoric si valoarea neta realizabila, problema fundamentala fiind legata de calcularea costului stocurilor, care vor trebui recunoscute ca active si reportate pana cand veniturile aferente sunt recunoscute (conceptul conectarii veniturilor cu cheltuielile).

Standardul trateaza toate stocurile care sunt active cum sunt cele detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, cum sunt cele in curs de productie in vederea vanzarii, cum sunt cele sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii. In cazul prestarii de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care intreprinderea nu a recunoscut inca venitul aferent (de exemplu, in activitatile in curs de executie desfasurate de auditori, arhitecti si avocati).

IAS 2 da indicatii in ceea ce priveste normele de baza cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce urmeza a fi reportat in bilant precum si de recunoastere ulterioara ca o cheltuiala, incluzand orice reducere a valorii contabile la valoarea neta realizabila. Aceasta nu se aplica stocurilor de animale vii, produselor agricole si forestiere, minereurilor in cazul in care acestea sunt evaluate la valoarea neta realizabila (conform practicii in domeniu). Aceasta excludere se aplica numai producatorilor de stocuri, prelucratorii sau alte unitati de procesare sau transformare nefiind exclusi de la prevederile IAS 2.

Principiile/ politicile contabile trebuie sa tina cont de faptul ca stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta, in concordanta cu principiul prudentei.

Tratamentul contabil tine cont, in primul rand, de faptul ca stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta, in concordanta cu principiul prudentei.

Costul bunurilor cuprinde toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul curent:

costuri aferente achizitiei, cum ar fi pretul de achizitie si taxele de import;

costuri aferente prelucrarii, si anume: manopera directa, costuri aferente regiei de productie (regia variabila de productie, regia fixa de productie alocata la capacitatea normala de productie).

alte costuri, cum ar fi de proiectare, de indatorare, etc.

Pentru masurarea costului stocurilor pot fi utilizate urmatoarele tehnici:

costul actual;

metoda costului standard, care ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei si capacitatii de productie, revizuiri periodice pentru a aproxima costurile actuale.

metoda pretului cu amanuntul care este folosita atunci cand nu se pot utiliza costurile actuale, reduce valoarea vanzarilor cu valoarea marjei brute pentru a calcula costul, procentul mediu este utilizat pentru fiecare grupa omogena de elemente, ia in considerare preturile sub nivelul pietei.

Valoarea realizabila neta este pretul de vanzare estimat, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii. Aceste estimari se bazeaza pe cele mai credibile dovezi in momentul in care are loc estimarea. la momentul estimarii, se ia in considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt detinute. Valoarea stocurilor este, de obicei, diminuata pana la valoarea realizabila neta pe baza urmatoarelor principii:

element cu element;

elementele similare sunt, de regula, grupate;

fiecare serviciu este tratat ca element separat.

Urmatoarele elemente trebuie recunoscute in contul de profit si pierdere drept cheltuieli:

costul stocurilor vandute;

diminuarea valorii stocurilor pana la valoarea realizabila neta;

pierderile la nivelul stocurilor;

pierderile neobisnuite;

regiile de productie nealocate.

Concordanta cu IAS-urile trebuie concretizata prin intelegerea definitiilor pe care le da acest standard in ceea ce priveste stocurile.

Stocul este definit a fi reprezentat de toate activele obtinute in scopul revanzarii pentru desfasurarea normala a activitatii, inclusiv terenuri si mijloace fixe. Un activi achizitionat in alte scopuri decat vanzarea in desfasurarea normala a activitatii nu devine stoc in baza unei decizii ulterioare de vanzare a acestuia. Stocul furnizorilor de servicii include costul atras de serviciile oferite dar pentru care au fost recunoscute veniturile aferente, chiar daca acestea se impune sa fie la un nivel minimal in conformitate cu IAS 18 - Venituri, ce prevede ca veniturile obtinute din servicii sa fie recunoscute pe baza metodei gradului de finalizare.

Valoarea realizabila neta este definita ca fiind pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii. Costurile de vanzare trebuie sa includa toate costurile directe identificabile, cum ar fi cele de transport, comisioanele agentilor de vanzari, etc. Astfel costurile pot fi calculate in mod explicit sau pot fi estimate ca procent al pretului de vanzare ce se considera a rezonabil prin prisma experientei anterioare. Costurile de finalizare si de vanzare nu trebuie ajustate pentru a obtine profit prin actiunea de finalizare si vanzare.

Evaluarea stocurilor se face (in unele tari) la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea de piata unde valoarea de piata este definita ca valoarea cea mai mica dintre costul de inlocuire si valoarea realizabila neta (in nici un caz mai mica decat valoarea realizabila neta diminuata cu o marja normala a profitului). IAS 2 stipuleaza ca stocurile sa fie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta, evitand complicatiile ce pot apare in aplicarea principiului celei mai mici valori dintre cea a costului si a valorii de piata. Conform acestui principiu costul de inlocuire constituie, de obicei, evaluarea valorii de piata, cu exceptia cazului in care valoarea realizabila neta este mai mica, caz in care aceasta devine valoarea de piata. Dar, in cazul in care costul de inlocuire este mai scazut, stocurile nu trebuie evaluate la o valoare mai mica decat valoarea realizabila neta, redusa cu marja normala de profit.

Costul stocului cuprinde costul tuturor materialelor care intra direct in procesul de productie al acestuia precum si costurile de transformare a acelor materiale in produsul ce urmeaza a fi vandut. Costurile materiale directe cuprind, in plus fata de costul de cumparare, toate costurile necesare aducerii acestora in conditia si amplasarea lor curenta, inclusiv costurile de transport, taxe vamale de import, costuri de asigurare, depozitare si manipulare, reducerile facute pentru discount-urile comerciale (toate discount-urile de care a beneficiat intreprinderea ca urmare a platii imediate a facturilor pentru stocuri trebuie considerate ca "alte elemente similare" si deduse din costurile stocului, sau sunt reflectate ca venit financiar, in cazul in care sunt nesemnificative), rabaturile precum si alte elemente similare.

Diferentele rezultate din schimbul valutar pot fi incluse, in anumite conditii destul de rar indeplinite, in costul de achizitionare a stocului (IAS 21 - Efectele modificarilor cursurilor de schimb valutar).

Aceleasi principii generale care se aplica in cazul achizitiilor se aplica si in cazul determinarii costurilor cu personalul (salarii si alte costuri asimilate) angajate direct in procesul de productie. Salariile personalului de control si auxiliar sunt de obicei denumite cheltuieli cu munca indirecta si incluse in regie. Regia de productie reprezenta acele costuri de prelucrare ce nu pot fi asociate in mod direct cu unitatile de produs (aceasta inseamna toate costurile pe care le implica aducerea stocului la conditia si amplasamentul curent, cu exceptia costurilor materiale directe si a cheltuielilor cu munca directa). Regia de productie include cheltuieli cu munca indirecta (cum ar fi salariile personalului de supraveghere a procesului de productie si personalul administrativ al fabricii), materiale indirecte (consumabile si alte elemente ce nu sunt de regula considerate in mod individual), amortizarea corespunzatoare procesuluii de prelucrare si spatiilor aferente, cheltuieli de intretinere, pentru lumina si energie, incalzire, anumite impozite (dar nu impozit pe venit), precum si toate celelalte costuri pe care le implica functionarea afacerii. Tehnologia procesului de productie este de regula inclusa in regie dar, de obicei, aici nu este inclusa tehnologia unui proces experimental. Regia de productie nu trebuie sa includa cheltuielile de vanzare si in general nu include cheltuielile generale si administrative. Cu toate acestea, anumite intreprinderi pot clasifica drept cheltuieli generale si administrative costuri ce apar, in mod direct sau indirect, in procesul de aducere a unui articol la conditia si amplasarea curenta. Astfel de costuri se pot aloca stocului, indiferent de moduld e clasificare de catre intreprindere. Unele exemple pot include salariile si beneficiile aferente personalului administrativ al fabricii, taxe locale, servicii de paza pentru anumite amplasamente si operatiuni. In plus, antreprenorii pot include cheltuielile administrative si generale in costurile contractuale, cu conditia ca aceste cheltuieli sa fie trecute in mod specific in sarcina clientului conform condtiilor contractuale (IAS 19 - Contracte de constructii).

Costurile care nu apar in realitate, dar care pot fi atribuite in scopuri manageriale (cum ar fi dobanda atribuita capitalului si amortizarea atribuita) nu trebuie incluse in costul stocului.

Costurile de regie trebuie alocate pe stocuri. Metodele costului direct, ce trateaza cheltuielile de regie ca un cost aferent perioadei, nu sunt permise. Alocarea regiei fixe trebuie sa se faca pe baza capacitatii normale (Capacitatea normala reprezinta productia prognozata a fi realizata in medie pe parcursul a cateva perioade de timp in anumite conditii preconizate, care nu inseamna neaparat capacitatea totala de productie a unei facilitati, sau eventual ceva apropiat de capacitatea totala, capacitatea normala fiind in general mai mica decat capacitatea totala). In standard nu se specifica numarul perioadelor de timp ce urmeaza a fi luate in considerare, aceasta reprezentand o problema de rationament ce trebuie sa ia in considerare natura intreprinderii, precum si factori cum ar fi efectele ciclice, ciclul de viata al produsului, precum si acuratetea prognozelor. Capacitatea normala trebuie sa fie realista, fara a se constitui intr-un reper care trebuie atins. Costurile cu regia variabila de productie sunt alocate pe fiecare unitate de produs pe baza productiei reale. Costurile cu regia nealocata sunt trecute pe cheltuieli in perioada de exercitiu in care apar.

Produsele care sunt obtinute simultan (obtinerea unui produs care are ca efect obtinerea altui produs/ produse cuplate/ produse comune) pot fi identificate pentru fiecare produs in acelasi mod ca si costuri ale produselor obtinute separat. Costurile inainte de punctul respectiv (denumite costuri cuplate/ comune) trebuie alocate fiecarui produs printr-o metoda rezonabila (de exemplu, pe baza valorii relative a vanzarii produselor la separare). Esenta metodei "valorii relative a vanzarilor" consta in faptul ca toate produsele cuplate rezultate in cadrul aceluiasi proces apar ca fiind in mod egal profitabile. Ipoteza profitabilitatii egale a produselor cuplate este, cel putin, la fel de justificata ca oricare dintre infinitele presupuneri posibile ce implica profitabilitati relative variabile, in mod special atunci cand factorii de poroductie nu pot fi modificati prin schimbarile aduse procesului de productie. Prin urmare, o metode de alocare a costurilor compuse nu trebuie utilizata atunci cadn aceasta tinde sa arate un produs ca fiind in mod semnificativ mai profitabil decat altele, daca nu exista o justificare obiectiva pentru a proceda astfel.

Produsele secundare reprezinta produse cuplate cu valoare relativa nesemnificativa. Considerarea acestora ca produse cuplate nu este eficienta, fiind rezonabila si aplicabila in acest caz, asa numita metoda a produselor secundare. In acest fond, produsele secundare reprezinta costuri alocate la o valoare echivalenta cu valoarea neta a vanzarilor prin deducerea valorii nete a vanzarilor acestora din totalul costurilor de productie. Costul net de productie este alocat produsului ramas sau produselor ramase.

IAS 2 prevede ca unele cantitati neobisnuite de materiale pierdute in procesul de productie (rebuturi), forta de munca sau alte costuri de productie trebuie inregistrate pe cheltuieli la momentul aparitiei, si nu incluse in costul stocului. In plus, trebuie sa se tina cont de faptul ca valorile normale de rebuturi sau pierderi sunt incluse in mod corespunzator in stoc ca parte a costului de obtinere a unitatilor de produs ce urmeaza a fi generate.

Tot el permite capitalizarea cheltuielilor de depozitare numai in cazul in care depozitarea este necesara in procesul de productie anterior unei viitoare faze de productie.

In cazul in care o intreprindere opteaza pentru capitalizarea costurilor aferente imprumuturilor, trebuie facuta referire la IAS 23 - Costurile indatorarii, prentru a determina masura in care este corespunzatoare includerea costurilor indatorarii in costul stocurilor.

IAS 18 solicita ca veniturile rezultate din serviciile prestate sa fie recunoscute in mod obisnuit utilizand metoda gradului de finalizare. Conform acestei metode (prezentata in IAS 11 - Contracte de constructii) veniturile sunt recunoscute in cursul unei perioade in masura in care serviciile sunt prestate. Corespunzator, costurile aferente acestor servicii sunt inregistrate pe cheltuieli in perioada respectiva. Ca o consecinta, bilantul furnizorilor de servicii reflecta, in general, valori relativ mici aferente stocurilor.

Costul stocurilor unui furnizor de setrvicii consta in acele costuri aparute in urma furnizarii serviciului dar pentru care veniturile au fost deocamdata recunoscute. Principalele costuri ce apar constau, in mod obisnuit, in costuri privind manopera si din alte costuri legate de personalul direct angajat in furnizatea serviciului, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea. In plus, toate costurile indirecte asociate furnizarii serviciului, cum ar fi costurile privind cladirile, transportul, pregatirea profesionala, aprovizionari, etc. trebuie de asemenea alocate stocurilor aferente serviciului. Costurile cu manopera si costurile asociate aferente vanzarilor si personalului general administrativ nu trebuie incluse in stoc, insa trebuie recunoscute ca si cheltuiala in perioada in care au fost efectuate.

Ca tehnici de masurare a costurilor exista mai multe metode. Metoda cu amanuntul (folosita in comertul cu amanuntul) constituie o metoda acceptabila de masurare a costului si este prevazuta de IAS 2 dar care nu trateaza in profunzime multitudinea problemelor pe care le implica aplicarea acestei metode. Se fac unel precizari cu privire la tratamentul contabil al sacderilor de pret si indica faptul ca acestea trebuie incluse in profitul brut (adica "deasupra liniei"), pe cand tratamentul contabil predominant in practica este de a le exclude (adica "sub linie"). Tratamentul "sub linie" (care este mai conservator) are ca rezultat scaderea valorii contabile a stocului sub cost, suficient ca sa asigure ca un profit brut normal este reportat la ultima vanzare si ca, se ajunge la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea de piata intr-o singura etapa. Pe de alta parte, abordarea IAS 2 are in vedere intentia de a aproxima costul (si nu valoarea cea mai mica dintre cea a costului si valoarea realizabila neta). Valorile astfel determinate trebuie dupa aceea comparate cu valoarea realizabila neta.

Ca formule de determinare a costului, IAS 2 solicita utilizarea unei identificari specifice pentru alocarea costurilor pe stocuri a elementelor ce nu sunt in mod obisnuit fungibile, si a bunurilor si serviciilor produse si separate pentru anumite proiecte. Pentru productia pe baza de comanda sau contract, unitatile sau loturile de stoc sunt adesea identificabile si specifice. Costurile sunt alocabile pe anumite activitati si loturi iar cea mai corespunzatoare metoda de corelare a costurilor cu veniturile rezulta din identificarea costurilor asociate in mod specific cu fiecare activitate sau lot, atat pentru aprtea din stoc cat si pentru cea vanduta. Cu toate acestea utilizarea metodei identificarii specifice, in aceasta circumstanta, nu este ceruta de standardele nationale din unele tari, atunci cand o alta metoda este considerata a fi mai corespunzatoare. IAS 2 nu permite o astfel de alegere si solicita utilizarea metodei identificarii specifice in conditiile descrise.

Pentru toate tipurile de stoc (cu exceptia celor prevazute de IAS 2) tratamentul de baza il constituie metode mediei ponderate sau FIFO, iar metoda LIFO constituie tratamentul alternativ permis. In cadrul fiecarei formule dintre cele trei acceptabile, in aplicarea practica a acestora exista numeroase alternative. De exemplu, cresterile in metoda LIFO pot fi costuri alocate in baza costurilor de la inceputul anului, sfarsitul anului sau costurile medii. Standardul descrie metodele de aplicare numai la modul foarte general si orice metoda utilizata in mod curetn este aparent acceptabila. Dar indiferent de metoda de aplicare utilizata, aceasta trebuie utilizata intr-o maniera consegventa.

In IAS 2 nu exista nici o prevedere cu privire la faptul daca o intreprindere trebuie sa foloseasca o singura formula de determinare a costurilor pentru toate stocurile care le detine in reteua sa de distributie, nationala sau internationala sau poate utiliza metode diferite pentru stocuri diferite. Se confirma ca fiecare intreprindere poate utiliza metode costului mediu ponderat, FIFO si LIFO pentru alocarea costurilor pe diferite clase de stocuri care prezinta caracteristici diferite in ceea ce piveste natura si modul de utilizare al acestora. De exemplu, metoda LIFO poate fi folosita pentru anumite tipuri de stocuri sau linii de productie, FIFO si metoda costului mediu ponderat pentru altele. Metoda utilizata pentru o anumita clasa de stoc trebuie folosita in mod consecvent pentru clasa respectiva pentru axctivitatile in reteua internationala si de la o perioada la alta. In plus se solicita ca aceeai formula de determinare a costului sa fie utilizata pentru toate stocurile cu caracteristici similare in ceea ce priveste natura si modul de utilizare al acestora.

Metoda LIFO poate fi considerata pentru utilizare in perioadele de crestere a preturilor pentru ca reduce efectele profiturilor ce rezulta din corelarea costurilor din perioadele anterioare cu preturile actuale de vanzare. Utilizarea metodei LIFO in astfel de conditii poate avea ca rezultat o corelare mai semnificativa a costurilor curente cu veniturile curente in contuld e profit si pierdere. Totusi, stocurile sunt raportate la costurile perioadei anterioare, ce ar putea fi mai putin relevante pentru perioada curenta, distortionand prin urmare rezultatele financiare. Metoda LIFO poate distorsiona rezultatele din activitatea de esxploatare intr-o perioada in care nivelul stocurilor scade sub nivelul existent la inceputul perioadei, avand, prin urmare, ca rezultat includerea costurilor vechiului stoc (din perioada anterioara) in costul vanzarilor. In aceste conditii, daca efectul este semnificativ, trebuie facuta o prezentare corespunzatoare a informatiilor in situatiile financiare. Metoda LIFO necesita in general calcule complexe si in practica exista diferite metode de aplicare a formulei de calcul LIFO. In anumite cazuri, formula metodei LIFO poate prezenta probleme serioase in procesul de aplicare, de exemplu atunci cand sunt introduse materiale noi pentru inlocuirea altor materiale din produs, sau cand au loc lichidari de stoc substantiale ca rezultat al vanzarii unei sucursale sau filiale. Datorita complexitatii metodei LIFO nu este fezabil, in general, sa se efectueze calculele pe perioade interimare in decursul unui an de raportare financiara a intreprinderii. Situatiile financiare pentru astfel de perioade interimare au la baza, de regula, estimari pentru determinarea valorii stocurilor prin metoda LIFO.

Reducerea valorilor conatbile la valoarea realizabila neta poate fi necesara datorita scaderii preturilor de vazanre, sau datorita cresterii costurilor de finalizare sau costurilor directe de vanzare. In plus, este posibil ca unele produse sa se fi deteliorat sau altele sa fi fost detinute in cantitati ce nu se preconizeaza a fi vandute intr-o perioada de timp rezonabila. In aceste conditii, valoarea contabila a stocurilor trebuie scazuta sub nivelul costului la valoarea ce se preconizeaza a fi recuperata din vanzarea acestora. Dar, scaderea valorii contabile ia in considerare costurile estimate de finalizare si vanzare, dar nu trebuie sa includa un profit brut aferent acestor costuri. Scaderea valorii contabile la valoarea realizabila neta trebuie determinata element cu element, cu exceptia cazurilor in care realitatea nu permite evaluarea fiecarui element, iar elementele stocului sunt similare sau complementare. Elementele sunt similare sau complementare atunci cand provin din aceeasi linie de produs, au scopuri sau utilizari finale si sunt produse si vandute pe piata in aceeasi zona geografica. Aceasta pare sa prezinte un grad standard mult mai strict pentru gruparea stocurilor decat cel aplicat in unele tari unde gruparea stocului din acest punct de vedere reprezinta o practica uzuala.

Valoarea realizabila neta trebuie determinata avand la baza conditiile existente la data incheierii bilantului. Aceasta evaluare, totusi, necesita exercitarea rationamentului profesional. Prin urmare trebuie avute in vedere toate informatiile disponibile, inclusiv modificarile ulterioare ale preturilor de vanzare sau costurilor. De exemplu, o crestere ulterioara a pretului va demonstra probabil ca o scadere a pretului ce a avut loc anterior datei bilantului a fost temporara si ca nu este necesara nici o reducere a valorii contabile a stocului (sau este necesara o reducere mai mica). O scadere ulterioara a pretului poate indica o problema ce a existat la data bilantului, cum ar fi o reducere a pretului de vanzare al unui produs competitiv. In consecinta, modificarile ulterioare in preturile de vanzare sau costuri trebuie analizate pentru a se determina daca acestea reprezinta punctul culminant al unor conditii prezente la data bilantului sau pot fi atribuite unor evenimente ce apar in perioadele ulterioare. In mod evident, cu cat momentul aparitiei acestor modificari este mai indepartat de data bilantului cu cat este mai putin probabil sa fie atribuit unui eveniment ulterior.

IAS 2 solicita ca o reducere a valorii contabile la valoarea realizabila neta luata intr-o perioada anterioare sa fie stornata atunci cand conditiile ce au constituit motivul reducerii valorii contabile au incetat sa existe. In cazul marfurilor sau altor produse finite, ori servicii ce sunt subiect al unor frecvente fluctuatii de piata, aceasta practica ar putea avea ca rezultat oscilatii dramatice ale rezultatelor activitatii de exploatare numai din castigurile si pierderile nerealizate. Tot IAS 2 solicita prezentarea de informatii privind reducerile valorii contabile semnificative ce au fost stornate in perioada de exercitiu si conditiile aferente acestora.

CAPITOLUL IIPrezentarea generala a societatii

S.C. Senator Prodimpex S.R.L Focsani

2.1 Descrierea intreprinderii

2.1.1 Date generaleDenumirea: SC SENATOR PRODIMPEX SRL Focani

Nr. ordine Reg. Com. Vrancea: J 39/944 / 14.10.1991,

C.U.I: 2847720

Adresa sediului social: Municipiul Focani, str. Maior Gh. Pastia,nr. 5, bl. 8, ap.1,

Punct de lucru: oraul nsurei, judeul Brila

Cod CAEN (activitate principal): 0121 Cultivarea strugurilor

Nr. cont bancar: RO23RNCB0267036433560018

Banca: COMERCIALA ROMANA, SUCURSALA VRANCEA2.1.2 Scurt istoric al solicitantului

Firma SC SENATOR PRODIMPEX SRL a fost nfiinat n anul 1991, inregistrata la Oficiul Registrului Comertului cu nr. J 39/ 944 /14.10.1991 i este societate comerciala cu rspundere limitat, intreprindere mica, persoana juridica romana cu capital privat 100%, functionnd in conformitate cu legislatia in vigoare.

n anul 1995 firma a nchiriat un spaiu de depozitare n municipiul Focani, str. Mgura, nr. 123.

Din anul 1996 firma a achiziionat sediul n care funcioneaz i n prezent.

n timp, firma a nfiinat mai multe puncte de lucru, astfel:

-municipiul Focani, punct de lucru nfiinat n spaiul nchiriat din str. Mgura nr. 123

-sat Ghermneti, comuna Drnceni, jud. Vaslui punct de lucru nfiinat ca urmare a achiziionrii unei uniti de vinificaie n data de 09.06.2000

-oraul nsurei, jud. Brila, punct de lucru nfiinat n data de 17.09.2003, ca urmare a concesionrii a 241 ha plantaie de vie soi nobil, de la Agenia Domeniilor Statului, pentru o perioad de 20 de ani.

-oraul Odobeti, os. Vrancei, km.9, punct de lucru nfiinat ca urmare a achiziionrii unei secii de producere vinuri i a unui depozit frigorific, n data de 26.09.2003

-sat Tirol, comuna Doclin, jud. Cara Severin, punct de lucru nfiinat n data de 11.11.2003, ca urmare a concesionrii a 321 ha plantaie de vie soi nobil, de la Agenia Domeniilor Statului, pentru o perioad de 20 de ani

Ca urmare a extinderii activitii, identificnd nevoia unor spaii de depozitare i desfacere proprii, care s se adreseze unei segment lrgit de pia, n anul 2007 firma a nfiinat un spaiu de depozitare i un punct de desfacere n Bucureti, sect. 6, b-dul Iuliu Maniu, nr. 15

2.1.3 Structura asociailor

n prezent societatea dispune de un capital social de 2.237.298 lei, reprezentat de un numr de 42 pri sociale, n valoare de 53.269 lei/parte sociala.

Organigrama societatii se regsete in ANEXA 4

Structura actual a asociailor societii este urmatoarea:structura ACIONARIAT la s.c. SENATOR PRODIMPEX SRL FOCSANI

Nr.

Crt.Denumire asociatNr. de parti sociale deinute Valoare nominal

a unei parti sociale (lei)Valoare total

(lei)Participare

la capital (%)

1NEACSU MARIA4153.269218402997,62%

2NEACSU CIPRIAN153.26953.2692,38%

Date de identificare ale acionarilor

Nr.

Crt.Denumire asociatBI/CICNP

AdresaParticipare

la capital

(%)

1NEACSU MARIABE nr. 7352782430413390722Com. Suraia, jud. Vrancea97,62%

2NEACSU CIPRIANVN nr. 07699418707055374538Str. Cpt. C. Stoenescu, nr. 8, bl. 8, ap. 6, Focsani, jud. Vrancea2,38%

Administratorii societatii

Nr.

Crt.Nume, prenumeBI/CI /PP Serie/Nr.

Locul i data emiteriiCNPLocul i data nateriiDomiciliuFuncia

1NEACSU GEORGICACI RT 4907451630922390724Com. Suraia, jud. VranceaBucuresti, b-dul Ion Mihalache, nr. 58, bl. 35, ap.15administrator

2.1.4 Obiectele de activitate ale intreprinderii

n conformitate cu certificatul constatator emis de ORC Vrancea anexat, firma desfoar activitate n urmtoarele domenii:

Activitatea principal: 0121 Cultivarea strugurilor

Alte activiti autorizate n care firma a obinut rezultate semnificative:

1102 - Fabricarea vinurilor din struguri

1052 Fabricarea ngheatei

4631 Comer cu ridicata al fructelor i legumelor proaspete

4633 Comer cu ridicata al produselor lactate, oulor, uleiurilor i grsimilor comestibile

4634 Comer cu ridicata al buturilor

4636 Comer cu ridicata al zahrului, ciocolatei i produselor zaharoase

4638 Comer cu ridicata specializat al altor alimente, inclusiv pete, crustacee i molute

2.2 Studiul economico-financiar

2.2.1 Analiza potenialului material si uman

Principalele mijloace fixe aflate n patrimoniul solicitantului sunt resursele funciare (cu precizarea regimului proprietatii), constructiile, utilajele, echipamentele si animalele,etc.

n punctul de lucru nsurei, situaia mijloacelor fixe se prezint conform datelor extrase din ANEXA 2 unde valoarea cldirilor deinute i/sau exploatate de firm este de 349.298,00 RON, situatia utilajelor de 1.924.057,12 RON, situaia animalelor i plantaiilor de 477.489,00 RON totalul mijloacelor fixe fiind in valoare de 2.750.844,12 RON depind anii anteriori.

Analiza resurselor Tablou de bord Eficiena alocrii n consum a resurselor

Tabelul 1: Indicatori specifici ratei de cheltuieli

Analiznd tabelul de mai sus observm c, cheltuielile firmei au sczut dramatic n 2009 dar datorit crizei financiare crescnd n anul 2010. n ceea ce privete rat cheltuielilor totale n anul 2008 a nregistrat cota maxim urmnd s scad n anul 2009 cu 15,44 procente iar n anul 2010 crescnd cu doar cu 4,28.

Rat cheltuielilor de exploatare a nregistrat n 2009 n urm calcului o scdere cu 10,21 procente, urmnd ca n anul urmtor s nregistreze o cretere cu pn la 2,58 procente.

Societatea lucreaz n prezent cu 771,965 ha de vie, din care 566,52 ha reprezint suprafee concesionate, iar 205,445 ha suprafee n arend, cheltuielile de exploatare resimtindu-se pe parcursul lucrrilor efectuate. Suprafeele exploatate conin soiurile cele mai renumite. Ponderea n totalul supafetelor exploatate o dein strugurii pentru vin.

ntreag suprafaa exploatat n oraul nsurei, 245,13 h este exploatat n regim ecologic din anul 2008 (Fisa de nregistrare a productorilor n agricultura ecologic este anexat).

Strugurii de pe ntreag suprafaa din acest punct de lucru sunt valorificai fie sub form de materie prima neprelucrat (struguri pentru vinificaie), fie sub form de must.

Se valorific n prezent doar cantiti foarte mici de struguri de mas.

La aceast data, n portofoliul SC SENATOR PRODIMPEX SRL FOCANI. gsim soiuri de vit de vie pentru urmtoarele tipuri de vin cu denumire de origine controlat i cu indicaie geografic: Cabernet Sauvignon, Merlot, Sauvignon, Riesling Italian, Feteasc Regal, Feteasc Neagr, Bbeasc Neagr, Feteasc Alb, Busuioac de Bohotin, Zghihara de Hui.

n punctul de lucru nsurei se obin urmtoarele tipuri de vin:

Tabelul 2: Tipuri de vinTipul de vinContinutul in zahar al strugurilor la cules (g/l)Alcool minim dobandit (% vol)Zaharuri

(g/l)

VINURI I.G.

1.Bbeasc Neagrdemisec196116-12

2.Fetescasec18711max. 4

3.Sortiment albsec18711max. 4

4.Sortiment rosusec18711max. 4

Implementarea strategiei de dezvoltare a firmei, care a nceput nc din anul 2007, a nregistrat pn n prezent urmtoarele rezultate: au fost achiziionate utilaje noi pentru exploatarea plantaiilor de vie, a fost replantat n anul 2008 o suprafa de 51,8 ha vie pentru vin n punctul de lucru nsurei, vie care n anul 2011 va intra pe rod, iar n anul 2009 a fost replantat o suprafa de 85,38 ha vie pentru vin, care va intra pe rod n anul 2012.

2.2.2 Analiza veniturilor si cheltuielor

n urma datelor extrase din ANEXA 1 a activului bilanului contabil se urmrete diagnosticarea modificrilor de cretere i/sau diminuare privind profitul firmei cu ajutorul veniturilor i cheltuielilor de exploatare.

Analiznd tabelul din ANEXA 3 observm c veniturile societii provin aproape n totalitate din activitatea de exploatare crescnd treptat pn n anul 2008 pn la 20.060.825 RON urmnd s scad n anul urmtor cu pn la 13.031.337 RON conform analizei pe ultimii 3 ani de activitate ajungnd n anul 2010 la 15.321.131 RON. Deasemenea cheltuielile n cea mai mare parte provin tot din activate de exploatare.

Ca urmare a politicii de cretere a calitii, SC SENATOR PRODIMPEX SRL FOCANI. a reuit s se nscrie pe o curb cresctoare a cifrei de afaceri, a veniturilor anuale i a profitului pentru o lung perioad de timp.

Anul 2010 a fost anul n care i firma SC SENATOR PRODIMPEX SRL a resimit efectele crizei economice, ceea ce s-a reflectat n rezultatele obinute de firm:

Tabelul 3: Veniturile de exploatare, cifra de afaceri i profitul net

AnulVenituri din exploatareCifra de afaceriProfitul net

200819.412.87218.411.210210.801

200920.060.82518.565.660407.679

201017.031.33714.395.129100.443

Rezultatele nregistrate permit previzionarea unor valori apropiate celor nregistrate n anii precedeni i pentru urmtorii ani, fr implementarea prezentei investiii.

Astfel, n condiiile anului 2010, nregistrarea unui profit semnificativ i acceptabil, care demonstreaz stabilitatea firmei, a determinat adoptarea unei politici de dezvoltare i decizia de implementare a unei strategii de dezvoltare bazat pe reutilzare i abordarea de metode moderne de producie, pe rennoirea plantaiilor de vie, care au ca efect creterea randamentului, utilizarea mai eficient a resurselor i reducerea costurilor.

2.2.3 Analiza pietei

Strugurii de mas sunt crescui pe toate continentele, n special pentru consumul n stare proaspt.

Majoritatea surselor statistice prezint date cumulate privind producerea strugurilor, fr a delimita strugurii de mas de strugurii de vin.

n anul 2010 producia global de struguri s-a situat la 66,3 mil. tone, cu 2,3% mai mult dect n anul 2009 (sursa FAOSAT).

Din anul 2009 pn n 2010 cantitatea mondial de struguri a crescut continuu, dar din 2010 pn n 2011 se nregistreaz o uoar tendin de descretere, n special din cauza reducerii suprafeelor alocate n Uniunea European.

Cei mai mari productori de struguri pe plan mondial n 2010 au fost Italia (8,5 mil.tone), Frana (6,5 mil.tone) i China (6,3 mil.tone). Romnia s-a situat pe locul 18, cu 0,8 mil.tone.

Potrivit Organizaiei Internaionale a Viei i Vinului aproximativ 30% din totalul de struguri produi au fost struguri de mas, restul fiind destinai produciei de vin i stafide.

n anul 2009 producia mondial de struguri de mas a fost de 20,9 mil.tone (sursa OIV i FAS USDA). Cei mai mari productori de struguri de mas sunt China, Turcia, Italia i Chile. Acetia sunt ns i cei mai mari consumatori. n cazul Chinei, aproape ntreaga cantitate de strguri de mas produs se consum n interiorul rii. Un consumator important este SUA.

Principalii exportatori de struguri de mas sunt Chile, Italia, Africa de Sud, Mexic i Turcia.

Schimburile comerciale de struguri de mas depind de soiurile acestora i de perioada de pstrare a fiecrui soi n parte. Comercializarea ncepe n iunie, cu soiuri timpurii (Cardinal, Crimson) i continu pn n luna ianuarie (Thompson, Red Globe), dac acetia sunt prelucrai i pstrai n condiii optime de temperatur i umiditate, n spaii special amenajate.

Strugurii de mas se comercializeaz de regul n hypermarketuri i magazine alimentare, care n ultimii ani au tendina de a nlocui supermarketurile i magazinele locale

Importul este asigurat de importatori specializai n fructe i legume, care realizeaz distribuia teritorial fie prin propria reea de distribuie, fie prin ageni independeni de vnzri

n ceea ce privete comportamentul consumatorilor, n afar de pre i calitate, acetia se orienteaz i ctre tipul magazinului, preferndu-le pe cele care sunt deschise pe o perioad a zilei mai ndelungat.

Consumatorii apreciaz strugurii de mas Categoria Extra, care sunt de calitate superioar ca form, dimensiuni i culoare, tipici soiului, fr defecte i n conformitate cu condiiile regiunii n care au fost cultivai. Boabele trebuie s fie ferme, bine ataate de ciorchine, plasate uniform de-a lungul tulpinii i cu puful intact (nveliul natural protector, vscos, de culoare alb, care face fructul atractiv i previne apariia mucegaiului).

Se comercializeaz ns i struguri Categoria I, care sunt de nalt calitate ca form, dimensiune i culoare, tipici soiului, fr defecte i n conformitate cu condiiile regiunii n care au fost cultivai. Boabele trebuie s fie ferme, bine ataate de ciorchine, n msura n care este posibil, plasate uniform de-a lungul tulpinii i cu puful intact (nveliul natural protector, vscos, de culoare alb, care face fructul atractiv i previne apariia mucegaiului). Sunt admise plasri mai puin simetrice de-a lungul tulpinii dect la clasa Extra, uoare defecte de form i culoare, rissuri minore cauzate de soare, care afecteaz doar pielia, fr a afecta aspectul general al produselor.

Circa 70-75% din strugurii de mas comercializai pe plan mondial sunt struguri fr semine, acetia plasndu-se n topul preferinelor consumatorilor, dei cei cu semine dein nc o mare parte a pieei.

Sunt preferate n egal msur soiurile roii i soiurile albe

Un aspect important al cercetrii pieei constituie preul pe care sunt dispui consumatorii sal plteasc pentru 1 kg struguri de mas. Consumatori ar fi dispui sa plteasc intre 1,50 i 5,00 lei/kg stuguri de mas.

Piaa strugurilor de mas se poate segmenta in doua grupuri mari de cumprtori:

-"conservatorii", persoanele care prefera "preul accesibil" sunt persoane care provin din familii cu 3 4 membri, muncitori, funcionari sau intelectuali cu venituri pana la 1.000 lei. Avnd in vedere strnsa corelaie dintre venituri si preul pltit pentru acest produs, este normal ca preul sa aib ntietate in fata gustului;

-"sofisticaii" sunt cei care ar plti peste 5,00 lei pentru un astfel de produs, chiar i mai mult dac acesta este un produs ecologic, persoane cu cel mult 3 membri ai familiei, patroni si/sau intelectuali, cu venituri peste medie, care consuma produse sntoase. Acetia sunt cei care n prezent i ndreapt atenia spre produsele ecologice.

Romania ocupa locul cinci in Europa in ceea ce priveste suprafetele cultivate cu vita de vie. Producia si consumul vinului sunt tradiii ale poporului romn transmise din generaie in generaie. In ultimii ani in Romnia s-a redus, insa, att consumul de vin, cat si ponderea acestuia in consumul de buturi. Astfel, daca in 1999, romanii, consumau 27 litri de vin pe persoana, in anul 2007 consumul a sczut la 23 litri pe persoana. Reducerea consumului mediu s-a datorat, pe de o parte reducerii suprafeelor cultivate cu vita de vie si imbatranirii acestor plantaii, iar pe de alta parte schimbrii preferinelor, cauzat de creterea preului vinului, majoritatea orientanduse spre consumul de buturi spirtoase sau bere, produse care pot fi gsite pe piaa la un pre mai sczut.

Cu un procent de 62 % din totalul consumului de buturi alcoolice, vinul ocupa primul loc, fiind consumat, in principal, de persoanele din mediul rural (autoconsum). Ierarhia se pstreaz si in categoria uica si rachiuri naturale, dar se inverseaz in cadrul berii.

Tipul de vin si soiul, urmate de culoare, sunt cele mai importante caracteristici urmrite de consumatori in aprecierea unui vin. Surprinztor, preul nu are o importanta foarte mare, fiind clasat pe locul cinci in aceasta ierarhie. Atta timp cat calitatile gustative ale vinului (rezultate ale aciunii tipului de vin, soiul, culorii si podgoriei de provenien), satisfac cerinele si exigentele consumatorului, preul pierde din importanta pe care o are, in mod obinuit, in aprecierea unui produs agroalimentar.

Din punct de vedere al localizrii procesului de cumprare, 67% dintre cumprtori prefera achiziiile de vin din supermarket, fata de 19 % care achizitioneaza vinul din magazinele de dimensiune mica si numai 15% fac achiziia din magazinele specializate in desfacerea vinului.

producatorului, punctualitatea livrarilor, pretul, modul de plata, ambalajul, reducerile, promovarea, imaginea.

Concurenta

Tabelul 4: Principalii concurenti de pe piaa vinurilor din RomniaSocietateaCifra de afaceri (milioane EUR/an)Cota de piata

(%)CalitatePreturi

MURFATLAR10017similarasuperioare

JIDVEI7012superioarasuperioare

COTNARI6010similarasimilare

HALEWOOD ROMANIA407similarasimilare

ASTESE PRODUCTION407similarasimilare

CRAMELE RECAS307superioarasuperioare

VINIA IASI203similarasimilare

KAROM DRINKS203similarasimilare

AGROINDUSTRIALA BUCIUM203similarasimilare

CARL REH VINERY152,5superioarasuperioare

BACHUS101,5similarasimilare

Concurena poate fi apreciat ca fiind foarte intens n acest domeniu. Din acest motiv S.C. SENATOR PRODIMPEX SRL. ncearc sa se diferenieze abordnd segmentul produselor ecologice, n ofert sortimental cat mai variata la preturi accesibile, pstrnd standardele de calitate.

Firmele concurente care nregistreaz cifre de afaceri foarte mari gestioneaz un numr mare de angajai (de ordinul sutelor), ceea ce influeneaz semnificativ costurile.

n ceea ce pivete concurena n domeniul strugurilor de mas, toate podgoriile importante din Romnia au i suprafee de struguri de mas.

n ultimii ani a crescut oferta de struguri de mas care vine din partea productorilor particulari.

Cu toate acestea, principalii concureni sunt strugurii de mas din import, n special din Turcia i din Republica Moldova.

Acetia sunt aprovizionai de importatori, care dein o cota mare de pia .O serie de importatori sunt: Agrofruct Impex SRL, DLM International Consultant&Intermediar, Alex Trade SRL, Stepolis Comercial Mangalia. Nu sunt accesibile date despre cifra de afaceri a acestor importatori, ceea ce se poate specifica este faptul c aceti ageni economici import o gam larg de fructe i legume proaspete, nu sunt specializai numai n struguri de mas

Pe piaa Regiunii de Dezvoltare Sud-Est concurena este reprezentat de societile viti-vinicole care au n exploatare i suprafee de struguri de mas (Murfatlar, Vincon, Vinexport, Veritas), care ns nu i-au stabilit un obiectiv de promovare a strugurilor de mas.Sunt demni de luat n seam poductorii particulari, care vin anual cu o ofert diversificat, dar care nu reprezint o concuren real, ntuct nu pot asigura o calitate corespunztoare. Oferta acestora este strict sezonier i se adreseaz consumului individual, nu reelelor de distribuie.

Firma SC SENATOR PRODIMPEX SRL este singurul productor de produse viticole ecologice din Regiunea de dezvoltare Sud-EstTabelul 5: Principalii concurenti de pe piata vinurilor din regiunea SUD-EST:

SocietateaCifra de afaceri (milioane EUR/an)Cota de piata

(%)CalitatePreturi

VINCON FOCSANI7012similarasuperioare

VINEXPORT FOCSANI101,5inferioareinferioare

2.2.4 Analiza riscului

Analiznd tabelul de mai sus intitulat Metoda Cost-volum-profit observm c n 2009, cifra de afaceri a firmei a atins o cot de 1.373.995 RON iar n urma inflaiei a ajuns la 1.442.696 RON urmnd s scad n 2010 la 1442065 RON. Cheltuielile aferente pentru CA au nregistrat n 2009 1.293.660 iar n urm inflaiei a ajuns la 1.358.343 crescnd destul de mult n 2010 pn la 1.394.924 RON.

Analiznd tabelul privind riscul n urma calcului asupra cifrei de afaceri a rezultat n anul 2009, 1.044.501 urmnd s creasc n anul 2010 pn la 1.192.787 RON.

2.2.5 Analiza SWOT

PUNCTE TARI

- produse ecologice, din exploatarea celei mai ntinse plantaii ecologice din Romnia

- experien n domeniu;

- imagine foarte bun pe pia;

- echip de conducere experimentat i unit;

- program de modernizare n curs de implementare

- strategie de marketing eficient;

- raport pre/calitate favorabil;

- costuri materiale reduse;

- firma este membru activ al organismelor profesionale i interprofesionale, al organismelor guvernamentale pe ntreag filier a viei i vinului ONIV,ONVV, ONDOV, APEV, PNVV;PUNCTE SLABE

- livrarea strugurilor pentru vin imediat dup cules sau a mustului sau vinului vrac fr a-i valorifica proprietile eclogice

- inexistena unei suprafee de struguri de mas, care s valorifice potenialul zonei, concomitent cu caracteristice ecologice

- Sistem nvechit de irigaii care genereaz costuri ridicate

- Lipsa unui spaiu de prelucrare i pstrare a strugurilor

OPORTUNITI

- posibiliti de obinere a unor granturi;

- creterea macroeconomic prognozat;

- cadru legislativ favorabil pentru IMM- uri;

- tradiie i experien n producerea vinurilor;

- creterea cererii pentru struguri de mas, n special ecologici

- sporirea cererii pentru vinurile naturale, ecologice;

- creterea cererii pentru vin de calitate datorit educrii i reorientrii preferinelor consumatorilor de vin de mas, comercializat n vrac, la vinuri din soiuri nobile;

-creterea exigenei consumatorilor fa de marca i mod de prezentare;AMENINRI

- posibilitatea introducerii unor taxe suplimentare;

- puterea de cumprare a consumatorilor redus;

- creterea cererii pentru bere manifestat n anumite perioade ale anului determin reducerea vnzrilor de vin;

- apariia noilor actori pe pia mondial a vinului i strugurilor de mas: Australia, Noua Zeeland, Africa de Sud, Chile antreneaz o concuren acerb pentru calitate;

- creterea intensitii concureniale;

- gradul mare de perisabilitate al strugurilor de mas